Eseu – Structura și funcțiile viselor la adulți și copii

Psihanaliză

proiect seminar

drd. Alina Chiracu

Nume, prenume: Stănescu Monica, Ovidiu Titilină

Grupa: 9

Seria: 2
Introducere

De ce visăm? Cum visăm? Ce înseamnă visele noastre? Dacă visul este realitatea și realitatea
este de fapt un vis? De ce nu ne controlăm visele? De ce ne sperie coșmarurile? De ce unele
vise se repetă? Sau.. ce se întâmplă dacă rămân într-un vis? Iată întrebări pe care le-au pus
copiii văzând o carte despre vise. Întrebările, cel puțin unele dintre acestea rămân, mai ales
când un vis se varsă în starea noastră emoțională peste zi, fără măcar să știm de ce, uneori
amintindu-ne târziu că am avut acel vis. Este un subiect care ne preocupă din cele mai vechi
timpuri.

Pentru domeniul psihologiei, Freud este printre primii care iau în serios visul ca manifestare a
inconștientului, care poate să introducă specialistul în experiența pacientului. El va observa că
visul este comun atât bolii, cât și sănătății, atât omului cu experiență, cât și copilului. În
timpul unei conferințe a dr. Breuer reține ideea că simptomele morbide ale unor nevrotici au
un sens, că bolnavii invocau visul în chip de simptom și presupune că astfel, visele trebuie să
aibe un sens. În prelegerile sale Freud prezintă ipotezele sale extrem de didactic. El pleacă de
la asumpția că e nevoie să se demonstreze sensul viselor pentru a pregăti studiul nevrozelor.
Propune că trebuie considerat vis ceea ce povestește subiectul, făcând abstracție de ceea ce
acesta ar fi putut uita sau deforma în amintirile sale. De asemenea observă că trebuie
analizate caracteristicile comune ale viselor, pornind de la faptul că reprezintă manifestare a
vieții psihice care se desfășoară în timpul somnului. Iar somnul îl definește ca stare în care
individul care doarme nu conștientizează nimic despre lumea exterioară.

În cercetările sale, Freud va lua în calcul o serie de rezultate ale studiilor experimentale făcute
la acea dată, care arătau că visul este determinat de reacții la stimul externi, iar persoana care
visează interpretează stimulul respectiv. De asemenea ia în considerare stimuli interni care
vor determina apariția viselor. În ceea ce privește analiza structurii viselor, există diferențe de
abordare între Freud și Jung și alți dizidenți. Ceea ce le este comun este organizarea visului
într-un conținut manifest și unul latent. Interpretarea și funcțiile viselor sunt abordate diferit.

Structura viselor

Freud consideră că idea visului este pusă în scenă și trăită în imagini și cuvinte la timpul
prezent, astfel că dorințe inaccesibile conștientului sunt astfel împlinite printr-un mechanism
de diminuare a cenzurii din timpul somnului care permite depășirea rezistențelor. Visul este
construit dintr-un conținut manifest care cuprinde totalitatea imaginilor, ideilor și
sentimentelor celui care visează și pe care acesta le are în minte atunci când se trezește și
conținutul latent care este rezultat al interpretării și poate consta din resturi ale activităților de
peste zi, amintiri și dorințe din copilărie, senzații corporale sau elemente de transfer (Freud,
1992).

La copil, conținutul manifest coincide celui latent. La adult, celor două li se interpune
travaliul visului prin mecanisme de condensare, deplasare și figurabilitate. Dacă la Freud,
simbolurile sunt o variantă a deplasării. Jung dezvoltă în jurul simbolurilor o teorie complexă.

Structura visului la copil este scurtă, clară, coerentă și neechivocă. Și la aceștia, ca și la

adulți, Freud observă deformarea visului. De asemenea, el pune accent pe faptul că și adultul
poate avea vise infantile, reacție la evenimente ale zilei care lasă regret, tristețe sau
neîmplinire.

Dacă Freud ne duce cu analiza structurii visului către trecut, spre un complex cel mai adesea,
Jung admite că elementele din structura visului ne pot duce către viitor. La Jung, stabilirea
semnificației simbolurilor și imaginilor din conținutul manifest trebuie să se facă ținând cont
de contextul persoanei analizate. El spune că asociația liberă utilizată de Freud, duce mai
degrabă la îndepărtarea de vis. El consideră că în conținutul latent se pot identifica conflicte
ascunse, dorințe, dar subliniază și valoarea visului prospectiv. De asemenea, Jung spune că
niciodată două vise nu folosesc simbolurile inconștientului în același mod. Concluzia sa este
că visul poate conține și alte mesaje decât alegoriile sexuale și că această funcționare are
motive foarte precise (Zamfirescu, 2016).

Funcțiile viselor

Freud spune că principala funcție a visului este aceea de a proteja somnul. În prelegerile sale,
vorbește despre refugiul adultului în somn și rezistența copilului la adormire. Și pentru unul
și pentru celălalt, somnul este adăpostul ființei față de lume, o reîntoarcere la starea
intrauterină.

Jung, pe de altă parte, vorbește despre funcția generală de echilibrare a visului, de restabilire
subtilă a echilibrului mental. De asemenea, ia în considerare funcția de compensare și pe cea
de avertizare din visele mari, prospective. Jung identifică la copii o serie de motive precum
căderea, zborul, animalele, reșterea sau micșorarea și de asemenea observă apariția visului
repetitiv la copil ce poate continua până în viața de adult (Jung, 1964).

Studii
Un studiu efectuat de Despert J. în 1947 a prezentat o serie de investigații efectuate de Payne
Whitney Nursery School incă din 1937 în încercarea de a înțelege dezvoltarea personalității
la copiii preșcolari. În cadrul studiului, 43 de copii cu varste cuprinse între 2 și 5 ani au luat
parte la investigații și 190 de vise au fost colectate. Expresiile umane caracterizate ca fiind
înfricoșate și animale caracterizate ca fiind înfricoșătoare și agresive (mușcat și devorat) au
fost predominant prezente în visele copiilor. Conținutul viselor oferă înțeles pentru frica de
amenințări psiho-biologice, cât și încercarea de eliberare a anxietății și a impulsurilor
agresive.

Un alt studiu din 2000 a investigat simptomele anxietății asupra copiilor cu vârste cuprinse
între 4 și 12 ani, rezultatele arătând că fricile și coșmarurile sunt comune intre 4 și 6 ani după
care devin mai proeminente între 7 și 9 ani, frecvența lor scăzând între 10 și 12 ani. De
asemenea, în ciuda schimbărilor de frecvență de-a lungul vieții, fricile, îngrijorările și
coșmarurile cele mai intense rămân relativ neschimbate indiferent de grupa de vârstă (Muris
et all., 2000).

Un studiu din 2003 are ca scop explicarea înțelegerii lui Jung asupra viselor și explicarea
conceptelor sale teoretice în scopul traducerii sale într-un criteriu de aplicare al datelor
empirice, datele fiind obținute din conținutul viselor copiilor și din înțelesul acestora asupra
lor. Studiul a arătat că teoria lui Jung referitoare viselor poate fi aplicată în anumite contexte
ale viselor copiilor, referitor la vise cu conținut divin, din cauza participanților de religie
exclusiv creștină și cu o predominanță a divinității în vis, cee ace limitează generalizarea
(Adams, 2003) .

Un ultim studio, din 2008, are ca scop verificarea conținutului viselor copiilor crescuți într-un
mediu abuziv și a celor crescuți în medii non-abuzive pentru a confirma ipoteza conform
căreia visele copiilor crescuți în medii care au amenințat fizicul și psihicul acestora au vise cu
conținut amenințător față de cei care nu au crescut într-un asemenea mediu, conform „threat
simulation theory of dreming”. Rezultatele au arătat faptul că cei crescuți într-un mediu
abuziv au avut mai multe vise cu conținut amenințător față de copiii crescuți într-un mediu
non-abuziv (Valli et. All.,2008).

Concluzii

Psihanaliza inconștientului și interpretarea visului sunt poate cele mai vaste subiecte despre
care s-a scris, nu doar în psihologie. Din păcate, literatura științifică este extrem de săracă în
studii care să cerceteze structura și funcțiile viselor și diferențe la copil și adult, majoritatea
lucrărilor rămânând cele de analiză a marilor opere ale lui Freud sau Jung, Melanie Klein sau
Kohut mai recent.

Cu toate acestea, visul rămâne un domeniu atractiv, bogat în semnificații și care sperăm că va
beneficia de recentele dezvoltări ale neuroștiințelor. De la început, psihanaliza a văzut visul
ca pe drumul regal spre inconștient. Chiar dacă în diferite școli psihanalitice s-au dezvoltat
abordări diferite pentru interpretarea viselor, există un acord general că visele dau acces la o
înțelegere a rădăcinilor inconștiente ale problemelor psihologice, precum și la căi terapeutice.
Visul poate fi văzut ca un subtext care indică nucleul conflictelor care stau la baza nevrozei și
conține impulsuri pentru depășirea problemelor. Cu toate acestea, există o puternică lipsă de
investigații sistematice asupra viselor și legătura lor cu procesul în psihoterapie. Există limite
mari în ceea ce privește o analiză sistematică a conținutului viselor și a diferențelor între copii
și adulți vizavi de structură și funcții. Cel mai recent în domeniu, există o analiză narativă a
literaturii care prezintă și o metodă nouă de investigare, Structural Dream Analysis (SDA)
metodă naratologică pentru analizarea sensului viselor în psihoterapia analitică (Roesler,
2018). Acesta poate fi doar un început nou în descifrarea inconștientului ascuns printre
poveștile din visele noastre sau măcar o clarificare îm ceea ce privește structura, funcțiile și
diferențele între acestea la copil și adult, în stare de sănătate și boală.
Bibliografie

Adams, K. (2003). Children's dreams: An exploration of Jung's concept of big

dreams. International Journal of Children's Spirituality, 8(2), 105-114.

Bruni, O., Lo Reto, F., Recine, A., Ottaviano, S., &Guidetti, V. (1999). Development and
validation of a dream content questionnaire for school age children. Sleep and
Hypnosis, 1(1), 41-46.

Despert, J. L. (1947). Dreams in children of preschool age. The psychoanalytic study of the

child, 3(1), 141-180.

Jung, C. G., Von Franz, M. L., Henderson, J. L., Jaffé, A., & Jacobi, J. (1964). Man and his
symbols (Vol. 5183). Dell.

Freud, S. (1961). Some additional notes on dream-interpretation as a whole. In The Standard

Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XIX (1923-
1925): The Ego and the Id and Other Works (pp. 123-138).

Freud, S. (1992). Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii

cotidiene.

Muris, P., Merckelbach, H., Gadet, B., &Moulaert, V. (2000). Fears, worries, and scary
dreams in 4-to 12-year-old children: Their content, developmental pattern, and
origins. Journal of clinical child psychology, 29(1), 43-52.

Roesler, C. (2018). Structural Dream Analysis: a narrative research method for investigating
the meaning of dream series in analytical psychotherapies. International Journal of
Dream Research, 11(1), 21-29.

Simard, V., Nielsen, T. A., Tremblay, R. E., Boivin, M., & Montplaisir, J. Y. (2008).
Longitudinal study of bad dreams in preschool-aged children: prevalence, demographic
correlates, risk and protective factors. Sleep, 31(1), 62-70.
Valli, K., Revonsuo, A., Pälkäs, O., Ismail, K. H., Ali, K. J., &Punamäki, R. L. (2005). The
threat simulation theory of the evolutionary function of dreaming: Evidence from
dreams of traumatized children. Consciousness and cognition, 14(1), 188-218.

Zamfirescu, V. D. (2016). Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană. Trei.