OLARU ARTA PREISTORIEI SI A ANTICHITATII - Indrumar-Lucrari-Practice

IOANA-IULIA OLARU
ARTA PREISTORIEI ȘI A
ANTICHITĂȚII PE TERITORIUL
ACTUAL AL ROMÂNIEI
ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE
Editura Artes
Iași, 2019
Tehnodactare: Cătălin Soreanu
Colegiul științific: prof. univ. dr. Jenö Bartos, prof. univ. dr. Petru Bejan,
prof. univ. dr. Matei Bejenaru, prof. univ. dr. Valentin Sava, prof. univ. dr.
Tereza Sinigalia, prof. univ. dr. Maria Urmă, prof. univ. dr. D. N. Zaharia
COLECŢIA EDUCAŢIONAL-ARTE VIZUALE este coordonată de Cristian Nae
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Olaru, Ioana-Iulia
Arta preistoriei şi a antichităţii pe teritoriul actual al României : îndrumar de
lucrări practice / Ioana-Iulia Olaru. - Iaşi : Artes, 2019
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-547-419-2
7
CUPRINS
ARGUMENT………………...........…………………………………………5
PREISTORIA…………………………………………………...........………7
ARTA PREISTORICĂ………………………………………………………...……………………..9
A.ARTA EPOCII PIETREI...……………………………………………………………………..10
I.ARTA PROTOPALEOLITICULUI…………………………………………………………….11
II.ARTA PALEOLITICULUI……………………………………………………………………….12
1.ARTA PALEOLITICULUI INFERIOR (TIMPURIU)…………….………………………12
2.ARTA PALEOLITICULUI MIJLOCIU……………………………………………………….14
3.ARTA PALEOLITICULUI SUPERIOR………….…………………………………………..15
III.ARTA PERIOADEI DINTRE PALEOLITIC ȘI NEOLITIC…..……….……………….18

1.ARTA EPIPALEOLITICULUI……………………………………………………………….….18
2.ARTA MEZOLITICULUI……………………………..…………………………………………21
IV.ARTA NEOLITICULUI…………………………………………………………………………23
1.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS……………………………………………………..23
a.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS TIMPURIU (VECHI)………………………..25
b.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS DEZVOLTAT (TÂRZIU)……………………30
2.ARTA ENEOLITICULUI (CHALCOLITICULUI)………………………………………….37
a.ARTA ENEOLITICULUI TIMPURIU……………………………………………………….39
b.ARTA ENEOLITICULUI DEZVOLTAT……………………………………………………..60
B.ARTA EPOCII METALELOR………………………………………………………………..100
I.ARTA EPOCII BRONZULUI………………………………………………………………….101

1.ARTA PERIOADEI TIMPURII A EPOCII BRONZULUI…………………………….103
2.ARTA PERIOADEI MIJLOCII A EPOCII BRONZULUI……………………………..109
3.ARTA PERIOADEI TÂRZII A EPOCII BRONZULUI…………………………………120
II.ARTA EPOCII FIERULUI…………………………………………………....................130

1.ARTA PRIMEI PERIOADE A EPOCII FIERULUI (HALLSTATT)………………..130
a.ARTA ÎNCEPUTULUI HALLSTATTULUI (HA A)…………………………………….131
3
b.ARTA HALLSTATTULUI TIMPURIU…………………………………………………….131
c.ARTA HALLSTATTULUI MIJLOCIU (HA C)……………………………………………137
d.ARTA HALLSTATTULUI TÂRZIU (HA D)………………………………………………141
2.ARTA CELEI DE-A DOUA PERIOADE A EPOCII FIERULUI (LATÈNE)………144
a.ARTA ETAPEI DE FORMARE A LATÈNE-ULUI……………………………………..144
b.ARTA ETAPEI DE RĂSPÂNDIRE A LATÈNE-ULUI…………………………………146
III.ARTA PIESELOR DIN BRONZ ȘI DIN FIER ÎN EPOCA METALELOR……...154

1.ARTA PRELUCRĂRII METALELOR……………………………………………………..154
2.ARTA PODOABELOR……………………………………………………………………….169
ANTICHITATEA…….……………………………………….......………179
ARTA ANTICĂ…………………………………………………………………………………….181
A.ARTA ÎN PERIOADA ANTICĂ PREROMANĂ……………………………………….182
B.ARTA ANTICĂ DUPĂ CUCERIREA ROMANĂ………………………………………205
ANTICHITATEA TÂRZIE…………………………………….......……271
ARTA ANTIC-TÂRZIE…………………………………………………………………………...272
ÎNCHEIERE………………………………………………………......……335
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………......……337
4
ARGUMENT
Suportul de seminar (îndrumar pentru lucrări practice) al cursului

universitar Arta Preistoriei și a Antichității pe teritoriul actual al României
este o completare a informațiilor din curs, dar este și o completare a
suportului virtual cu imagini, necesar realizării seminariilor de Istoria Artei
românești. Analizele stilistice din textul îndrumarului sunt ale imaginilor
prezente pe suportul virtual, aparținând tuturor domeniilor artelor
existente din Preistorie și până în Antichiotatea Târzie pe teritoriul
României: arhitectura, plastica mică, ceramica, prelucrarea metalelor, din
marile perioade.
Așadar, acest îndrumar este completat și cu un suport virtual care conține
toate ilustrațiile analizate stilistic în text, un DVD cu un material alcătuit
din nenumărate imagini într-o prezentare în Power Point.
Numeroase studii de caz întregesc tabloul unei perioade artistice
controversate pe teritoriul României, pierdută în negura timpurilor, cu
lipsurile inerente, dar și cu suficient de multe și importante artefacte
pentru a ne putea face o viziune asupra artei celei mai mari epoci din
istoria omenirii, Preistoria, urmate de arta unei perioade artistice suficient
de controversate și aceasta, atât înainte de cucerirea romană, în ceea ce
cercetătorii numesc de obicei clasicismul artei dacice, cât și după cucerire,
în epoca antică romană, dar și în perioada de tranziție spre Evul Mediu,
perioadă numită în general Antichitate Târzie, în care este surprins sfârșitul
artei antice și începutul artei paleocreștine, în care și-au făcut apariția
primele construcții arhitectonice și primele artefacte ale noii religii în
formare în Imperiul Roman: creștinismul.
Punctări denumite Discuții (despre...) marchează locul în care expunerile
vor fi întrerupte de momente interactive, unde prezentarea va urma cursul
imprimat și de contribuția studenților, sub îndrumarea dirijată a cadrului
didactic.
5
PARTEA ÎNTÂI
PREISTORIA
ARTA PREISTORICĂ
DISCUȚIE despre limitele temporale ale Preistoriei pe teritoriul României,

despre o periodizare a acestei epoci, precum și despre zona în discuție:
unitatea spațială carpato-danubiano-pontică.
DISCUȚIE despre clasificarea principalelor culturi ale Preistoriei.
9
A.ARTA EPOCII PIETREI
DISCUȚIE despre clasificarea Epocii pietrei.
10
I.„ARTA” PROTOPALEOLITICULUI
DISCUȚIE despre limitele temporale ale acestei perioade.
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade de începuturi ale

existenței omului, marcate de apariția primilor hominizi, despre
comunitățile gregare, fără stabilitate, într-o deplasare continuă în căutarea
hranei.
UNELTE
DISCUȚIE despre apariția uneltelor rupestre; cele din oase sunt cele mai
vechi dovezi de întrebuințare a obiectelor din natură pentru a fi făcute
utile.
Este vorba despre depozitul de oase provenite de la cca 30 de animale, din
bazinul superior al Oltețului, la Bugiulești, oase fără conexiune anatomică,
deci au fost probabil aduse intenționat acolo și poartă urme de retușări,
adaptate fiind intenționat de mâna unei ființe conștiente. La acestea se
adaugă și descoperirea de bolovani străini de mediul geologic local, folosiți
pentru lovit.
DISCUȚIE despre una dintre cele mai vechi culturi arheologice, cultura de
prund, atestată în depresiunea Sibiului. Faptul că nu li se adaugă alte
vestigii care să întregească ansamblul sugerează, după unii cercetători,
posibilitatea ca ele să fi fost simple spărturi naturale (caz în care ele nu ar
mai reprezenta unelte).
il.1 Unealtă de silex, Fărcașele (jud. Olt)

Un exemplu este unealta din silex dintr-un bolovan rulat, cu o muchie
ascuțită obținută prin retușuri mari, aplicate pe o singură față (Fărcașele,
jud. Olt).
DISCUȚIE despre „arta” acestei perioade (premise doar!).
11
II.ARTA PALEOLITICULUI
DISCUȚIE despre cea mai îndelungată perioadă din istoria omenirii de pe

teritoriul actual al României, care corespunde geologic pleistocenului.
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade pe teritoriul României, cu

o dezvoltare continuă și liniară, semn al stabilității sporite față de alte
zone, unde se remarcă un dinamism în timp și în spațiu al comunităților.
UNELTE
DISCUȚIE despre evoluția de la cele oferite de natură, până la cele create și

relativ specializate, cu un repertoriu tot mai bogat.
DISCUȚIE despre arta acestei perioade, în care obiectele nu au un caracter

pur estetic până la sf. Paleoliticului, din Epipaleolitic și din Mezolitic, când
se găsește scopul, finalitatea – estetică – a acelor reprezentări.
1.ARTA” PALEOLITICULUI INFERIOR (TIMPURIU)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care grupurile umane,

în continuare gregare, nu erau încă foarte coerente ori foarte stabile, aria
de deplasare a lor fiind limitată, locurile de odihnă fiind efemere, iar viața
spirituală relevă existența ritualurilor funerare.
UNELTE
DISCUȚIE despre numeroase unelte din piatră care ne-au rămas din faza
aceasta, specializate treptat.
Utilajul de silex și de os pe aceste meleaguri nu cunoaște aceeași varietate
și specializare cu cel din alte comunități omenești ale timpului. Specifice
sunt silexurile cioplite (cele mai vechi datează de 600 000 de ani): mici
bolovani de râu prelucraţi parţial pentru lovire şi tăiere (foarte puţine
unelte sunt din alte roci – cuarţit). De menționat ca exemple de unelte
sunt: cioplitoare unifaciale (choppers) şi bifaciale (chopping-tools) pe
galeţi, uneori destul de masivi, acele poebble-tools, poliedre, discoide,
racloare, piese cu encoche, denticulare, protobifaciale, bifaciale, aşchii
obişnuite de tehnică clactoniană sau de debitaj Levallois, cuţite à dos
naturale (cu sau fără cortex).
DISCUȚIE despre culturile epocilor numite convențional abbevillian,

acheulean, clactonian, levalloisian.
12
DISCUȚIE despre arta acestei perioade.
il.2 Toporașul din cuarțit de la Prăvăleni

il.3 Toporașul din silex de la Basarabasa (jud. Hunedoara)
il.4 Unealtă de silex (așchie clactoniană), Valea Lupului (jud. Iași)
Permanent (dar foarte lent!) perfecționate, aceste prime produse umane,
cu contururi vagi, precum mai ales toporașele bifaciale din abbevillian,
constituie puncte de pornire a valorilor artistice.
13
2.„ARTA” PALEOLITICULUI MIJLOCIU
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioadei îndelungate, în care

crește nivelul de stabilitate a locuirilor, amploarea acestora, precum și a
vieții spirituale: există preocupare pentru depuneri rituale, ca și pentru
sacrificii rituale umane.
DISCUȚIE dspre culturile musteriene (cel mai cunoscut este grupul

musterian cuarțitic).
UNELTE
DISCUȚIE despre uneltele perfecționate continuu pentru a servi destinației

pentru care erau create; iau naștere mereu tipuri noi (dăltița, vârful de
mână și răzuitoarea). Din nivelul al IV-lea al musterianului ne-au rămas cele
mai multe obiecte litice.
Pe teritoriul României, există un mare număr de unelte şi arme cioplite,
dintr-un silex de bună calitate, racloare bifaciale, vârfuri foliacee.
DISCUȚIE despre utilajul litic al culturii musteriene.
il.5 Vârful din silex, Ghireni (jud. Botoșani)

il.6 Vârful de mână din silex cioplit, Ripiceni (jud. Botoșani)
il.7 Râcâitorul din silex cioplit, Mitoc
Alte exemple de unelte găsite în peșteri sau în așezări de terasă sunt:
vârfuri de mână: Baia de Fier, Boroșteni (jud. Gorj), Ohaba Ponor, Nandru
(jud. Hunedoara), Boinești (jud. Satu Mare), Cheia (jud. Constanța);
răzuitoare: Cheia, Corlăteni; toporașe bifaciale: Nandru, Ohaba; vârfuri în
formă de frunză: Nandru, Ceahlău.
DISCUȚIE despre „arta” acestei perioade.
14
3.ARTA PALEOLITICULUI SUPERIOR
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade scurte, când

regionalizarea culturilor se accentuează, se generalizează locuirea pe întreg
teritoriul de astăzi al României. Din Paleoliticul superior datează primele
bordeie. În lume există și așezări permanente, dar permanentizarea
locuirilor va fi specifică abia Neoliticului. Viața spirituală este atestată de
morminte (amplasate în centrul așezării sau lângă o vatră), cu decedatul
depus așezat în compartimente delimitate cu pietre.
UNELTE
DISCUȚIE despre eleganța uneltelor litice – tot mai mici, mai diversificate și
lucrate cu tot mai multă acuratețe.
DISCUȚIE despre arta acestei epoci, în care au fost datate cele mai vechi
obiecte de podoabă (coliere făurite din dinți de animal), obiecte de uz
casnic decorate, picturi și gravuri rupestre, dar și figurine antropomorfe cu
funcție magică.
DISCUȚIE despre culturile acestei perioade.
Cultura aurignaciană
Din aurignacian s-au descoperit câteva unelte și arme din os și din corn.
Pe teritoriul României, există vârful de suliţă de la Bistricioara – Lutărie,
două fragmente de vârfuri de suliţă din os, cu baza simplă din corn de ren
(tip „pointes de Mladec”) de la Mitoc – Malul Galben, fragmentul de vârf
de os (probabil tot de suliţă) de la Mitoc – Valea Izvorului, cele câteva
vârfuri de os din nivelul I al peşterii Stânca – Ripiceni, cele 3 fragmente de
vârfuri de os (se pare tot suliţă) din Peştera Muierii de la Baia de Fier,
precum şi fragmentul de vârf de os de urs (suliţă sau străpungător)
descoperit în Peştera Igriţa (jud. Bihor). Numai în așezarea de la Malu Roșu
– Giurgiu s-au descoperit peste 40 000 de piese litice din aurignacianul
târziu. Tot aurignacianului aparțin și descoperirile de la Aciuța (jud. Arad):
nuclee (unele cu două-trei planuri de lovire, un nucleu fiind bipolar);
percutoare, unelte (gratoare, lame – cu creastă, lame fațetate, microlitice,
fațetate, racloare, străpungătoare...). O unealtă deosebită ca formă și ca
realizare este un spintecător obținut dintr-un galet căruia i s-a cioplit pe
ambele fețe câte o muchie tăioasă, păstrându-i-se o parte acoperită cu
cortex, care prezintă o scobitură naturală, ușurând fixarea în mână.
il.8 Râcâitor discoidal, așchie discoidală, lamă (Ghireni, Mitoc și Săveni)
15
il.9 Nucleu din silex din care s-au desprins lame, Cărămidărie – Vaslui
(jud. Vaslui)
Exemple sunt uneltele din silex găsite la Ghireni, Mitoc și Săveni: un
râcâitor discoidal, o așchie discoidală și o lamă
...precum și un nucleu din silex din care s-au desprins lame, descoperit la
Cărămidărie – Vaslui (jud. Vaslui).
Cultura gravettianului
Varietatea utilajului de piatră cioplită indică amplificarea și diversificarea

activităților de asigurare a subzistenței, dar și perfecționarea uneltelor din
silex, obsidian, gresie silicoasă, care devin mai mici, mai îngrijite și mai
elegante ca formă, precum apar și unelte inexistente anterior, în restul
aurignacianului.
Lamele à dos, vârfuri de tip „La Gravette”, microgravettes, lamele à dos
tronquée. În nord-estul Moldovei au apărut şi câteva piese bicefale, atent
lucrate (Ripiceni – Izvor).
Predomină tot tipul lamelar, la care lama este tot mai îngustată, tendința
de microlitizare evoluând. La acestea se adaugă și câteva unelte din os și
din corn.
Unelte găsite în aşezările de la Cotu-Miculinţi – Gârla Mare (jud. Botoşani)
(la Cotu-Miculinţi: ciocane şi ciocane-târnăcop, vârfuri de suliţă sau de
lance, pumnale, străpungătoare, harpoane, ostie, lissoirs) sau uneltele
(străpungătoare şi lissoir din os, târnăcoape din corn de ren) din Peştera
Stânca – Ripiceni, precum şi vârful de lance din corn de ren şlefuit (cu două
caneluri, câte una pe fiecare faţă) şi un metatars de cal, cu o perforaţie
executată pe ambele părţi – de la Crasnaleuca. La acestea se adaugă 3
piese la Lespezi – Lutărie (un percutor şi o secure de tip Lyngby, ca şi o
piesă din fildeş de mamut). Materialul litic de la Dinga – Costești (jud.
Vaslui), cu gratoare, o lamă cu trunchiere retușată, o lamă-fierăstrău
fragmentară, un vârf „La Gravette”, un burin, un nucleu de gratoar, multe
așchii și nuclee, prezintă strânse similitudini cu cel din așezările gravettiene
din sudul Moldovei (Puricani, Mălușteni, Cavadinești, Berești, Ghermănești
– Banca).
Pictura rupestră
Peștera Cuciulat (jud. Sălaj)
il.10 Calul
Mai bine conservat, calul (24,5cmx12,5cm) (dimensiunile mai mici decât
cele naturale nu sunt o raritate în pictura paleolitică universală) desenat pe
o cornișă a plafonului este surprins în poziție dinamică, cu picioarele din
16
față imobile, dar cu cele din spate în mișcare. Siguranța desenului și
respectarea proporțiilor sunt mărturii ale simțului de observație și
îndelungului exercițiu ale artistului primitiv, care a știut să imprime
expresivitate construcției, în ciuda (sau poate adăugând-o) simplității; în
schimb, a stăpânit mai puțin știința modelării culorii, aplatizarea nelăsând
loc nici unei sugerări a volumului. Lucrată direct în culoare, reprezentarea
animalului este realizată într-o cromatică monocromă, roșie-cărămizie.
Stilul naturalist, propriu perioadei paleolitice, îi descrie poziția picioarelor
și a gâtului încordat.
il.11 Felina
Mai prost păstrată dar mai mare, felina (80cmx45cm) din mijlocul
plafonului este surprinsă tot într-o fază a mișcării, executând un salt
elegant. Într-o cromatică la fel, roșie-cărămizie, se pot observa botul și
ceafa, urechile, care, în plus, au conturul incizat, precum se poate doar
intui poziția picioarelor întinse, sugerându-se saltul înainte.
il.12 Siluetă de pasăre

il.13 Siluetă umană
Într-o nișă din stânga sălii se poate distinge o siluetă de pasăre
(21cmx14cm), redată tot realist, sala fiind decorată și cu alte pete de
culoare, în aceeași argilă roșie, între care pot fi presupuse un cap de cal
...dar și o siluetă umană, fără detalii (26cmx51cm) și foarte stilizată.
Peștera Coliboaia (jud. Bihor)
il.14 Cap de bizon

il.15 Fragment de cal
il.16 Felină, cap (sau două) de urs, 2 rinoceri
Un cap de bizon cu coarne și coamă
...un fragment de cal
...o felină, un cap (sau două) de urs și 2 rinoceri, sunt de asemenea similare
desenelor din Lascaux sau Altamira.
Pentru a încheia capitolul despre pictura în întreaga Preistorie de la noi,

deși sunt datate în epoci mult depărtate în timp față de aceste două
exemple paleolitice – pe teritoriul României au fost găsite și reprezentări
rupestre neolitice (cel mai devreme eneolitice), dar mai sigur cele mai
multe dintre figuri aparținând Epocii metalelor.
DISCUȚIE despre arta acestei perioade, în care pași înainte au fost făcuți în
evoluția reprezentărilor rupestre de pe teritoriul României, de la realism la
stilizare, o dată cu lărgirea simțului său estetic
17
III.ARTA PERIOADEI DINTRE PALEOLITIC ȘI NEOLITIC
DISCUȚIE despre această perioadă de tranziție de la Paleolitic la Neolitic,

de o mare complexitate și diversitate, despre îmblânzirea climei, devenită
asemănătoare cu cea actuală, ce vor modifica și ambientul comunităților
umane, depre deplasarea grupurilor umane, din zonele deschise, de
câmpie, spre zonele împădurite, mai reci, din Carpați.
UNELTE
DISCUȚIE despre tendința de microlitizare datorată perfecționării tehnicii;

uneltele sunt compuse din silex cioplit, îmbinat cu alte materiale: os, lemn,
teracotă.
DISCUȚIE despre arta acestei perioadei, în care putem vorbi tot mai sigur
despre manifestări artistice propriu-zise, cu intenționalitate doar estetică.
1.ARTA EPIPALEOLITICULUI
DISCUȚIE despre caracteristicile datorate schimbărilor fundamentale ale

climatului și ale mediului, după retragerea calotei glaciare, când se produc
mutații cultural-materiale și cultural-spirituale, care marchează trecerea
spre Neolitic.
SANCTUARE
Din această perioadă provine cel mai vechi sanctuar de pe teritoriul

României. Este vorba despre sanctuarul de vânători de la Buda – Ceahlău:
o amenajare simplă de teren, cu descoperiri de resturi osteologice grupate
semnificativ.
UNELTELE ȘI ARTA
DISCUȚIE despre arta acestei perioade, în care, din punctul de vedere

artistic, se poate spune despre multe dintre uneltele microlitice că pot fi
încadrate în categoria frumosului tehnic, prin precizia formei, în căutarea
maximei eficiențe funcționale, prin măiestria cu care sunt realizate,
precum și prin finisajul deosebit, elementele de ornamentică fiind tot mai
frecvente.
Cultura Epigravettianului
AȘEZĂRI
18
Așezări epigravettiene târzii ale grupurilor de vânători sunt semnalate pe
teritoriul României în sudul Moldovei (Măluşteni, Bereşti – Dealul Taberei),
în Dobrogea Centrală (Gherghina, Castelu), pe culmile înalte ale masivelor
Ceahlău şi Hăşmaş (Poiana Scaune – Ceahlău, Curmătura Bardosului,
Bicăjelu).
UNELTE
Unelte cu vârf pedunculat au fost descoperite în așezarea de la Poiana –

Scaune.
Cultura tardigravettianului
UNELTE
Aparținând primelor două straturi de locuire, uneltele și armele din os și

din corn, podoabele (dinţi găuriţi, pandantive de os, cochilii perforate),
toate acestea sunt decorate cu motive geometrice incizate. Materialul litic
(silex şi mai rar obsidian) este reprezentat și el printr-o serie de unelte
(gratoare, lamele à coche, lamele à dos (unele cu vârful ascuţit similar
microgravette-lor), vârfuri à dos arquée, străpungătoare, burine, piese
geometrice, piese esquillées, microburine).
A treia și ultima etapă de locuire tardigravettiană din zona Porţilor de Fier
este cea ilustrată de descoperirile aflate în aşezările în aer liber de la
Veterani – Terasă, Ogradena – Icoana, Ogradena – Răzvrata, situate în zona
Cazanelor Dunării. Aici s-au găsit microlite, dar și obiecte din os și din corn,
cu decor din motive incizate (fragmente de pumnale, spatule, obiecte cu
caracter votiv ) pe linia celor ale obiectelor de la Cuina Turcului.
DISCUȚIE despre arta acestei perioade.
il.17 Obiecte cu decor crestat, Cuina Turcului

Din os și din corn, acestea au un decor crestat: linii încrucișate, ușor
incizate neregulat, grupe de liniuțe paralele, înșiruite vertical de-a lungul
feței unui obiect perforat, ori grupele de două-trei liniuțe paralele, gravate
pe marginea altui obiect.
il.18 Obiect, Cuina Turcului

Un adevărat motiv decorativ va fi cu adevărat realizat: la motivul meandric
unde întâlnim o adevărată concepție abstract-geometrică.
il.19 Idol, Cuina Turcului
19
Compoziția decorativă este reprezentată pe o față de două romburi
concentrice, cel interior umplut cu linii paralele orizontale; la capetele
rombului se continuă vârfurile unghiurilor de margine ale unor grupe de
unghiuri, tot concentrice, gravate cu linii puternice. Pe cealaltă față, partea
superioară este acoperită cu 9 linii gravate adânc, paralele orizontale, iar cea
inferioară – cu două linii gravate cu intermitență, continuate și pe una dintre
fețele laterale. Spre bază, la mijloc, au fost trasate câteva unghiuri
concentrice. Restul suprafeței falangei are un decor realizat din numeroase
grupe de câte două liniuțe paralele, gravate la distanțe nu foarte regulate,
pe jumătatea superioară a uneia dintre marginile laterale a falangei fiind
gravate 9 crestături paralele orizontale, la distanțe egale.
20
2.ARTA MEZOLITICULUI
DISCUȚIE despre această fază terminală a Epipaleoliticului, cu elemente

proprii ce caracterizează trecerea spre economia producătoare.
Cultura Tardenoasianului
AȘEZĂRI
Așezări pot fi semnalate la Călinești – Oaș (Maramureș), Ripiceni – Izvor,

Icuşeni, Erbiceni, Băneasa, Bereşti (Moldova), Cuza Vodă, Medgidia, Straja
(Dobrogea), Lapoş, Largu (est-nord-estul Munteniei).
UNELTE
Uneltelor specifice finalului epigravettianului li se adaugă şi forme noi

(gratoare, burine, lamele à bord abattú, lamele à coche). În cele 3
complexe de locuire din așezarea de la Erbiceni s-au găsit numeroase
resturi (obiecte litice, fragmente de oase, cochilii de melci, scoici).
Cultura Schela Cladovei
AȘEZĂRI
Așezările au fost descoperite în număr de 9, în preajma Dunării: Alibeg –

Pescari (nivelul I), Veterani – Terasă (nivelul II), Ogradena – Icoana (nivelul
II), Ogradena – Răzvrata (nivelul II), Schela Cladovei – Turnu Severin
(nivelul II), Ostrovul Corbului – Botul Cliuciului (nivelul I-II), Ostrovul Mare –
Gagoşu. Sunt situate pe terase joase în apropierea apelor, ori pe insule.
Locuințele sunt bordeie în formă neregulată, grupate în pâlcuri mici și rare.
UNELTE
Uneltele și armele sunt și din piatră – unelte din silex microlitice, dar și din
os (abundente) și din corn – săpăligi din corn. Cele din piatră sunt piese
litice atipice de cuarţit sau roci cuarţoase şi gresii silicioase; puține tipuri
(racloare şi piese cu encoche) realizate într-o tehnică de cioplire
rudimentară, rocile nefiind de calitate bună, iar piesele de silex sunt rare.
De asemenea, se găsesc unelte și arme din os și corn de cerb (din corn:
scormonitoare, săpăligi cu gaură de înmănușare, plantatoare, brăzdare; din
os: străpungătoare, vârfuri de săgeți și sulițe; din colț de mistreț: racloare,
străpungătoare). Cele din corn au dimensiuni de 4-40cm lungime, acestea
fiind: scormonitoare, săpăligi simple, săpăligi cu gaură pentru înmănuşare,
21
plantatoare, brăzdare. Uneltele din os sunt: străpungătoare, vârfuri
folosite ca săgeţi şi suliţe, şi unelte mai mici din colţ de mistreţ, utilizate ca
racloare, străpungătoare.
il.20 Săpăliga cu gaură de înmănușare

il.21 Brăzdarul din corn de cerb
Se inventează săpăliga cu gaură de înmănușare
...și apoi brăzdarul din corn de cerb.
il.22 Decoruri cu incizii neregulate sau dispuse în rețea dezordonată

il.23 Unghiuri hașurate în rețea
il.24 Crestături realizate pe muchiile pieselor
Obiecte din corn de la Icoana sunt ornamentate cu crestături dispuse
circular în jurul porțiunii din care s-a tăiat o ramură a coarnelor, ori în șiruri
verticale neregulate; la acestea, se adaugă incizii neregulate sau dispuse în
rețea dezordonată
...alături de benzi hașurate, de motivul în triunghiuri, unghiuri hașurate în
rețea (țesătură de romburi)
...motive în zig-zag și cerc se întâlnesc, în ultimile două faze, crestături
realizate pe muchiile pieselor, de la cele superficiale, la cele adânci și largi.
il.25 Străpungător din os, Icoana

il.26 Pumnal, tot din os, Icoana
il.27 Unealtă din colț de mistreț, Icoana
il.28 Piesă votivă din corn de cerb, Icoana
Străpungătorul din os este decorat cu benzi unghiulare compuse din două
incizii liniare paralele, hașurate în interior cu linii oblice – motiv derivând
din cel al scării
...Pumnalul tot din os, are decorul cel mai complex și mai închegat din
cultura Schela Cladovei, prin linii paralele adânci, zig-zag-ate vertical,
crestate de linii perpendiculare, separate vertical de două serii de rețele,
iar orizontal, de o bandă formată din două linii paralele, hașurată în
interior cu linii oblice
...Unealta din colț de mistreț este decorată cu o pasăre schematizată
...Piesa votivă din corn de cerb în formă de seceră, ornamentată
geometric.
22
IV. ARTA NEOLITICULUI
1.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS
DISCUȚIE despre perioada Neoliticului – în care se răspândesc cultul Marii

Zeițe-Mame, precum și cultul fecundității și al fertilității, iar, din punctul de
vedere al artei, omul începe să creeze și să aprecieze frumosul. În
manifestările artistice își face loc, de la început, abstractizarea, atât în ceea
ce privește forma – stilizată într-un grad și într-un mod diferit față de
epoca paleolitică –, precum și în privința decorului – geometric, cu caracter
continuu, ca un covor fără sfârșit, reflectând acel horror vacui în care
ornamentul acoperă întreaga suprafață de decorat.
DISCUȚIE despre caracteristicile generale ale așezărilor, ceramicii și

figurinelor Neoliticului propriu-zis.
AȘEZĂRILE. În tot Neoliticul propriu-zis, oamenii își amplasează așezările –
permanente și tot mai numeroase – în arii de locuire diferențiate:
apropierea cursurilor de apă, pe înălțimi sau pe pintenii dealurilor, pentru
controlul zonelor învecinate. Bordeiele temporare paleolitice sunt înlocuite
treptat. De la locuințe adâncite la început (rotunde sau ovale, de cca 20mp,
dar ajungând și până la 40-50mp și chiar și peste 100mp) – gropile de locuit
fiind cele mai vechi tipuri de locuință neolitică –, se ajunge treptat, o dată
cu extinderea sedentarizării, la construcții ridicate la suprafață, trainice, cu
structură de rezistență de tip stâlp-grindă, rectangulare, pentru familii
numeroase. Comunitățile sunt alcătuite din familii, dar importante încep a
fi nu doar gradele de rudenie, ci și interesele comune.
CERAMICA. Ceramica este un exemplu tipic de domeniu artistic în care
inteligența umană își dă mâna cu utilitarismul și, nu în ultimul rând, cu
esteticul. Marea varietate a culturilor și a grupurilor culturale, manifestate
în tot Neoliticul, dar și ulterior, în Epoca metalelor, reflectă de fapt
diversitatea tipurilor ceramice, ceramica fiind cea care definește o cultură
străveche, din punctul de vedere economic sau spiritual. Piesele ceramice
sunt artefactele cele mai importante pentru furnizarea informațiilor despre
așezări, rituri funerare, preocupări meșteșugărești.
Alcătuită dintr-o materie primă ușor de exploatat, ceramica este pe de o
parte un adevărat document care a înregistrat progresul omenirii, iar, pe
de altă parte, și una dintre cele mai vechi arte, pe care omul o va îmbogăți
23
mereu, ridicându-i nivelul calitativ din punctul de vedere al tehnicii, dar și
al formelor și al ornamentației, perfecționând-o în pas cu evoluția gustului
său estetic.
În tot Neoliticul, olăria va fi lucrată cu mâna, roata orizontală fiind folosită
doar mai târziu, de către geto-daci. Neoliticul este perioada în care începe
făurirea vaselor plastice, modelându-se, fără simetrie, corpuri animaliere,
atât ca formă, cât și ca decor – acesta din urmă sugerând blana animalului.
Pentru Neoliticul propriu-zis, în general ceramica este cea care
înregistrează cel mai evident progresul pe planul creației artistice:
desprinderea treptată de utilitarismul recipientului și manifestarea
preocupărilor artistice pentru decorul vasului (incizat, pictat, ori realizat
plastic), dar și pentru armonia și eleganța formei, tot mai imaginativ
prelucrată sub aspectul zoomorf sau antropomorf, ajungându-se chiar la
adevărate opere de artă.
PLASTICA MICĂ. Stilizarea despre care aminteam în decorație este regăsită
și în formele plasticii zoomorfe (sunt stabilite trăsăturile generale ale
siluetei, în care picioarele sunt reduse la simple elemente de susținere, dar
uneori apar și detalii definitorii pentru recunoașterea speciei). Și în
reprezentările antropomorfe se aplică stilizarea; figurina feminină este
singura cunoscută, aici înregistrându-se stilizarea prin exagerarea acelor
segmente semnificative (bazinul sau picioarele) și prin schematizarea celor
fără importanță în această perioadă (figura). Până în Eneolitic, decorul
lipsește de pe suprafața figurinelor, de altfel, nici scopul acestora nu era
unul artistic, ci unul magico-religios, ele fiind expresie a cultului fecundității
și fertilității. Cu atât mai mult în ceea ce privește figurinele antropomorfe
(care în Paleolitic nu au existat, plastica fiind exclusiv zoomorfă), nici în
cazul celor zoomorfe, filiația cu sculpturile paleolitice în general (pe
teritoriul țării noastre, figurinele paleolitice oricum lipsesc) nu este admisă,
ele fiind legate de practicile cultice (de aceea, în cazul celor zoomorfe,
predomină cornutele, în legătură cu dorința înmulțirii acestora, iar
reprezentările animalelor sălbatice pot fi puse în relație cu magia
vânătorească). De aici provin și realismul, dar și hieratismul acestor
reprezentări.
ARTA METALELOR. Sub influența culturală a populațiilor din sud (și din
Asia Anterioară) și din vest (centrul Europei, de unde vin comunități cu
ceramică liniară), Neoliticul propriu-zis ne va lăsa și câteva obiecte din
aramă, lucrate în tehnica ciocănirii. Extragerea și prelucrarea metalelor, în
general, a fost un fenomen revoluționar, aducător de progres, în toate
sferele societății, dar deocamdată, în perioada neolitică propriu-zisă (cea
24
de până în Eneolitic) despre implicarea artisticului în acest domeniu nu
poate fi vorba, prelucrare estetică a formei sau a decorului nu întâlnim în
micile și puținele piese găsite.
a.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS TIMPURIU (VECHI)
DISCUȚIE despre caracteristicile perioadei, în care prima agricultura

nomadă, cu roirea grupurilor din spațiul anatoliano-egeo-balcanic, spre
Dunăre și Carpați, în spațiul balcanic luând naștere mai multe culturi și
grupuri culturale.
DISCUȚIE despre principalele tipuri culturale ale perioadei (grupul cultural

Gura Baciului-Cârcea (cultura Precriș), cultura Starčevo-Criș, grupul
cultural Ciumești-Pișcolț), despre denumirile și localizările acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei – în care continuă și

locuirea în peșteri, dar apar și așezările stabile, iar locuințele sunt în formă
de bordeie și mai rar există colibele la suprafață.
Două așezări importante ale grupului cultural Gura Baciului-Cârcea

(cultura Precriș) au avut o existență mai îndelungată: una în Cluj și una
lângă Craiova, la care se adaugă și cele de la Ocna Sibiului (aici întâlnim o
primă încercare de organizare – sistematizare – teritorială) și de la Șeușa
(jud. Alba).
Un bordei al acestui grup cultural – de la Miercurea Sibiului – Petriș, era
patrulater, de 5x2m, aflat la 1,83m sub nivelul solului.
Așezările culturii Starčevo-Criș erau amplasate în locuri joase (Balomir –

Gura Văii Cioarei, Lancrăm, Sebeș – Casa Jampa, Tărtăria), în pante
(Suplacu de Barcău, Râpa, Biharea, Mișca, jud. Bihor) sau pe terasele mai
înalte ale cursurilor de apă (Hăpria, Galda, Ghirbom, Hunedoara – Cimitirul
reformat), pe malurile apelor (Suplacu de Barcău, Fughiu, Râpa), dar și în
peșterile locuite și în Paleolitic (Cioclovina, Nandru, Bordu-Mare, Câmpani,
Vadu Crișului) sau în adăposturi sub stâncă (Dubova – Cuina Turcului).
25
Bordeiele erau adâncite (0,75m, Fughiu, 1,15m, Râpa, 2,75m, Leț, Cipău),
distanțate între ele, rectangulare cu colțuri rotunjite, cu acoperiș în două
ape, la care se adaugă semibordeiele (colibe) (adâncite parțial, 0,40-0,35m,
Suplacu de Barcău), cu timpul apărând locuințe de suprafață (Bedehaza,
Leț).
CERAMICA
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei ceramici, primitive, cu o tehnică

imperfectă și cu forme simple și grosolane.
Grupul cultural Gura Baciului-Cârcea (cultura Precriș)
il.1 Vas, Șeușa – La cărarea morii

il.2 Fragmente de vase, Șeușa – La cărarea morii
il.3 Fragmente de vase, Gura Baciului
În ceea ce privește forma, un vas de la Șeușa – La cărarea morii are pereți
puternic lăsați în partea inferioară, după care o porțiune orizontală se
arcuiește în sus, gâtul fiind scurt, evazat.
Tehnic, decor modelat plastic, prin impresiuni cu degetul, găsim pe buza
unor fragmente de vase din aceeași localitate.
Ca aspect, decorul este caracterizat prin geometrie, ca în fragmentele de la
Gura Baciului.
il.4 Vas, Cârcea

Pe vasul păstrat întreg de la Cârcea, decorul, simetric, este format din două
zig-zag-uri suprapuse, ce alcătuiesc un șir de romburi sub buză, de la care
coboară vertical alte astfel de șiruri, la distanțe inegale, alcătuind metope.
Decorul, înveselit cu puncte care anturează și umplu romburile verticale,
este realizat în alb pe angobă roșu-sângerie. Cei 4 butoni de pe vas, în
formă de cornițe, nu sunt integrați compozițional decorului pictat.
il.5 Vas, Șeușa – La cărarea morii

Pentru ceramica grosieră, un vas de la Șeușa – La cărarea morii are o
ornamentică în pete brun-cărămizii (pe fond cenușiu), prelungi, desenând
diverse motive: cerc, semilună, în forma literei H (pictură transparentă,
numită de Gh. Lazarovici).
Cultura Starčevo-Criș
26
il.6. Vas, Șeușa – La cărarea morii
Interesant ca formă este vasul cu gât dublu de la Zăuan (jud. Sălaj) (de
13,2cm înălțime). Este lucrat dintr-o pastă amestecată cu pleavă, slab arsă.
Gura păstrată este dispusă ușor diagonal (cea care s-a rupt fusese
amplasată vertical). Benzile reliefate, terminate aplatizat și rotunjit, de la
baza gurii rupte, probabil reprezentau brațele unei figuri antropomorfe
(nici ea păstrată) cu care se termina vasul (corpul figurinei fiind corpul
globular al vasului).
il.7 Vas de provizii din pastă grosolană, Dudeștii Vechi

Pentru ceramica grosieră, un exemplu este vasul de mari dimensiuni (35cm
înălțime) de la Dudești, în forma unui burduf, cu incizii sugerând blana unui
animal.
il.8 Cupă cu picior, Valea Lupului

il.9 Cupă cu picior, Valea Lupului
Dacă în prima fază, decorul este simplu, acesta se complică în fazele a II-a
și a III-a, adăugându-se și eleganța formelor: vase cu picior, precum o cupă
de la Valea Lupului, puternic lustruită
...sau vase cu picior treflat sau în 4 arce, ca o cupă găsită în aceeași
localitate.
il.10 Cupă cu picior, Schela-Cladovei

il.11 Fragmente ceramice pictate cu alb pe roșu (al doilea – cu brun și alb
pe roșu), Leț
Pictată înainte de ardere, ornamentația primei faze este bicromă: motive
pictate cu o culoare (adesea alb) pe fond roșu – ca pe cupa de la Schela-
Cladovei, pictată cu benzi late verticale și cu o bordură pe buză – sau pe
fond alb-crem.
În fazele a III-a, a IV-a, se va adăuga și ornamentarea tricromă, alb și negru
pe brun-roșcat sau roșu, ca în fragmentele găsite la Leț.
il.12 Cupă globulară cu picior scurt, Cârcea

Ca aspect, în fazele mai înaintate apare și spirala, benzile de linii
terminându-se în bucle, care se îmbucă cu buclele spiralelor rămase din
fond (reduplicare). Un astfel de vas a fost descoperit la Cârcea, cu spirale
albe pe angobă roșu-brună.
27
il.13 Chiup cu decor în spice, Dudeștii Noi
il.14 Vas cu decor ciupit între degete, Valea Lupului
il.15 Vas, Cuina Turcului (jud. Mehedinți)
Creativitatea meșterului se relevă și în celelalte tipuri de ornamentică (în
afara celui pictat): impresiuni cu unghia (un chiup cu decor în spice de la
Dudeștii Noi)
...sau ciupituri ale pastei moi între degete (un vas de la Valea Lupului)
...ori dungi trasate cu degetele în barbotina moale (ca la un vas modelat cu
mâna și decorat cu alveole făcute cu spatula în barbotină).
il.16 Fragment ceramic cu o siluetă umană, Dudești

il.17 Fragment ceramic cu o siluetă de cerb, Dudești
Precum întâlnim și vase cu decor modelat plastic naturalist: reprezentări
antropomorfe: o siluetă feminină, redată realist, cu sânii reliefați și mâini
supradimensionate
...precum și zoomorfe: o siluetă de cerb, cu coarnele și picioarele redate în
același plan (în lipsa cunoașterii reprezentării în perspectivă), dar cu
măiestrie în surprinderea mișcării.
Grupul cultural Ciumești-Pișcolț
il.18 Strachină bitronconică, ornamentată cu benzi late în ogive umplute

cu linii vălurite, Urziceni
Un exemplu este vasul de la Urziceni, cu motive cu spații hașurate cu linii
vălurite.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre exclusivitatea figurinelor feminine (în ceea ce le privește

pe cele antropomorfe), cu forme rudimentare și fără decor.
Grupul cultural Gura Baciului-Cârcea (cultura Precriș)
il.19 Statuete, Gura Baciului

il.20 Bovideu, Șeușa – La cărarea morii
il.21 Altărașe de cult, Șeușa – La cărarea morii
Antropomorf este un tors de femeie, bine modelat, găsit la Gura Baciului,
unde a fost găsit și un patruped.
28
Zoomorf este un idol de 5x3x2cm de la Șeușa – La cărarea morii
reprezentând un bovideu, în ceramică fină, gălbui-brună, pasta fiind
amestecată cu nisip și mică. Acefalic, coarnele puternice îi pornesc acestuia
direct din piept; realistă este redarea coloanei vertebrale, în schimb, coada
este supradimensionată; corpul îi este netezit, dar nu lustruit.
Tot aici s-au găsit și mici altare de cult fragmentare, din ceramică fină,
neagră, cu angobă lustruită, brun-roșcată și vișinie. O amuletă dintr-un
bordei de la Miercurea Sibiului-Petriș înfățișează un idol-bucranium, de
3,7cm înălțime, cu coarnele și coada rupte, corpul rotunjit, stilizat, de
culoare neagră, dintr-o ceramică fină, lustruită, cu ardere bună.
Cultura Starčevo-Criș
il.22 Figurine de la Perieni, Leț

il.23 Figurină de la Homorodul de Sus
il.24 Figurine, Homorodul de Sus
Există mai multe tipuri în ceea ce privește forma: unele caracterizate prin
steatopigie puternică, tors plat și bazin proeminent
...altele, tot fragmentare, sunt acefalice, au corp cilindric, gât scurt și gros,
tors dreptunghiular și spate plat, brațe ieșite orizontal, picioarele probabil
nu au fost modelate, sânii sunt reliefați, conici
...iar un al treilea tip are corpul ca o coloană, cu gâtul lung și subțire, sâni
conici.
il.25 Venus de la Zăuan (jud. Sălaj)

La Venus de la Zăuan (jud. Sălaj) (11,8cm), picioarele lipite, despărțite
printr-o incizie adâncă, se termină printr-o bază lățită, pe care 5 incizii
sugerează naturalist degetele. Capul are fruntea teșită și ochii incizați, iar
două puncte mici marchează nările. Deși ceramica din care este realizată
este fină, arderea incompletă (sau poate o ardere secundară) a colorat
statueta în cenușiu-brun în partea inferioară și în brun-roșiatic în partea
superioară.
il.26 Figurine, Homorodul de Sus

Și alte figurine (Homorodul de Sus) au capul alungit și nasul reliefat, iar
ochii, când există, sunt redați prin două puncte incizate.
il.27 Fragment de mască din lut, Zăuan
29
O mască miniaturală de cult (11cm înălțime) de la Zăuan avea ochii și gura
marcați prin găuri mici, nasul este neglijat. În partea superioară, piesa se
subțiază treptat. Pasta semifină este nisipoasă și are culoare brun-roșcată.
il.28 Figurină zoomorfă, Dudești

il.29 Taur, Foeni
Figurinele zoomorfe sunt bine modelate, cu coarne arcuite, ori cu capul
stilizat, ca ierbivorul din teracotă de la Ostrovul Banului, Drobeta Turnu-
Severin
...sau ca tăurașul de la Foeni.
il.30 Figurină zoomorfă, Suplacu de Barcău (jud. Bihor)

Interesantă este o piesă fragmentară de la Suplacu de Barcău (jud. Bihor),
cafeniu-gălbuie, modelată sumar, în formă dreptunghiulară (aplatizată) cu
colțurile rotunjite, în partea superioară cu o prelungire ruptă din vechime
și cu partea inferioară lățită pentru stabilitate. Posibil reprezintă o pasăre
în poziție șezândă. 7 orificii inegale pe o parte și pe alta primeau probabil
pene (similarități și influențe găsindu-se în cultura Vinča).
il.31 Măsuță-altăraș, Dudești

Un exemplu de model miniatural a fost descoperit la Dudești (aparținând
însă culturii în discuție, Starčevo-Criș), un suport cu 4 picioare arcuite,
decorate cu motivul dinților de lup, și cu un recipient tronconic în centru.
b.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS DEZVOLTAT (TÂRZIU)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care prinde contur

mitul naturist, în care se încheagă ideea fertilității și fecundității, iar din
punctul de vedere al artei, continuă stilizarea prin geometrizare, la care se
adaugă însă și interesul pentru realism – al anatomiei, al mișcării, decorul
fiind acum tectonic.
DISCUȚIE despre cele două fonduri culturale ale perioadei: fondul Vinča
(Vinča, Dudești, Hamangia incipientă) și, ulterior, din Europa Centrală:
cultura ceramicii liniare (varianta Tisa și faza ceramicii liniare cu capete de
note muzicale) – care vor înlocui unitatea culturală Starčevo-Criș și din
30
amestecul lor se vor naște ulterior culturile noi și originale ale Eneoliticului
–, despre denumirile și localizările acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei – așezările, grupate în arii

culturale, iar locuințele, prevăzute cu un element care se va perpetua apoi
în arhitectura noastră tradițională: prispa.
Din cultura Vinča, locuirea centrală de la Parța a fost pe o insulă între

brațele Timișului, aici existând și alte asemenea locuiri în insulițe sau în
coturi de meandre ale râului.
În privința construcțiilor religioase, sanctuarul din centrul așezării de la

Parța, ridicat pe locul unuia mai vechi (acesta din urmă – cu 4 încăperi, de
la care s-a păstrat o masă-altar, o vatră, un soclu de idol), avea două
încăperi, acoperind o suprafață de 70mp, una mai mare (de 8,5x7,5m) spre
răsărit (cu altarul) și una mai mică (de 5,5x7,5m), cu mai multe vetre. O
deschidere rotundă (fereastră) pe peretele de vest, lângă care apare o
semilună în relief, lăsa lumina să pătrundă în sanctuar. Grupul Soare-Lună
poate fi relaționat cu practici și credințe astronomice, cu ritmuri lunare, cu
reînnoirea vegetației, cu ciclurile feminine. În încăperea cu caracter sacru
dinspre est a fost găsită statuia cu două busturi reprezentându-i pe Zeița-
Mamă și pe acolitul său masculin.
CERAMICA
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei ceramici tot mai variată ca forme,

tot mai complexă ca decor – care se îmbogățește tehnic cu excizia –, iar ca
aspect, specific este acum covorul fără sfârșit.
Cultura Vinča
il.32 Amforă, Parța

il.33 Tăblițele de la Tărtăria
Banda unghiulară incizată este decorul comun, dar se găsesc și motive mai
deosebite, precum o variantă în care benzile au traseu unghiular, ca la o
amforă de la Parța
31
...sau motivele pictografice, ca pe tăblițele de la Tărtăria: o cornută și un
om cu brațele întinse, un semn în forma unui arbore sau a unui spic.
il.34 Reliefuri, vas, Parța

il.35 Relief, vas, Lumea Nouă – Alba Iulia
În decorul în relief, regăsim frontalitate a redării corpurilor umane, intenție
de surprindere a mișcării la siluetele antropomorfe stilizate (ce probabil
executau gesturi ritualice) de pe vase de la Parța
...schematizare a siluetei: cap abia indicat, circular sau triunghiular (pe un
fragment de vas de la Lumea Nouă – Alba Iulia, apare reliefată doar fața,
cu nasul și cele două pastile ale ochilor).
il.36 Vas plastic cu corp globular, Parța (GR. CULT. BUCOVĂȚ)

La un vas cu fouă fețe (Fățarnicul) găsit la Parța, pântecele sugerează
corpul – înveșmântat în rochie-clopot – al unei figuri feminine, iar gâtul
evazat al vasului are redate caracteristicile feței.
il.37 Vas plastic cu reprezentarea omului care strigă, Parța

În forma omului care strigă este modelat alt vas descoperit în aceeași
localitate: trăsăturile – redate cu acuratețe, nu numai ale coafurii descrise
prin incizii, ci și ale întregului cap uman sprijinit în palmă (mâinile fiind
realist reprezentate) – alcătuiesc gura acestui ulcior.
il.38 Vas cu capac antropomorf de la Parța, de tip în formă de bufniță

il.39 Capac de vas plastic în formă de figură umană, Parța
La vasul de la Parța, figura de pe capac, dar și corpul vasului – care nu este
modelat antropomorf sau zoomorf, ci este bitronconic, cu pântecele
bombat și gât cilindric – sunt acoperite de motive geometrice, dar fără
simetrie, ceea ce sugerează elemente de costum sau podoabe.
Aparte este fragmentul de vas tot de aici, la care detaliile sunt redate ca
simple semne incizate: nasul, ochii, gura, cu urme de vopsea roșie, prin
care probabil se adăugau detalii pictate.
il.40 Vas ceramic de la Cheile Turzii, Peștera Binder (COMPL. CULT.

LUMEA NOUĂ)
il.41 Vas globular, Alba Iulia (COMPL. CULT. LUMEA NOUĂ)
Acestui complex cultural îi aparține un vas ceramic de la Cheile Turzii,
Peștera Binder: o cupă globulară modelată cu mâna și arsă oxidant la roșu-
cărămiziu, lustruită, cu decor pictat.
32
Decor pictat (cu benzi liniare și în U din vopsea roșie pe fond deschis,
fondul alb fiind și el specific) are și vasul globular aparținând tot aspectului
Lumea Nouă, găsit la Alba Iulia.
Cultura Dudești
il.42 Strachină cu pliseuri,Vădastra

il.43 Vas cu pliseuri, Drăghiceanu
Pliseurile sunt dispuse în 3-4 registre orizontale care înconjură vasul,
uneori redând diferite motive conjugate: zig-zag-uri verticale, linii oblice
sau arcuite.
il.44 Fragment ceramic, Dudești

În cazul benzilor incizate alternânde, un exemplu tipic este decorul în
trepte, caz în care este vorba despre decor în metope și despre
reduplicare, prin alternarea benzilor netede cu cele hașurate.
il.45 Fragment ceramic, Cernica

il.46 Fragment ceramic, Fundeni
În această cultură au existat și vase cu reprezentări antropomorfe în relief:
pe un fragment de la Cernica, este păstrată partea centrală, cu triunghiul
pubian incizat.
S-au găsit acum și primele vase antropomorfe, ca cel de la Fundeni (păstrat
fragmentar), din care este rămasă tot partea centrală.
Cultura ceramicii liniare – varianta Tisa
il.47 Fragmente ceramice cu decor pictat cu negru, Ciumești

il.48 Vas ceramic, Săcuieni
Fragmente găsite la Ciumești au fondul (lustruit) în diferite culori:
portocaliu, roșu, cafeniu, pe care benzile liniare sau curbe sunt pictate cu o
substanță neagră.
Un vas de la Săcuieni are un decor în cadre verticale (separate prin grupuri
de 4-5 linii) decorate cu rețele de linii încrucișate.
Ceramica cu capete de note muzicale
il.49 Bol, Traian – Dealul Fântânilor
33
Inciziile liniare pot avea aspect curboliniar, ca pe un bol de la Traian –
Dealul Fântânilor, cu jumătatea inferioară decorată cu grupe de segmente
de arcuri cu note muzicale, în care capetele unei grupe ajung în curbura
altei grupe.
il.50 Bol, Glăvăneștii-Vechi

Aici, decorul, simplu, combină perechi de arcuri cu capete de note, unele
curbate în jos, altele, în sus, alcătuind o aparentă bandă spiralică îmbucată.
il.51 Bol, Târpești

Pe un vas de la Târpești, decorul nu mai este curgător în jurul vasului, ci
dispus în metope.
il.52 Decor în zig-zag simplu

il.53 Decor în benzi în zig-zag
il.54 Decor cu motive anexe, benzi verticale
Putem găsi și linii incizate (întrerupte de alveolele notelor) organizate în
formă de zig-zag-uri, simple și uniliniare
...sau în benzi liniare
...uneori apar și motive anexe, benzi verticale.
il.55 Decor cu romburi reticulate

il.56 Decor cu romburi bandate
il.57 Decor cu romburi imbricate, vas, Cipău
il.58 Cupă, Perieni
Suprapunerea zig-zag-urilor în care cele două linii frânte au vârfurile opuse
dă naștere romburilor – simple: reticulate
...bandate
...sau imbricate.
O cupă decorată cu note muzicale a fost găsită și la Perieni (jud. Vaslui).
il.59 Decor excizat, fragmente ceramice, Târpești

Altă tehnică de decorare este cea excizată, de exemplu în tablă de șah, ca
pe un vas de la Târpești.
il.60 Fragment ceramic modelat plastic, Huși

Există și vase modelate plastic, ca cel de la Huși, în care reprezentarea în
relief a unei fețe umane este stilizată expresiv: pe fața triunghiulară se
34
disting sprâncenele prelungi, nasul proporționat, ochii adânciți, gura
delicat modelată.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre apariția figurinelor masculine, precum și a celor duble,

care vin să se adauge celor feminine, care câștigă un plus de varietate a
ipostazelor, ca și un adaus în ceea ce privește claritatea detaliilor, mai ales
cele ale figurii.
Cultura Vinča
il.61 Figurină din teracotă, cu brațele în cruce, ridicate, Chișoda Veche

(jud. Timiș)
O statuetă găsită la Chișoda Veche (jud. Timiș) nu are incizii, dar are
marcate brațele, redate în cruce și îndreptate în sus, în tipicul gest de rugă
sau de ofrandă; și chipul este accentuat, cu ochii ca două fante, privind în
față.
il.62 Figurină feminină, Parța

Măsurând 15cm înălțime, aceasta are un veșmânt ca o rochie lungă și
mâinile ca două proeminențe conice; are marcați sânii prin ridicături
rotunde (dar aceștia pot lipsi chiar la statuetele feminine), figura detaliind
ochii incizați și nasul conic.
il.63 Statuete de copíi (?), Parța

Câteva figurine puternic schematizate de la Parța probabil că reprezintă
copii, una dintre ele fiind acoperită cu câteva incizii simple.
il.64, il.65 Figurine zoomorfe, Parța

Un exemplar este mai realist și mai proporțional redat, ornamentat cu
incizii și crestături pe corp, celălalt este schematizat, cu capul, coada și
membrele reduse la mici proeminențe.
il.66 Mare statuie, Sanctuarul de la Parța (CULT. BANATULUI)

Măsurând 1,8m, grupul statuar a fost găsit în anul 1978. Este alcătuit din
două busturi și două capete (unul, antropomorf, reprezentând o zeitate
feminină – Zeița-Mamă, unul, cu craniu de taur – acolitul masculin,
reprezentarea taurului ca acolit masculin făcând parte din treptele de
35
inițiere ale cultului fecundității și feminității. Pe margini, un decor din linii
vălurite sugera probabil părul sau fumul care se ridica din ofrande (în
lateral, au fost găsite tăvi pentru arderea ofrandelor).
Cultura Dudești
il.67 Fragmente de figurine: Dudești, Cernica, Fărcașu de Jos

Unele fragmente de aici prezintă asemănări cu plastica vinciană: gât înalt,
cap mic, umeri arcuiți și perforați; altele au sâni reliefați și nasul în cioc de
pasăre.
il.68 Fragment de figurină zoomorfă, Cârcea

il.69 Bovideu, teracotă, Padea
Un fragment de figurină zoomorfă de la Cârcea denotă plasticitatea
modelării
...ca și bovideul de la Padea (tot jud. Dolj), la care prin înțepături este
redată blana creață de pe frunte; formele sunt modelate în general cu
înțelegere a elementelor anatomice, coarnele sunt puternice.
il.70 Masă-altar, Cârcea

Specific ornamentației incizate Dudești este decorul meandric incizat și
încrustat de pe un model miniatural reprezentând o măsuță de cult cu 3
picioare de la Cârcea.
Cultura ceramicii liniare
il.71 Fragment antropomorf, Traian – Dealul Fântânilor

Pe cap se distinge nasul reliefat, omoplații părând încordați.
36
2.ARTA ENEOLITICULUI (CHALCOLITICULUI)
DISCUȚIE despre limitele temporale ale acestei perioade
DISCUȚIE despre perioada Eneoliticului – în care se constituie un ritual al

mitului naturist închegat deja, iar, din punctul de vedere al artei, aceasta se
îmbunătățește cu noi tehnici, instrumente, forme, decoruri; plastica mică
este domeniul în care evoluția se reflectă în sporirea numărului
statuetelor, dar și în realizarea acestora.

figurinelor Eneoliticului.
AȘEZĂRILE. Progresele din agricultură și păstorit, soldate cu acumulări de
bunuri, au dus treptat la înmulțirea luptelor intertribale – fapt pentru care
stau mărturie apariția și apoi numărul sporit de așezări fortificate spre
sfârșitul Neoliticului, înconjurate cu șanțuri de apărare, valuri de pământ și
palisade, așezate în zone fertile, în această perioadă (eneolitică) așezările
nemaifiind deschise, ca în Neoliticul propriu-zis. O adevărată știință a
organizării teritoriale era aplicată în dispunerea caselor, dar și în
construcția lor. Se răspândesc casele mari, cu o suprafață de până la
250mp, cu prispă, înălțate pe platforme cu sistem de armătură (lipitură de
lut pe jumătăți de trunchiuri de copac lustruite), cu încăperi cu funcții
diferențiate. Dispunerea caselor după un plan anumit sugerează existența
unei autorități, așezările fiind și ele ierarhizate, de altfel, fapt ce indică o
organizare socială la nivel tribal (locuințele secundare sunt ridicate în jurul
celor principale, ca la Trușești). Există axe longitudinale pe care sunt
dispuse locuințele, dar se pot remarca și artere secundare, relativ
perpendiculare pe axa principală. Pe teritoriul României nu se va adopta
locuirea în comun a mai multor familii. Sunt cunoscute câteva stațiuni. În
afara celor de la Cucuteni, Hăbășești și Trușești, alte așezări erau cele de la:
Bodești – Cetățuia Frumușica, Izvoare, Traian, Târpești, Calu (azi Piatra
Șoimului) și Ghelăiești (jud. Neamț), Valea Lupului, Bălțați, Ruginoasa,
Fedeleșeni și Scânteia (jud. Iași), Dumești și Huși (jud. Vaslui), Corlăteni și
Drăgușeni (jud. Botoșani), Mihoveni și Preutești (jud. Suceava), Târgu Ocna –
Podei, Mărgineni și Poduri – Dealul Ghindaru (jud. Bacău), Bonțești (jud.
Vrancea).
Numărul sanctuarelor și tipul construcțiilor folosite pentru practici rituale
de pe teritoriul țării noastre sunt importante în întreg Neoliticul (multe
37
machete de sanctuare reprezentând construcții cu coloane și divinități au
fost găsite).
În Eneolitic apare necropola, în afara spațiului de locuit (unde se găsesc și
terenurile agricole): o premisă a urbanizării viitoare.
CERAMICA. Ceramica se dezvoltă și din punctul de vedere al formelor –
forme relativ articulate, cu remarcabilă simetrie (față de cele ale primelor
perioade ale Neoliticului) –, dar și tehnic se remarcă progrese: folosirea
platoului de modelat, premergător roții, care permitea rotirea în plan
orizontal, iar arderea se făcea reducător, la temperaturi înalte, în cuptoare
evoluate, cuptoare cu placă cu reverberație, cu placă perforată despărțind
camera de ardere de focar. Se răspândește acum decorul pictat (care
demonstrează marea abilitate, dar și gândirea analitică a meșterului),
preocuparea pentru efectul cromatic fiind marea noutate a perioadei
eneolitice: apariția unei ceramici splendide, în care se înregistrează
salturile artistice calitative, chiar dacă nu în toate zonele, ajungându-se
până la adevărate sisteme decorative coerente, în care horror vacui va fi
treptat abandonat: apare sentimentul spațiului în noile compoziții simple și
sugestive. Covorul fără sfârșit în ornamentică duce foarte departe
particularitatea unei bogății decorative, în care motivele sunt limitate ca
număr, dar combinațiile acestora sunt infinite. Dacă până acum decorul
era exclusiv geometric, în Eneolitic apar și elemente figurative în
ornamentica vaselor: zoomorfe și chiar antropomorfe și fitomorfe. Un nou
sincretism se conturează în stilistică. De asemenea, ia amploare acum și
tehnica exciziei.
PLASTICA MICĂ. În acest domeniu, deși varietatea tipologică a figurinelor
scade, crește cea a modelelor miniaturale de locuințe, mobilier, obiecte. În
cazul figurinelor zoomorfe însă, apar reprezentările animalelor sălbatice,
precum există acum un remarcabil simț al observației meșterului eneolitic,
care înregistrează detalii anatomice, poziții și mișcări. În cazul figurinelor
antropomorfe, există tipuri de stilizare caracteristice fiecărei culturi.
ARTA METALELOR. Au loc acum progresele metalurgiei cuprului, primul
metal folosit de omul preistoric, întrebuințat pentru podoabe și pentru
topoare, precum apar acum și idolii din aur en violon. Trainic și extensibil,
cuprul este prelucrat tot mai ușor, în această perioadă ajungându-se la
posibilitatea obținerii temperaturii de topire a acestuia – de 1 085 de grade
C. Dar totodată, în această perioadă, spre sfârșitul Eneoliticului, va avea loc
treptat și scăderea producției obiectelor din aramă. Tot în Eneolitic începe
a fi utilizat și aurul.
38
a.ARTA ENEOLITICULUI TIMPURIU
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care ia naștere

agricultura propriu-zisă (cu plugul cu tracțiune animală), iar nivelul ridicat
al vieții spirituale este demonstrat de sanctuare și de delimitarea spațiului
sacru.
DISCUȚIE despre cele două grupe culturale ale perioadei: cea de origine
meridională (Vinča târzie, Vădastra, Boian, Hamangia) și cea de origine
est-central europeană (Tisa), la care se adaugă sinteza Precucuteni și
aspectul cultural Stoicani-Aldeni, despre denumirile și localizările
acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei – în care începe formarea

așezărilor de tip tell și apar primele așezări fortificate (șanțuri cu palisade
din lemn și valuri de pământ ca mijloace suplimentare de apărare), iar
gruparea locuințelor după un plan sugerează întărirea coeziunii membrilor
ginții, precum și existența unei autorități.
Aparținând aspectului Turdaș al culturii Vinča târzie – întinsa așezare de la

Mintia avea caracter risipit, colibele fiind ridicate fără ordine, la distanțe
mai mari sau mai mici.
Aceste locuințe aveau pereții alcătuiți din bârne și pari, la care se adăugau
împletituri din nuiele, peste care stratul de lut de 10-15cm a fost puternic
ars, chirpicul căpătând la suprafață culoarea cărămizie.
Așezările culturii Vădastra aveau șanț de apărare – unul de 1,2m

adâncime, cu val de pământ în exteriorul șanțului (fără analogii, valurile de
pământ fiind în general plasate în interior), a fost descoperit la Vădastra.
Rolul lui era de a împiedica ieșirea vitelor și intrarea fiarelor sălbatice,
poate și împotriva unui eventual atac al comunităților vecine.
Și în cultura Boian așezările erau apărate cu șanțuri (la Radovanu, șanțul

măsoară 3,2-3,5m adâncime și 8m lărgime, iar cel al așezării din ultima fază
avea cca 2m adâncime și lărgimea de 4m).
39
Așezările culturii Precucuteni aveau șanțuri de apărare și valuri.
Aparținând primei faze, șanțul care apăra așezarea de la Traian nu avea
val, măsura 1,8m adâncime și avea o lățime de 3,5m.
Datând din faza a III-a, șanțul precucutenian de la Târpești (în mod curios,
nedistrus ulterior de cucutenienii care au construit aici un nou șanț care
urmează traseul celui vechi) avea cca 1 160mp și închidea întreaga zonă.
Cu o adâncime de 1,5-1,9m și o lățime de 3-3,3m, el avea aceeași formă de
pâlnie specifică timpului; nu s-a găsit însă val de pământ.
În privința construcțiilor religioase, din cultura Boian ne-a rămas sanctuarul

de la Căscioarele (jud. Ilfov), în care una dintre încăperi are pereții pictați în
interior cu motive geometrico-spiralice alb-gălbui pe fondul roșu al
tencuielii din lut, la care se mai adaugă și un medalion din lut ars găsit aici,
de 20cm în diametru, pictat cu o bandă spiralică (în alb-gălbui, roșu,
cenușiu), care împodobea probabil ca o aplică unul dintre pereți. De altfel,
și coloanele din lut pictate (găsite în aceeași încăpere), fără funcție
arhitecturală (prima, cu o înălțime de 2m și un diametru de 43cm, a doua,
cu diametrul de 12-14cm), demonstrează caracterul de sanctuar al
încăperii, în legătură cu un cult al coloanei (nu s-au descoperit statuete
antropomorfe, deci nu se poate găsi o relație cu cultul fecundității și
fertilității). Decorul celui de-al treilea strat de pictură al coloanei mari – 22
de benzi înguste verticale, 7 șiruri orizontale de câte 7 perechi de
triunghiuri afrontate, toate pictate cu alb-gălbui, pe fondul roșu – își
găsește analogii cu motivele pictate pe un sanctuar de la Čatall Hüyük
(șirurile de triunghiuri afrontate). Și aceasta în ciuda distanței mari în timp
și spațiu între cele două sanctuare. Decorul coloanei mici constă doar într-
o bandă lată, alb-gălbuie, răsucită de sus în jos pe fondul roșu.
Și la sfârșitul culturii Precucuteni apar complexe de cult. La Poduri, sub una

dintre locuințe au fost descoperite două complexe de cult (în jurul a două
vetre): denumite Sfânta Familie și Soborul Zeițelor (cu 7 statuete, 1 tron
din lut ars și 1 vas – și respectiv, 21 de statuete și 13 tronuri).
Și în fața vetrei uneia dintre cele 12 locuințe de la Târgu Frumos exista un
altar (de 26cm înălțime) înconjurat cu o margine de lut în formă de
potcoavă (1,2x1m), ambele acoperite cu angobă albicioasă, pictată cu
roșu-brun. Pictura de pe plăcile frontale ale altarului reprezenta câte un
romb cu un cerc ovalizat în mijloc, deasupra celor două romburi fiind
trasate 4 linii paralele, probabil romburile fiind pandantive rituale. Este
40
primul sanctuar de mari dimensiuni, cu arhitectură monumentală, din
întregul complex cultural cucutenian.
Construcția de la Isaiia a cunoscut o refacere, din ambele faze fiind găsite
obiecte cultice, grupate în două complexe în jurul celor două vetre: o
măsuță-altar, un vas, o tăbliță cu semne incizate și, respectiv, un recipient
cu 21 de statuete, 13 scăunele din lut, un colier de 42 de mărgele, 21 de
conuri din lut, 21 de biluțe din lut.
CERAMICA
DISCUȚIE despre caracteristicile generale ale acestei ceramici tot mai

evoluate.
Cultura Vinča târzie

Aspectul Turdaș
il.1 Vas cu decor incizat, Turdaș

il.2 Ceramică cu decor incizat, Turdaș
il.3 Vas cu decor în benzi, Turdaș
il.4 Vas cu decor în benzi, Turdaș
Benzile unghiulare constituie în continuare motivul cel mai frecvent.
Benzile sunt umplute cu gropițe
...sau cu liniuțe paralele întrerupte (ca la vasele găsite la Turdaș).
Uneori, benzile coboară vertical de la buză, pe toată suprafața vasului
...alteori sunt oblice și alternante: benzi nedecorate – cu benzi cu
împunsături.
În general, zig-zag-urile sunt curgătoare, acoperind toată suprafața vasului,
dar s-au găsit și exemple în care continuitatea este întreruptă de benzi
verticale sau de o creastă a peretelui, verticală sau orizontală (decorul fiind
același).

il.8 Ceramică, Turdaș
În decorul unui vas de la Turdaș, un romb mic acoperit cu împunsături este
încadrat de o bandă rombică sau întâlnim succesiuni orizontale de
triunghiuri cu împunsături.
41
O altă variantă a decorului cu benzi este cea în care acestea sunt
reprezentate ca ghirlande largi înconjurând gura vasului (Turdaș).
De asemenea, motive pictografice discutate la ceramica Vinča găsim și pe
ceramica de la Turdaș.
il.9 Relief, vas, Turdaș

Și reliefuri sculpturale împodobind vasele găsim în ceramica de la Turdaș:
aceeași frontalitate a redării corpurilor umane, cu intenție de surprindere a
mișcării la siluetele antropomorfe, ca și la ceramica de la Parța, regăsim și
pe vasele de la Turdaș
...mâini surprinse într-un gest din cadrul ritualurilor de cult, îndoite în sus
ori în jos, sau o mână dusă la ureche
...cum probabil sunt redate și picioarele, executând un dans, în cazul altui
fragment de vas.
În cazul siluetelor animaliere, în ciuda schematizării accentuate, transpare
sugerarea mișcării.
il.13 Vas plastic cu reprezentare feminină, Turdaș

Vasul este de fapt o figurină goală în interior, din care nu s-au păstrat gâtul
și capul, gura vasului fiind un orificiu oval. Corpul are abdomenul
proeminent, pe acesta fiind așezate mâinile îndoite în față (în tipicul gest
de protecție a fătului), sânii sunt reprezentați ca mici proeminențe conice.
Un decor în formă de incizii acoperă întregul vas, probabil redând detalii
vestimentare și podoabe (brățări) pe brațe.
Grupul Rast
il.14, il.15 Fragmente ceramice decorate cu pliseuri, Tărtăria / Fragment

de unealtă de decorat, cu pliseuri, Tărtăria
il.16 Ceramică, Rast
Apare noutatea așa-numitor pliseuri, găsite însă și pe fragmente de vase,
ca cele de la Tărtăria – aici fiind găsită și singura unealtă (fragmentară)
folosită în cultura Vinča pentru realizarea acestui tip de ornamentare (din
piatră, de secțiune triunghiulară, cu șănțulețe paralele pe una dintre fețe)
42
...precum se îmbogățește acum și decorul: prin apariția benzilor dar și a
motivelor curbe, spiralice sau meandrice, cu sau fără împunsături,
influența culturii Tisa fiind evidentă.
il.17 Cupă cu picior, Iclod (GR. ICLOD)

O cupă cu picior are forma și proeminențele-cioc caracteristice culturii Tisa,
dar incizia foarte puternică a fasciculelor de linii meandro-spiralice
(caracteristice tot ceramicii Tisa, de altfel) este specifică culturii Vinča.
il.18 Vas cilindric, Iclod

Vasul cilindric, cu două torți tubulare, are decor meandro-spiralic din
bandă cu liniuțe adâncite (specific Vinča).
Cultura Vădastra
il.19 Vas cu picior, Vădastra

il.20 Strachină, Vădastra
Dispunerea motivelor este adesea continuă în jurul corpului vasului
…acoperind toată suprafața acestuia
…dar se cunoaște și desfășurarea în registre cu metope.
il.22 Vas, Vădastra

Pe un vas, sub registrul cu spirale fugătoare înlănțuite, două șiruri
orizontale mărginesc registrul inferior cu metope verticale, în care
alternează zonele netede cu cele cu șănțulețe.
Pe o strachină, o dublă creastă cruțată se ondulează în jurul vasului, pe
suprafața hașurată cu mici pătrate și romburi, mărginită de două registre-
chenar, reprezentate de câte două șiruri de romburi mai mari.
il.24 Fructieră cu picior, Fărcașele

Pe o fructieră cu picior de la Hotărani, com. Fărcașele (jud. Olt) (de 23 cm
înălțime), registrele orizontale alternează desfășurarea cursivă a motivului,
iar alte registre au metope, unele cu câte o spirală cruțată, în formă de S
culcat, între proeminențele de pe umărul vasului. Între registre, sunt
cruțate benzi în zig-zag, cu șiruri de dinți de lup de o parte și de alta (benzi
în zig-zag separând și metopele – acestea decorate cu motive din benzi
cruțate).
43
il.25 Capac, Vădastra
Un capac cilindric are ornamentare dispusă pe două registre – cel cu
spirale recurente, al corpului capacului, mărginit de două chenare de benzi
cu romburi opuse la vârf –, la care se adaugă registrul calotei, adică
sectorul circular, împărțit longitudinal prin benzi drepte alternând cu cele
în zig-zag.
il.26 Picior de fructieră, Fărcașele

Un picior de fructieră de la Fărcașele are și el un decor pe două registre: cel
inferior, cu 3 benzi de romburi opuse la vârf dar distanțate între ele;
registrul superior are spirale recurente din S-uri conjugate, din benzi duble,
spațiile triunghiulare arcuite dintre buclele spiralelor fiind adâncite și
hașurate excizat și încrustat.
il.27 Reprezentări plastice pe vase, Vădastra / Slatina

il.28 Reprezentări plastice pe vase, Vădastra / Slatina
Ceramica modelată plastic, cu siguranță și simț al proporției, reprezintă
siluete de femei – ca cele de la Vădastra și Slatina
…ori chipuri umane – pe vase găsite tot la Vădastra și la Slatina.
il.29 Vas antropomorf, Vădastra

Un vas de la Vădastra, dacă este privit frontal, pare o mare (40cm) statuetă
(gura vasului fiind plasată în spate), cu corp dreptunghiular, geometrizat,
aplatizat, terminat cu un cap mic cu profil ascuțit, stilizat în planuri
triunghiulare, concave și convexe. Ornamentația meandrică în relief este
de o mare coerență și echilibru, cu zimți pe marginile benzii înguste,
ansamblul părând un detaliu dintr-un decor mai mare al unui veșmânt (în
mod evident, este vorba despre sugerarea unui veșmânt, nu a unui tatuaj,
datorită liniei de răscroire de la baza gâtului).
il.30 Vas-coșuleț cu două torți terminate în capete umane, Crușovu

Lung, acesta are două torți late, terminate în capete umane, cu urechile –
specifice acestei culturi – lăsate în jos, ca de câine (eventual, poate fi vorba
despre coafura bogată, cu cărare la mijloc).
il.31 Măști umane pe picioare de cupe, Hotărani

Pe fața schematizată se reliefează nasul și arcadele sprâncenare.
Combinația bicromă (adâncitura feței a fost umplută cu o pastă albă, în
44
timp ce conturul feței, nasul și pereții cupei au fost acoperiți cu vopsea
roșie) este simbolică.
Cultura Boian
il.32 Fragmente ceramice, Aldeni, faza Bolintineanu

il.33 Fructieră, Rasa (jud. Ialomița)
Prima fază a avut un decor liniar, realizat prin incizii încrustate cu alb, dar și
prin caneluri fine și excizii: benzi frânte, înviorate pe margini de mici
triunghiuri crestate.
O fructieră de la Rasa (jud. Ialomița) are decor simplu pe margine, cu dinți
de lup.
il.34 Strachină, Aldeni, faza Giulești

il.35 Vas cu picior (Steckdose), Vidra, faza Vidra
Următoarele faze aduc deja și forme caracteristice în ceramica fină: în
afară de pahare, străchini, vase tronconice, capace.
Originale sunt vasele cu picior gol (Steckdose) de la Vidra.
il.36 Capac, Leț, faza Giulești

il.37 Pahar, Sf. Gheorghe, faza Giulești
Apare din această fază aspectul textil al decorului, care, uneori, acoperă
toată suprafața exterioară a vasului: benzi spiralice cu capete îmbucate sau
specificele benzi-croșete unghiulare, cu crestături în unghi la capete (apex).
Alteori, decorul, cu aceleași benzi meandrice cu apex-uri, este dispus pe
registre orizontale, late.
il.38 Vas cu corp tronconic, Leț, faza Giulești

Vasul are decor dispus pe 3 registre. Pe gât, întâlnim linii paralele incizate,
pe umăr, benzi-șănțulețe alternând cu benzi cruțate, pe corp, decorul este
în metope, două – cu motive excizate și cruțate –, două – netede.
il.39 Vas, Ciorani (jud. Prahova), faza Giulești

Decor (excizat și încrustat cu alb) cu metope găsim și pe acest vas, dar aici
metope netede sunt intercalate în cadrul registrului meandric continuu; pe
gât, alternează registre de benzi netede, cu zone cu motivul eșichierului.
45
il.40 Picior de fructieră, Traian – Dealul Viei, faza Giulești
Un picior de fructieră anunță decorul textil devenit curent în faza
următoare.
il.41 Vas pictat, Boian, faza Vidra

Aici decorul este chiar policrom: 3 registre au caneluri-pliseuri orizontale,
celelalte două prezintă incizii cu croșete de spirale fugătoare, liniile incizate
și triunghiurile dintre spirale fiind pictate cu alb, iar spiralele fugătoare, cu
roșu; la acestea adăugându-se slipul brun dintre registrele canelurilor.
il.42 Fructieră, Vidra, faza Spanțov

Decorul geometric de tip textil este incizat și încrustat, organizat pe 4
registre, în care variază mărimea și poziția motivelor în eșichier, relativ
stereotipe: banda îngustă, dreptunghiul rezervat.
il.43 Fragment de apucătoare de capac, Vidra (jud. Ilfov)

La forma geometrizată a ansamblului se adaugă planurile și volumele
triunghiulare; iar adausul de culoare la ochi și la arcade caracterizează
ultima fază a culturii.
Cultura Hamangia
il.44 Strachină, Cernavoda

il.45 Strachină, Ceamurlia de Jos
il.46 Vas-butelie, Cernavoda
Câteva forme ceramice sunt de menționat prin elaborare și prin eleganță:
străchini cu picior
…dar mai ales fără
…pahare cilindrice cu pereți arcuiți și evazați, vase mari de provizii, vase-
butelie, vase cu etaj, capace de tip căciulă (mai rar conice sau cu buton),
cupe, străchini mari.
il.47 Cupe, Ceamurlia de Jos

Dispunerea decorului – simplă dar elegantă și simetrică – se adaugă
numărului mic al tipurilor motivelor, în general geometric-unghiulare:
triunghiuri, romburi, benzi meandrice, zig-zag-uri.
46
il.48 Vas globular, Beidaud (jud. Tulcea)
Acest vas are un decor în două registre, ceea ce particularizează această
ceramică într-un Neolitic caracterizat prin covorul fără sfârșit: cel superior
– cu fascicule de 3 șiruri punctate ce alcătuiesc meandre, în cel inferior –
meandrul fiind mai complex, realizat din fascicule de 3 șiruri punctate lungi
și 3 șiruri punctate scurte.
il.49 Vas de influență precucuteniană, Dobrogea

Motivele meandro-spiralice își fac loc în decor, împunsăturile nu se mai
obțin cu un vârf ascuțit, ci cu unul cu secțiune dreptunghiulară sau cu mai
mulți dinți, de asemenea bonți, acestea (impresiunile) fiind combinate cu
incizii liniare adânci și umplute cu ocru roșu.
il.50 Vas-butelie, Limanu

il.51 Vas-carafă, Mangalia
Un vas de la Limanu are un decor alcătuit din 4 proeminențe în cruce și cu
decor cu pliseuri late în jurul acestora, care formează 4 spirale, cu punctul
de pornire în proeminențe, iar pe gât: pliseuri orizontale paralele.
O carafă de la Mangalia are decorul compus din 4 șiruri orizontale pe gât și
pe partea superioară a corpului, din împunsături umplute cu pastă albă, de
la ultimul de jos pornind vertical grupuri de câte două linii paralele,
întrerupte înainte de a atinge fundul vasului.
Cultura Tisa
il.52 Castron adânc, Hodoni (jud. Timiș)

Castronul înalt are un picior masiv terminat printr-o gură cu buza evazată,
pe întreg vasul suprapunându-se 4 registre cu decor cu caracter textil,
adânc incizat.
il.53 Chiup cu reprezentare umană în relief, Hodoni (jud. Timiș)

il.54 Fragmente ceramice, Hodoni
Fragmentul de chiup are un decor antropomorf modelat plastic: un corp
omenesc cu brațele îndoite din cot și ridicate în gestul de adorație, cu
picioarele depărtate și capul tratat schematic.
Și pe alt fragment ceramic de la Hodoni găsim un relief reprezentând o
siluetă umană.
47
Cultura Precucuteni
il.55 Vas, Traian – Dealul Viei, faza I

il.56 Vas, Eresteghin, faza I
Deși ornamentația este în esență geometrică, întâlnim și decor cu bucle
spiralice, cu pliseuri arcuite în jur ce par șerpi cu limbi lungi, la capetele
benzilor incizate cu mici crestături în interior.
Pe un vas de la Eresteghin, alături de benzile înguste spiralice sau
meandrice, apare incizată și o bandă lată, cu 3 șiruri paralele de crestături.
il.57 Capac, Traian – Dealul Viei, faza I

Apucătoarele cilindrice de capace cu decor excizat au succesiuni de
registre orizontale, încrustate cu alb cu dinți de lup și cu tablă de șah,
despărțite de benzi nedecorate.

În partea superioară, două-treimi din vas sunt decorate cu registre cu dinți
de lup și cu zig-zag-uri, iar treimea inferioară, cu metope dreptunghiulare
cu linii incizate, alternează cu metope cu șiruri excizate de triunghiuri.

Specifice pentru faza a II-a sunt impresiunile spiralice și arcuite.
il.60 Capac, Ghigoești – Trudești

Benzile realizate cu șănțulețe alcătuiesc bucle înlănțuite, cu capătul lărgit,
cu aparența acelorași șerpi încolăciți din faza anterioară. Canelurile
trasează spirale, dar, din cauza secționării buclelor cu linii incizate sau cu
șiruri de impresiuni, se obține motivul tangentei la cerc.
il.61 Vas, Izvoare

il.62 Capac, Izvoare, faza III
il.63 Capac și vas, Izvoare, faza III
Ornamentele incizate, imprimate ori cu caneluri se desfășoară în registre
orizontale
…iar pe capace – în jurul butonului central.
il.64 Vas, Traian – Dealul Fântânilor, faza III

il.65 Vas, Traian – Dealul Fântânilor, faza III
48
Decorul plastic, cu elemente reliefate, caneluri, proeminențe, butoni, este
caracteristic acestei culturi. La unul dintre vasele de la Traian – Dealul
Fântânilor, găsim pe gât – caneluri orizontale, iar în jurul proeminențelor
de pe corp – caneluri concentrice.
Similar este și un vas globular tot de la Traian – Dealul Fântânilor, cu decor
simplificat, dar descriind de asemenea caneluri concentrice și butoni.
il.66 Vas, Rădășeni (jud. Suceava)

Un vas bitronconic de la Rădășeni (jud. Suceava) are un decor spiralo-
meandric, realizat în pictură crudă, reprezentativ pentru particularitatea
împărțirii lui în componente geometrice elementare, caracteristică și
sistemelor decorative ale culturii Cucuteni.
il.67 Buton antropomorf de capac de vas, Traian – Dealul Viei, faza I

il.68 Buton zoomorf de capac de vas, Traian – Dealul Viei, faza I
il.69 Buton zoomorf de capac de vas, Ghigoești – Trudești, faza II
il.70 Aplicații plastice antropomorfe, Traian – Dealul Viei, faza III / il.71
Târpești, faza III
il.72 Aplicație plastică antropomorfă, Dodești (jud. Vaslui)
În ceea ce privește butoanele cilindrice de capac de vas: unul este modelat
în forma unui cap de statuetă, doar că aici capul este mai mare și corect
modelat (față de statuete, unde capul nu are individualitate proprie)
…altele, în formă de cap de pasăre decorat cu spirale incizate
…sau alte forme zoomorfe (ca cel de la Ghigoești – Trudești).
Există și alte reprezentări plastice pe vase: antropomorfe, la Traian –
Dealul Fântânilor și la Târpești (realist modelate: prima, feminină, văzută
din spate, a doua, foarte schematizată și fragmentar păstrată, cu brațele
îndoite în sus).
O aplicație de vas de la Dodești urmează linia statuetelor cu brațe în cruce.
il.73 Apucătoare de capac, Scândureni (jud. Vaslui)

O apucătoare de capac de la Scândureni (jud. Vaslui) este stilizată în formă
de locuință cu acoperiș în două ape și cu două suporturi sub podea prin
care este legat de capac și care sprijină ideea suspendării caselor neolitice
la înălțime față de sol.
il.74 Vas plastic, Dodești (jud. Vaslui)

Un vas plastic de la Dodești (jud. Vaslui) reprezintă bazinul și picioarele
(steatopige) ale unei figuri feminine, pe care inciziile decorului sugerează
49
faldurile veșmântului (probabil partea superioară a corpului era
completată de capac).
il.75 Vas plastic, Ariușd

il.76 Modelări plastice zoomorfe, Vlădeni / Târpești / Izvoare
il.77 Fragment ceramic, Poienești (jud. Vaslui)
Și vase modelate plastic în forme zoomorfe există: ca cel de la Ariușd
înfățișând un bovideu, modelat sumar dar surprinzând masivitatea corpului
pe spinarea căruia se deschide o cavitate-recipient.
Precum există frecvente modelări plastice zoomorfe pe pereții vaselor, în
legătură cu ritualurile timpului: capete de bovine, de păsări
…un rât de mistreț de la Poienești (jud. Vaslui).
il.78 Vas zoomorf, Târpești (Piatra-Neamț)

O protomă prinsă orizontal pe mijlocul curburii peretelui are frontalul
modelat în formă de buton, fața anterioară alungită spre bot și lărgită spre
frontal, două alveolări ale arcadelor ochilor și carenei prelungite până la
bot; acesta este reprezentat printr-o crestătură, nările fiind redate printr-o
perforare a nervurii faciale, iar urechile, două proeminențe, sunt perforate
și ele.
il.79 Coadă de lingură, Târpești

În formă de pasăre a fost modelată sugestiv și o coadă de lingură (din os,
însă!), din aceeași localitate.
Aspectul cultural Stoicani-Aldeni
il.80 Chiup, Suceveni (jud. Galați)

Corpul cilindric în partea superioară este netipic pentru această cultură,
influența fiind din cultura Boian, faza Giulești; în partea inferioară, corpul
este tronconic; fundul este mic, gura, largă; precum găsim și un prag în
regiunea gâtului.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre noile ipostaze ale zeității feminine, Mama universală,

care diversifică plastica mică: matroana, o femeie cu forme generoase,
adultă, uneori gravidă, alteori în poziția specifică nașterii; fecioara nubilă, o
50
femeie tânără, zveltă, cu sâni mici, redată singură sau împreună cu Marea
Mamă; Strămoașa, o femeie în vârstă, cu sânii căzuți.
Cultura Vinča târzie

Aspectul Turdaș
il.81 Figurină masculină din teracotă, Turdaș

il.82 Figurină antropomorfă, Turdaș
O statuetă fragmentară de la Turdaș are figura ovală atent modelată,
particulare fiind gura mare și nasul proeminent; pe corpul cilindric,
vestimentația este sugerată prin incizii.
O statuetă de la Turdaș are pe corpul cu detalii anatomice stilizate, un
decor realizat în incizii și în benzi meandrice.
il.83 Fragment de figurină masculină, Turdaș

il.84 Cap de figurină masculină din teracotă, cu detalii încrustate, Turdaș
Chip tratat puternic are figurina masculină fragmentară de la Turdaș, unde
expresia mirată se datorează alveolelor mari ale gurii și ochilor, iar benzile
cu împunsături închipuie barba
...ori cea tot de aici, cu o față de asemenea triunghiulară, cu aceleași goluri
ce alcătuiesc fizionomia, la care se adaugă și detalii ale coafurii stilizate ce
urma a fi completată.
il.85 Cap de statuetă, Turdaș

Un cap găsit la Turdaș are detaliile feței atât de sensibil lucrate încât
sugerează intenția de portretizare: nasul proeminent, pieptănătura, redată
prin incizii, realizată cu acuratețe (probabil această modelare deosebită era
rezervată unei statuete ce purta o mască folosită în ritualurile magice).
il.86 Statuetă fragmentară, Turdaș

Deosebită este o statuetă fragmentară de la Turdaș, cu un cap cu detaliile
feței stilizate după canon, dar forma capului este circulară, acesta fiind
înconjurat de o aureolă care reprezenta posibil o pălărie rotundă mare sau
poate coafura – această din urmă probabilitate fiind în legătură cu
credințele neolitice, în care redarea pieptănăturii are un rol important.
il.87 Statuetă stilizată, Verbicioara (jud. Dolj)

Corpul este aici dreptunghiular, plat, cu laturi concave, decorat în partea
superioară cu o bandă oblică cu incizii paralele. Cele 4 colțuri indică
51
membrele, iar gâtul lung se sfârșește cu capul ascuțit, cu un nas în formă
de cioc de pasăre, găurit orizontal.
il.88, il.89 Figurine de tauri, Turdaș, Mintia

O figurină este redată oarecum realist, cu proporții corecte și cu sugerare a
mișcării prin cabrarea corpului: se remarcă botul cu gura deschisă și cu nări
incizate, ochii fiind redați la fel, prin incizii, iar picioarele și coada sunt niște
mici proeminențe.
Cealaltă este puternic schematizată: abia se disting detalii precum botul
sau ochii, proeminențele picioarelor.
il.90 Model miniatural al unei construcții, Turdaș

il.91 Model-miniatură din teracotă reprezentând un scaun, Turdaș
Un model de construcție de la Turdaș are un decor din benzi cu
împunsături, iar în partea superioară, acoperișul în două ape este terminat
cu o protomă animalieră.
În miniatura unui scaun cu 4 picioare și spătar scurt regăsim scaunele pe
care sunt așezate statuetele șezânde de la Rast.
il.92 Statuetă, Sânandrei (jud. Timiș) (CULT. VINČA C)

Din statuetă s-a păstrat doar un segment de 9cm al părții superioare a
corpului: capul și bustul cu un umăr. Lucrată din pastă de bună calitate și
arsă la negru-cenușiu, cu lustru puternic, statueta are figura acoperită cu o
mască pentagonală, pe care se remarcă detalii ale nasului puternic, ale
ochilor foarte mari, precum și inciziile coafurii și ale bustului, aici decorul
sugerând veșmântul alcătuit din benzi de pânză.
Grupul Rast
il.93 Figurină feminină, teracotă, cu decor meandric, Rast / il.94 Statuetă,

Rast
il.95 Bustul unei statuete, Rast
Seria statuetelor în picioare are drept caracteristici corpul cilindric, cu sâni
mici, cu abdomen marcat (sugerând maternitatea), picioare lipite, șolduri
arcuite, brațe redate ori lateral și îndreptate în jos, ori arcuite pe abdomen,
în tipicul gest de protecție. Capul este în formă rombică, cu frunte teșită,
arcade sprâncenare puternice, continuate cu nas masiv, ochi și gură redate
prin fante
52
...sau ochii realizați prin migdale bombate, indicând trăsături asiatico-
mediteraneene. Un decor de bună calitate acoperă corpurile, alcătuit din
incizii în forma benzilor spiralice sau meandrice, colorate cu ocru roșu și
încrustate cu alb, ceea ce indică probabil un tatuaj. De bună calitate este și
forma acestor corpuri, care, în ciuda schematismului, dovedește un realism
fără egal în întreg Neoliticul, prin înțelegere și stăpânire a plasticității
volumelor (eventual regăsite doar la statuetele culturii Hamangia).
il.96 Statuetă bicefală, Rast

O statuetă bicefală are 6,9cm înălțime; capetele inegale indică probabil
cuplul divin. Regăsim aceeași stilizare a formelor, comună tuturor
statuetelor de la Rast, același decor meandro-spiralic, aceeași redare prin
incizii a detaliilor feței, dar gurile sunt aici redate deschis.
il.97 Figurină feminină așezată, Rast

O statuetă de la Rast este remarcabilă prin modelajul realist al formelor
(deși capul este stilizat caracteristic, triunghiular, iar brațele lipsesc), cu
accentuarea sexului și a stării de graviditate, dar și prin decorul meandro-
spiralic incizat, ce evidențiază anatomia, dar sugerează și drapajul
vestimentației.
il.98 Statuetă cu copil în brațe, Rast

O statuetă de 12,4cm înălțime este aparte. Lipsesc nu doar scăunelul, ci și
capul și picioarele mamei care ține în brațele (cu umeri perforați) rupte
acum, o fetiță aplecată spre un sân; nici copilul nu are păstrate capul și
picioarele, mâinile nefiindu-i modelate. Măiestria artistului neolitic este
remarcabilă așadar nu în fidelitatea reprezentării, pe care nu o putem
urmări, ci în degajarea sentimentul matern.
Cultura Vădastra
il.99 Statuete antropomorfe, Fărcașele

il.100 Statuete antropomorfe, Fărcașele
Idolii sunt redați întotdeauna în picioare, cu realism în ciuda aplatizării: cap
și chip schematizate (nasul reliefat prin strângerea lutului moale între
degete), steatopigie mai mult sau mai puțin dezvoltată, talie marcată
printr-o incizie, sâni indicați prin două mici pastile, brațe lipite de corp sau
în formă de cioturi laterale, uneori perforate, picioare despărțite doar
53
printr-o incizie adâncă, evazate pentru stabilitate în forma unui suport
cilindric
…precum apar și elemente de vestimentație sau podoabe (un șorț în față și
o fustă ornamentată spiralic în față pe una dintre statuetele de la
Fărcașele).
il.101 Figurine, Slatina

il.102 Figurine, Hotărani
Deosebită este ornamentarea pe linia minunatului decor al vaselor: zig-
zag-uri, spirale înlănțuite, meandre, dinți de lup, excizate, realizate cu
finețe a execuției, amplasate astfel încât fesele și abdomenul să fie
acoperite de spirale.
Figurinele neornamentate au o mare expresivitate și realism ale chipului,
câștigate din crestătura nasului masiv, cele ale ochilor și mai puțin cea a
gurii, din capul romboidal.
il.103 Figurină, Fărcașele

O mică figurină antropomorfă feminină este o capodoperă. Are și o
modelare fină și detaliată a anatomiei: șoldurile arcuite, sânii fermi,
abdomenul ușor bombat; dar acestea sunt subliniate și de decorul excizat,
dispus tectonic, care se rotunjește în benzi concentrice în jurul
proeminențelor conice care înlocuiesc brațele, sau se așterne în benzi
paralele, alternând cu spații încrustate, închipuind faldurile veșmântului
evazat, ori se amplasează regulat pe torace, coapse, picioare. Sunt
diferențieri care marchează părțile componente ale costumului.
il.104 Figurină, Hotărani

O altă statuetă fragmentară, găsită la Hotărani, are același corp, poate mai
zvelt, de tip en violon.
il.105 Figurină, Fărcașele

O figurină mare din teracotă, probabil masculină, etalează tot tipul de
decor meandric excizat și încrustat ca și vasul antropomorf de la Vădastra:
corpul – un dreptunghi cu colțurile rotunjite (gol în interior, deși acesta nu
este un recipient, majoritatea statuetelor fiind goale, de altfel) – este
surmontat de o proeminență care ține loc și de gât și de cap. Decorul
meandric este diferit pe cele 6 metope, alcătuind un veșmânt cu o bandă
răscroită la baza gâtului, cu metopele umerilor cu unghiuri drepte
circumscrise, din benzi în zig-zag; cele două metope laterale de dedesubt
54
au un meandru dispus orizontal, metopa centrală superioară este decorată
tot cu un meandru dar cu origine pe verticală, pe când cea de dedesubtul
ei are o ornamentație compusă din careuri concentrice.
il.106 Grup ceramic, Fărcașele

Dintr-un grup fragmentar tricefalic s-au păstrat două figuri stilizate, cu
aceleași urechi lăsate (coafură cu plete cu cărare la mijloc probabil era
redată și în cazul acesta, al figurinelor, ca și în olăria modelată plastic) și cu
decor meandric excizat și încrustat, urmând modelul statuetei anterioare,
doar că atât figurina mare cât și cea mică au capetele stilizate, cea mare
având un decor pe corp cu aceleași metope cu meandre din benzi în zig-
zag, dar cu mai puține volute, la figurina mică decorul fiind și mai simplu:
cu panouri netede, alternând cu panouri adâncite și hașurate încrustat cu
alb.
il.107 Grup statuar, Hotărani

Dintr-un grup statuar de la Hotărani s-a păstrat partea inferioară dintr-un
cuplu divin așezat pe un soclu – în care picioarele personajului feminin
sunt lipite și ornamentate cu spirale, iar cele ale acolitului masculin
(identificat prin organul sexual) sunt îndoite, mâna stângă fiind așezată pe
abdomen.
il.108 Mască umană, Hotărani

O mască miniaturală redă cu expresivitate un chip uman: cu ochii și gura
perforate, nasul fiind incizat sinuos de la baza ochilor până la gură; o
șănțuire circulară (al cărui rol nu îl cunoaștem) pe peretele interior al
măștii unește ochii. Orificiul din partea inferioară a piesei era destinat
fixării măștii vertical, în cadrul ceremoniilor religioase.
il.109 Statuetă zoomorfă, Fărcașele

Realism al modelajului și al mișcării corpurilor se remarcă și la figurinele
zoomorfe.
Cultura Boian
il.110 Cap de statuetă din lut, Radovanu

il.111 Cap de statuetă din lut, Gălățui
il.112 Statuetă din lut, Radovanu
il.113 Statuetă din lut, Ipotești
55
Statuetele din lut ars, schematice, au capul mic, la capătul unui gât înalt,
cilindric sau prismatic
…capul este triunghiular-rombic, aplatizat, precum un cap de la Gălățui, cu
ochii incizați și gura în formă de fantă verticală, cu un decor dantelat pe
marginile feței
…cioturi dreptunghiulare perforate constituie brațele, redate uneori
îndoite din cot, în gestul de adorație
…incizii profunde, spiralate, decorează în întregime corpul, nu întodeauna
neapărat meandric-geometrizat, sugerând costumația.
il.114 Statuetă, Vidra

O figurină de la Vidra, cu brațele în cruce, cu steatopigie dar proporții
corecte și chiar cu detalii de musculatură, prezintă o distribuție a decorului
incizat meandro-spiralic în funcție de segmentele anatomice pe care le
ornamentează: romb sub sâni, spirală recurentă pe abdomen.
il.115 Statuetă, Dealul Viei – Traian (jud. Neamț)

Un exemplu este o figurină feminină șezândă, nudă, steatopigă, cu
picioarele despărțite și capul sumar modelat la capătul unui gât alungit (pe
care o vom regăsi în plastica Precucuteni).
il.116 Figurină, Bogata (jud. Ialomița)

La ineditul veșmântului se adaugă și elemente comune cu statuetele
culturii Gumelnița: modelaj simplu al detaliilor anatomice, atrofierea
brațelor în cruce, chipul pe care se distinge doar nasul, lobii laterali ai
coafurii.
il.117 Statuetă din os, Cernica

O reprezentare miniaturală (4cm) de la Cernica este cea mai veche figurină
din os de pe teritoriul României: fără cap, cu o plasticitate și o expresivitate
deosebite ale liniei corpului stilizat geometric, cu sâni exagerați, amplasați
lateral.
il.118 Cutie ceramică, Vidra, faza Vidra

Decorul de pe fețele laterale mari este caracteristic fazei Vidra: meandrul
continuu se transformă în spirală recurentă, care începe să se descompună
în elemente interschimbabile.
56
Cultura Hamangia
il.119 Statuetă, Cernavoda

Un exemplu al rarelor figurine decorate ale acestei culturi este o statuetă
șezândă de la Cernavodă, a cărei formă piramidală sugerează fusta amplă
care-i acoperă foarte realist și sugestiv jumătatea inferioară a corpului –
aceasta, de influență Boian.
il.120 Fata nubilă / femeia însărcinată / matroana, Coslogeni

Diversele ipostaze ale divinității feminine sunt caracterizate printr-un corp
voluminos și prin particularitatea acefaliei, uneori, sau prin stilizarea
geometrică excesivă a unui cap mic, pe care apare doar crestătura nasului
ori cea a gurii, capul fiind amplasat la capătul unui gât întotdeauna
exagerat de lung și cu secțiune prismatică. Influența culturii Boian este
evidentă.
il.121 Capete de figurine, Coslogeni

Câteva exemple de capete păstrate ale figurinelor culturii Hamangia
surmontează un gât lung (la una dintre ele, acesta având incizii paralele),
cu care fac corp comun, chipul stilizând trăsăturile prin simple incizii și prin
nasul în relief.

il.123 Statuetă, Golovița
il.125 Statuete, Cernavoda, Golovița
Când există, brațele sunt redate cu aceleași gesturi ritualice cunoscute în
tot Neoliticul: îndoite pe piept
…sau pe abdomenul bombat
…sânii sunt amplasați sub gât, șoldurile puternice pornesc de sub umeri și
uneori se contopesc cu brațele în două volume imense.
Sub triunghiul sexual incizat, picioarele au genunchi reliefați, mai jos fiind
împărțite în planuri triunghiulare.
il.126 Perechea de la Cernavoda

Așezat pe un scăunel, personajul, masculin în acest caz (deși lipsesc
indicațiile sexului căruia aparține), este miniatural (de doar 11,5cm
înălțime), nud, și își arcuiește spinarea într-o poziție realistă, într-o postură
surprinsă concis, dar cu mare simț al observației: cu coatele pe genunchi și
57
cu mâinile sprijinind obrajii, cu picioarele despărțite, exagerat de lungi dar
echilibrând, cu intuiție compozițională, piramida ansamblului.
Rafinamentului liniei siluetei aplecate înainte și al spatelui ușor curbat, i se
adaugă elaborarea chipului: realistă este figura, în mod surprinzător
(ținând cont de schematizarea omniprezentă, precum și de lipsa indicațiilor
privind vârsta): în ciuda geometrizării, rombul chipului modelează planurile
principale, dar și detalii (fruntea îngustă, nasul puternic și triunghiular,
gropițele triunghiulare ale ochilor și cea a gurii, găurelele nărilor și ale
urechilor perforate). Cele 4 orificii circulare din partea superioară a capului
probabil serveau fixării unor elemente decorative care împodobeau capul.
Extremitățile mâinilor și ale picioarelor modelează sumar degetele prin
crestături (5 la mâini și respectiv 2 și 3 la picioare).
Statueta feminină (care are aceeași înălțime) este reprezentată tot fără
veșminte, tot șezând (dar nu pe scăunel), în cazul ei este accentuată
steatopigia ce îi evidențiază abdomenul marcat de graviditate și șoldurile.
Regăsim tot un cap mic, aici – cu bărbia ridicată –, la capătul unui gât
foarte înalt, dar, de data aceasta, poziția figurinei este una deosebită de
cea a partenerului său: cu un picior îndoit din genunchi, pe care sunt
așezate mâinile, celălalt picior, prea mic, fiind întins orizontal. Sexul
statuetei este mai puțin indicat de sânii incorect (prea sus) amplasați pe
toracele dezvoltat de altfel, și mai mult de triunghiul sexual.
il.127 Statuetă din marmură, Cernavoda

Ne-au rămas și câteva exemple din marmură, dar în care siluetele sunt abia
schițate.
Cultura Precucuteni
il.128 Statuetă, Traian – Dealul Viei, faza I

Figurinele șezânde au jumătatea inferioară a corpului corect redată și mai
puțin schematizată; pe când cealaltă jumătate este foarte simplificată: cu
același gât foarte lung al figurinelor culturii Hamangia, la capătul căruia
capul este sau nu indicat.
il.129 Statuetă, Traian – Dealul Viei, faza I

il.130 Statuetă, Frumușica
il.131 Figurină feminină, Dodești
În prima fază, la statuetele în picioare, picioarele sunt despărțite printr-o
incizie verticală, ca la o statuetă de la Traian – Dealul Viei
58
…sau ca la o statuetă de la Frumușica.
Pe figurina feminină de la Dodești – cu brațe în cruce, sâni accentuați și
baza evazată –, la gât este incizat un colier.
il.132 Statuetă și scăunel, Târpești, faza III

il.133 Statuetă, Târpești, faza III
il.134 Statuetă, Târpești, faza III
În fazele următoare, nasul este puternic și ochii și gura ca niște crestături
sau ca niște găurele (ochii)
...șoldurile și coapsele denotă steatopigia accentuată, specifică acestei
culturi, picioarele sunt despărțite printr-o incizie verticală.
Deosebit este un fragment reprezentând un tors la care gestul mâinii,
corect și firesc în ciuda rigidității, amintește de gestul Venerei Pudica.
il.135 Gânditorul de la Târpești, faza II-III

Cel mai bine păstrat dintre cele câteva astfel de statuete ale culturii
Precucuteni, acesta, deși sumar, chiar rudimentar modelat, are o certă
expresivitate: un personaj masculin, așezat, cu coatele sprijinite pe
genunchi și cu mâinile pe obraji, într-un gest de concentrare tipic ritualic
(posibil de doliu).
il.136 Figurină zoomorfă, Dodești (jud. Vaslui)

Remarcabilă este forma recognoscibilă a spatelui, detaliile, în partea
superioară, în timp ce partea inferioară a corpului este redată doar cu
interes pentru stabilitatea figurinei.
il.137 Model miniatural de măsuță, Andrieșeni (jud. Iași) / Model

miniatural, Traian – Dealul Fântânilor
Modele miniaturale de mobilier ne ajută să reconstituim în parte
originalele, în ciuda rotunjirii colțurilor la modelele mici, care se explică ori
prin particularitatea aceasta care ține de modelarea în lut a unor miniaturi,
ori prin faptul că poate piesele de mobilier aveau de fapt scheletul din
lemn, acoperit de o îmbrăcăminte din lut.
Și un mic vas cu decor incizat de la Traian – Dealul Fântânilor, cu 4 picioare
și coarne de apucat, ar putea fi un model miniatural, al unei roabe poate.
59
Aspectul cultural Stoicani-Aldeni
il.138 Cap, Stoicani

Un cap de la Stoicani de 6cm are chipul atent și expresiv tratat, fiind
deosebit prin personalitatea obținută prin măiestria cu care este aproape
portretizată figura, cu ochii întredeschiși.
il.139 Figurină, Stoicani

La o figurină așezată pe un scăunel, fără cap, cu mâinile ridicate, stilizarea
formelor și alungirea picioarelor (ca cele ale Gânditorului de la Târpești)
este de influență precucuteniană.
il.140 Bust de statuetă, Aldeni

il.141 Bust de statuetă, Stoicani-Aldeni
Unele figurine au specificele loburi perforate, chipuri schematizate, brațele
în cruce
…sau există tipul cu fustă largă și decor incizat; decor incizat găsim pe un
fragment de la Stoicani-Aldeni, cu brațele ridicate, în poziție de orantă.
il.142 Model de locuință, Aldeni

Un mic model de locuință are un acoperiș în două ape.
b.ARTA ENEOLITICULUI DEZVOLTAT
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care agricultura și

creșterea animalelor ating dezvoltarea maximă, iar în viața spirituală apar
și idolul masculin și chiar cuplul divin. Din punctul de vedere al artei,
activitatea creativă a omului atinge apogeul.
DISCUȚIE despre cele două mari categorii culturale: culturile cu ceramică

pictată cu grafit (Gumelnița, Sălcuța) și culturile cu ceramică pictată cu
diferite culori (Petrești, Cucuteni, precum și grupul Suplac și complexul
Sălcuța IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom), cărora li se
adaugă culturile cu ceramică nepictată (Românești-Tiszapolgár, Gornești-
Bodrogkeresztúr, Cernavoda I, Decea Mureșului), despre denumirile și
localizările acestora.
60
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei – care sporesc în

dimensiuni –, dar apare și necesitatea fortificării acestora și existența unei
autorități.
Cele două tell-uri de la Teiu (cultura Gumelnița) aveau același sistem de

apărare: șanț foarte puțin adânc (1m) (probabil din cauza apei freatice) și
6-7m lățime (cu pod care se putea ridica parțial), precum și un val cu
palisadă.
În așezarea de la Căscioarele, dintre cele 16 locuințe din stratul superior,
două aveau platformă, dar numai din lut, fără substrucție de lemnărie. Nu
s-a identificat o ordonanță specifică, dar tehnica construcției era
asemănătoare cu cea a caselor cucuteniene.
Așezarea de la Sălcuța (a culturii cu același nume) era apărată printr-un

sistem alcătuit din două șanțuri aflate la 4,5m distanță unul de celălalt, nu
foarte adânci (2,5 și 2m lărgime și 1,4m adâncime) și de un val de 9,25m
lățime la bază.
La Verbicioara, așezarea de pe un bot de deal era apărată și printr-un
puternic șanț de 14m lățime și 2m adâncime. Val de pământ nu s-a
descoperit.
Din cultura Cucuteni, la Cetățuia (jud. Iași), așezarea avea două șanțuri
(interior și exterior), construite în platforma de piatră, în partea de vest a
așezării, în zona accesibilă. Valul de piatră al șanțului interior, cel mai mic (cu
o adâncime de 2m), era amplasat spre așezare, valul șanțului exterior (cu o
adâncime de 3m) era spre șanțul mic, de care îl despărțea o distanță de 5,5-
8m. Cele 30 de case găsite aveau plan dreptunghiular, una-două încăperi,
dimensiuni mici și mijlocii: 4-5x8-9m și pereți scunzi, sub 2m (aceștia, pereții,
fiind construiți din nuiele împletite și lutuite), podea din grinzi lutuite,
așezate în curmeziș, acoperiș în două ape, susținut pe furci din lemn.
Podelele au fost construite și din piatră (Cucuteni – Cetățuia, Ruginoasa),
așezarea de la Cetățuia fiind amplasată pe o platformă din piatră. Cetățuia
este cea mai importantă așezare din întreg Neoliticul din Moldova, o
platformă cu dimensiuni de 110x80m, extinsă și mai mult în ultima fază a
culturii pe pantele platoului Laiului, dincolo de șanțul exterior.
O așezare joasă a fost descoperită pe un promontoriu din apropiere:
Dâmbul Morii (200x40-80m), tot cu șanț de apărare (de 2,60m adâncime).
61
Cele 8 locuințe descoperite, cu podele din lut ars, aplicat pe o platformă
din lemne, erau de dimensiuni mijlocii sau mari (60–130mp), acestea din
urmă cu mai multe încăperi. Acest tip de platforme (întâlnit pe o arie
foarte extinsă: și în cultura Petrești, dar și la case din așezarea
gumelnițeană de la Căscioarele, precum și pe teritoriul fostei Iugoslavii) a
fost studiat și dezbătut de cercetători, care au ajuns la un consens în ceea
ce privește arderea intenționată a stratului de lut care acoperea podeaua
din bârne de lemne despicate (după care au fost ridicați pereții, se pare:
acesta – stratul de lut ars – nu a rezultat din incendieri ulterioare ale
caselor).
Așezarea de la Trușești (jud Botoșani), aparținând fazei A, este plasată pe un
pinten de deal (înălțimea Țuguieta). Era apărată de un șanț de 2m adâncime
și 2,4-4m lățime, fără val, avea 98 de locuințe în rânduri paralele și grupate
în jurul unei curți centrale.
Așezarea de pe Holm de la Hăbășești (jud. Iași) (122x129m) avea 44 de case
(așadar, probabil o populație de 300-350 de oameni). Ne este relevat, pentru
prima dată, planul unui sat neolitic pe teritoriul României: două cercuri
imperfecte, alăturate. Locuințele aveau podele din lut ars, frământat cu paie
și netezit (stratul având o grosime de peste 10cm), așezat pe lemne groase
secționate și dispuse cu partea convexă în sus, pereți din nuiele, cu stâlpi de
susținere, acoperiș în două ape. Dimensiunile locuințelor erau de 15x10m –
7x4m, acestea având două sau mai multe încăperi. Două case mari,
amplasate pe axul longitudinal al așezării, grupează în jurul lor locuințe mai
mici (ceea ce presupune existența unei ierarhizări), spațiul liber din preajmă
servind probabil ca loc de adunare (în timp ce casele mici erau apropiate
între ele chiar la 2-3m). Două șanțuri, situate la 10-20m unul de celălalt,
apărau așezarea în partea de vest (celelalte 3 părți fiind apărate natural, de
pante înclinate): șanțul exterior, incomplet (nu ajungea cu capetele în râpă),
avea 121m lungime și 2,25-3,55m adâncime, cel interior, mai lung, de 123m,
avea doar 1,5-2,75m adâncime și se bifurca la capătul nordic. Este posibil să
fi existat câte o palisadă din stâlpi de lemn în spatele fiecărui șanț sau pe
creasta eventualelor valuri din spatele șanțurilor (care, de altfel, nu s-au
găsit).
La așezarea de la Ariușd se constată înmulțirea decorației fațadelor caselor,
în care se folosește incizarea și culoarea. Au fost găsite fragmente de
tencuială din lut, decorate cu spirale adâncite, simetrice față de axa
compozițională – ale unui fronton triunghiular aplicat pe perete probabil la
intrarea unei locuințe (dar putea decora și un altar din interior, doar că
acesta ar fi avut o dimensiune prea mare).
62
La Malnaș Băi, două locuințe cu platformă de lut ars, situate una deasupra
celeilalte, oferă date despre tehnica de construcție: prin fixarea stâlpilor în
gropi de plantare adânci (nu prin simpla batere), amenajarea locului prin
depunerea unui strat de lut de nivelare, după care a urmat construirea
platformei și apoi (sau poate s-a întâmplat înainte?) ridicarea pereților (a
rețelei de pari și nuiele împletite, lipită cu pomosteală), acoperișul fiind în
două ape.
În ceea ce privește construcțiile religioase, la Mărgineni, sanctuarul consta

dintr-un cuptor cu două camere, într-o locuință fără platformă, unde s-a
găsit un cap antropomorf din lut ars, cu creștetul albiat.
La Scânteia, locuința avea ca inventar 75 de idoli antropomorfi, 30 de idoli
zoomorfi, 7 protome, 1 fragment de vas antropomorf, 1 ac din cupru,
fragmente de mese-altar, 1 fragment dintr-o calotă craniană.
Cultul fertilității și fecundității reflectat aici este regăsit și în sanctuarul de
la Dumești (jud. Vaslui) (cu 6 statuete feminine și 6 masculine). Alte
sanctuare – de la Berești (jud. Galați) și de la Ariușd – aveau decor în formă
de spirală în relief, pictată în tablă de șah, cu roșu și alb, pe unul dintre
pereți (Berești) sau două spirale înfășurate, față în față, unite în partea de
jos, pe peretele unei construcții de tip sanctuar (Ariușd).
Și o locuință de la Trușești (cu două încăperi) era tot un sanctuar casnic (un
vas mare de tip pithos, decorat cu 5 siluete îngemănate, a fost găsit alături
de alte fragmente de vase cultice).
Și locuința de 12,5x5,2m de la Târpești, cu pereți pictați cu alb, avea în
interior o vatră cu o masă cu suprafață concavă, precum și artefacte s-au
descoperit aici, printre care 34 de statuete antropomorfe, scăunele și o
măsuță de cult.
Mai exista un tip de sanctuar, cel cu arhitectură monumentală: doar la
Trușești a fost descoperit până acum. Altarul de la Trușești (1x1m) (despre
care vom vorbi și în capitolul despre Plastica mică a culturii Cucuteni) are
două divinități stilizate la partea superioară a altarului: două capete
alveolate în formă de cupă (probabil pentru arderea mirodeniilor): cuplul
divin. Sunt construcții realizate pe platformă din lemn și din lut, cu două
încăperi sau cu una, concentrate într-o piațetă din zona centrală a așezării;
inventarele enumeră mese de cult și altare. Apar și piese cu caracter
monumental (idoli, statuete masive) sau vase, unelte. De asemenea, cultul
Marii Zeițe, precum și cel al fertilității și fecundității sunt ilustrate aici.
Construcții interpretate ca sanctuare au fost găsite și la Ghelăiești și la
Buznea, Târgu Frumos – cu grupări de câte 4 statuete dispuse cardinal, cu
63
recipiente, vetre sau altare, vase folosite în practici ritualice; chiar machete
de sanctuare deschise și statuete sfărâmate au fost găsite.
Un sanctuar în aer liber a fost descoperit la Poduri – Dealul Ghindaru, cu o
vatră, un pavaj și 4 cranii de bovidee așezate în cruce.
CERAMICA
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei ceramici, în care noutăți tehnice

conduc la o dezvoltare a olăritului: metodei răsucirii sulurilor de lut se
adaugă și procesul de rotație; în plus, se generalizează cuptoarele închise,
cu reverberație, cu camere diferite, despărțite printr-un grătar perforat.
Cultura Gumelnița
il.143 Suporturi de vase, Vlădiceasca

il.144 Capac cu decor incizat și în relief, Gumelnița
il.145 Riton cu decor incizat, Gumelnița
il.146 Vas cu decor incizat, Tangâru
il.147 Capac cu decor spiralic, Petru Rareș
Predomină geometria motivelor.
Ornamentele plastice sunt în formă de caneluri și de brâuri alveolare;
capacele sunt decorate cu 4 creste în relief sau cu 4 brâuri arcuite simetric,
alcătuind un tetraskelion cu centrul în toarta capacului.
Ornamentele incizate (adesea umplute cu ocru roșu) sunt realizate în benzi
în formă de croșete spiralice, acoperite cu împunsături
...combinate cu grupe de linii pictate cu grafit.
Pe un capac, benzile pot fi spiralice, acoperite tot cu împunsături,
conținând în interior o altă bandă, tot în formă de S, fără împunsături.
il.148 Vase cu decor în împunsături, Căscioarele

il.149 Vas cu decor în paranteze, Gumelnița
Decorul imprimat este realizat prin împunsături
...dar și prin șiruri orizontale și paralele de impresiuni succesive în formă de
paranteze unghiulare.
il.150 Suport cu 4 colțuri, Sultana

il.151 Străchini pictate, Cernavoda
Decorul pictat poate fi roșu-alb cu triunghiuri imbricate în partea de sus și
cu frunze pe corp
64
...sau cu registrul superior al buzei pictat geometric, iar pe corp, cu 2-3
benzi spiralice late, arcuite întortocheat.
il.152 Strachină pictată în interior, Tangâru

În ornamentarea cu grafit, benzi late de grafit sunt însoțite de linii subțiri,
care secționează suprafața circulară în unghiuri drepte, ca un tetraskelion
cu brațe largi.
il.153 Vas cu două guri, Gumelnița

Un vas de la Gumelnița are două gâturi cilindrice înalte, pictate cu grafit:
unul cu motivul în tablă de șah, celălalt cu romburi prelungi, baza gâturilor
fiind ornamentată cu un registru cu spirala fugătoare, registrul umărului
fiind secționat de grupe de linii paralele, incizate.
il.154 Zeița de la Vidra (jud. Ilfov)

Masivitatea corpului este tradusă și printr-o dimensiune considerabilă a
artefactului (peste 40cm înălțime). Dar lipsa zvelteței este compensată de
atenția acordată detaliilor (mâinile cu 5 degete așezate pe abdomen), de
realismul neschematizat al corpului, de registrele cu incizii cu rol doar de
decor al suprafeței acestei adevărate statuete.
il.155 Zeița de la Sultana (jud. Călărași)
Fața este modelată stilizat, dar cu acuratețe: ochii migdalați
(întredeschiși?), gura triunghiulară, decorată cu un șir de adâncituri,
urechile perforate cu câte 4 găuri, arcadele sprâncenelor (ce alcătuiesc,
împreună cu linia nasului, pragul gurii vasului). Subțirimea brațelor
accentuează masivitatea corpului. Mâna stângă sprijină bărbia, în
atitudinea gânditorului (probabil tot un gest ritualic, la care contribuie
ochii întredeschiși). Ornamentația cu grafit, în vopsea albă pe fond
cărămiziu, folosește motivul meandro-spiralic, dar redă și detalii de
accesorii vestimentare: încălțămintea cu sistemul de prindere vizibil.
il.156 Vas antropomorf cu brațe cilindrice, Zâmbreasca

Una dintre seriile vaselor mici are corpul bombat, în formă de butelie,
probabil aici îmbrăcămintea fiind redată și prin decorul incizat, brațe
cilindrice.
il.157 Vas, Sultana

il.158 Vas, Măgura-Gumelnița
65
Fața primului vas are două perechi de ochi, gura perforată cu găurele,
decorul fiind realizat în vopsea albă
…la celălalt vas, fața are nasul, dar și ochii, în relief.
il.159 Capac antropomorf, Ciolănești (jud. Teleorman)

La capace, chiar pleoapele sunt redate, precum și nările, prin mici găurele.
il.160 Capac antropomorf, Vidra / il.161 Capac, Crivăț

Cel de 5cm înălțime are expresivitate a profilului, cu nas și bărbie
puternice, gură incizată adânc, ochi migdalați, coafura cârlionțată, stilizată
prin mici protuberanțe ascuțite.
La alt capac, proeminențele conice dispuse ordonat pot însemna o sugestie
de pieptănătură cârlionțată a unei calote craniene (cu o apucătoare în
centru).
il.162 Capac antropomorf, Orbeasca de Sus

il.163 Capac antropomorf, Gărăgău
Un capac prosopomorf are perforații ale gurii și ale arcadelor puternice,
care se ridică deasupra ochilor migdalați
...iar la altul, gura este groasă, perforații punctând buza de jos și urechile,
inciziile indicând părul.
il.164 Suport antropomorf de vas, Vidra
Capul nu se detașează de corp, realismul feței are o valoare artistică
aparte: fața are detalii în relief, ochi, gură și urechi perforate, nas coroiat,
corpul, preluând forma rochiei-clopot, fiind decorat cu striuri. Brațele – cu
care sprijinea vasul de pe creștet – se desprindeau de corp, dar acum sunt
rupte.
il.165 Fragment de vas cu un chip uman, Gumelnița

il.166 Vas cu figură umană pe gât, Gumelnița
Chipul elipsoidal redă schematic nasul reliefat și ochii migdalați, aparte
fiind prezența la baza gâtului a celor două brațe cu mânuțe cu 3 degete.
La un vas tot de la Gumelnița, fața redă corect modelate segmentele
anatomice.
il.167 Fragment de vas cu două siluete umane în relief, Gumelnița

il.168 Statuetă de gânditor aplicată probabil pe un vas, Vidra
Pe un fragment de chiup, au fost modelate două siluete umane, în relief,
cu brațele ridicate
66
...chiar și statuete întregi ornamentează vasele, ca pe cel de la Vidra, cu
capul sprijinit de mâna stângă, susținută, la rândul ei, de mâna dreaptă –,
sau ca statuetele feminine de la Căscioarele, care ornamentau un mare
vas, având capul hexagonal, cu adâncituri accentuând gura și urechile,
mâinile fiind așezate pe abdomen.
il.169 Cupă, Sultana

În interiorul cupei, două figurine așezate reprezintă o femeie cu brațele pe
abdomen, îmbrățișată de un bărbat recognoscibil prin sexul vizibil. În roșu
și alb, un decor spiralat acoperă corpul femeii, dar și cupa este decorată în
aceeași bicromie: aici – romburi.
il.170 Capac, Gumelnița

Deosebit este un capac cu o siluetă umană (ruptă) așezată în centru, cu
două protome de cornute lipite între ele, dispuse la marginea capacului, la
care se adaugă și alt cap de animal cornut, cu spatele spre statuetă.
il.171 Vas zoomorf, Ulmeni

il.172 Vas zoomorf, Calomfirești
il.173 Vas zoomorf, Hârșova
Se cunosc și vase zoomorfe, ca cel cu gât înalt, la care micile proeminenţe
schematizează labele, botul, urechile, dar decorul este puternic
contrastant, spirale roșii pe fond deschis
...sau ca cel care înfăţișează un bovideu, cu decor meandric pictat, specific
gumelniţean, în tehnica cu grafit. Forma este schematizată, cu corp
bombat și cu 4 picioare, capacul – care reprezenta spinarea – nefiind
păstrat.
Aparte este vasul de la Hârșova, prin combinaţia hibridă pe care o oferă,
între corpul de animal și capul uman, pictat cu vopsea albă, aplatizat, cu
gura incizată adânc și cu câte un șir de perforaţii laterale.
il.174 Fragment de vas, Căscioarele

Pe un fragment de vas, statueta umană (de la care au rămas doar
picioarele) se pare că era lipită pe capul zoomorf, din care s-a păstrat doar
partea anterioară, cu botul și ciotul unei urechi (corn?).
il.175 Capac, Vidra

il.176 Capac, Gumelnița
il.177 Mâner de capac, Vidra
67
il.178 Cupă cu toartă zoomorfă, Sultana
Și capace gumelniţene modelate zoomorf au fost găsite, ca cel de Vidra, al
cărui bot lung și arcuit în jos sugerează un tapir
...sau ca cel de la Gumelniţa, în forma unui cap de porc, cu urechile
perforate și cu un ornament în dungi albe, care constituie un simplu decor
(aici nemaifiind vorba despre tatuaje sau accesorii vestimentare, ca în cazul
reprezentărilor antropomorfe).
Un mâner de capac atrage prin expresivitatea multitudinii de planuri ale
botului prelung, ale ochilor aproape umani datorită arcadei sprâncenare
puternic arcuite.
O toartă zoomorfă (în formă de cap de pasăre) are și cupa cu decor bicrom
de la Sultana.
Cultura Sălcuța
il.179 Ulcior, Sălcuța

La ulciorul cu două torți verticale și umăr înalt de la Sălcuța, specifică este
imitarea vaselor din metal din Orient.
il.180 Cană cu decor împuns, Sălcuța

il.181 Vase cu decor imprimat, Sălcuța
il.182 Strachină cu decor spiralic canelat în interior, Sălcuța
Decorul cu gropițe împunse este mai rar – ca la cana cu o toartă și cu două
proeminențe de la Sălcuța
...dar cel cu șiruri paralele de crestături-împunsături, despărțite de o linie
incizată, este mai frecvent întâlnit.
În decorul în relief, canelurile spiralate, verticale, oblice – în zona centrală
a bolurilor – sunt preluate de la cultura Vinča.
il.183 Vas cu decor incizat, Sălcuța / il.184 Vas cu decor în labirint, Sălcuța
il.185 Vas cu decor incizat, Sălcuța
Inciziile (încrustate cu roșu) reprezintă și ele un decor obișnuit al acestei
culturi
...sau ca în exemplul în care acestea sunt dispuse pe două registre: pe gât,
linii orizontale paralele, iar pe partea bombată a corpului, o friză în zig-zag
de benzi oblice din linii.
Cultura Petrești
68
il.186 Strachină
il.187 Castron tronconic, Păuca (Homm), faza A
il.188 Strachină
Tricromia din prima fază lasă loc bicromiei în ultima fază; pe fondul brun-
deschis-gălbui (sau roșcat) se pictează cu negru, dar uneori și cu roșu, iar
benzile nu mai sunt unitare, ci sunt alcătuite din două-patru linii paralele în
interior, mărginite fiind de câte o linie mai groasă
...decorului în benzi (în general dispuse oblic)
...i se adaugă și cel din dungi înguste independente.
il.189 Strachină cu suport cilindric, Pianul de Jos, faza B

Strachina cu suport cilindric evazat de la Pianul de Jos este decorată cu
pătrate mari, mărginite de benzi late cu rețea, dreptunghiul din interior
fiind și el acoperit cu rețea.
il.190 Suport fragmentar, Petrești, faza B

Parcursul este separat în două mari metope prin câte două benzi înguste
verticale, cu grupe de 3 liniuțe oblice.
il.191 Strachină, Pianul de Jos

il.192 Strachină, Pianul de Jos
Pe unele vase, un triskelion decorează centrul fundului...
...sau întâlnim motivul tablei de șah, care decorează benzi late ce trasează
un pătrat, în care este înscrisă altă tablă de șah.
il.193, il.194, il.195 Reliefuri plastice pe vase, faza A-B

Au fost găsite și fragmente de reliefuri – zoomorfe – care decorau vasele:
cornute
...porcine
...sau protome de păsări.
Cultura Cucuteni
FAZA A
il.196 Amforă cu capac, Drăgușeni / il.197 Crater, Izvoare

Se întâlnesc și vase tipice, dar și vase cu denumiri proprii ceramicii grecești:
amfore
...și cratere
69
il.198 Vas-binoclu, Drăgușeni / il.199 Vas-coșuleț cu pereți în colțuri,
Drăgușeni / il.200 Vas prismatic, Izvoare (Piatra-Neamț) / il.201 Polonice,
Frumușica / il.202 Amfore cu corpul în două etaje și capac în formă de
clopot / il.203 Suport de vas, Frumușica
...dar întâlnim și vase mai deosebite: vase-binoclu
...vase-coșuleț cu pereți în colțuri
...vase prismatice în 4 muchii, cu 4 picioare sau fără, care imită un recipient
din coajă de copac (ca vasul de la Izvoare – Piatra-Neamț, cu pereți ușor
bombați, pe 2 pereți opuși fiind plasată câte o proeminență perforată
vertical)
...linguri și polonice, cu recipientul semisferic și coada orizontală sau oblică
...amfore cu corpul în două etaje și capac în formă de clopot
...suporturi de vase, cu același rol ritualic ca și în cazul altor culturi unde se
întâlnesc.
il.204 Vas, Frumușica

il.205 Vas, Scânteia (jud. Iași)
Pe un vas de la Frumușica, decorul, alcătuit din spirale conjugate, în cârlige,
nu este dispus tectonic, ci este un exemplu de covor fără sfârșit
...ca și spiralele de pe un vas de la Scânteia (jud. Iași).
il.206 Vase și motive decorative incizate, Hăbășești

il.207 Motiv decorativ, Hăbășești
Motivele spiralice sunt realizate de liniile incizate, culoarea doar scoțând în
evidență motivul.
Frecvent, buclele spiralelor fugătoare se transformă în cercuri concentrice,
cozile devenind tangente la acestea sau uneori spațiile rămase sunt
umplute cu pastile prelungi – frunze.
il.208 Vas-binoclu, Drăgușeni

Prin tehnica șănțulețelor, inciziile de fapt sunt executate cu un vârf bont,
asemănându-se cu canelurile înguste.
il.209 Vas bitronconic, Frumușica

il.210 Suport înalt, Ariușd
Pentru gâtul vaselor, sunt rezervate șiruri paralele de puncte albe,
presărate cu pastile albe, sau spirale orizontale în S.
70
Pe vasele-suport cilindrice, spiralele sunt rezervate din învelișul alb sau
rezervate cu alb din fondul roșu.
il.211 Capac, Târpești

La un capac de la Târpești, la benzi semicirculare de linii, cercuri și șiruri de
puncte, toate albe, pe fond roșu-șters, se adaugă crucea, pastilele albe de
pe buton și grupele de puncte dispuse în cercuri, precum și benzile
orizontale de pe buză, acestea pe fond roșu-închis.
il.212 Strachină, Frumușica / il.213 Strachină, Frumușica

În ceea ce privește interiorul unor străchini, ornamentat în alb, putem
menționa un exemplu de la Frumușica (de influență gumelnițeană), unde
benzile curbe, rezervate prin linii albe, încercuiesc fundul subliniat de o
linie albă
...precum și un alt exemplu, tot de aici, cu un triskelion unghiular, pictat cu
două linii albe.
il.214 Vas înalt, Izvoare

Apare și reduplicarea motivelor, atunci când benzile înlănțuite nu sunt
suficient de distanțate.
il.215 Suport de vas, Calu – Piatra Șoimului

Dar există și motive independente, amplasate spațiat, ca pe un suport pe
care suprafețele intermediare din fondul alb, de fapt tot bucle spiralice,
dar mai late, sunt prea mari pentru a mai rezulta o dublare a lor.
il.216 Vas, Drăgușeni / il.217 Crater, Drăgușeni

Foarte rar întâlnim spirala în S vertical
...ori ghemul spiralic.
il.218 Motiv decorativ, Izvoare / il.219 Motiv decorativ, Hăbășești

il.220 Motive decorative, Hăbășești
În frize, spirala în S culcat nu apare singură, ci se combină două sau mai
multe, una în continuarea celeilalte
...iar în interiorul străchinilor, ele sunt paralele, de-o parte și de alta a
fundului.
Spiralele îmbucate nu își pierd individualitatea, ci își simplifică buclele,
cârligele fiind puse cap la cap, fără să se atingă.
71
il.222 Vas, Trușești
În decorul cu spirale fugătoare: din bucla unei spirale se desprinde coada
spiralei următoare
...sau se transformă în benzi contorsionate, obținându-se o bandă șerpuită,
eventual dublă sau chiar cvadruplă, ori însoțită în ambele părți de câte o
buclă spiralică trasată ca un semn de întrebare culcat.

În interiorul străchinilor, pe fund, o spirală în S este înconjurată de o bandă
circulară, în exterior, alte 3 spirale în S
...sau se obține un tetraskelion sau un motiv hibrid.

il.226 Capac în formă de coif suedez, Izvoare
Sau întâlnim vase ornamentate cu spirale mari dar și mici
...ori cu segmente de spirală, ca pe un coif suedez, care, în plus, este și un
exemplu de dispunere a decorului fără legătură cu forma vasului.
il.227 Vas, Frumușica

il.228 Motiv decorativ, Ariușd
Spirala se poate transforma într-o variantă de meandru, cea mai simplă
fiind spirala cu traseu unghiular, reduplicată pe registrele mai ample
...una mai complicată fiind cea asemănătoare, dar cu vârfurile îndoite încă
o dată (ca la spirala cu buclele răsucite)
...uneori, variantele meandrice sunt înlănțuite, alteori sunt pictate la
distanță, nu se reduplică, sau rămâne doar jumătate din motivul unghiular,
ori sunt imbricate.
il.230 Motiv decorativ, Frumușica

Un decor este compus din frize de spirale orizontale în S pe umăr, sub ele,
șiruri oblice de spirale unghiulare roșii sunt însoțite de benzi unghiulare
albe.
Similar, pe o cupă de la Hăbășești, șirurile de motive unghiulare sunt
verticale, albe, benzile care le delimitează fiind roșii, aici variantele mai
72
puțin schematizate având capetele S-urilor unghiulare rotunjite (ca la
spirală).
il.232 Cupă, Frumușica

il.233 Vas globular, Dumești (Vaslui)
Dar există și curbe care nu derivă din spirale. Vase de la Frumușica primesc
decor pe tot corpul cu benzi cu cercuri, în ordonanța axială a Neoliticului
vechi
...sau decor cu ove pe gât.
il.234 Suport de vas, Frumușica

il.236 Cupe, Frumușica
il.238 Vas biconic, Scânteia (jud. Iași)
Întâlnim, mai puțin frecvent, motive unghiulare propriu-zise: frize de
triunghiuri, zig-zag-uri simple
...sau reduplicate (alternativ alb cu roșu, ca pe o cupă din aceeași
localitate)
...romburi reduplicate (șir de romburi concentrice)
...sau o pastilă centrală rezervată din fondul alb, înconjurată de roșul lat al
primului romb, închis de o bandă rombică albă, spațiile triunghiulare
rămase cuprinzând câte o pastilă albă rezervată.
Dar regăsim și rozete, cruci, cruci gamate, benzi în tablă de șah.
il.239 Vas, Drăgușeni

il.240 Vas, Drăgușeni
Linii oblice paralele împart vasul în triunghiuri, grupele de câte 3 linii
paralele fiind separate de câte o linie, tot oblică, punctată de o succesiune
de mici buline.
Apare și linia sau dunga în zig-zag negru peste o dungă orizontală roșie, zig-
zag transformat în adevărate X-uri (separate prin benzi albe, tipice pentru
această perioadă de tranziție).
il.241 Vase, Drăgușeni

Vase decorate cu caneluri spiralice au fond alb sau roșu (canelurile fiind
pictate cu roșu, respectiv cu alb).
il.242 Capac în formă de clopot, Drăgușeni
73
De asemenea, se îmbină pictura roșie dinainte de ardere, cu pictura neagră
în benzi de după ardere, benzile negre fiind combinate cu benzi de linii
incizate, încruste cu alb, iar motivele sunt spirale înlănțuite sau fugătoare.
il.243 Decor fasciculat, vas, Frumușica

Fascicularea spațiilor complementare este specifică fazei următoare, A-B.
il.244 Aplicații antropomorfe, fragmente ceramice, Bârlălești

il.245 Aplicație antropomorfă, fragment ceramic, Trușești
Un fragment prezintă o expresivă siluetă văzută din față, cu brațele întinse
lateral și cu picioarele desfăcute
...pe un alt fragment, totul este modelat ca un sul în relief.
il.246 Una dintre cele 5 aplicații antropomorfe duble, vas, Trușești

Un mare vas (1m înălțime) are modelate în relief 5 reprezentări umane
duble; cele două trunchiuri văzute din spate au brațele – îndoite –
terminate cu degete depărtate, realizate prin crestături, dar ambele
perechi de brațe sunt orientate în sus, înspre buza vasului.
il.247 Aplicație antropomorfă, fragment ceramic, Ruginoasa

Se distinge pastila în relief a ochiului, nasul puternic și perforat orizontal de
o mică gaură, sprânceana arcuită.
il.248 Vas antropomorf, Drăgușeni

il.249 Vas antropomorf, Hăbășești
il.250 Vas antropomorf, Izvoare
Fără cap sau brațe (acestea redate în forma tortițelor de sub buză, două
tortițe fiind plasate și pe șolduri), un vas de la Drăgușeni are picioarele
unite, dar linia siluetei umane este respectată.
Cu aceeași linie a siluetei și cu aceeași bază evazată pentru stabilitate este
și un alt vas (de la Hăbășești).
Vasul similar de la Izvoare, în schimb, se termină printr-un vârf prelung.
il.251 Hora de la Frumușica, picior de fructieră, Frumușica (jud. Neamț)

Aici sunt stilizate (acefal și fără brațe) 5 siluete feminine văzute din spate,
înlănțuindu-și ritmat dansul (ritualic) circular al siluetelor.
il.252 Hora de la Berești (jud. Galați)
74
Pe vasul similar, de 18cm înălțime, 4 siluete feminine dispuse cruciform
sunt redate din spate, lipite la nivelul umerilor și al picioarelor, cu șoldurile
și cu fesele reliefate.
il.253 Coadă de polonic, Frumușica

Singulară este această modelare, în care capul este corect reprezentat,
stilizat rombic, cu o expresie care nu se regăsește în cazul figurinelor, în
schimb, corpul este redat în maniera statuetelor cucuteniene, cu brațele ca
prelungiri ale umerilor.
il.254 Torți de vase, Hăbășești

Protome zoomorfe ornamentează pereții vaselor (chiar în relief foarte
înalt, aproape ronde bosse), dar au uneori și rol de tortițe, modelate cu
măiestrie și cu atenție pentru detalii și mai ales pentru coarnele mai mari
sau mai mici, arcuite elegant.
il.255 Protomă de cerb, relief, vas, Mitoc (jud. Botoșani)

Protoma stilizează aici în mod unic arabescul rombic al nervurilor
accentuate ale coarnelor.
il.256 Vas zoomorf, Ariușd, faza A

il.257 Vas zoomorf, Izvoare, faza A
Un vas este modelat zoomorf în formă de cornută, cu o cavitate în spinare
...altul este decorat cu pictură și este modelat sumar, cu un cap mare cu o
creastă deasupra frunții, bot cu nări mari, urechi (coarne?).
FAZA A-B
il.258 Vas-binoclu, Vorniceni

il.259 Fragment de vas-binoclu, Traian – Dealul Fântânilor
Este găsit decorul spiralic: cu spirale, ove, semicercuri concentrice, dispuse
în corelație cu segmentele vasului
...spirale are și o jumătate de vas-binoclu, unde diferența față de faza A
apare în fascicularea fondului, caracteristică, de altfel, etapei A-B.
il.260 Două cupe bicrome, Drăgușeni (jud. Botoșani)

Nici ca formă (cu gât înalt și bine individualizat față de restul corpului), nici
ca accentuare a rolului negrului, două cupe de la Drăgușeni nu își găsesc
75
locul în faza A. Ba, chiar ghirlandele uneia dintre ele premerg unul dintre
viitoarele stiluri ale fazei A-B.
il.261 Vas piriform cu decor policrom organizat în 3 registre, Ghelăiești

(jud. Neamț)
Cele două registre ale corpului au câte o succesiune de benzi în S-uri
orizontale izolate, cu cârlige răsucite, dar aspectul este de spirală fugătoare
datorită benzii oblice tangente, ce leagă aceste motive între ele.
il.262 Vas, Calu – Piatra Șoimului

Benzi oblice acoperă întreaga suprafață (organizată în două mari metope).
il.263 Cupă cu gât înalt, Calu – Piatra Șoimului

Specifice sunt benzile spiralice sau ghirlandele fasciculate: dungile late au
linii albe paralele, în lung; motivul ghirlandei și cel al S-urilor orizontale –
fasciculate – sunt rezervate din negrul fondului.
il.264 Vas cu două tortițe și decor policrom, Traian – Dealul Fântânilor

Benzile fasciculate alb-roșii contrastează pe fondul negru, înveselit de mici
accente (frunze, pastile) rezervate din fond și înconjurate cu o dungă albă
subțire.
il.265 Vas cu decor bicrom, Traian – Dealul Fântânilor

Aici, fiecare dintre cele 4 registre – al gâtului, al umărului arcuit, al corpului
și al bazei – are alt decor.

il.268 Capac în formă de coif suedez, Traian – Dealul Fântânilor
Se remarcă motivul labirintului: benzi albe șerpuite, negative, rezervate din
fond prin acoperirea spațiului dintre ele cu negru.
Motivele de pe registrul gâtului – în general un decor mai simplu aici – nu
se regăsesc pe celelalte registre.
La capacele de tip coif suedez, fundul este întotdeauna decorat.
il.269 Capac în formă de coif suedez, cu pictură bicromă, Corlăteni

Dungile alcătuiesc motive, amplasate pe registrul gâtului și al corpului, în
formă de meandre, dar și de spirale, în S sau răsucite ca un ghem.
76
Există și succesiuni de romburi concentrice, în care dungile negre au
aceeași lățime cu cele albe rezervate din fond.
il.271 Decor cordiform pe gâtul vasului piriform de la Traian – Dealul

Fântânilor
Spiralele și meandrele dublează motivele, în jurul acestei reduplicări
adăugându-se motive secundare (frecvent este cel cordiform, pe registrul
gâtului sau al bazei).
il.272 Chiup cu două torți, cu decor spiralic policrom, Ghelăiești

O spirală fugătoare, formată din fascicule roșii mărginite de o dungă
neagră, este reduplicată de o spirală albă, pe care o cuprinde.
il.273 Vas piriform cu pictură policromă în mai multe registre, Traian –

Dealul Fântânilor (decor în șiruri de X-uri)
il.274 Capac în formă de coif suedez, cu pictură policromă, Moldova
Specific este și motivul X-urilor paralele negre dispuse într-un șir sau în
câteva șiruri orizontale (nu mai mult de 5), care decorează umărul vaselor
...sau capacele suedeze.
il.275 Crater cu pictură policromă pe două registre, Traian – Dealul

Fântânilor
Cele două registre cu decor, cel al gâtului și cel al corpului (registrul bazei,
destul de înalt, este nedecorat), sunt despărțite printr-o îngustă bandă albă
tivită cu negru (aceeași bandă bicromă desparte și registrul corpului de cel
neornamentat al bazei). Motivele decorative sunt identice pe ambele
registre: spirale și benzi tangente, în negru-ciocolatiu pe fond roșu,
înconjurate cu negru, între care apar și frunze rezervate din fondul roșu, pe
care artistul le înconjură cu o dungă subțire, albă, scoțându-le în relief.
il.276 Crater, Huși

Vasul acesta are un decor similar, motivele celor două registre fiind aici
elipse cu tangente și aceleași frunze în spațiile dintre acestea; doar că aici
elipsele (care înlocuiseră răsucirea spiralei de pe vasul de mai sus) au
interiorul hașurat cu linii negre.
il.277 Vas cu două tortițe și decor policrom, Ghelăiești

Dunga albă care mărginește motivele (benzi și frunze) de pe metopele unui
vas globular a fost înlocuită cu un șir de mici puncte (albe); benzi late
77
fasciculate despart cele două registre, dar și metopele între ele, iar negrul
masiv rezervă motivele pe fondul roșu.
il.278 Vas piriform, Ghelăiești

Siluetele umane sunt redate în cele două metope mai înguste din dreptul
torților (despărțite de două metope late, decorate geometric cu romburi și
cu triunghiuri concentrice). De remarcat este armonia compozițională
obținută prin reluarea motivului triunghiurilor concentrice ale metopelor
laterale, pe corpul siluetei umane.
il.279 Crater cu pictură policromă, Traian – Dealul Fântânilor

Aici întâlnim un decor pe două registre; cel cu silueta umană (unică) este
situat sub registrul meandric: are personajul amplasat pe unul dintre
scuturile rămase între cârligele spiralice.
il.280 Fragmente de vase, Traian – Dealul Fântânilor

il.281 Fragment de vas, Traian – Dealul Fântânilor
il.282 Fragment de vas, Traian – Dealul Fântânilor
il.283 Fragment de vas, Ghelăiești
il.284 Vas piriform înalt, Ghelăiești
Capul este redat ca un simplu disc sau ca un cerc, detaliile feței fiind
inexistente
...corpul pare o clepsidră, brațele sunt tot două linii: orientate în jos, ele se
termină cu degete
...unele au doar 3 degete
...brațele pot fi ușor curbate spre exterior
...sau nu sunt redate deloc.
il.285 Motiv antropomorf, vas, Ripiceni – Holm (jud. Botoșani) /

Fragmente de statuete cucuteniene cu motivul șorțului
Un motiv aparte este cel al șorțului, stilizând, de fapt, triunghiul pubian
feminin: un triunghi cu vârful în jos este hașurat cu linii paralele orizontale
(13, dintre care ultimele 3 sunt însoțite de șiruri de mici puncte), având
liniuțe oblice pe segmentele laterale (ca niște franjuri).
il.286 Vas zoomorf, Traian – Dealul Fântânilor

Modelat sumar, cu corpul greoi, oval, și cu 4 picioare mici, acesta are două
proeminențe (tortițe) în afara celei a cozii; capul are un chip vag uman, cu
ochi incizați, nări în formă de împunsături și 2 lobi ce indică urechile.
78
FAZA B
il.287 Vas bitronconic cu pictură tricromă, Cucuteni

Predomină vasele bitronconice – cele mari, ca un fel de turban, cele mici,
cu jumătatea inferioară mai înaltă.
il.288 Vas de o formă mai puțin comună, cu decor bicrom, Miorcani

Iau naștere acum și forme deosebite, ca vasul în formă de pungă, cu
bombare a corpului la bază, subțiindu-se spre gât, cu gura piezișă.
il.289 Vas bitronconic de la Ghelăiești

il.290 Spirală verticală de pe un vas bitronconic cu pictură bicromă,
Cucuteni
Un vas de 58,5cm, are 6 anse și decor tricrom spiralat pe fond striat
...precum există acum și spirale verticale (între metopele registrului
central).
il.291 Decor cruciform de pe un vas bitronconic, Cucuteni

Apar motive noi: crucile provenite din buclele spiralelor înlănțuite sau
fugătoare, prezente pe motivele circulare sau în formă de scut (motivele
diverse care împodobesc un vas bitronconic au ca punct de referință un
cerc ce conține o cruce).
il.292 Strachină cu decor tricrom, Ghelăiești

Caracteristică pentru decor atât interior cât și exterior este o strachină de
la Ghelăiești, de 29,5cm, policromă, în care motivele (spirale și ove) sunt
dispuse pe fond striat.
il.293 Strachină pictată în interior, Valea Lupului

il.294 Strachină pictată în interior, Valea Lupului
Mai aparte este decorul interior a două străchini – la prima, prin libertatea
și asimetria compozițională
...la cealaltă, prin absența clasicismului decorului compozit: originalitatea
geometrismului cu aspect vegetal al unei frunze de trifoi cu 4 foi (nici aici
simetria nu este perfectă: pe una dintre frunze au avut loc doar 3 arce, pe
celelalte 3 frunze găsindu-se 4 arce formate din câte 3 liniuțe paralele).
il.295 Strachină-castron cu decor negru-ciocolatiu pe fond crem, Cucuteni
79
il.296 Strachină-castron cu pictură bicromă, Frumușica
La prima strachină, cercul este secționat de o bandă liniară lată, astfel încât
rezultă câte două semilune
...la a doua strachină, benzile sunt tangente la un scut tăiat de 3 linii.
il.297 Vas bitronconic, Frumușica

il.298 Vas bitronconic cu pictură bicromă, Cucuteni
Vasele bitronconice mici au în general registrul din mijloc decorat prin
metope, 4 la număr, două mai mari (nedecorate sau decorate doar cu
câteva linii paralele, de exemplu pe un vas bitronconic de la Frumușica, cu
un decor în formă de scară, mai rar întâlnit)
...și două mai înguste (uneori cu decor în spirală verticală, pe un vas
bitronconic cu pictură bicromă de la Cucuteni).
il.300 Vas bitronconic, Ghelăiești

Vasele bitronconice mai mari au registrul de pe gâtul înalt decorat în
metope, de exemplu un decor bicrom ce înfățișează metope arcuite,
întrerupte de triglife.
il.301 Vas bitronconic de la Valea Lupului

Se găsesc și motive în diferite combinații originale, un exemplu pe linia
aceasta, a dezorganizării, ar putea fi o amforă de la Valea Lupului, cu
jumătatea inferioară nedecorată, iar în jumătatea superioară, cu două
metope; dar, în rest, există fragmente de motive: mici arce și semicercuri,
precum și ovale cu benzi relativ tangențiale.
il.287 Vas bitronconic cu pictură tricromă, Cucuteni

Dar există și ansambluri inspirate, ca la vasul de la Cucuteni despre care am
discutat și mai sus: 3 registre decorează fiecare segment al vasului:
ghirlandă pe gât, pe partea inferioară, segmente de cerc, pe registrul din
mijloc: zig-zag-uri în benzi care cuprind în bucle cercuri în care sunt înscrise
cruci cu capete terminate prin pastile.
il.302 Vase cu decor policrom, Tg. Ocna – Podei

Benzile spiralice – care decorează în general registrul central – au dunga de
contur groasă, iar în interior, liniile sunt extrem de fine; uneori, o spirală
80
fugătoare se desfășoară pe registrul gâtului, alteori, sunt aici motive
diverse, un dublu lănțișor, zig-zag-uri.
il.303 Vase, Poduri

il.304 Vase, Cârniceni
Din faza B ne-a rămas și decor antropomorf și zoomorf. În stilizările umane,
două triunghiuri cu vârfuri convergente alcătuiesc rochia strânsă pe talie și
largă la poale (uneori, apar și detalii vestimentare: franjuri), o pată
sugerează capul și două linii verticale, picioarele).
il.305 Decor de pe paharul cu fund globular, Valea Lupului

În stilizările animaliere, picioarele din față și din spate sunt redate lipite,
animalul părând a avea numai două picioare (cele reprezentate cu patru
sunt extrem de rare), dar cu amândouă urechile (sau coarne) redate, cu un
cap cu bot ascuțit, precum și cu detalii precum sexul masculin, coada
stufoasă sau terminată prin câteva fire, ori cu gheare, blană țepoasă pe
spinare (ca pe paharul cu fund globular de la Valea Lupului, despre care
vom vorbi mai jos).
il.306 Strachină, Tg. Ocna – Podei

il.307 Vas de mari dimensiuni, Tg. Ocna – Podei
În registrul central al unei străchini, perechea de coarne antagonice este
anturată de alte motive, geometrice (romburi, triunghiuri)
…iar pe un crater, pe lângă acest motiv decorativ, apare și o proeminență-
apucătoare în formă de cap de bovideu (caracteristică doar descoperirilor de
aici).
il.308 Strachină de la Valea Lupului, cu 5 șerpi stilizați

il.309 Mare vas bitronconic decorat cu o friză animalieră, Trușești
În stilul liber, animalele se desfășoară neîntrerupt în jurul vasului, unul în
centru și 4 în jur, forma (cu coada ascuțită și capul lățit) și șerpuirea
indicând clar că nu sunt simple spirale (ba chiar una dintre ele are capul
ușor bifurcat, ca gura de șarpe).
În general, animalele sunt însoțite și de alte motive (geometrice).
il.310, il.311 Fragmente de vase, Cucuteni, Valea Lupului, cu decor

zoomorf și vegetal
În stilul cu metope, animalul aleargă de asemenea împrejurul vasului ca
într-o friză și alternează și aici cu alte motive: decor vegetal, uneori șerpi
81
stilizați apar în cadrele cu animale (din câteva liniuțe sunt schițate un
brăduț
...un fir de iarbă).
il.312 Vas cu decor zoomorf, Valea Lupului

il.313 Amforă cu umăr rotunjit, Valea Lupului
Uneori, animalele sunt redate afrontat, de exemplu pe un vas bitronconic
unde între animalele afrontate sunt dispuse semilune cu țepi (arici?)
...ori pe o amforă mare cu umăr rotunjit, cu un registru cu spirale și unul cu
animale stilizate în jurul unui motiv circular.
il.314 Fragment ceramic, Văleni (Piatra Neamț)

il.315 Friză animalieră, vas, Trușești
Pentru îmbogățirea efectului vizual, un șir de punctișoare negre înconjoară
cadrul metopei dar și conturul animalului, înfățișat cu 4 (!) picioare
...uneori, anatomia se abate de la canon nu prin numărul picioarelor, ci
prin redarea piciorului din spate mai gros, ca în cazul sus-amintitului vas cu
friză animalieră de la Trușești.
il.317 Vas, Sărata-Monteoru

il.318 Detalii, vasul de la Sărata-Monteoru
Un vas piriform cu gât de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău) aduce elemente
inedite atât în stilul în care sunt redate cele 4 cervidee, cu detalii ale
corpului cu 4 picioare, cu coarne și codiță scurtă specifice, cât și în
combinarea decorului, geometric și naturalist, la cele 4 cornute
adăugându-se friza cu S-uri de sub gâtul vasului, împărțirea în 4 zone
circulare a corpului vasului, care conțin coarne de consecrație, iar
deasupra, un zig-zag este terminat cu câte un cerb.
il.319 Decorul interior al unei străchini de la Valea Lupului

Motivul repetat de 4 ori pare o pasăre de apă datorită poziției oblice a
picioarelor, ceea ce sugerează înotul (nu zborul, aripile nefiind redate).
Oricum, este remarcabil simțul de observație al artistului, care a știut să
surprindă și să particularizeze atât de sugestiv mișcarea, precum și
tipologia unei păsări de pradă (ciocul lung pare că ține în el un obiect,
probabil un pește).
il.321 Friză de păsări, Stânca-Ștefănești (jud. Botoșani)
82
Este redat aici un șir de păsări, tot înotătoare: dar poziția picioarelor e mai
stângace, iar bifurcarea corpului indică ridicarea aripilor, ceea ce conferă
nesiguranță interpretării mișcării (înot? zbor?).
il.322 Vas cu umăr înalt, cu motivul animalului în peisaj, Valea Lupului

Total ieșit din comun este decorul ciudat al unui vas piriform de la Valea
Lupului, de 13cm înălțime, care geometrizează, în metope, un peisaj, o
formă de relief ca o secțiune printr-o movilă de pământ, redată în culoare
roșie pe fond deschis, ceea ce a fost interpretat ca vizuina unui animal.
Această sugerare a spațiului, a perspectivei, fără a fi vorba despre o
reproducere a realului, ci despre un desen din imaginație, particularizează
doar faza B.
il.323 Vas antropomorf, Cucuteni

Un vas antropomorf se înscrie în linia tipologiei cunoscute: acefal, cu
coapsele lipite, baza evazată, tortițe în zona șoldurilor arcuite, decor pictat.
il.324 Palmipedă de pe un vas de la Mărgineni – Trebeș (jud. Bacău)

Modelate cu acuratețe și eleganță, detaliile pun în evidență adânciturile
ochilor, ciocul lățit și curbat ale unei gâște. Stilizată, dar în același timp
naturalist surprinsă ciugulindu-și penele de pe piept, protoma era
acoperită și cu un decor geometric, dar urmele rămase nu sunt suficiente
pentru reconstituirea acestuia.
il.325, il.326 Figurine de carnasier: Cucuteni – Cetățuie / Podei

Aici, geometrizate, volumele reușesc să sugereze, ca și în pictura zoomorfă
de pe vase, cabrarea animalului la pândă, redându-i morfologia corpului
ghemuit, cu coada lungă fixată pe vas; un decor cu linii negre-ciocolatii pe
fond alb ornamentează corpul animalului (dar și vasul).
il.327 Vas zoomorf, Ghelăiești (Piatra-Neamț)

Protoma stilizează aici un cap de bovideu cu vârfurile coarnelor rupte, bot
cilindric, urechi semicirculare, gura incizată, un ochi sau o nară sugerată
printr-o gaură.
il.328 Vas zoomorf, Gura Văii (Onești)

Un fragment de vas prezintă jumătate din partea posterioară a unui
animal: crupa, coada, unul din picioare și jumătate din partea dreaptă:
gura și pântecele.
83
FAZA C
il.329 Vase Cucuteni C, Cucuteni – Cetățuie (faza B)

Arderea în cuptoare neoxidante, la o temperatură ce nu depășea 400-500
de grade C, a avut ca rezultat o ceramică cenușie sau cenușiu-maronie, cu
pereți extrem de friabili (ceea ce a făcut să fie găsite foarte rar vase întregi
sau măcar întregibile).
il.330 Vas Cucuteni C, Podei – Târgu Ocna

Dar găsim, mai rar, și vase arse la roșu, conform tehnicii cucuteniene
curente.
il.331 Vas Cucuteni C, Drăgușeni

Impresiunile au aspectul unor șiruri duble sau care dublează benzile de
linii.
il.332 Fragment ceramic de tip C, Traian – Dealul Fântânilor (faza

Cucuteni A-B)
Ornamentația realizată cu șnurul va fi o caracteristică a fazelor ceramicii de
tip C contemporane etapelor Cucuteni A-B și B. Decorul cu impresiuni
scurte de șnur împodobea muchia buzei, pe zona verticală de dedesubt
imprimându-se cu pieptenele liniuțe paralele verticale sau vălurite
il.333 Vas de tip Cucuteni C, Drăgușeni

Uneori, găsim vase în care se combină tehnica tipică acestei categorii, C, cu
decorul care preia motive ale ceramicii pictate cucuteniene, de exemplu
spirala orizontală în formă de S culcat de pe umărul unui vas de la
Drăgușeni.
il.334 Fragment de vas decorat cu pastile, Cucuteni – Cetățuie

Decorul specific grupei cucuteniene C din așezările fazei A este reprezentat
de benzi liniare incizate, oblice sau în ghirlande, șiruri de triunghiuri, dar și
cu alveole și cu pastile plate.
il.335 Fragment de vas, Cucuteni – Cetățuie

Ornamentația este realizată și în striuri dese sau largi, dar și cu
proeminențe paralelipipedice sau semilunare, precum și cu butoni împinși
84
din interior, grupați sub buză, ori proeminențe conice sau în butoni pe
umăr.
il.336 Vas, Ripiceni – Holm

il.337 Vas, Ripiceni – Holm
Fragmentele găsite în așezarea de la Ripiceni – Holm (din faza ceramicii de
tip C contemporană cu etapa cucuteniană A-B) sunt decorate cu șnurul în
impresiuni oblice de tip omidă
...sau în zig-zag.
il.338 Fragment de vas decorat cu un șir de pastile, Cucuteni – Cetățuie

il.339 Crater, Cucuteni – Cetățuie
il.340 Fragment de strachină, Cucuteni – Cetățuie
il.341 Fragment de pahar, Cucuteni – Cetățuie
În faza B, sunt frecvente vasele mici, globulare, cu gât scund, decorat cu un
șir de impresiuni circulare sau de pastile.
Un crater integral, gălbui-cenușiu, are striuri verticale pe margine, până
spre umăr, peste care s-au adâncit impresiuni alungite (un motiv mai rar).
Corpul are, pe gât, două torți și două pastile.
O strachină arsă brun-cenușiu este decorată cu alveole realizate cu unghia,
iar pe corp, cu impresiuni cu șnurul înfășurat.
Apar frecvent, peste benzile liniare, în general vălurite sau orizontale,
adâncituri în formă de emisfere.
il.342 Fragment ceramic cu coarne animaliere, Cucuteni – Cetățuie

il.345 Fragmente ceramice cu protomă animalieră, Cucuteni – Cetățuie
il.346, il.347 Cratere Cucuteni C, Podei – Târgu Ocna (detalii)
Coarne de cerb larg deschise ornamentează fragmente de vase
...coarne de ovicaprin se găsesc pe un fragment ceramic (aici, peste
striurile de pe marginea vasului)
...iar pe un fragment de pahar, la fel, apar coarne zoomorfe aplicate pe gât.
Chiar capete cu coarne sunt folosite ca ornament, pe un crater cu buza
decorată cu impresiuni de șnur înfășurat, unde, tot la baza marginii striate,
un bucraniu finisat lustruit, amplasat între ghirlandele de benzi, are
coarnele lungi modelate – independent de capul ca o proeminență (pe
care se remarcă botul) – în forma unor nervuri subțiate și curbate la vârf.
85
Și un crater are un relief în forma coarnelor în V și curbate; capul și botul
sunt reduse la o bandă de lut în dreptul carenei fronto-nazale. Sau alt vas
în formă de crater are buza (largă) ornamentată cu crestături și cu umărul
cu bucranii cu coarnele îndreptate spre marginea vasului.
Cultura Românești-Tiszapolgár
il.348 Vas, Ciumești

Un vas cu 4 piciorușe are două torți verticale; două șiruri paralele de
gropițe ornamentează vasul pe umăr, corpul fiind acoperit de grupe de
liniuțe oblice incizate, separate de benzi late, nedecorate, alcătuindu-se un
joc vivace, original.

O fructieră de 30cm înălțime are picior ajurat și cu grupuri de proeminențe
perforate.

Un vas piriform de 40,4cm înălțime are picior evazat și gât înalt și evazat și
acesta, cu decor cu proeminențe dispuse axial pe umărul vasului, zona de
întâlnire dintre umăr și corp fiind profilată ușor.
Cultura Gornești-Bodrogkeresztúr
il.351 Vas, Târgu Mureș

Un vas are un decor alcătuit dintr-o serie de benzi înguste unghiulare, la
care se adaugă o rețea din linii paralele incizate care se întretaie în cruciș.
il.352 Fragmente ceramice, Deva

Un fragment are un decor asemănător cu cel al vasului de la Ciumești, dar
mai puțin simetric, cu linii oblice încadrate în dreptunghiuri.
il.353 Fragment ceramic, Deva

Motivele sunt aici în benzi din câte 3 linii paralele, înguste, secționate în
unghi drept de alte linii incizate paralel, benzile și spațiile dintre ele fiind
ornamentate cu șiruri de gropițe.
Grupul cultural Cernavoda I
86
il.354 Vas piriform, Cernavoda
il.355 Vas, Ulmeni (jud. Ilfov)
il.356 Vas, Ulmeni – Tăușansa
O cupă amplă și adâncă dobândește valoare estetică datorită formei
elegante, proporționate, ușorului lustru.
Iar un vas cu corp carenat are proeminențe perforate orizontal.
Un exemplu aparte este un vas cu proeminențe organice pe tot corpul, dar
și decor pictat cu grafit și cu linii albe.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre rolul tot mai important al bărbatului în societatea acestei

perioade, reflectat și în prezența din ce în ce mai mare a figurinelor
masculine, precum și a idolilor androgini, nu în aceeași proporție cu
figurinele feminine, care predomină; vor continua să existe și figurinele
zoomorfe – toate acestea în legătură cu practicile magico-religioase ale
timpului.
Cultura Gumelnița
il.357 Statuetă antropomorfă, Vidra

Cu brațele întinse lateral, cu torsul aplatizat și cu porțiunea centrală
modelată mai plastic, figurina are decor incizat chiar adânc, cu benzi
meandrice și spiralate pe părțile bombate, sau cu semicercuri de-o parte și
de alta a liniei de demarcație a picioarelor și cu triunghiul sexual înscris
într-un cerc.
il.358 Statuete antropomorfe, Brăilița

Corpul este redus la un cilindru cu o bază evazată, se mărește
disproporționat capul redat ca un disc, pe care se disting doar creasta
nasului și perforațiile laterale, iar brațele sunt redate ca niște cioturi sau Se
îndreaptă lateral, în sus, ori sunt aduse peste abdomen.
il.359 Statuetă antropomorfă, Brăilița

Deosebită este o figurină de 7,3cm, care dovedește aceeași stângăcie a
modelării: o siluetă cilindrică, dar zveltă, cu baza lărgită și cu cap discoidal,
cu câte o pereche de perforații laterale, probabil coafura, cu brațele
individualizate, dar, la fel, aduse la piept, în cruce (evident, un gest
87
ritualic), nas en bec d'oiseau; însă deosebit aici este discul orizontal ce
ilustrează probabil un element de acoperire a capului.
il.360 Figurină dublă, Gumelnița

Neobișnuită prin redarea unui grup statuar, figurina din teracotă cu corp
cilindric, cu brațele în cruce, cu capul schematizat canonic, apare acum în
dublu exemplar: o femeie și un bărbat, la care sexele apar figurate, fiind
semnalată astfel hierogamia specifică cultelor naturiste. Neașteptată este
și redarea unui sentiment, cel de duioșie, prin gestul de îmbrățișare a
femeii de către bărbat, care îi cuprinde gâtul cu brațul stâng, și al
bărbatului de femeie, care îi înlănțuie mijlocul.
il.361 Figurină cu copil în brațe, Căscioarele

il.362 Figurine șezând în jilțuri, Gumelnița, Căscioarele
Din seria figurinelor șezând, o statuetă ține un copil în brațe
...iar la două figurine, de asemenea așezate, se remarcă detaliile scaunelor.
il.363 Statuetă cu rochie-clopot, Căscioarele

Făcând parte din seria cu rochie-clopot, o figurină are abdomen bombat,
cap schematizat după canonul cunoscut și cu decor la exterior, dar nu cel
specific, meandric, ci în formă de simple dungi paralele.
il.364 Statuetă cu vas pe cap, Gumelnița

il.365 Statuetă cu vas (absent) pe cap, Glina
Coeforele au corp scund, chipuri stilizate după canon, vopsite cu alb, gura
marcată printr-un șir de perforații, ca și lobii urechilor, iar mâinile sunt
desprinse DE corp, ridicate în sus, sprijinind vasul. Rochiile-clopot sunt
decorate cu striuri
...sau, la statueta de la Glina (la care vasul lipsește), rochia are benzi late
albe și roșii, fața (unică aici) a statuetei fiind expresiv detaliată, cu ochii
rombici pictați cu roșu și conturați cu negru, gura desenând un surâs;
diferite motive decorează brațele și pieptul rochiei, în acest caz
reprezentând un colier de mărgele lungi, albe.
il.366 Statuetă tesaliană cu cap amovibil (absent), Gumelnița

Dintre statuetele cu cap amovibil, piese de până la 20cm înălțime au fost
descoperite la Gumelnița și la Căscioarele, cu un corp cilindric sau
tronconic, fără picioare și fără brațe sau cu brațele ca niște torți. În locul
88
gâtului, un orificiu primea capul modelat aparte, care se schimba probabil
după cerințe. Unele au sânii accentuați.
il.367 Cap de statuetă antropomorfă, Gărăgău

La capetele rupte găsite, se remarcă expresivitatea chipurilor, la care se
degajează ochii migdalați, urechile perforate, iar linia nasului și cea a
sprâncenelor este comună și comună cu cea a urechilor. Motive gravate
decorează gâtul.
il.368 Statuetă antropomorfă din piatră, Pietrele

Între figurinele din piatră se remarcă cea fragmentar păstrată, de la
Pietrele.
il.369 Figurine prismatice din os, Căscioarele

Și figurine din os s-au păstrat, ca cele din tipul prismei alungite, cu secţiune
triunghiulară, păstrând aspectul osului din care este lucrată, la care se
distinge nasul ascuţit
il.370 Figurine plate din os, diverse proveniențe

il.371 Statuete din os, cu decor incizat, Căscioarele
...sau ca cele care repetă tipul cu braţele în cruce al statuetelor în lut. La
prima variantă, exemplare sunt foarte simple, dreptunghiulare, cu câte
două crestături pe fiecare latură, prin care se despart capul, trunchiul şi
partea de jos a corpului; acesta se înscrie în tipologia supranumită en
violon (cu corpul în formă de vioară).
A doua variantă (de cca 10cm înălțime) are artefacte mai detaliate ca
formă (cu un cap pentagonal, pe care se disting gropiţele ochilor, dar şi
perforaţiile laterale), cu găuri pe laturile torsului (rombic), care semnifică
golurile rămase între corp şi braţele îndoite, uneori picioarele fiind
despărţite; dar detaliate şi ca decor: incizat, semnificând tatuajul.
il.372 Figurină de vulpe, Pietrele

Cea mai reuşită figurină zoomorfă este cea reprezentând o vulpe,
expresivă prin surprinderea cu abilitate a poziţiei de aparentă relaxare, în
spatele căreia se simte încordarea aşteptării, remarcabil fiind simţul de
observaţie al artistului, care îi redă poziţia arcuită a corpului, răsucirea
capului, coada stufoasă, cu atât mai mult cu cât reprezentarea nu măsoară
decât 6cm.
89
il.373 Figurine de păsări, Căscioarele, Vidra
Păsările sunt redate în poziţie de zbor, cu aripile desfăcute și cu gâtul
curbat, dar picioarele sunt rezumate la un suport cu baza lățită.
il.374 Sanctuarul miniatural de la Căscioarele

Măsurând 51x13x24,2cm, acesta este un ansamblu arhitectural unitar,
probabil ritualic: un model din lut ars, în care – pe platforma înaltă de
aproape 50cm și cu o lățime de 21cm, străpunsă de două rânduri de
perforaţii circulare mari – 4 frontoane de locuințe au deasupra și la colțuri
coarne de consecrație. La ușile de pe cele 4 faţade, se adaugă decorul care
ilustrează asizele terasei (linii orizontale incizate).
il.375 Model miniatural de altar, Lișcoteanca

il.376 Modele miniaturale de locuințe, Aldeni, Fântânele
Decor incizat ornamentează și altarul rectangular cu picioare de la
Lișcoteanca (de 8x33cm).
Micile modele de locuințe sunt geometrizate, au planuri patrulatere, pereţi
închiși sau deschiși, uneori frontoanele fiind mai elaborat realizate.
Cultura Sălcuța
il.377 Cap, Sălcuța

Un exemplu este un cap atent modelat, care, în ciuda pastei grosiere, are
expresivitate a trăsăturilor, cu gura redată printr-un șir de împunsături
(dinții).
Cultura Petrești
il.378 Statuetă, Păuca – Homm, faza A

Figurina de 20,5cm înălțime de la Păuca – Homm este făurită din pastă
cenușie. Masivă și steatopigă, cu talia abia marcată, statueta feminină (cu
sânii mici) are picioarele butucănoase despărțite, pe care genunchii și
pulpele sunt indicate prin proeminențe și prin linii incizate, iar brațele sunt
stilizate în formă de cioturi. Capul surmontează un gât tronconic sau
cilindric, solid și înalt, pe figură distingându-se, cu oarecare realism, nasul
coroiat, crestăturile ochilor și ale gurii, tortițele perforate ale urechilor.
Grupate în registre – benzi de linii incizate, paralele și în zig-zag decorează
corpul figurinei.
90
il.379 Cap de statuetă, Daia-Română – Părăuț, faza A
Un cap descoperit la Daia-Română – Părăuț, tot din pastă cenușie, are
detaliile feței modelate grosier în relief.
il.380 Fragmente de statuete, Cașolț (Poiana în Pisc), Pianul de Jos

il.381 Fragment de statuetă, Pianul de Jos
il.382 Capete de statuete, Cașolț (Poiana în Pisc)
il.383 Fragment de statuetă, Cașolț (Poiana în Pisc)
În fazele următoare, pasta este fină, bine arsă, cărămizie. Proporțiile
corpului sunt mai corecte, realismul caracterizează reprezentările
feminine. Steatopigia dispare, talia este bine marcată
...deși abdomenul este proeminent acum
...dar găsim aceleași brațe ca niște proeminențe scurte, același gât masiv,
la capătul căruia capul are detalii incizate, iar nasul coroiat este obținut
prin presarea între degete a lutului.
În schimb, picioarele sunt modelate împreună, laba comună fiind prea
mică pentru a asigura stabilitate statuetei.
il.384 Fragmente de statuete, Poiana în Pisc

il.385 Fragmente de statuete, Cașolț (Poiana în Pisc)
Decorația este realizată în fazele următoare prin înțepături punctiforme,
precum și prin incizii liniare cu motive geometrice umplute cu puncte:
unghiulare, zig-zag-uri, romburi, triunghiuri, nu și spirale însă.
Sau, pe unele dintre figurine, nu există deloc decorație.
il.386 Fragment de statuetă, Noșlac (jud. Alba)

il.387 Fragment de statuetă, Pianul de Jos – Podei
În cadrul statuetelor masculine, cea de la Noșlac (jud. Alba) are corpul plat,
cu brațe puternice, realist arcuite din umeri, gât înalt, puternic, ca al
statuetelor Hamangia. Ornamentul din talie este specific sfârșitului culturii
Petrești.
De la Pianul de Jos – Podei provine un alt fragment de statuetă masculină,
de data aceasta cu mâinile aduse pe piept.
il.388 Statuetă cu cap amovibil, Petrești

Deosebit în această cultură este un torso feminin de 10,5cm înălțime, puțin
aplatizat, păstrat aproape în întregime (statueta este ruptă sub bazin), în
care gaura pentru cap are o adâncime de 7cm. Brațele (dispuse lateral)
sunt rupte (fuseseră modelate separat și presate pe corpul statuetei). Sânii
91
sunt redați în relief, precum în relief este redată și proeminența
semiovoidală (eșarfă?) care coboară de la umeri până pe abdomen. Nu
este marcat sexul, în schimb pe fața posterioară sunt reliefate fesele,
despărțite printr-o incizie.
Cultura Cucuteni
il.389 Figurine, Cetățuia

La statuetele din faza A, sânii, ca două mici ridicături pe piept (rar, marcați
prin două perforații, mai mari sau mai mici), sunt prezenți doar atunci când
probabil era urmărită în mod clar diferențierea sexuală (dar chiar când
sunt absenți, statueta este în majoritatea cazurilor feminină – cele
masculine fiind foarte puține).
il.390 Statuetă, Drăgușeni (jud. Suceava)

Remarcabilă este o statuetă de 23cm de la Drăgușeni (jud. Suceava), în
care siguranța și îndelungul exercițiu al realizatorului sunt evidente în
incizarea adâncită regulată, cu detalii evidente (pandantivul).
il.391 Statuetă, Trușești

Un alt exemplu deosebit este statueta de Trușești, cu un mare colier în
față, cu mai multe șiraguri, precum și cu o bandă de coafură care cade pe
tot spatele.
il.392 Statuete, Mălușteni / Poduri

Deosebit de plastic modelată este o figurină nudă de la Mălușteni, la care
sunt evidențiate formele anatomice, chiar grupele musculare; de
asemenea, se distinge o statuetă de la Poduri, cu sânii redați realist, cu
baza picioarelor (cu genunchi marcați) evazată.
il.393 Statuete masculine Dumești / Hăbășești

Există însă și statuete la care corpul iese din canoane: sumar modelat,
arareori chiar cu brațele desprinzându-se lateral de umeri (Scânteia) și cu
picioarele redate nelipit (Dumești, Hăbășești).
il.394 Statuetă, Scânteia

il.395 Statuetă, Scânteia
Un alt tip care se abate de la cel clasic este cel al pieselor în care decorul
este realizat prin pictură.
92
Uneori, benzile de culoare pot reda și accesorii vestimentare: eșarfe, brâie
sau pandantive.
il.396 Statuetă, Fulgeriș (com. Pâncești, jud. Băcău)

Aparte, o statuetă găsită la Fulgeriș (com. Pâncești, jud. Bacău) a fost
decorată și cu incizii, dar și cu pictură (neincizată) pe spatele torsului (linii
roșii oblice).
il.397 Cap, Ariușd, lângă Sf. Gheorghe / il.398 Profil

Încadrat tot în faza A, dar foarte aparte ca aspect (realist) și ca material în
care este lucrat (marmura) este un cap găsit la Ariușd, lângă Sf. Gheorghe
(de 3,5cm lungime), așezat pe o placă, în care își dă mâna esențializarea
trăsăturilor feței, cu deformarea craniului prin alungire în partea din spate
și cu detaliul coafurii cu coc amplu pe ceafă.
il.399 Idoli en violon, Hăbășești

il.400 Idoli en violon, Trușești
Un tip de statuete abstract este cel al idolilor plați en violon, în care nu mai
este urmărită aproape deloc realitatea, nici în ceea ce privește silueta, nici
în privința volumului, ci abstragerea, de un modernism surprinzător pentru
acele timpuri.
Corpul este un oval sau un triunghi, decorat pe fața anterioară (dar uneori
pe ambele fețe) cu incizii sau cu mici proeminențe, ori cu mici adâncituri
(care ajung și pe cap) (poate indică sânii?).
il.401 Mare figurină, Trușești

Aparte este marea figurină de la Trușești (peste 40cm înălțime): trunchiul
este înalt și plat, șoldurile sunt ample, lipsesc capul și brațele, iar
picioarele, mult depărtate, sunt ascuțite la vârf. Decorul, unicat, nu este
alcătuit din simple incizii, ci din adevărate caneluri, oblice pe șolduri și pe
picioare, stilizând cutele unui veșmânt, la care se adaugă și o muchie pe
margine. Este o statuetă mult mai stilizată decât tipologia comună
cucuteniană, pe de o parte, și mult mai realistă față de tipul en violon, pe
de altă parte.
il.402 Idol, Igești (jud. Vaslui)

Și mai deosebit este un idol găsit la Igești (jud. Vaslui) (de 9,6cm înălțime):
pe lângă materialul folosit – piatra (dură, de culoare brună) –, piesa se
distinge și prin tipul de abstractizare inedit și unic până acum, al siluetei:
93
prin accentuarea bustului și a părții dorsale (capul este cel tipic
cucutenian).
il.403 Statuetă, Vânători – Rufeni

La statuetele din fazele A-B si B, după laba piciorului redată printr-o
proeminență, piciorul se mai continuă câțiva centimetri, terminându-se
printr-o talpă sau printr-un vârf.
il.404 Statuetă, Fetești

Sexul este indicat mai adesea prin sânii stilizați în forma a două mici
pastile.
il.405 Figurină masculină, Aldești – Onișcani

Nu foarte frecvent, decorul optează pentru benzi spiralate sau încrucișate
pictate, benzile negre sau roșii pe fond brun-deschis acoperă uneori și zona
capului.
il.406 4 statuete, Ghelăiești

Cele 4 statuete dispuse în picioare, în cruce, într-un vas (destinația lor
magico-religioasă fiind așadar evidentă), au corpul acoperit cu benzi
paralele de culoare, oblice și orizontale; laba unică a piciorului este neagră,
gâtul este alb, iar capetele sunt negre la două dintre ele, iar două au capul
nevopsit (ceea ce a fost pus de unii cercetători în legătură cu practicarea
cultelor htoniene și uraniene).
il.407 Figurină, Dâmbu Morii

O figurină de la Dâmbu Morii are decor în incizii: este incizată doar din talie
până la genunchi.
il.408 Statuetă masivă (gravidă?), Cucuteni

Aparte este statueta de la Cucuteni, care respectă canonul (nasul ca o
creastă puternică în mijlocul feței, ochii redați prin două găurele, abdomen
bombat, cu o gaură indicând ombilicul, șolduri lățite și perforate), dar are
capul și gâtul modelate împreună, în volum, iar jumătatea inferioară a
corpului este aproape cilindrică, cu baza lățită pentru a asigura stabilitate,
deși picioarele sunt despărțite tot doar printr-o linie verticală. O coafură
complexă și bogată este redată pe spate printr-un relief.
il.409 Statuetă, Drăgușeni (jud. Suceava)
94
Aici, proporțiile nu sunt corecte și modelajul este oarecum stângaci:
brațele nu lipsesc, se desprind din umeri, chiar dacă unul e rupt (celălalt
fiind adus pe gât), dar capul este disproporționat de mare, sexul masculin
este amplasat prea jos, talia nu este modelată ci doar incizată. În schimb,
figura este neschematizată și chiar are personalitate prin nasul puternic,
aproape semit, ce nu corespunde antropologic realității locului.
il.410 Statuetă, Băiceni

Din seria statuetelor așezate, o figurină longilină provine de la Băiceni, cu
picioarele îndoite, caracterizate printr-un realism mai puternic.
il.411 Statuetă, Băiceni

Tot de la Băiceni, una dintre statuetele redate așezat este masivă, are
brațele (acum rupte) desprinse de trup, capul cu volum, iar figura este cea
mai corectă și mai neconvențională din toată plastica cucuteniană: fiecare
organ al feței este veridic redat, iar profilul este puternic, expresiv.
il.412 Statuete zoomorfe, Hăbășești

il.413 Statuetă zoomorfă, Izvoare, faza A
il.414 Statuete zoomorfe, Trușești
il.415 Figurine de păsări, Frumușica
Plastica zoomorfă cucuteniană nu se ridică la nivelul calitativ al celei
antropomorfe. Predomină cornutele.
În ciuda dimensiunilor mici, modelarea este sumară dar cu atenție pentru
surprinderea mișcării și pentru anatomie: un decor din incizii sugerează
lâna ovinelor
...detalii anatomice indică forma greabănului unui taur.
Dar găsim și porcine, animale cu gât lung (girafe?), câini, diferite specii de
păsări cu aripile strânse, cu picioarele în formă de bază evazată și decor
pictat.
il.416 Bovideu mascul, Mihoveni – Cahla Morii / il.417 Bovideu femelă,

Mihoveni – Cahla Morii
Putem distinge câteva de o măiestrie deosebită în ceea ce privește
realismul detaliilor anatomice, în ciuda stilizării: o statuetă întreagă a unui
mascul de bour, de exemplu, are un cap masiv, cu frunte plată, ușor
adâncită median, cu bot scurt, piramidal, coarne uriașe, curbate, gât gros,
picioare slab diferențiate, cum nu foarte bine diferențiat și amplasat este și
sexul masculin (o ciupitură în lutul moale)
95
...sau o femelă de bour, cu coarnele mai fine și mai lungi – cum este și
trunchiul –, cu botul căscat și cu ochii ca două mici orificii.
il.418 Cap de cal, diorit, Fedeleșeni, faza A

Schematizat, acesta are bot expresiv redat cu nări ca niște proeminențe.
il.419 Tron cu spetează antropomorfă, Hăbășești, faza A

Deosebit este și un tron-fotoliu păstrat fragmentar, cu 4 picioare și cu
speteaza modelată în forma unui corp uman, plat, brațele și capul fiind
rupte.
il.420 Grup plastic, Trușești

il.421 Grup plastic, Trușești
Unice prin sugestia de monumentalitate sunt două grupuri plastice găsite
la Trușești (triplu și dublu), două plăci (de 98x106cm și de 74x70cm). La
primul grup, siluetelor li se mai adaugă o piesă, probabil o siluetă feminină.
La al doilea grup, cuplul divin are capetele siluetelor (inegale) en violon
alveolate, în formă de cupă, iar corpurile au profilat pe ele un șir de 9
siluete în basorelief, 9 coloane cu capitel, și au brațe schematizate, scurte,
rombice, întinse lateral, iar la gât avuseseră câte un pandantiv în forma
statuetelor en violon; din colțurile superioare ale soclului se ridică două
coarne de consecrație.
Grupul cultural Cernavoda I
il.422 Statuetă din os, Ulmeni (jud. Ilfov)

O statuetă mare din os reproduce statuetele gumelnițene tot din os, cu
corp aplatizat, dreptunghiular, gât lung și găurele ce o străpung pe
margine.
il.423 Sceptru în formă de cap de cal, Casimcea

Un sceptru în formă de cap de cal stilizat este o figurină din calcar alb-
gălbui, cu urechile, ochii și elementele de harnașament redate într-un stil
vivace.
Perioada post-neolitică
il.424 Menhir, Hamangia
96
Făurită dintr-o dală de gresie calcaroasă de 195cm înălțime, această statuie
are un corp dreptunghiular (ușor trapezoidal), aplatizat, cu o prelungire
îngustată pentru cap, pe care sunt redați ochii, nasul și gura, gâtul fiind
înconjurat de un colier cu elemente circulare. În relief aplatizat sunt
evidențiați simetric anterior sânii, brațele cu mâinile îndoite pe abdomen
(mâinile au 5 degete egale). O bandă orizontală are partea inferioară
arcuită și un oval în mijloc: o pungă agățată de centură sau, poate, este
reprezentat sexul masculin sau chiar cel feminin hipertrofiat, caz în care ar
fi redată o femeie care naște, coapsele fiind îndepărtate. Partea
posterioară are gravate sau reliefate coloana vertebrală, omoplații și
câteva securi duble.
ARTA METALELOR
DISCUȚIE despre caracteristicile generale ale unei metalurgii în continuă

dezvoltare, în care se fac pași înainte în folosirea aramei, se folosesc și
obiecte din bronz, iar apariția primelor podoabe din aur dovedește
începutul unei ierarhizări sociale.
Cultura Gumelnița
il.425 Idoli din aur, Gumelnița / Traian – Dealul Fântânilor / Tezaurul de

la Sultana-Malu Roșu
il.426 Idol din aur, Vărăști
Pandantivele sunt schematizate conform tipului idolului en violon: inele cu
prelungire trapezoidală
...alt pandativ având formă discoidală bombată, concavo-convexă, partea
circulară nemaiavând gaura centrală.
il.427 Pandantiv din aur, Gumelnița

Un pandativ este în forma a două coarne de consecraţie răsucite și
decorate pe margini cu șiruri de proeminenţe au repoussé.
il.428 Bățară din aur, Vlădiceasca (jud. Călărași)

O brățară, unică în România, realizată dintr-o foaie groasă din aur, are
pereți concavi și o lățime de 2cm.
Cultura Cucuteni
97
il.429 Discuri din aur, Brad (jud. Bacău), faza A
Două discuri concave din tablă de aur au două găuri de agățare, discul cel
mare având decor au repoussé cu puncte pe margine (la cel mic, banda de
perle a fost decupată, marginile rămânând ondulate) (6,3cm înălțime și
4,8cm în diametru).
il.430 Brățări, Hăbășești, faza A / il.431 Brățară, Ariușd, faza A

il.432 Brățări, Piatra Neamț, faza A
Brățări spiralate din aramă au fost găsite la Ariușd și Hăbășești (cea de la
Ariușd având 24,5cm lungime)
…ori o pereche de brățări de la Piatra Neamț, cu capetele petrecute.
il.433 Pandantiv, Traian – Dealul Fântânilor

Cu un inel în partea de sus, cu prelungire trapezoidală, piesa (aplică? – s-a
găsit o piesă similară decorând un vas antropomorf gumelnițean) (de
2,6cm) este decorată cu un șir de proeminențe au repoussé, probabil o
multiplicare ritualică a sânilor (schematizează forma umană de tipul
idolilor en violon).
Cultura Gornești-Bodrogkeresztúr
il.434 Marele pandantiv, Moigrad

Deși măsoară peste 30cm și cântărește peste 750g, marele pandantiv din
placă de aur urmează aceeași linie a idolilor en violon: un disc trapezoidal
cu o gaură în mijloc, cu prelungirea trapezoidală perforată superior de 4
găurele simetrice. Decorul constă în două proeminențe destul de mari
(sânii?) deasupra găurii centrale; cele 4 perforații serveau fixării (aplică?).
il.435 Piese antropomorfe, Moigrad

De dimensiuni mici (dar mai mari decât idolii en violon din metal ai
celorlalte culturi: 8,5 – 9,7cm), piesele au formă de cruce (de pasăre? de
T?), capetele (laterale și cel de jos) terminându-se cu câte două volute
răsucite în direcții contrare; două dintre ele sunt decorate cu două
proeminențe au repoussé, înconjurate cu cercuri din puncte (sânii) și au
capul doar indicat printr-o frângere a conturului superior și două perforații
(ochii); cealaltă are capul înalt, cu tija gâtului lățită.
il.436 Piese conice, necropola de la Urziceni-Vamă (jud. Satu Mare)
98
La bază, foița a fost îndoită în interior (măsoară 2,1cm înălțime și 1,9cm în
diametru).
99
B.ARTA EPOCII METALELOR
DISCUȚIE despre clasificarea Epocii metalelor.
100
I.ARTA EPOCII BRONZULUI
DISCUȚIE despre Epoca bronzului, în care se întăresc comunitățile tribale,

economia este stabilă și echilibrată, bazată pe agricultură dar și pe
păstorit. Are loc acum procesul de indoeuropenizare, de interes fiind
cristalizarea populațiilor proto-tracice. Transformările economice și sociale
se vor reflecta și pe planul construcțiilor, al căror număr crește (precum
apare tumulul colectiv, ca urmare a apariției unei societăți patriarhale și
ierarhizate), ca și pe plan artistic în general. Se răspândesc cultul focului și
cel solar, principii active de transformare a lumii, mișcarea Soarelui pe cer
fiind sugerată atât de sanctuare – orientate spre răsărit –, cât și ca motiv
decorativ. Numărul figurinelor feminine anterioare, ale Zeiței-Mame, se va
diminua treptat.

figurinelor Epocii bronzului.
AȘEZĂRILE. Din păcate, pe teritoriul României nu au fost explorate integral
așezări aparținând Epocii bronzului (precum nici ale Hallstattului), astfel
încât nu le cunoaștem planurile. Este semnalată totuși prezența unor
așezări – centre ale puterii tribale – cu sistem de fortificații perfecționat (cu
șanțuri, valuri de pământ, palisade puternice, drumuri de strajă) sau
amplasate pe poziții dominante: în Bronzul timpuriu – Glina, de la Odaia
Turcului (jud. Dâmbovița); în Bronzul mijlociu – stațiunile Sărata-Monteoru
(chiar fortificație din piatră aici), Costișa (jud. Neamț), Derșida (jud. Sălaj);
în Bronzul târziu – adevărate cetăți cu val de pământ (cercetate mai bine
sunt cele din Transilvania, dar și extracarpatic – așezarea de la Popești (jud.
Giurgiu), întărită cu un val din pământ ars și cărămizi. Oricum, construcțiile
cunosc acum o dezvoltare în sensul diversificării și al complexității. Ritualul
funerar probabil era destul de complicat, dovadă fiind construcții
impunătoare din lespezi din piatră (Cândești, cultura Monteoru), mărturii
ale existenței unor cavouri și unor mici monumente funerare.
CERAMICA. Metalurgia în continuă dezvoltare și arta metalelor, care vor
deveni din ce în ce mai importante, nu vor conduce însă la dispariția
ceramicii (ceramica pictată anterioară dispare însă acum). Deși un oarecare
regres se va face simțit, totuși acesta nu trebuie înțeles ca o decadență, ci
se referă la schimbarea facturii ceramicii fine, care ne va lăsa realizări
importante, făcându-se remarcată în continuare, în întreaga Epocă a
101
bronzului, o serie de culturi distincte. Din punctul de vedere etnic, abia
acum se ajunge la apariția roții olarului în plan vertical și cu un singur ax.
Predomină olăria utilitară, într-o tehnică rudimentară, cu o pastă poroasă,
calitatea și diversitatea formelor și decorului scăzând. Nu lipsește nici
ceramica fină, dar este diferită ca factură față de cea neolitică, o
caracteristică importantă și comună tuturor culturilor fiind acum deosebita
plasticitate a olăriei, care urmărește să reproducă vasele din metal, așadar
tinzând tot mai mult să sugereze prețiozitatea metalului nou descoperit,
bronzul.
Distribuția tectonică a decorului, prin care sunt puse în evidență
segmentele vaselor, este o caracteristică a ornamenticii în toată Epoca
bronzului, după cum comune sunt și tehnicile de execuție: lustrul metalic
sau predominanța inciziei și a împunsăturii motivelor, precum și decorul în
relief (excizia este foarte rară, iar pictarea dispare în totalitate – culoarea
fiind folosită doar pentru încrustare). Ornamentele prin impresiuni
succesive (Furchenstich) sunt de fapt realizate tot prin imprimare.
Canelurile spiralice sunt cele mai deosebite valoric.
Aproape exclusivă este și geometria (liniară și spiralică). Elementele
figurative sunt mult mai rare – dar cercul cu raze și cercul-roată pot fi
considerate acum ca reprezentări solare. Reapare așa-numită spirală-
dinamică (poate sub influență miceniană), derivată din brațele unei cruci
răsucite spiralic: motivul tetraskelionului (uneori, acest motiv are mai mult
de 4 brațe).
PLASTICA MICĂ. Acest domeniu este mult mai puțin reprezentat în
întreaga Epocă a bronzului: au rămas câteva opere de calitate, dar valoarea
artistică a figurinelor (modelate exclusiv în lut) este adesea modestă.
Aceasta se datorează faptului că vechiul cult al fecundității și fertilității și-a
pierdut treptat importanța. Se întâlnesc mai des miniaturi de care cu 4 roți,
decorate cu motive solare combinate și cu protome de păsări.
ARTA METALELOR. Metalurgia bronzului pătrunsă pe teritoriul României
se dezvoltă treptat. Înlocuind uneltele și armele din aramă, cele din bronz,
mult mai rezistente și mai fluide, vor marca saltul calitativ în domeniul
productivității muncii. Se va extinde și prelucrarea obiectelor din aur și din
argint, care reflectă statutul social al indivizilor și complexitatea societății
căreia aparțin. Ca tehnică, decorația obiectelor din bronz era realizată prin
gravare; au repoussé-ul fiind indicat doar foilor subțiri din metal – el va fi
aplicat așadar obiectelor din aur (unde gravarea este mai rară). Ca aspect,
predomină tot geometria, ca și în ceramică, motivele fiind unghiulare (zig-
zag-uri, triunghiuri, romburi) sau curbe (cercuri, spirale). Iar elementele
102
figurative sunt foarte rare. De asemenea, concepția tectonică a amplasării
ornamentației există și în cazul obiectelor din metal.
1.ARTA PERIOADEI TIMPURII A EPOCII BRONZULUI
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care pătrunderea

comunităților pastorale nomade din steeple nord-pontice induc și
comunităților locale acest caracter mobil, ceea ce accelerează procesul de
ierarhizare socială.
DISCUȚIE despre principalele grupuri culturale ale perioadei: culturile de

tranziție (complexul cultural Horodiștea-Foltești, Cernavoda II-III, Cultura
amforelor sferice – Cultura mormintelor în ciste), prima cultură bine
structurată a Bronzului timpuriu: blocul cultural Baden-Coțofeni, câteva
grupuri ce nu pot constitui culturi bine definite (Șoimuș, Roșia, Copăceni,
Livezile, Jigodin, cultura Schneckenberg), importanta cultură Glina, grupul
Edineț, despre denumirile și localizările acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei – sezoniere, locuințele

predominante fiind cele adâncite. Apare monumentul funerar în forma
tumulului căpeteniei, colectiv sau individual.
În cultura Coțofeni, la Câlnic (jud. Sibiu), casele, rectangulare, aveau două

încăperi; la Șincai, casele alternau cu bordeie ușor adâncite.
În așezările culturii Glina nu există fortificații în afara șanțului de apărare

cu val de pământ al așezării de la Odaia Turcului (jud. Dâmbovița), iar
locuințele sunt și bordeie (Crivăț, jud. Giurgiu) și locuințe de suprafață,
semi-adâncite (Valea Calului, jud. Argeș).
CERAMICA
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei olării preponderent utilitare,

săracă în forme și în decorație, cu o tehnică inferioară, dintr-o pastă
poroasă și friabilă.
103
Complexul cultural Horodiștea-Foltești
il.1 Cană, Smeieni (jud. Buzău)

Dimensiunile sunt mici, ca la această reproducere palidă a unui askos: o
cană cu formă de burduf, cu o toartă
il.2 Vas, Brăilița

...sau la un vas cu capac din necropola tumulară de la Brăilița, cu un decor
pictat (și pe vas și pe capac), cu metope cu rețele de linii paralele
încrucișate.
il.3 Cupă, Foltești

Specifică este însă incizia și gravarea: o cupă cu decor incizat provenită de
la Foltești are un lustru caracteristic vaselor ceramicii Epocii bronzului
il.4 Vas cu toartă, Ploiești – Triaj

...dar și imprimarea cu șnurul, ca pe o cană cu toartă, cu buză înaltă, pe
care decorul imprimat cu șnurul alcătuiește șiruri orizontale pe buză
il.5 Pahar, Glăvănești (jud. Iași)

...sau pe un pahar înalt, piriform.
Cultura amforelor sferice (Cultura mormintelor în ciste)
il.6 Vase, Dolheștii Mari

il.7 Vase, Măstacăn, Bârgăuani (jud. Neamț)
Pentru impresiuni regăsim șiruri orizontale sau în zig-zag de linii scurte,
verticale, ori romburi, triunghiuri cu vârful în jos, cu un romb în interior,
solzi de pește, ca la vasele cu câte 4 tortițe tubulare dispuse simetric pe
umăr
il.8 Amforetă sferică, Dolhești

...pentru imprimare cu șnurul: se găsesc ghirlande în câte două registre și
benzi din linii orizontale, ca la o amforetă sferică de mici dimensiuni
(12,5cm înălțime), cu torți tubulare, cu un decor imprimat cu șnurul
răsucit, alcătuind ghirlande dispuse radial, sub un registru de linii
orizontale.
104
Blocul cultural Baden-Coțofeni
il.9 Ceașcă cu gură oblică, Transilvania

il.10 Vas askos, Măceșul de Jos
Formele obișnuite sunt: strachina semisferică, castronul, ceașca adâncă, cu
toartă supraînălțată, cu buza cu gură oblică
...vasul askos, sosiera, amfora cu corp bombat, gât cilindric și torți
orizontale, borcanul, oala piriformă, cana cu toartă supraînălțată, paharul
în formă de clopot.
il.11 Vas askos, Brăneț (jud. Olt)

Repertoriul ornamental nu este foarte variat, un exemplu fiind benzile
hașurate cu liniuțe paralele.
il.12 Vas, Ostrovul Corbului

il.13 Vas, Măceșul de Jos
Dispunerea este radială, în registre orizontale, dar și în metope. Din
amplasarea pe registre, amintim un vas piriform decorat incizat pe zona
centrală cu unghiuri concentrice cu vârful în jos, alternând cu cele cu vârful
în sus
...sau pe un vas cu torți alipite și proeminențe perforate, cu decor liniar din
împunsături în șiruri orizontale de puncte, care alcătuiesc figuri geometrice
dispuse radial axei vasului.
il.14 Vas, Slimnic

il.15 Amforă, Deva
il.16 Cești, Transilvania
il.17 Vas, Geoagiu
il.18 Ceașcă, Râmnicu-Vâlcea – Cetățuie
il.19 Vas, Gherla
Valoare ridicată are decorul de tip Furchenstich, care acoperă vasele –
tectonic dar adeseori toată suprafața – cu împunsături în șiruri paralele
obținute cu un obiect cu unul sau mai mulți dinți, pe care se alcătuiesc
metope dispuse radial
...șirurile pot fi în benzi unghiulare, în triunghiuri cu vârful în jos, în zig-zag-
uri – ca pe marea amforă (de 24cm) unde se imită impresiunile cu șnurul
...ori unghiuri concentrice (nu spirale) – acestea uneori fiind combinate
între ele, pe registre orizontale.
105
Câteodată, triunghiurile, dispuse radial în raport cu axa vasului, rezervă
între vârfuri un fel de stea în mai multe colțuri (fundul vasului fiind centrul
acesteia).
Dacă două șiruri de triunghiuri, unul cu vârful în jos, unul cu vârful în sus,
înconjură vasul, între ele banda rezervată în zig-zag dă senzația de
ornament cruțat.
il.20 Vas piriform, Ciumești (jud. Satu Mare)

Pe un vas piriform cu 4 picioare și torți tubulare, decorul este dispus radial,
realizat prin incizii în fascicule de linii în eșichier pe pântecele vasului, la
care se adaugă două șiruri de înțepături la unirea gâtului cu umărul.
Cultura Glina
il.21 Motive, vase, Schneckenberg, Brașov

În cadrul geometriei decorului, caracteristice sunt arcade din semicercuri
concentrice, ori, în loc de arcade, găsim triunghiuri concentrice.
il.22 Motive, vase, Schneckenberg, Brașov

Uneori decorul este mai complicat combinat: metope separate de grupe de
semicercuri concentrice, prelungite în jos cu câte două grupe de linii
verticale, iar banda de la marginea inferioară a zonei decorate se frânge în
unghiuri, fără să fie vorba despre zig-zag-uri sau meandre.
il.23 Vas, Glina

Un vas carenat, cu torți tubulare și cu buză evazată, este ornamentat cu
butoni pe umăr.
il.24 Vas, Budureasca (jud. Prahova)

il.25 Cană, Glina
il.26 Ceșcuțe, Greci (jud. Ilfov)
il.27 Căni, Glina
Caracteristică poate fi și lipsa decorului: un vas askos cu formă elegantă
(ascendența din burduful de piele este clară, dar stilizarea îi conferă
valoare artistică formei, la care se adaugă torțile tubulare dispuse radial)
...sau o cană înaltă, cu o toartă, corp globular și buză evazată
...ori ceșcuțele cu corp globular și cu toartă supraînălțată
...precum și căni cu siluetă articulată și cu două torți – pe care se află
butonii caracteristici (la una dintre ele).
106
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre motivele decăderii și împuținării sculpturii mici: lipsa

timpului acordat, lipsa de îndemânare din cauza nomadismului accentuat,
dispariția cultului fertilității și fecundității, înlocuit cu cel solar.
Cultura Cernavoda III
il.28 Plastică mică, Cernavoda / il.29 Plastică mică, Cernavoda

Decorul cu incizii și cu puncte trasează oblic un fel de eșarfe pe corp.
O statuetă cu capul (rupt) modelat din aceeași bucată ca și corpul are pe
piept incizat un pumnal triunghiular.
Cultura amforelor sferice (Cultura mormintelor în ciste)
il.30 Figurină, Stoicani

il.31 Figurină, Uricani (jud. Iași)
O figurină feminină șezândă din teracotă de la Stoicani (jud. Galați) pare
nudă, sânii fiind marcați de cele două linii imprimate cu șnurul, dar
decorul, mai ales de pe spate, realizat cu șnurul și cu vârful spatulei,
sugerează un tron împodobit.
Detalii de costum (centură) are o figurină de la Uricani (jud. Iași), modelată
sumar, cu sânii marcați.
Blocul cultural Baden-Coțofeni
il.32 Plastică mică, Pianul de Jos / il.33 Plastică mică, Lopadea

Caracteristice sunt cele două fragmente pentru plastica acestei culturi, în
care modelarea creștetului capului este ca un disc orizontal (probabil o
formă de coafură sau de acoperământ al capului), decorat cu incizii și cu
crestături și chiar prin tehnica – specifică ceramicii – a împunsăturilor
succesive; la cel de la Pianul de Jos, ornamentele incizate redau părul,
triunghiul sexual, dar și elemente de podoabă (colier pe gât și piept) sau de
îmbrăcăminte (centura).
il.34 Reprezentare bovideu, punctul Coasta Ungurenilor, Ocnele Mici

Și plastică zoomorfă a fost găsită aparținând acestei culturi, de exemplu
reprezentări schematizate de bovidee.
107
Cultura Glina
il.35 Roți de car, Schneckenberg

Roți de car miniatural au fost găsite la Schneckenberg (vehiculul cu coșul
dreptunghiular avea și o valoare simbolică în legătură cu cultul Soarelui).
108
2.ARTA PERIOADEI MIJLOCII A EPOCII BRONZULUI
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care calmul și

stabilitatea se traduc printr-o viață economică echilibrată și prosperă, o
caracteristică remarcabilă pe plan spiritual (dar și artistic) fiind răspândirea
cultului solar.
DISCUȚIE despre principalele culturi ale perioadei: Monteoru, Costișa,

Wietenberg, Otomani (despre sfârșitul acestei culturi vom vorbi în Bronzul
târziu), Suciu de Sus (care se va încheia în Bronzul târziu, dar o vom
prezenta în întregime în perioada de față, a Bronzului mijlociu), Periam-
Pecica (cultura Mureș), Vatina, grupul Balta Sărată, Verbicioara (despre
sfârșitul acestei culturi vom vorbi în Bronzul târziu), Tei (despre sfârșitul
acestei culturi vom vorbi în Bronzul târziu), despre denumirile și localizările
acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele acestei perioade, în care apar

fortificații de amploare, aceste așezări reprezentând sediul unor
comunități tribale, dar fortificarea și sistematizarea așezărilor are un
aspect neomogen.
Niciuna dintre cele 7 locuințe de la Pufești (jud. Vrancea) (cultura

Monteoru) nu are mai puțin de 7m lungime; sunt dispuse neuniform,
grupate câte două sau câte patru. Platformele din lut crud (așezate pe un
strat de pământ puternic tasat ori pe o depunere din pietre plate, prundiș
și resturi ceramice) au grosime între 20 și 40cm, fiind fețuite cu straturi
subțiri de lut galben nisipos. Scheletul pereților era alcătuit dintr-o rețea
de nuiele subțiri alternând cu bârne groase, peste care lipitura (de 20-
45cm) era compusă din pleavă și frunze. În partea superioară, pereții erau
ornamentați cu caneluri largi sau cu linii reliefate.
O locuință aparținând culturii Wietenberg (de la hotarul satului Tâmpa),

situată la 1,5m adâncime, are formă aproximativ circulară (de 3m în
diametru); bucăți masive de chirpic păstrează urmele grinzilor și ale parilor
109
din scheletul pereților caselor; unele bucăți de lut au fost găsite
ornamentate cu caneluri trasate cu degetele.
Megaronul din localitatea Sălacea (jud. Bihor) (datând din faza a II-a a
culturii Otomani) (8,8x5,2m) are un plan dreptunghiular, cu două încăperi:
pronaosul deschis pe o latură și cu cel mai vechi portic descoperit pe
teritorul României, din doi stâlpi și două ante; naosul, cu o singură intrare,
avea pereții din lemn, tencuiți cu lut, decorați cu motive spiralice, incizate
și pictate.
Așezările – culturii Suciu de Sus – de la Culciu Mare și de la Culciu Mic (jud.

Satu Mare) sunt cele mai bine cercetate. Una dintre așezările de la Culciu
Mare are câteva sute de metri lungime și 50-60m lățime, a doua are doar
100x30-40m.
Așezarea fortificată de la Boinești (100x40-45m) se încadrează între
cetățile triunghiulare de tip promontoriu, mărginită pe 3 laturi de pante
abrupte și stâncoase, a patra fiind fortificată cu șanț de apărare de doar
80cm adâncime, întărit în interior cu un pavaj din pietre de râu și în
exterior cu bolovani, precum și cu un val de apărare interior, de 3m
înălțime.
Așezările de la Culciu Mic și de la Medieșul Aurit au aproximativ aceleași
dimensiuni. Locuințele – grupate în aliniamente – se pare că erau din lemn
încheiat, autoportante, în general de suprafață (foarte puține
semibordeie), cu fundații din pietre mari de râu (de exemplu așezarea de la
Vad – Poduri). Dispuse armonios și echilibrat, ele aveau formă
dreptunghiulară.
În cultura Otomani apare sanctuarul: de menționat ca exemplu este

templul de tip megaron (rectangular, cu pridvor, măsurând 8,8mx5,2m) de
la Sălacea (jud. Bihor), de influență miceniană: cu două încăperi, cea
principală cu 3 altare; pereții exteriori erau decorați cu frize din lut în relief.
Era construit din lemn și lut, chiar cu calupuri din lut (precum cărămizile
nearse de mai târziu), cu o podea groasă din lut și acoperiș în două ape,
susținut de cei 6 stâlpi din mijlocul încăperii lungi. Decorul constă în motive
unghiulare prin nervuri reliefate, vopsite cu alb și închise în cadre sau
mărginite de o bandă din două linii paralele vopsite cu alb; o friză cu o
spirală continuă reliefată ornamenta partea din fund a construcției; iar
suprafața exterioară din dreptul celor două altare-platformă era
ornamentată cu motive înscrise în cadre, o friză fiind situată în partea
superioară a pereților.
110
CERAMICA
DISCUȚIE despre o ceramică dezvoltată, cu o mare varietate a formelor, cu

o tehnică de bună calitate (caracteristică fiind arderea reducătoare care
producea culoarea neagră, precum și tratarea vaselor pentru obținerea
lustrului asemănător cu cel al vaselor din metal).
Cultura Monteoru
il.36 Urnă în formă de colibă rotundă, Sărata-Monteoru

il.37 Vas de ofrandă (Spendegefasse), Sărata-Monteoru
il.38 Askos, Sărata-Monteoru
Întâlnim urne cu forme de colibe (ca cea de la Sărata-Monteoru, cu corp
tronconic, cu decor simplu, incizat, și cu capac conic)
....boluri sferoidale, borcane cu corp drept sau rotunjit și gura îngustată sau
largă, capace cu buton cilindric, vase etajate, de ofrandă (Spendegefasse)
...și askos-ul cu forme aparte.
il.39 Mare cupă, Sărata-Monteoru

În faza ultimă, se adaugă în decor romburi incizate și hașurate puse cap la
cap, de asemenea înmulțindu-se canelurile (verticale, orizontale, oblice)
(ca la o mare cupă de la Sărata-Monteoru, cu o toartă supraînălțată și cu
un decor din caneluri pe un brâu reliefat).
il.40 Ceașcă cu două torți, Poiana

il.41 Ceașcă, Sărata-Monteoru
Ca amplasare, decorul este dispus tectonic: zona gâtului și cea a corpului –
decorate diferit – sunt despărțite de două-trei incizii liniare (ca la vasul de
la Poiana sau la cel de la Sărata-Monteoru) sau de șiruri de împunsături.
il.42 Vas, Poiana

il.43 Vas cu gură largă, Sărata-Monteoru
Orizontal sunt dispuse cercurile concentrice
...precum și arcadele paralele, având la capete mici alveole.
il.44 Decor în spirale, ceașcă cu două torți, Poiana

Spiralele alcătuite din două-trei linii incizate derivă din spiralele culcate
înlănțuite.
111
il.45 Vas de tipul Spendegefasse
În cadrul decorului în relief, se distinge prin inventivitate un mare vas de
ofrandă de la Costișa, cu decor tectonic dispus pe 3 registre orizontale:
două principale, cu zig-zag-uri triple în relief, fin profilate, unele închizând
spații romboidale.
il.46 Vas cu două guri, Sărata-Monteoru

Deosebit ca formă este și vasul cu o toartă de la Sărata-Monteoru, cu corp
globular și cu două guri, cu un decor de girlande și șiruri de liniuțe care
sugerează o torsadă.
il.47 Vas askos, Poiana (jud. Galați)

Figurând un burduf sunt amintitele vase askos, de o mare plasticitate, unul
având un decor pe gât și pe pântece, gravat cu spirale și cu fascicule de
linii.
il.48 Vas cu protome de berbec, Sărata-Monteoru

Modelare plastică găsim la un crater descoperit la Sărata-Monteoru: torțile
supraînălțate, în formă de ansa lunata, descriu împreună cu gura un
semicerc arcuit. În vârful torților, impunătoare protome de berbeci, cu
coarne masive și răsucite puternic până pe piept, au realism dar și
expresivitate, realizându-se astfel un cerc armonios compozițional. În rest,
decorul este complex. Două registre există pe gură: unul cu butoni în relief,
mărginit de linii drepte, celălalt, cu mici ghirlande incizate. Registrul de pe
pântece are o ghirlandă triplă, mărginită de câte 3 linii drepte, anturate cu
șiruri de puncte. Și diametrul maxim este punctat de butoni.
il.49 Ceașcă cu sugestii de protome zoomorfe

Un kantharos are decor în ghirlande, cu torțile în ansa lunata, pe care se
distinge sugestia unei siluete zoomorfe.
Cultura Costișa
il.51 Vas cu două torți, Costișa

il.52 Vas cu două torți, Costișa
Pe vasele cu două torți, baza gâtului este separată de restul corpului prin
două-trei linii orizontale (ca la un vas decorat în rest cu un registru de
triunghiuri cu vârful în jos)
112
...sau printr-o bandă din două linii paralele, cu un șir de puncte în interior.
il.53 Amforă cu două torți, Costișa
Pe torți, decorul este realizat din două șiruri de puncte verticale la margini,
sau dintr-o linie verticală pe mijloc, mărginită de liniuțe fine pe laturi, și
chiar din perechi de romburi hașurate.
il.54 Ceașcă mică, Podei – Tg. Ocna (jud. Bacău)

O ceșcuță are torți cu buton cu sugestii de protome zoomorfe și un decor
liniar în zig-zag, specific culturii, pe umăr.
Cultura Wietenberg
il.55 Vas cu buza în 3 colțuri, Derșida (jud. Sălaj)

În faza a treia, lobii sunt mult mai accentuați, ca la cupa largă de la Derșida
(jud. Sălaj), un platou cu buza trilobată și toartă interioară ce constituie al
patrulea lob – cu decor exterior din benzi hașurate prin împunsături
concentrice.
il.56 Ceașcă, Teaca (jud. Bistrița-Năsăud)

În privința decorului, spirala apare în benzi cu linii – incizate, simple sau
duble – sau în benzi împunse ori hașurate, alternând cu cele netede – ca pe
o ceașcă cu umăr evazat și buză răsfrântă, pe care spiralele sunt conjugate,
amplasate simetric, radial, simbolismul solar fiind evident.
il.57 Strachină-farfurie, Sighișoara – Wietenberg

Pe străchini și pe farfurii-capace, banda spiralică fugătoare, realizată din
spirale în S înlănțuite, aleargă de-a lungul marginii, alte cârlige spiralice
agățându-se de crucea din interiorul cercului central (motiv solar,
caracteristic acestei culturi)
il.58 Vas cu decor în benzi unghiulare

Sunt frecvente meandrele care pot fi considerate benzi în S culcat, dar cu
traseul drept și cu cârligele în unghiuri, care se înlănțuiesc fără să se
unească.
il.59 Capac, Derșida (jud. Sălaj)

Un capac este acoperit în întregime de o volută cu multe spirale dintr-o
bandă reliefată, hașurată cu mici incizii oblice.
113
Cultura Otomani
il.60 Vas de ceramică, faza a II-a, Muzeul de Istorie Națională a

Transilvaniei, Cluj-Napoca
Spre sfârșitul fazei a II-a, spiralele reprezintă motivele caracteristice.
Cultura Suciu de Sus
il.61 Vas, Suciu de Sus

il.62 Căniță, Gornești
Prin incizie sunt realizate spirale cu cârlig, ca la o căniță cu toartă inelară și
corp globular
...spirale cu motive complementare între ele (volute, cârcei, zig-zag-uri), ca
la o căniță cu aceeași formă, care are pe buză fascicule de caneluri
orizontale, despărțite de metope.
il.63 Ornament, vas, Lăpuș

O friză îngustă cu patrupede alternează cu motivul cercului solar cu raze.

il.65 Castron, Gornești (jud. Mureș)
Analogii ale decorului cu ornamente florale se pot face cu decorul unor
cești cretane de stil Kamares
...un castron de la Gornești are de asemenea un decor de sugestie
vegetală, unde amplele spirale au aspect de cârcei încolăciți sau de frunze
(ele fiind despărțite de lesene verticale sau oblice, cu zig-zag-uri).

il.67 Vas, Culciu Mare
Unele străchini-castroane par boluri megariene: cu un decor cu metope cu
zig-zag-uri reliefate prin excizarea spațiului din jur, strânse între benzi
ondulatorii, cu capete spiralice, despărțite de benzi în scăriță.
Pe un asemenea vas de la Culciu Mare, spirale în formă de S-uri verticale,
excizate, sunt despărțite de metope cu șiruri orizontale de zig-zag-uri.
il.68 Vas mare, Lăpuș
114
Un mare vas de provizii are corp globular carenat, gât înalt, buză răsfrântă,
cu 4 proeminențe conice pe umăr, înconjurate de caneluri circulare, cu
caneluri verticale între ele (pe gât, canelurile fiind orizontale).
il.69 Torți de vase, Lăpuș
Torți lungi și verticale sunt modelate în protome animaliere (unele par
umane – cu figură rombică, nas reliefat și gură – o incizie curbă), decorate
cu incizii sau cu excizii.
Cultura Periam-Pecica (cultura Mureș)
il.70 Vase cu decor incizat, Pecica

il.71 Căniță cu decor incizat, Periam
Caracteristice sunt grupele de linii arcuite în ghirlande incizate, ce se rotesc
în jurul zonei bombate a corpului
...ori găsim amprente ale vârfului instrumentului de incizat.
il.72 Căniță cu gura polilobată, Cenad

il.73 Vas cu umăr cvadrilobat, Vârșand (jud. Arad)
Ornamentația ceșcuței de la Cenad cu două torți și gura polilobată este
împărțită în metope.
Vasul de la Vârșand (jud. Arad) are umărul cvadrilobat, lobii având
perforații pentru suspendarea vasului.
il.74 Vas etajat, Pecica

Mai deosebită este forma unui vas de ofrandă, etajat, de la Pecica, cu
aspect de clepsidră, gura în formă de pâlnie și fund evazat.
il.75 Vas cu două torți supraînălțate, Pecica

Pe o elegantă și sobră cană de la Pecica (de 10,7cm înălțime) există două
registre decorative: între cele două torți, a fost incizat câte un mare pătrat
ca o tablă de șah, cu romburi în loc de pătrățele, dar romburile hașurate (în
sensuri diferite) nu alternează cu cele nehașurate, ci alcătuiesc croșete
unghiulare separate între ele prin romburi nehașurate – la toate acestea
adăugându-se partea bombată a corpului (turtită, de altfel), cu benzi
reliefate vertical, precum și torțile, canelate și acestea.
il.76 Vas în formă de urnă, Pecica

Decor canelat găsim și pe alt vas, mare, în formă de urnă, cu picior evazat
și gât cilindric.
115
il.77 Capac cu decor incizat, Periam
il.78 Capac cu decor incizat, Pecica
Originale sunt benzile înguste din două linii paralele cu gropițe în interior,
ca la un capac arcuit de la Periam
...și mai ales hașururile perpendiculare pe margini, desenând semicercuri
concentrice sau zig-zag-uri.
Cultura Vatina
il.79 Cană, Cruceni

Gâtul ceștilor cu una sau cu două torți supraînălțate și cu șa (ansa lunata)
are decor cu linii orizontale ușor arcuite, care urmează linia buzei, dar
corpul este împărțit uneori în două registre prin două linii orizontale
incizate în jurul diametrului maxim al vasului, registrul superior fiind
decorat cu grupe de arcade paralele.
il.80 Vas cu contur polilobat, Moldova Veche

Vasul are un contur polilobat al umărului și al buzei, o toartă dublă,
precum și un decor cu proeminențe sub diametrul maxim; decorul, tipic
culturii, este compus dintr-o succesiune de cercuri concentrice.
il.81 Pixidă, Bobda (jud. Timiș)

Vasul are picior evazat și corp globular cu 4 proeminențe terminate cu
torți: de pe corp și de pe buză.
il.82 Crater cu buză cvadrilobată, Cruceni

Un crater de la Cruceni, cu două torți, are pe umăr 6 proeminențe conice,
decor de coaste și buză cvadrilobată; decorul este de influență Pecica, cu
arcade și cu zig-zag-uri.
il.83 Cești, Cruceni

Proeminențe și influențe Pecica (în decorul metopic gravat) au și două cești
de la Cruceni.
il.84 Urnă, Banat

Comună este și urna cu buza răsfrântă, gât cilindric înalt și corp bombat.
il.85 Cană cu protomă zoomorfă pe toartă, Cruceni
116
il.86 Ceașcă cu protomă pe toartă, Bobda (jud. Timiș)
În ceea ce privește decorul plastic, decorul cu arcade și cu romburi din
incizii duble liniare este mai mult specific culturii Pecica.
O ceașcă de la Bobda are și ea o protomă schematizată – de bovideu –,
pântecele vasului fiind decorat cu proeminențe.
Cultura Verbicioara
il.87 Ceașcă globulară, Verbicioara (jud. Dolj)

Predominantă ca formă este ceașca globulară cu două torți supraînălțate,
cu două proeminențe pe axa perpendiculară axei torților – care se termină
cu butoni pastilați.
il.88 Vas cu corp sferic, Verbicioara

Un vas de la Verbicioara este caracteristic primei faze: în care
ornamentația este sărăcăcioasă: doar brâuri sau dungi orizontale în relief,
crestate, sub buză sau pe pântecul vasului.
Cultura Tei
il.89 Două cești, București – Băneasa

il.90 Ceșcuță, București – Băneasa
De menționat sunt ceștile globulare cu gât evazat, tortița supraînălțată și
decor spiralic
...ori o cană cu fund ascuțit și buza evazată
il.91 Cană, Bucureștii Noi

...sau o cană de la Bucureștii Noi, cu un registru orizontal la întâlnirea
gâtului cu umărul, alcătuit din linii ondulate mărginite de linii drepte, la
care se adaugă, pe umăr și pe pântecele vasului, fascicule verticale din 4
linii drepte, dispuse de jur-împrejur, realizate din împunsături fine,
încrustate cu alb
il.92 Cană, Tei

...și o cană cu gât cilindric înalt și gura oblică, decorul fiind amplu, spiralat
și în valuri.
PLASTICA MICĂ
117
DISCUȚIE despre plastica mică a acestei perioade, schematizată și redusă
ca număr, din cauza noilor credințe și practice uraniene (care înlocuiseră
cultul htonian).
Cultura Wietenberg
il.93 Model de car votiv, Wietenberg

Un model fragmentar de car votiv din lut este terminat printr-o protomă
(deși fără coarne) de bovideu sau de capră, corect modelată și cu detalii –
ale ochilor și gurii.
il.94 Statuetă, Nicoleni (jud. Covasna)

Una dintre statuete are nasul puternic reliefat, ochii în formă de gropițe,
gura, deschisă (o gaură mai mare), iar brațele (întinse lateral) sunt rupte;
sexul este indicat realist, iar picioarele sunt separate; partea dorsală este
neglijent tratată.
Cultura Otomani
il.95 Statuete cu cap amovibil, Sălacea

Una dintre statuete (de 7,6cm înălțime) are corpul plat, pe care se
reliefează sânii și fundul, brațele – două prelungiri triunghiulare ale
umerilor – sunt întinse orizontal; șoldurile sunt arcuite, iar picioarele sunt
modelate împreună. Cealaltă statuetă (de 8,2cm înălțime) are partea
superioară lipsă; partea centrală este mai accentuată, iar picioarele sunt
separate la vârf. Aici sexul este indicat prin 3 triunghiuri concentrice, iar
talia este încinsă de o centură incizată, cu două benzi pe care apare o linie
în zig-zag.
il.96 Model-miniatură de car, Tiream (jud. Bihor)

Un exemplar de 11cm lungime are laturile curbate decorate geometrizat și
redă probabil un vehicul ceremonial folosit de un șef războinic.
Cultura Periam-Pecica (cultura Mureș)
il.97 Vas în formă de pasăre, Pecica

Vasul rezumă picioarele într-un suport unic inelar, spinarea e ușor
ondulată și are un orificiu pentru suspendare, dar capul e simplificat, redat
împreună cu corpul; decorul nu are prea mare acuratețe, este în metope și
în zig-zag; se distinge însă penajul cozii.
118
Cultura Vatina
il.98 Figurină în formă de pasăre, Cruceni (jud. Timiș)

Figurina este foarte schematizată, cu puține detalii, dar expresivă, ca și
decorul – spirale conjugate, cercuri concentrice și împunsături succesive
sugerând penajul și aripile.
119
3.ARTA PERIOADEI TÂRZII A EPOCII BRONZULUI
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, marcată de formarea a

noi sinteze culturale în urma pătrunderii și intrării în contact cu populația
locală a unor grupuri care au venit din stepele de la nordul Mării Negre și
dinspre Europa Centrală, precum marcată este și de păstorit.
DISCUȚIE despre principalele culturi ale perioadei: cele care își încheie
acum evoluția (Tei, Verbicioara, Wietenberg, Otomani, Suciu de Sus),
altele iau naștere acum (cultura Gârla Mare-Cârna – Cultura câmpurilor de
urne, grupul Žuto-Brdo, cultura Cruceni-Belegiš, cultura Noua, cultura
Coslogeni, complexul Zimnicea-Plovdiv), despre denumirile și localizările
acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei – de tip cenușar (resturile

locuințelor, construite din lemn, sunt în formă de grămezi de cenușă).
Mormintele tumulare dovedesc că poziția ierarhică este acum o investitură
permanentă.
CERAMICA
DISCUȚIE despre o olărie în care continuă tratarea suprafețelor vaselor

ceramice astfel încât să sugereze vasele din bronz, în care caracteristic este
aspectul compozit al decorului.
Aspectul târziu al culturii Verbicioara
il.99 Ceașcă, Govora – Sat

La decorul incizat fin pe umăr, cu triunghiuri alungite cu vârful în sus, se
adaugă pe umăr și sub el, fascicule orizontale de câte 3 linii dublate de
șiruri de puncte.
il.100 Vas cu două torți, Govora
120
Dar există și ornamentație statică: triunghiuri verticale afrontate și
hașurate, lăsând între ele romburi – în ciuda înviorării cu mici cercuri
concentrice.

Dar, în general, diversificarea motivelor conferă ea însăși dinamism: ca în
ceștile cu roți solare
...una este compusă din 4 cercuri concentrice, cu raze ca niște triunghiuri
hașurate – în cele două metope centrale (spațiile dintre ele – tot metope,
mai mici – având alte motive).

Motivul solar din cercuri concentrice este și el un motiv dinamic: ghirlande
care se unduiesc în jurul vasului (în formă de benzi late și hașurate și
mărginite de două-trei linii, sau trasate din trei linii)
...celelalte motive ale decorului (motivele incizate sau incizate și împunse
al cercurilor concentrice, dintre buclele ghirlandelor, sau cele imprimate,
triunghiulare) având și ele ritmul lor.
il.105 Pixidă, Verbicioara

O mică pixidă elegantă de la Verbicioara, cu picior evazat și corpul canelat,
reproduce vasele din metal.
il.106 Bazin cu buza lobată, Râmnicu-Vâlcea

Un mare bazin cu buza cvadrilobată are torți asimetrice și fund inelar, iar
decorul este incizat: un meandru asemănător cu cel grecesc, alcătuit din
benzi hașurate, dar este deosebit prin absența desfășurării continue.
il.107 Ceașcă, Verbicioara

Decorul este în pseudotorsadă din benzi incizate hașurate oblic pe buză și
pe corp – aici, delimitând câmpuri (cel de sus – cu motivul triunghiurilor
hașurate).
Cultura Gârla Mare-Cârna (Cultura câmpurilor de urne)
il.108 Urnă, Cârna – Dunăreni

121
Caracteristice sunt linii în zig-zag, ondulate, ghirlande și arcade, ca pe urna
de la Cârna, în care aceste motive sunt realizate din împunsături succesive
...romburi, diverse motive solare (rozete), spirale în S, fugătoare, cârlige
spiralice (franjuri spiralice), motivul în formă de M cu capetele răsucite
spiralic
...precum și complicatul motiv fără nume: linii orizontale, cârlige spiralice
etc. – căruia nu i se poate preciza un nume.
il.111 Urnă, Ostrovul Mare

il.112 Vas cu două torți, Cârna – Dunăreni
Triunghiurile (hașurate sau nu) și romburile (concentrice uneori) sunt mai
rare și mai ales compun motive complexe împreună cu alte tipuri.
Cercul sau rozeta simbolizează Soarele doar când sunt înconjurate cu raze
sau conțin în interior o cruce (roata solară).
il.113 Strachină, Cârna – Dunăreni

În cadrul motivului spiralic, spirala fugătoare este în formă de S-uri cu
capetele îmbucate dar nu unite.

O variantă este motivul în formă de pandantiv-ochelari: două cârlige cu
cozile unite, o imitație a pandantivelor din metal.
il.115 Urnă, Ostrovul Mare

Meandrul, derivat din spirală, încinge vasul ca o adevărată friză.
il.116 Strachină, Cârna – Dunăreni / il.117 Cană, Ostrovul Mare

Frecvent folosit este motivul în formă de M, alcătuit din două bare
verticale legate superior printr-o linie frântă în zig-zag; vârfurile inferioare
ale barelor sunt răsucite spiralic, la capetele superioare fiind prinse alte
cârlige spiralice.
il.118 Străchini, Cârna – Dunăreni

Motivul fără nume este reprezentat, de exemplu de două-trei linii
orizontale, la capete cu o succesiune verticală de semicercuri imprimate.
il.119 Urnă, Ostrovul Mare / il.120 Urnă, Cârna – Dunăreni
122
Ca amplasare, pe urne, registrele orizontale înconjură vasul în frize din linii
vălurite, zig-zag-uri, ghirlande, arcade, spirale în S cu capete îmbucate sau
spirale fugătoare, foarte rar – meandre.

il.123 Urnă cu capac, Cârna
Pântecele urnelor este decorat cu ghirlande, arcade, zig-zag-uri.
Pe urna de la Cârna cu motivul în brăduț, acesta alternează cu motivul în M
și cu cel fără nume, numeroasele cârlige spiralice conferind mișcare.
La o urnă cu capac, capacul este de fapt o strachină cu buză cvadrilobată,
cu o singură toartă.
il.124, il.125 Vase cu două torți, Cârna – Dunăreni

Pe vasele cu două torți întâlnim de data aceasta două registre individuale
și clar distincte ca decorație. În general, pe gât se combină motive simple,
desfășurate orizontal, cursiv, și încrustate cu alb: ghirlandele duble sau
triple, șirurile de impresiuni, zig-zag-urile cu puncte pe margini,
succesiunile de triunghiuri, rozetele (tot punctate) ce întrerup șiruri de
puncte. Pe restul vasului, decorul este fie vertical (ca pe unul dintre vase:
volute alternând cu șiruri de puncte), fie secționat în metope prin linii sau
prin succesiuni de puncte.
il.126 Vas cu două torți, Cârna – Dunăreni

Un exemplu aparte este un motiv solar pe un vas de la Cârna: de o parte și
de alta a torților, 3 cercuri alăturate, imprimate, au în interior, pe lângă
punctul central, un motiv în cruce cu brațele arcuite.

La străchini, sub buză, o ghirlandă este alcătuită din juxtapunere de
impresiuni semicirculare sau o succesiune de arcade alcătuită la fel.
Motivele din mijlocul registrului și din spațiile de sub lobi sunt cârlige
spiralice, simple sau combinate cu motivul solar cu raze punctate sau
înconjurat de raze, cercuri concentrice, triunghiuri.
il.128 Străchini, Cârna – Dunăreni

Pe corp, liniile împunse, succesiunile de semicercuri sau liniile vălurite sunt
înlocuite de o friză îngustă de spirale fugătoare sau de meandre.
123
il.129 Cană, Ostrovul Mare
Unul dintre motivele preferate pe vasele cu toartă supraînălțată sau fără
toartă sunt și roțile solare realizate din cercuri concentrice înconjurate de
liniuțe-raze cu o proeminență în centru.
il.130 Cești, Cârna

Dacă corpul este împărțit în 3 metope sau 4 – acestea au în interior un
motiv în formă de M sau alte motive secundare (cârlige spiralice).
il.131 Cană, Cârna – Dunăreni

il.132 Căni, Ostrovul Mare
Gâtul acestor două categorii de vase este împărțit în câteva registre
orizontale, înguste, decorate cu motive ca: impresiuni verticale, linii în zig-
zag
...ghirlande-potcoave imprimate sau ghirlande-vălurite împunse.
il.133 Vas cu protomă de pasăre, Gârla Mare-Cârna

il.134 Vas cu toartă cu protomă de pasăre, Ostrovul Mare
il.135 Vas cu toartă cu protomă de pasăre, Ostrovul Mare
Există și câteva vase cultice, modelate plastic în formă de pasăre. Deosebit
este un vas cu corp alungit și deschis superior, ca o barcă cu prora în formă
de cap de pasăre.
Unele vase modelate plastic au doar un cap de pasăre pe partea
superioară a torții, ca cele de la Ostrovul Mare.
il.136 Vas cu protomă de pasăre, Gârla Mare-Cârna

O particularitate este reprezentată de motivul lirei de pe capul statuetelor
antropomorfe, la care se adaugă motivul colierelor de pe pieptul acelorași
statuete.
il.137 Vas plastic, Ostrovul Mare

Vasul modelat în formă de pasăre de la Ostrovul Mare are un decor incizat
și plastic, care redă detalii de penaj, aripi, dar și motive solare, X-uri,
rozete, spirale.
Ultima fază a culturii Otomani
il.138, il.139 Căni, Valea lui Mihai

il.140 Cană, Valea lui Mihai
124
Amplasarea este tectonică, incizată orizontal pe gât: două sau mai multe
linii la distanțe egale
...iar pe corp: incizii complexe (chiar foarte puternice, ca niște caneluri
fine), la care se adaugă caneluri paralele grupate, verticale sau oblice.
il.141 Cană de la Otomani – Cetatea de pământ

Apare în această fază împărțirea decorului corpului în metope prin două
sau mai multe linii verticale, paralele, în interiorul cănii de la Otomani –
Cetatea de pământ se află uneori un mic motiv solar: o alveolă rotundă,
înconjurată de un cerc de puncte (motiv întâlnit și în alte combinații).
il.142 Cană de la Otomani – Cetatea de pământ – detaliu

il.143 Căniță, Otomani – Cetatea de pământ
il.144 Vas cu umăr accentuat, Otomani
il.145 Căniță, Otomani – Cetatea de pământ
Apar așadar noi motive incizate: rozetele cu mici împunsături
... dar și triunghiuri hașurate, benzi înguste (hașurate cu liniuțe verticale)
...șiruri de puncte (ca pe vasul mare cu umăr accentuat de la Otomani, cu
gât înalt și ușor evazat, cu două torți, unde decorul spiralic incizat,
combinat cu 4 proeminențe, are liniile dublate de șiruri de puncte).
Precum apare noutatea canelurilor: oblice, verticale, circulare,
semicirculare, spiralate, toate combinate cu proeminențe.
il.146 Căni, Sălacea

În privința decorului, pe căni globulare cu toartă supraînălțată, întâlnim
spirale conjugate, incizate, cu proeminențe în jurul cărora se desfășoară
volutele, amplasate în bandă delimitată de câte două linii.
il.147 Strachină-capac cu decor plastic și incizat, dispus radial, Otomani

(com. Sălacea)
Ornamentația plastică, cu caneluri grupate, pe străchini-capace este
dispusă radial, ca pe strachina de la Sălacea (de 31,9 cm în diametru), cu 5
proeminențe conice și o toartă, iar în interspații, cu 6 rozete.
il.148 Vas cilindric, Ciumești – Berea (com. Sanislau, jud. Satu Mare)
Pe un vas-butoi, cilindric, cu două torți inelare, sugerând o situlă (de
34,9cm înălțime), decorul dispus radial alternează 22 proeminențe cu 24
fascicule: 3 șiruri orizontale de butonași conici, înconjurați de câte o
canelură circulară și legați între ei cu caneluri orizontale.
125
il.149 Vas cu două tortițe și decor spiralic, Otomani
Inclusiv motive complicate precum spiralele se întâlnesc în cadrul
ornamentației cu caneluri.
Cultura Noua
il.150 Vas, Boarta

Formele vaselor (ceașca cu două torți, cu arcuirea terminată în creastă, șa,
buton) sunt moșteniri ale culturilor Monteoru, Costișa, Wietenberg.
il.151 Vas, Trușești (jud. Botoșani)

Decorarea este redusă la caneluri oblice pe centrul corpului, ca la un vas cu
două torți supraînălțate, inelare, cu butoni, cu decor în formă de fascicule
delimitând triunghiuri cu vârfurile pe un registru orizontal din 3 linii
incizate de la baza gâtului
il.152 Vas, Trifești

...precum există și caneluri-pliseuri, la două-trei linii canelate orizontal pe
gât, ori la brâuri în relief, simple, crestate sau alveolate, proeminențe mici,
ca la un vas cu decor canelat pe gât și cu 4 proeminențe conice pe umăr, cu
caneluri verticale între ele; ori se găsesc șiruri de găuri sau șiruri de
triunghiuri dispuse radial, în raport cu axa vasului.
Cultura Coslogeni
il.153 Ceașcă, Ceacu (jud. Ialomița)

il.154 Vas sac, Rasa (jud. Ialomița)
Ca forme, există ceașca ovală, cu gură strâmtă, cu torți supraînălțate, oale
și castroane cu două torți, uneori supraînălțate
...vase-sac, ca urna de la Rasa (jud. Ialomița), cu butoni crestați în cruce,
pastile și șiruri de împunsături între butoni.
il.155 Mare vas, Coslogeni

Un mare vas globular de la Coslogeni combină (pe buză, pe gât și pe
jumătatea superioară a corpului) două tipuri de ornamente: în relief și
incizate, judicios organizate. Pe banda în relief a buzei are o serie de mici
proeminențe; pe gât, de jur-împrejur, se ondulează o bandă incizată
puternic și încrustată cu alb, ca un zig-zag cu vârful arcuit, pe o porțiune
primind un șir de gropițe. Pe partea bombată a corpului, alternează 4 mari
126
proeminențe, cu 4 torți terminate în sus cu un scut semicircular și în jos, cu
un romb – în relief și cu șiruri de gropițe pe ele. Deasupra proeminențelor,
o incizie în bandă unghiulară este mărginită cu linii încrustate cu alb.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre raritatea artefactelor și schematismul ce caracterizează

plastica mică și în Bronzul târziu.
Cultura Gârla Mare-Cârna (Cultura câmpurilor de urne)
il.156 Statuetă de o formă mai puțin comună, Ostrovul Mare

(Dansatoarea de la Ostrovul Mare)
În afara celor două variante de statuete: cea cu capul modelat în
continuarea bustului, la care se adaugă varianta cu capul modelat aparte,
există și o a treia variantă, cu o singură figurină, Dansatoarea de la
Ostrovul Mare: fără cap, în locul căruia apar două brațe ridicate în sus, ca o
ansa cornuta, decorul de pe corp urmând linia comună tuturor figurinelor
acestei culturi.
il.157 Statuetă, Cârna – Dunăreni (față/spate)

il.158 Statuetă, Ostrovul Mare
Prima grupă este cea cu capul în continuarea bustului, ca o prismă
cilindrico-dreptunghiulară
...sau doar sugerat printr-o terminație relativ ascuțită a acestuia.
il.159 Statuetă, Cârna – Dunăreni (față/spate)

Un motiv rombic cu colțuri involutate este caracteristic culturii.
il.160 Statuetă, Cârna

il.161 Statuetă, Cârna – Dunăreni
Detaliile anatomice se rezumă de fapt la cap: fața stilizată, ca o liră, are
ochii, nasul și gura indicate, iar urechile (inelele buclelor?) – sugerate prin
motive solare pe laturile capului (un cerc înconjurat de împunsături sau un
semicerc incizat, anturat tot cu puncte)
...părul coboară pe spate în șuvițe.
il.162 Fragment de statuetă, Tismana (jud. Mehedinți)
127
Mânuțele au 3 degete, la care se adaugă 3 brățări, sau sunt doar sugerate
printr-o proeminență pe partea anterioară, la baza bustului.
il.163 Statuetă, Cârna – Dunăreni (față/spate/profil)

O statuetă de la Cârna are capul stilizat tronco-piramidal, distingându-se
aici trăsăturile feței – ochii, nasul, gura; o linie amplu arcuită sugerează
corsajul decoltat, pe care se găsește un pandantiv schematizat.
il.164 Motiv-pandantiv în formă de ochelari, statuetă, Cârna – Dunăreni

il.165 Motiv torques, statuetă, Cârna – Dunăreni
il.166 Motiv pandantiv, statuetă, Cârna – Dunăreni
Ca podoabe, regăsim o diademă pe cap (trasată printr-un șir de puncte
împunse și de liniuțe), un pandantiv în formă de ochelari desenat pe piept,
agățat de un șnur trasat în jurul gâtului
...un torques pe piept sau și pe spinare, cu capetele spiralice, precum și
alte coliere cu pandantive în forme diverse (pandantive metalice fiind
probabil și cercurile și alte motive
...ca și gropițele imprimate cu o ștanță – cu cercuri concentrice înconjurate
de puncte – de pe pieptul unor statuete).
il.167 Manșete, statuetă, Cârna – Dunăreni

il.168 Centură cu cataramă, statuetă, Cârna – Dunăreni
Ornamentele de pe brațe sau de pe bust ar putea fi elemente de costum
(manșete)
...ca și întotdeauna prezenta centură: din două-trei linii orizontale,
neîntrerupte – deci fără cataramă – sau cu cataramă indicată la spate.
il.169 Catrință, statuetă, Cârna – Dunăreni

il.170 Motiv în formă de triunghi hașurat, statuetă, Cârna – Dunăreni
il.171 Motiv în formă de romb hașurat, statuetă, Cârna – Dunăreni
il.172 Piesă de costum de pe partea posterioară, statuetă, Cârna –
Dunăreni
Cele mai multe statuete de la Cârna au partea din față secționată pe mijloc
de o bandă orizontală de 1cm, aceste benzi fiind ornamentate cu spirale în
S-uri culcate, spirale meandrice, liniuțe verticale împunse (bandă care
lipsește în cazul statuetelor din alte necropole ale acestei culturi).
Pe catrințe, se întâlnește sub centură un triunghi hașurat, cu liniile laterale
prelungite și răsucite spiralic
...sau se întâlnește un motiv în formă de romb sau de bandă.
128
În spate, franjurile care coboară de la centură până la bază indică piesa de
costum care se prindea peste cămașă.
il.173 Statuetă de pasăre, Ostrovul Mare

Există și 3 statuete în formă de pasăre, cu un corp modelat expresiv cu o
creastă orizontală pe mijloc, care indică aripile prin reliefare la mijlocul
părților laterale și la spate. Statueta mare are capul rupt. Cealaltă are cap
de pasăre, cu creastă pe creștet și cu ochii ca două mici proeminențe.
il.174 Statuetă de pasăre, Ostrovul Mare

A treia statuetă de pasăre a fost interpretată și antropomorf, doar că ea
are un nas en bec d'oiseau (care însă nu este specific statuetelor
antropomorfe), dar are și un gât care ar fi foarte lung dacă statueta ar fi
antropomorfă; iar corpul – un oval orizontal – redă cele două aripi întinse
lateral; picioarele, depărtate unul de altul, nu pot fi umane. Nici decorul nu
este cel caracteristic statuetelor antropomorfe: pe ambele fețe ale
corpului – un oval mare are în interior o linie dublă, ondulată.
Cultura Noua
il.175 Mică piesă din os, Trușești

O realizare modestă este mica piesă din os cu partea superioară tăiată în 3
colțuri în formă de capete (de animal sau de om), cu nas în relief, ochi ca
două cerculețe cu câte un punct la mijloc, iar gura e o incizie curbă.
il.176 Figurină antropomorfă, Popeni (jud. Vaslui)

Tot din os este și figurina de la Popeni (jud. Vaslui), o siluetă simplificată,
cu picioarele marcate, dar fără brațe; figura este însă supradimensionată și
cu o mare expresivitate a detaliilor stilizate.
il.177 Cap antropomorf din piatră, Ibănești (jud. Vaslui)

Un cap antropomorf din piatră de la Ibănești (jud. Vaslui) are o mare
expresivitate izvorâtă din stilizarea iluzionistă.
il.178 Cap antropomorf din piatră, Ibănești (jud. Vaslui)

Alt cap provenit din aceeași așezare are față dublă, pe care se disting clar
tendințele spre portretizare și detaliere (pupilele, barba, părul), în ciuda
stilizării schematizate și a lipsei reliefului.
129
II.ARTA EPOCII FIERULUI
DISCUȚIE despre Epoca fierului, în care răspândirea noului metal a dus și la

intensificarea agriculturii (dar păstoritul este acum o ocupație de bază,
furnizoare de bogăție). În ciuda imitării migrațiilor, infiltrațiile de grupuri
răsăritene vor continua. Societatea continuă să se diferențieze din ce în ce
mai mult în clase distinctive.

figurinelor Epocii fierului.
AȘEZĂRILE. În această perioadă se înmulțește numărul așezărilor, cele

întărite devenind adevărate centre ale triburilor sau ale uniunilor de triburi
– între care se intensifică legăturile. Apar așadar adevărate cetăți, centre
apărate cu valuri (cu structură din bârne și piatră), cu palisade înalte
deasupra și cu șanțuri adânci în față: Sântana – Arad, Mediaş, Teleac
(Transilvania); Stânceşti (Botoşani), Cotnari (jud. Iaşi), Buneşti – Avereşti
(jud. Vaslui) (Moldova); Satu Nou (Dobrogea); Albeşti (Muntenia);
Verbicioara (Oltenia).
CERAMICA. Meșteșugul olăritului se dezvoltă în continuare, roata olarului
devenind acum o unealtă importantă. Celții aduc tehnica lor avansată
pentru producția vaselor de lut la roată rapidă.
PLASTICA. Plastica mică nu este un domeniu înfloritor, dar această
perioadă este cea a apariției primelor forme de plastică megalitică.
ARTA METALELOR. Treptat, metalurgia fierului ia locul celei a bronzului, se
generalizează, imitând la început formele pieselor din bronz, apoi
inventând forme proprii. Se distinge producția de piese de podoabă din
argint, obiecte tipice artei metalurgice.
1.ARTA PRIMEI PERIOADE A EPOCII FIERULUI (HALLSTATT)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care are loc

despărțirea proto-tracilor în geto-daci nord-dunăreni și traci sud-dunăreni.
Cultul solar se perpetuează. Arta nu are un nivel estetic deosebit și este
marcată de pătrunderea în plastica mică a stilului zoomorf (adus de sciți).
130
a.ARTA ÎNCEPUTULUI HALLSTATTULUI (HA A)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care are loc tranziția

de la Epoca bronzului la Epoca fierului, marcată de o economie relativ
unitară și de instabilitate în relațiile dintre comunități și dintre grupurile de
comunități.
b.ARTA HALLSTATTULUI TIMPURIU (HA A-B)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care începe o etapă de

dezvoltare fără precedent a forțelor de producție și, deși au loc noi
pătrunderi vestice, triburile tracice de pe teritoriul țării noastre cunosc un
proces de unificare; perioada este caracterizată prin unitatea miturilor
comune (în cadrul cărora se regăsește probabil mitul lui Zalmoxis).
DISCUȚIE despre cele două mari complexe culturale: complexul cultural cu

ceramică canelată (din care fac parte cultura Gáva-Holihrady, Orizontul cu
ceramică canelată din sud-vestul și sudul României – grupul cultural
Susani, grupul Bobda, grupul Ticvaniu Mare-Karaburma III, grupul
Moldova-Nouă și grupul Hinova) și cultura Corlăteni-Chișinău, precum și
complexul hallstattian timpuriu cu ceramică incizată și imprimată (din care
fac parte cultura Babadag, grupul Insula Banului, grupul Cozia, grupul
Stoicani), despre denumirile și localizările acestora.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre procesul de stabilizare a așezărilor, fortificate, cu

locuințele mai solide și mai ordonat dispuse.
Din cultura Babadag, așezarea de la Beidaud (cu o suprafață de 2,5ha) este

înconjurată de jur-împrejur de un sistem defensiv compus din două valuri
de pământ cu un șanț între ele (de 15m deschidere și cu o adâncime de
3,9m). Primul val are o bază de 14m, structura fiind un emplecton din
bolovani de lut (vălătuci), măsurând 7m lățime și 1,5m înălțime; al doilea
131
val este construit din pământul scos din șanțul interior, având 1,4m
înălțime, fiind placat pe partea exterioară cu un strat de pietre.
Așezarea de la Babadag (tot de 2,5ha) este amplasată pe un promontoriu
înalt pe malul lacului Babadag, cu apărare naturală pe laturile de N, V, E,
singura latură accesibilă – cea de la S, S-SV, S-SE – fiind închisă cu un sistem
defensiv în semicerc, alcătuit din două valuri (placate cu piatră și acoperite
cu pământ ars) și un șanț adiacent primului val (cu o deschidere de 16,5-
17m și o adâncime de 4m). Valul de la exteriorul șanțului, construit din
pământul scos din șanț, avea la bază un nucleu din lespezi masive de piatră
și măsura cca 16m lățime și 3,5m adâncime.
Locuințele acestei culturi sunt și de suprafață, dar și bordeie. Cele de
suprafață au forme rectangulare sau neregulate, dimensiuni diverse
(5x3,5m măsura o locuință de la Enisala), pereții, groși de 10-25cm, fiind
construiți din împletituri de pari, nuiele și stuf, placate și lipite cu lut.
Un probabil (?) complex de cult, singular pentru cultura Babadag, a fost

descoperit la Gura Canliei: o locuință rectangulară (6x4m), cu podea
pietruită, cu temeliile și pereții din piatră. În partea de NE, o vatră
rectangulară (de 0,9x0,85m), construită pe un strat de pietre mari, este
decorată cu 5 grupuri de cercuri și tangente în formă de caneluri.
CERAMICA
DISCUȚIE despre ceramica acestei perioade, cu forme elegante și decor tot

mai simplificat.
Cultura Gáva-Holihrady
il.1 Vas de provizii, Brașov

Un vas de provizii are decor canelat, cu ghirlande sub umăr.
il.2 Ceașcă, Simeria (jud. Hunedoara)

O ceașcă cu toartă supraînălțată, umăr carenat și buză evazată, are pe corp
tot un decor canelat în arcadă, motivul fiind stelat.
il.3 Oală globulară, jud. Hunedoara

Arcade profilate între cele 4 proeminențe conice și caneluri plate, circulare,
în jurul acestora, reprezintă decorul unei oale globulare cu fund îngust,
gură îngustă și două torți inelare.
132
Grupul cultural Susani
il.4 Urnă, Susani

Un vas are un decor alcătuit dintr-un registru orizontal canelat și o bandă
de ghirlande – pe gât, și din caneluri oblice – pe turbanul central.
il.5 Fructieră, Susani

O fructieră are piciorul scurt, pântecele evazat, conic, umăr profilat și gâtul
decorat cu caneluri orizontale.
il.6 Vas stelat, Pădurea Verde (jud. Timiș)
Din anterioarele vase cu proeminențe și din străchinile cu decor radial din
Epoca bronzului, se dezvoltă acum vasele stelate.
il.7 Cupă, Susani

il.8 Castron, Susani
O cupă de la Susani are decorul stelat, format din caneluri în interior.
Tot decor stelat are și un castron cu două torți și caneluri pe pântec.
il.9 Două cești depas amfykypelon, Susani

Două cești din depozitul de la Susani fac parte din ampla serie depas
amfykypelon care se răspândește acum.
Cultura Babadag
il.10 Instrument de ornamentare a ceramicii Babadag, Cozia (jud. Iași)

Un instrument de decorație – în formă de pieptene – a fost găsit la Cozia
(jud. Iași) – fals torques – un fir metalic torsionat, sau chiar un pieptene ori
șnur răsucit. Este un instrument în formă de evantai, care prezintă pe
marginea semicirculară 20 de crestături oblice, care permiteau să se obțină
în lutul moale o amprentă în care alternează mici gropițe cu elemente
mărunte în relief, asemănătoare unei amprente de șnur răsucit sau de fir
metalic torsionat.
il.11 Motive ceramice, Babadag

Motivul din benzi orizontale, cu marginile realizate prin impresiuni, are
interiorul cu cercuri cu sau fără punct central, legate printr-o tangentă
oblică, obținându-se aspectul unor spirale fugătoare.
133
il.12 Ceașcă, Babadag
O ceașcă cu două torți supraînălțate și gură evazată este specifică pentru
decorul incizat și încrustat, motivele fiind cele ale căpriorilor.
il.13 Motive ceramice, Babadag

O bandă orizontală are marginile realizate prin impresiuni, dar interiorul
este decorat prin grupe de linii paralele și un zig-zag din 3 linii incizate, iar
dedesubtul benzii, ghirlande din câte 3 linii incizate închid între ele o
proeminență.
il.14 Oală globulară, Luncavița (jud. Tulcea)

il.15 Ceașcă joasă, Babadag
La o oală globulară – cu gât înalt și evazat, tronconic, și umăr înalt –,
acesta, umărul, este decorat cu caneluri oblice.
Tot caneluri (grupate în paranteză în jurul unor proeminențe) decorează și
umărul unei cești joase și bombate, cu gât tronconic și toartă
supraînălțată.
il.16 Vas carenat, Babadag

Mai rar întâlnit este un vas de la Babadag (lustruit, cu pântece foarte
evazat): 3 proeminențe în formă de coarne dispuse simetric pornesc din
umărul profilat.
Grupul Insula Banului
il.17 Vas dublu, Vârtop (jud. Hunedoara)

il.18 Vas cu amenajare pentru foc, Vârtop (jud. Dolj)
Un vas dublu cu toartă mediană – solniță – a fost descoperit la Vârtop (jud.
Dolj)
...unde a fost găsit și un vas cu amenajare pentru foc, susținut de 3 picioare
sub care se poate face focul.
il.19 Fragmente ceramice, motivul brăduțului

Deși precumpănitor geometrico-spiralic, motivul brăduțului poate fi
considerat de inspirație vegetală.
il.20 Fragment ceramic / il.21 Fragment ceramic / il.22 Fragment ceramic

/ il.23 Fragment ceramic
134
În ceea ce privește sistemul de ornamentare, de exemplu, sub
sugrumătura de sub buza răsfrântă găsim șiruri orizontale de impresiuni și
un zig-zag cu cerculețe imprimate la vârfuri.
Decorul gâtului vasului poate fi și vertical, de exemplu, 4 serii de câte două
șiruri de impresiuni circulare coboară până la șirul orizontal de cerculețe
imprimate din zona limitei dintre gât și partea bombată a corpului.
Sau un șir vertical de impresiuni în formă de M coboară până la banda
orizontală cu impresiuni din dreptul proeminențelor.
Există și metope complete, între șiruri verticale de S-uri imprimate ce
coboară de pe proeminențe.
il.24 Fragment ceramic

Pe un fragment de vas, deasupra zonei bombate se află un șir orizontal de
romburi concentrice, un romb concentric decorând și proeminența.
il.25 Vas de provizii, bitronconic, Ostrovu Șimian (Drobeta-Turnu Severin)

Un mare vas de provizii, bitronconic, este decorat cu caneluri orizontale pe
gât, precum și cu brâu profilat și torsadat și cu apucători la întâlnirea
umărului cu pântecul.
il.26 Fragment ceramic

Șiruri verticale de impresiuni decorează și torțile (de exemplu două șiruri
verticale de cerculețe concentrice cu un punct în mijloc, de-o parte și de
alta unui șir de W-uri).
Grupul cultural Cozia
il.27 Motiv ceramic, Cozia

Benzile în zig-zag nu înconjură întotdeauna complet vasul, ci uneori sunt
închise prin câte o linie verticală imprimată sau prin mici alveole la capătul
fiecărei linii.

La un pahar plat, partea centrală este înconjurată de o bandă lată cu un
pseudo-zig-zag în interior, iar pe lateral, în afara benzii mărginite de câte
un șir de impresiuni, se află un alt șir de impresiuni.
135
Pe un fragment de vas, zig-zag-ul este alcătuit din 4 șiruri de impresiuni sub
3 șiruri de impresiuni orizontale.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre plastica mică a acestei culturi, care demonstrează în

continuare existența unor ritualuri magice.
Cultura Babadag
il.30 Figurină zoomorfă, Babadag / il.31 Figurină ornitomorfă, Babadag

O figurină fragmentară nu are partea din spate; este realizată dintr-o pastă
amestecată cu cioburi prost mărunțite, cu ardere reducătoare dar și
secundară, are corpul cilindric, cu picioarele ușor depărtate și capul
modelat schematic, cu gura larg deschisă.
Un pandantiv ornitomorf reprezintă o pasăre cu aripile strânse, cu un
orificiu în dreptul pieptului.
il.32 Figurine antropomorfe, Babadag

Figurinele primei truse magice au capul, mâinile și picioarele trase din
corpul plat, cu respectarea proporțiilor. Mâinile sunt întinse orizontal,
picioarele depărtate, iar capul are fața fără elemente schițate; lipsește
indicarea sexului.
il.33 Figurine antropomorfe, Babadag / il.34 Figurine antropomorfe,

Babadag / il.35 Figurine antropomorfe, Babadag
Din a doua trusă magică, primele figurine au capul, mâinile și picioarele
trase din corpul cilindric, iar capetele a două dintre ele sunt modelate cu
atenție, cu detalii ale nasului și ochilor schițate prin presare, altă statuetă
având forma unei proeminențe conice. Alveola din zona bazinului ar putea
indica sexul feminin. Celelalte 7 figurine sunt abstractizate: 4 în formă
tubulară, iar 3 în formă de disc cu proeminențe.
Cele 4 figurine tubulare au un capăt teșit, marcat de o alveolă.
Cele 3 în formă de disc au câte 5 proeminențe trase din corp, cu baza în
formă semicirculară – la cea descoperită întreagă.
il.36 Figurină antropomorfă, Babadag
136
O figurină cu corp tubular și gât foarte lung este modelată dintr-o pastă de
bună calitate, cu cioburi și pietricele, arsă reducător, de culoare maronie,
cu pete cenușii – la exterior.
c.ARTA HALLSTATTULUI MIJLOCIU (HA C)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care populații

indoeuropene din ramura nordică se revarsă acum și peste Dunăre, din
proto-traci luând naștere ulterior triburile geto-dace, încă de la jumătatea
Epocii fierului încheindu-se unificarea triburilor tracice de pe teritoriul
țării noastre și formarea populației unitare geto-dace. Pe teritoriul actual
al Dobrogei, se dezvoltă o societate grecească colonială, ce acum intră
deja în istorie, în Antichitate, și care va avea o influență civilizatoare
asupra societății getice limitrofe.
DISCUȚIE despre marea sinteză culturală: complexul cultural Basarabi,

despre denumirea și localizarea acesteia, precum și despre întemeierea
primelor așezări de către coloniștii greci pe teritoriul Dobrogei.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările deschise de tip sălaș ale culturii Babadag, la care
se adaugă mari cetăți de pământ, precum și despre coloniile grecești din
bazinul Mării Negre.
Pe teritoriul Dobrogei, în așezarea Orgame (Argamum) (Capul Dolojman,

com. Jurilovca, jud. Tulcea) s-a descoperit doar o mică porțiune a zidului de
incintă din perioada clasică și cea elenistică (cu asize de blocuri din calcar
fasonate, adosat acestuia aflându-se fundația unui bastion), precum și
câteva locuințe, de dimensiuni modeste (una cu mai multe încăperi, dintre
care una era un sanctuar), cu ziduri din blochete de calcar lipite cu lut,
tencuite cu argilă, acoperișul fiind din țiglă vopsită cu roșu.
Zidul vechi al Histriei, datând din perioada elenistică, era construit în
tehnica grecească, din blocuri de piatră cioplite regulat, cu două
paramente și emplecton din pământ cu bolovani de piatră, refăcut fiind
apoi de mai multe ori; era situat la 90m de zidul mare din epoca romană.
Avea turnuri și o poartă în șicană.
137
Din sectorul sacru al marilor temple grecești, amplasat pe acropolă,
Templul închinat lui Zeus Polieus, pe o fundație din piatră, cu o krepidoma
cu 4 trepte, avea pronaos și o cella înconjurată de o colonadă din lemn.
Alt templu, din marmură, doric, datând însă din sec. al III-lea î.Hr., este
închinat Marelui Zeu (divinitate tracică încărcată de mister); de la acesta
au rămas fragmente din marmură de coloană dorică, fronton, triglife,
metope, arhitrava. Un mic templu al Afroditei, din același secol, avea naos
pătrat, pronaos, probabil și peristil, din templu nemairămânând decât
partea inferioară (krepis). În rest, se găsesc locuințele, simple (dar ridicate
pe temelii albiene: fundații formate din straturi de pământ alternând cu
cele de cenușă), precum și necropolele tumulare de incinerație, dincolo
de lacuri.
CERAMICA
DISCUȚIE despre motivele noi, apărute: crucea de Malta, triskelionul,

pasărea acvatică sau alte reprezentări zoomorfe, care dovedesc unitatea
credințelor religioase, precum și despre olăria de pe teritoriul Dobrogei.
Cultura Basarabi
il.37 Ceașcă, Govora (jud. Vâlcea)

il.38 Ceașcă, Ostrovul Mare
il.39 Cană înaltă, Basarabi
il.40 Urnă, Bancu – Jiu
il.41 Vas bitronconic, Popești (jud. Giurgiu)
il.42 Fructieră cu picior scund, Basarabi
Există cești elegante, cu o toartă supraînălțată, o formă caracteristică ce
anticipează viitoarele cești dacice
…sau există cești cu două torți supraînălțate
…căni înalte cu toartă suprapusă de un buton (și din aceasta se va dezvolta
ulterior eleganta cană dacică)
…vase în formă de sac (ca urna de la Bancu-Jiu – variantă pentru urna
dacică)
…ori ca vasul bitronconic de la Popești (jud. Giurgiu), cu brâuri alveolare pe
buză – o formă ce anticipează și ea ceramica dacică de uz comun
…sau cupe cu picior, cu evazare a marginii, cu decor cu spirale conjugate
pe buză, incizate și imprimate, cu zone hașurate.
138
il.43 Castron cu apucători, Ieșelnița (jud. Mehedinți)
Un mare castron, cu apucători-proeminențe axiale, este derivat din vechiul
vas stelat; caracteristice sunt buza ondulată și proeminențele cu butoni.
il.44 Urnă, Mătăsaru (jud. Dâmbovița)
Din pastă grosolană, specifice sunt urnele în formă de sac, ca cea cu decor
cu butoni pe umăr și brâie în ghirlande pe pântece
il.45 Fructieră, Basarabi

…dar găsim și ceramică din pastă fină, cu forme plastice, ca fructiera – cea
de la Basarabi are spirale conjugate pe buză, din benzi imprimate,
încrustate cu alb.
il.46 Fructieră, Locusteni (jud. Dolj)

Decorul de spirale conjugate pleacă din baze triunghiulare, hașurate în
eșichier.
il.47 Cupă, Lechința de Mureș

O cupă conică are umărul profilat torsadat, crestele torsadei fiind dublate
de șiruri de puncte, șiruri oblice de înțepături găsindu-se și pe gura scundă.
il.48 Castron, Lechința de Mureș

Fascicule de incizii drepte, verticale, pe pântece, se adaugă fasciculelor de
incizii în ghirlandă de pe umăr.
il.49 Cană, Popești (jud. Giurgiu)

Pe unele vase, canelurile orizontale decorează gâtul sau umărul, ca pe cana
globulară la care pe corp regăsim motivele stelate în ghirlande sau
acoperind întreaga suprafață inferioară (aici: verticale, oblice sau
divergente), ori pântecul (unde desfășurarea orizontală este întreruptă de
grupe de caneluri verticale).
il.50 Vas cu două torți, Poiana

il.51 Ceașcă, Basarabi
Canelurile sunt combinate cu alte tehnici. Cești sau alte vase sunt decorate
pe buza-gât și pe corp cu incizii în bandă orizontală, vălurită sau în zig-zag,
cu incizii sau cu zgârieturi în cruciș, încrustate cu alb
…sau pe o ceașcă de la Basarabi, două ghirlande pe corp descriu motivul
stelat.
139
Teritoriul Dobrogei
il.52 Vase din necropola tumulară, Orgame (askos, amfore, kantharos)

il.53 Ceramică greco-orientală din cea mai veche fază a locuirii, Orgame /
il.54 Ceramică arhaică greco-orientală și attică, Orgame
Formelor uzuale (oenochoai, cratere, farfurii, boluri, amfore, skyphoi,
kantharoi)
…li se adaugă decorul sumar cu benzi de firnis negru, ori cu păsări, rozete,
ochi, decor în relief.
il.55 Ulcior, Histria

il.56 Cupă, Histria
il.57 Crater, Histria
il.58 Kantharos, Histria
De la Histria, provin vase pictate cu păsări, ca ulciorul cu un cap de rață
…ori cu cocoși și personaje, pe o cupă
…ori satiri și menade dansând și 2 sfincși afrontați în fața unui arbore al
vieții, pe un crater.
Un decor geometric și floral, stilizat liniar, apare pe un kantharos.
il.59 Vas modelat plastic, Histria / il.60 Vas modelat plastic, Histria
Tot la Histria a fost găsit și celebrul vas modelat plastic în formă de sirenă:
corp de pasăre și cap de femeie, stilizat rigid, ca și cozile împletite;
proporții corecte
…zveltețea nemaiputându-se constata la aryballos-ul modelat tot în formă
de sirenă din același oraș.
il.61 Vas modelat plastic, Histria

Un alt vas plastic este prelucrat în forma unei zeițe (Afrodita?) cu o
porumbiță, având aceleași cosițe simetrice, stilizat fiind și costumul.
PLASTICA MICĂ
DISCUȚIE despre stilul animalier adus de sciți în plastica acestei perioade –

foarte spontană și în care speciile sunt ușor recognoscibile în ciuda
stilizării, precum și despre plastica de pe teritoriul Dobrogei.
Cultura Basarabi
140
il.62 Figurine zoomorfe, Lechința de Mureș
Din plastica mică a acestei culturi provin figurine de țap, oaie, taur, într-un
stil vivace, deși naiv.
Teritoriul Dobrogei
il.63 Cybele, Histria

Zeița are o coafură cu plete, peste care se ridică calathos-ul; ea stă pe tron
și ține în mână un timpan.
il.64 Divinitate a fertilității, Histria

Tot pe un tron stă și o zeiță a fertilității, elegantă, zveltă, îmbrăcată cu un
chiton strâns sub sâni și cu o hlamidă amplă, drapată pe umeri și cu
același calathos pe cap.
il.65 Cap de silen, Tomis

Un cap de la o statuetă din teracotă reprezintă un silen.
il.66 Statuete de Tanagra, Callatis

Grațioase și proporționate, acestea au un drapaj suplu al hlamidei,
pieptănături bogate, unele cu pălăriuțe, trăsături modelate cu delicatețe.
d.ARTA HALLSTATTULUI TÂRZIU (HA D)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care fondul tracic

primește influențe scito-grecești, atât în zona subcarpatică, cât și în
Transilvania și în Moldova, dar influența lor asupra dezvoltării societății
autohtone a fost efemeră. Se încheie etapa de formare a religiei geto-
dacice. Societatea este diferențiată, apare aristocrația militară – în cadrul
complexului Ferigile-Bârsești sau al geto-dacilor timpurii din Dobrogea.
DISCUȚIE despre complexul cultural Ferigile-Bârsești și despre grupul

cultural Ciumbrud, despre denumirile și localizările acestora.
AȘEZĂRILE
141
DISCUȚIE despre absența așezărilor culturii Ferigele-Bârsești. Totuși, s-au
descoperit așezări ale sec. al VI-lea – al V-lea î.Hr.: cetăți de refugiu și cetăți
mici, pe promontorii.
CERAMICA
DISCUȚIE despre continuarea tradițiilor culturii Basarabi. Descoperirile

izolate de vase raportabile la formele complexului Bârsești-Ferigile sunt
catalogate drept proto-dacice.
Grupul Bârsești-Ferigile
il.67 Ceașcă, Ferigile

O formă caracteristică acestui grup cultural este ceașca conică cu toarta
supraînălțată de un buton evazat.
il.68 Ceașcă, Ferigile

Canelurile sunt și ornamentele cănilor înalte cu o toartă, precum și ale
vaselor cu două torți: caneluri orizontale (sau oblice) pe gât și verticale
(sau oblice) pe partea centrală sau inferioară a corpului.
il.69 Cană mare, Ferigile

Deosebite sunt canelurile spiralice, înlănțuite și fugătoare, desfășurate pe
partea arcuită a corpului vasului, la care umărul este decorat printr-un
registru de spirale profilate.
PLASTICA
DISCUȚIE despre deosebitele sculpturi de mari dimensiuni ale acestui

sfârșit de Hallstatt.
il.70, il.71, il.72 Statuile de la Sibioara (față, spate, lateral) / Stupina /

dintr-un loc neprecizat (jud. Constanța)
Cea de la Sibioara, întreagă și mai atent lucrată, nu are gât, capul fiind
separat cu adevărat de corp doar prin indicarea colierului, dar acesta
(capul) este mai îngust decât umerii și cu chipul redat în relief sculptural:
cu sprâncene, ochi și nas indicați prin adâncituri, gura – un șanț orizontal,
urechile – destul de realist reprezentate. Sânii (de altfel ai tuturor celor 3
statui) sunt două proeminențe rotunde mai mult sau mai puțin reliefate,
142
dar personajele nu sunt feminine, statuile de la Sibioara și de la Stupina
având arme la brâu, iar prima are reprezentat realist sexul masculin.
Aceasta are în mâini un obiect, de centura lată fiindu-i prinse un topor, un
pumnal akinakes și probabil o tolbă cu săgeți (un asemenea pumnal fiind
redat și pe statuia de la Stupina). Brațele tuturor sunt aduse pe piept (fiind
doar incizate la statuia dintr-un loc neidentificat). Statuia de la Sibioara are
și spatele tratat: cu șira spinării și cu omoplații. Lipsa picioarelor se
datorează faptului că acestea sunt statui care se înfigeau în pământ.
143
2.ARTA CELEI DE-A DOUA PERIOADE A EPOCII FIERULUI (LATÈNE)
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade de mari progrese în

generalizarea roții olarului, a introducerii brăzdarului de fier pentru plug,
ce înclină balanța acum din nou spre agricultură, în restructurarea
societății geto-dacilor, care asimilează celții acum, și mai ales în privința
dezvoltării artei și a culturii dacilor.
a.ARTA ETAPEI DE FORMARE A LATÈNE-ULUI
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care aria de

răspândire a neamurilor nord-tracice a fost spațiul carpato-dunărean.
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei.
Una dintre cele mai importante și mai vechi dava de pe teritoriul României
este cea de la Zimnicea (mijl. sec. al VI-lea î.Hr. – sec. I î.Hr.): trapezoidală
(cu laturi de cca 150m), întărită printr-un șanț de 30m lărgime a gurii, și
fără valuri de pământ. Locuințele de aici sunt atât bordeie, cât și de
suprafață, din bârne de lemn și vălătuci, acoperite fiind cu paie sau cu
trestie. Dar fundațiile sunt din blocuri neregulate de piatră.
În vestul Câmpiei Dunării, la Coțofenii din Dos s-a descoperit un zid
construit (cu influențe mediteraneene) din cărămizi masive, uscate la soare
și apoi arse (posibil în urma incendierii zidului); zidul este compus din 2
paramenți de cărămizi, spațiul dintre aceștia fiind din pământ, cu traverse
de legătură între asizele de cărămizi. În fața zidului, se afla șanțul de
apărare, zidul fiind întărit și cu un val.
În Dobrogea, cercetate sunt cetățile de refugiu de la Mahmudia – Beștepe
(29ha – o cetate de dimensiune medie) și de la Beidaud (jud. Tulcea).
În Moldova, complexului fortificat de la Stâncești (jud. Botoșani) (45ha) (cu
două cetăți) i se adaugă și cele de la Merești (jud. Suceava), Cotnari,
Moșna, Bunești-Averești (jud. Vaslui) și multe altele, cu val și șanț. Cetatea
I de la Stâncești are locuințe în formă de bordeie ovale, puțin adâncite;
144
locuințe de suprafață, cu schelet din pari și nuiele lipite cu lut, au fost
găsite în cetățile de la Stâncești II, Cotnari, dar și în așezări deschise, ca cele
de la Bărboasa și Găiceana (jud. Bacău).
În ceea ce privește practicile funerare, un mormânt de incinerație dintr-un

tumul din așezarea de la Zimnicea consta dintr-o cameră patrulateră
subterană, căptușită cu ziduri din pietre brute nelegate cu mortar sau lut
(2,7x2,8m), săpată la 1,5m adâncime, cu intrare pe latura sudică printr-un
culoar care cobora în trepte.
Mormântul princiar de la Agighiol (jud. Tulcea) are două camere funerare
de inhumație, zidite cu lespezi neregulate de piatră, cioplite sumar și fără
mortar, acoperite cu bârne din lemn, precum și cu câte un dromos astupat
ulterior, de asemenea zidit.
CERAMICA
DISCUȚIE despre continuarea producerii olăriei cu mâna, după tradiție

neolitică, dar specifică este acum olăria lucrată la roată (formele străine),
precum și despre olăria de pe teritoriul Dobrogei.
il.73 Cățuie dacică, Porolissum

O cățuie dacică era modelată cu mâna din pastă poroasă, arsă oxidant; are
forma comună, tronconică, și decorul cu brâu alveolar pe buză și pe bara
orizontală de pe pântec, cu cârlige verticale tot din brâu alveolar.
il.74 Cățuie dacică, Comolău (jud. Covasna)

Asemănătoare este cățuia dacică cu o singură toartă, inelară, cu buza ușor
răsfrântă.
il.75 Fructieră, Porolissum / il.76 Fructieră, Popești

O fructieră, de asemenea modelată manual din pastă cenușie, are forma
obișnuită, cu buza lată și cu rebord pe piciorul galbat.
O fructieră, arsă oxidant la roșu-cărămiziu și angobată cu alb, este decorată
cu brâu crestat la bază și pe buză și cu ghirlande între proeminențele în
formă de butoni cu coarne.
il.77 Urnă bitronconică, Porolissum / il.78 Urnă bitronconică, Ocnița (jud.

Vâlcea)
Urna bitronconică, arsă reducător la negru, cu brâu alveolar pe umăr
145
...se adaugă celei arse oxidant la roșu, lustruită, al cărui brâu este crestat,
striuri în ghirlandă incompletă acoperind gâtul.
il.79 Cană, Drobeta-Turnu Severin (jud. Mehedinți) / il.80 Cană, Zimnicea

Și cănile sunt o formă caracteristică, ca cea bitronconică, modelată pe
roată, arsă reducător, la cenușiu deschis, lustruită.
Ca și cana din pastă fină, arsă reducător la cenușiu, cu o formă cu pântec
globular, fund inelar, gură treflată și toartă supraînălțată.
il.81 Cană, Daia / il.82 Cană, Zimnicea / il.83 Fragment ceașcă,

Budureasca
Pentru decorul animalier al ceramicii geto-dacice, pentru perioada aceasta
dinaintea epocii antice, de menționat sunt cana de la Daia (cu incizii
reprezentând capride)
...cana (cu un șarpe reprezentat) și pithos-ul (acesta din urmă, cu decor
imprimat) de la Zimnicea
...precum și fragmentul de ceașcă de la Budureasca (aici este incizat
stindardul dacilor, drakones, alt semn magic, ca și șarpele menționat mai
sus).
Teritoriul Dobrogei
il.85 Cupă arhaică și hydria cu figuri negre, muzeul din Callatis

Pentru sec. al V-lea î.Hr., frecvente sunt vasele attice cu figuri negre
il.86 Fragmente ceramice attice cu figuri roșii, muzeul din Callatis / Vas
attic cu figuri roșii, muzeul din Aegyssus
...cele cu figuri roșii continuă să fie rare.
b.ARTA ETAPEI DE RĂSPÂNDIRE A LATÈNE-ULUI
DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care lumea geto-dacă,

aflată acum în prefaceri continui, politice – cu puternice formațiuni tribale
–, cunoaște și dezvoltarea unei forme de cultură.
DISCUȚIE despre cultura Poienești-Lukaševca pe care ne-au lăsat-o

bastarnii, despre denumirea și localizarea acesteia.
146
AȘEZĂRILE
DISCUȚIE despre așezările și locuințele perioadei, în care s-au întemeiat

multe așezări de tip oppidan: centre politico-militare și religioase ale noii
societăți.
Cetatea de la Bunești – Averești măsura 10ha, avea 50 de locuințe de mari

dimensiuni – 40-60mp, val și șanț – de 4-5m adâncime actualmente.
La așezarea de la Popești, complexului de pe acropola (cetățuia) de 160m
înălțime (datată în sec. al II-lea î.Hr. și apărată pe 3 laturi natural, de râpele
terasei și pe a patra latură, de un val de turte de lut ars și de șanțul
corespunzător) i se adaugă sanctuarul. Locuințele din așezare erau de
suprafață, construite din bârne de lemn și împletituri de nuiele cu lut
(piatra lipsind în Câmpia Română). Adeseori acoperișul era din țigle, de
influență grecească. Un întins complex de încăperi și culoare alcătuia
palatul. În aria sa, o construcție cu caracter sacru de tip megaron este una
dintre cele mai importante, măsurând 7,5x11m (17m în realitate), cu latura
dinspre nord – nord-vest curbată ușor, ca o absidă, în interior un perete
împărțind-o în două încăperi, una rectangulară și una cu absidă, dar
probabil existau 3, analogia cu un templu fiind evidentă (în interiorul
camerei absidate s-au descoperit două vetre de cult). În partea de sud a
acestei construcții, se păstrează urmele unei alte construcții, de înc. de sec.
II î.Hr., de aceeași formă, cu absidă tot la nord – nord-vest, largă de cca 4m,
cu o formă analogă celei din centrul incintei rotunde de la Sarmizegetusa.
Și construcții cu destinație practică (bucătărie, de exemplu), precum și
locuințe se mai păstrează în aria palatului.
Suprafața cetății de la Grădiștea – de cca 3ha – era un patrulater neregulat
(hexagon alungit). Zidul de incintă nordic este executat în obișnuita tehnică
dacică, din blocuri de piatră (andezit) legați cu tiranți de lemn încastrați în
lăcașuri scobite pe fața superioară a blocurilor, cu emplecton din bolovani
de piatră și pământ. În schimb, zidul sudic are paramentele dublate pentru
creșterea rezistenței. Grosimea zidurilor este în medie de 3,2m. În interior
au fost găsite urme ale unor construcții, locuințe sau cu caracter utilitar –
ateliere, depozite. În mod curios, cetatea nu avea nici elemente palațiale,
nici turnuri-locuințe, dar s-au descoperit două porți ce se aflau pe laturile
vestică și estică, între care se întinde un drum pavat cu lespezi și dublat de
o rigolă: Calea Regală sau Via sacra. La porți au fost folosite arcele (în plin
147
cintru) boltite – element în legătură mai puțin cu vechea artă greacă, fiind
mai mult elenistice, italice – ceea ce ar data cetatea în sec. I î.Hr.
Cea mai nordică dintre fortificațiile din zona Orăștiei, cetatea de la Costești
– Cetățuie (jud. Hunedoara) era un castel-locuință, întărit cu un val de
pământ, la care se adaugă un zid de incintă, din piatră, cu o poartă de
acces pe tronsonul de est și o dublă palisadă ce înconjura locuințele, zidul
fiind întărit cu bastioane și cu 4 turnuri patrulatere, puternice, exterioare,
la colțuri, la care se va adăuga, într-o fază următoare, și un val de pământ
cu palisadă ce înconjura întreaga cetate. Zidul cetății avea o grosime de
3,2m, două paramente legate prin bârne din lemn fixate în jgheaburi,
coadă de rândunică, la care se adaugă emplectonul, umplutura dintre
paramente. Blocurile de piatră erau cioplite pe 5 fețe, a șasea fiind lăsată
în stare brută pentru a se face mai bine legătura cu emplectonul. Astfel de
ziduri aveau probabil cca 4-5m înălțime. 3 turnuri erau legate de curtină, al
patrulea fiind izolat, toate aflate în incinta cetății. Două turnuri-locuință, cu
două niveluri, erau construite într-un sistem mixt: primul cat (magazia) era
construit din două asize de blocuri de piatră mari, paralelipipedice, îngrijit
tăiate, continuate în partea de sus cu cărămizi arse slab, asemănătoare ca
formă cu cele grecești și mai puțin cu cele romane, legate cu un strat
subțire de lut; etajul – din bârne de lemn, probabil, și cu un balcon în
consolă în care se deschidea scara din lemn exterioară – servea drept
locuință. Un turn de veghe cu structură din lemn ocupă centrul zonei celei
mai înalte. S-au păstrat și vestigii ale drumului amenajat în scară
monumentală cu trepte din piatră.
La cetatea de pe vârful Blidarul au fost descoperite turnuri de pază,
fortificația compunându-se din două incinte denivelate. Cea mai veche, cea
estică – de pe locul cel mai înalt –, avea o suprafață de cca 2 100mp și
aparținea locuinței comandantului. Ea este despărțită printr-un zid de
incinta de pe nivelul inferior, destinată personalului auxiliar și depozitelor.
Grosimea redusă a zidurilor (1,6-2,2m) sugerează faptul că probabil au fost
necesare refaceri ulterioare, în câteva faze. În prima, planul era
trapezoidal, la colțuri cetatea având turnuri pătrate (prin cel sud-vestic
făcându-se intrarea). Față de două locuințe-turn, câte se aflau în cetatea
de la Costești, aici aflăm doar una: un turn-locuință patrulater, situat în
centrul cetății. În faza a doua, cetatea se extinde cu noua incintă, cu intrare
separată, în formă trapezoidală neregulată, tot cu turnuri la colțuri.
Ulterior, transformările defensive vor continua, orientând-o spre o
fortificație militară: pinteni de sprijin – din zidărie din blocuri și bolovani
legați cu pământ – se desprind din zid, în interior, pe curtina de sud-est, în
148
timp ce pe cea de nord se găsesc elemente ale unui sistem de cazemate, cu
ziduri într-o tehnică deosebită: asize ritmate de blocuri mari, între care
sunt zidite panouri de umplutură de lespezi.
La Piatra Roșie (jud. Hunedoara), cetatea era alcătuită tot din două incinte
alăturate, aparținând a două faze diferite de construcție – una
dreptunghiulară, pe vârful dealului, din blocuri de piatră, și una pătrată,
din val de pământ și piatră, cu o latură pe cetatea mică. Incinta mai veche a
cetății avea 5 turnuri interioare, o altă incintă cu un zid sec de piatră
amestecată cu pământ, de 4m grosime, având un zid cu palisadă. Ocupând
doar 2/3 din platou, cetatea, un patrulater regulat de 102x45m, are ziduri
care măsurau atunci probabil 4-5m înălțime (păstrate sunt până la
înălțimea de 2m), grosimea fiind de cca 3m – construite în cunoscuta
tehnică, dar cu multă îngrijire: două paramente de blocuri de calcar tăiate
regulat, cu emplecton și cu bârne din lemn fixate în jgheaburi cioplite în
coadă de rândunică. Are 5 turnuri din piatră (la colțuri și unul pe latura
estică a curtinei), cu o grosime a zidurilor de 3m, turnuri care aveau doar
scop militar (nu au servit drept locuință). Printr-unul dintre turnuri, cel mai
mare (cu o suprafață de 33,6mp), se deschide intrarea în cetate – la care se
accede prin trepte monumentale ce continuă și după traversarea incintei
turnului (trepte cerute de diferența de nivel de la baza zidului la terasa
cetății, platforma fiind o adevărată acropolă întărită astfel cu ziduri de
sprijin). În faza a doua, incinta aproximativ pătrată, de 140x125m, are un
zid de piatră, cu palisadă și cu turnuri pătrate din piatră la colțurile dinspre
N-E și S-E. Pe terasa cetății, se află cea mai mare locuință dacică cunoscută,
asemănătoare peristilurilor datorită cerdacului cu stâlpi care o înconjoară
în 3 părți.
Fortificația de la Fețele Albe are o serie de ziduri (de 190m lungime) care
înconjură 5 terase, pe o suprafață de 20x65m; la o casă circulară (cu asizele
inferioare din calcar) se adaugă și locuințe și un hambar.
Cetatea de la Bănița (jud. Hunedoara) are fortificația alcătuită dintr-un val
de pământ și piatră, zidul, cu turnuri, fiind din blocuri de calcar fasonat; o
poartă cu scări monumentale din lespezi de calcar se deschidea în zidul de
incintă.
Și cetatea de la Piatra Craivii (jud. Alba) întrebuințează aceeași tehnică
opus quadratum (ziduri din piatră cioplită), cu paramenți și emplecton.
Este amplasată într-o poziție strategică, pe o stâncă, pe terase amenajate,
susținute de ziduri uriașe. Probabil avea în interior turnuri și locuințe.
Din Moldova, amintim cetatea de la Bâtca Doamnei, cu un val de pământ
de 3,5m, cu palisadă, în exteriorul căreia se află un șanț triplu. Zidul
149
interior din piatră (înalt probabil de 3,9-4,8m), cu turnuri din piatră la
partea inferioară și din cărămizi uscate la soare în partea superioară, cu o
înălțime de 7m. O poartă de 2,5m lărgime făcea intrarea în așezare.
Așezarea de la Băiceni (de sec. IV-II î.Hr.) are bordeie care aparțin exclusiv
nivelului inferior, și cu locuințe de suprafață aparținând doar nivelului
superior. Bordeiele sunt ovale, adâncite la 0,5-0,9m. Locuințele de
suprafață de aici aveau pereți subțiri, cu împletituri de nuiele lipite cu lut,
stratul de lut găsit fragmentar având o grosime de cca 6cm.
Atât cât ne este dat să cunoaștem prin reconstituiri, locuințele de

suprafață aveau 3 tipuri de planuri: rectangular, absidat, circular, la care se
adaugă locuințele-turn. Din primul tip, un exemplu este o locuință din
complexul de la Popești (jud. Giurgiu), compusă din 3 încăperi, una
centrală, îngustă, rezervată intrării, și două laterale, destinate locuirii,
dintre care cea mai importantă avea vatră și prispă cu colonadă.
O locuință absidată este locuința-palat de pe platoul cetății de la Piatra
Roșie, patrulateră, cu o suprafață foarte mare (300mp doar clădirea), cu
două încăperi și cerdac – pe laturile de vest, nord și est –, acesta fiind cel
caracteristic (începe prin două ante laterale, care delimitează prispa
acoperită de pe fațadă, apoi cuprinde locuința pe două părți și se închide
printr-o formă absidată la nord).
În ceea ce privește construcțiile religioase, la Sarmizegetusa, pe terasa de

jos, cel mai vechi sanctuar, amplasat în vest, a fost înlocuit încă de daci cu
alt sanctuar, mai nou. Cel vechi fusese un aliniament de postamente
rotunde de calcar (cu un diametru de 1,3-1,5m) ale celor 60 de coloane din
lemn. Postamentele coloanelor au servit în parte susținerii stâlpilor (tot din
lemn) din interiorul noului sanctuar, înconjurat de stâlpi de andezit (acesta
a fost distrus de romani). Amplasate în est, există alte două sanctuare
patrulatere, unul cu 3 rânduri a câte 6 coloane de andezit și încojurat de
stâlpi din andezit. Pe aceeași terasă, celelalte două sanctuare sunt rotunde
de această dată. Cel mare, cu un diametru de 30m, se compune dintr-un
cerc exterior din blocuri de andezit care înconjura un cerc interior în care
stâlpii din andezit sunt grupați (probabil după vreun sistem calendaristic) în
grupe (care se repetă de 30 de ori) de câte 6 stâlpi înguști și înalți + 1 stâlp
lat și scund. Acest cerc, la rândul său, înconjura un al treilea cerc din stâlpi
din lemn acoperiți cu plăci de teracotă, cu 4 intrări cu praguri de piatră
între ei, în centrul acestui cerc aflându-se alți stâlpi dispuși în formă de
potcoavă. În ceea ce privește sanctuarul rotund mic, cu un diametru de
150
12m, aici un singur rând de stâlpi de andezit trasa cercul în grupe (repetate
de 11 ori) a 8+1 stâlpi, la care se adaugă un grup de 7+1 stâlpi și un grup de
6+1. Un zid (dublat) din blocuri regulat tăiate sprijinea terasa în partea
dinspre deal.
Cel mai mare sanctuar, de tip aliniament patrulater, se află pe terasa
superioară, ridicat pe locul unuia mai vechi (din care s-au păstrat câțiva
stâlpi de calcar). Noul sanctuar, cel mare, era alcătuit din 60 de tamburi de
andezit (cu un diametru de peste 2m), așezați peste plinte circulare, în 6
rânduri, câteva baze de coloane ionice fiind deja așezate pe aceste
postamente (restul nu a mai fost completat, asemenea coloane fiind găsite
pe drumul de acces la cetate). Urma ca ele să susțină vase de andezit
pentru arderea mirodeniilor. Un turn de pază la est de sanctuar completa
ansamblul. Și această terasă a fost întărită de un zid de piatră.
Extra muros, la poalele Grădiștei se găsește Soarele de andezit, o mare –
7m în diametru – lespede rotundă, compactă, cu 10 raze – 10 lespezi de
piatră în formă de sector de cerc (razele), dispuse circular în jurul unui alt
disc, cu diametrul de 1,46-5 picioare. Este amplasat în prelungirea axei
mari a absidei sanctuarului mare rotund. La 1,5 picioare de marginea
exterioară a acestui cel mai masiv monument arhitectural dacic se află un
cerc format din mici adâncituri săpate cu dalta. Postamentul Soarelui este
alcătuit din două asize de blocuri de calcar, care poate susțineau astfel un
altar de sacrificiu (dedesubt s-a descoperit un lighean mare din calcar de
1,03m lungime).
Dintre sanctuarele de la Costești, Marele sanctuar dreptunghiular măsoară
34,6x11,3m, Sanctuarul mic dreptunghiular – 14,3x10,5m, ele fiind
orientate spre răsăritul solstițial de vară al Soarelui; celelalte două (de
14,3x10,3m și de 36,2x11,5m) sunt orientate spre răsăritul Lunii la
solstițiile de vară și respectiv de iarnă.
La Piatra Roșie, în incinta mare, clădirea de sec. I d.Hr. (măsura 10,7x7,8m)
avea două încăperi, latura de nord fiind absidată (tot absidată, patrulateră
și cu două încăperi este și clădirea din incinta mică, locuința-palat despre
care am discutat mai sus).
Cele două sanctuare de la Piatra Craivii măsurau 31,5x11,5m și, respectiv,
17x8m, dar sunt în mare parte distruse, iar cele două de la Bâtca Doamnei
erau constituite probabil din câte 4 șiruri de coloane (din care se mai
păstrează doar două la primul sanctuar, în locul celui de-al doilea, distrus,
fiind ridicat un turn din piatră).
În ceea ce privește sanctuarele de la Meleia (52 picioare măsoară
diametrul cercului exterior al pridvorului și, respectiv, 49 picioare – al
151
doilea complex), ambele construcții erau compuse din 3 părți concentrice:
o tindă poligonală, o încăpere poligonală și una absidată; cel de la Rudele
măsurau 47 picioare, tot cu 3 părți: un pridvor exterior poligonal și două
încăperi, una poligonală și una absidată; și cel de la Pustiosu are 64
picioare, 3 părți concentrice, două poligonale și una absidată. La Racoș,
sanctuarul mai mare – 19,2-19,3m diametrul – are 3 piese concentrice:
două exterioare, poligonale, și una în mijloc, cu absidă; celălalt sanctuar
are o piesă centrală absidată și un cerc perimetral, absida fiind despărțită
printr-un perete de restul construcției (ea reprezentând probabil locul
rezervat divinității). La Fețele Albe, una dintre clădiri, cu un diametru total
de 15m, are două încăperi concentrice, cea interioară fiind absidată, cea
exerioară – octogonală. Datează de la înc. sec. I î.Hr. Altă construcție tot de
aici are două încăperi și un pridvor, lat de 1,5m, tot concentrice, cea
interioară fiind de asemenea absidată, ca și în cazul altei construcții cu
două încăperi concentrice, una exterioară, poligonală și una interioară,
absidată – dar și aceste două exemple datează din sec. I d.Hr.
Sanctuarul de la Tei măsoară 4,8x3,6m, este săpat în pământ 0,4m, cu
latura de nord absidată, iar cel de la Pecica este absidat, cu o singură
încăpere – de 8,6x4,5m.
CERAMICA
DISCUȚIE despre ceramica perioadei acesteia (sec. al III-lea – al II-lea î.Hr.),

de dinaintea clasicismului civilizației geto-dacice, în care este dusă mai
departe tradiția hallstattiană anterioară, spre ceramica populară
românească, precum și despre olăria care imită formele grecești, despre
cea de pe teritoriul Dobrogei, ca și despre ceramica culturii Poienești-
Lukaševca.
il.87 Oală getică poroasă, Popești

Ceramica găsită la Popești cuprinde toate categoriile vaselor geto-
dacice: olăria lucrată manual, precum și olăria lucrată la roată.
il.88 Kantharos, Popești

Una dintre imitațiile de lux după formele grecești este un kantharos cu
un decor imprimat cu șiruri de palmete ce înconjură vasul, având
deasupra un șir de cercuri cu cruciulițe, decor cu cruciulițe împodobind
și partea superioară a torților.
152
il.89 Bol, Tomis / il.90 Bol, Tomis
Bolurile megariene de la Tomis și de la Callatis sunt importuri, un
exemplu fiind un bol cu caliciu vegetal, în care frunzele de lotus sunt
acoperite de cele de acant, cu un chenar cu frunze de laur
…sau bolul cu medalionul central decorat cu o rozetă din frunze de lotus,
cu bustul zeiței Tyche în centru, drapat și laureat cu corona muralis, în
rest, decorul fiind dispus pe 3 registre florale și zoomorfe (delfini,
grifoni), valuri etrusce.
il.91 Imitație de cupă deliană, Zimnicea

Motivul palmei drepte de pe un vas de la Zimnicea, care poate fi pus în
legătură cu gestul orantului, plasează vasul în registrul olăriei ritualice.
il.92 Imitație de cupă deliană, București / il.93 Imitație de cupă

deliană, Snagov (jud. Ilfov)
O imitație de cupă deliană are două linii paralele ce încadrează o linie în
zig-zag și puncte în relief, în rest fiind repetate de 4 ori șiruri de
proeminențe despărțite de un ornament în formă de ace de brad.
O cupă deliană are decor cu un șir de perle grupate câte 3, cu rozete și
cercuri și cu un element deosebit: 6 cercuri în relief, ce cuprind
impresiunea unei monede dacice.
Cultura Poienești-Lukaševca
il.94 Vase de tip bastarnic, Poienești (jud. Vaslui)

Două vase din pastă grosolană de la Poienești au neregularități și asimetrii,
evidentă instabilitate; sunt de culoare neagră, lustruite.
153
III.ARTA PIESELOR DIN BRONZ ȘI DIN FIER ÎN EPOCA METALELOR
(PÂNĂ ÎN SEC. I Î.HR.)
Din păcate, puține piese au fost găsite în așezări și în necropole, astfel

încât este dificil ca artefactele Epocii metalelor să fie atribuite uneia sau
alteia dintre culturile existente, deși regiunea în care au fost lucrate poate
fi precizată.
Așadar, vom menționa acolo unde se poate stabili, cultura pe care o
reprezintă, dar vom prezenta artefactele din metal ale Epocii bronzului și a
Epocii fierului în acest capitol aparte.
DISCUȚIE despre clasificarea Artei prelucrării metalelor, precum și despre

cea a Podoabelor.
1.ARTA PRELUCRĂRII METALELOR
DISCUȚIE despre tehnicile și decorul obiectelor din metal.
ARME
TOPOARELE
il.1 Topor din bronz, Ernei / il.2 Topor din aur, depozitul de la Țufalău
(jud. Covasna) / il.3 Topor din bronz, depozitul de la Drajna de Sus / il.4
Topor din bronz, depozitul de la Drajna de Sus
Celor cu disc li se adaugă și cele cu creastă deasupra găurii pentru coadă
…sau cel din aur din tezaurul de la Țufalău (jud. Covasna). Acesta este cel
decorat dintre toate. Are lama sinusoidă, cu tăiș arcuit, cu mașon prelung.
Este ornamentat prin gravare, șirurile de puncte alcătuiesc motive diverse
– spirale în formă de S culcat, alăturate sau înlănțuindu-se ca într-o spirală
fugătoare, zig-zag, undă etruscă, cerc cu un vârtej spiralic cu 4 brațe în
interior, iar pe manșon, două siluete umane schematizate, de-o parte și de
alta unui patruped cornut.
…sau topoarele cu o ciupercă semisferică (în locul discului), decorată cu
crestături (ca și marginile manșonului de la gaură)
…sau toporul-sceptru (din același depozit) – cu vârful răsucit spiralic.
il.5 Topor, Someșeni (jud. Cluj) / il.6 Topor, Apa / il.7 Topor, Gepiu / il.8
Topor, Păuliș / il.9 Topor, Ighiel
154
Discul este decorat mai ales cu motivul tetraskelionului și mai rar cu o stea-
rozetă. Un asemenea vârtej spiralic cu 4 brațe îl găsim pe discul toporului
de la Someșeni (jud. Cluj), în jurul proeminenței centrale, de pe buclele
celor 4 brațe spiralice (benzi gravate) desprinzându-se alte mici cârlige
spiralice în sens contrar.
Pe alte artefacte, tetraskelionul este de fapt un vârtej spiralic cu mai multe
brațe (5 – Apa
…6 – Gepiu, 7 – Gaura, Săpânța)
…ori degenerează, pierzându-și unitatea, cârligele răsucindu-se în direcții
diferite între ele, iar zona centrală fiind ocupată de o spirală în S (Păuliș).
În cazul decorului în stea-rozetă (Ighiel), centrul acestei stele cu 10-12
colțuri hașurate – închisă într-o ghirlandă dintr-o succesiune de
semicercuri continui – este vârful discului (marginea fiind ocupată de
motive secundare).
il.10 Topor, Păuliș / il.11 Topor, Transilvania / il.12 Topor, Apa / il.13
Topor, Ighiel
Cele 4 fețe ale corpului topoarelor cu disc, precum și manșonul găurii
pentru mâner sunt bogat decorate cu motive geometrice în partea
superioară a celor două fețe late, iar sub registrul găurii de mâner întâlnim
ori cârlige spiralice, ca la un topor de la Păuliș
…ori motive unghiulare: triunghiuri hașurate, triunghiuri afrontate și
gravate
…ori în șiruri verticale, cu succesiuni de spații rombice între ele.
Fețele înguste nu sunt ornamentate într-un registru unitar, ci cu motive
diverse pe mai multe registre înguste. În jurul găurii sau al manșonului, un
motiv se desfășoară circular.
il.14 Topor, Ernei

Topoarele de tipul cu spinarea găurii prelungită au un decor mai simplu,
deși bogat. Un topor similar are pe ambele părți ale crestei o spirală
fugătoare alcătuită din câte 3 linii și mărginită de puncte gravate, iar pe
una dintre fețele înguste ale lamei se găsesc triunghiuri hașurate,
semicercuri, linii, șiruri de puncte.
il.15 Celturi, Drajna de Jos (jud. Prahova)

il.16 Celturi, Sabangia (jud. Tulcea)
il.17 Celturi, Casmicea (jud. Tulcea)
155
Preocupare pentru estetic găsim și la celturile descoperite la Drajna de Jos
(jud. Prahova)
…la cele de la Sabangia (jud. Tulcea), cu caneluri
…ori la cele de la Casmicea (jud. Tulcea), cu decor în formă de frunză.
SPADELE
il.18 Spadă, Boiu
Una dintre cele mai vechi, o spadă de la Boiu, are un decor gravat doar în
partea superioară a lamei, sub mâner, cu două ghemuri spiralice alăturate,
înconjurate de o bandă acoperită cu hașururi și de o serie de linii gravate.
il.19 Prima spadă, Apa / il.20 A doua spadă, Apa / il.21 Spadă, Livada
Prima spadă de la Apa și cea de la Oradea au decorul mânerului mai puțin
bogat
…dar a doua spadă de la Apa și cea de la Livada au mânerul migălos
decorat.
Una dintre spadele de la Apa are un decor amplu, de-a lungul nervurii
mediane unduindu-se cârlige spiralice; spada de la Livada are lama
decorată cu câte 3 șiruri de semicercuri unite, pe care se sprijină un motiv
în cruce; spadele celelalte (de la Apa și de la Oradea) au o ornamentație
mai simplă: un mănunchi de linii verticale de o parte și de alta a nervurii
centrale, pe care se sprijină o succesiune de semicercuri, precum și motive
(triunghiuri hașurate) sub garda mânerului.
il.22 Mânere de săbii, Transilvania

Spadele din perioada de la sfârșitul Bronzului – începutul Hallstattului au
decorul, bogat, amplasat doar pe mâner. Pe discuri și pe cupele mânerelor
se înșiră: spirale înlănțuite sau fugătoare, stele-rozete cu multe colțuri și cu
triunghiuri hașurate în jurul lor, ori o stea centrală înconjurată de grupe de
cercuri și având pe margine o succesiune de triunghiuri simple, alternând
cu cele hașurate.
il.23 Mâner sabie, Frumoasa / il.24 Mâner sabie, Șimleul Silvaniei

Chiar lama spadei primește decor: cea de la Frumoasa are sub gardă două
succesiuni verticale de linii ondulate, separate de altele drepte.
Deosebită este prezența decorului pe partea superioară a lamelor unor
spade cu antene: motivul solar al cercului concentric cu raze, combinat cu
linii punctate și cu un motiv liniar ondulat.
156
il.25 Bunești (jud. Brașov) / il.26 Spadă, Silivașu de Câmpie (jud. Bistrița-
Năsăud)
Două spade cu antene involutate (una cu involutarea liberă, la cealaltă,
involutarea fiind unită printr-o bară) au fost găsite la Bunești (jud. Brașov)
și, respectiv, la Silivașu de Câmpie (jud. Bistrița-Năsăud).
Au lama în formă de flamă, derivată din lama prelungă, triunghiulară, a
rapierelor miceniene.
il.27 Spadă, Ghenci (jud. Satu Mare)

Are lama în formă de flamă, cu o nervură mediană formată din 3 caneluri
poansonate, garda mânerului fiind terminată în cupă cu buton. Mânerul
are o formă elegantă și un decor în 4 registre, cu 4 cercuri alcătuite din
câte 4 linii concentrice, cu un punct în mijloc. Cupa este ornamentată cu 3
benzi de linii, ultimele două dublate cu un șir de arcade, iar butonul este
decorat cu cercuri concentrice, un șir de arcade și două rânduri de
hașururi. Are o lungime de 59cm.
PUMNALELE
il.28 Pumnale, tezaurul de la Perșinari
Demonstrează marea virtuozitate tehnică a meșterilor, dar sunt
nedecorate (au dimensiuni apropiate, fiind turnate după același tipar sau
după tipare similare, probabil fiind piese încă nefinisate). Sunt lame
lanceolate, cu nervură mediană, evazarea spre mâner implicând curbura
tăișurilor.
il.29 Pumnal, Epureni (jud. Vaslui)

Cu mâner profilat, îngroșat la capăt, cu bulb în apropierea gărzii, acesta are
gardă cu bordură și volute îndreptate în jos, lamă evazată, cu nervură
mediană.
SĂBIILE-PUMNALE AKINAKES
il.30 Arme de tipul akinakes, Ferigile / il.31 Arme de tipul akinakes,
Curtea de Argeș
Cele din cadrul grupului Ferigile au mânerul decorat cu șanțuri verticale și
cu benzi incizate, unele cu șiruri de puncte impunse în interior. Un
exemplar are decorată și lama, pe care ornamentele de pe mâner coboară
de ambele părți ale nervurii centrale: șiruri de puncte împunse în zig-zag
pe bară, care înconjoară marginile cordiforme ale gardei.
157
Cele mai bogat ornamentate (incizat) sunt două exemplare de la Curtea de
Argeș: unul are măciulia decorată cu două șiruri orizontale de triunghiuri
hașurate, dispuse în zone orizontale, celălalt, cu serii de linii frânte
întrerupte de un X.
il.32 Sabie, Dobolii de Jos

Piesa este deosebită de tipul akinakes prin lungime (peste 1m) și nici garda
nu este cordiformă, ci alcătuită din două animale îngenuncheate, cu gura
deschisă, pe corp având un cap de pasăre de pradă cu ciocul încovoiat;
superior, antenele sunt mult arcuite, pe fiecare, două capete de păsări au
ciocul arcuit: mânerul are, de-o parte și de alta șănțuirii verticale, serii de
liniuțe orizontale și câte 5 cerculețe cu punct central.
il.33 Sabia-emblemă, Medgidia / detalii

Pe sabia-emblemă de la Medgidia (tot de tipul akinakes), elementele
decorative par tot scitice. Fiind un pumnal cu două tăișuri, de sec. V î.Hr.,
din bronz de bună calitate – acesta este un simbol militar (nu s-au găsit
urme de folosire) și are o lungime de 0,46m. Mânerul are în partea
superioară o bară transversală decorată stângaci cu liniuțe gravate cu
mâna. Decorul mânerului redă un vultur gravat, cu capul reprezentat din
profil și corpul din spate, cu cioc puternic (în care ține un șarpe cu cap
triunghiular), gâtul vulturului fiind disproporționat de lung și de gros,
decorat cu benzi hașurate – ca și aripile și coada. În partea superioară a
tecii (sabia sugerează reprezentarea unui pumnal în teacă) se află o placă
în formă de inimă, cu 2 lobi decorați realist, cu câte un țap așezat, cu
coarne răsucite, reprezentate în relief crestat, cu ochii posibil încrustați, cu
gât ornamentat în relief crestat. Tehnica combină modelarea, turnarea,
gravarea, încrustația. Placa-ataș este bogat ornamentată gravat cu un cap
de hienă, expresiv reprezentat, cu urechi ascuțite. În sectorul următor – cu
butoni și cu ciocul unui vultur – oroarea de vid este caracteristică.
il.34 Pumnal-akinakes, Măcișeni (jud. Galați) / il.35 Pumnal-akinakes,

Cipău (jud. Mureș)
De la Măcișeni (jud. Galați) și de la Cipău (jud. Mureș) provin două
pumnale-akinakes tipice pentru stilul scitic, unul cu mâner în T și altul cu
mâner cu antene.
il.36 Pumnal-akinakes și teaca, Firminiș (jud. Sălaj)
158
Celebru este akinakes-ul din bronz de la Firminiș (jud. Sălaj) (de 36,5cm
lungime, dintre care 23,8cm măsoară lama), tipic pentru aria tracică a
akinakai-urilor – prin mânerul fasciculat, bara în T și garda dublă,
cordiformă a pumnalului, la care se adaugă și ajurul tecii, crucea în
tetraskelion cu brațe frânte, de pe ecusoanele acesteia (simbol solar). De
menționat este și amintirea scitică a terminației în cioc de grifon, cu
fascicularea caracteristică.
il.37 Garnitură de teacă de pumnal, Ferigile

O frumoasă garnitură de teacă de pumnal de la Ferigile are un decor bogat,
ajurat, cu motive rombice, triunghiulare, tipic tracice.
PIESE DE ARMURĂ
APĂRĂTOARE DE BRAȚ ȘI COT

il.38 Apărătoare de braț, Satu Mare (sat, jud. Arad)
Aceasta este realizată dintr-o sârmă groasă din bronz, terminată cu volute
la ambele capete.
COIFURI
il.39 Coiful din aur cu obrăzare de la Poiana Coțofenești (jud. Prahova) /
Detaliu obrăzar / Detaliu apărătoare de ceafă
Casca din aur (de 20 de carate) cu obrăzare de la Poiana Coțofenești (jud.
Prahova) (de 770g) este o calotă conică (vârful lipsește), cu deschidere
rectangulară, datată în jurul anului 400 î.Hr. Frontal, decorul falsei viziere
este constituit din imenșii ochi apotropaici, expresivi, migdalați, cu
sprâncene prelungite cu o semispirală, de pe care pornesc alte sprâncene
mai mici, spiralate. Este posibil ca cercurile adâncite al pupilelor să fi primit
pietre strălucitoare. Calota este decorată în întregime cu șiruri paralele de
rozete conice proeminente, ce reproduc țintele-nituri ale unei ferecături.
În rest, decorul bogat este realizat au repoussé și gravat, cu scene
figurative dintr-o mitologie sincretistă elenică (cu origini orientale
iraniene). Pe obrăzare are scene de sacrificiu, oameni și animale fantastice,
stilizați stângaci, decorativ, simetric dar fără omogenitate: un personaj
masculin (rege-preot?) – cu armură cu solzi, peste care se află o hlamidă
prinsă cu o fibulă, și cu un coif conic – este îngenuncheat pe spatele unui
berbec, cu coadă și cap disproporționat de mari, pe care îl va sacrifica cu
akinakes-ul cu antene involute, pe care îl ține cu vârful în sus, într-un gest
ritualic. Combinația dintre hlamidă și armură grea este o dovadă a
159
apartenenței – personajului reprezentat – armatei prinților traci și geto-
daci. Pe apărătoarea de ceafă, decorul coifului redă, în două frize,
patrupede înaripate și grifoni, cu gheare exagerate.
il.40 Coiful din argint parțial aurit din tezaurul de la Agighiol

Acesta este o piesă de paradă, cu aceeași formă și cu o greutate apropiată
(743,5g). Coiful nu are decor în partea superioară, cea inferioară fiind
ornamentată bogat, cu scene dinamice, cu câte un călăreț în zale pe
obrăzare, șarjând cu sulița (cu detalii de harnașament, dar și cu stângăcii:
disproporții mai ales ale mâinilor, dar și ale cailor), aceștia fiind acoperiți cu
foiță de aur, și cu 2 călăreți pe apărătoarea de ceafă, care aruncă lancea cu
mâna stângă, orientați în sensuri opuse, separați printr-o rozetă. La acest
decor se adaugă, frontal, 2 ochi apotropaici, migdalați, exagerați, cu
sprâncene arcuite, stilizate spiralat. Deasupra plăcii frontale, o friză de
arcade este surmontată de o friză de palmete.
il.41 Coiful din tezaurul de la Peretu (jud. Teleorman)

Piesa are aceeași calotă relativ conică, falsă vizieră, apărătoare de obraz și
de ceafă, dar decorul este cel mai sincretist dintre decorurile tuturor
acestor coifuri. Cei 2 ochi sunt redați mai simplificat și mai rigid stilizați.
Decorul reprezintă pe obrăzarul drept pasărea de pradă cu iedul în gheare
și cu peștele în cioc, cu detalii diferite față de decorul unuia dintre paharele
de la Agighiol (cu care se aseamănă): cerculețe pe creastă, imbricații pe
gheare… De asemenea, celălalt obrăzar are decorul – cu un țap de munte
cu coarnele ondulate – asemănător cu decorul de pe al doilea pahar de la
Agighiol (și aici unele detalii diferă: pelajul și copitele fiind stilizate diferit).
il.42 Coif, Porțile de Fier

Acesta este, ca formă, mai scund și mai lat decât cel de la Agighiol.
Marginile deschiderii sunt ondulate. În privința decorului, are reprezentat
pe unul dintre obrăzare motivul vulturului cu peștele în cioc și iepurele în
gheare, stilizat ca pe paharul de Agighiol: vulturul, cu gheare exagerat de
mari, ierbivorul, cu aceleași benzi transversale ca și țapul de munte de pe
celălalt obrăzar – acesta – cu coarne puternice și elegante (după stilizarea
cerbului de pe al doilea pahar de la Agighiol), cu corpul (disproporționat)
acoperit cu benzi umplute cu liniuțe orizontale. Pe apărătoarea de ceafă,
coiful are un decor dispus pe două frize: rozete stilizate în 4 colțuri – pe cea
de sus, palmete elegante (ca pe coiful de la Agighiol) – pe cea de jos.
Decorativism pronunțat are întregul ansamblu, la care contribuie ochii
160
apotropaici, cu dubla sprânceană stilizată echilibrat. Calota are decor doar
la bază: o friză cu arcade în registrul de jos și una cu palmete deasupra, la
care se adaugă stilizarea urechii în forma literei C, prin două linii paralele
cu capetele aduse în interior într-o semispirală.
il.43 Coif, Băiceni (jud. Iași)

Detaliile decorului (au repoussé), proprii sciților – scena cu lupul atacând
un leontopegas, un animal fantastic în care este combinat un leu și un
pegas, sau detalii tehnice ale redării gâturilor cailor în relief unghiular –
sunt mărturie pentru faptul că meșteșugarul lucrase pentru comanditari
sciți, dar realizează acum o piesă pentru un principe get din Moldova. În
plus, șerpii cu capete de pasăre au de fapt capete de dragon, iar personajul
masculin (probabil principe-preot, nu o divinitate – divinitățile vor decora
mai târziu piese de armură!) de pe obrăzarul drept ține într-o mână o cupă
asemănătoare cu cele din tezaurele geto-dacice din sec. I î.Hr. – I d.Hr., iar
în cealaltă un ryton asemănător cu artefactul – mai târziu! – de la Poroina.
Calota este ornamentată cu mici spirale ce stilizează probabil pieptănătura.
Aceiași ochi apotropaici decorează falsa vizieră.
il.44 Coif din bronz, Pișcolț (jud. Satu Mare)

Măsurând 18,5cm înălțime, acesta are calota ogivală și un buton rotund în
vârf, decorat cu linii concentrice și liniuțe oblice.
il.45 Coif, Ciumești (jud. Satu Mare)

Pasărea are 32cm lungime și 23cm deschiderea aripilor (cu desene diferite,
una dintre ele fiind reparată în Antichitate), așezată fiind pe un cilindru
înfipt într-un știft ce iese din mijlocul calotei; are aripile deschise, cu cioc
(restaurant și acesta) și ochi din fildeș și email roșu, precum și o rozetă
decorată cu ove și cârcei.
il.46 Coif din bronz, greco-illyric, Găvojdia (jud. Timiș)

În ceea ce privește decorul, două nervuri reliefate puternic (și decorate cu
o linie incizată) ranforsează calota. La cele 3 incizii ce ornamentează calota
între nervuri se adaugă și perlatura din nituri succesive de la marginea
coifului, precum și rozeta cu 6 petale, aplicată dintr-un metal alb, de pe
tăietura ce separă obrăzarul stâng de apărătoarea de ceafă. În partea
stângă, deasupra unghiului drept al vizierei, în aceeași tehnică abia se
deslușește un ornament în formă de călăreț (?), iar sub butonul frontal –
un mistreț (?).
161
il.47 Coif, Silivaș (jud. Alba)
Cu decor în niello pe apărătoarea de ceafă, cu motivul cârcelului, piesa are
și o buterolă cu același decor.
SCEPTRE
il.48 Sceptre din bronz de factură scitică, jud Tulcea
Au formă de protome de pasăre de pradă, cu cioc încovoiat și cu un decor
cu linii paralele, două dintre piese terminându-se cu o bară hexagonală în
profil, ochii fiind reliefați semisferic.
CNEMIDE
il.49 Cnemidele de la Agighiol (jud. Tulcea)
Acestea măsoară 47,8cm și, respectiv, 46cm înălțime. Ornamentația redă,
pe una dintre cnemide, un călăreț și dedesubt un personaj masculin șezând
pe un tron, cu un vultur într-o mână și un ryton împodobit, în cealaltă, iar
pe cealaltă parte, un animal fantastic. Cealaltă cnemidă este ornamentată
în partea de jos cu șerpi; partea care protejează genunchiul este modelată
prin martelare în forma unui cap de femeie (Ariadna?), cu detalii ale
cârlionților părului și ale cerceilor, cu o bandă pe frunte și două coliere la
gât. Ochii sunt expresivi aici și, în general, trăsăturile feței au o oarecare
delicatețe. La prima cnemidă, care reprezintă probabil un bărbat, fața
acestuia este acoperită cu benzi subțiri de aur. Cârlionții redau părul și aici,
dar colierele lipsesc.
VASE
il.50 Ceașcă (căuș), depozitul de la Sângeorgiu de Pădure (jud. Mureș)

O ceașcă (căuș) are coada arcuită, cu sugestie zoomorfă.
il.51 Vase din bronz, Brăduț

Numeroase sunt căldărușele cu două torți răsucite ca un torques, decorate
sub buză cu registre înguste acoperite cu grupe de liniuțe paralele, drepte
și în unghi, triunghiuri, ghirlande, puncte gravate.
il.52 Vas din bronz, Transilvania / il.53 Vas din bronz, Oradea
il.54 Situlă din bronz, Brâncovenești / il.55 Situlă din bronz, Remetea
Mare (jud. Timiș)
162
Gălețile (situlele) au decorul constituit tot din șiruri de proeminențe-
butoni.
Cea de la Oradea are un decor în partea superioară, cu 4 șiruri orizontale
de proeminențe, încadrate de 5 șiruri de puncte gravate
…cea de la Brâncovenești are șiruri orizontale de triunghiuri pictate cu
negru (bitum?).
O raritate este situla de la Remetea Mare (jud. Timiș) (cultura Basarabi),
prin sugestiile figurative dintre butonii de pe umăr (capete de păsări
acvatice).
il.56 Sângeorgiu de Pădure (jud. Bistrița-Năsăud)

O situlă din bronz în formă de calotă are două torți (torsadate) prinse în
două verigi cu atașe cruciforme, capetele torților fiind modelate în formă
de protome de păsări.
il.57 Ceașcă, Lechința de Mureș (jud. Mureș)

O ceașcă plată are buza evazată și toarta supraînălțată, cu marginea
profilată.
il.58 Vase din aur, Bihor

Cești largi din aur găsite în Bihor au o toartă prinsă doar de buză: 3 au
decor în forma canelurilor verticale au repoussé și a șirurilor orizontale de
perle, al patrulea are o ornamentare deosebită: pe buză și pe toartă –
cârlige spiralice gravate și proeminențe au repoussé; pe umăr – motive
vălurite și cercuri gravate; fundul are un motiv gravat tot vălurit, combinat
cu cercuri.
il.59 Vas, Biia

Piesa are torți care coboară de pe buză dar nu se prind de partea inferioară
a corpului vasului, extremitățile libere răsucindu-se în câte două volute
opuse, cu aceeași semnificație simbolică solară (ca și în cazul podoabelor,
unde se mai întâlnește această dublă spirală). Pe gât, decorul dispus radial
desenează un zig-zag din puncte gravate cu poansonul, combinat cu mici
prelungiri verticale; pe corp – 3 șiruri orizontale de proeminențe au
repoussé (un șir cu 4 grupe de cercuri concentrice); iar pe fund – 3 cercuri
concentrice sunt înconjurate de 3 grupe de proeminențe.
il.60 Vase, tezaurul de la Rădeni (jud. Neamț)
163
Interesante sunt și vasele din foaie de aur din tezaurul de la Rădeni (jud.
Neamț): 3 cești semiglobulare cu decorul de pe torți în formă de caneluri la
două cești, la una dintre ele găsim însă un decor geometric gravat și
încrustat cu o pastă neagră: romburi și linii frânte.
il.61 Ryton-ul din argint aurit de la Poroina (jud. Mehedinți) / Detaliu

Măsurând 27cm înălțime, acesta are un orificiu pe bot, prin care se scurgea
lichidul. În contrast (2 meșteri diferiți?) cu perfecțiunea artistică a formei,
decorul este artizanal, stângaci, au repoussé, cu reprezentări antropomorfe
rigide, într-o dublă scenă de libație: cu patru divinități feminine aurite,
două în picioare (cu mâna dreaptă ridicată și cealaltă adusă pe pântece –
siluetele în picioare nu sunt redate simetric, precum cele șezând), cu păr
scurt și îmbrăcate într-un fel de chiton; și două divinități șezând (cu un
ryton și o phiala în mâini), cu păr până la umeri și cu același veșmânt. În
afara decorului scenelor, un șir de ove cu câte un punct în mijloc decorează
gura vasului, iar fruntea taurului este ornamentată cu motive în vârtej care
închipuie părul – zonă aurită, ca și ceafa. Coarnele lipsesc (sau erau prinse
prin ambutisaj, printr-un fel de filet, ori nici nu au existat – iar golurile
rămase la bază fuseseră probabil încrustate cu pietre prețioase), urechile
lipsesc și ele, ochii fiind realist redați și inițial încrustați.
il.62 Pocale, Agighiol

Pe unul dintre vase, un registru superior are reprezentat un vultur cu corn,
cu penaj realist, cu un pește în cioc și cu un iepure în ghiare, celălalt
registru fiind împodobit cu un țap și 2 cerbi cu câte 8 picioare (sugerarea
vitezei este evidentă… și se află sub influența olăriei elene), iar fundul este
ornamentat cu un animal fantastic, cu colți și cu aripi (porc sălbatic?
grifon?); al doilea pocal are un decor similar, dar cu cervidee.
il.63 Pocal, Porțile de Fier

Registrului cu cerculețe și imbricații i se adaugă registrul cu unda etruscă,
cu corpul undei decorat cu cerculețe, după care urmează registrul figurativ,
al păsării de pradă cu peștele în cioc și ierbivorul în gheare, defilarea
ierbivorelor cu o pasăre de pradă deasupra, o pereche de cerbi, cu 8
picioare, o căprioară, un cerb, un țap de munte. Al patrulea registru, tot cu
imbricații, redă în sens invers unda etruscă. Pe fund, regăsim tot o
reprezentare a grifonului cu un iepure în gheare.
il.64 Ryton, tezaurul de la Peretu (jud. Teleorman)
164
Capul antropomorf din tezaurul de la Peretu, de 15cm înălțime, are părul
stilizat în volute, o diademă pe frunte – ornamentată cu un registru în
torsadă, un registru din foi lanceolate (o cunună de laur?) și un registru lat,
hașurat. Stilizat (tracic) este chipul: ochi rotunzi, sprâncene profilate și
hașurate, buze drepte, severe. La gât, un colier torsadat are perle în formă
de amforă.
il.65 Cazan scitic, Iacobeni / il.66 Cazan scitic, Scorțaru (jud. Brăila) / il.67
Cazan scitic, Castelu (jud. Constanța) / detaliu torți
Cazane scitice din bronz au fost găsite în Moldova (Avrămeni, Iacobeni), în
Muntenia (Viziru), în Dobrogea (Scorțaru, jud. Brăila, Castelu, jud.
Constanța). Cel de la Scorțaru a avut un singur picior, încă în Antichitate
fiind însă transformat în tripod, cu picioarele în formă zoomorfă.
Cele două torți ale artefactului de la Castelu sunt stilizate în formă de țapi,
cu coarnele date pe spate, barba ascuțită și ochii bulbucați.
il.68 Situlă din bronz cu decor de tip celtic, Craiova (jud. Dolj)
Piesa are un decor de tip celtic: încrustații din metal în relief (niello). Avea
o toartă dublă, prinsă în atașele inelare de pe buză.
il.69 Carul de la Orăștie (jud. Hunedoara) / il.70 Carul de la Bujoru (jud.

Teleorman)
Primul este alcătuit dintr-un șasiu din bare de bronz turnate, încovoiate la
capete, terminate cu protome de păsări de apă și reunite prin două osii și o
bară lată – pe care se află cazanul. 4 roți cu 4 spițe sunt montate la
capetele osiilor. De pe profilele ce incing cazanul pornesc două protome de
păsări de apă, precum protome de păsări încheie și barele ce trec peste
deschiderea gurii vasului.
26cm înălțime măsoară un suport de vas asemănător, dar mai simplu: cu 4
roți, pe al cărui șasiu este așezat un vas ovoidal cu capac. De osia
anterioară atârnă o traversă pentru legat hamurile; din capac și din corpul
vasului, suporții care ies, încovoiați și terminați în evantai, sugerează păsări
(de apă). În centrul capacului vasului, se află un baston cu un ochi și două
proeminențe terminate în evantai, ce sugerează tot păsări.
OGLINZI
il.71 Oglinzi, Feiurd, Jacu, Păuca
165
La oglinzile de la Feiurd, Jacu, Păuca, mânerele au capitelurile în formă de
cerb cu coarne ramificate și cu detalii ale ochilor și ale urechilor. Partea de
jos a mânerului are întotdeauna formă de animal, ca la oglinzi de la Jacu,
Ghindeni, Păuca: un lup răsturnat, iar cele de la Feiurd și de la Turda se
termină în cap masiv de berbec. Cea de la Feiurd (jud. Cluj) este discoidală,
are mâner din bară plată canelată, cu capitelul în formă de cerb ajurat și cu
capătul liber în protomă de berbec. Cea de la Jacu (jud. Mureș) are
mânerul – tot din bară plată, canelată – sudat de disc printr-o gheară dublă
semicirculară, suportată de un cervideu îngenuncheat, sprijinit și el pe bara
canelată; capătul liber al oglinzii este terminat printr-o figură ajurată
reprezentând o fiară. Și cea de la Păuca (jud. Sibiu) are capitelul în formă
de cerb și capătul liber terminat cu silueta ajurată a unui carnivor.
APLICE
il.72 Aplice, Uioara de Sus (jud. Alba)

Aplice în fomă de pelta erau decupate din tablă de bronz, perforația din
centru datorându-se destinației lor, de a fi cusute pe veșminte.
il.73 Aplică în ochelari, Partoș (jud. Alba)

Piesa este în formă de ochelari, cu spirale cu umbo central și cu două
ochiuri de la conjugarea spiralelor.
il.74 Aplică, Izvorul Bârzii (jud. Mehedinți) / Aplice, depozitul de la

Cajvana (jud. Suceava)
În formă de frunză și, respectiv, triunghiulare și treflate, acestea sunt
tăblițe lucrate au repoussé, au decor în formă de butoni în relief,
înconjurați de cercuri în puncte incizate (la prima) și decor în formă de
puncte (la celelalte).
il.75 Aplică, argint, tezaurul de la Agighiol (jud. Tulcea) / il.76 Aplică,

argint, tezaurul de la Agighiol (jud. Tulcea)
În formă de protomă de ursuleț – între extremitățile semilunei care se
termină în protome de șerpi – sunt unele aplice din argint (turnate și
cizelate).
Altă aplică din același tezaur (martelată) are placa semicirculară decorată
cu hașururi și volute, surmontate de o protomă de harpie, cu cunună de
șerpi încolăciți.
166
il.77 Aplică, Armășoaia / il.78 Aplică, Bârsești / il.79 Aplică, Salonta / il.80
Aplică, Mădăraș / il.81 Aplică, Sf. Gheorghe / il.82 Aplică, Șeica Mică
Aplicele cruciforme din bronz pentru tolbă aparțin sciților. Cea găsită în
Moldova, la Armășoaia, are cele 3 brațe scurte în formă de protome de
vultur stilizate, cu ochii indicați prin cercuri cu un punct în centru; pe inelul
central, un carnasier cu gura deschisă își întoarce coada deasupra capului.
Similar este decorul aplicei de la Bârsești: doar că aici schematizarea se
aplică unor capete de grifon.
Brațele scurte ale aplicei de la Salonta redau partea superioară a unui cal
(capul, gâtul, picioarele din față), mijlocul fiind similar cu cel al aplicei de la
Armășoaia: un patruped stilizat, încolăcit, iar pe brațul lung, o scenă de
vânătoare înfățișează un iepure urmărit de un animal, alt iepure apărând
pe capăt, cu o mișcare bine surprinsă.
Pe aplica de la Mădăraș, decorul este redus la un cerc cu gaură la mijloc pe
cele 3 brațe scurte și cu creste paralele pe cele 4 brațe.
De la Sf. Gheorghe provine o aplică mai deosebită, în formă de cerb
îngenuncheat, cu capul întors și coarnele stilizate în semilună; factura și
detaliile sunt scitice, dar nu a fost lucrată pe teritoriul României.
Aplica în forma unui disc plat (ornamentat cu o spirală incizată) de la Șeica
Mică se prelungește într-un cap de cerb schematizat, cu coarne răsucite
spiralic și cu ochiul ca un cerculeț la capătul unei spirale incizate.
il.83 Aplică, Argamum (jud. Tulcea) / il.84 Aplice, tezaurul de la Craiova /

il.85 Aplice, tezaurul de la Peretu
De factură scitică este și aplica (de harnașament) de la Argamum (jud.
Tulcea), decorată prin turnare cu o protomă de cap stilizată.
Cele 28 de aplice din argint (uneori aurit) din tezaurul de la Craiova au
aspect de tetraskelioane, triskelioane, unele au aspect de mici sculpturi
ronde bosse, cu protome de cai, tauri, cerbi, lei, șerpi-grifoni, dragoni,
berbeci, lupi, păsări răpitoare stilizate, o mare varietate de forme cu un
înalt nivel calitativ, în care se combină tehnica turnării cu ajurarea,
ciocănirea, gravura, încrustarea, placarea cu aur, sudarea.
Tezaurul de la Peretu are aplice în forma tetraskelionului terminate cu
capete de cal asemănătoare cu cele de la Craiova, precum și o aplică
triskelion, cu capetele terminate în protomă de grifon, mai stilizată decât
în tezaurul de la Agighiol, la care se adaugă aplice decupate, cu lupta –
decorativ redată – dintre un grifon și un cerb.
il.86 Placă de aur (aplică de harnașament), tezaurul de la Stâncești
167
Probabil o piesă de harnașament, o placă mare (47,8cm, 100g) din aur din
cetatea de la Stâncești a fost atribuită sciților, datorită combinației hibride
a reprezentării: un pește cu cap, bot și colț de mistreț, coadă de pasăre.
il.87 Rozete din aur, Mișca (jud. Arad)

Piesele din aur de la Mișca (jud. Arad), de aplicat pe veșminte sau pe piese
de harnașament, au forme de rozetă cruciformă (una în formă de disc
profilat), simbolismul solar fiind evident.
PLĂCI DIN FOAIE DE AUR
il.88 Placă din aur, Gurbănești / il.89 Plăcuțe treflate din aur, Blaj / il.90
Placă dreptunghiulară, aur, Blaj
O placă din foaie de aur găsită într-un mormânt de la Gurbănești este
decorată au repoussé cu un cerb îngenuncheat, cu un grifon înaripat pe
spate.
Scitice pot fi considerate și cele 3 plăcuțe treflate din aur de la Blaj,
ornamentate semi-globular, cu mici proeminențe au repoussé în jurul
marginilor și mai mari în mijloc.
Tot de la Blaj provine placa dreptunghiulară cu laturile lungi concave și un
decor cu triunghiuri și proeminențe ștanțate (atribuită de unii culturii
Basarabi).
168
2.ARTA PODOABELOR
BRĂȚĂRI
il.91 Brățări, depozitul de la Partoș (jud. Alba) / il.92 Brățară,

Dragomirești
O formă comună a acestora este cea circulară, cu capete libere sau sudate,
cu bara în secțiune rombică, din aur, cu decor gravat pe fața exterioară.
Brățările în forma benzilor înguste sunt decorate cu creste paralele
il.93 Brățară, Șpălnaca / il.94 Brățări, Vadul Izei

…sau sunt gravate cu motive strict geometrice, unghiulare și mai rar curbe
(niciodată spirale), unele cu succesiuni de ghirlande pe margini (și fără
decor pe mijloc).
Alte brățări au în compartimentele mari au o succesiune de triunghiuri
hașurate, cu puncte în vârfuri, pe laturile unei benzi înguste cu un șir de
puncte.
il.95 Brățara de bronz de la Vinga (jud. Arad) / il.96 Brățară, Șpălnaca

Decor în compartimente are și brățara din bronz de la Vinga (jud. Arad),
constituit din linii incizate fin, organizate în 5 benzi care secționează
brățara în 4 compartimente, pe fiecare încrucișându-se două linii în X,
triunghiurile rezultate fiind acoperite cu linii oblice și chiar în zig-zag.
Pe brățări de la Șpălnaca, benzi în unghi închid în ele romburi cu cerculețe
concentrice în interiorul unora dintre ele.
il.97 Brățară, Deapoli / il.98 Brățară, Berzasca (jud. Caraș-Severin)

Brățara masivă de la Deapoli are compartimente decorate cu triunghiuri
hașurate și cu succesiuni verticale de linii în unghi, în două compartimente
fiind gravate romburi concentrice, cu cerculețe concentrice la mijloc.
Două panouri dreptunghiulare gravate pe o frumoasă și fin decorată
brățară de la Berzasca (jud. Caraș-Severin) sunt separate printr-o zonă de
hașururi și fascicule și sunt împărțite prin benzi de linii și printr-un șir de
împunsături în mai multe romburi, ale căror vârfuri sunt marcate de rozete
compuse din 3 cercuri concentrice profilate.
il.99 Brățară torsionată, Telița „Celic Dere” (jud. Tulcea)

Brățări din bară torsionată au fost găsite de asemenea.
169
il.100 Brățară, Transilvania / il.101 Brățări, tezaurul de la Sacoșu Mare
(jud. Timiș)
Brățările masive din bronz cu ambele capete răsucite în câte două spirale
apar încă din Epoca bronzului mijlociu.
Cele din tezaurul de la Sacoșu Mare (jud. Timiș) sunt realizate din bară
patrulateră de aur, gravată cu decor linear (zig-zag-uri care realizează
succesiuni de romburi cu puncte și linii în interior), care spre capete se
subțiază și devine cilindrică, volutele producând și un mic relief central
(umbo).
il.102 Brățară spiralică, Ghilad (jud. Timiș) / il.103 Brățară, Enisala (jud.
Tulcea) / il.104 Brățară spiralică, Maglavit (jud. Dolj)
Se găsesc și brățări în formă de spirală: cea mare de la Ghilad (jud. Timiș)
descrește în grosime la unul dintre capete, acestea, capetele, terminându-
se în volute.
Din Dobrogea, cea aparținând geților are 3 spire și capetele teșite și
terminate în protomă de șarpe (Enisala, jud. Tulcea).
În formă de spirală, brățara poate constitui și apărătoare a antebrațului,
atunci când lungimea ei este mare.
il.105 Brățări, Ostrovu Mare

Din aur, brățările pot fi simple, din fir gros sau mai ales din bară cu secțiune
cvadriangulară cu capetele apropiate sau petrecute, decorul fiind în formă
de crestături sau de liniuțe gravate.
il.106 Brățară, Biia / il.107 Brățară, Pipea / il.108 Bățară, Boarta

Cea de la Biia are – pe lângă decor cu linii, cercuri, puncte, linii vălurite sau
în zig-zag, valuri ce se sparg – și 3 butonași din aur sudați după turnare
…cea de la Pipea este ornamentată asemănător: bandă ondulată.
O brățară de la Boarta, tot cu capetele în semilună, lucrată într-o foaie lată,
este decorată cu caneluri orizontale și cu șiruri de puncte gravate. Capetele
răsfrânte au dimensiuni mai mici decât alte brățări de acest tip.
il.109 Fragment brățară, jud. Hunedoara

Decor gravat fin, cu striuri orizontale și benzi striate în zig-zag, găsim pe un
fragment de brățară descoperit în jud. Hunedoara.
il.110 Brățară, Târgu Mureș
170
Brățările descoperite la Târgu Mureș și într-un loc neidentificat din
Transilvania au capetele terminate în protome de taur și un decor din șiruri
de perle în relief, una cu fața interioară cu o succesiune de meandre
gravate, care se pare, după unele informații, că erau și încrustate cu argint.
il.111 Brățări, Firighiaz (Firiteaz) / il.112 Brățară, Aciș

Brățările cu capetele răsucite în formă de spirală simplă sau dublă au
uneori și decor cu crestături verticale sau gravat cu succesiuni de puncte,
linii în zig-zag despărțite de linii verticale însoțite de puncte.
O variantă – a celor cu câte o spirală la fiecare capăt – are corpul format
dintr-o foaie lată, cu capete semilunare, cu nervuri în relief și uneori cu
șiruri de perle.
il.113 Brățări, Oradea

Piesele din foaie lată au nervuri longitudinale și decor gravat, în forma
unor zig-zag-uri punctate, triunghiuri hașurate, liniuțe.
il.114 Brățară-manșon, tezaurul de la Turnu-Măgurele / il.115 Brățări-

manșon, tezaur dintr-un loc necunoscut
Brățările-manșon sunt decorate pe mijloc cu brâuri-nervuri orizontale, iar
cilindrul mic are și zig-zag-uri gravate.
Două brățări-manșon cilindrice nesudate au marginile perlate.
DIADEME
il.116 Manșon (diademă) din aur, Galeș – Poarta Albă / il.117 Diademă,
tezaurul de podoabe din aur de la Hinova (jud. Mehedinți)
O diademă provine din tezaurul de podoabe din aur de la Hinova (jud.
Mehedinți).
Cele două mari manșoane (diademe) din foaie de aur bătută cu ciocanul
din tezaurul de la Galeș – Poarta Albă (jud. Constanța) au formă tronconică
galbată, cu margini evazate și decor pe margini cu câte 3 șiruri de puncte
au repoussé.
INELE, INELE DE BUCLĂ
INELE
il.118 Inele, Brăduț
171
Inelele de tip Brăduț (cu corp subțire, cu secțiune circulară și capete
petrecute și ascuțite) au corpul decorat cu creste fine, verticale sau în
unghiuri.
il.119 Inele, tezaur dintr-un loc necunoscut

Dintr-un loc necunoscut de pe teritoriul țării noastre provine un tezaur din
care un grup este format din două inele spiralice din bară convexă de aur.
INELE DE BUCLĂ
il.120 Inele de buclă, Curtea de Argeș, Sărata-Monteoru, Pecica – Rovine,
Târgușor / il.121 Inele de buclă din aur, Sântana (jud. Arad)
Inelele de buclă sunt și din bronz și din aur, cu decor gravat și împuns au
repoussé: creste în relief, zig-zag-uri, grupe de linii gravate (Pecica, Alba
Iulia, Brașov, Vețel, Târgușor, Curtea de Argeș, Sărata-Monteoru – de aici
provenind și inele cordiforme, cu capetele petrecute, și inele cu frunză – cu
o parte lățită ce stilizează o frunză, pe care decorul este alcătuit din nervuri
paralele, cu crestele marcate prin șiruri de impresiuni în formă de puncte).
Găsim asemănare cu frunzele din aur de la Sântana (jud. Arad) – cu o
nervură în relief pe mijloc, prinse câte două la capetele unui fir de aur.
COLIERE
il.122 Coliere, Bocșa Română, Slătioara

Colierele din bronz (Bocșa Română, Uioara, Ghergheș) au compartimente
late și înguste, în care alternează zig-zag-uri pluriliniare cu linii verticale, cu
motivul ramurii de brad în mijloc; ori întreaga zonă este decorată cu zig-
zag-uri pluriliniare.
il.123 Colier, Alba Iulia – Partoș / il.124 Torques-uri, Deva / il.125 Colane,
depozitul de la Bâlvănești
Multe sunt torsionate, ca cel de la Alba Iulia – Partoș
…sau cele 3 torques-uri găsite la Deva, cu capetele îndoite pentru prindere
…sau înfășurate, ca la cele din depozitul de la Bâlvănești (cultura Basarabi).
il.126 Coliere torsionate, depozitul de la Coldău

Cele din depozitul de la Coldău sunt din sârmă de bronz cu secțiune
rotundă, cu bara răsucită neuniform (cu mâna) și capetele răsucite spiralic
sau terminate cu proeminențe semi-sferice ori în formă de T.
172
il.127 Colier, Pecica (jud. Arad)
Colierul din tezaurul de la Pecica – Rovine (jud. Arad) este compus din 48
de conuri simple din aur, perforate pentru a fi prinse de un șnur (ori
aplicate pe un veșmânt?).
il.128 Colier din mărgele de aur, tezaurul de la Boarta

Și coliere în forma unor șiraguri de mărgele din aur în formă de perle
sferoidale perforate la mijloc au fost descoperite.
il.129 Lanț, Apoldu de Sus

Lanțul de la Apoldu de Sus este alcătuit din 18 verigi din bară de aur
torsionată, verigile, mai groase în zona mediană, având decor în formă de
grupuri de crestături.
il.130 Saltaleone, Ferigele

Un saltaleone din tuburi de bronz a fost găsit la Ferigele (cultura Bârsești-
Ferigile).
il.131 Pectoralul de la Balaci (jud. Teleorman)

Pectoralul din aur de la Balaci (jud. Teleorman) este o simplă bandă
semilunară cu orificii la capete pentru prinderea de veșmânt.
PANDANTIVE
il.132 Pandantiv cu miniaturi de celturi, Sângeorgiu de Pădure (jud.

Mureș)
Un pandantiv de 6cm are miniaturi de celturi.
il.133 Pandantiv în formă de ochelari, Ploiești – Triaj

În formă de ochelari au fost găsite și pandantive, ca cel de la Ploiești – Triaj
(cultura Bârsești-Ferigile), cu agățătoarea constituită din bucla făcută între
cele două spirale.
il.134 Pandantiv, Mișca (jud. Arad) / il.135 Pandantive bronz, Ulmi –

Liteni (jud. Iași)
Două pandantive cu o ușoară sugestie antropomorfă au fost descoperite la
Mișca (jud. Arad).
Sincretism între o schematizare umană și imaginea unui topor prezintă
două pandantive din bronz găsite la Ulmi – Liteni (jud. Iași).
173
il.136 Lanț cu pandantive, Orșova (jud. Mehedinți) / detalii
Deosebit este lanțul din bronz cu diferite pandantive de la Orșova
(Hallstatt): verigi cu capete apropiate, din sârmă circulară de bronz, și cu
pandantive simbolice care reprezintă vase cu picior, cu umăr canelat, gât
înalt, buză evazată cu caneluri, precum și berbeci schematizați sugestiv, cu
coarne foarte arcuite și cu decor gravat pe corp cu linii unghiulare, precum
și o formă nedefinită.
il.137 Pandantiv, Guruslău (jud. Sălaj

De asemenea, o mențiune specială trebuie făcută și pentru lanțul
ornamental de harnașament de la Guruslău (jud. Sălaj): de două lănțișoare
este agățat un disc cu 5 cercuri concentrice în relief și cu un umbo la
mijloc, de care sunt agățate cu mici cârlige 3 lănțișoare ce susțin o placă
dreptungiulară decorată cu două roți solare ajurate, închise în cercuri
concentrice și separate printr-un decor în relief în formă de X; alte 3
lănțișoare erau prinse de această placă, la capătul acestora fiind prinsă
câte o placă triunghiulară cu latura inferioară crestată și cu decor pe corp
cu V-uri cu vârful în sus.
il.138 Pandantive, Desa (jud. Dolj) / il.139 5 pandantive, depozitul de la

Ghidici (jud. Dolj)
Tot ca harnașament erau folosite și pandantive, ca cele de la Desa (jud.
Dolj) (cultura Basarabi), inelare, din bronz, cu codița de prindere perforată
…sau ca cele din depozitul de la Ghidici (jud. Dolj) (tot Hallstatt).
il.140 Tutuli, Cioclovina (jud. Hunedoara)

Au fost găsiți și clopoței din bronz care se atârnau ca pandantiv de
harnașament. În general, una dintre variante are corpul concav-discoidal,
suprafață netedă, butonul conic, cealaltă având corpul în formă conică, cu
cercuri concentrice reliefate și cu butonul sferic. Decorul celor
ornamentate era pe gardină, cu cercuri concentrice.
il.141 Pandantiv din aur, Poiana

Un mic (2,9cm) pandantiv triunghiular din foaie de aur era decorat au
repoussé cu un șir de puncte în jurul marginilor și cu un motiv central ca o
copcă întoarsă, cu o linie verticală între brațe.
174
FIBULE
il.142 Fibulă în ochelari, Balta Verde (jud. Mehedinți) / il.143 Fibulă în

ochelari, Blandiana (jud. Alba)
Fibulele au forme diferite: de ochelari, ca cea de la Balta Verde (jud.
Mehedinți)
…sau ca cele din depozitul de la Blandiana (jud. Alba).
il.144 Fibule cu arc simplu, Balta Verde (jud. Mehedinți) / il.145 Fibule,
Ostrovu Mare (jud. Mehedinți)
Fibule cu arc simplu provin din aceleași două necropole de la Balta Verde
(jud. Mehedinți)
…ori de la Ostrovu Mare (jud. Mehedinți) (cultura Basarabi), aici cu port-
agrafă cu croșet, cu port-agrafă cu placă în scut beoțian.
il.146 Fibulă a navicella, Banat

Fibule a navicella au port-agrafa triunghiulară prelungă (cultura Basarabi).
il.147 Fibulă, Sanislău

Fibulele de la Sanislău au doar un singur disc spiralic din fir de bronz, placa,
circulară, fiind decorată cu linii drepte, șiruri de puncte și ghirlande duble.
Profilul ei este similar cu cel al arcușului de vioară.
il.148 Fibulă cu nodozități pe arc, Babadag / il.149 Fibulă cu nodozități pe

arc, Revărsarea „Dealul Tichilești” / il.150 Fibulă cu globuri pe arc,
Revărsarea „Dealul Tichilești” / il.151 Fibulă cu două resorturi și o buclă
pe arc, Enisala
Culturii Babadag aparțin fibule – din bronz – cu nodozități pe arc (de
exemplu un fragment, un arc curbat, cu 4 nodozități cu profil rombic
…sau o fibulă întreagă, cu 7 nodozități romboidale pe arc, dublu resort și
placă triunghiulară, arcul fiind din bronz, cu miezul din sârmă din fier)
…fibule cu globuri pe arc (cu dublu resort și cu 3 globuri pe arc).
Singulară este fibula din așezarea Babadag III de la Enisala: cu două
resorturi și o buclă pe arc, cu piciorul în formă de clepsidră.
il.152 Fibulă, Suseni (jud. Mureș)

O variantă a fibulei în ochelari, aceasta (măsurând 25cm înălțime) are
corpul format dintr-un scut ovoidal, cu 3 spirale inegale la capătul opus
175
resortului. Marginile scutului au șiruri de cerculețe, de cele din partea
inferioară atârnând pandantive în formă de spadă. Scutul are un decor
liniar, incizat fin.
il.153 Fibulă, Rafaila (jud. Vaslui)

Având aproape aceeași dimensiune, 25,5cm, este și o fibulă la care locul
scutului este luat de o spirală la capătul unuia dintre firele de bronz,
anturată de o rețea de fire și spirale mai mici.
FALERE
il.154 Faleră, Beba-Veche / il.155 Falere, Șmig

Decorul mai simplu este cel realizat cu puncte gravate în jurul marginii și cu
motive triunghiulare.
Uneori, de pe cercurile de butonași se desprind 3 grupe de câte 3 șiruri de
butonași similari (adevărate tetraskelioane) (ca pe cele două falere – de
6,28cm și, respectiv, 3,7cm diametru – de la Șmig, aparținând purtătorilor
culturii Wietenberg).
il.156 Faleră, Reghin / il.157 Faleră, Vârșand / il.158 Falere, tezaurul de la

Săcuieni
Mai deosebită este o faleră de la Reghin, cu șiruri de puncte au repoussé și
cu mici proeminențe ce împart suprafața într-o serie de zone simetrice.
Falera de la Vârșand are un decor cu caneluri și cu puncte gravate: o spirală
fugătoare cu 5 cârlige se rotește în jurul centrului bombat.
Cele 3 falere din tezaurul de la Săcuieni, ornamentate au repoussé
combinat cu gravare, au decorul alcătuind spirale din șiruri de puncte:
spirale fugătoare și derivate prin dublare.
il.159, il.160, il.161 Falere, Grăniceri

Cele 3 falere plate găsite la Grăniceri sunt cele mai mari (14cm); au centrul
ușor bombat au repoussé, decorul fiind realizat prin gravare punctiformă:
motive spiralice
…la care se adaugă două păsări afrontate
…sau 2 cai afrontați, o pasăre și două siluete umane (una cu un pumnal în
mână?) și cârlige spiralice pe cercul exterior.
il.162 Falere, Ostrovul Mare
176
Decorul au repoussé (într-o foaie de aur) al celor 33 mici falere de la
Ostrovul Mare (cultura Gârla Mare-Cârna) trasează spirale simetrice:
spirale în S-uri înlănțuite sau motivul volutelor în C dublat adosat, cu
capete răsucite spiralic, dispuse radial față de un umbo înconjurat de 3
cercuri perlate; pe margine se regăsește o torsadă perlată.
il.163 Discuri spiralice, Sărăsău

Discurile spiralice de la Sărăsău, cu formă de melc turtit și derivate din
spiralele în formă de ochelari, au decor cu succesiuni de triunghiuri cu
cerculețe gravate la vârf.
ACE
il.164 Ac din bronz, Otomani / il.165 Ace din bronz, Medgidia, Băleni,
Coslogeni
În general nedecorate, acestea aveau uneori gămălia ornamentată: de
exemplu cu o stea în 12 colțuri hașurate în interior, în mijloc cu cercuri
concentrice (Otomani).
Aparte sunt ácele cu o placă rombică în locul gămăliei, decorată au
repoussé cu romburi și triunghiuri umplute cu puncte și cu mici
proeminențe (cultura Coslogeni). Cel de la Medgidia are tija lungă și capăt
plat, rombic, decor geometric incizat dispus radial (romburi libere și
romburi hașurate), combinat cu proeminențe.
CINGĂTORI
il.166 Cingătoare din bronz, Gușterița (jud. Sibiu)

Brâurile mai late au motive dispuse în metope: roata solară cu mai multe
spițe, cercuri concentrice, combinate cu șiruri de triunghiuri hașurate sau
cu alte motive simple.
177
PARTEA A DOUA
ANTICHITATEA
ARTA ANTICĂ
DISCUȚIE despre granițele teritoriale și fenomenele Antichității pe

teritoriul României.
181
A. ARTA ÎN PERIOADA ANTICĂ PREROMANĂ
DISCUȚIE despre limitele temporale ale Antichității pe teritoriul țării

noastre, începutul Antichității fiind legat de constituirea statului dac
condus de Burebista, precum și despre începutul artei antice la nordul
Dunării, cu deosebiri în ceea ce privește teritoriul actualei Dobroge.
il.1 Dacia în timpul lui Burebista

Controversate, limitele geografice ale „statul dac” condus de Burebista
erau, așa cum atestă istoricii timpului, mult mai largi decât oricând: la
nord, formațiunea politică depăşea Munţii Carpaţi, la sud ajungea până la
Munţii Haemus, spre vest se întindea până la Dunărea pannonică şi, mai
departe, până la râul Marus şi Pădurea Hercynică, Carpaţii Mici din vestul
Slovaciei, iar spre est, până la Olbia, de unde coboară, de-a lungul Pontului
Euxin, până la Apollonia, în Thracia. După anul 55 î.Hr., Burebista cucerește
toate cetățile grecești nord-pontice (Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis,
Dionysopolis, Odessos, Mesembria, Apollonia).
il.2 Dacia în timpul lui Decebal

După moartea lui Burebista, formaţiunea unitară creată de el se împarte în
4 şi, mai târziu (în timpul împăratului Augustus), în 5 părţi conduse de
„regi”, iar pe teritoriul Dobrogei existau alte 3 „regate”. Numele Dacia a
fost consemnat astfel în sec. I d.Hr., de Pliniu, desemnând însă teritoriul de
la nord de Dunăre, locuit de geţi, daci şi alţi traci de nord.
DISCUȚIE despre arta antică preromană, când societatea ajunge la cel mai
înalt nivel de organizare, iar arta, unitară și cu elemente originale, nu este
doar o preluare din afară (deși influențe grecești sau romane au existat), ci
s-a creat o o luem artistică ce avea trăsături noi, specifice.
182
ARHITECTURA
DISCUȚIE despre asemănări și deosebiri față de arhitectura din perioada

anterioară Antichității.
În ceea ce privește urbanismul, înainte de cucerire, davae-le de pe

teritoriul Daciei nu pot fi numite orașe, ci erau centre militare, politice,
economice, religioase. Nici pe teritoriul Dobrogei de astăzi, centrele
întemeiate de coloniştii milesieni, nu sunt oraşe, ci cetăţi-colonii. Nu
existau preocupări urbanistice, pentru sistematizare propriu-zisă, ci doar
preocupări pentru organizare, pentru existența unui centru liber, precum şi
pentru respectarea unor norme privind adaptarea amenajării aşezărilor la
denivelările terenului: de exemplu, se realizau scări monumentale acolo
unde neregularităţile solului impuneau. Existau drumuri, între cetăţi şi în
interiorul acestora, preocupări pentru creşterea gradului de confort şi de
îmbunătăţire a aspectului aşezării.
DISCUȚIE despre cele 3 categorii de așezări: răsfirate, fortificate și

compacte.
În cazul construcțiilor arhitecturale propriu-zise regăsim, la fel ca

întotdeauna, aceleași tipuri: construcții civile, militare și religioase.
Arhitectura civilă. Arhitectura dacică civilă prezenta similarităţi cu

sanctuarele: circulare şi rectangulare. Construcțiile civile ale perioadei în
discuție (sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr.) nu se deosebesc prea mult nici de
locuințele din Neolitic.
DISCUȚIE despre cele 3 tipuri de case (în ceea ce privește planul):

patrulatere, circulare și locuințe-turn, precum și despre „palatele” șefilor
davae-lor.
• Nu există arhitectură omagială în cadrul arhitecturii civile din această

perioadă anterioară cuceririi romane.
• Arhitectura utilitară
Drumurile. Înainte de cucerirea romană, au existat de-a lungul apelor
drumuri cu scop comercial şi militar.
Apeductele. Înainte de cucerire, un apeduct de zid, îngropat, s-a
descoperit la Sarmizegetusa Regia, dar au existat și la Histria (posibil sec. al
183
II-lea î.Hr.) – cele mai vechi de pe teritoriul ţării noastre (canale zidite cu
ciment) –, precum și la Callatis, acesta probabil folosit dinaintea cuceririi
romane, dar, cu siguranţă, ca principiu, era aproape identic cu Aqua Appia
de la Roma, al lui Appius Claudius.
Arhitectura militară. Cetăţile dacice au început a fi construite terasat încă

dinainte de perioada în discuție (antică), pe platouri de pe înălţimi greu
accesibile, cu un plan care respecta configurația terenului. Erau întărite cu
şanţuri şi cu valuri de pământ cu palisade și vor trece repede la sistemul de
zidărie de piatră şi pământ (murus dacicus). Alte elemente de fortificare
erau turnurile-locuinţe, bastioanele, turnurile de veghe. Sistemul defensiv
de pe Dealul Grădiştei (Munţii Orăştiei) a fost început sub conducerea lui
Burebista şi dezvoltat sub cea a lui Decebal. Avea ca scop apărarea
Sarmizegetusei Regia. În afară de sistemul defensiv din Munţii Orăştiei,
cetăţi fortificate au existat foarte multe în Dacia (la Ziridava, Buridava,
Polovragi, Popeşti, Piroboridava, Zargidava, Petrodava, Piatra Craivii). Și pe
teritoriul Dobrogei de astăzi au existat dave, dar acestea au fost distruse
încă din perioada antică sau au fost suprapuse de aşezări romane, în
schimb, aici, în Dobrogea – unde tradiţia grecităţii orientale era puternică –
, de menţionat sunt, în perioada dinainte de cucerirea romană, cetăţile
pontice întemeiate de coloniştii greci: Istros, Kallatis, Tomis. Urbanismul
de după cuprinderea cetăţilor pontice sub influenţă romană (27 d.Hr.) va
găsi un fundament important în urbanismul arhaic pe care l-au cunoscut
aceste cetăţi.
il.3 Porțiuni de zid roman, cetatea Sarmizegetusa

Sistemul defensiv de pe Dealul Grădiştei (Munţii Orăştiei) reunea cetăţile
de la Grădiştea Muncelului, Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Feţele Albe,
Vârful lui Hulpe şi Prisoca. Acest sistem defensiv avea întemeiat în jurul lui,
în timpul lui Decebal, un adevărat „oraş”, Sarmizegetusa Regia, aflat într-
un stadiu de dezvoltare incipient, într-adevăr, dar el era capitala statului
dac.
il.4 Zidul de incintă roman, Sarmizegetusa

Pe acropolă se regăseau cele mai importante edificii civile ale aşezării şi
sanctuarele (spre incinta sacră, situată la 100m de cetate, duce o „via
sacra”, un drum pavat cu lespezi din calcar, terminat într-o piaţă lângă
sanctuare).
184
il.5 Cetatea Costești-Cetățuie
Cetatea Costești-Cetățuie era amplasată pe Dealul Cetățuia...
il.6 Turn-locuință, cetatea Costești-Cetățuie

...și i s-au descoperit turnuri de apărare.
il.7 Cetatea Costești-Blidaru, vedere aeriană

Cetatea Costești-Blidaru era înconjurată de un val de pământ...
il.8 Cetatea Costești-Blidaru

...și avea două incinte alăturate, cu ziduri construite din blocuri de calcar.
il.9 Cetatea Piatra Roșie

Cetatea de la Piatra Roșie are 5 turnuri și poartă...
il.10 Cetatea Piatra Roșie, drumul pavat

...și avea un drum pavat care ducea spre intrare.
il.11 Cetatea Fețele Albe

Cea de la Fețele Albe este vizibilă doar pe partea dinspre vale, partea
dinspre vârful muntelui având doar ziduri de susținere a solului.
il.12 Cetatea Popești

În Dacia au existat foarte multe cetăţi fortificate: la Ziridava (Pecica, jud.
Arad), Buridava (Cosota, jud. Vâlcea), la Polovragi (jud. Gorj), Popeşti (jud.
Ilfov)...
il.13 Cetatea Petrodava

...la Piroboridava (Poiana, jud. Galaţi); Zargidava (Bradu, jud. Bacău),
Petrodava (Bâtca Doamnei Piatra Neamț, jud. Neamţ)...
il.14 Cetatea Piatra Craivii

...Piatra Craivii (jud. Alba).
c) Arhitectura religioasă. La daci, ceremoniile religioase aveau loc în aer

liber, în locuri sacre.
il.15 Sanctuarele de la Sarmizegetusa, vedere aeriană

il.16 Via sacra, Sarmizegetusa Regia
185
Dar în cetăţile dacice existau în continuare, în perioada care ne interesează
(sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr.), sanctuarele (despre care se estimează că datează
din sec. al III-lea – al II-lea î.Hr.): clădiri de cult, cu coloane, al căror plan era
cel al construcţiilor laice – la Sarmizegetusa Regia...
il.17 Sanctuarele de la Sarmizegetusa

...„temple” rectangulare şi circulare...
il.18 Sanctuar, Costești-Cetățuie

...la Brad, Costeşti...
il.19 Sanctuarul de la Bâtca Doamnei

...Bâtca Doamnei, Barboşi, Blidaru...
il.20 Sanctuar, Piatra Craivii

...Piatra Craivii, Feţele Albe, precum şi absidate la Popeşti, Brad, Cetăţeni,
Cârlomăneşti, Bucureşti-Tei.
În Scythia Minor, la Histria a ajuns până în timpurile noastre zona sacră a

oraşului, cea mai importantă din România din perioada greacă, mărturie a
existenţei templelor încă din perioada de dinaintea cuceririi, cu fragmente
dintr-un templu al lui Zeus Polieus, dintr-un templu al Afroditei, sec. al III-
lea î.Hr., iar epigrafic, au fost atestate şi alte temple în Histria: templul lui
Apolo Tămăduitorul, cel al Cabirilor din Samotrace, al Afroditei Marina, al
lui Dionysos Dătătorul de roadă, al Muzelor.
STATUARA
DISCUȚIE despre absența artefactelor statuare la daci: dacii nu au cultivat

marea sculptură ronde bosse.
il.21 Statui-menhir, Baia de Criş (jud. Hunedoara)

În ceea ce privește perioada care ne interesează, sunt de menționat cele 3
statui-menhir antropomorfe de la Baia de Criş (jud. Hunedoara)
(aparţineau dacilor din epoca preromană sau romană): față de megaliţii din
Dobrogea, cu detaliile realizate doar prin zgâriere, acești menhiri de la Baia
de Criş au calități stilistice care le permit înscrierea în domeniul sculpturii
(stilizare). Au volume şi detalii stilizate unghiular, cu o execuţie specifică
unor sculpturi autentice. Sunt acefale, înfăţişează bărbaţi de 1,7m, cu
186
mâinile la piept, într-un gest sacerdotal poate, sau de prindere a curelei
sacului; degetele sunt marcate, au centuri şi topoare la brâu. Şi pe faţa
frontală şi pe cea dorsală sunt redate detalii vestimentare: centura cu
detalii de decor în zig-zag, cu dispozitivul de închidere marcat; pe spatele
menhirului, o bandă sugerează o glugă dreptunghiulară, sau un sac, sau un
coş (pentru minereu); lateral, ciocanul de miner este figurat şi el în relief
plat. Poate erau mineri sau divinități ai acestora.
DISCUȚIE despre statuara cetăților grecești din Scythia Minor, existentă,

dar în perioada elenistică.
il.22 Fragment de statuie elenistică, Histria

Din perioada elenistică au rămas statui de divinităţi: un cap al lui Apolo (o
piesă de import) şi un cap al Afroditei (lucrare autohtonă), ambele din
marmură şi de influenţă praxiteliană, dar de o execuţie aparţinând sec. I
d.Hr. (Histria), precum și fragmente statuare elenistice…

…și statuete din teracotă reprezentând divinități.
BASORELIEFUL
DISCUȚIE despre absența reliefului la daci.
În ceea ce privește basorelieful – elenistic – din cetățile grecești, aici apare

stela funerară, stela votivă și, pentru perioada care ne interesează –
sfârșitul elenismului –: stela funerară pontică (cu scene de banchet funerar
sau cu Cavalerul trac).
il.24 Stelă funerară, Callatis

il.25 Stelă funerară, Histria
Un alt tip de compoziţie este cel al scenelor cotidiene. Încă înainte de
cucerirea romană, în perioada elenistică, asemenea scene redau imaginea
profesorului ascultându-şi elevul, pe o stelă funerară de la Callatis sau un
gimnasiarh – conducător al învăţământului public –, pe un basorelief
provenind de la Histria.
il.26 Friză cu divinităţi şi cu muze (fragmente), Tomis
187
De la Tomis ne-a rămas o friză cu divinităţi şi cu muze, de sec. I d.Hr.
ARTELE DECORATIVE
DISCUȚIE despre fondul local existent pe teritoriul Daciei și al Dobrogei în

privința artelor decorative.
GLIPTICA
il.27 Cameea elenistică de la Poiana (jud. Neamţ)

Printre cele mai renumite exemple ajunse până la noi poate fi amintită
cameea elenistică (de sec. I d.Hr.) de la Poiana (com. Nicoreşti, jud.
Neamţ), un minunat sardonix încastrat într-un inel din aur, un produs
grecesc de import ce o înfăţişează pe zeiţa Nike galopând în bigă, cu scut şi
coif, într-o scenă ce denotă mişcare şi viaţă, specifică iluzionismului antic
clasic.
PODOABELE
Podoabele din aur sunt foarte rare în perioada La Tène-ului dacic,
majoritatea tezaurelor din această perioadă fiind din argint. Bijuteriile au
prototipuri străine, dar reprezintă o sinteză originală a elementelor
grecești, celtice și autohtone.
il.28 Inele din aur de la Ampoița și Cugir

Din perioada Latène nu au ajuns până în zilele noastre multe inele. Ca
tipuri, existau acum: verigi și inele simple, verigi cu capete petrecute și
înfășurate; inele de tip greco-roman...
il.29 Inel cu nodozități, Costești

...sau cu noduri...
il.30 Verigi cu nodozități, Piatra Craivii

...într-o mare varietate de forme și motive...
il.31 Verigi simple plurispiralice, Sărăcsău

…și, în sfârșit, verigi spiralice (simple sau cu capete ornamentate zoomorf
sau cu palmete ștanțate): există frumoase inele plurispiralice din argint,
aidoma brățarelor de brațe sau de pulpe, cu capete turtite în chip de lanț
de foi (capete de șerpi).
188
il.32 Inel, Popești
Un inel plurispiralic din bară de argint de la Popești este prelucrat prin
ciocănire și terminat prin protome de șarpe, precedat de frunze
schematizate de ferigă ștanțate.
il.33 Inel, Valea Vâlcului, com. Măgura (jud. Teleorman)

Un inel din argint descoperit la Valea Vâlcului, com. Măgura (jud.
Teleorman) este din argint și este realizat prin turnare, trefilare și batere,
iar decorul, cu câte 5 palmete fusiforme și un cap de șarpe foarte stilizat,
este realizat prin ștanțare.
il.34 Verigi cu nodozități, Piatra Craivii

Tipurile cunoscute de cercei dacici (nu s-au găsit cercei propriu-zişi, ci
verigi din argint cu dimensiunea între cea a unui inel şi cea a unei brăţări)
erau: cercei cu butoni conici; cercei cu ornamente zoomorfe; cu sistem de
închidere format dintr-un cârlig și o buclă. În zona pontică, pentru perioada
dinaintea cuceririi romane, cerceii elenistici erau în forma unor verigi cu un
ornament amplasat în partea opusă prinderii, sau verigi de secţiune conică,
cu un capăt mai subţire care intra în perforaţia urechii, capătul mai gros
fiind terminat cu un element figural.
il.35 Verigi, Coldău

Două verigi din argint circulare provin din tezaurul de la Coldău (jud.
Bistrița-Năsăud).
il.36 Torques dintr-o singură bară torsionată, ornamentată cu perle,

Sânger (jud. Mureș)
Tipul de colier caracteristic dacilor este torques-ul, colanul din bară de aur
sau argint. Tipurile cunoscute pentru perioada în discuție erau: bară simplă
netorsionată; mai multe sârme sau bare răsucite; bară turnată și
martelată; sârme înfășurate pe o bară (doar la Șeica Mică); bandă din
tablă; o singură bară torsionată.
il.37 Cele două torques-uri din argint din tezaurul de la Marca,

Kunsthistorisches Museum, Viena
La Marca (jud. Sălaj) au fost descoperite două torques, fiecare împletit din
4 tije din argint, netede la un capăt, la celălalt, alternând cu alte 4 tije
înguste, perlate (au dimensiuni de 15,1cm și 15,6cm).
189
il.38 Torques-ul de la Moroda
Torques-ul din tezaurul de la Moroda (jud. Alba) este alcătuit din 4 tije
torsionate și reunite prin ciocănire la capete, capetele fiind întoarse și
stilizate geometric în cap de mamifer, în forma unui cioc de rață masiv.
il.39 Lanț din tezaurul de la Bălănești

Ca tipuri, lanțurile sunt: din zale pliate; din zale împletite...
il.40 Lanț împletit din zale fine, tip „coadă de vulpe” (Transilvania)
...sau în formă de „coadă de vulpe”; din verigi cu capete petrecute și
înfășurate.
il.41 Lanț, Cetățeni

Mai puțin întâlnit este lanțul în formă de bare: lanțul de la Cetățeni este
alcătuit din bare cu capete îndoite în formă de ochi, apoi răsucite pe tijă;
tijele sunt formate din mai multe fire răsucite; fiecare ochi era legat de cel
vecin prin câte o verigă intermediară.
il.42 Colier-lanț de la Merii Goala

Marele colier-lanț de la Merii Goala (jud. Teleorman) (26,5cm) are capetele
terminate în protome de șarpe cu gurile deschise, din care ieșeau limbile
ce formau un ochi și respectiv un cârlig, alcătuind închiderea piesei.
il.43 Marele lanț de la Șeica Mică

Un alt mare lanț (de o lungime puțin obișnuită: 120cm) a fost descoperit în
tezaurul de la Șeica Mică; este alcătuit din verigi multiple, în formă de 8, și
are capete terminate în două tuburi cilindrice, din placă de argint, din care
ieșea probabil dispozitivul de închidere.
il.44 Medalion din aur, Popești

Pandantivele sunt de diferite forme: cruciforme, cui, din bară profilată,
toporaș, căldărușă, rombice, zoomorfe.
Medalionul de la Popești are trăsături grosolane, schematizate.
il.45 Pectoral, Piatra Craivii

Pectoralul cu cap de Medusa de la Piatra Craivii are un stil vivace, cu
stilizare caracteristică a părului și cu detalii ale solzilor loricăi; armonia
190
proporțiilor și grija pentru detalii ne dau indicii despre originea greco-
romană a lucrării.
il.46 Pandantiv în formă de cui, Măgura Moigradului

Pandantive simple în formă de cui s-au găsit la Măgura Moigradului...
il.47 Pandantive în formă de cui, Cioara

...sau la Cioara.
il.48 Lanțul cu pandantiv de la Someșu Cald, Kunsthistorisches Museum

Cele două segmente ale lanțului (din zale în formă de 8) sunt unite printr-o
verigă cu 9 pandantive în formă de cui, din tijă cilindrică, cu cozi simple,
îndoite în ochi de prindere pe verigă, întoarse și răsucite pe tija proprie.
il.49 Falere, tezaurul de la Lupu

Purtate la gât sau ornamente de fibulă, falerele aveau un decor de obicei
antropomorf; de exemplu, o divinitate feminină, înaripată, apare pe
falerele din tezaurul de la Lupu (jud. Alba)
il.50 Falera din tezaurul de la Surcea

Pe falera mare, ovală, din tezaurul de la Surcea (jud. Covasna) (10,2cm), în
chenarul decorat cu dinți de lup se detașează câteva figuri: un călăreț cu
pieptănătură caracteristică, cu plete cu cărare la mijloc, înveșmântat în
lorica, cu spadă la brâu; calul are detalii fine, se disting elementele de
harnașament; deasupra călărețului zboară un vultur; câinele este în poziție
de atac, dar în sens invers călărețului. Simbolismul scenei este dat de
reprezentarea netradițională a personajelor, legate doar ideatic: sabia,
costumul ciudat, cu moletiere pe gambe, câinele inversat și vulturul care
pare o emblemă de coif (pe care pare că îl surmontează).
il.51 Fibulă din argint cu scut rombic, Șaeș

Fibulele au diferite forme și ornamente: se cunosc fibule în formă de
ancoră, cu arcul din aceeași bucată cu piciorul, cu disc plat sau rombic, cu
noduri, în formă de cruce gammată, zoomorfe, antropomorfe.
il.52 Fibulă cu cap de lup, com. Dumbrăveni (jud. Vrancea)

La fibula de la Dumbrăveni (jud. Vrancea), capul de lup avusese ochii
probabil din pietre prețioase.
191
il.53 Fibulă, Ostrovul Mare
Fibula din tezaurul de la Ostrovul Mare (jud. Mehedinți) este decorată
zoomorf: arcul (dintr-o tijă de fier pe care s-au înșirat elemente tubulare
din argint: mici cilindri cu marginea perlată alternând cu noduri în rozetă)
are extremitățile (cea cu resortul și portografa) acoperite de plăci
triunghiulare stilizate: resortul, în protomă de șarpe stilizată în palmetă, iar
portografa, stilizată în cap de bovideu: un triunghi terminat în rozetă și
mărginit de două emisfere din argint.
il.54 Fibulă cu noduri, Transilvania

il.55 Fibule cu noduri, tezaurul de la Lupu
O fibulă cu noduri dintr-o localitate necunoscută din Transilvania este
realizată dintr-o singură bucată de argint și are resortul compus din 21 de
spire şi prezintă 4 noduri mari, despărţite de altele mai mici.
il.56 Fibule din Tezaurul de la Sărăcsău (jud. Alba)

Fibule cu noduri s-au găsit și în tezaurului de la Sărăcsău.
il.57 Fibule, tezaurul de la Coada Malului

Cele din tezaurul de la Coada Malului (jud. Prahova) prezintă în relief
ciocănit, efigii umane (poate Bendis) văzute din față, cu trăsături grosiere,
dar cu oarecare detalii ale coafurii ondulate și ale feței, cu marcarea
colțurilor gurii. Cele din tezaurul de la Bălăneşti au tot formă triunghiulară,
de frunză, cu figuri feminine detaliate, cu pieptănătură buclată şi cu
diademă.
il.58 Falerele din argint aurit de la Herăstrău

Un alt exemplu de decor antropomorf este reprezentat de figurile feminine
de pe falerele-fibule din argint aurit de la Herăstrău (București): acestea
(8,4cm și 9,3cm), una incompletă, mai îngrijit lucrată și una completă, mai
grosieră, aveau figurile asemănătoare cu cea de la Coada Malului, cu
aceeași pieptănătură, cu cărare la mijloc și cu cele 3 onduleuri
caracteristice; întâlnim aceeași stilizare grosolană a trăsăturilor, cu ochi
supradimensionați și cu gura masivă, dar aici detaliile celor 3 coliere de la
gât se disting bine, ca și tivul și faldurile paralele ale veșmintelor.
il.59 Brățări din aur, Sarmizegetusa

Brățara este podoaba cea mai caracteristică pentru perioada sec. I î.Hr. –
sec. I d.Hr. De la daci ne-au rămas brățările tipice, multispiralate, cu
192
extremități lățite decorate prin batere pe matriță sau prin gravare cu un
motiv cu aspect de brăduț. Cea de la Bălănești este spiralată, din argint, cu
capetele cu palmete stilizate în brăduț și cu protome de șarpe turnate și
cizelate.
il.60 Brățări din aur, Sarmizegetusa

Sârma multiplu îndoită în spirală este specifică Bronzului, dar capetele
turtite și împodobite prin presiune cu un șir de palmete en creux sunt
„moderne”.
il.61 Brățara de la Orăștie

Alt exemplu asemănător este brățăra de la Orăștie...
il.62 Brățara din argint de la Rociu

...sau cea de la Rociu.
il.63 Brățară, Băiceni

Un exemplu deosebit și des citat este brățara datând de la sfârşitul Epocii
fierului de la Băiceni (jud. Iaşi), cu capetele modelate tridimensional în
protome de ibex.
il.64 Brățări, tezaurul de la Cioara

Brățările din tezaurul de la Cioara sunt circulare, simple, cu capetele
petrecute și răsucite.
il.65 Brățări și verigi cu nodozități, Piatra Craivii

il.66 Brățară cu nodozități, Costești
Caracteristice dacilor erau și brățările din bronz cu nodozități, de o mare
varietate de motive și dimensiuni.
il.67 Brățări din bandă, terminate prin butoni conici, tezaurul de la

Sărăcsău (jud. Alba)
Brățări din bandă de argint și capete libere terminate prin butoni conici s-
au găsit doar în tezaurul de la Sărăcsău.
TOREUTICA
il.68 Sabie curbă, falx, Grădiște
193
Pentru sfârșitul Latène, sunt caracteristice, ca arme de luptă; pumnalul
curb (falx dacica), spadele de luptă, din fier, lungi, cu un singur tăiș și cu
vârful îngustat, găsite în morminte, îndoite ritual („spade celtice”)...
il.69 Pumnal dacic de tip sica (și teacă) găsit în Oltenia

...sica, spada scurtă (pumnal), încovoiată și cu ascuțișul spre exterior...
il.70 Vârfuri de suliță, Costești

...precum și lăncile: cu dimensiuni foarte variate: vârfuri de țepușe...
il.71 Vârfuri de lance de la Bâtca Doamnei

...sau de lance...
il.72 Vârf de lance, Grădiștea de Munte

...sau mari vârfuri de lănci, de 50cm sau mai mult, în general fără decor, cu
formă de frunză și în mod excepțional, cu profil patrulater, torsionat.
il.73 Partea centrală a scutului de la Piatra Roșie

În general, scuturile dacice ale perioadei în discuție semănau ca formă și
decorații cu cele romane (dar erau mai ușoare) și cu cele celtice (nu cu cele
grecești – rotunde). A ajuns până la noi scutul din fier forjat de la Piatra
Roşie (73x60cm) (un scut de paradă, tot din lemn, dar acoperit cu o placă
din metal), cu decor împărţit în două registre, despărţite de torsade.
Registrul central are un decor în repusaj cu un bour printre elemente
vegetale, înconjurat cu un chenar formând o coroană de frunze de laur
(acant?) stilizate.
il.74 Umbo-uri de scut de la Piatra Roșie cu un zimbru și, respectiv, cu un

grifon
Cele două umbo-uri de scut de la Piatra Roșie au, ca decor, un zimbru (cu
detalii anatomice și cu corpul decorat cu un șir de linii ce redau blana) și,
respectiv, un grifon (cu penajul redat prin linii subțiri, neregulate), și cu
iedere; ambele măsoară cca 42cm și sunt realizate din fier lucrat au
repoussé.
il.75 Cămașă de zale, Popești

Cămașa de zale (zale din fier sau din bronz împletite în șiruri regulate) este
un tip de armură păstrată în număr destul de mare...
194
il.76 Fragment de lorica squamata, Porolissum
...față de lorica squamata (armură cu zale în solzi de pește, asamblate pe
pieptare din piele), din plăcuțe din fier sau din bronz, suprapuse imbricat,
cu incizii laterale prin care trecea sârma care le fixa de pieptarul din piele.
il.77 Fragmente de lorica squamata din așezarea și mormântul unui

războinic – de la Răcătău
Fragmentele găsite în așezarea geto-dacică, dar și în mormântul unui
războinic – de la Răcătău, sunt: plăcuțe de cuirasă din bronz,
dreptunghiulare, ușor bombate, semicirculare inferior, iar superior cu două
perforații; câte o nervură, semicirculară și verticală, se află central; una
dintre plăcuțe are și marginea marcată printr-o nervură. Alte două plăcuțe
sunt obținute fiecare prin sudarea a câte două piese ușor bombate, cu
partea inferioară semicirculară și cu colțurile rotunjite; una cu marginea cu
nervură și cu două perforații superior, cealaltă cu o singură perforație.
il.78 Coiful de la Popești

Coiful din bronz de la Popești avea o apărătoare de ceafă cu ranforsări, ca
și calota, cu apărătoare de nas și de obraz (paragnatide), precum avusese
probabil și o vizieră mobilă (lungimea coifului: 16,66cm).
il.79 Vas din bronz, Bâtca Doamnei

În general, decorația vaselor din metal se inspira din arta elenistică: unda
etruscă, vrejul de viță-de-vie sau de iederă, schematizat, geometric,
imbricat, precum și frunza de acant stilizată. Ca formă, vasele sunt în
general variante ale bolului conic, derivat din tipul ceramic al bolului
megarian. Ca decor principal întâlnim: bordul înalt, decorat prin ciocănire
en creux sau prin gravare, cu motive geometrice, picioare și toarte
decorate cu motive vegetale stilizate – toarta unei căni din bronz elenistice
târzii de la Bâtca Doamnei are decor figural.
il.80 Cele 15 vase din argint din tezaurul de la Sâncrăieni

Vasele din argint au fost descoperite sub forma unor tezaure...
il.81 Cupă cu două toarte, din argint, tezaurul de la Sâncrăieni

...de exemplu cupele cu toarte, cu decor sau fără, din tezaurul de la
Sâncrăieni...
il.82 Kantharos, tezaurul de la Sâncrăieni
195
...sau kantharos-ul de 12,8cm înălțime și picior cilindric cu nod și talpă
tronconică, decor interior și exterior gravat – registru circular de imbricații,
registru de undă etruscă și registru de împletitură stângace. Toartele, din
sârmă împletită și înnodată, dublă, se fixează pe pântece cu câte două
aplice în formă de frunză de iederă, iar sus se sudează la o placă decupată.
il.83 Cupă conică, tezaurul de la Sâncrăieni

Cupele conice din același tezaur sunt de tipul celor realizate și în ceramică.
il.84 Opaiț din bronz de la Piatra Roșie

Un opaiț din bronz de import găsit la cetatea dacică de la Piatra Roșie
(12,2cm lungime, 6,5cm lățimea cea mai mare). Are corpul neted și lipsit
de decor, fundul în formă de pară, ciocul pentru fitil prelung, ridicat și cu
două colțuri, cu o muchie ascuțită de la el până la orificiul de ulei.
il.85 Candelabrul din bronz de la Piatra Roșie

il.86 Candelabrul din bronz de la Piscul Crăsani
Candelabrele din bronz de la Piatra Roșie și de la Piscul Crăsani, similare,
au rezervorul pentru ulei în formă globulară, cu 3 braţe, suspendat cu 3
lănţişoare lucrate manual, alcătuite din câte două fire groase din bronz.
il.87 Picior de candelabru, Tinosu

Piciorul de candelabru turnat și cizelat în bronz de la Tinosu (13,3cm) are
factură elenistică și decor vegetal, cu o cunună de lauri pe baza evazată și
cu corpul conic cu profile multiple, decorat, pe profilul inferior, cu ove și
frunze de acant, iar pe corp, cu un motiv imbricat.
il.88 Aplică din bronz, Piatra Craivii

O aplică din bronz în formă de frunză de viță-de-vie de la Piatra Craivii era
probabil o garnitură de opaiț, de vas sau de mobilier; era o piesă locală,
dacică (datorită asemănării cu motivele pictate de pe ceramica dacică).
il.89 Cataramă, Piatra Craivii

Catarame s-au păstrat încă din perioada dacică: din fier, simple ca
ornamentică, patrulatere ca formă.
il.90 Oglindă din bronz, Cernavodă

Încă de la sfârşitul Epocii fierului au fost găsite discuri cu mâner, din bronz
lustruit.
196
CERAMICA
il.91 Urnă, Sarmizegetusa

Ceramica era arta aplicată în care dacii ajunseseră la un meşteşug
specializat. Se continuă tradiția quasi-neolitică: există în continuare tipurile
străvechi: vase în pastă poroasă – vase de tip borcan, străchini, cești
dacice, decorate cu brâie alveolare, striații, brăduț; ca tehnică, răspândită
era modelarea manuală. Exemple sunt urna cu proeminențe de la
Sarmizegetusa...
il.92 Urne de la Vințu de Jos, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia
il.93 Cană de la Vințu de Jos, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia
...sau cana și urnele de la Vințu de Jos (jud. Alba)...
il.94 Inventar dintr-o locuință dacică, Racoș,

Muzeul Județean de Istorie Brașov
...sau vasele de la Racoș, dintr-o locuință dacică, distrusă la cucerirea
romană.
il.95 Ulcior, Poiana

Dar în această perioadă a sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr. apar și noile tipuri,
imitate într-o tehnică autohtonă, naivă, iar de la lucrul cu mâna, se ajunge
treptat la folosirea roții olarului.
Au existat 3 tipuri de ceramică dacică de lux: una cenușie lustruită, alta
roșie și ceramica pictată cu motive vegetale și zoomorfe (numai în cetățile
dacice transilvănene, originală).
Un ulcior găsit la Poiana Tecuci (jud. Galați), cu fund inelar și buza lată,
răsfrântă, este confecționat din pastă cenușie, având decor de funie pe
toartă.
il.96 Cană, Pecica

O cană de la Ziridava – Pecica (jud. Arad) este realizată din pastă cenușie,
fină, modelată pe roată, arsă reducător la cenușiu și lustruită, cu decor din
benzi lustruite alternând cu benzi mate.
il.97 Ulcior, Pecica
197
Un ulcior globular tot de aici, cu fundul inelar și gâtul înalt, este realizat din
pastă roșie-gălbuie, modelat la roată și ars oxidant, decorat cu dungi
lustruite.
il.98 Ulcior, Popești

Ulciorul de la Popești (20,3cm), din pastă fină și modelat pe roată, este ars
oxidant până la cărămiziu deschis; are corp globular, piriform, cu gât
prelung și toartă verticală.
il.99 Imitație dacică după o cupă deliană cu decor, Cetățeni

Ceramica pictată geto-dacă imită formele și decorația specific grecești:
cercul central, umbo, are un motiv în rozetă cu semnificație solară, simbol
completat cu alternanța de frunze de ferigă și linii dispuse în jurul rozetei
centrale. Cupa era, de altfel, un tip comun de vas găsit în morminte.
il.100 Imitații dacice după cupe deliene cu decor, Tinosu

O altă imitație de cupă deliană, de la Tinosu, este de asemenea decorată
cu elemente de simbolistică solară, redate geometrizat. Motivul rozetei
este împărțit în două registre concentrice.
il.101 Imitație dacică după o cupă deliană, Popești

Imitația de cupă deliană de la Popești (diametru de 11cm, înălțime de
5,6cm) are o formă mai adâncită, conică, față de cele originale. Decorul
este bogat: 4 aripi și o rozetă pe fund.
il.102 Ceaşcă-opaiţ, Moigrad (jud. Sălaj)

Ceştile-opaiţ, cu pereți înclinaţi, drepţi sau uşor arcuiţi, cu sau fără toarte
semicirculare, ornamentate sau nu, variază ca dimensiune (de la cele mari,
cu diametrul gurii de 22cm, până la cele mici, cu diametrul gurii de 5-6cm
şi înălţimea de 2,5-3cm). În sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr. (precum și după
cucerirea romană) ceașca-opaiț se va lucra în continuare cu mâna, nu la
roată, dar va cunoaște o mai largă răspândire.
il.103 Opaiț roman de import, Poiana Tecuci

Și opaițe existau în această perioadă: în general piese de import.
il.104 Ceramică dacică, Muzeul Național de Istorie al României

Inventarul locuințelor, de altfel, este foarte variat: ulcioare, ulcele,
strecurători, căni, borcane.
198
il.105 Fructieră, Bâtca Doamnei
Vase larg deschise, cu picior sau fără, sunt de toate tipurile: castroane,
străchini, farfurii, fructiere. Formele sunt ori cu buza dreaptă și îngustă,
simplu profilată, ori cu buza lată și profile variate (Tinosu, Zimnicea,
Crăsani, Olteni, Aiud). Deosebită este o fructieră de la Bâtca Doamnei, prin
decor și prin ardere: modelată pe roată, din pastă fină, arsă oxidant, la
crem-cărămiziu, pictată cu benzi orizontale.
il.106 Strecurătoare, Mereşti (jud. Harghita)

Strecurătoarea are corp tronconic, gât scurt, gura largă, cu buza evazată,
una sau două toarte; partea neperforată este decorată uneori cu motive
geometrice sau vegetale, realizate prin lustruire.
il.107 Borcan, com. Augustin (jud. Brașov)

Borcanul era realizat în general din lut ars, lucrat manual din pastă fină și
avea profil tronconic, gură puternic evazată; nu avea decor exterior, dar
avea un grup de linii incizate pe interiorul buzei.
il.108 Vas bitronconic, Ciolănești

Un vas bitronconic provine de la Ciolănești (jud. Teleorman), cu gât înalt și
buza răsfrântă, din pastă fină, modelat cu mâna și lustruit, cu două
proeminențe (apucători) pe umăr.
il.109 Castron cu nervuri, Orăștioara de Sus (jud. Harghita)

Deosebit (unic) ca formă (imită vasele romane din sticlă) este un castron
decorat cu nervuri în relief, ce provine de la Orăștioara de Sus (jud.
Harghita), realizat manual, din argilă de proastă calitate, și acoperit cu slip
(peliculă de lut) brun, lustruit.
il.110 Fragmente de ceramică dacică pictată, Sarmizegetusa

În ceramica dacică, un loc deosebit îl ocupă originalele vase pictate din
Transilvania, centrul cel mai important de producere a lor fiind cel de la
Sarmizegetusa. Tehnica realizării vaselor îmbina aici producerea mecanică
și arderea foarte bună, cu materialul de înaltă calitate (lutul foarte fin) și cu
decorul zgâriat pe fond gălbui și completat cu culoare (nerespectându-se
întotdeauna conturul desenului). Nuanțele variază în funcție de ardere:
roșuri, alb, brunuri. Formele sunt: chiupul cu buza în trepte, precum și vase
imitate după cele grecești: kantharoi, străchini, boluri, capace.
199
il.111 Ceramică dacică pictată, Sarmizegetusa
Între motivele geometrice amintim: cercul simplu, mărginit de puncte, sau
împărțit în sectoare prin linii, sau dublu, două cercuri concentrice, cu un
punct în mijloc, dar și romburi și triunghiuri se întâlnesc.
il.112 Fragmente de ceramică dacică pictată, Sarmizegetusa

Motivele vegetale sunt: frunza de ferigă, de viță-de-vie, realist redate,
ciorchine stilizat, frunze bi- și tri-lobate, volute, flori (margarete), redate
realist sau stilizate, ramuri, arbuști stilizați, motivul brăduț. Ca motive
zoomorfe, animalele și păsările stilizate reprezentate constituie o originală
adăugire autohtonă, fără analogii contemporane în lumea iberică (ci doar
mai vechi, de sec. IV-III î.Hr.). Între păsări, predomină vulturul, între
animale, calul trebuie amintit, dar și cerbul.
il.113 Ulcior, Fețele Albe

Un frumos ulcior pictat, de culoare cărămiziu-gălbuie, din argilă foarte fină,
a fost găsit la Feţele Albe (imită o cană de bronz cu toarta terminată cu o
mască umană – aici înlocuită printr-o umflătură); are un decor pe 3
registre, pe pântec şi pe gât, executat cu vopsea roşcată şi neagră, alcătuit
din motive geometrice şi zoomorfe stilizate: mici păsări. Este singurul vas
întregibil.
il.114 Chiup, Fețele Albe

Dolia sunt unele dintre vasele grecești din cetățile pontice imitate în sec. I
î.Hr. – sec. I d.Hr. în Dacia. Chiupurile sunt decorate cu caneluri orizontale,
au pereți foarte groși, gura largă și buza groasă și lată, cu profil
triunghiular.
il.115 Kantharos, Poiana

il.116 Kantharos, Brad
Un kantharos din terra sigilata de la Poiana Tecuci, import roman, are
decor simplu, de barbotină, cu motive vegetale; este o mărturie a accesului
dacilor la produse de lux romane. O imitație romană este kantharos-ul
găsit la Brad, com. Negri (jud. Bacău) (de 6,3cm înălțime), cu fund larg,
ușor înclinat și pereți evazați, buză simplă. Pictura cu roșu închis imită
tipuri elenistice târzii. Este din pastă fină, modelat la roată și ars oxidant.
200
il.117 Amfore, Aegyssus, Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea
Amforele existente peste tot în Scythia Minor au fost și ele imitate de daci
(Popești, Cetățeni).
STICLĂRIA
Importate din Orient (Siria sau Egipt), vasele din sticlă se comercializează şi
pe teritoriul ţării noastre încă anterior cuceririi.
il.118 Vase import Italia

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
Pe teritoriul Dobrogei, ele s-au găsit într-un număr mai mare și în stare
bună...
il.119 Amforă, import Siria

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
...de exemplu o amforă din sticlă de la muzeul din Constanța, importată din
Siria, ce imită forma vaselor din ceramică.
il.120 Pahar cu figuri mitologice, Tomis

De la Tomis provine un unicat: un pahar din a doua jum. a sec. I d.Hr., de
import din Asia Mică, suflat în tipar, pe care sunt înfăţişate, în relief, figuri
mitologice amplasate în 4 registre (identificate cu Hermes cu caduceul şi
broasca ţestoasă, Iarna, Heracles, Hymen).
il.121 Boluri, Tomis

În ceea ce priveşte sticlăria locală, de menţionat din atelierul de la Tomis
sunt două boluri semisferice de sec. I d.Hr., din sticlă turnată, groasă,
albastră, cu decoraţii în relief în formă de „coaste”: la unul dintre ele,
acestea (coastele) pleacă radial dinspre fund spre buza vasului,
îngroşându-se progresiv; la celălalt, liniile ornamentale sunt orizontale,
realizate din vopsea albă ce umple inciziile.
il.122 Vase de sticlă, Apulum

S-au găsit în mormintele din Dacia, provenind din perioada de dinaintea
stăpânirii romane, vase siriene, vase specializate (gutti, lacrimarii), boluri,
butelii, cupe mille fiori.
MONEDELE
201
Dacii nu au creat tipuri monetare, ci au fost tributari grecilor, imitând,
inițial, tipuri elenistice mai răspândite, ale suveranilor macedoneni.
Monedele dacilor nu au avut pe avers efigiile emitenţilor, ci doar efigii de
divinităţi (Zeus, Apollo), precum există și emisiuni cu aversul cu capul lui
Alexandru cel Mare. Reversul înfățișează în ambele cazuri un călăreț.
DISCUȚIE despre faptul că geții au învățat de la celți arta de a bate

monedă; tipurile dacice nu au fost mai vechi decât cele celtice. Primele
emisiuni au apărut înainte de mijl. sec. al III-lea î.Hr. din cauza scăderii
afluxului de monede din sud. Activitatea monetăriei dacice se încheie la sf.
sec. I î.Hr. (poate o dată cu sfârșitul existenței sanctuarelor și a templelor).
il.123 Tetradrahmă de la Filip al II-lea (359-336 î.Hr.)

Trebuie amintită pe de o parte prezența monedelor străine pe teritoriul
României de astăzi. Comerțul dezvoltat în întreaga Europă aduce
numeroase tipuri de monede străine: grecești, romane, barbare, din aur,
argint, bronz. Între acestea, monede din aur s-au găsit în multe locuri ale
Daciei: steateri de-ai lui Filip, Alexandru, Lysimach, Seleucos I.
il.124 Lisimah din aur de la Sarmizegetusa

Un Lisimah din aur (un steater purtând numele lui Lisimah) de la Cabinetul
numismatic al Bibliotecii Academiei, găsit la Sarmizegetusa Regia,
înfățișează pe avers profilul lui Alexandru cel Mare, surmontat de un mic
glob, purtând diademă și coarnele lui Zeus Ammon; pe revers, Atena cu
coif corintian stă pe tron, cu stânga rezemându-se pe scut, în dreapta
ținând o Nike, dedesubt aflându-se un cap de leu (simbol care atestă
atelierul emitent: orașul Lysimachia, Chersoneus Thraciae, precum și faptul
că asemenea monede sunt emisiuni postume anului morții lui Lisimah –
281 î.Hr.).
il.125 Tetradrahmă din argint a Macedoniei Prima

După mijl. sec. al II-lea î.Hr. începe afluxul în Pen. Balcanică a
tetradrahmelor Macedoniei Prima.
il.126 Denar roman republican descoperit la Ernei (jud. Mureș)

Înainte de cucerirea romană, comerțul cu romanii aduce, din sec. al II-lea
î.Hr., și monedă romană. Din sec. I î.Hr. apare o nouă monedă: denarul
Romei republicane.
202
il.127 Monedă din tezaurul de la Rădulești, imitație după emisiunile lui
Filip al II-lea
Emisiunile dacice au avut ca model tetradrahmele din argint ale lui Filip al
II-lea, însă sunt de dimensiuni mai mari decât cele originale. O monedă din
tezaurul de la Rădulești prezintă pe avers capul lui Zeus, cu detalii
fizionomice geometrizate, iar pe revers, călărețul cu arc și mantaua stilizată
triunghiular.
il.128 Imitaţie după tetradrahmele de tip Filip al II-lea, Cârlogani (jud. Olt)
Imitații după tetradrahmele de tip Filip al II-lea încep a fi găsite și ele.
il.129 Monedă din tezaurul de la Dumbrăveni

O monedă din tezaurul de la Dumbrăveni înfățișează pe avers capul lui
Zeus laureat, dar din care nu se mai disting decât motive decorative liniare,
iar pe revers, cal și călăreț, din care mai poate fi recunoscută doar silueta
calului, călărețul fiind stilizat printr-un simplu X.
il.130 Monedă de la Sălașu de Sus

La fel este și o monedă din tezaurul de la Sălașu de Sus (jud. Hunedoara).
il.131 Monede din tezaurul de la Herăstrău

Acestea sunt imitații dacice după tetradrahme grecești ale cetății Hariclea
Pontica.
il.132 Tetradrahmă de tip Macedonia Prima descoperită la Văleni (jud.

Olt)
După mijl. sec. al II-lea î.Hr., o dată cu pătrunderea în Balcani a
tetradrahmelor Macedoniei Prima (regiune macedoneană intrată sub
protectorat roman în anii 168-146 î.Hr.) începe şi imitarea acestora: în
Transilvania.
il.133 Imitație de denar roman, com. Augustin (jud. Brașov)

Mai târziu, dacii au copiat și au imitat tipuri romane, denarul republican. O
imitație locală (de sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr.) găsită în com. Augustin (jud.
Brașov) a unui denar roman înfățișează pe avers capul zeiței Roma în profil
spre dreapta, cu coif înaripat, iar pe revers, pe Victoria în cvadrigă, ținând
frâul și ramura de măslin. Este zimțată și realizată prin turnare.
il.134 Kosoni de la Sarmizegetusa
203
Singurele emisiuni locale din aur găsite pe teritoriul țării noastre sunt
monedele de tip Koson, cu un vultur care ține în gheare o cunună și un
sceptru pe avers, și 2 lictori și un consul pe revers, cu legenda ΚΟΣΩΝ în
exergă. Cu o origine controversată, acest tip de monede este considerat
acum autentic – ca aparținând ori anului 42 î.Hr., bătute în sudul Dunării
de Brutus, ori bătute în Dacia, între anii 44 și 29 î.Hr. de regele Cotiso sau
Cosin.
il.135 Koson cu monogramă elaborată

il.136 Kosoni cu monogramă simplă
il.137 Koson fără monogramă
Există 3 serii – cu monogramă elaborată, cu monogramă simplă și fără
monogramă.
204
B. ARTA ANTICĂ DUPĂ CUCERIREA ROMANĂ
DISCUȚIE despre fenomenele și evenimentele istorice care marchează

Antichitatea de pe teritoriul României, după cucerirea romană (cu ecou și
asupra artei): cele două războaie cu romanii, moartea lui Traianus,
romanizarea.
il.1 Dacia romană în sec. al II-lea – al III-lea d.Hr.

În urma celor două războaie purtate de împăratul Traianus împotriva
dacilor conduşi de Decebal, Imperiul Roman se extinde mult la nord de
Dunăre, dar graniţa nordică rămâne încă un subiect de dispută între
specialişti. După Ptolemeu, Dacia întemeiată de Traianus în anul 106 d.Hr.
avea drept graniţe: Munţii Carpaţi la nord, Dunărea la sud, Tisa la vest,
Hierasos (Siret? Prut?) la est. Probabil influenţele imperiale s-au extins şi
dincolo de graniţă, influenţa civilizaţiei romane exercitându-se în
Dobrogea, Banat, Transilvania (fără partea de sud-est şi fără depresiunea
Ciucului), Oltenia, o parte din Muntenia şi sudul Moldovei. Această graniţă
va ajunge să cuprindă, cu timpul: Transilvania, Banatul, Oltenia, Muntenia
şi sudul Moldovei. Influenţa civilizaţiei romane se va exercita şi în Crişana,
Maramureş, Ţara Oaşului, bazinul superior al Oltului, nordul şi centrul
Moldovei şi Muntenia, sudul Moldovei fiind în sfera de influenţă romană a
nord-estului provinciei Moesia Inferior (Dobrogea de astăzi).
DISCUȚIE despre momentele de organizare și reorganizare administrativă a

Daciei Romane (106 d.Hr. – începutul domniei lui Hadrianus; în vremea lui
Hadrianus; în timpul lui Marcus Aurelius).
Dobrogea de astăzi, intrată sub influenţa Romei din 29-28 î.Hr., se va

transforma treptat într-o adevărată provincie romană. Se creează în zonă
provincia Moesia Inferior. În anul 297 d.Hr. ia naştere o provincie separată,
Scythia Minor, cu capitala la Tomis, ea fiind despărţită de Moesia Inferior
(constituită în 86 d.Hr., când Moesia a fost divizată în două: Moesia
Superior şi Moesia Inferior), în cadrul proiectului său de întărire a
frontierei.
Arta antică de pe teritoriul țării noastre după cucerirea romană va căpăta

un caracter accentuat provincial, asimilând forme locale, precum şi
tendinţe stilistice moştenite, dar în general este vorba despre o nouă artă
ce se colează pe fondul autohton, dacic, iar în Dobrogea, pe cultura
205
grecească, asimilată în cultura locală. Se constată, în această artă de
graniţă, cu puternice influenţe ale provinciilor învecinate, aplicarea
canoanelor şi a modelelor clasice, la care se adaugă componenta
autohtonă a acestui spaţiu etnic. Acesta este un fenomen comun tuturor
regiunilor periferice ale Imperiului.
206
ARHITECTURA
Arhitectura pe teritoriul celor două provincii cucerite de romani din spațiul

actualei Românii este o artă oarecum deosebită de modelele fixe şi de
academismul artei aulice romane. Formele arhitecturale sunt aceleaşi: se
întâlnesc aceleaşi tipuri de edificii, precum şi aceleaşi elemente
constitutive: arcade, bolţi, arhitrave etc., iar viziunea arhitecturală a
romanilor se regăsește şi în cazul construcţiilor din provinciile de la nord de
Dunăre: masivitate, utilitarism, organizare. Arhitectura era caracterizată
prin adaptarea la condiţiile autohtone. O altă caracteristică este amestecul
de forme, eclectismul fiind însă o trăsătură generală mai ales în ceea ce
priveşte decoraţia clădirilor. Dar mai ales se remarcă o diminuare a
grandorii – faţă de construcţiile de la Roma, ca şi faţă de cele din alte
provincii.
DISCUȚIE despre absența unor programe arhitectonice tipic romane pe

teritoriul României (absența? sau dispariția lor de-a lungul istoriei? și chiar
în legătură cu ce s-a păstrat, de ce numai pe teritoriul celor două provincii
din România nu s-a păstrat nimic întreg?).
Oricum, de remarcat este faptul că, în cazul arhitecturii de aici, artisticul

este mai puţin urmărit, tratarea este mai robustă, fără şlefuiri şi finisaje
execesive. Se va miza pe impact puternic al construcţiilor care trebuia să
impresioneze şi să convingă cu mijloace mai puţine şi mai simple,
sobrietatea acestor lucrări fiind cuceritoare. Fenomenul acesta nu se
înregistrează doar în Dacia: şi Scythia Minor a cunoscut un avânt urbanistic
şi arhitectonic.
DISCUȚIE despre tehnicile de construcţie a edificiilor. Antichitatea romană

a adus înnoiri faţă de epoca dacică: diferitele tipuri folosite în Imperiu:
opus incertum înlocuit cu opus reticulatum, opus caementicum, opus
quadratum, opus listatum, opus mixtum, opus testaccium, opus musivum,
opus signinum.
Urbanismul
DISCUȚIE despre întemeierea de orașe noi de către romani după cucerire

(nu dezvoltarea „oraşelor” dacice găsite) – după alte reguli, preluând doar
vechile nume. În actuala Dobroge, în polis-uri: Istros, Tomis, Kallatis,
207
existau – în aceeaşi perioadă (contemporană cu cea dacică) – tipuri
urbanistice greceşti dar cu aspect provincial. Aici, după cucerire, vechile
cetăţi găsite de romani vor fi dezvoltate în continuare de aceştia,
întemeindu-se şi oraşe noi.
După cucerirea romană, integrarea teritorială în sistemul Imperiului

presupunea ca regulile tipic romane de sistematizare şi înfrumuseţare a
oraşelor să se aplice şi în provinciile Dacia şi Scythia Minor, cu
particularităţi care ţin de condiţiile autohtone – mai ales în ceea ce
priveşte neregularitatea planului oraşului, în strânsă legătură cu terenul
neuniform căruia trebuia să i se adapteze; dar şi în ceea ce priveşte
dimensiunile mai modeste, ornamentica mai austeră, un grad mai scăzut
de complexitate şi de lux. Oricum, erau urmărite încă din sec. al II-lea d.Hr.,
după modelul roman: sistematizarea, acurateţea lucrului, tehnica de
calitate, preocupările sporite pentru eleganţă faţă de epoca dacică, ca şi
pentru confort (canalizare, încălzire cu ajutorul instalaţiilor hypocaustum,
pavare cu mozaic, pictură murală); existenţa axelor cardo (axa est-vest) şi
decumanus (axa nord-sud); împărţirea aproape simetrică a reţelei stradale;
predominanţa unghiurilor drepte; comasarea majorităţii construcţiilor
importante ale oraşului în forum; insulae amplasate în raport cu forum-ul;
porţi principale la capetele axei longitudinale a oraşelor; masivitatea şi
diversitatea clădirilor. Fora erau concepute de arhitecţii romani ca
ansambluri organizate, în care predomină ordinea şi armonia arhitecturală,
aplicând principii de compunere în plan. Şi pe teritoriul celor două provincii
de la nord de Dunăre acestea erau pieţe ample, amplasate în centrul
oraşului, la intersecţia străzilor principale, cardo şi decumanus; erau
înconjurate de clădiri (basilica, templul etc.), ale căror ziduri mărgineau
forum-ul.
În Dacia Traiana, coloniile (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica

Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Romula, Drobeta, Potaissa, Malva) şi
municipiile (Porolissum, Tibiscum, Dierna) erau aşezări urbane, cu o
populaţie compusă din colonişti romani sau şi din colonişti şi din peregrini.
Câteva exemple urmează să ne aducă în prim-plan proiecte urbanistice pe
care romanii le-au pus în practică în Dacia, provincie îndepărtată dar
suficient de importantă pentru a primi, propagandistic, modelul Romei;
oricum, în oraşele din provincia Dacia, în afară de cel al Ulpiei Traiana şi cel
al Porolissumului, urbanismul nu ne este cunoscut în detaliu.
208
il.2 Ulpia Traiana, plan
Ulpia Traiana a primit o sistematizare geometrică specifică unui oraş
roman (un topograf, agrimensor, s-a ocupat de înfăţişarea şi dispoziţia
oraşului): un plan patrulater cu colţurile rotunjite, de 600x500m, cu porţi
pe fiecare dintre laturi. Un zid de 4-5m înălţime în opus caementicium, cu
paramenţi în opus quadratum, avea bastioane puternice la colţuri şi turnuri
de apărare la porţi, iar în afara lui, se găseau două şanţuri, dintre care cel
exterior era umplut cu apă, fapt neobişnuit în Antichitate. În afara incintei
fortificate se întindea însă oraşul, până la 500m, întreaga suprafaţă fiind de
114ha. Două artere principale de circulaţie, cardo şi decumanus, erau
orientate est-vest, respectiv nord-sud; de-a lungul lor erau aşezate
principalele clădiri şi monumentele impunătoare, la intersecţia lor aflându-
se forum-ul; străzi secundare se întreţeseau paralel şi perpendicular,
lăsând loc insulae-lor.
il.3 Forum, Ulpia Traiana

Forum-ul Ulpiei Traiana avea forma unui mare patrulater neacoperit, de
aproximativ 3 000mp (se cunoaşte sigur doar lăţimea, 42m), cu o intrare
monumentală în forma unui arc de triumf; era o piaţă publică pavată cu
dale de gresie, avea zidurile împrejmuitoare placate cu lespezi din
marmură sau pictate şi multe monumente fastuoase. Nu este sigur dacă
avea sau nu portice. Era înconjurat de clădiri. Printr-un amplu pasaj se
ajungea în al doilea forum (piaţă comercială, iniţial), ridicat mai târziu.
il.4 Romula, vestigii arheologice

Colonia Apulensis avea un plan regulat, pe care din păcate nu-l putem
reconstitui. Cercetările se desfăşoară sub forma săpăturilor de salvare,
care au pus în evidenţă urme datând din sec. al II-lea – al III-lea d.Hr:
fundaţii aparţinând zidului de incintă al oraşului roman, precum şi ale
zidurilor de compartimentare a locuinţelor; de asemenea, a fost identificat
agger-ul oraşului roman şi fazele acestuia în cartierul Partoş, într-o zonă cu
potenţial în a furniza informaţii privind planimetria, trama stradală,
mărimea insulae-lor şi evoluţia în timp a acestora. În schimb, ştim despre al
doilea oraș, Municipium-ul Septimium Apulensis, că avea un plan
neregulat, în jurul castrului Legiunii XIII Gemina. Rezultatele înregistrate au
permis conturarea imaginii generale asupra aşezării, cunoaşterea limitelor
sale pe două laturi, de vest şi de sud, trama stradală, asemănătoare cu cea
descoperită în cadrul aşezării de la Partoş.
209
Oraşul Napoca avea un zid care închidea o incintă cu o formă
dreptunghiulară; cardo şi decumanus erau orientate în funcţie de drumul
imperial ce pornea de la Potaissa (Turda, jud. Cluj) şi continua spre
Porolissum şi, respectiv, râul Someş; paralel cu acestea, străzi secundare
traversau oraşul. Lespezi din piatră pavau forum-ul din centru, unde se
ridica basilica. Au fost găsite dărâmături de ziduri (aparţinând probabil
unor portice) şi urme ale unei clădiri romane.
În ceea ce privește Romula, existau două oraşe, unul central, patrulater, şi
altul poligonal, extins ulterior. Se cunosc 3 incinte fortificate concentrice: o
mare incintă poligonală – un val de pământ şi un şanţ –, care închidea
oraşul civil, o incintă cu un zid din cărămidă, şi o incintă din cărămizi legate
cu pământ, cu 4 porţi şi cu turnuri. Planul urbanistic includea două artere
principale, dintre care decumanus maximus străbătea incinta patrulateră,
în schimb, cardo maximus mergea paralel cu şanţul ei de la est.
il.5 Porolissum
Oraşul Porolissum s-a dezvoltat după un plan bine stabilit, clădirile şi
trama stradală având aceeaşi orientare pe întreaga zonă. Este
binecunoscută organizarea acestui cel mai nordic oraş al Daciei: plan
trapezoidal, zid de incintă construit din bolovani de piatră legaţi cu mortar
de var...
il.6 Porolissum, forum

...se remarcă forum-ul (cu o curte interioară de 45x45 m), în care s-au
identificat clădiri, portice şi dispoziţia axială a străzilor...
il.7 Porolissum, fragment clădire

...şi se păstrează o serie de monumente arhitecturale: locuinţe, temple,
macellum.
În Scythia Minor – unde oraşele erau considerate „străine” – nici un oraş

nu a fost făcut colonia. Dar urbanismul Romei a fost aplicat şi în această
provincie.
il.8 Histria, detaliu cetate

Histria, cel mai vechi oraş de pe teritoriul României, a fost întemeiat de
coloniştii ionieni din Milet în a doua jum. a sec. al VII-lea î.Hr. Primeşte,
după zidul elenistic cu turnuri şi porţi, un al doilea zid, roman timpuriu (la
înc. sec. al II-lea d.Hr.), cu bastioane, turnuri şi şanţuri, când planul oraşului
210
devine strict geometric, trapezoidal. În afara celor două turnuri exterioare
şi două interioare ale porţii principale, late de 3,3m, mai existau 3 turnuri
de apărare pe latura de vest, cu intrări cu arce, precum şi 5 bastioane
puternice la colţuri, la porţi (mai existau încă două porţi, 2,40m şi,
respectiv, 1,1m lăţime), precum şi intermediare.
Tomisul avea un zid de incintă trapezoidal (sec. al III-lea d.Hr. – după unii
cercetători, acest fapt s-a întâmplat în timpul lui Marcus Aurelius, după
atacul costobocilor din anul 170 d.Hr., apoi a fost restaurat). Zidul avea 3m
grosime, turnuri patrulatere şi circulare de tip pontic; s-au păstrat două
porţi mărginite de câte două turnuri de apărare, precum şi un turn de colț.
Și Callatisul avea, încă dinainte de sec. I î.Hr., un zid puternic de apărare.
il.9 Tropaeum Traiani, sectorul de est

Cunoaştem parţial planul rectangular al oraşului Tropaeum Traiani pentru
că s-a degajat...
il.10 Tropaeum Traiani, cetatea din sec. al II-lea – al III-lea d.Hr., plan
...o parte din zidul de incintă, de 3m grosime, placat cu blocuri mari de
piatră legate cu mortar, cu turnuri de apărare cu etaj (paralelipipedice pe
laturi şi în formă de potcoavă la colţuri – şi ieşite în afara liniei zidului).
Porţile de est, vest, sud erau şi ele flancate cu turnuri; axa decumanus (de
300m lungime şi 14m lăţime, o lăţime foarte mare în Imperiu), probabil cu
portice în sec. al V-lea d.Hr., era pavată cu lespezi din piatră şi cu canal de
scurgere pe mijloc şi pentru conducta de alimentare cu apă potabilă. S-a
degajat şi o parte din cardo, de 12m lăţime. Ambele străzi aveau porticuri
pentru pietoni, după model italic, de fapt greco-oriental. S-au degajat şi
porţile cetăţii (3 porţi mari) şi turnurile (22).
il.11 Argamum
Planul fortăreței Argamum era în epoca romană trapezoidal neregulat,
aşezarea fiind împrejmuită de un zid de apărare de 2,8-4,2m grosime, cu 8
turnuri rectangulare şi 6 bastioane, înăuntrul căruia incinta era fortificată
cu două valuri de apărare (şi şanţuri) pe latura de vest, cea mai expusă, şi
pe cea de sud (val şi şanţ) (zidul de apărare al oraşului grec a fost ridicat în
sec. al V-lea î.Hr.). La zidul roman s-a folosit mortar (pentru parament) şi
emplecton.
il.12 Dinogetia sec. al X-XII-lea, cu zidurile de incintă ale cetăţii romano-

bizantine din sec. al IV-lea – al VI-lea d.Hr., plan
211
Tot plan rectangular neregulat avea şi Dinogetia (Garvăn, jud. Tulcea),
fortăreaţa construită de Diocletianus ce constituia cel mai avansat post
defensiv şi de supraveghere în partea nordică a provinciei Scythia Minor. O
reţea stradală asigura o împărţire raţională a interiorului. Via principalis
avea cca 4m lăţime (faţă de 1,5-2m – străduţele secundare) şi pornea de la
poarta mare, pe la mijlocul cetăţii oprindu-se într-o stradă transversală de
la care porneau alte artere către nord.
il.13 Dinogetia
Zidul de 3m grosime (din piatră alternând cu cărămidă, legate cu mortar)
înconjura o suprafaţă neregulată de peste 1ha, cu o poartă la sud-est, două
porţi mai mici în vest şi nord...
il.14 Dinogetia, turn de apărare

...și 14 turnuri de apărare în formă de potcoavă.
În cele două provincii, în afară de oraşe sunt de amintit și aşezările rurale.

Distincţia între aşezări urbane şi aşezări rurale impune considerarea
întregului mod de viaţă al oamenilor, dar, indiscutabil, se întemeiază în
primul rând pe deosebiri profunde în planul nivelului atins de ştiinţa
arhitecturii. Vicus-ul, pagus-ul, statio, canabae, staţiunea cu ape termale,
la care se adaugă centrele minerilor, precum şi aşezările din jurul
carierelor de piatră sau al salinelor sunt cele mai des întâlnite.
DISCUȚIE despre fiecare dintre aceste tipuri în parte.
il.15 Villa romana, Horia, reconstituire

O villa rustica era un tip de gospodărie cu caracter agricol dar şi
meşteşugăresc. Era un ansamblu constructiv închis, asemănător fermelor
agricole de astăzi, care implica, în afara locuinţei proprietarului (uneori
locuinţa propriu-zisă a proprietarului conţinea încăperi pentru altare,
încăperi absidate, băi cu hypocaustum, şi era acoperită cu ţigle, construită
fiind în opus incertum sau opus mixtum, ca peste tot în Imperiu) – și
diverse acareturi: clădiri pentru locuinţe, clădiri pentru animale, magazii,
ateliere, instalaţii. Uneori ansamblul era împrejmuit de un zid, alteori avea
turnuri de observaţie.
il.16 Sucidava
212
O evoluţie în timp s-a înregistrat şi în mediul rural, unde s-au adoptat
progresele cunoscute în Imperiul Roman.
Un exemplu este Sucidava (Celei, jud. Olt), care a fost probabil un vicus: cu
un plan trapezoidal, din a doua jum. a sec. al II-lea d.Hr. aşezarea fiind
împrejmuită cu un val de pământ şi un şanţ.
il.17 Libida (Ibida) (Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea)
A devenit în vremea lui Constantinus cea mai extinsă aşezare din interiorul
provinciei (23ha).
Construcțiile arhitecturale
Arhitectura civilă
După cucerire, arhitectura civilă se îmbogăţeşte cu noi tipuri şi forme,
dezvoltându-se şi cele existente deja.
Arhitectura omagială
Arhitectura omagială este un exemplu de asemenea formă nouă în
arhitectura civilă.
il.18 Arc de triumf? Oltul la Câineni. Reproducere după harta Olteniei de
Schwantz von Springfels (Biblioteca Academiei)
Arhitectul Friedrich Schwantz von Springfels, în cadrul lucrărilor din
Oltenia, desenează într-una dintre planșe un arc de triumf numit Porta
Romana de autorul schiței (la Câineni, jud. Vâlcea).
il.19 Tropaeum Traiani reconstruit / înainte de reconstrucție

Arhitectonic, Monumentul original era compus dintr-un soclu cilindric cu
un diametru de 40m, aşezat, la rândul lui, pe un postament cu 9 rânduri de
trepte la bază; cu un acoperiş tronconic, cu solzi pe rânduri concentrice din
piatră, în centrul căruia, peste 2 tamburi hexagonali, se ridica Trofeul
propriu-zis: o uriaşă statuie bicefală, de 4,75m, reprezentând o armură de
soldat roman cu platoşă – simbol al victoriei –, la baza ei fiind amplasate
două grupuri statuare de câte 3 captivi, un bărbat în picioare şi două femei
şezând (dubla faţă a Trofeului este o dovadă în plus pentru nevoia de
mesaj cât mai puternic – o constantă în arta romană). La Monument
(construit după al doilea război dacic, în 108-109 d.Hr.), concepţia
arhitectonică presupune un proiect ce foloseşte un modul de 6 picioare
romane reluat ritmic, care conferă unitate şi armonie compoziţională
întregului. Pietre legate cu mortar în opus caementicium alcătuiau
213
fundaţia, un turn rectangular constituia nucleul, cu un postament din
piatră împrejur, care sprijinea tamburul, din piatră brută legată cu mortar,
pe care se aflau metopele; turnul avea formă cilindrică în partea
superioară, cu un acoperiş tronconic; cornişa crenelată de 1,5m înălţime
era decorată cu 26 de figuri de prizonieri (22 păstrate) alternând cu câte 5
figuri geometrice; deasupra acoperişului, turnul era hexagonal, cu două
etaje, cu Trofeul propriu-zis deasupra. Toate acestea însumau 37-39m
înălţime.
il.20 Monumentul victoriei regelui Attalos I al Pergamului asupra

galaţilor
Este evidentă asemănarea cu Monumentul victoriei regelui Attalos I al
Pergamului asupra galaţilor (sf. sec. al III-lea î.Hr.). Acesta are aceeaşi
dispunere ritmică a grupului statuar, cu galul sinucigându-se împreună cu
soţia, înconjuraţi de cei 4 luptători căzuţi, toţi aşezaţi pe o bază circulară pe
3 trepte, cu un soclu şi o cornişă.
il.21 Monumentul din La Turbie

De asemenea, există o similitudine, în ceea ce priveşte monumentalitatea,
cu Tropaeum Alpinum Augusti din localitatea La Turbie, lângă Nisa, cu plan
dreptunghiular, latura mare de 38m, cu o arhitectură mai simplă. Ridicat în
anul 5 î.Hr. în onoarea lui Augustus şi a victoriilor acestuia aici,
monumentul avea un soclu pătrat, de 12m înălţime, o colonadă circulară şi
deasupra un con în trepte, surmontat de statuia lui Augustus, acestea
dispărute în prezent.
il.22 Mausoleul lui Munatius de la Gaeta-Napoli

Similitudine există şi cu Mausoleul lui Munatius Plancus (general al lui
Augustus) din Gaeta-Napoli.
il.23 Trofeul triumfal de la Adamclisi şi fragmente ale statuilor de

prizonieri
il.24 Trofeul triumfal de la Adamclisi, reconstituire
A ajuns până la noi statuia fragmentară a Trofeului, acum reconstituită
împreună cu întreg Monumentul. Simbol al victoriei, Trofeul propriu-zis,
constituit dintr-un bloc masiv de piatră, ilustra ideea dispoziţiei
elementelor de armură după folosire (preluând conceptul părăsirii
lucrurilor personale de către un decedat): o sculptură în piatră a unui
trunchi de copac, de care sunt agăţate armele duşmanului învins, în
214
ordinea înarmării unui ostaş (tot în piatră sculptate). Vârful trunchiului este
rezervat coifului (aici absent); urmează lorica ce îl îmbracă (armura cu solzi,
decorată aici cu ramuri şi pe piept sculptate un acant, un călăreţ, un vultur,
o sabie); scuturile dispuse simetric în dreapta şi în stânga (4 scuturi
ornamentate cu capul Medusei în centru), împreună cu suliţele, spada fiind
prinsă în balteus peste umăr. Sub lorică se ivesc cnemidele, decorate cu
capete de Meduse. Bifacială, statuia de 5m era proiectată astfel încât să se
vadă de oriunde ar fi fost privită.
il.25 Trofeul triumfal de la Adamclisi, fragmente de statui colosale

În partea inferioară a Trofeului, de-o parte şi de alta, două grupuri statuare
identice simbolizau înfrângerea. Reprezintă câte 3 ostatici (au rămas
fragmente acefale foarte deteriorate, ale câte unui bărbat în picioare, care
măsura 4,5m înălţime, cu mâinile legate, şi ale câte două femei şezând). În
îmbrăcămintea statuii care reprezintă bărbatul se disting despicătura
laterală a cămăşii şi pliurile de la poale; de asemenea, se remarcă
încreţiturile paralele ale cămăşilor statuilor feminine, considerate a
aparţine costumelor tradiţionale dacice.
il.26 Altarul lui Cornelius Fuscus de la Adamclisi, reconstituire

Altarul lui Cornelius Fuscus, o prismă cu 6 trepte la bază, cu o înălţime de
6m (şi latura de 12m), se află în partea de est a Monumentului şi are o
inscripţie cu numele a 3 800 de soldaţi romani căzuţi, care îi conferă rol de
cenotaf.
il.27 Mausoleul generalului, Adamclisi

Mausoleul generalului, la 50m nord de Monument, este un mormânt
enorm, un tumul cu ziduri concentrice, cu urna funerară în interior.
Arhitectura utilitară
Formele care alcătuiau arhitectura utilitară reprezentau instrumente de
propagandă ale puterii, cu un impact deosebit în provincii asupra
populaţiei ocupate.
il.28 Porţiune de drum roman, Germisara
Drumurile romane, inclusiv cele din provinciile romane de aici, ar putea fi
înscrise în arhitectura militară: iniţial, intenţiile erau strategice, armata
fiind cea care a construit drumuri, dar interesele economice, de circulaţie a
bunurilor şi a oamenilor, precum şi amenajările ulterioare ale acestora, s-
215
au suprapus nevoilor armatei, astfel încât drumurile au constituit un
important factor de romanizare.
il.29 Drum roman, Ulpia Traiana

În anul 108 (d.Hr.) este atestat că se lucra deja la tronsonul Potaissa-
Napoca al acestui drum, care străbătea provincia de la un capăt la altul, de
la Dunăre la Porolissum.
il.30 Drum roman, Porolissum

În afara drumurilor imperiale, exista o bogată reţea stradală între oraşe şi
în oraşe (via care se mai observă încă la Porolissum măsoară 5,75m lăţime,
are bordură, e bombată în centru şi pavată cu lespezi de piatră).
il.31 Podul lui Traianus de la Drobeta

Ştim (conform descrierii lui Dio Cassius) că acesta avea 1 134,9m în
lungime, 20 de „picioare”, la distanţă de 51m unul de celălalt şi unite prin
arcade cu o deschidere de câte 33m (3 arce de lemn paralele); cu o
înălţime a podului de 18,6m şi o lăţime de 14,55m. La capetele podului
(acestea făcute numai din zid), două portaluri triumfale din piatră şi
cărămidă, decorate cu trofee şi statui imperiale sau de divinităţi, întregeau
un ansamblu care stârnea admiraţia contemporanilor.
il.32 Apeduct, Tropaeum Traiani

În provinciile Dacia şi Scythia Minor s-au găsit resturi de conducte de
ceramică ce aprovizionau cu apă potabilă oraşele (rezolvând şi necesităţile
termelor) (au existat apeducte la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa,
Porolissum, Romula, Tropaeum Traiani, Tomis), dar şi castrele, staţiunile
balneare, aşezările rurale chiar.
il.33 Terme, Ulpia Traiana / plan

Terme foarte mari (600mp, un patrulater de 30x20m) s-au găsit la nord de
incinta oraşului Ulpia Traiana, cu o secţiune pentru bărbaţi şi una pentru
femei, separate prin culoarul din care se intra în frigidarium, apoi în
tepidarium (încălzit cu hypocaustum) şi în caldarium (cu o cadă, labrum, în
absidă); baia pentru bărbaţi avea şi un bazin descoperit, cu apă rece,
pentru vară, natatio.
il.34 Terme, Dinogetia
216
Termele de la Dinogetia au plan dreptunghiular, 25x15m, cu 3 decroşuri
absidale, semicirculare pe dinăuntru şi cu 3 laturi la exterior; cu 4 încăperi,
dintre care 3 aveau instalaţii de hypocaustum, cel mai bine păstrat
hypocaustum din Dobrogea.
il.35 Terme I, Histria

La Histria, vechile terme datează din timpul împăratului Hadrianus.
il.36 Termele castrului de la Potaissa

În perioada antică existau şi terme castrense: pe lângă castre sau în
interiorul acestora. Terme castrense s-au găsit şi la Potaissa, Ilişua, Micia,
Slăveni.
il.37 Terme, Germisara

De asemenea, deosebite erau amenajările şi instalaţiile balneare, care
dovedeau interes pentru folosirea apei termale: Ad Mediam (Băile
Herculane), Germisara (Geoagiu), cu bazine (4) şi canale, cu altare şi statui;
Aquae (Călan).
il.38 Terme, Varna (Bulgaria)

Apropiate de noi sunt termele din Odessos (Varna, Bulgaria), bine păstrate,
atât ca suprafaţă, cât şi ca înălţime a ruinelor (oricum, constituie cele mai
mari terme romane din Balcani şi cel mai mare edificiu roman din această
ţară).
il.39 Silenul de la Tibiscum

Anumite indicii fac pe cercetători să creadă că totuși au existat și pe
teritoriul României teatre. Arheologii de la Tibiscum au găsit bănci de
calcar, dar și piese, precum Silenul de la Tibiscum, descoperit în anul 1991
și aflat la Muzeul de Etnografie Caransebeș: o reprezentare în bronz a
zeului Dionysos (7cm înălțime), care se aplica pe toartele vaselor folosite în
piesele de teatru (așezate în orchestra unui teatru antic).
il.40 Bancă din piatră de la teatrul de la Histria

De la teatrul despre care știm că a funcţionat până în sec. al III-lea d.Hr. la
Histria (căruia nu i se cunoaşte amplasarea) au rămas fragmente de bănci
din piatră cu picioare în formă de gheare de leu, încastrate în zidul de
incintă al oraşului.
217
il.41 Amfiteatru, Ulpia Traiana / plan
Amfiteatrul Ulpiei Traiana se afla la 100m nord de zidul de incintă, despre
care se ştie că a fost construit în primii ani după cucerire; data nu se
cunoaşte exact, dar se cunoaşte anul reparării lui – 158 (d.Hr.). Oval, cu o
arena de 66x47m (cu tot cu cavea – tribunele – măsura 88x69m) (o
capacitate de 5 000 de locuri), se înscrie între amfiteatrele imperiale de
mărime medie. Între arena şi cavea se ridica un zid de protecţie, înalt de
3m, tencuit (alte ziduri dispuse ca nişte raze întretăiau perpendicular
cavea); un zid împrejmuitor de 6-8m înălţime era ornamentat cu benzi
colorate, cu porţile intrărilor având coloane şi arhitrave (existau două
intrări principale şi două secundare).
il.42 Amfiteatru, Tomis

Au existat amfiteatre în Dobrogea – la Tomis (în subsolul Hotelului „Ibis”) şi
la Callatis.
il.43 Amfiteatru, Porolissum

La Porolissum, un amfiteatru de 66x52m a fost reconstruit în anul 157
d.Hr. (din piatră, față cel inițial – din lemn) dintr-un amfiteatru castrense
(în afara celor de lângă oraşe, existau şi amfiteatre construite cadrul
programului de divertisment al soldaţilor).
il.44 Amfiteatru, Micia

Un alt amfiteatru castrense este cel de la Micia, construit însă, spre
deosebire de cele de la Ulpia Traiana sau Porolissum, şi din piatră şi din
lemn.
il.45 Schola gladiatorum, Ulpia Traiana

Schola gladiatorum (Cazarma gladiatorilor) era o clădire pentru
antrenamente şi exerciţii sportive, pentru locuit şi recuperare a
gladiatorilor. Cea de la Ulpia Traiana era un edificiu impozant, 38,5x25,3m,
cu ziduri în opus incertum; se recunosc două faze de construcţie: o clădire
mai veche, rectangulară, 28,2x11,5m, cu 6 încăperi, cu două bazine pentru
apă rece, precum şi un hypocaustum adăugat în faza a doua; o clădire mai
nouă, în forma literei L, avea două încăperi şi un bazin cu apă rece. Una
dintre cele două anexe de la vest era o clădire simplă, pătrată, o cuşcă
pentru fiare probabil, cealaltă (compusă din 4 camere) se pare că a
aparţinut unui personaj ale cărui activităţi erau legate de amfiteatru sau de
Schola gladiatorum.
218
il.46 Basilica forense, Ulpia Traiana
Spaţii închise în care se adunau cetăţenii oraşului pentru diverse activităţi
(afaceri, justiţie, distracţie), basilicile erau construite lângă forum. Basilica
de la Ulpia Traiana comunica, prin două intrări, cu Palatul Augustalilor.
Primei faze – în care avea două nave, una necompartimentată, cealaltă cu
mai multe încăperi – îi urmează modificări în legătură cu mărirea
suprafeţei (85x10m măsoară acum în total) şi cu desfiinţarea
compartimentelor; avea placaj de marmură a pereţilor până la 2m înălţime
şi o împodobeau numeroase statui. Basilici existau şi în alte oraşe mari, de
exemplu una dintre cele 3 basilici civile din Histria, cea mai impozantă,
avea o formă rectangulară asimetrică (25,75x24,80x12,62x12,70m) şi era
construită din piatră cu mortar. Nava din centru avea 4,95m.
il.47 Horreum, Ulpia Traiana, reconstituire

Horreum-ul de la Ulpia Traiana, construit imediat după transformarea
Daciei în provincie romană, era dreptunghiular, de 56,4x20,6m şi ziduri cu
contraforturi masive.
il.48 Ruinele unei locuinţe, Napoca

Locuinţe particulare au existat şi în provinciile romane de pe teritoriul ţării
noastre: vile suburbane şi urbane, insulae cu ateliere şi locuinţe. Erau
simple şi aveau dimensiunile mai modeste, dar prezenţa lor denotă un
urbanism aflat la un grad destul de înalt de dezvoltare. Unele, de exemplu
vilele extra muros de la Ulpia Traiana), erau împodobite cu picturi murale,
aveau pavimente din cărămidă și uneori hypocaustum (precum locuinţa
descoperită la Napoca).
il.49 Clădiri pentru locuit, Porolissum

Au ajuns până la noi planuri ale unor clădiri de locuit (sec. al II-lea – al III-
lea d.Hr) aparţinând unui cartier rezidenţial din Porolissum; erau încălzite
cu hypocaustum şi aveau prăvălii în camerele dinspre drum (clădirile erau
amplasate de-a lungul drumului principal al oraşului); aveau portic şi
atrium cu impluvium.
Arhitectura militară
Romanii vor aduce sistemele lor de fortificaţii în aceste provincii de la
capătul Imperiului: oppida (cele urbane), ale aşezărilor, şi castrele, ale
garnizoanelor. Ca elemente de fortificaţie, romanii aplicau un ansamblu
219
val+şanţ la castre, şi acelaşi ansamblu, ca element suplimentar, la
fortificaţiile de zid.
il.50 Zidul cetăţii Ulpia Traiana

Ziduri puternice întăreau oraşele, de exemplu zidul de incintă al Ulpiei
Traiana (cu o grosime de 1,8m și o înălţime de 4-5m). Porţiunea
descoperită din zidul capitalei ne relevă tehnica opus caementicium, cu
paramenţi în opus quadratum, având 4 porţi.
il.51 Poarta castrului de la Apulum (înainte de reconstrucție)

il.52 Poarta castrului de la Apulum (după reconstrucție)
Fortificaţii ale garnizoanelor, castrele respectă normele arhitecturii militare
romane, dar primesc adaptări la specificul local în ceea ce priveşte terenul
şi resursele. Au existat foarte multe castre pe limes-uri, dar şi foarte multe
castre în interiorul provinciilor.
Au ajuns până în zilele noastre multe porţi de castre romane păstrate in
situ: cu deschidere dreptunghiulară, uneori arcuită, de exemplu Porta
principalis dextra a castrului de la Apulum, cu o deschidere de 24,2m,
aparţinând tipului de intrare dublă, cu pilon central, cu turnuri
rectangulare de-o parte şi de alta...
il.53 Poarta castrului de la Porolissum, reconstrucţie, exterior

il.54 Poarta castrului de la Porolissum, reconstrucţie, interior
...ori Porta praetoria a castrului de la Porolissum (actualmente reconstruite
amândouă).
il.55 Castrul de la Porolissum

Dintre castrele de frontieră, menţionăm câteva dintre cele mai importante:
castrul lui Traianus de la Drobeta, castrul de la Berzobis, Ilişua, com. Uriu
(jud. Bistriţa-Năsăud). Un important castru este cel de la Porolissum, unde,
pe dealul Pomăt, se află cel mai mare castru de trupe auxiliare din Dacia,
construit în anul 106 d.Hr. şi refăcut în 213 d.Hr., în timpul lui Caracalla:
300x250m, patrulater, cu turnuri trapezoidale de colţ, interioare, şi cu
turnuri în formă de U, care flanchează porţile (cu etaj şi parter locuit, cu
galerie deasupra porţii, ce lega turnurile între ele).
il.56 Castru, Tibiscum

Castre de frontieră au mai existat la Mehadia, la Tibiscum – unde, dintre
cele patru, două erau din piatră...
220
il.57 Castru roman, Micia
...la Micia (360x180m), un castru cu un pagus cvasiurban în jur...
il.58 Castru, Buciumi

...la Buciumi (jud. Sălaj), castrul era de 160x128m, cu turnuri trapezoidale
la colţuri, porţi flancate de turnuri parţial exterioare, un turn
dreptunghiular al porţii praetoria şi un turn în formă de U ale celorlalte 3.
il.59 Castru, Pietroasa

Un castru a fost descoperit la Pietroasa (jud. Buzău) (în apropierea lui a
fost găsit renumitul tezaur „Cloşca cu puii de aur”); avea 124x158m, ziduri
de 2m grosime, din piatră brută calcaroasă, legată cu mortar din cărămidă
pisată, cărbuni, nisip, var; probabil a fost ridicat în timpul lui Traianus şi
refăcut în timpul domniei lui Constantinus; era un castru în trepte şi avea
terme, sală de gimnastică, canalizare.
il.60 Castru, Capidava

În Moesia Inferior, existau castre la Sucidava, Capidava, la Carsium,
Arrubium, Tomis...
il.61 Castrul de la Halmyris

...Halmyris.
il.62 Castrul de la Potaissa / plan

Între castrele din interiorul provinciei de menţionat sunt în primul rând
cele ale legiunilor: cel de la Ulpia Traiana, cel de la Apulum, sediul Legiunii
XIII Gemina, cel mai mare castru cu incintă din piatră din Dacia, Potaissa
(573x408m), garnizoana Legiunii V Macedonica, Craiova, Răcari (jud.
Dâmboviţa), cele din afara Daciei: Muntenia (Mălăieşti, Târgşoru Vechi şi
Drajna de Sus – jud. Prahova) şi Moldova (la Piatra Neamţ, precum şi
castrul mai mic, castellum, de la Barboşi, jud. Galaţi). Pe teritoriul
Dobrogei, sunt de menţionat cele de la Libida, Tropaeum Traiani.
Arhitectura religioasă
După cucerire, şi arhitectura religioasă va căpăta un aspect nou: pătrund
noi tipuri şi forme din arhitectura romană, atât în cadrul arhitecturii de cult
(templele de după cucerire, când se impun toate zeităţile panteonului
greco-roman, sunt alte tipuri de temple), cât şi în cea funerară.
221
Arhitectura monumentală de cult
Propaganda imperială poate explica distrugerea de către romani a unor
edificii sacre ale dacilor, precum sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, şi
construirea altora, purtând însemne imperiale.
Palatul Augustalilor, Aedes Augustalium, din centrul Ulpiei Traiana, era
sediul ordinului Augustalilor, ai cărui membri aveau misiunea de
promovare în Dacia a cultului împăratului şi al Romei, a ideii imperiale şi a
supunerii faţă de Roma, astfel încât poate fi considerat un exemplu de
arhitectură religioasă, dat fiind că în întreg Imperiul Roman religia oficială
era cultul împăratului. Datând de la mijl. sec. al II-lea d.Hr. (în jur de 155
d.Hr.), sanctuarul de la Ulpia Traiana avea un plan rectangular, cu o
suprafaţă de 65x85m, compus fiind din două părţi de construcţii şi două
curţi între care se afla un zid cu 5 arce sprijinite pe pilaştri; avea două
intrări şi două basilici pentru adunări ale preoţilor ordinului, de 43,85x6,2m
fiecare. Zidurile, de grosimi între 0,75 şi 1,4m, erau construite în opus
incertum la exterior şi opus caementicium la interior şi aveau contraforţi.
Faţada avea 45m lungime, cu 5 deschideri, clădirea având aici şi etaj. Ara
Augusti, altarul în jurul cărora se celebrau sărbătorile, se afla în centrul
curţii mai mari (cealaltă curte era dispusă transversal faţă de cea mare).
Alte încăperi mai erau arca, camera tezaurului ordinului, 6,75x5,5m; de
asemenea, existau camere de locuit, o sală cu hypocaustum pentru
şedinţele ordinului, săli de banchete, coridoare. Avea multe coloane şi era
împodobit cu basoreliefuri şi statui, între care domina cea a împăratului.
il.63 Templul zeiţei Nemesis, Ulpia Traiana

Planul construcţiilor de cult din provinciile de aici este cel obişnuit,
înscriindu-se în ritmul şi proporţiile caracteristice canonului clasic: soclu,
plan patrulater, pronaos, cella cu statuia zeului, o bucătărie – culina – lipită
de încăperile din partea opusă intrării, altare în faţă, coloane puţine sau
chiar absente, o tehnică de construcţie mai simplă, în general opus
incertum. Oriunde ajungeau romanii ridicau temple zeilor.
Templul lui Nemesis (zeiţă adorată de gladiatori), iniţial mic, 8x6,5m, cu
pronaos de 4,4x1,8m şi cella de 4,5x3,55m – a fost lărgit cu 3 încăperi, la
nord adăugându-i-se o construcţie care îl lega de Schola gladiatorum.
Probabil avea un portic pe latura estică.
il.64 Templul lui Liber Pater, Ulpia Traiana
222
Templul lui Liber Pater avea peste 20m lungimea laturilor, o intrare
monumentală, cella mică (6,5x5,8m); avea în schimb coloane înalte (deşi în
exterior era lipsit de coloane). În pronaos exista un portic cu coloane
corintice.
il.65 Templul zeilor Aesculapius şi Hygeia, Ulpia Traiana / plan

Templul zeilor Aesculapius şi Hygeia a suferit transformări astfel încât a
devenit un complex cu 4 clădiri: un templu cu o cella cu latura de 4m, un
templu cu un naos de 7x6,5m, o cella rectangulară şi un cubiculum în
spate, cu două coloane la intrare, un templu de 7,5x5,1m, al patrulea – cu
o cella de 5,9x5m, toate templele având altare.
il.66 Templul mare, Ulpia Traiana

Templul mare, consacrat mai multor divinităţi (printre care Diana, Iuno şi
Hercules), avea dimensiunile 43,3x34m, un vestibulum cu două coloane
corintice şi un pronaos în forma unui coridor acoperit.
il.67 Templul lui Silvanus, Ulpia Traiana

Templul lui Silvanus, 28x12,8m, are o împărţire în două printr-un zid
median – o curte şi o cella mărită de la 3,8x1,3m, la 5,1x2,10m.
il.68 Templul zeilor palmyrieni, Ulpia Traiana: 1. Plan; 2. Vedere frontală;

3. Secţiune longitudinală
Templul zeilor palmirieni (incendiat intenţionat şi este şi el dispărut) avea,
din descrieri, 17,7x10,6m (în această lăţime intrând şi culina de 1,5x5,2m –
element oriental, ca şi întreaga orientare V-E, şi o înălţime probabilă de 7m
(calculată în funcţie de diametrul coloanelor, 50-55cm). În interior se pare
că tencuiala avea decor în zig-zag, şiruri de coloane punctau spaţiul, iar
cella era împărţită.
il.69 Templul zeiţei Nemesis, Apulum

Şi alte oraşe din Dacia aveau temple: Apulum, Potaissa, Napoca,
Porolissum, Tibiscum, dar chiar şi aşezările rurale: Inlăceni (jud. Harghita),
Doştat (jud. Alba). La Apulum sunt atestate epigrafic două temple: unul
închinat lui Iupiter şi Iunonei și un asklepeion.
Recent a fost descoperit la Apulum şi un Templu al zeiţei Nemesis.
il.70 Templul lui Iupiter Optimus Maximus Dolichenus, Porolissum
223
Templul de la Porolissum este unul dintre puţinele din Imperiul Roman
cercetate. Este ridicat în două faze – una în care clădirea avea plan
patrulater, în formă de hală; într-o fază secundară, hala a fost împărţită în
două de un zid de piatră.
Arhitectura funerară
DISCUȚIE despre practicile funerare existente: și inhumația, dar și

incinerarea (care va dispărea treptat în sec. al II-lea d.Hr.).
În ceea ce priveşte monumentele funerare, pe lângă tipurile care aparţin

sculpturii funerare (edicule, altare, stele, sarcofage, statui), mausoleele îşi
pot găsi locul în arhitectura funerară. Erau de două tipuri: de incineraţie şi
de inhumaţie. Mausolee de incineraţie s-au găsit la Porolissum – adevărate
mausolee de familie, cu zid sau înconjurate cu pietre. Între mausoleele de
inhumaţie, deosebit este Mausoleul Aureliilor de la Ulpia Traiana (jum. sec.
al II-lea d.Hr.): tumular, cu un zid circular din piatră, cu sarcofage.
Mausoleul dreptunghiular de la Cinciş (jud. Hunedoara) avea două încăperi
şi altar pentru ofrande.
il.71 Mausoleul Aureliilor, Ulpia Traiana, plan

Pe lângă monumentele funerare sculpturale (stele, edicule, sarcofage,
altare, statui), mausoleele de incineraţie şi de inhumaţie aparțin
arhitecturii funerare. Mausoleele erau edificii paralelipipedice de câţiva
metri pătraţi, din piatră sau cărămidă, cu faţada sculptată, având acoperiş
în două ape şi frontoane cu decoraţii.
La Porolissum s-au găsit mausolee de incinerație, de familie, cu zid sau
înconjurate cu pietre. Mausoleul Aureliilor de la Ulpia Traiana aparține
celuilalt tip, al mausoleelor de inhumație: tumular, cu un zid circular din
piatră cu diametrul de 21m, cu sarcofage (unul a fost găsit intact, din
cărămidă, cu capac din marmură, cu fronton, orientat N-S).
STATUARA
Pe teritoriul Daciei şi al Scythiei Minor, sculptura s-a dezvoltat în strânsă

legătură cu sculptura din Imperiu, regăsindu-se aceleaşi tipuri: sculptura
aulică, statuara religioasă, de cult, precum şi sculptura funerară. Așadar,
începând cu epoca romană, statuara de pe teritoriul provinciei Dacia
începe să se dezvolte.
224
Operele care au ajuns până în zilele noastre au provenienţe şi grade
diferite în ceea ce priveşte calitatea, oricum, este vorba despre o artă
provincială, cu trăsături în strânsă legătură cu „albumele” de modele din
atelierele marilor centre artistice. Şi sculptorul constituia un factor
important, dar și comanditarul însuşi.
DISCUȚIE despre condițiile diferite ale statuarei antice de pe teritoriul

României: numărul mic al acestor opere care au ajuns până la noi
(păstrate, adeseori, şi în stare nu tocmai bună de conservare); și cadrul în
care era contemplată atunci o statuie sau alta este o problemă de discutat
(nu avem siguranţa amplasării acestora).
DISCUȚIE despre clasificarea statuarei antice de pe teritoriul României, din

punctul de vedere al provenienţei (importuri, opere realizate aici de artiști
străini, imitații locale ale modelelor elenistice, precum și opere locale, cu
caracter provincial).
il.72 Statuie sculptată de Claudius Saturninus, Ulpia Traiana

Câţiva sculptori pietrari, probabil mai numeroşi între alţi artişti, sunt
atestaţi în inscripţii, dar și direct, prin semnătura autorului pe altarul de
care se sprijină cu braţul stâng o statuie reprezentând o femeie (Ulpia
Traiana): Cl(audius) Saturnin(us) sculpsit.
Statuile imperiale
Statuile împăraților erau expresii ale artei oficiale și împodobeau,
propagandistic, spaţiile publice: forum-ul oraşului ori încăperi ale clădirilor
oficiale (basilica unui castru), dar și pe cele private: locuinţele sau curţile
interioare. Gradul nu foarte ridicat de artisticitate, precum și degradarea în
timp fac dificilă recunoașterea portretizatului. Seria capetelor de împărați
găsite pe teritoriul României începe în Antichitate, majoritatea dintre ele
situându-se cronologic în Antichitatea Târzie.
il.73 Traianus, Colecția Severeanu, Muzeul Național de Istorie al

României
Din perioada imediat de după cucerire face parte capul de marmură fină
care îl reprezintă pe Traianus (Callatis?). Măsoară cca 28cm înălțime și este
mai mult ca sigur o operă de import. Împăratul este identificat pe baza
asemănărilor generale cu portretele studiate, fără a se încadra vreunuia
dintre tipuri. Particularitățile fizionomice completează detalii sugerate de
225
documentația iconografică asupra împăratului. În acest exemplu, părul
abundent este tratat sculptural, cu șuvițele abia sugerate, cele de pe frunte
fiind despărțite de un unghi în partea stângă și de unul în partea dreaptă;
ridurile de pe frunte urmează linia sprâncenelor și sunt intersectate de
cutele verticale intersprâncenare. Ridurile de pe pleoape și de la coada
ochiului, precum și cele naso-labiale, indică vârsta și oboseala, indiciu al
vârstei fiind și unghiularitatea maxilarului. Toate aceste caracteristici
alcătuiesc expresia patetică a întregii figuri marcate de suferință și boală a
împăratului aflat cu câteva luni înainte de moarte. Există verism, dar și
măiestrie și viziune de tradiție elenistică în ceea ce privește plasticitatea și
echilibrul volumelor.
il.74 Statuie cuirasată imperială, Apulum

Admirabilă prin minuţia redării este o statuie cuirasată imperială de la
Apulum, din marmură, acefală (fără cap măsurând 167cm). Deşi lipseşte
antebraţul stâng, poziţia orizontală sugerează atitudinea unui suveran.
Bustul e acoperit cu paludamentum-ul ofiţerilor, purtat peste lorica,
terminată în partea de jos cu volute cu incizii, încinsă cu o centură cu un
nod specific, întâlnit şi la alte statui de împăraţi. Şi tipul de gheată (calceus
patricius sau senatorius) înaltă, ornamentată cu blană şi cu aplici cu
protome de lei, aparţine unui personaj care deţine puterea supremă.
Nivelul superior al realizării artistice se degajă din acurateţea detalierii
pieselor vestimentare, din mişcarea firească şi din poziţia maiestuoasă a
corpului, ca şi din proporţii.
il.75 Statuetă de ostaș de la Ocnița

Tot propagandistice sunt și cele câteva statuete de militari (și luptători),
care, însă nu constituie artă oficială, ci erau destinate împodobirii
obiectelor (mobilier, vase etc.).
Una dintre acestea, descoperită în satul Ocnița (jud. Bistrița-Năsăud) este
păstrată fragmentar (acefală și fără brațul drept) și redă un ostaș în repaus,
sprijinindu-se de scut. Măsoară 9,3cm înălțime, dar în ciuda dimensiunii,
detaliile veșmintelor legionare sunt redate cu acuratețe: tunică tivită,
cuirasă, curea cu volute, mantie plisată prinsă cu fibulă, cizme cu carâmb
răsfrânt – într-o execuție de un înalt nivel calitativ.
il.76 Statuetă de luptător din colecția Teleki

O statuetă foarte bine păstrată (11,7cm înălțime) este cea reprezentând un
efeb redat ca luptător nud, tot în poziție de repaus, găsită în Transilvania
226
(fosta colecție Teleki). Fizionomia acestuia este bine realizată, cu ochii
mari, nasul și gura reliefate, coiful are panaș și decor cu benzi paralele și
punctate. Dacă scutul primei figurine are o formă mai puțin obișnuită,
îngustată în partea inferioară, scutul acestei statuete este hexagonal,
asemănător celor de pe Columna Traiană.
il.77 Statuetă cu luptă de gladiatori de la Turda

O altă figurină, care înfățișează foarte realist o luptă de gladiatori a fost
găsită la Turda (9,8cm). Secutor-ul, redat în genunchi, este înveșmintat în
îmbrăcămintea tipică pentru un cuirasat: jambieră și cnemidă, caliga în
picioare, șorț cu cingătoare dublă, o apărătoare pe brațul în care ținea un
gladius (astăzi dispărut), coif cu vizieră. Retiarius-ul are bustul gol, cu șorț
pătrat încins cu cingulum, picioare desculțe apărate doar de două fașe,
brațul stâng este apărat de o piesă de metal (galerus) asemănătoare unei
lorica squamata; figura este expresivă, cu ochi mari, gura larg deschisă, păr
ondulat.
il.78 Statuetă de militar de la Apulum

În sfârșit, o figurină în teracotă găsită în cartierul Partoș (Alba Iulia)
înfățișează un militar; este o piesă fragmentară (10,8cm înălțime) de sec. III
d.Hr. (datată prin coiful etrusco-corinthian), ce înfățișează doar bustul unui
ostaș tânăr, imberb, cu brațul drept îndoit, pe șold cu un rest de manta sau
platoșă; este o lucrare modestă ca execuție.
il.79 Fragment statuar loricat a unui comandant în armură, Ulpia Traiana

Înrudit ca subiect de propagandă este un fragment de statuie funerară
loricată a unui comandant (?) în armură, de la Ulpia Traiana, unde
decedatul era încă activ în serviciul militar în momentul morţii (veteranii
erau reprezentaţi ca civili); de data aceasta acesta face parte din domeniul
sculpturii ronde bosse, doar că și în acest caz nu este vorba despre artă
oficială, ci mai probabil despre o statuie funerară.
il.80 Portret de soldat, Apulum

Este și cazul portretului unui soldat descoperit la Apulum; înaltul nivel
artistic este dat de surprinderea trăsăturilor orientale, dar şi de materialul
de bună calitate: marmura fină.
Statuile funerare
227
il.81 Cap, Dobrogea
Statuile funerare erau părţi componente ale unor construcţii funerare.
Reprezintă bărbaţi şi femei în ţinută obişnuită, comemorând, idealizat,
defunctul, pentru a obţine graţia divină pentru decedat.
Au ajuns până la noi, în cele două provincii, statui funerare de tipul
filosofului, oratorului, poetului, cetăţeanului (pentru bărbați): personaje
mature, cu figură expresivă, în togă sau hlamidă, precum și statui de tipul
grande Ercolanese şi piccola Ercolanese (pentru femei): drapaj bogat,
aranjat într-un mod specific, cu palla acoperind capul; tipul Pudicitia:
veşmânt cu un fald ornamentat în faţă, mâna dreaptă dusă sub bărbie,
stânga adunând mantaua în jurul taliei; aceste statui sunt înlocuite, mai
târziu, în epoca Severilor, cu statui de tipul Palliata, apropiate de cel al
bărbaţilor îmbrăcaţi în pallium, cu o margine a mantalei atârnând pe spate
şi cealaltă căzând de-a lungul corpului.
Cele mai multe exemple găsite pe teritoriul României aparțin perioadei mai
târzii; pentru perioada antică clasică, ilustrative sunt câteva capete de
statui funerare, precum cel găsit în Dobrogea, de o bună execuție, databil
datorită pieptănăturii specifice augustane.
il.82 Tânăr, Dobrogea (Oltenia?)

Tot datorită coafurii este databil – în epoca traiană de data acesta – și un
cap al unui tânăr ajuns până la noi într-o stare de conservare mai proastă.
il.83 Cap, Transilvania

Un cap provenit din Transilvania este remarcabil prin saltul calitativ
înregistrat în ceea ce priveşte expresivitatea obţinută prin irisul şi pupila
plastică, ce îşi fac loc în artă la începutul perioadei hadrianice, deşi coafura
traianică ne arată că decedata trăise în timpul împăratului Traianus.
il.84 Cap, Tropaeum Traiani

Trăsături ale epocii hadrianice – idealizare, morbiditate – se regăsesc și la
un cap găsit la Tropaeum Traiani.
il.85 Cap de efeb, Drobeta

Capul de efeb de la Drobeta generalizează dar și portretizează în același
timp...
il.86 Cap de tânăr, Ulpia Traiana
228
...la fel de original fiind și un cap (al unei statui în mărime naturală) de
tânăr de la Ulpia Traiana.
il.87 Cap feminin, Apulum

il.88 Cap feminin, Apulum
De la Apulum provin și două capete feminine – amândouă cu banderole
care strâng părul pe creștet, unul cu o coafură tipică Sabinei și cu palla
trasă pe jumătatea din spate, și unul (dintr-un calcar sfărâmicios), care
aparținea unei statui monolite.
Statuile de cult ale divinităţilor
il.89 Bendis, Piatra Roşie

Chiar dacă nu este sculptură ronde bosse şi măsoară doar 14,7cm în
înălţime şi 13cm în lăţime, lucrarea ne ajută să înţelegem, în lipsa statuilor
sau a statuetelor, cum îşi reprezentau dacii această zeiţă. Stilul împleteşte
realismul cu canoanele redării diferitelor părţi anatomice, predominând
schematismul. Sunt înfăţişate clar faţa ascuţită, hieratică, cu ochii care
probabil erau din pastă de sticlă (acum orbitele sunt goale), nasul drept şi
lung, gura cu buze subţiri, un acoperământ de cap în forma unui turban
deasupra unui voal (nu se distinge coafura), pieptul proeminent (un simbol
pentru patronajul zeiţei), o tunică decoltată. Dar proporţiile nu sunt
respectate: braţul stâng (dreptul lipseşte, ca şi mâna stângă) – ridicat şi
îndoit de la cot (în poziţie de orantă sau de binecuvântare – este mult prea
subţire şi scurt în comparaţie cu capul.
il.90 Cavalerul trac, Tuzla (jud. Constanţa)

il.91 Cavalerul trac, Topraisar (jud. Constanţa)
În sculptura ronde bosse, ilustrând Cavalerul trac a rămas o statuetă de
40cm înălţime, din marmură gălbuie, găsită la Tuzla (jud. Constanţa), care
aparţine tipului Erou paşnic. Eroul trac este redat călare, în mers la pas al
calului, ţinând în mână nu lancea ci un rython; este îmbrăcat cu tunică
până la genunchi, cu mâneci lungi şi este încălţat cu cizme scurte. Sunt
căutate proporţiile, detaliile sunt atent lucrate: pliurile tunicii sunt redate
în mişcare şi volum, mâinile au degete îngrijit modelate, la fel ca muşchii
calului, dar mai laborios este realizată statuia în partea dreaptă, ceea ce
sugerează amplasarea sculpturii într-un loc (nişă) în care statueta oferea
vederii această parte. O mărturie a unei execuţii cu interes pentru estetic,
specifice epocii, este finisajul de înalt nivel.
229
Aproape identică este şi o statuetă de 48cm găsită la Topraisar (jud.
Constanţa); chiar fragmentul păstrat are acelaşi aspect, lipsesc aceleaşi
segmente (capul, picioarele de la gleznă în jos, hlamida, picioarele calului).
Deosebită, la aceste două statuete, este prezenţa rython-ului (în general
Cavalerul paşnic are în mână o pateră).
il.92 Cybele, Tomis

Din „Tezaurul de sculpturi de la Tomis” ne-a rămas o statuetă din marmură
a zeiţei Cybele din perioada romană, de un nivel calitativ inferior, fără
acurateţe, schematizată, fără detalii, totul apare simplificat şi datorită
proastei conservări a piesei – din care lipsesc atributele, precum lipseşte şi
antebraţul cu mâna stângă (în dreapta ţine patera) –, dar şi din cauza
stilului provincial: nu se distinge fizionomia, nu sunt respectate proporţiile
corecte, dar putem remarca coafura, veşmintele. Impresia este de eboşă.
il.93 Cybele, Romula

il.94 Cybele, Romula, reconstrucție
Sculptura fragmentară a acestei divinităţi de la Romula are faţa distrusă în
totalitate mai jos de zona ochilor și este acum reconstruit.
il.95 Hecate Triformis, Tomis

O statuie a acestei divinități („Tezaurul de sculpturi de la Tomis”) este din
marmură cristalină de 71,5cm înălţime. O redă pe Hecate în aceeaşi triplă
ipostază, cu 3 corpuri adosate. Este înveşmântată în chiton lung, evazat,
stilizat în cute tăiate regulat, dese, perfect simetrice, paralele şi egale, de
tip arhaizant (ca la statuile de tip kore), evidenţiind formele picioarelor.
Este acoperită cu un văl, una dintre cele 3 reprezentări are lipsă capul şi un
antebraţ. Deasupra părului ondulat, pieptănat cu cărare la mijloc, se înalţă
calathos-ul cilindric. Redarea este frontală, se remarcă eleganţa ţinutei şi a
siluetei. Din cauza proastei conservări, nu se disting detaliile fizionomice –
care în general la această zeiţă descriu trăsături fine, melancolice) –, dar
este evident că este vorba despre o lucrare de nivel artistic superior, cu
grijă pentru proporţii şi detalii. În mâini ţine atributele: făclia vieţii,
întoarsă cu flacăra în jos (simbol al morţii), flagelul, pumnalul triunghiular
de sacrificator, vasul pentru libaţie, şi este însoţită de animale-atribut:
câini, păsări.
il.96 Hecate Triformis, Salinae
230
Interesantă este originala statuie din marmură de la Salinae (jud. Cluj): cele
trei trupuri au diferenţe în ceea ce priveşte veşmintele: două sunt
acoperite cu chiton amplu drapat, al treilea corp are chiton-ul mulat şi rigid
pentru a înfăţişa, pe registre, probabil scene din mitul ei sincretist (Hecate
şi traco-daca Diana-Bendis) şi dansuri rituale.

il.98 Hecate Triformis, Callatis
Se găsesc şi statui acefale ale zeiţei, una tot la Tomis sau una la Callatis, din
perioada romană timpurie.
il.99 Isis, Tomis

Un bust foarte bine conservat al zeiței Isis în mărime naturală (77,5cm), din
marmură albă, aparţine „Tezaurului de la Tomis”: zeiţa egipteană este
redată aici în varianta grecească. Are un oval al feţei delicat, factura piesei
este de calitate, obţinute fiind detalii, precum cele fizionomice (privire
expresivă a ochilor cu pupila plastică marcată, surâs schiţat al gurii mici,
bărbie ascuţită) care individualizează chipul, sugerând lucrul după model.
Dar şi coafura este particulară: părul bogat, pieptănat cu cărare la mijloc,
cu onduleuri „libice” căzându-i de-a lungul gâtului, este acoperit de o
semilună în creştetul capului. De asemenea, veşmântul – chiton-ul şi
hlamida cu drapaj meticulos aranjat – este redat cu îngrijire şi cu atenţie
pentru realismul naturalistic al „nodului sacru isiac” ce caracterizează
reprezentările acestei divinităţi: o fundă ce trimite la nodul egiptean
„djed”. Este o operă provincială: simetria şi rigoarea o caracterizează, însă
nu se pot contesta calităţile artistice specifice acestui secol.
il.100 Isis, Tomis

Tot de la Tomis provine şi un alt bust al zeiţei, iar un mic bust a fost
descoperit la Drobeta, cu acelaşi nod „isiac” şi aceeaşi coafură.
il.101 Serapis, Tomis

Statueta din marmură gălbuie de 53,5cm din „Tezaurul de la Tomis” ni-l
prezintă cu tipologia cunoscută în Imperiu şi mai ales în provincii (lumea
tracă): un bărbat matur în poziţie contrapost, cu hlamida lungă până în
pământ, care-i lasă gol bustul şi braţul drept (acum dispărut), ţinând
atributele specifice: toiagul şi şarpele (din care sunt rămase doar
fragmente). Din păcate, stilul provincial acordă atenţie sandalelor redate
cu minuţiozitate, chiar musculaturii atletice şi proporţiilor anatomice, dar
231
modelajul frust al chipului ne lipseşte de cunoaşterea în integralitate a
înfăţişării acestui zeu.
il.102 Serapis, Potaissa

il.103 Serapis, Tomis
Capetele rămase ne relevă chipul maiestuos al acestui zeu. Este vorba
despre capetele din marmură găsite la Sucidava (Celei), Potaissa, Tomis.
il.104 Iupiter Tronans, Ulpia Traiana

Statuile lui Iupiter sunt cele mai frecvent întâlnite în provincia Dacia, în
diferitele ipostaze. Din ipostaza Iupiter Olimpianul, există statui ale lui
Iupiter Tronans; una acefală, cu vulturul la picioare, provine de la Ulpia
Traiana.
il.105 Iupiter Tonans, Potaissa

Din aceeași ipostază, varianta Fulminans sau Tonans este întâlnită într-o
statuetă din bronz de la Potaissa, de bună calitate, în care zeul, nud, cu un
corp bine proporţionat, cu o cunună de lauri pe cap, are o privire patetică,
de influenţă elenistică, şi ţine în mâna dreaptă atributul său specific pentru
această variantă: fulgerul.
Iupiter Pater este varianta olimpiană în care zeul aduce libaţie pe un altar.
il.106 Iupiter Dolichenus, Amărăştii de Jos (jud. Dolj)

A doua ipostază în care este redată în sculptura ronde bosse această
divinitate este Iupiter Dolichenus, reprezentat ca un bărbat îmbrăcat cu
lorica graeca şi cu un coif pe cap, ţinând în mână alt atribut specific,
securea dublă. O statuetă din marmură a lui Iupiter Dolichenus de la
Amărăştii de Jos (jud. Dolj), de 27cm înălţime, este o operă de o bună
factură, cu interes pentru proporţii şi se recunosc, surprinse cu acurateţe
naturalistă, detalii vestimentare – bonetă frigiană, lorică, tunică şi
fustanelă, paludamentum –, arme – gladius-ul de la şold, fibula de pe
umăr, precum şi detalii anatomice: pupila plastică, mustaţa, buclele părului
ce i se revarsă de sub acoperământul de cap, barba scurtă şi despărţită la
mijloc. Lipsesc mâinile cu atribute, precum şi picioarele de la genunchi în
jos.
il.107 Iupiter Dolichenus, Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud)

il.108 Iupiter Dolichenus, Porolissum
232
O statuetă din bronz de la Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud) are o bonetă frigiană
pe cap, asemănătoare ca formă cu un coif, cu o coroană originală, cu 7
proeminenţe (frunze?) şi o bilă între două dintre acestea. Este o operă de
înalt nivel calitativ, cu detalii ale feţei puternice şi care exprimă intensitate
a stărilor sufleteşti (ameninţare). Lucrarea se distinge şi prin costumul
militar redat în amănunţime, cu bonetă frigiană, cu tunică cu mâneci
scurte, lorica cu thorax şi fustanelă, cu detalii decorative chiar (ale brâului
cuirasei).
Cam în aceeaşi poziţie şi cu un stil ce nu-şi pune probleme în ceea ce
priveşte respectarea proporţiilor (capul este disproporţionat de mare) este
o statuetă din bronz turnat găsită la Porolissum, de 9,6cm, fragmentară
(lipsesc securea cu două tăişuri, braţul şi palma mâinii stângi, laba
piciorului drept, postamentul). Dar este bine surprinsă poziţia contrapost,
zeul sprijinindu-şi greutatea corpului pe piciorul drept, stângul fiind flectat
în mod firesc şi fiind modelat corect anatomic; se disting detalii ale feţei,
cu păr şi barbă buclate, ornamente ale tunicii, lorica, teaca pumnalului.
il.109 Iupiter Dolichenus, Drobeta

Un cap de mari dimensiuni (30cm) al zeului provenit de la Drobeta are
aceeaşi bonetă frigiană, acelaşi păr cârlionţat, aceeaşi barbă împărţită.
il.110 Iupiter Turmasgada, fragment, Romula

A treia ipostază a lui Iupiter ilustrată în statuară este Iupiter Turmasgada,
din acest tip au rămas doar fragmentele cu acvila cu aripi desfăcute, ținând
un cervideu în gheare, care se află de obicei la picioarele zeului în această
ipostază (Romula).
il.111 Minerva, Histria

il.112 Minerva, Tomis
Din statuetele din bronz de la Histria şi Tomis ale zeiței Minerva
recunoaștem prototipurile clasice; sunt opere de serie, dar de bun nivel
calitativ, cu mișcări firești și cu detalii vestimentare: chiton lung drapat, coif
pe cap.
il.113 Pan, Ulpia Traiana

O statuetă a acestui zeu de la Ulpia Traiana are o execuţie tehnică cu
îngrijită cizelare, care permite detaliilor să accentueze, expresionist chiar,
deformările corpului, dar şi plasticitatea figurii şi a privirii cu irisul marcat.
233
il.114 Liber, Apulum
il.115 Liber, Apulum
Există statuete din marmură descoperite în templul lui Liber Pater de la
Apulum, unde zeul este înfățișat tânăr, nud, încununat cu viţa-de-vie, cu
atribute specifice (thyrsus, struguri), însoţit de personaje din cortegiul
dionisiac...
il.116 Liber şi Libera, Ulpia Traiana

...grupul Liber şi Libera de la Ulpia Traiana ne-o înfăţişează pe Libera
drapată cu chiton-ul lung...
il.117 Libera, Liber, Potaissa

...capete la Potaissa, care aparţin probabil aceluiaşi grup statuar: unul
feminin – de o bună execuţie, cu faţa ovală, cu ochii mari, nas elen, păr
ondulat strâns în 3 cozi, cu o taenia care îi înconjură capul, cunună de
iederă, ciorchini de struguri de-o parte şi de alta a urechilor – o reprezintă
probabil pe Libera; similar, un cap masculin (probabil Liber) are faţa
rotundă, pieptănătură cu coc la ceafă, cu aceeaşi taenia în jurul capului şi
cu ciorchini la urechi.
il.118 Apolo, Tomis

La Tomis, o statuetă fragmentară îl înfăţişează pe Apolo Cytharoedus,
„Cântăreţul din cyteră”.
il.119 Apolo, Aquae

La Aquae, un cap al lui Apolo păstrează încă urme de vopsea.
il.120 Esculap şi Hygeia, Apulum

Un exemplu este un grup statuar de la Apulum, cu cele două personaje
redate simetric, frontal, şezând, acefale, cu şarpele figurat în basorelief la
picioarele lor, pe latura din faţă a soclului.
il.121 Hygeia, Ulpia Traiana

Doar Hygeia singură este ilustrată ca o tânără înveşmântată cu chiton şi
mantie, ca în statuia acefală de la Ulpia Traiana, într-un stil autohton, cu
drapaj simplificat.
il.122 Diana, Ulpia Traiana
234
Au rămas şi statui ale zeiţei vânătorii, Diana, una din marmură de la Ulpia
Traiana, acefală, ce degajă forţă...
il.123 Diana, Capidava

...un fragment la Capidava cu chiton-ul drapat...
il.124 Diana, Ulpia Traiana

...precum și o serie de statuete şi figurine din bronz descoperite la Ulpia
Traiana, Apulum, Potaissa, Romula, Tomis.
il.125 Mercur, Romula

Mercur-Hermes este reprezentat nud, cu caduceul cu şerpi, cu pălăria şi cu
sandalele cu aripi, în figurine din bronz de la Drobeta, Romula, Sucidava
(Celei), Apulum, Ulpia Traiana.
il.126 Venus, Tomis

Fragmente de statui din marmură au ajuns până în zilele noastre şi la
Drobeta, Histria, Tomis.
il.127 Venus, Tomis

Dar s-au păstrat şi mici statuete provinciale conforme cu arhetipul
praxitelian, în materiale diverse şi diferite niveluri de execuţie. La o serie
întreagă de asemenea figurine rudimentare din bronz, din cauza turnării
neîngrijite senzualitatea a dispărut, ca şi proporţiile corecte, formele au
devenit tot mai schematice.
il.128 Venus, Potaissa

Dar există şi exemple de calitate, statuete lucrate cu artă, din bronz, la
Gilău, Potaissa (bronz aurit) – aceasta din urmă, de tipul Venus Pudica, se
depărtează de prototipul clasic, dar proporţiile sunt corecte, iar anatomia
voluptoasă nu este lipsită de farmec; faţa are trăsături tinereşti, cu o
coafură cu coc la ceafă.
il.129 Venus, Tomis

De un înalt nivel artistic este şi statueta din marmură de la Tomis, chiar
dacă e fragmentară: cu linia corpului redată senzual, remarcabil fiind
interesul pentru proporţii, mişcare, finisaj.
il.130 Mars, Valea Lupului (jud. Hunedoara)
235
Zeul războiului, Mars, este reprezentat în statuară tânăr şi înarmat,
purtând armură şi coif, ca în statueta fragmentară de la Valea Lupului (jud.
Hunedoara)...
il.131 Mars, Porolissum

il.132 Mars, Gherla
...sau nud, cu coif pe cap, ca în statueta de excepţie de la Porolissum.
Detaliile şi proporţiile sunt bine realizate, corpul este armonios, se disting
muşchii reliefaţi, buclele părului, ochii foarte detaliaţi, coiful corintic de pe
cap, cu panaş ornamentat cu ace de brad, susţinut de un sfinx. Poziţia este
aceea a unui atlet care se pregăteşte să arunce suliţa, într-o mişcare foarte
bine realizată.
De altfel, multe statuete tot din bronz, cu o execuţie mai mult sau mai
puţin îngrijită, au fost găsite la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Gherla.
il.133 Nemesis, Apulum

O mică statuie în stil local, găsită la Apulum o reprezintă pe zeiţa Nemesis
ca pe o tânără învșmântată în chiton lung. Este caracterizată printr-un
drapaj schematic, cu disproporţie între capul supradimensionat şi corpul
îndesat, cu o figură severă, un aer convenţional desprinzându-se din gestul
cu mâna sprijinită pe piept, ce simbolizează înfrânarea. Cealaltă mână ţine
un atribut al său care este „cotul”, prin care măsura păcatele.
il.134 Nemesis, Apulum

O foarte recent descoperită statuie a lui Nemesis la Apulum este o piesă
din marmură de înalt nivel calitativ, pictată, o sculptură de import de înalt
nivel estetic: cu proporţii echilibrate, cu fizionomie expresivă, coafura fiind
redată cu îngrijire, ca şi diadema de pe cap. Redat cu aceeaşi acurateţe
este drapajul, care pune în evidenţă formele. Divinitatea este însoţită de
animalul-atribut, grifonul, şi are de asemenea mâna dreaptă pe piept; în
stânga (dispărută parţial) ţinea acelaşi instrument al măsurării faptelor
oamenilor.
il.135 Lar, Transilvania

Un frumos lar a fost găsit în Transilvania (astăzi este dispărut), o piesă de
import de 17cm înălțime, foarte bine realizată artistic; îi lipsesc atributele,
dar atrage atenţia evazarea puternică a veşmântului în partea de jos,
sugerând dansul.
236
BASORELIEFUL
În cele două provincii de pe teritoriul ţării noastre, se adoptă aceleaşi tipuri

de basorelief ca în Imperiul Roman, cu aceleași teme ca şi în cazul
statuarei, de altfel: relieful oficial, omagial, care preamăreşte forţa şi
atotputernicia Romei şi a conducătorilor, dar şi basorelieful religios, de cult
şi funerar, în care propaganda acţionează mai puţin direct, dar cu acelaşi
impact puternic asupra oamenilor. La toate acestea se adaugă însă și tipul
de relief arhitectural, care ornamenta monumentele.
DISCUȚIE despre noutățile aduse de romani după cucerire: stilistică și

ideologică, dar și despre dificultățile în urmărirea unui parcurs evolutiv în
cazul tuturor operelor, din cauza păstrării fragmentare a multora, și în
stare de conservare nu foarte bună. Dar putem întâlni și opere de înalt
nivel artistic, aparţinând unor artişti iscusiţi.
Relieful triumfal
il.136 Decoraţie restaurată a Monumentului de la Adamclisi (muzeul de la

Adamclisi)
Exemplu al artei omagiale antice pe teritoriul ţării noastre, sculptura care
decorează Monumentul de la Adamclisi (jud. Constanţa) este caracterizată
printr-o viziune unitară, atât a întregului ansamblu, cât şi în privinţa
metopelor.
Metopele, de 149cm înălţime şi 110-128cm lăţime, îşi desfăşoară ritmul
întrerupt de pilaştrii cu care alternează, laţi de 54-61cm. Găsim un stil
artizanal, în care naivitatea şi prospeţimea exprimării artistice, lucrătura
simplă, dar şi vigoarea dramatică, sunt în conformitate cu specificul
artiştilor executanţi (cioplitori meşteşugari), dar şi cu gustul publicului (mai
puţin obişnuit cu arta clasică elenă) căruia îi era destinat Monumentul.
Faţă de relieful de pe Columnă, aici este vorba despre o reproducere fidelă,
fără generalizări (deşi impregnată, stilistic, de grafism), a oamenilor,
armelor, veşmintelor, pe care autorii ansamblului de la Adamclisi le
cunoşteau în mod nemijlocit. Se recunosc romanii prin tunicile scurte,
acoperite de cămăşi de zale, cu un coif peste părul tuns scurt, cu lănci,
spade, scuturi. În ceea ce priveşte „barbarii”, bărbaţii au iţari, trunchiul gol
sau cămaşă lungă şi despicată în părţi, eventual suman, capul descoperit
sau acoperit cu boneta caracteristică; au barbă, arme (paloş scurt şi
încovoiat sau spada curbă, scuturi hexagonale sau ovale). Femeile au şorţ
237
peste cămaşa lungă şi încreţită în jurul gâtului. Aşadar, în afara preaslăvirii
împăratului şi a armatei sale, este recunoscută, implicit, şi valoarea
învinşilor mai puţin norocoşi, mai puţin importanţi, dar curajoși şi
respectaţi îndeajuns, ei şi victoria dificilă asupra lor, pentru a fi redaţi în
detaliu în imagini şi pentru a li se ridica, pe teritoriul lor, un complex de o
asemenea amploare, singurul în forme monumentale durabile ridicat de
Traianus pe un câmp de bătălie.
il.137 Soldat roman luând cu asalt un car barbar, metopă, Adamclisi

Romanii sunt reprezentaţi de fiecare dată învingători, propaganda oficială
exacerbând forţa nemăsurată a luptătorului care răpune mai mulţi inamici
în acelaşi timp (aceştia, adversarii, apar întotdeauna înfrânţi, în diverse
scene sugestive, care pun în valoare omnipotenţa primilor). Aşa ca în
metopa în care un soldat roman – recunoscut prin veşminte (coif cu
obrăzare, cămaşă cu zale, scut mare, apărătoare de braţ, spadă la
bandulieră) – ia cu asalt un car cu o familie de „barbari”, înjunghiind cu
suliţa luptătorul căzut; în car, femeia imploră îndurare, iar copilul fuge în
colţul din dreapta-jos al scenei. Vivacitatea mişcărilor, precum şi firescul şi
diversitatea atitudinală sunt vizibile în ciuda geometrizării şi a lipsei
detaliilor.
il.138 Soldat roman şi 2 luptători barbari, metopă, Adamclisi

La fel, în exemplul cu luptătorul roman înfruntând cu spada 3 „barbari” în
acelaşi timp: după ce a ucis bărbatul figurat în colţul din stânga-sus,
soldatul luptă cu 2 duşmani, binecunoscutele caracteristici vestimentare şi
de arme făcând diferenţa între acesta şi adversarii săi. Este o compoziţie
bogată, cu multe personaje organizate în jurul scutului central oval cu care
se apără romanul, cu mişcări pronunţate şi suprapuneri de segmente într-o
corectă redare în spaţiu a planurilor.
il.139 Grup de 3 signiferi, metopă, Adamclisi

Cu puternic impact vizual sunt şi metopele cu marşul armatei spre bătălie,
metope ce conţin grupuri de câte 3 ostaşi. Împreună, metopele cu aceste
grupuri compun un convoi ce impresionează, în ciuda degradării pietrei,
prin mişcarea şi mai ales prin unitatea desfăşurării izocefalice a corpurilor,
după regula unui ritm implacabil. Un ritm al ostaşilor romani invincibili,
care se disting prin costume cu decor punctiform tipic al cămăşii cu zale, cu
franjuri la poale, cu şal pe umeri, gladius în teaca de la brâu, „cizme”.
238
il.140 2 prizonieri barbari duşi în lanţuri să se închine împăratului,
metopă, Adamclisi
Accentuează – în aceeaşi măsură importanţa armatei romane şi a
împăratului ei – şi scenele prezentării prizonierilor. Aceştia sunt uşor de
recunoscut prin pantalonii strâmţi şi cămăşile lungi, despicate lateral,
aducerea lor în lanţuri, cu mâinile legate la spate, transmiţând convingător
ideea victoriei.
il.141 Două femei barbare venite să se închine împăratului, metopă,

Adamclisi
De asemenea, propaganda este prezentă şi în scene în care nu doar
împăratul (căruia i se aducea omagiu) lipseşte, dar nici chiar soldaţii nu
sunt prezenţi: nu există constrângere vizibilă în compoziţie, ci doar se
induce în mintea privitorului acceptarea înfrângerii. De exemplu în scena
cu cele două femei dace, una cu copilul în braţe, îmbrăcate în cămăşile
populare cu mâneci scurte, încreţite la gât: populaţia civilă vine să-l
recunoască ca învingător pe împărat.
il.142 2 soldaţi cu arma la picior, metopă, Adamclisi

În acelaşi fel cum o fac şi proprii soldaţi, cu suliţele sprijinite în pământ şi
prezentând scuturile, recunoscuţi după pieptănătura cu părul tăiat scurt şi
după veşminte (tunică şi şal), din tipul de scenă a Aclamaţiei de pe o
metopă aflată la Muzeul de Arheologie din Istanbul, al căror onor îi
întăreşte prestigiul acestuia, o dată în plus.
il.143 Traianus (?) călcând în picioarele calului un inamic, metopă,

Adamclisi
Traianus însuşi este redat într-una dintre scenele în luptă, adoptând o
atitudine maiestuoasă consacrată în arta statuară, cu mantia fluturând şi
cu lancea în mână, atitudine accentuată de faptul că picioarele din spate
ale calului sunt aşezate pe un soclu. Dar degradarea reliefului face
imposibilă identificarea cu siguranță a acestui ofiţer (rangul ni-l spune
lorica) ce calcă în picioarele calului un „barbar” cu bustul gol şi iţari
încreţiţi.
il.144 2 ofiţeri superiori (Traianus?), metopă, Adamclisi

Acest lucru nu se întâmplă într-o metopă cu siguranţă imperială, în care se
distinge clar fizionomia împăratului însoţit de un ofiţer, cu faţa prelungă,
nas puternic şi breton tăiat drept pe fruntea îngustă. Modelajul este
239
îngrijit, iar proporţiile şi formele îndesate sugerează asemănări cu arta
reliefului tipic roman.
il.145 Prizonier, cornişă, Adamclisi

În partea de sus a tamburului Monumentului, deasupra cornişei, alte
basoreliefuri aveau reprezentări figurative: cele de pe „aticul festonat”,
compus din 27 de creneluri-merloane (151cm înălţime şi 84-129,5cm
lăţime) (dintre care 4 sunt fragmentare), care alternau cu 54 de elemente
dreptunghiulare (orizontale) de parapet (acestea având 91cm înălţime și
109-145,5cm lungime). Personajele sunt captivi legaţi de arbori, uşor de
recunoscut după port, pieptănătură, arme.

Redarea este de un nivel superior celor de pe metope: frontalitate, poziţie
contrapost, cu un genunchi uşor flectat, anatomie surprinsă cu exactitate şi
construită ferm, uneori cu musculatura pronunţată (a trunchiului) şi chiar
detalii fizionomice, meticulozitatea veşmintelor drapate (onduleuri sau
striuri paralele), în comparaţie cu lipsa de coeziune şi formalismul
corpurilor de pe metope. Arborii din spatele lor sunt schematizaţi, în
general cu două ramuri înfrunzite dispuse simetric, încadrându-le
prizonierilor capul, frunzele fiind stilizate (stejar, arţar), dar există şi ramuri
care pornesc toate direct din trunchi sau sunt rezumate prin două frunze
mari.

În mod surprinzător, artiştii au descris tipologic diferitele etnii. Sarmaţii au
capul descoperit, păr bogat, suman lung, deschis în partea din faţă,
pantaloni încreţiţi; burii au pantaloni încreţiţi, trunchiul gol, un şal în jurul
gâtului, mantie (paenula), barbă şi mustaţă, părul legat într-un nodus,
spadă dreaptă; dacii sunt uşor de recunoscut prin capul cu plete sau
acoperit (cu boneta dacică sau cu un fel de fes), cu iţari şi o cămaşă lungă şi
despicată în părţi, cu sabia curbă (dacii nordici combină mai multe
caracteristici: fes rotund, sabie sarmatică, trunchiul descoperit).
il.148 Friză cu palmete, Adamclisi

Dedesubtul şi deasupra frizei metopelor, pentru a o pune în valoare,
curgeau cele două frize continui, de câte 60cm înălţime fiecare. Cea
superioară are motiv decorativ cu palmete (cu mici variaţii ale formei
240
frunzei), încadrate de motivul funiei răsucite, precum şi cu câte un şir de
ove deasupra şi dedesubt.
il.149 Friză cu vrej de acant, păsări şi capete de lup, Adamclisi

Friza inferioară – un frumos relief (aplatizat) vegetal şi zoomorf, cu un vrej
sinusoidal de acant stilizat, cu păsări şi cu cârcei terminaţi în simbolicele şi
expresivele capete de lup în mijloc – era şi ea mărginită şi sus şi jos de
şiruri de ove.
Într-un loc unde nu mai era suficient spaţiu pentru desfăşurarea în
întregime a vrejului, integrarea unui kantharos cu două păsărele afrontate
de-o parte şi de alta a lui este un artificiu artistic, fiind punctul de origine
din care porneşte vrejul.
il.150 Pilaştri dintre metope, Adamclisi

În plus, pilaştrii terminați cu capiteluri care despărţeau metopele (jucând
rol de triglife) erau ornamentaţi, unii cu caneluri verticale, alţii cu decoraţie
vegetală suplă şi elegantă (vrejuri verticale stilizate de iederă, terminate cu
o palmetă în partea de jos a fiecăruia, dar şi deasupra lor), într-o alternanţă
care conferă un plus de tensiune şi expresivitate.
il.151 Cornişa cu decoraţie torsadată (detaliu înainte de reconstrucție /

detaliu după reconstrucție), Adamclisi
De asemenea, cornişa de deasupra frizei superioare avea o decoraţie
torsadată, cu motivul continuu al frânghiei răsucite.
il.152 Decoraţie a parapetelor, Adamclisi

Iar parapetele dreptunghiulare (în faţa cărora erau amplasaţi leii pentru
scurgerea apei de ploaie) – care se aflau între crenelurile cu prizonieri –
aveau decoraţie cu un repertoriu geometric a cărui variaţie încearcă să
evite monotonia unui ritm identic: casete cu pătrate, cercuri, rozete.
il.153 Pilaştrii bazelor hexagonale (reconstrucție), Adamclisi

Cele două baze hexagonale (suprapuse şi despărţite de o cornişă) de
deasupra tamburului erau faţetate, muchiile fiind în forma a 6 pilaştri
corintici, cu caneluri şi capiteluri.
il.154 Friza cu arme (fragmente înainte de reconstrucție / după

reconstrucție), Adamclisi
241
Deasupra pilaştrilor, o friză în basorelief figura arme şi platoşe (lănci, săbii,
arcuri cu săgeţi).
il.155 Acoperișul tamburului, Adamclisi

De asemenea, şi acoperişul tamburului era ornamentat în piatră, având o
decoraţie imbricată, solzii fiind suprapuşi în cca 20 de rânduri şi
descrescând în dimensiune spre bazele hexagonale.
il.156 Basorelief reprezentând un dac în faţa unui trofeu, Capidava

În cadrul reliefului cu subiect istoric, de menţionat este şi un fragment de
basorelief din marmură de la Capidava, ce înfăţişează un tânăr dac, cu
plete ondulate, cu capul acoperit cu pileus şi înveşmântat cu tunică şi
manta; personajul se află în faţa unui Trofeu cuirasat, cu coif şi două
scuturi. Este un relief aparţinând probabil vreunui monument omagial
(rămas însă necunoscut). În afara celor două elemente – dacul păstrat doar
cu partea de sus a corpului (capul şi bustul) şi Trofeul peste care acesta se
suprapune – segmentul păstrat este prea mic pentru a ne da seama ce fel
de subiect conţinea. Fondul este neutru, fără detalii de spaţiu. Desenul
este sigur, liniar, basorelieful nu este foarte adânc.
Relieful funerar
il.157 Lupoaica, Brâncoveneşti (jud. Mureş)

În ceea ce priveşte subiectele mai frecvente ale basoreliefurilor funerare,
tipurile diferă foarte mult.
Un prim tip de subiect de menţionat este Lupoaica, imagine care
reproduce cu exactitate (aceeaşi schemă compoziţională, aceeaşi postură
şi atitudine), dar bidimensional, arhetipul statuii Lupa capitolina de la
Roma. Amplasat pe monumente funerare, acest motiv iconografic
simboliza reînvierea sufletului sau nemurirea, Lupoaica, simbol al Romei
eterne, având capacitatea de a oferi protecţie omului şi după moarte.
O reprezentare reuşită artistic provine din castrul de la Brâncoveneşti (jud.
Mureş).
il.158 Lupoaica, Apulum

În basorelieful de la Apulum, unul dintre copii este lins pe creştet de
Lupoaică.
il.159 Lupoaica, Cristeşti
242
De la Cristeşti, o stelă are o reprezentare mai aparte a gemenilor, redaţi în
genunchi, cu trupurile reprezentate din faţă şi capetele din profil, cu
mâinile drepte pe piept...
il.160 Lupoaica, Cristeşti

...dar tot aici a fost găsit şi un perete lateral de ediculă, cu reprezentare pe
3 registre (dintre care cel central înfăţişează animalul alăptând copiii redaţi
ca pui de lup).
il.161 Lupoaica, Ilişua

La Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud), fragmentul de stelă păstrat are un stil
rudimentar.
il.162 Stelă, Apulum

Două sunt ipostazele în care apar portretizate personajele în reliefurile
funerare:
a) portrete simple (bust sau uneori silueta întreagă) în ipostaze
convenţionale. Cel mai adesea, personajele apar într-un medalion: un
singur personaj, ori perechi, sau portrete de familie, de exemplu mama,
tatăl şi 2 copii dintr-o stelă de la Apulum, cu bogat decor figurativ pe atic...
il.163 Medalion funerar, Ulpia Traiana

...sau din medalionul cu cea mai veche reprezentare în Dacia a unui şcolar
(unul dintre copii ţine în mână styllus-ul), de la Ulpia Traiana.
il.164 Stelă funerară, Tomis

Alt tip de reprezentare răspândit este cel al personajelor în nişă, cu
portretistică tradiţională realistă, ca în stela funerară de la Tomis, în care
se recunoaşte postura statuarei palliate: personajul feminin, aici bust, este
redat sub un fronton în formă de arc, cu mâna dreaptă pe piept.
Proporţiile sunt neglijate, mâna este prea mică în comparaţie cu capul, al
cărui chip este cel care interesează cu adevărat pe artist: i-l descrie
amănunţit, cu faţă ovală, ochi mari, gură cu buze arcuite, coafură
elenistică.
il.165 Fragment mausoleu, Tomis

il.166 Pseudostelă funerară, Potaissa
Un al treilea tip este aşa-numita „figură la fereastră”: un fragment (de
mausoleu, probabil) tot de la Tomis, în care personajul, aici o femeie, este
243
redat bust, în altorelief, într-un chenar arhitectural, stând pe un kliné, cu
un căţel în braţe. Aura de nobleţe nu poate ascunde stilul provincial, cu
detalieri ale coafurii ample.
Portretul de grup sub un fronton bogat decorat aparține aceluiaşi tip, al
„figurii la fereastră” (Potaissa), într-un relief puţin adânc.
il.167 Stela armatorului Rufeinos, Tomis

Al patrulea tip de reprezentare a decedatului este cea a ipostazei
convenţionale (pentru subiectul funerar) a călătorului: în pseudoediculă cu
fronton cu rozetă în mijloc şi acrotere în palmetă, apare portretizat
defunctul cu barbă, redat frontal, central, figură întreagă, în picioare,
înveşmântat în mantie, detaşându-se în relief (adâncit) pe un fond cu un
decor abia vizibil, incizat (cu draperii şi coloane desenate schematic). În
registrul inferior, simbolic, barca cu catargul coborât este vehiculul care
transportă călătorul dar şi sufletul muritorului (Stela armatorului Rufeinos,
Tomis).
il.168 Stelă, Capidava

b) portretizatul (decedatul) în scene compoziţionale mai complexe.
- Scenele elenistice de libație se transformă în scene complexe de banchet
funerar: ospăţul unui defunct lungit pe un kliné, cu soţia alături, aşezată pe
o cathedra, acompaniaţi de alte personaje: membri ai familiei, slujitori, ca
în stela din Capidava: în chenar rectangular, este redată scena ospăţului, cu
relieful sculptat în adâncime, cu personaje drapate, cu coroane în mână
(simboluri ale eroizării), cu masa cu ofrandă în faţă.
il.169 Stelă, Tomis

De la Tomis provine o stelă în care, deşi stilul este provincial, cu poziţii
rigide şi geometrizare a planurilor, portretele sunt redate foarte
amănunţit, atât fizionomiile, cât şi pieptănăturile (a bărbatului, cu breton
pe frunte, a femeii, cu cozi împletite şi coafate complicat).
il.170 Stelă, castrul de la Brâncoveneşti (jud. Mureş)

Se ajunge până acolo încât şi cerceii femeii dintr-un basorelief (de pe o
stelă din castrul de la Brâncoveneşti, jud. Mureş) sunt vizibili, ca şi detaliile
chipurilor celor 4 membri ai familiei (unul dintre ei avariat), cu pahare în
mâini, aşezaţi sub un arc în semicerc, colţurile exterioare (formate prin
înscrierea arcului într-un dreptunghi) fiind ornamentate cu un motiv floral.
244
il.171 Stelă, castrul de la Brâncoveneşti (jud. Mureş)
În picioare de data aceasta, redaţi figură întreagă, frontal şi într-o atitudine
statică, sunt figuraţi părinţii şi copilul de pe o ediculă din acelaşi castru, cu
strugure în mână, fiica, cu pahar şi respectiv, rython, mama şi tatăl.
Remarcabilă este aici execuţia unui relief pronunţat (6cm grosime).
il.172 Stela lui Attos Possei de la Ulmetum (jud. Constanţa)

În cazul unor stele de mari dimensiuni, acestea erau decorate cu scene
supraetajate; pe stela lui Attos Possei de la Ulmetum (jud. Constanţa),
banchetul funerar era figurat pe registrul superior într-o nişă, cu defunctul
culcat pe kliné, cu o coroană şi cu vasul de libaţie în mâini, cu soţia aşezată
pe cathedra şi cu 2 sclavi la capetele patului; factura stilistică este
provincială, se regăseşte convenţionala perspectivă ierarhică (sclavul şi
sclava sunt micşoraţi), dar nivelul artistic este bun, proporţiile sunt corecte,
desenul este îngrijit şi executat cu precizie. Ca şi în cazul scenei a doua a
stelei, cu Cavalerul trac, unde admirabile sunt dinamismul şi modelarea
formelor şi a detaliilor.
il.173 Perete de ediculă, Zam (jud. Hunedoara)

Un alt tip de compoziţie este cel al scenelor cotidiene, cu personaje ţinând
diverse obiecte în mâini şi efectuând diferite activităţi, ca în peretele de
ediculă de la Zam (jud. Hunedoara), cu o pereche în care bărbatul îmbrăcat
în tunică şi manta, cu o gemă pe deget, ţine în mână un volumen şi are o
călimară la brâu, iar femeia (cu turban) ţine în mână un fruct; ambii au
drapaj elegant şi figurile portretizate.
il.174 Stele, Tomis

Un alt tip de scenă cotidiană este cea cu gladiatori. Asemenea exemple s-
au descoperit la Tomis...
il.175 Relief, Apulum

...dar există şi o foarte recentă (2011) descoperire, la Apulum, a unui relief
de 50x30cm, bine conservat (cu urme de vopsea) a unui gladiator (conform
inscripţiei – promovat ca instructor în Legiunea a XIII-a Gemina),
înveşmântat în lorică şi cu mantia de comandant de unitate.
Relieful de cult
il.176 Bendis, Piatra Roşie
245
Scenele mitologice, comune şi monumentelor votive şi celor funerare, sunt
adesea coerente şi dovedind uneori o bună cunoaştere a proporţiilor
anatomice ale corpului uman (stilul imitându-l pe cel elenistic, chiar şi în
folosirea sfredelului, care accentuează volumele prin jocuri de lumină-
umbră).
Reprezentarea în profil a zeiţei Bendis apare într-un basorelief puţin înalt,
pe un medalion din teracotta de 10,3cm diametrul, găsit la Piatra Roşie.
Rezolvarea plastică este vivace, deşi schematică şi redusă la grafismul
câtorva linii, dar se distinge în detaliu acoperământul de cap frigian,
asemănător cu o vizieră de coif, chiar dacă decorul acestuia este redus la
incizii.
il.177 Cavalerul trac, Capidava

Decorând monumente funerare, reprezentarea iconografică a Cavalerului
este legată de eroizarea decedatului.
Din ipostaza vânătorului, îl putem vedea pe Erou ţinând în mână o lance,
încolţind mistreţul, ca în stela funerară de la Capidava. Cavalerul are trupul
întors spre privitor, ţinând cu stânga căpăstrul, coama calului este redată
cu îngrijire, împletită, arborele cu 3 frunze are un şarpe încolăcit pe el, iar
pe altarul rectangular arde o flacără redată ca o frunză. În jurul scenei,
precum şi pe zonele laterale ale stelei, motivul vrejului de viţă-de-vie,
funze, ciorchini şi cârcei, completează decorul.
il.178 Cavalerul trac, Tomis

Pe o placă mare de marmură de la Tomis, relieful este săpat adânc,
îmbogăţit cu accente grafice, proporţiile sunt respectate şi se remarcă
amănunte ale feţei Cavalerului, buclele părului, încălţările lui şi copitele
calului, iar mistreţul din spatele arborelui (pe care şarpele nu este indicat
foarte evident) este atacat de câine.

O altă reprezentare este cea cu Eroul binecuvântând, cu degetele arătător
şi mijlociu în sus, restul degetelor strânse în pumn, fără lance, fără mistreţ,
cu sau fără câine, ca în stela funerară de la Tomis, din marmură cenuşie, cu
inscripţie în limba greacă şi cu două reliefuri reprezentând Banchetul
funerar şi respectiv Cavalerul trac. Eroul este îmbrăcat tot cu hlamidă,
există şi altarul şi pomul cu şarpele şi câinele (în acest exemplu); Cavalerul
binecuvântează cu mâna dreaptă, în gestul Benedictio Latina. Execuţia este
246
îngrijită în amândouă scenele – echilibrate compoziţional –, cu detalii şi
personaje proporţionale, eleganţă a mişcărilor şi a drapajului.

Alt tip de reprezentare este cel războinic: lancea, lăsată în jos, este
îndreptată cu vârful spre înainte: de exemplu într-o placă de marmură,
găsită în Dobrogea, unde faptul că artistul nu a asociat alte elemente şi
atribute, duce la presupunerea redării acestora prin pictură. Hlamida
flutură în 3 falduri mari, dar calul merge la pas. Stilul ţine cont de detalii şi
de proporţiile corespunzătoare; volumele sunt modelate în planuri mari.
Lancea scurtă este ţinută lejer, în cumpănă.

Din ipostaza Eroului paşnic, există de asemenea mai multe tipuri. Eroul ţine
în mână patera sau un rython. O placă de calcar descoperită în comuna
Independenţa (jud. Constanţa) are un relief foarte rudimentar, aplatizat,
fără detalii, cu sfidare a proporţiilor (picioarele scurte ale calului atrag
atenţia), în care nu există lance, mistreţ, câine, în schimb Eroul ţine cornul
în mâna dreaptă, iar stânga se întinde spre un vas aşezat pe o măsuţă.

În alt tip de reprezentare a Eroului paşnic, viziunea este schimbată în ceea
ce priveşte orientarea calului, în mers spre stânga: un relief din marmură
de la Tomis are Cavalerul redat în relief plat: se distinge hlamida fluturând,
în contrast cu staticul calului (probabil completat cu pictură).
il.183 Cavalerul trac, Ostrov

Din ipostaza sincretistă, există un mare basorelief din calcar sfărâmicios
descoperit lângă Ostrov. În scena principală, cu un stil rustic dar de un
puternic dinamism, Cavalerul apare în reprezentarea sa de vânător, cu
lancea, cu mistreţul şi câinele, cu pomul şi şarpele, la care se mai adaugă şi
un al doilea pom. Are o hlamidă care flutură în forma unui evantai cu 5
falduri bine marcate; în locul Cybelei, apar două divinităţi în picioare pe
două altare, de-o parte şi de alta; abia se distinge coiful şi lancea lui Mars
(acesta redat din faţă) şi hlamida Minervei.
il.184 Cavalerul trac şi Dyonysos, relief, Tomis

La fel, sincretistă şi originală, este şi alăturarea lui Dionysos cu Cavalerul
trac: la Tomis, un relief – în care cele două personaje apar în ipostazele
247
consacrate: cu tunică şi mantie fluturând, şi fără atribute, Cavalerul
(paşnic, aici), secundat de Dionysos, cu thyrsus-ul şi cu kantharos-ul, din
care varsă libaţie pe un altar. Juxtapunerea celor două divinităţi semnifică
probabil un sincretism al acestora.
il.185 Cavalerii danubieni, Corbul de Jos

Iconografia Cavalerilor danubieni, divinităţi romane provinciale, este un
indiciu al sintezei daco-romane. Este vorba despre o religie stranie,
enigmatică, restrânsă în timp doar pentru sec. al II-lea – al IV-lea d.Hr., a
unor zei misterioşi. Sunt înfăţişați întotdeauna cu un caracter războinic.
O plăcuţă în marmură (22cm) provenind de la Corbu de Jos (jud.
Constanţa) prezintă 3 busturi în spatele unor vase (două cupe şi o oală): o
femeie în mijloc (Marea Zeiţă) şi două personaje masculine cu plete, cu
barbă bogată şi căciuli mari de tip frigian (Cavalerii). Numai pe teritoriul
României au barbă şi îmbrăcăminte groasă.
il.186 Cavalerii danubieni, Tirighina-Barboşi

O plăcuţă din marmură albă de la Tirighina-Barboşi, în forma unei edicule,
are reprezentată în partea superioară acvila, sub care se află pe primul
registru triada cu bustul unui personaj feminin în centru, flancat de două
personaje-bust masculine, cu căciuli frigiene, iar pe lateral, pesonificările
Soarelui şi Lunii. Pe registrul inferior: Marea Zeiţă este redată în picioare,
cu mâinile întinse spre boturile celor 2 cai care o flanchează, cu masa
rituală în faţă, pe care se află peştele; pe cai se află Cavalerii danubieni,
redaţi din profil, dar cu feţele spre privitor. În spatele lor regăsim acoliţii
(sau divinităţile Nemesis şi Mars), iar sub picioarele cailor, duşmanii.
Detaliile denotă acurateţe a reprezentării, siguranţa şi fineţea execuţiei
fiind caracteristice unui bun atelier local.
il.187 Cavalerii danubieni, Polovragi

Un alt exemplu este o plăcuţă de la Polovragi (jud. Gorj), turnată în bronz,
lucrată în stil rudimentar, care are pe revers o ansă lunată, cu un kantharos
în centru, flancat de 2 cocoşi. Pe avers, scena reprezintă un Cavaler cu
barbă, mergând spre stânga la pas, cu îmbrăcăminte geto-dacică: o bonetă
pe cap, pantaloni strâmţi, cămaşă (aşadar, multe deosebiri faţă de
reprezentările obişnuite ale Cavalerului trac!, mai ales faptul că lipsesc
toate atributele obişnuite şi, în plus, cocoşul nu apare în general în
reprezentările Cavalerului trac).
248
il.188 Cavalerii danubieni, Romula
A doua ipostază îi reprezintă pe Cavalerii danubieni figuraţi gemeni, în
cadrul unor compoziţii mult mai complexe. O tabletă din bronz, o iconiţă,
provine de la Romula şi are o scenă complexă, un ansamblu unitar, cu
Cavalerii în registrul mijlociu, afrontaţi, în două nişe susţinute de coloane
corintice, călcând duşmani în picioarele cailor; îmbrăcaţi în costum oriental
şi respectiv, în armura lui Mars, ei se află de-o parte şi de alta a Marii Zeiţe,
creatoare a lumii, care stă pe un pumnal şi le hrăneşte caii, toţi 3 alcătuind
o triadă divină. Elemente şi scene mitice se află dedesubt: un leu, un
kantharos, un peşte pe un trepied, un cocoş (alegoria celor 4 elemente) şi
un om ce-l sacrifică pe altul pe un altar; apoi, pe ultima fâşie a tăbliţei, 3
oameni goi, cu 3 pâini în mâini, 3 lămpi, un candelabru cu 3 braţe, un cap
de berbec: iniţiaţii în Misterele cultului; efigiile Lunii şi Soarelui flanchează
carul lui Sol invictus, iar în registrul superior, la colţurile tăbliţei, 4 busturi
suflă în trompete (personificări ale celor 4 Vânturi).

Cybele a rămas reprezentată pe un altar funerar de la Histria, împreună cu
Charon în barcă aducând ofrande zeiţei, într-o compoziţie simplă, epurată
de orice elemente suplimentare, rezumată doar la cele două personaje,
zeiţa tronând şi Charon, într-un relief incizat, redus la câteva linii.
il.190 Cybele, Apulum

Un monument votiv consacrat zeiţei Magna Mater (Marea Mamă =
Cybele), din calcar (Apulum), înfăţişează zeiţa frontal într-o aedicula.
Relieful, adâncit, este prost păstrat, dar oricum se simte modelajul sumar,
drapajul tubular, lipsa proporţiilor şi a detaliilor.
il.191 Altarul lui Iulius Quadratus, Ulmetum (jud. Constanţa)

Altarul funerar al notabilului Iulius Quadratus, Ulmetum (jud. Constanţa),
conţine în basorelief o reprezentare a lui Attis: înfăţişat ca cioban cu oile,
pe lateral (unde apare, de asemenea, şi un plugar cu boi, foarte
schematizat)...
il.192 Altar funerar, Ulpia Traiana

...şi altarul funerar de la Ulpia Traiana (de tip pseudoediculă) are un relief
cu Attis pe una dintre laturi (pe latura frontală: inscripţia, o coroană de
lauri şi motivul vrejului de viţă-de-vie cu frunze şi struguri).
249
În tableta de cult de la Tomis, din „Tezaurul de sculpturi” de la Gara Veche,
zeiţa Hecate Triformis este redată în picioare, înveşmântată într-un chiton
lung, care-i lasă dezvelite braţele puternice, etalând, în cele 6 mâini,
atributele ei caracteristice: două facle întoarse în jos, un pumnal, un flagel,
un buchet de flori, o fială. Părul cu cărare mediană este surmontat de un
calathos. Stilul sugerează un atelier provincial: simplificare tubulară a
drapajului, inexistenţă a detaliilor, inclusiv fizionomice, redare cu
mijloacele artei decorative: simetrie, paralelism, egalitate, frontalitate.
il.194 Iupiter Amon, Apulum

Iupiter în ipostaza Iupiter Olimpianul este ilustrat în basorelief în varianta
Fulminans sau Tonans: un relief provincial de la Gherla cu Iupiter cu taurul;
ori în varianta Pater: tablete votive din Oltenia sau de la Tomis, Iupiter
împreună cu Iunona, pe un car (Romula). Şi Iupiter Dolichenus este însoţit
uneori de Iunona stând pe ţap, sau de Cabires Doliheni, călăreţii războinici:
tablete din bronz (Apulum), o stelă funerară (lângă Callatis). Alte ipostaze
ale acestui zeu au ajuns până la noi doar ca reliefuri (nu şi în statuară):
Iupiter Zbelsurdus, Iupiter Amon – redat cu barbă şi trăsături mature, cu
coarne de berbec.
il.195 Iupiter Sabazios, Fântânele (muzeul din Histria)

Basoreliefuri cu ipostaza sincretistă Iupiter Sabazios (Sabazios este un zeu
traco-frigian asimilat cu Dionysos) există la Tibiscum şi la Fântânele (jud.
Constanţa) – aici cu zeul aducând libaţie pe un altar.
il.196 Dionysos, Histria

Cu zeul Dionysos, o compoziţie încărcată este cea de la Histria, în care
vrejul fluid de viţă-de-vie şi copiii care populează colţurile dreptunghiului
tabloului fragmentează şi aglomerează fondul, rolul lor fiind simbolic, dar
spaţiul este meschin; zeul este redat sprijinit de thyrsos şi vărsând ofrandă
dintr-un kantharos; stilul acestui basorelief local este cel elegant, elenistic.
il.197 Dionysos, Tomis

Reprezentări simplificate compoziţional se găsesc de exemplu pe o ediculă
cu Dionysos tânăr (Tomis), cu un stil îngrijit, cu modelaj şi proporţii
corecte, redat între pilaştri corintici, decoraţi cu vrej de viţă-de-vie cu
struguri.
250
il.198 Pan, Apulum
Şi Pan, zeu însoţitor al lui Dionysos, a rămas figurat în reliefuri, de exemplu
pe o placă votivă din marmură, descoperită în sanctuarul lui Liber Pater de
la Apulum, cu o factură accentuat provincială, în care zeul aduce libaţie pe
un altar, vărsând ofranda dintr-o pateră.
il.199 Liber şi Libera, Ulpia Traiana

il.200 Liber şi Libera, Apulum
Liber şi Libera sunt reprezentaţi, în stil specific provincial, pe reliefuri de
cult: pe o tabletă la Ulpia Traiana sunt înfăţişaţi ambii – Liber nud, ţine în
stânga thyrsus-ul şi toarnă vin dintr-un kantharos panterei, iar Libera, cu
thyrsus-ul într-o mână, ţine în cealaltă un ciorchine de struguri. În jur, Pan
şi Silen dansează şi lovesc timpane, înconjuraţi de viţă-de-vie.
Asemenea reliefuri s-au găsit la Apulum şi Surducu Mare (jud. Caraş-
Severin).
il.201 Apolo, Apulum

În ipostaza „Cântăreţul din cyteră”, Apolo apare reprezentat nud, redat
frontal, sprijinindu-şi greutatea corpului pe piciorul stâng, ţinând cu
naturaleţe lira în mână, pe o placă votivă din marmură de la Apulum, într-
un relief modelat cu fineţe, urmărind puritatea formelor, cu acurateţe ce
surprinde detaliile animalelor de la picioarele sale.
il.202 Apolo, relief, Gilău

Un mic basorelief de la Gilău îl înfăţişează pe zeu în ipostaza Cavalerului
trac, călare (de unde confuzia identificării), ţinând însă atributul său
specific, lira; în plus, este complet înveşmântat, din scenă lipsind, de altfel,
elementele obişnuite care însoţesc pe Cavalerul trac (şarpele, altarul etc.).
Corbul de pe mantie şi duşmanul de sub picioarele calului sunt dovezi ale
sincretismului cu Mithras şi, respectiv, cu Cavalerii danubieni.
il.203 Esculap şi Hygeia, Brucla

Esculap este reprezentat de cele mai multe ori împreună cu fiica sa,
Hygeia, dând să bea dintr-o cupă unui şarpe: reliefuri votive s-au găsit la
Ulpia Traiana, Brucla...
il.204 Esculap şi Hygeia, Zalău

...un relief fragmentar la Zalău.
251
il.205 Diana, Brucla
Zeiţa vânătorii, Diana, apare în reliefuri votive de la Ulpia Traiana, Brucla...
il.206 Diana la vânătoare, Callatis

...sau a rămas o friză din marmură cu reprezentarea zeiţei Diana la
vânătoare, de la Callatis, într-un relief pronunţat, plin de vioiciune, aerat
compoziţional, cu personaje (umane şi animaliere) cu proporţii elegante, în
postúri diverse, cu detalii ale frunzişului arborelui: în general, o bună
tradiţie a execuţiei tehnice.
il.207 Mercur, Tomis

De la Tomis, un altar votiv îl înfăţişează pe zeul Mercur bust, într-un
medalion simplu, simplă fiind şi imaginea; într-un relief nu foarte
accentuat, se disting caduceul, mantia cu falduri paralele de pe umeri.
Relieful arhitectural
Din perioada antică au rămas reliefuri cu fragmente arhitecturale de pe
mai multe tipuri de monumente, care le atestă acestora existenţa
(medalioane, frize, socluri, cornişe, pilaştri, frontoane).
il.208 Friză, Apulum

Fragmente de frize de monumente mici (mausolee, edicule) s-au păstrat
din amândouă provinciile.
il.209 Friză cu Neptun, Apulum

Tot de la Apulum provine un fragment de friză monumentală (118cm
lungime). Este din gresie (acoperită iniţial cu vopsea verde). Este redată cu
stângăcie a mişcării şi a proporţiilor anatomice o divinitate fluvială nudă,
care stă pe fundul apei, cu o mână ţinând o patera şi cu cealaltă, un delfin;
se disting detalii ale frunţii ridate a zeului, ale musculaturii şi ale părului şi
bărbii cu şuviţe dezordonate. Zeitatea este încadrată de un pom cu fructe
vopsite în roşu-violet şi de un monstru marin încolăcit, cu gura roşie
deschisă.
il.210 Friză cu amazonomahie, Tomis

Friza de la Tomis a unui monument mic, cu amazonomahie, are – în pofida
stilului provincial (detectat în masivitatea volumelor rotunjite ale
personajelor, în rigiditatea convenţională a mişcărilor) – un nivel artistic
remarcabil: aplecare spre redarea corectă a mişcării, a proporţiilor, spre
252
stilizare şi detalii, iar compoziţia este susţinută în ceea ce priveşte
coerenţa.
il.211 Fragmente capiteluri, Tomis

il.212 Coloană cu capitel ionic, Aegyssus
De asemenea, există capiteluri, păstrate fragmentar (Tomis), uneori chiar
coloane întregi (Aegysus).
il.213 Coloană cu capitel ionic, Histria

Sunt capiteluri greceşti: ionice (Histria) şi câteva dorice.
il.214 Capiteluri dorice, Apulum

Din perioada romană datează multe tipuri, provinciale, cum ar fi cele
dorice, cu echina scurtă (Apulum), cu un număr diferit de ove faţă de cele
20 tradiţionale (care corespundeau celor 20 de caneluri ale coloanei
dorice).
il.215 Coloană cu capitel corintic, Apulum

Frumoase capiteluri corintice însufleţesc cu detalii preţioase o arhitectură
a coloanelor tipic romane: sobre, fără caneluri: Apulum, cu două registre
suprapuse ale frunzelor dantelate, susţinute de contraste lumină-umbră
prin folosirea trepanului, deşi frunzele nu se detaşează foarte puternic de
coş.
il.216 Capitel cu frunze în formă de pipă, Histria

De menţionat particularitatea de influenţă microasiatică a elegantelor
capiteluri cu frunze în formă de pipă, care îmbracă exclusiv coşul (acestor
perioade, eventual epocii traianice, aparţine probabil capitelul de la
Histria): 20 de frunze alungite şi răsfrânte la capăt, cu concavităţi adânci de
1,5cm şi cu ove la bază (un capitel de la Histria).
il.217 Capitel compozit, Aegyssus

De asemenea, capitelurile pot fi compozite (Aegysus), cu incizii forate
adânc, cu efecte de lumină-umbră, cu frunze de acant dispuse pe 3
registre, precum şi cu volute.
il.218 Capitel compozit figurativ, Apulum

Între cele compozite, sunt de menţionat cele figurative. Un reuşit capitel
descoperit la Apulum, de 27cm înălţime şi 40cm lăţime în partea de sus,
253
are, pe lângă coarnele de berbec specifice ordinului corintic, frunze de
acant dedesubt, cu câte o figură antropomorfă în mijloc, pe fiecare dintre
laturi. Se păstrează doar două feţe: una este o figură feminină, cu păr
ondulat, ochi mari, gură plină; cealaltă este Gorgona-Medusa, cu detalii ale
ochilor şi cu faţa încadrată de şerpi schematizaţi. Deosebită este expresia
de îndurerare a feţei acestei divinităţi redată de obicei înfricoşător.
il.219 Arcadă, Apulum

Au ajuns până la noi şi fragmente de arcade, cum ar fi cea frumos
ornamentată vegetal de la Apulum.
il.220 Sarcofagul lui Alexandros al lui Zmaragdos, Tomis

De la acoperiş ni se păstrează, ca elemente decorative, acrotere şi antefixe.
De exemplu, la sarcofagul lui Alexandros al lui Zmaragdos de la Tomis,
acrotera prezintă un portret al defunctului într-o nişă în formă de scoică.
il.221 Antefix roman, Apulum

Un exemplu de antefix este cel de la Apulum, cu un cap al zeului Pan:
apare doar faţa-portret, cu barbă, cu coarne, la care se adaugă capul unui
personaj feminin, probabil nimfa Eco, ce identifică zeul.
il.222 Antefixe Apulum Iupiter / Iunona

La Iupiter se distinge expresivitatea feţei sugerând forţa absolută: frunte
bombată şi încruntată, arcade proeminente, ochi mari, buză inferioară
răsfrântă, barbă deasă. Iunona degajă aceeaşi expresie maiestuoasă:
arcade proeminente, nas drept, gură plină, bărbie proeminentă, oval pur al
obrazului, diademă pe frunte.
il.223 Antefixe romane, Potaissa

Alte exemple de antefixe provin de la Ulpia Traiana, Napoca, Potaissa.
il.224 Fragment de fronton, Tomis

Alt tip de element arhitectural care a ajuns până la noi este frontonul: s-au
păstrat fragmente de frontoane din calcar sau gresie de la monumente
mici, decorate cu basoreliefuri, de exemplu cel de la Tomis, cu denticuli,
bucranii, purtând ghirlande şi rozete.
il.225 Pină, Porolissum

il.226 Pină, Histria
254
Există şi motive arhitecturale sculptate importante, de exemplu pina,
element de coronament al monumentelor funerare (Porolissum, Histria).
il.227 Medalioane funerare, Apulum

Un alt motiv decorativ este medalionul, ce împodobea în special
monumente funerare mici (stele) sau faţada unui edificiu: mausoleu sau
ediculă, ca în exemple provenite de la Ulpia Traiana, Apulum.
PICTURA
Pictura murală nu a lipsit nici în provinciile romane de pe teritoriul ţării

noastre, încă din epoca daco-romană; a ajuns până la noi chiar şi un nume
de „pictor” (meşter zugrav): Mestrius Martinus, atestat epigrafic la
Apulum.
DISCUȚIE despre materialul pictural antic ajuns până la noi pe teritoriul

ţării noastre, foarte redus numeric şi fragmentar din cauza condiţiilor
neprielnice de umezeală şi a temperaturii neconstante (diferenţe mari),
dispărând împreună cu edificiile sau mormintele pe care le împodobea.
Pentru perioada antică propriu-zisă, exemplele ajunse până în zilele

noastre aparțin în principal provinciei Dacia.
il.228 Fragmente de tencuială pictată, amfiteatrul de la Porolissum

Fragmentele păstrate în provincia Dacia ne întregesc informațiile despre
tehnica folosită: de exemplu, bucățile de tencuială din amfiteatrul de la
Porolissum relevă cele două straturi: arricio, direct pe zid, și intonaco, pe
care a fost aplicată fresca. Liantul era varul stins, iar ca material organic, se
foloseau paiele sau câlții.
În provincia Dacia, foarte puţin semnificative sunt fragmentele picturale

murale păstrate în diferite clădiri de la Ulpia Traiana. Ştim, de asemenea,
că faţa interioară a pereţilor Palatului Augustalilor era tencuită şi pictată în
culori, predominând roşul pompeian. O cameră a acestui edificiu avea
imitat în pictură un placaj de marmură, motive vegetale fiind realizate cu
roşu, verde, galben. În plus, există descrieri ale mithraeum-ului de la Ulpia
Traiana, zidurile cellei acestuia erau pictate cu motive geometrice şi linii
albastre şerpuite, pe fond roşu. La termele din palatul consular din
Apulum, fragmente de tencuială pictată cu motive antropomorfe au ajuns
255
până la noi. La Potaissa, termele castrului păstrează urme de decor în roşu,
galben, negru, verde. Şi la clădirea comandamentului s-au descoperit
motive vegetale şi geometrice în roşu, roz, verde. Bucăţi de tencuială cu
frescă multicoloră s-au găsit şi în termele de la Slăveni. La fel, și amfiteatrul
de la Porolissum a păstrat bucăți de tencuială pictată îngrijit în frescă de pe
peretele exterior al arenei, care imită marmura: cu vopsea roșie, negru cu
roșu, cu decor geometric pe fond verde și roșu. Fragmentele din templul
zeiței Nemesis au model geometric cu linii drepte albe, ocru, roșii, verzi,
precum și combinații de brun cu roșu. Într-un cavou din necropola de la
Barboşi (jud. Galaţi) – pereţii aveau pictură în trompe l’oeil înfăţişând
motive arhitecturale.
il.229 Peştera Limanu, fragment desene

Chiar dacă nu reprezintă pictură propriu-zisă, trebuie menţionate şi
desenele în negru (animale, figuri umane) – aparţinând unui larg palier
cronologic (începând cu sec. I î.Hr. şi până în sec. al X-lea – al XI-lea d.Hr.,
din galeriile Peşterii Limanu (Peştera Caracicola, Peştera de la Baltă,
Peştera cu Icoane), de pe ţărmul Mării Negre.
Dintre figurile umane, simplificate caracteristic, una în picioare, are capul
redat în forma unui pătrat umplut cu puncte…
il.230 Peştera Limanu, fragmente desene

…alt om are un cap mic, rotund, cu un punct în mijloc, un gât ca o linie
foarte lungă şi un corp împărţit în două secţiuni suprapuse, în formă de
clopot, cel de jos, cu element cruciform care sugerează o rochie.
Alt personaj este un călăreț, din profil, dar cu faţa spre privitor, ţinând frâul
cu mâinile.
il.231 Peştera Gaura Mică, com. Pescari (jud. Caraş-Severin), fragment

motive picturale
Și în Peştera Gaura Chindiei II (Peştera Gaura Mică), com. Pescari (jud.
Caraş-Severin) s-au găsit motive picturale originale în argilă roşie de mai
multe nuanţe, realizate după natură, cu sugestii de mişcare foarte bine
surprinse, deşi schematizate. Figurile umane sunt stilizate liniar.
MOZAICUL
Un mare mozaic al Antichităţii Târzii pe teritoriul României şi câteva

fotografii şi desene ale unor istorici, executate după mozaicuri originale
256
acum dispărute, precum şi foarte puţine fragmente găsite în foste centre
urbane, aceasta este toată moştenirea rămasă de la o epocă în care
această tehnică a unei arte majore în Imperiu a fost adusă de romani în
Dacia.
il.232 Fragmente de mozaic, terme, Histria

Fragmentele de mozaic descoperite la termele de la Histria, toate lojele cu
aceeaşi compoziţie, simetrică, un pătrat mai mare şi două mai mici.
Actualmente, mozaicurile sunt aproape distruse...
il.233 Mozaic din termele romane, Histria

...dar au rămas descrieri şi desene.
il.234 Fragmente de mozaic, terme, Histria

În prima lojă, tehnica este opus tesselatum, tesserae-le roşii, albastre,
galben-verzui, din calcar şi cărămidă, de mărimi diferite (sporindu-se astfel
picturalitatea), fiind aşezate pe un strat de mortar din var, nisip şi praf de
cărămidă, fondul compoziţiei fiind alb. Două chenare pătrate mici
încadrează două pătrate roşii cu câte un romb albastru în mijloc; un chenar
roşu mare cuprinde motivul central: o amforă stilizată aşezată peste două
ramuri încrucişate, cu câte o (egipteană) floare de lotus în capăt, cu frunze
verzi. Din a doua lojă rămăseseră, la data descrierilor, doar chenarele
pătrate mici, unul în interior, cu un pătrat roşu intersectat de altul albastru,
celălalt chenar, cu 4 flori de lotus, stilizate, în colţuri; în mijloc, două
cercuri concentrice roşii, cu un cerc de romburi albastre între ele. Chenarul
mare, cu emblema, nu s-a păstrat. A treia lojă avea păstrat doar unul
dintre chenarele mici (acum reconstituite), cu un romb roşu cu un disc
albastru în mijloc. Chenarul mare prezintă un motiv repetitiv obţinut din
cercuri intersectate, cu sectoarele de intersecţie roşii şi cu romburile din
interior, albe.
il.235 Judecata lui Paris, mozaic, Ulpia Traiana

Primul mozaic (1,35x1,2m măsura emblema) are un fond din cubuleţe ce
alcătuiesc pătrate maro şi romburi albe, acestea ornamentate cu 12 tipuri
de motive decorative, între care enumerăm cercuri, arce de cerc, flori,
frunze de stejar, zale împletite în formă de cruce, paralelipipede – care
conferă senzaţia iluzorie de percepere a unor zaruri. În mijlocul „covorului”
se află emblema mărginită de un chenar de triunghiuri albe şi roşii
alternând. În această scenă, în stânga lui Paris (aşezat pe un jilţ), ce poartă
257
bonetă roşie, frigiană, tunică şi hlamidă, şi ţine în mâna stângă un pedum,
stau în picioare cele 3 zeiţe a căror frumuseţe „intră în competiţie”: Hera,
Afrodita şi Pallas Athena, înveşmântate în costume frigiene: haină lungă
(verzuie), tunică scurtă (albastră). Afrodita are coroană de aur pe cap, Hera
are şi ea diademă de aur şi ţine cornu copiae plin cu flori şi un sceptru,
Atena poartă şi ea diadema, dar dedesubtul coifului, şi ţine o suliţă şi un
scut; pieptul îi este acoperit de o platoşă albastră. Între grupul lor şi Paris,
martor le este zeul Hermes, cu coiful şi caduceul, cu aripi pe cap; el
prezintă zeiţele lui Paris.
il.236 Priam implorându-l pe Ahile, mozaic, Ulpia Traiana

Pe Hermes îl găsim şi în a doua scenă din Ciclul troian (emblema era
pătrată, cu o suprafaţă de 2,05mp). Acest al doilea mozaic are scena
amplasată pe un fond în care tesserae-le maro şi albe compun pătrate ce
sugerează cuburi redate în perspectivă. Chenarul emblemei este
reprezentat de meandre. În compoziţie, Hermes, cu hlamidă albastră, îl
conduce pe bătrânul Priam al Troiei la Ahile, căruia acesta îi cere în
genunchi corpul fiului său ucis de eroul grec. Lângă Ahile, ce şade pe tron,
apare şi Automedon, conducătorul carului său de luptă. Personajul
principal este Ahile, acoperit doar cu o hlamidă verde pe umeri. Chiar dacă
mozaicurile nu au valoare artistică deosebită (rigiditate a pozițiilor,
execuție lipsită de finețe), ele nu sunt lipsite de expresivitate și dau dovadă
de capacitate de sinteză.
il.237 Fragmente din mozaicul descoperit la Ulpia Traiana de către J.

Ackner
Un mozaic (8,15x6,45m) de la Ulpia Traiana a fost descoperit tot în anul
1832, de către sibianul Johann Michael Ackner. Emblemele de pe margini
înfăţişau pe zeiţa Venus (zeiţa Victoria? un genius?), o figură feminină
înveşmântată în verde şi cu capul împodobit cu frunze de iederă, ce ţine o
taenia, iar amoraşi în mişcare, flancaţi de frunze de iederă (simbolizând
nemurirea), ţin panglici şi coşuleţe cu flori.
il.238 Mozaic descoperit în Schola Gladiatorum, Ulpia Traiana

În Schola Gladiatorum (Cazarma gladiatorilor) de la Ulpia Traiana, două
încăperi (una cu hypocaustum) erau pavate cu mozaic, dintre care ştim că
unul avea motive vegetale stilizate – ghirlande şi frunze de iederă –, fiind
realizat din pietricele din marmură albă pe fond din şist verde-cenuşiu.
258
il.239 Mozaic pavimentar Apulum (Alba Iulia)
Mozaicul vânturilor (Al celor 4 vânturi) (de sec. III d.Hr.) descoperit în 1950
la Partoş redă, într-o gamă de culori puternice (alb-gălbui, cărămiziu, roşu,
albastru, verde, violet), un covor de 4,4x4,2m, cu o margine verzuie de
0,7m, urmată, spre exterior, de o bandă cărămizie lată de 0,1m,
materialele fiind marmură, teracotă, diferite roci; mozaicul conţine motive
geometrice şi vegetale stilizate, kantharoi albaştri în bordură, din care ies
lujere de plante acvatice.
il.240 Mozaic, Apulum, detalii

S-au păstrat două portrete: două dintre cele 4 „Vânturi” (Zephirus şi Eurus)
(celelalte două, Boreas şi Notus, fiind distruse) erau amplasate în câte un
cartuş pentagonal, cu o inscripţie deasupra fiecăruia. Prima emblemă
păstrată portretizează în tesserae foarte mici un bărbat în vârstă, cu figură
masivă, cu coroană pe cap; a doua emblemă, care foloseşte acelaşi tip de
cubuleţe, este a unui bărbat matur, cu frunte înaltă, cunună împletită pe
cap, fizionomie expresivă.
il.241 Tablă, mozaic Apulum

Unul dintre mozaicurile descoperite în 1767 la Apulum redă o tablă pătrată
compusă din motive geometrice, împletituri în 8, înflorituri.
il.242 Taur, mozaic Apulum

Celălalt era un taur stilizat, aşezat pe un postament, într-o poziţie mândră,
cu capul ridicat, piciorul drept de dinainte îndoit.
il.243 Mozaic, Apulum

Tot la Apulum s-a descoperit în 1782 un fragment policrom (tesserae
negre, albe, roşietice) de un înalt nivel artistic. Se mai păstrase un taur în
registrul superior, un fragment de călăreţ şi capul calului, în registrul
inferior, precum şi un câmp central foarte bogat ornamentat cu motive
geometrice şi florale, ce includ două embleme – un bust feminin, cu păr
lung şi cu furcă pe umăr, precum şi un alt bust.
ARTELE DECORATIVE
După cucerirea romană, pe teritoriul ţării noastre s-au dezvoltat diferite

meşteşuguri pentru a satisface cerinţele mereu în creştere ale populaţiei,
259
dar au pătruns şi s-au răspândit produse de origine romană, de cele mai
multe ori de calitate superioară celor autohtone.
La faptul că arta romană nu apare ex nihilo în cele două provincii de pe
teritoriul României, trebuie să adăugăm și ideea continuităţii, chiar dacă
mesajul se schimbă.
GLIPTICA
il.244 Inel din aur cu caston gravat, Tomis

Intaliile sunt geme monocrome (jasp, onix, sardonix, cornalină, cristal de
stâncă) gravate în adâncime cu îngrijire şi cu detalii (pentru a se evita
reproducerea lor) şi folosite pentru inele sigilare, încastrate în alveolă (ori
în inel este gravat direct simbolul sigilar, de exemplu la un inel de la
Tomis). Intaliile erau folosite mai ales de nobilimea din provincii, unde
cameele erau rare. Se cunosc şi intalii de nivel artistic scăzut, cu execuţii
sumare, utilizate la inele modeste din bronz, descoperite în necropole
(Bruiu, Caşolţ, jud. Sibiu, Lechinţa de Mureş, jud. Mureş, Cernatu, Poiana,
în Dobrogea).
il.245 Intaliu, Bistra-Mureşului (jud. Mureş)

il.246 Inel cu rubin, cu zeiţa Diana, Callatis
Figurile mitologice şi personificările divine reprezintă majoritatea
imaginilor gravate. Se găsesc foarte adesea înfăţişate divinităţile romane
de expresie grecească – de exemplu recent descoperitul inel-sigiliu de la
Bistra-Mureşului (jud. Mureş). Inelul, din aur masiv (28,41g), are redată
scena cu Hercules şi Antheu.
Cel cu un rubin (descoperit la Callatis, Olimp), o înfăţişează în detaliu pe
Diana (tolba cu săgeţi se distinge în spatele bustului).
il.247 Gemă, zeiţa Roma

La acest tip de reprezentare se adaugă divinităţi orientale, dar şi cele
italice. Simbolismul Lupoaicei nu mai are pe geme valoare funerară, ci pur
propagandistică.
De asemenea, efigia zeiţei Roma apare şi ea pe intalii, redată cu capul
acoperit de cască.
il.248 Intaliu (muzeul din Constanţa)

Şi „portretele” gravate erau folosite ca sigilii: în primul rând, se întâlneşte
iconografia imperială – efigii imperiale cu portrete de împăraţi: Hadrianus
260
cu soţia sa, Sabina, Marcus Aurelius, Lucius Verus, Severus Alexander. De
asemenea, propagandistice erau şi reprezentările militare: chipul lui Mars
şi al Victoriei, ridicarea de trofee (Romula).
Dar se găseau în gliptică şi capete masculine şi feminine neportretizate,
precum şi portrete de anonimi – de exemplu un intaliu al unui inel de aur
de la muzeul din Constanţa, cu o gemă care redă un bust feminin detaliat,
atât în ceea ce priveşte fizionomia, cât şi coafura, în care se distinge
panglica ce prinde părul ondulat, lăsat liber pe spate.
il.249 Jasp, Durostorum

Alte subiecte folosite de gravori sunt animale (lei, cai, vulturi, insecte),
făpturi fantastice (capricorni, Meduse, grifoni), scene de gen (păstori
mulgând capre, cocoşi ciugulind spice, capre păscând), gryllos (figură
zoomorfă grotescă alcătuită din profiluri umane caricaturizate) (un cocoş
cu mască bărboasă pe piept, cap de berbec la coadă şi trofeu înclinat
deasupra corpului, ca şi cum l-ar duce pe umăr), simboluri (stele,
pentagrame, un jasp brun montat într-un inel din bronz de la Durostorum
înfăţişează un corn al abundenţei).
il.250 Camee, Porolissum

Cameele sunt comenzi imperiale, piese de aparat destinate, ca şi
medalioanele, în special cercului restrâns şi bogat de la Curte, iar mulţimii
– făcute cunoscute doar la procesiuni.
Într-un stil grecesc neoatic este redat bustul Minervei din frumoasa camee
de la Porolissum: un sardonix de 38x25mm, în alb pe fond gri, cu o
reprezentare redată cu acurateţe, cu trăsături delicate şi detaliate.
il.251 Camee, Ilişua (jud. Caraş-Severin)

il.252 Camee, Capidava
Portretele reprezintă un subiect des întâlnit pe camee, de exemplu un
sardonix cu un bust feminin (un cercel din aur descoperit la Ilişua, jud.
Caraş-Severin), sau un carneol descoperit la Capidava ce redă un bust
masculin cu trăsături hilare, probabil un satir, după chip şi coafură.
il.253 Camee, Agrippa

Propagandistic, efigii de împăraţi şi împărătese erau figurate pe aceste
adevărate opere de artă destinate aristocraţiei. Sunt de fapt simboluri ale
răspândirii demnităţii imperiale şi a cultului împăratului în aceste părţi ale
261
Imperiului Roman. Agrippa apare pe un agat în două straturi, în relief alb-
lăptos pe fond gri, 27mm înălţime...
il.254 Camee, Domitianus / Domitianus

...sau Domitianus (un cap încununat cu lauri pe o cornalină, 15mm
înălţime, ori un bust drapat, pe o cornalină roşie translucidă, 15mm).
il.255 Camee, Apulum / Apulum

O frumoasă falsă camee (din sticlă) descoperită la Apulum redă pe placa de
sticlă de cca 3cm un cap feminin turnat în relief; matroana cu trăsături
regulate are coafură cu coc la spate şi cârlionţi pe frunte. Dacă este vorba
despre o împărăteasă, piesa a fost realizată postum celor două personaje
amintite – dat fiind diadema cu spice şi vălul (cu care aceste împărătese nu
au fost niciodată redate în timpul vieţii).
Tot la Apulum a fost descoperită o camee din sticlă vulcanică neagră-
violacee turnată, de import, care redă aceeaşi matroană romană (sau
preoteasă) cu care seamănă în mod izbitor. Aceleaşi trăsături austere,
aceeaşi diademă împărţită în 3 registre şi aceeaşi coafură din timpul lui
Marcus Aurelius, acelaşi văl.
PODOABELE
DISCUȚIE despre foarte multele tehnici de prelucrare a metalului, prețios

sau neprețios, în perioada romană pe teritoriul celor două provincii de la
nordul Dunării (cloisonné, filigran, granulaţie, niello, ciocănire, cizelare,
gravare, ştanţare, turnare, polisare, torsiune, presare).
il.256 Inele, Noviodunum, Troesmis, Beroe (muzeul din Tulcea)

În epoca romană, şi în Dacia şi în Scythia Minor se cunosc inele în diferite
materiale, cu o multitudine de forme şi ornamente – cum sunt de exemplu
cele de la Ulpia Traiana sau cele găsite în cetăţi pontice (Noviodunum,
Troesmis, Beroe).
il.257 Cercei, Noviodunum, Troesmis, Beroe (muzeul din Tulcea)

Din perioada romană, specifice provinciilor Dacia şi Scythia Minor sunt în
continuare verigile cu decoraţie: o gemă sau un element din metal
(Romula, Tomis, Callatis, Noviodunum, Troesmis, Beroe)...
il.258 Cercei-pandantiv, Tomis
262
il.259 Cercel-pandantiv cu perle, Tomis
...ori cercei-pandantiv, cu scut circular (cum sunt cei de la Tomis, produse
autohtone, lucraţi în foaie de aur şi ornamentaţi cu o palmetă), precum se
găsesc şi cercei cu perle (ca cel descoperit la Tomis).
il.260 Cercei, Capidava

O pereche de cercei de la Capidava au formă de disc decorat în jur cu
motiv vegetal, iar în centru cu o mărgică cilindrică verde, prinsă cu fir de
aur.
il.261 Cercei din colecţia Orghidan

Un unicat (sunt turnați, de o masivitate nespecifică perioadei romane și
nici elenistice) îl constituie o pereche de cercei romani din colecţia
Orghidan, care respectă modelul elenistic al verigii îngroşate la un capăt,
aici luând forma unui corn al abundenţei decorat cu filigran şi granulaţie
(strugurii, rodiile, florile) şi din foaie de aur (frunza de viţă); din acesta iese
un Eros înaripat – cu aripile şi pieptul decorate în filigran, iar buclele
părului, prin granulaţie.
il.262 Colier, Tomis

Colierele găsite în oraşele de pe teritoriul Dobrogei sunt de mare fineţe,
din pietre semipreţioase sau din sticlă, montate în fir de aur, de exemplu
un colier de la Tomis, cu perle bitronconice şi închizătoare din fir în forma a
două rozete...
il.263 Colier, Noviodunum / Troesmis (muzeul din Tulcea)

...ori mărgele din aur, ovale sau rotunde, de la Noviodunum sau Troesmis.
il.264 Pandantiv în formă de bulla descoperit la Apulum

Pandantivul se poartă tot la gât, dar este o singură podoabă. După
cucerirea romană, pătrund pandantivele de tip bulla, amulete tubulare sau
capsule concave (dintr-o foiță de tablă pliată și prinsă ori prin lipire, ori prin
îndoire). S-au găsit asemenea podoabe și pe teritoriul României (la
Apulum, Ulpia Traiana, Porolissum, Potaissa, Napoca, Tomis, Callatis,
Tropaeum Traiani). Sunt în general din bronz, dar unul dintre cele de la
Apulum este din argint.
il.265 Elemente dintr-o diademă de aur de la Beroe
263
După cucerirea romană, deosebite sunt fibulele de tip militar, descoperite
la Săpata de Jos (jud. Argeş) şi, respectiv, la Porolissum, aproape identice:
au traforat cuvântul „RMA” („R(O)MA”); de asemenea, fibulele în formă de
litere de la Porolissum şi de la Sântămăria de Piatră (jud. Hunedoara), de
sec. II d.Hr., sunt rare.
Coroanele din frunze de laur din foiţă de aur (Apulum, Callatis) sunt
diademele specifice epocii romane: au rămas două frunze dintr-o diademă,
lucrate prin presare în foaie de aur (Beroe).
TOREUTICA
il.266 Gladius din fier de la Apulum

Din perioada de după cucerirea romană, au ajuns până la noi lame de
gladius decorat pe teacă cu spirale în relief, dar în general nu sunt
interesante artistic. Un gladius din fier de la Apulum are formă
triunghiulară alungită, cu două tăișuri și cu limbă de înmănușare.
il.267 Mască de coif, Carsium

il.268 Mască de coif, Comana
Unui coif de paradă îi aparţine masca de epocă hadrianică de la Carsium
(Hârşova), cu ochii, nările şi gura perforate, cu părul împodobit cu o
cunună de frunze; ca şi masca feminină de la Comana (lângă Reşca), o
figură redată academic, cu trăsături pure, cu diademă şi cu părul strâns
într-o reţea de perle.
il.269 Detaliu al primului coif, Ostrov

Primul coif de la Ostrov are pe calotă o creastă flancată de 2 şerpi ondulaţi
(influenţă mithraică), cu o gorgonă la ceafă, calota fiind surmontată de un
cap de vultur; suprafaţa coifului e acoperită cu motivul penelor imbricate;
obrăzarele (unul singur este păstrat) înfăţişează în relief un Dioscur nud, cu
calul de frâu; modelajul anatomic (uman şi animalier) este lipsit de fineţe,
lipseşte vioiciunea, dar construcţia este corectă şi detaliată.
il.270 Al doilea coif, Ostrov

Al doilea coif are o mască cu un cap de amazoană cu oval fin, cu părul
strâns într-o reţea de perle, încununată de o semilună, şi cu apărătoare de
ceafă în evantai; calota coifului are o creastă terminată la ceafă cu un cap
de mistreţ flancat în partea de jos de 2 grifoni în luptă cu 2 şerpi, iar în
264
partea de sus, cu 2 lei sărind; între aceştia, câte o Victorie cu ramura de
palmier şi coroana.
il.271 Apărătoare de cap de cal descoperită la Gherla

Apărătoarea de cap de cal descoperită la Gherla este o piesă de paradă din
bronz, ciocănită au repoussé şi cizelată, compusă iniţial din două plăci
laterale şi una frontală. Placa laterală etalează un decor cu o centauresă
redată cu stângăcie, care ţine un vas, şi cu bustul unei Venere marine
ieşind dintr-o floare, cu o mantie susţinută la gât de un colier. În partea de
jos, se află figura unui Dioscur nud, cu calul de frâu. Pe placa frontală este
reprezentat Mars cu tunică, scut şi suliţă (pe care se încolăceşte un şarpe),
cu coif cu creastă pe cap, zeul ţinând piciorul pe capul unui centaur.
il.272 Oenochoe, Callatis

Vasele sunt alte obiecte importante de toreutică, deşi vasele din bronz
descoperite pe teritoriul ţării noastre nu sunt la fel de numeroase ca cele
din provinciile învecinate.
Au fost găsite la Callatis o elegantă oenochoe cu toartă supraînălţată şi cu
mâner decorat cu un Bachus tânăr la un capăt şi cu un satir nud stând pe o
tufă de acant, ţinând pe braţ pe Bachus copil, la celălalt capăt...
il.273 Mâner în formă de satir, Callatis

...precum şi o pateră cu mâner în cap de Satir.
il.274 Opaiţe bronz, Porolissum

Opaiţul din bronz (piesă de import) era folosit rar în epoca romană, doar
de către cei avuţi. Opaiţul găsit la Romula are un decor în forma unei
frunze de viţă cu boabe de struguri la colţuri, deasupra torţii; cel de la
Polovragi era stilizat în formă de protomă de cal, iar la cel de la Sucidava
(Celei), una dintre anse avea formă de cap de lebădă. Opaiţe din bronz s-au
găsit şi la Porolissum.
il.275 Vârf de candelabru, Callatis

il.276 Candelabru şi opaiţ, Neptun
Din perioada romană, dintr-un mormânt de la Callatis provine un vârf de
candelabru din bronz în forma unei herme, iar de la Neptun provine un
candelabru cu tija în formă de vergea cu ramificaţii retezate, cu un suport
cu 3 picioare terminate cu 3 frunzuliţe.
265
il.277 Aplice de harnaşament Micia, Apulum, Ilişua
Începând cu epoca romană, aplicele şi cataramele cunosc o mare varietate
de forme şi decoruri, sunt din bronz, cu decor ajurat, cu motive geometrice
şi vegetale.
il.278 Rame de plumb pentru oglinzi, Sucidava (Celei)

În epoca romană apar oglinzile cu ramă din plumb, realizate din două plăci
sudate, decorate cu motive geometrice sau florale clasice. Printre cele mai
artistice oglinzi sunt cele găsite la Sucidava (Celei): cu decor pe ramă sau
pe discul din metal de pe spate: decor geometric, vegetal (vrejuri de viţă,
palmete, plante), zoomorf, antropomorf (nimfe), obiecte (rozete, vase)
CERAMICA
DISCUȚIE despre evoluția ceramicii după cucerirea romană, precum și

despre tehnicile noi răspândite în tot Imperiul (și pe teritoriul țării noastre)
(barbotinarea, firnisul, imprimarea, smălţuirea, ştampilarea, lustruirea).
il.279 Amforă romană, Cristeşti

În afară de amfore (cele romane timpurii sunt cilindrice, largi, cu fundul
rotund: Cristeşti), se găsesc chiupuri (dolia) (Capidava, cu decor geometric
și caneluri), oenochoe, căni, ulcioare, cești...
il.280 Străchini, Feldioara (jud. Braşov)

...străchini (o constantă încă din Neolitic) (de exemplu străchini găsite în
castrul de la Feldioara, jud. Brașov).
il.281 Vas cu etaje, Sucidava (Celei)

În ceramica romană, o menţiune aparte, ca formă, este o oală „cu 3 etaje”
de la Sucidava (Celei), necunoscută în alte părţi, cu 9 toarte, probabil
produsul unui olar creativ.
il.282 Vas cu Cloto, Napoca

il.283 Vas modelat plastic, Tomis
Tot din punctul de vedere al formei, o categorie specială o formează vasele
modelate plastic, cu relief presat în tipar, cu tematică mitologică, de
exemplu, vasul de la Napoca o înfățișează pe una dintre cele 3 Moire: Cloto
cu fusul şi caierul, ori o ampulă (ploscă) de la Tomis are tot o scenă bahică,
266
redată în factură provincială: cu Bachus şi cu Pan fugărind o nimfă în
mijlocul unui vrej de viţă-de-vie.
il.284 Terra sigilata, Apulum

Un tip particular de ceramică romană era cea de lux, terra sigilata –
originară din Orient şi Italia încă din perioada elenistică. Această olărie,
prelucrată cu firnis roşu strălucitor şi cu decor figurat în relief, este
răspândită mai ales în Dacia: Romula, Drobeta, Sucidava, Tibiscum,
Napoca, Apulum...
il.285 Vas sigilat, Feldioara (jud. Braşov)

...frumoase vase provin de la Feldioara (jud. Braşov)...
il.286 Fragmente de vase terra sigilata, Porolissum

...sau de la Porolissum – foarte multe vase provin de aici, de import mai
ales din Gallia.
il.287 Kantharos, terra sigilata, Histria

În Scythia Minor, terra sigilata este foarte rară.
il.288 Tipar de teracotă pentru terra sigilata, Apulum

După sec. I d.Hr. şi până în sec. al III-lea d.Hr., din cauza creşterii cererii,
produsele terra sigilata au început să fie imitate cu tipare, cu o tehnică
inferioară, ca şi decorul. Asemenea vase au fost făurite la Tibiscum (un
tipar de vas a fost găsit aici), Apulum (un tipar pentru cupă provine de aici),
Ulpia Traiana, Sucidava (Celei), Romula.
il.289 Opaiţe, Apulum

Căţuia este folosită în continuare drept opaiţ. Grecii şi apoi romanii aduc
corpuri de iluminat specifice – candelabrul, sfeşnicul, opaiţul. Turnate cu
tiparul în două jumătăţi (constituind o adevărată industrie), opaiţele
cunosc o mare varietate de forme şi decoruri: la cele greceşti, capacul
apare în perioada elenistică; cele romane au un cioc sau mai multe, corpul
sferic sau ovoid, cu mâner modelat în diverse forme, cu capac ornamentat
cu reliefuri figurative.
De la Apulum au rămas diferite forme de opaiţe...
il.290 Opaiţe, Sucidava (Celei)

...de la Sucidava (Celei)...
267
il.291 Opaiţ paralelipipedic, Ulpia Traiana / Opaiţe digitate, Ulpia Traiana
...de la Ulpia Traiana au rămas opaiţe paralelipipedice cu mai multe
arzătoare şi cu toarte în formă de frunză, forma frecventă, de exemplu
opaiţul cu 5 arzătoare şi cu disc împărţit în două câmpuri decorate, cu
toarta cu 4 lobi decoraţi cu rozete şi cerculeţe, sau opaiţe sferice,
semisferice sau digitate...
il.292 Opaiţ, Ulpia Traiana

...unele decorate figurativ, cum este cel cu mască bărboasă, în care se
disting trăsăturile feţei cu ochi mari şi nas turtit. Există multe asemenea
piese la Ulpia Traiana (decorate cu măşti de sclavi).
il. 293 Opaiţ, Halmyris

il. 294 Opaiţ, Capidava
În Dobrogea, opaiţele găsite la Halmyris sunt de mai multe tipuri,
importate sau imitaţii, foarte multe tipuri de opaiţe s-au găsit şi la
Capidava.
il.295 Opaiţ, Troesmis

Un opaiţ de la Troesmis are formă polilobată, cu decor simplu (cercuri
concentrice, butoni în relief).
STICLĂRIA
DISCUȚIE despre evoluția sticlăriei în cele două provincii după cucerirea

romană.
il.296 Vase de sticlă, Histria

După cucerire, apar şi în Dacia ateliere locale, dar comerţul cu sticlărie
importată continuă şi aici, ca şi în Dobrogea. În provincia Dacia, sticlăria,
importată din Orient sau din Scythia Minor, e verzuie, cu sclipiri de metal,
şi se desface în mici pojghiţe în contact îndelungat cu soarele. Dar începe
să fie preferată, de către cei înstăriţi, sticla incoloră.
În Dobrogea, comerţul cu sticlărie a căpătat amploare, vase au fost găsite
în necropolele de la Histria, Tomis, Callatis, Aegyssus, Noviodunum:
lacrimarii, butelii...
il.297 Flacoane şi unguentariu, Neptun
268
...flacoanele şi unguentariul de la Neptun...
il.298 Unguentariu, bol şi butelie de sticlă de la Niculiţel

...vasele descoperite la Niculiţel...
il.299 Flacon funerar, Tomis

...flaconul oriental de sec. II-III d.Hr. de la Tomis (cu decor în forma unor
fire aplicate înfăşurat în jurul gâtului).
il.300 Pahar, Neptun

il.301 Flacon, Tomis
Dintr-un mormânt din Neptun provine un mic pahar din sticlă verde suflat
în forma unui cap feminin cu trăsături orientale, cu pomeţi înalţi şi gură
plină, cu coafura redată cu acurateţe, importat din Siria; tot în forma unui
cap feminin este şi un flacon din pastă albă, cu gâtul lung, de la Tomis.
il.302 Sticlă polifaţetată, Tomis

Tot sticlărie de lux este şi sticluţa violetă, polifaţetată, de la Tomis, de
7,6cm înălţime, cu câte două cercuri concentrice ornamentând feţele
frontală şi dorsală şi cu o tortiţă albastră pe gât.
MONEDELE
DISCUȚIE despre circulația monedelor în Dacia, despre raritatea monedei

din aur, precum și despre circulația monedei pe teritoriul Dobrogei de
astăzi. Baterea monedei se va încheia ca urmare a crizei generale de la mijl.
sec. al III-lea d.Hr., dar cu 2 ani înainte de Dacia.
DISCUȚIE despre procedeele tehnice folosite pentru obținerea acurateței

suprafeței monedei.
il.303 Denarius de la Traianus, cu personificarea Daciei

Emisiunile romane aveau rolul de a afirma în provincii autoritatea
imperială, aversul monedelor urmând în primul rând canoanele
portretisticii oficiale. Supunerea Daciei a fost un eveniment demn de
celebrat în iconografie, adaptându-se tipuri mai vechi. După al doilea
război dacic, un denarius redă pe avers personificarea Daciei capta ca pe o
femeie cu mâinile legate la spate, şezând pe o grămadă de arme, flancată
fiind de lănci şi de săbii curbate.
269
il.304 Sestertius de la Traianus, cu personificarea Daciei, cu inscripţia
Dacia Augusti Provincia
Pe un sestertius cu Dacia Augusti Provincia este regăsită aceeaşi
personificare: de data aceasta, reprezentarea feminină şade pe o stâncă,
ţinând o insignă surmontată de acvilă; este înconjurată de 2 copii, unul cu
un strugure, altul cu spice.
il.305 Monedă de la Traianus, 114 d.Hr.

Pe o monedă, reprezentarea Victoriei înaripate este pe jumătate nudă,
scriind pe un scut „Victoria Dacica”.
il.306 Monedă comemorativă a construirii podului de la Drobeta

Pe moneda comemorativă a construirii podului de la Drobeta este redată
structura din șarpantă și cele două portale monumentale, încoronate de
grupuri plastice.
il.307 Monedă cu efigia lui Traianus, 114 d.Hr.

O monedă de la Traianus ne înfățișează efigia laureată, în profil, a unui
împărat portretizat, recognoscibil prin ridurile și faldurile obrazului.
il.308 Monedă de bronz de la Traianus, 114-116 d.Hr.

În schimb, pe o monedă de la același împărat, Traianus nu mai prezintă
semnele îmbătrânirii pe chip (sunt însă surprinse aceleași trăsături
puternice, caracteristice).
il.309 Denarius de la Balbinus, Potaissa

Deosebit este un denar găsit la Potaissa de la Balbinus. Moneda are
reprezentat pe avers bustul cuirasat şi laureat al lui Balbinus, iar pe revers,
efigia împăratului în picioare, înfăţişat drapat, cu o ramură în mâna
dreaptă şi cu un parazonium (sabie scurtă) în stânga. Portretul este un
exemplu de redare realistă şi cu acurateţe a trăsăturilor, fără manierismul
oficial din portretele de mai târziu: cu riduri pe frunte, părul tăiat pe
tâmple în unghi drept, cu barbă scurtă unită cu frizura; de la nasul drept şi
puternic pornesc sprâncenele, iar ochii sunt redaţi cu îngrijire, distingându-
se pupila şi irisul. Clarobscurul care imprimă calm, precum şi relieful înalt
particularizează acest portret masiv, la care se adaugă exagerarea calotei
craniene prin iluzie optică, rezultând un chip tratat în tradiţie etruscă şi
italică.
270
PARTEA A TREIA
ANTICHITATEA TÂRZIE
ARTA ANTIC-TÂRZIE
DISCUȚIE despre limitele temporale ale Antichității Târzii pe teritoriul

României: mai multe propuneri există, atât în ceea ce privește începutul
acestei perioade, cât și sfârșitul ei (în concluzie, între domnia Severilor și
cea a lui Iustinianus), din punctul de vedere istoric, dar și mai ales artistic.
DISCUȚIE despre limitele inferioare și superioare ale paleocreștinismului și

ale artei sale particulare.
De fapt, interogările noastre asupra valabilităţii criteriilor de departajare în

ceea ce priveşte Antichitatea Târzie pe teritoriul ţării noastre se referă la
individualizarea acestei perioade mai ales în ceea ce priveşte fenomenul
artistic.
il.1 Primele migraţii în Dacia şi Scythia Minor

În cele 3 secole de după retragerea aureliană, graniţele provinciilor romane
de pe teritoriul ţării noastre vor fi în mişcare în funcţie de năvălirile
migratorilor. Oricum, Dacia a fost provincia romană din Europa cu cea mai
extinsă graniţă cu lumea barbară.
DISCUȚIE despre principalele fenomene și evenimente care au punctat

această perioadă din punctul de vedere istoric (dar care s-au reflectat și în
artă): monarhia instaurată de Septimius Severus (care face tranziţia între
Principat şi Dominat), retragerea aureliană, ruralizarea societății în secolele
de după retragere, creștinarea.
il.2 Scythia Minor în sec. al IV-lea – al VI-lea d.Hr.

Scythia Minor va căpăta un important rol strategic, întărirea fortificaţiilor
dobrogene având loc în acelaşi timp cu construirea noii capitale a
Imperiului Roman, Constantinopolul. După mutarea capitalei la
Constantinopol, Scythia Minor devine una dintre cele mai importante
provincii romane din Balcani, o legătură între noua capitală a Imperiului şi
Delta Dunării.
il.3 Perioada de trecere de la sclavagism la feudalism

După proclamarea libertăţii creştinismului şi recunoaşterea Bisericii ca
instituţie religioasă organizată, se înfiinţează noi episcopate pe tot
teritoriul Imperiului, au loc sinoade ecumenice. Cea mai veche instituţie
272
bisericească de pe teritoriul României este Episcopatul de la Tomis, dar, cu
timpul, vor apărea episcopii şi în alte oraşe, Notitia Episcopatuum amintind
14 scaune episcopale în Scythia Minor: Axiopolis, Capidava, Carsium,
Callatis, Constantiniana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum,
Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis, conduse de la Tomis
de episcopus metropolitanus (probabil Paternus a fost primul mitropolit). Şi
extracarpatic vor exista comunităţi creştine încă din sec. al IV-lea d.Hr., în
anul 341 d.Hr. este consacrat episcopul Teofil al „Gothiei” – cum se numea
atunci Dacia nord-dunăreană ocupată de goţi; și în estul Munteniei se
găseau comunităţi creştine: aici a predicat Sava Gotul. Împăratul va
reorganiza prefectura Illyricum, prin Novela XI va crea o Arhiepiscopie
autocefală, Iustiniana Prima (a cărei localizare exactă nu se cunoaște), cu o
mare independenţă bisericească. Dispariţia centrelor urbane în nordul
Dunării face ca aici să nu poată exista episcopii.
273
ARHITECTURA
Rolul regiunilor periferice creşte în Imperiu începând cu perioada

Antoninilor, iar Imperiul Târziu, deschis de dinastia Severilor, îşi afirmă
forţa în arhitectură, urbanismul înflorind şi în provincii.
Arhitectura religioasă demonstrează şi pe teritoriul Daciei și al Scythiei
Minor, adoptarea unor programe arhitecturale întâlnite atât la Roma, cât
şi în alte regiuni, de la temple, la basilici paleocreştine.
DISCUȚIE despre particularități ale arhitecturii Antichității Târzii

comparativ cu cea antică, cu inovațiile aduse de paleocreștinismul care
marchează sfârșitul perioadei antic-târzii (inovația în cadrul capitelului:
capitelul-impostă și apoi apariția impostei; înmulțirea capitelurilor
compozite, adoptarea fusului neted al coloanei.
Urbanismul
Spre sfârşitul Antichităţii Târzii, este de menționat declinul urbanismului în

Dacia, spre deosebire de situaţia din centrele urbane de pe teritoriul
Dobrogei de astăzi, unde acest fenomen nu va fi la fel de puternic. Excepţie
fac în Dacia, Drobeta, Dierna, Sucidava (Celei), Romula, oraşe integrate din
nou în Imperiu și care nici nu fuseseră de fapt complet părăsite de
autorităţi.
Așadar, după părăsirea Daciei, zidurile de incintă ale oraşelor se
deteriorează, pieţele şi străzile se micşorează, pentru a permite ridicarea
unor construcţii improvizate; marile edificii îşi pierd vechile funcţii, sunt
dărâmate şi dezafectate şi se construiesc deasupra locuinţe modeste ori se
extind necropolele. Se înregistrează şi fenomenul decăderii treptate a
tehnicii constructive. Din timpul Anarhiei militare se manifestă declinul
vieţii urbane şi în Dobrogea, oraşele îşi restrâng suprafaţa şi se întăresc cu
ziduri.
DISCUȚIE despre situația particulară a fiecărui oraș în parte, pe teritoriul

Daciei, dar și al actualei Dobroge.
il.4 Capidava romană târzie, plan

În general, urbanismul orașelor din Dacia în perioada antică târzie ne este
mai puțin cunoscut.
274
În Dacia, în Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, după
retragerea aureliană, forum-ul şi edificiile importante au fost folosite de
populaţia locală pentru apărare în faţa migratorilor.
În ceea ce privește Apulumul, rezultatele investigațiilor pe teren au adus
cunoștințe mai puțin despre Colonia Apulensis și mai mult despre
Municipium-ul Septimium Apulensis: se poate presupune că aşezarea a
fost dezafectată către sfârşitul epocii romane, înainte de părăsirea Daciei.
În Scythia Minor în schimb, se știe că în Histria, în perioada antic-târzie,
existau preocupări urbanistice, clădirile erau organizate în insulae
despărţite de străzi de un paralelism care totuşi respecta condiţiile
terenului; o piaţă mare, trapezoidală, era pavată cu lespezi de şist şi calcar,
străzile erau pavate şi canalizate, încă din perioada constantiniană. În
perioada romană târzie, zidul construit de romani este refăcut. În perioada
antic-târzie, Tomisul avea canalizare, apeducte, străzi cu pavaj şi trotuare;
se poate presupune că existau şi valuri şi şanţuri de apărare. Callatisul a
avut în sec. al IV-lea – al VI-lea d.Hr. un zid de apărare cu turnuri de
apărare proiectate în afară, cu o poartă de intrare pe latura de vest, cu
două turnuri şi o poartă mai mică pe latura de sud. În cetatea Tropaeum
Traiani se descoperă permanent noi temelii şi se dezvelesc ziduri de
edificii, cum este cel de epocă târzie (temeliile), de mari dimensiuni cu
latura lungă orientată E-V şi cu o cale de acces pe latura lungă de N; se
completează trama stradală.
Dintre fortărețe, cetatea Capidava avea formă dreptunghiulară, ziduri
groase, 7 turnuri de peste 10m, cu diverse forme (rectangulare, „evantai”,
potcoavă).
În ceea ce privește așezările rurale, știm că după retragere, continuă

vechiul fel de viață, dar are loc și constituirea unor așezări daco-romane la
sf. sec. al III-lea până în sec. al IV-lea – al V-lea d.Hr. pe locuri nepopulate
anterior, dar nu numai în locuri retrase, ci chiar pe artere de mare
circulație.
Construcțiile arhitecturale
Arhitectura utilitară
il.5 Podul lui Constantinus de la Sucidava (Celei)

Un pod important al perioadei Antichităţii Târzii a fost cel construit de
Constantinus între Sucidava (Celei) şi Oescus (Ghighen, Bulgaria de azi)
275
(inaugurat în anul 328 d.Hr.), construit în dorinţa de a recuceri Dacia.
Lungimea de 2437m îl făcea unul dintre cele mai lungi poduri antice din
lume. Au ajuns până la noi ruine: ale portalului, un cap de pod de 13,32m
lungime şi 6,35m lăţime, cu câte un stâlp cu grosimea de 3,2x3,9m,
respectiv 3x3,72m, care sprijineau bolta porţii podului, cu o platformă de
5,79x3m între ei.
il.6 Terme, Tomis

La Romula și Histria s-au descoperit terme din Antichitatea Târzie. Şi
Tomisul avea terme, din cele descoperite în 1980 se poate vizita doar
vestiarul, alte terme fiind cele de lângă Edificiul cu mozaic.
il.7 Edificiul cu mozaic, Tomis, exterior / interior

Aşa-numitul Edificiu cu mozaic de la Tomis de pe malul mării era un
emporium, o hală cu scop comercial, a cărui funcţie era de loc de întrunire
a negustorilor din port şi de depozit de mărfuri. Avea 100m lungime, 11
încăperi boltite, înalte de 10m şi placate cu marmură (magazii pentru
depozitarea mărfurilor) ce aparțin celei de-a doua terase (terasa a treia
constând dintr-o mică piaţă pavată). Prima terasă este necercetată,
acoperită fiind de clădirile moderne. Fastul era sporit prin placarea cu dale
din marmură decorate floral sau geometric, a pereţilor acoperiţi cu
tencuială roz, prin friza sculptată, pilaştrii cu capiteluri corintici, la care se
adaugă renumitul mozaic pavimentar (despre care vom vorbi în capitolul
care tratează Mozaicul) care îi decorează una dintre cele 3 terase
suprapuse.
il.8 Tomis, sit arheologic, centrul creştin timpuriu (străzi şi locuinţe)

În ceea ce privește locuințele particulare ale Antichității Târzii, cartiere de
locuinţe descoperite în oraşele din Scythia Minor demonstrează existenţa
unei grupări planificate metodic a construcţiilor, cu pavaje şi canalizare, cu
plan patrulater al caselor – aşa cum este situl arheologic cu centrul creştin
timpuriu, cu străzi şi locuinţe, de la Tomis.
Arhitectura militară
În arhitectura militară, în Antichitatea Târzie tipologia castrelor se
diversifică: apar tipurile dunărean, moeso-roman, pontic, quadriburgium.
Apare, începând cu dinastia Severilor, tipul de castru carpato-dunărean:
asimetric, cu drum de strajă pe zid, fără agger, iar turnurile au mai multe
tipuri de forme și amplasări.
276
Arhitectura religioasă
Arhitectura monumentală de cult

În amândouă provinciile, un tip de templu mai deosebit faţă de celelalte
este mithraeum-ul, templul închinat zeului persan Mithras, acest edificiu
de cult nefiind însă diferit aici faţă de celelalte de acest fel din restul
Imperiului.
Săpat în pământ sau amenajat într-o peşteră, prezenţa pe teritoriul ţării
noastre a acestui spaţiu sacru consacrat practicării mithraismului are o
mare importanţă pentru înţelegerea apariţiei şi răspândirii creştinismului
în aceste locuri.
il.9 Mithraeum, Apulum

Au ajuns până la noi: mithraeum-ul de la Ulpia Traiana, cel din Peştera
Adam, de lângă Gura Dobrogei (jud. Constanţa), dar existau şi la Apulum,
Porolissum, Doştat, Şard (jud. Alba), Potaissa, Micia, Romula, Slăveni,
Histria.
il.10 Mithraeum, Ptuj (Slovenia)

S-au găsit mithraeum-uri în toate colţurile de lume unde a ajuns Imperiul
Roman.
După Pacea Bisericii (313 d.Hr.), din nevoia de spaţiu pentru credincioşi,
încep să se dezvolte în Imperiu lăcaşuri de cult tot mai ample. Astfel încât a
trebuit căutat un nou tip de construcţie: după modelele romane, dar
adaptat noilor obiective. Primele construcţii creştine din provinciile
romane de pe teritoriul ţării noastre nu datează dinainte de sec. al IV-lea
d.Hr., ca, de altfel, nici cele din restul Balcanilor, dar sec. al V-lea – al VI-lea
d.Hr. a fost o perioadă de înflorire în ceea ce priveşte noua arhitectură
religioasă.
il.11 Basilica paleocreştină, Porolissum

La Porolissum, Templul zeului Liber Pater cu absidă spre vest, de sec. II
d.Hr., a fost transformat, la sf. sec. al II-lea d.Hr., în Templul zeului Bel, cu
două șiruri de coloane la interior, căruia în sec. al III-lea d.Hr. i s-au înlocuit
coloanele cu ziduri și i s-a adăugat la răsărit o încăpere, de către arcașii
palmyrieni; acesta, la sf. sec. al IV-lea d.Hr., a fost distrus, o basilică
277
creştină de 22,6x13,5m ridicându-se în interiorul lui – cu absidă înscrisă
spre vest, cu naos şi pronaos.
il.12 Basilica paleocreștină, Sucidava (Celei)

Peste basilica paleocreştină din Morisena, cu baptisterium şi două cripte –
a fost ridicată o basilică bizantină sau romanică şi apoi alta gotică.
Basilica uninavată (de sec. V – VI d.Hr.) de la Sucidava (Celei) avea
20,9x10,2m, o sală la intrare, în care se adunau credincioşii, o navă
dreptunghiulară şi absida semicirculară la est, aceasta cu un arc interior cu
o rază de 3,8m. Două încăperi (2x3,55m) au fost adăugate pe latura sudică
(probabil reprezentând un diaconicon).
il.13 Basilica paleocreștină, Izvoarele (jud. Mehedinţi)

La Slăveni, o basilică absidată mononavată a fost construită peste ruinele
praetorium-ului roman din castrul de aici şi măsura 21x7m.
La Izvoarele a fost descoperită zidăria din piatră de calcar cu mortar a unei
construcţii semicirculare, absida altarului (cu orientare spre răsărit) cu un
diametru de 4,7m, de la care pornesc pereţii navei late de 6,5m. Probabil
este cea mai veche basilică paleocreştină din Dacia (înc. sec. al V-lea d.Hr.).
il.14 Basilica paleocreștină de la Poarta 1 Port, Tomis

La Tomis, basilica mononavată din faţa Porţii 1 Port avea o lungime de
24m, lăţimea navei, de 8,7m, alte încăperi aflându-se în lateralele absidei.
il.15 Basilica paleocreștină din curtea Liceului nr. 2 „Mihai Eminescu”,

Tomis
La basilica din curtea Liceului nr. 2 Mihai Eminescu s-a cercetat cripta
(boltită, de 6,15x3,75m) pictată şi divizată în două, precum şi scara de
acces spre vest.
il.16 Basilica paleocreștină cu criptă, Histria

Basilica cu criptă din Histria măsoară 21x12,5m; are absidă semicirculară la
răsărit, trei nave separate prin două rânduri de coloane, nartex şi criptă
rectangulară.
il.17 Basilica episcopală, Histria / plan

Remarcabilă este marea basilică episcopală; era trinavată, avea portic cu 3
portaluri, din care se pătrundea în atrium (în care se afla o fântână), şi
acesta cu portic; transeptul dădea bisericii forma de cruce. Basilica avea
278
criptă şi altar, anexe (diaconicon şi baptisteriu), în total basilica măsurând
58m (transeptul are 28m lăţime, iar atrium-ul, 18m).
il.18 Basilica paleocreștină „siriană”, Callatis

La Callatis, deosebită este basilica „siriană”, cu atrium lateral, nu
longitudinal, în continuarea naosului sau a nartexului; fără absidă şi cu
altarul orientat spre sud; are zidărie în opus quadratum şi decoraţie
zoomorfă a capitelurilor. Are un plan trapezoidal, cu lungimea de 32,2m. În
prima fază de construcţie avea 3 nave şi un altar la sud (şi nu avea atrium).
În a doua, latura sudică a fost împărţită în 3 încăperi care comunicau cu
navele laterale (altar, prothesis, diaconicon); atrium-ul în care a fost
transformată curtea interioară era mărginit de portice acoperite. Basilica
era pavată cu piatră.
il.19 Basilica-cisternă, Tropaeum Traiani

Basilica „cisternă” de la Tropaeum Traiani este numită şi basilica „dublă”
datorită celor două ziduri paralele de pe laturile lungi (19,7x6,8m) (cisterna
avea acoperişul boltit). Are o criptă mică, cu absida mică arcuită.
il.20 Basilica forense, Tropaeum Traiani

Basilica „forense” (laică) (56x24m) era loc de reuniuni publice,
mononavată, cu o mare absidă la răsărit.
il.21 Basilica paleocreștină de la Niculiţel

O atenţie aparte este îndreptăţit a se acorda basilicii trinavate de la
Niculiţel, considerată una dintre cele mai vechi basilici creştine de pe
teritoriul României. Este unică în Europa, reprezentând prima transpunere
a mausoleelor greco-romane în arhitectura creştină. Avea nartex în dreptul
intrării, absidă amplă semicirculară spre est (6m lungime), atrium şi o
criptă. În prima jum. a sec. al V-lea d.Hr., basilica (se măreşte prin
adăugarea unui coridor (nartex) porticat la faţadă şi a unei curţi (atrium) în
continuarea acestuia (măsoară aproape 40m lungime), iar nava centrală se
înălţa printr-un acoperiş în două ape.
il.22 Cripta basilicii paleocreștine de la Niculiţel

Cripta cu plan aproape pătrat (3,5x3,4m) şi înălţimea de 2,25-2,3m, cu o
cupolă semisferică de 3m diametrul (construită din şiruri de cărămizi
aşezate pe cant, alternând cu straturi de mortar), sprijinită pe pandantivi.
279
În criptă s-au descoperit osemintele a 4 martiri. Sub criptă există resturi ale
unui mormânt mai vechi adăpostind moaştele a 2 martiri necunoscuţi.
il.23 Basilica paleocreștină de la Teliţa

O situaţie deosebită întâlnim şi la Teliţa (jud. Tulcea), unde, în punctul
„Amza” s-a descoperit o basilică de sec. IV d.Hr., cu absidă (10,4x5,4m), ce
aparţinea mediului rural. Este considerată cel mai vechi locaş de cult
parohial creştin din spaţiul românesc. Această foarte originală construcţie
din pagus-ul de aici măsoară 23x9,7m (împărţit prin ziduri în 3 încăperi), cu
o încăpere adăugată, 20x2,5m, pe latura de sud, deschisă în formă de
pridvor.
il.24 Ruinele basilicii paleocreștine de la Dinogetia

Basilica din cetatea Dinogetia este dreptunghiulară, trinavată, de 16x9,7m
(4,7m lăţime nava centrală, despărţită prin coloane de cele laterale, de
1,8m fiecare); avea o absidă semicirculară (dublată pentagonal în exterior)
la est, în schimb nu avea nartex. Zidurile aveau 0,7-0,8m grosime şi era
pavată cu cărămidă; pentru că latura de vest se sprijinea pe zidul de incintă
al aşezării, intrarea se afla pe latura lungă de nord.
il.25 Basilica paleocreștină, Noviodunum

La Noviodunum, basilica intra muros, adosată zidului de incintă, trinavată,
are 13,8x10,7m. Are forma de dreptunghi orientat N-S, nartex de 2,5m
lăţime şi o mare absidă semicirculară cu diametrul de 7,8m.
il.26 Basilica paleocreștină de la Halmirys

il.27 Cripta basilicii paleocreștine de la Halmirys
Basilica (35x22m) de la Halmyris (Murighiol) avea 3 nave, absidă, criptă cu
moaşte de martiri. Camera mortuară are 2x1,85m, 1,88m înălţime şi
acoperiş în formă de boltă.
il.28 Basilica paleocreștină, Beroe

Basilica de la Beroe (Piatra Frecăţei, jud. Tulcea). În prima fază de
construcţie era mononavată, cu absidă semicirculară la est, cu o criptă
rectangulară în centrul cellei. În a doua fază era basilică cimiterială, cu
criptă, dar trinavată.
il.29 Basilica paleocreștină, Capidava
280
O basilică a fost descoperită şi în Capidava (jud. Constanţa), mononavată,
cu absidă la est, nartex la vest şi criptă de mici dimensiuni în zona corului.
Arhitectura funerară
il.30 Mormântul cu banchet de la Tomis

După Pacea Bisericii, mormintele păgâne vor lăsa locul celor creştine, iar
unele dintre monumentele păgâne au fost încreştinate.
Mormântul cu banchet de la Tomis are dimensiunile exterioare de
3,84x3,18x3m (cele interioare măsurând cu câte 1m mai puţin,
aproximativ), cu trepte la intrarea formată dintr-o poartă din piatră; este
alcătuit din ziduri din calcar legate cu mortar de var de 50cm grosime, iar
bolta de deasupra este doar din cărămidă arsă.
STATUARA
DISCUȚIE despre deosebirile și asemănările față de statuara antică, despre

accentuarea trăsăturilor târzii, dar și despre faptul că sunt regăsite aceleași
tipuri (statuara oficială, de cult și funerară).
Statuile imperiale
În Antichitatea Târzie continuă seria capetelor imperiale care debutase în
Antichitatea clasică cu bustul împăratului Traianus.
il.31 Antoninus Pius, Apulum

il.32 Antoninus Pius, Vadu (jud. Constanţa)
il.33 Antoninus Pius, Agora Museum, Atena
În ceea ce privește sculptura, începând cu perioada antonină, Antichitatea
Târzie debutează şi aici: în statuară se înregistrează deja căutările
sculpturale din Imperiu în surprinderea şi redarea în fizionomie a
patetismului.
Un exemplu este un cap din calcar de 36cm, al lui Antoninus Pius de la
Apulum. În ciuda execuţiei artizanale, care generalizează portretistica din
provinciile Dacia și Scythia Minor, fapt vizibil şi mai mult în alt portret al
împăratului, descoperit la Vadu (jud. Constanţa), detaliile capului de la
Apulum accentuează idealizarea care îşi pusese deja amprenta în
portretistica oficială, dar ajută şi la reliefarea patetismului care diferenţiază
această etapă de clasicismul perioadei anterioare, epoca hadrianică, în
care tradiţia greacă reînviase perfecţiunea. Dar şi realismul caracterizează
281
această figură cu pleoapele trasate cu exactitate, cu pupila conturată –
procedeu apărut încă din vremea lui Hadrianus – ce orientează în sus
privirea împăratului, imprimând stări sufleteşti puternice – redarea lor
fiind o caracteristică a epocii. Se adaugă un contrast între cutele gâtului şi
prezenţa acestora doar pe fruntea personajului; în rest, suprafaţa este fin
modelată, contrastul fiind şi mai puternic în comparaţie cu redarea cu
acurateţe a cârlionţilor de pe frunte, a bărbii bogate şi a mustaţei – în
această perioadă constatându-se un interes crescând pentru suprafaţa
sculpturii, în detrimentul volumelor. Toate acestea ajută şi la asemănarea
acestui cap cu portretele oficiale din Imperiu ale împăratului.
il.34 Faustina cea Bătrână, Drobeta

il.35 Faustina cea Bătrână, Sagalassos, Turcia
il.36 Faustina cea Bătrână, Vatican Museum
Un cap al unei statui din bronz de la Drobeta o reprezintă pe soţia
împăratului Antoninus Pius, Faustina cea Bătrână. Sunt surprinse accente
de vigoare în trăsăturile puternice: ovalul alungit al feţei cu obrazul tras,
nasul ferm, coafura cu o cărare la mijloc, cu ondulaţii rotunde pe tâmple şi
coc la ceafă.
il.37 Marcus Aurelius, Apulum

il.38 Marcus Aurelius, Sagalassos, Turcia
Capul lui Marcus Aurelius de la Apulum are o execuţie sumară, materialul
nu este de foarte bună calitate, dar se constată şi proasta conservare a
piesei noastre. Toate acestea sunt substituite de prezenţa diademei
(cununa de laur), dar şi de unele particularităţi fizionomice: fruntea
bombată şi îngustarea feţei în partea de jos, deşi lipsite de detalii, în cazul
portretului de pe aceste locuri. Fără detalii, sunt greu de detectat alte
trăsături distinctive ale acestui împărat, pe care i le ştim din portretele
oficiale romane: dramatism al privirii expresive în opoziţie cu calmul feţei,
sau contrastul de factură între modul de redare a chipului şi plasticitatea
părului creţ şi a bărbii care reflectă moda grecească.
il.39 Faustina cea Tânără, Ostrov

il.40 Faustina cea Tânără (Muzeul Arheologic Atena)
Portretul în marmură al soţiei împăratului Marcus Aurelius, Faustina cea
Tânără, de la Ostrov, are aceeaşi coafură (chiar în lipsa cocului de pe
ceafă), cu ondulaţii în şiruri suprapuse în jurul capului, chiar cu sugestia
unei împletituri, cu cărare la mijloc, ca în toate portretele oficiale. În cazul
282
capului de la Ostrov, peste bucle, o diademă răsucită ne indică, fără
îndoială, un personaj imperial. Este o piesă de import cu siguranţă, lucrată
cu îngrijire, în care artistul reşeşte să surprindă cu delicateţe senzualitatea
gurii, frăgezimea obrajilor, nostalgia ochilor cu pupila marcată, fineţea
trăsăturilor în general.
il.41 Pertinax, Apulum

il.42 Pertinax, muzeul de la Vatican
Pertinax (Apulum), recunoscut astfel datorită bărbii bogate, rotunjite, este
reprezentat în singura statuie (chiar dacă fragmentară) găsită la noi în ţară
identificată cu un împărat. Este o lucrare din marmură a unui atelier local şi
îl reprezintă pe împărat în picioare, îmbrăcat în lorica şi paludamentum,
foarte elaborat redate (se recunoaşte capul Medusei de pe platoşă). Este
în mărime naturală, fragmentul păstrat măsoară 138cm.
il.43 Septimius Severus, Apulum

il.44 Septimius Severus, Apulum
il.45 Septimius Severus (Muzeul Capitolin, Roma)
Epoca Severilor aduce un accent sporit în ceea ce priveşte expresivitatea
privirii, îndreptate în sus. Două capete din calcar ale lui Septimius Severus
provin de la Apulum. Cununa de laur a primului cap se regăseşte doar în
forma panglicii. În cazul celuilalt exemplu, panglica este rămasă doar în
partea din spate a capului sculptat (de mai mici dimensiuni). Panglicile le
identifică pe amândouă ca fiind imperiale. Din cauza proastei conservări a
lucrărilor, asemănări cu alte portrete „serapizate” oficiale ale acestui
împărat (cu cele 4 şuviţe de păr pe frunte şi cu barba lungă şi îngrijită de
filosof, despicată la mijloc în busturile mai târzii) sunt puţine: ochii
apropiaţi de rădăcina nasului, aplatizarea feţei, redarea coafurii cu
trepanul (o caracteristică a epocii).
il.46 Iulia Domna, Apulum

il.47 Iulia Domna (muzeul de la Vatican)
Un bust al Iuliei Domna, gresie, 43cm, Apulum, a fost atribuit o vreme unei
anonime sau unei divinităţi. Deşi are o factură provincială, este
remarcabilă surprinderea caracteristicilor individualizante: trăsături
puternice, conturate, coafura schematică dar bogată, părul ondulat,
pieptănat peste urechi şi strâns la spate în coc, pupila şi pleoapele bine
marcate (cu particularitatea suprapunerii pleoapei superioare peste cea
283
inferioară la colţul ochiului, detectabilă şi în alte portrete ale împărătesei),
gura mică şi plină, obrajii rotunzi.
il.48 Iulia Domna, Porolissum

il.49 Iulia Domna (Muzeul Naţional din Roma)
Interesant este şi fragmentul din statuia din bronz a Iuliei Domna
descoperită la Porolissum, care probabil provine de la o operă de import:
au rămas nasul cu ochiul migdalat şi o parte din pieptănătură. Se pot face
similitudini cu alte portrete ale acestei soţii a împăratului de origine
africană, în care regăsim particularităţi ale originii ei siriene – sprâncene
îmbinate, buze pline, coafură până la umeri –, faţă de anterioarele feţe
anoste de împărătese romane.
il.50 Caracalla, Apulum

il.51 Caracalla (Muzeul Capitolin, Roma)
Micul portret al lui Caracalla – marmură, cu urme roşii de arsură şi pete
negre, Apulum – surprinde prin distanţarea de spiritualizarea care îşi
făcuse loc în arta vizuală, precum şi prin orientarea spre un realism dur,
lipsit de idealizare. De asemenea, în ciuda avarierii sculpturii în jurul
nasului, se constată asemănarea acestui cap cu portretele oficiale ale
acestui împărat, al cărui profil bărbătesc impresionează prin forţa şi
brutalitatea privirii, cu pupilele marcate, şi prin energia întregii fizionomii,
remarcate mai puţin – în cazul portretului de la Apulum – la o privire
frontală a lucrării, dar accentuându-se în profil. Chipul lui Caracalla din
sculptura romană înregistrează în mod foarte accentuat ruptura cu
tradiţia; distanţarea subtilă de aparenţa milităroasă o fac împăraţii care
chiar doreau să apară ca ostaşi duri. Expresivitatea plastică nu se mai
obţine prin dematerializarea trăsăturilor, ci dimpotrivă, prin întoarcerea la
realism în redarea unei personalităţi impresionante, cazone, un chip cu
părul tuns scurt, cu o barbă scurtă, un cap puternic modelat, aşezat pe un
gât încordat, cu o violenţă şi o brutalitate aproape sălbatice pe figura
încruntată. O privire foarte ancorată în realitate, departe de spiritualizarea
anterioară, o energie a unei tiranii pe care sculptorul – şi desigur împăratul
– nici nu încerca să o ascundă prin vreo tentativă de idealizare, dimpotrivă,
probabil cultivând chiar această personalitate autocrată. Desigur, este
vorba mai ales despre individualitate caracterială în cazul acestui împărat
care anticipează perioada Împăraţilor soldaţi: chipul lui portretizat va sta la
baza viitoarelor busturi ale acestor împăraţi.
284
il.52 Caracalla, Durostorum
il.53 Caracalla (Metropolitan Museum)
Mai puternică este asemănarea cu portrete ale acestui împărat a capului
lui Caracalla de la Ostrov; regăsim masivitate, cute orizontale ce imprimă
severitate frunţii înguste, păr ondulat, tuns scurt ca şi barba, soliditate a
gâtului, vigoare a întregii fizionomii.
il.54 Caracalla, fragmente statuie ecvestră, Porolissum

Din castrul de la Porolissum ne-au rămas câteva fragmente ale grandioasei
statui ecvestre din bronz a lui Caracalla: o parte din faţa împăratului
(19x18cm) – fruntea, obrazul şi ochiul stâng –, un braţ cu mâna, o parte din
faţa calului, o copită, o parte a faldului drapajului. Chipul impunător,
materializare a forţei fizice brutale, se remarcă şi în acest fragment atent
modelat – dovadă mâna unui artist străin, chiar de la Roma, probabil –, în
care este vizibil realismul trăsăturilor feţei ovale şi pline, cu mustaţa şi
barba redate stilizat, scurte şi cârlionţate, cu nasul drept, buzele strânse,
privirea concentrată şi îndreptată în sus, a ochiului mare, cu irisul marcat.
il.55 Severus Alexander, Apulum

il.56 Severus Alexander (Muzeul Capitolin, Roma)
Un cap din marmură al lui Severus Alexander, Apulum, este o mărturie a
temporarei reîntoarceri a gustului spre calmul şi naturaleţea anterioare.
Chiar dacă este vorba despre o execuţie artizanală, nivelul tehnic este
ridicat: pupila, irisul şi pleoapele sunt marcate, dar ochii privesc înainte,
părul este redat simplificat, de altfel ca şi în portretele oficiale ale lui
Severus Alexander, cu care se identifică prin adânca depresiune
caracteristică, delimitată de linia ce uneşte rădăcina nasului cu arcadele, şi
prin faţa cu oval tânăr.
il.57 Iulia Mammaea, Drobeta

il.58 Iulia Mammaea (Kunsthistorisches Museum, Vienna, Austria)
Mama acestui împărat, Iulia Mammaea, este identificată într-un cap
fragmentar provenit de la Drobeta, o operă de import din bronz aurit. În
trăsăturile acestei opere – faţa tânără, cu oval delicat, ochii migdalaţi, cu
pupila şi irisul marcate, cu sprâncenele subţiri, părul strâns la spate, gura
mică dar plină, bărbia energică, nasul drept – se pot recunoaşte
caracteristicile cunoscute din iconografia acestei împărătese, dar cu o
coafură mult mai simplă în cazul acestui portret de la Drobeta (două
rulouri ce acoperă urechile, prinse la ceafă cu o agrafă mare) (pieptănătură
285
regăsită, de altfel, uneori, şi în alte portrete oficiale). Unii cercetători o
identifică în acest portret pe Iulia Domna, datorită particularităţii pliului
palpebral.
il.59 Pupienus, Romula

il.60 Pupienus, Strasbourg
Arta din timpul Împăraţilor soldaţi va relua linia începută de portretistica
lui Caracalla. Într-un cap în calcar de 13cm al unui demnitar de la Romula,
Gramatopol recunoaşte pe împăratul Pupienus: barba şi mustăţile bogate,
ochii mari, proeminenţi, cu pupile marcate, nasul gros, funtea teşită,
pleşuv –, în ciuda caracterului artizanal şi a sumarei prelucrări plastice.
il.61 Gordianus III, Durostorum

il.62 Gordianus III, Rheinisches Landesmuseum, Bonn
Frământările epocii îşi pun amprenta asupra concentrării chipurilor, redate
cu un puternic realism în spatele căruia se simte tendinţa de desprindere
de material – ca în cazul unei opere fragmentare, autohtone,
reprezentându-l pe Gordianus III de la Durostorum. În acest cap
fragmentar din calcar de granulaţie fină, cu fruntea mare şi sprâncenele
stufoase – în care părul este vizibil (lipit fiind de cap) doar prin urme de
daltă – un şanţ marchează existenţa unei diademe regale. Este în mod cert
un chip postum, apoteotic, dovadă ochii fără pupilă, deşi procedeul săpării
pupilei se extinsese deja.
il.63 Traianus Decius, Ulpia Traiana

il.64 Traianus Decius (Muzeul Conservatorilor, Roma)
Tensiune sufletească răzbate în fizionomia zbuciumată redată în capul din
bronz aurit (acum cu patină verde), de 25cm înălţime, de la Ulpia Traiana,
al unei statui în mărime naturală, din anii 249-251 d.Hr. reprezentându-l pe
Traianus Decius. Complexitatea personalităţii este reflectată de
plasticitatea specifică: ochii mari, cu privirea uşor ridicată, cu irisul şi pupila
marcate, orientând privirea uşor spre stânga, figura contractată, faţa
osoasă cu riduri pronunţate (două, verticale, la rădăcina nasului, trei,
orizontale, pe fruntea îngustă), arcadele puţin reliefate, nasul drept, gura
mică, mărginită şi ea de cute adânci, obrajii căzuţi. Părul tuns scurt –
caracteristic perioadei Împăraţilor soldaţi – este punctat prin incizii
ordonate menţinute doar la suprafaţă, ca şi în cazul mustăţii şi a bărbii
mici, iar în creştet, prezenţa, iniţial, a unei diademe este dovedită de două
286
nituri prin care aceasta era fixată de cap. Rezultă o fizionomie cu trăsături
uşor efeminate, în contrast cu autoritarismul imaginii de ansamblu.
il.65 Gallienus?, Apulum

il.66 Gallienus (Ny Carlsberg Glyptotek, Copenhagen)
O relaxare în această tendinţă este observată în spiritualizarea
fizionomiilor, regăsită şi în statuara din aceste locuri, în capul din marmură
a lui Gallienus? – Apulum. Este o operă autohtonă, dar care scoate în
evidenţă revenirea la vechea tradiţie clasicizantă a privirii îndreptate în sus,
gânditoare. Gura senzuală, pomeţii proeminenţi, părul redat în acoladă pe
frunte, marcat doar prin urme de daltă, dar şi ridurile orizontale de pe
frunte, gâtul subţire, barba continuă până pe gât – acestea toate sunt
trăsături ce particularizează împăratul, aşa cum este el cunoscut în
portretele de tinereţe.
il.67 Diocletianus, Vadu lui Traian

il.68 Diocletianus (Ny Carlsberg Glyptotek, Copenhagen)
Reprezentarea autohtonă a capului unei statui din marmură a lui
Diocletianus (Filipus Arab), 23cm, de la Valul lui Traian (jud. Constanța),
realizat în stilul specific sec. al III-lea d.Hr., este un exemplu pentru
portretistica imperială ce se depărtează treptat de interesul acordat
trăsăturilor particulare. Se preferă acum stilizarea „cubistă” – a planurilor
mari şi dure ale chipului, dar şi în ceea ce priveşte moda pieptănăturii, cu
părul tuns scurt – ce abstrage esenţialul, generalizând. Aşadar, de aici
înainte, portretul va fi suferi o metamorfoză ce împiedică şi chiar respinge
stabilirea identităţii. Desigur, am putea recunoaşte în această operă
artizanală figura puternică, uşor schematizată, cu maxilare puternice şi
gura încleştată, a lui Diocletianus, importante fiind în acest sens detaliile
de pieptănătură (redată doar superficial, prin ciupituri ritmice cu dalta) şi
sprâncenele stufoase, gravate decorativ. Ochii întredeschişi au pleoape
masive, grele, cu irisul marcat şi cu pupila adâncită, cunoscuta asimetrie a
chipului acestui împărat fiind aici exagerată (mai ales în cazul liniei frunţii şi
în cazul sprâncenei drepte, situată mai sus decât cea stângă).
il.69 Constantinus I (Diocletianus?)

il.70 Constantinus I, Palazzo dei Conservatori
Constantinus I (?), găsit la Tomis, în Edificiul cu mozaic –, este o operă
provincială, din marmură cu granulaţie mare. Fragmentul este suficient ca
să cuprindă o caracteristică a pieptănăturii tipice pentru reprezentanţii
287
Tetrarhiei, care se reîntoarce la clasicismul din epoca traianică, cu şuviţe
redate sinuos, dar cu porţiuni laterale de chelie, din colţurile frunţii.
Adâncile riduri orizontale de pe frunte reprezintă o marcă a trăirilor
lăuntrice, a căror vizibilitate începuse să fie tot mai căutată în arta
constantiniană. Ochii cu irisul şi pupila marcate sunt mari, cu pleoape
grele, altă caracteristică vizibilă în portretul de la Tomis, privirea fiind
înălţată spre divinitate.
DISCUȚIE despre caracteristicile statuarei constantiniene din Imperiu.
il.71 Fausta, Tomis

il.72 Fausta, Ostia
Portretul Faustei, Flavia Maxima Fausta, 35cm, Durostorum –, este o
operă locală din calcar, de înalt nivel artistic, avariată, dar se disting
nobleţea poziţiei demne a capului, tristeţea sau oboseala fizionomiei, gura
mică şi senzuală, flancată de două riduri de expresie, ochii mari, uşor
întredeschişi, fără pupilă plastică (indiciu al unui portret postum), cu
pleoape grele, ovalul delicat al feţei, care particularizează şi alte portrete
ale împărătesei. Buclele mari ale părului, de-o parte şi de alta a cărării
centrale, şi cocul din şuviţe răsucite alcătuiesc o pieptănătură elegantă şi
complicată care se iveşte de sub palla ca un văl de doliu, care se aşează în
falduri paralele în spatele capului.
il.73 Constantius Chlorus ?, Durostorum

il.74 Constantius Chlorus ? (Muzeul Vatican)
Privirea imobilă a lui Constantius Chlorus este evidentă în cazul capului de
marmură de la Durostorum, o operă autohtonă foarte avariată, artizanală
ca factură – simplificată – şi tetrarhică în ceea ce priveşte stilul: părul este
redat ca o masă uniformă, privirea este îndreptată în sus, apoteotic, ca și la
alte portrete ale acestui împărat, unde regăsim şi aceeaşi arcuire a
arcadelor, ca şi redarea bărbii şi a părului prin ciupituri de daltă.
il.75 Constantinus II, Cioroiul Nou

il.76 Constantinus II, Muzeul Capitolin, Roma
Capul lui Constantinus II, din marmură, de la Cioroiul Nou (jud. Dolj), este
o operă provincială în care părul, redat superficial, faţa prelungă şi
imberbă, ochii mari, cu irisul marcat, privirea meditativă, gura mică şi
cărnoasă, bărbia împinsă înainte, individualizează pe unul dintre fiii
împăratului Constantinus.
288
DISCUȚIE despre decadența momentului în portretistica imperială din
Imperiu și la nordul Dunării, observabilă mai ales în Scythia Minor.
il.77 Fragmente statuare de la Apulum

De menționat şi existenţa unor fragmente de statui imperiale turnate în
bronz, unele suflate cu aur, neidentificabile, însă cu siguranţă imperiale –
dat fiind tehnica destul de complicată. Sunt lucrări de import, ale unor
ateliere italice (mărturie fiind dimensiunea mare şi măiestria execuţiei).
Printre acestea, sunt de amintit fragmente la Apulum: o caliga...
il.78 Fragmente statuare de la Drobeta

...precum şi un antebraţ şi o mână de la Drobeta: o mână cu garda spadei
şi două medalioane ornamentale...
il.79 Fragment statuar de la Gherla

...mâna unei statui de la Gherla...
il.80 Fragment statuar de la Romula

...un ornament de lorică de la Romula ce redă 5 denticuli (2 la bază, cu
motive florale, 3, la mijloc, cu capul unui taur flancat de capete de leu), dar
şi alte fragmente (caliga, mână, ureche, degete)...
il.81 Fragmente statuare de la Ulpia Traiana

...fragmente la Ulpia Traiana.
il.82 Ofiţer (împărat?), Apulum

În legătură cu propaganda, este de menţionat şi statuia funerară a unui
ofiţer de la Apulum, cu mustaţă şi barbă ondulate, al cărui costum militar,
cu manta şi cu tunică scurtă cu mâneci lungi, şi încins cu centură cu
cataramă mare, are cutele rigide, redate monoton. Chipul relevă o
expresivitate ambiguă, provenită din absenţa pupilei, la care se adaugă un
zâmbet artificial, precum şi schematismul ce datează sculptura într-o
perioadă în care clasicismul grecesc deja făcuse loc influenţelor
provinciale.
Statuile funerare
il.83 Cap de copil, Aegyssus
289
Din epoca antonină remarcabil este un minunat cap de copil-cetăţean –
cum arată bulla de la gât – de la Aegyssus (Tulcea). Este o lucrare
provincială de calitate, din teracotă presată în două tipare separate şi
sudate, care păstrează urme de vopsea. Deosebite sunt formele construite
viguros, concentrarea privirii atente a ochilor mari, şuviţele abia schiţate
ale părului, îngrijit pieptănat pe frunte, nasul specific vârstei.
il.84 Grande Ercolanese, Tomis / detaliu

Foarte asemănătoare în ceea ce priveşte fizionomia dar şi stilul este figura
unei tinere, înveşmântată în chiton lung şi hlamidă, foarte bogat drapate.
Are trăsăturile feţei foarte individualizate. Aceeaşi coafură cu cea a figurii
anterioare (a copilului), cu păr scurt cu şuviţe decorative pe frunte, aceiaşi
ochi larg deschişi, cu evidenţierea (aici mai uşoară) a pupilei, acelaşi
zâmbet fin, abia schiţat, ce ascunde trăiri interioare. Influenţa stilului
microasiatic se simte în răsfrângerea şi evazarea veşmântului în partea de
jos.
il.85 Grande Ercolanese, Tomis

De la sfârşitul perioadei antonine se distinge un cap de tânără femeie
velată, cu trăsături idealizate, de 31cm, de la o statuie de tip grande
Ercolanese de la Tomis. Este o operă autohtonă de un nivel artistic
superior, în care deja îşi face loc trepanul în modelajul (cu puternice efecte
optice) onduleurilor coafurii acoperite de palla în partea din spate a
capului. Acesta este în contrast cu atenta finisare a obrajilor delicaţi.
Trăsături individualizante (irisul și pupila) adaugă un plus de farmec.
il.86 Picola Ercolanese

il.87 Togat, Apulum
Tot de acum provin şi două statui de la Apulum: una monolit, de tipul
picola Ercolanese, cu palla acoperindu-i capul, alta aparţinând unui togat,
cu un cap montat în perioada modernă.
il.88 Cap, Napoca

Din epoca Severilor datează un cap feminin de la Cluj-Napoca, care se
distinge prin faţa lipsită de riduri, contrar dramatismului ce caracterizează
această perioadă.
il.89 Cap, Tomis
290
Un portret de la Tomis, din marmură, are ochii şi pupilele marcate,
orientând privirea în sus, cu părul ondulat pieptănat cu cărare la mijloc,
acoperind urechile şi ceafa, cu o coadă împletită ce se ridică până pe
creştetul capului.
il.90 Cap de tânăr nord-african, Sucidava (Celei)

Alt portret deosebit este cel din teracotă de la Orlea (jud. Olt), o lucrare
probabil de import, un portret oarecum generic al unui tânăr nord-african,
cu o cunună de iederă pe cap şi un colier cu lunulă la gât.
il.91 Cap de copil, Drobeta

Interesant este un cap de copil de la Drobeta, cu o tunsoare scurtă, ce a
incitat interesul cercetătorilor: o şuviţă lungă lăsată la spate trimite spre
presupunerea reprezentării unui copil dedicat zeiţei Isis; are 4-5 ani,
pupilele sunt abia marcate.
il.92 Grande Ercolanese, Apulum / detaliu

O statuie grande Ercolanese de la Apulum este individualizată, în ciuda
schematismului şi a provincialismului: chipul are o coafură ce aduce cu cea
a Faustinei cea Tânără, are ochii mari, colţurile gurii lasate în jos, gâtul
lung, cercei în urechi; poziţia contrapost îi permite flectarea piciorului
stâng.
il.93 Picola Ercolanese, Potaissa

Individualizare putem percepe şi în cazul unui grup statuar cu un personaj
de tipul picola Ercolanese, o palliata în mărime naturală ţinând de mână un
copil (Potaissa). Femeia se particularizează prin coafura Iuliei Domna, cu
care şi seamănă fizionomic (generic, poate, ca şi alte sculpturi ale timpului,
care urmau aceeaşi linie a modei introdusă de împărăteasă): pieptănătură
cu cărare la mijloc şi cu două şuviţe atârnate pe umeri, ochi mari, privire
meditativă, buze senzuale.
il.94 Cetăţeanul de la Tomis

O importantă sculptură este cea supranumită Cetăţeanul de la Tomis, un
togat cu un volumen în mână şi cu legătura de papiri la picioare, cu piciorul
drept îndoit, cu capul înclinat, cu o figură individualizată, departe de
abstractizarea generică caracteristică perioadei Tetrarhiei. Pe faţa ascuţită,
matură, ridată, cu trăsături puternic reliefate, ochii au pupilele marcate şi
orientate în sus, patetic, părul e bogat, cu buclele ordonate, barba îngrijită
291
e tunsă scurt. Este recunoscută răspândita tipologie sculpturală a
cărturarului: o statuie-portret de 180cm, cu un bărbat în puterea vârstei,
îmbrăcat în costumul specific cetăţenilor, cu togă drapată decorativ, cu
muchii tăioase şi joc accentuat de lumini şi umbre. Stilizarea decorativă a
veşmântului şi a volumului paralelipipedic cu adâncituri sugerează
provenienţa dintr-un atelier provincial, dar de nivel artistic înalt.
il.95 Grande Ercolanese, Ulpia Traiana

O statuie grande Ercolanese de la Ulpia Traiana, de 154cm înălţime,
rămâne artizanală, atât în ceea ce priveşte portretul generic – cu detalii
totuşi, şi cu oarecare prospeţime în redare, cu o coafură ce o aminteşte pe
cea a Iuliei Domna –, cât şi în decorativul drapaj redat liniar, matematic,
poate prea sec, dar cu acurateţea necesară acestui important simbol al
autorităţii, care este veşmântul.
il.96 Togat, Apulum

il.97 Togat, Tomis
De altfel, se cunosc multe asemenea statui fragmentare, acefale, inevitabil
convenţionale, şi chiar fragmente mai mici, de togaţi ori de picola sau
grande Ercolanese.
Impresionează mai ales expresivitatea jocului drapajului: puternic, studiat
cu insistenţă: în togă lungă, cu centura marcată (statuia unor togați,
Apulum, Tomis...
il.98 Grande Ercolanese, Durostorum

il.99 Grande Ercolanese, Drobeta
...ori amplu, pictural, cu pliuri dese, urmărind silueta, drapaj suplu, care
lasă libere mâinile, una ţinând palla, alta coborâtă de-a lungul corpului
(statuie grande Ercolanese, Durostorum), Drobeta...
il.100 Picola Ercolanese, Callatis

...picola Ercolanese – o statuie acefală a unei fete îmbrăcate în chiton
(Callatis)...
il.101 Statuie Palliata, Ulpia Traiana

...sau o statuie funerară palliata de la Ulpia Traiana, cu un capăt al pallei
atârnând pe spate, celălalt căzând de-a lungul corpului...
il.102 Fragment togat, Tomis
292
il.103 Fragment togat, Tomis
...fragmente de togaţi.
il.104 Grande Ercolanese, Tomis

il.105 Statuie funerară, Apulum
Remarcabilă prin stilul sincretic provincial este o statuie de tip grande
Ercolanese, Tomis (163cm), dar care oferă o poziţie contemplativă; corp
redat în contrapost, mâna stângă ţine cotul celei drepte, care probabil
sprijinea bărbia. Se îmbină aici veşmântul roman, cu tunică şi mantie
deasupra, cu elenismul arhaizant al drapajului ordonat, precum şi cu
elenismul microasiatic al răsfrângerii poalelor togii deasupra picioarelor.
Asemănătoare este o statuie de la Apulum, cu aceeaşi postură a corpului,
acelaşi drapaj, realizată într-un relief mai puţin pronunţat aici.
Statuile de cult ale divinităţilor
il.106 Mithras Petrogenitus, Ulpia Traiana

il.107 Mithras Petrogenitus, Ulpia Traiana
il.108 Mithras Petrogenitus, Apulum
Unii savanţi susţin că idei aparţinând teologiilor cultelelor orientale de
Mistere – răspândite în Imperiu în perioada antic-târzie – au avut
importanţă în pregătirea creştinismului.
Mithras este reprezentat, atât în statuară, cât şi în basoreliefuri, în două
ipostaze: Mithras Petrogenitus și Mithras Tauroctonul.
Din prima ipostază, cu zeul născându-se din stâncă, exemple ne-au rămas
la Romula, Ulpia Traiana, Apulum – aici fragmentul este acefal şi îi redă
torsul atletic. Zeul este înfăţişat nud, tânăr, cu boneta frigiană pe cap şi
ţinându-şi unul dintre atribute: făclia.
il.109 Mithras Tauroctonul, Drobeta

Un exemplu din a doua ipostază este cel de la Drobeta, care ni-l relevă pe
zeu îmbrăcat în vestimentație orientală, ţinând în mână pumnalul și stând
cu piciorul pe capul taurului pe care tocmai îl ucisese ca jertfă pentru
răscumpărarea lumii (simbolizând zeul salvator al omenirii).
il.110 Mithras (Attis?), Apulum

De asemenea, au mai rămas capete ale lui Mithras: de exemplu un cap al
zeului Mithras (Attis?) de la Apulum.
293
il.111 Iupiter Tronans, Apulum
Un exemplu valoros al ipostazei Iupiter Olimpianul este statuia cu forţă
monumentală şi cu realizare îngrijită a lui Iupiter în varianta Tronans de la
Apulum. Zeul este aşezat pe tron, înveşmântat în hlamida (cu falduri realist
redate, urmărind poziţia genunchilor) al cărui capăt îi cade pe un umăr şi îi
acoperă partea de jos a corpului, lăsându-i gol torsul atletic, cu muşchi
concret desenaţi, individualizaţi. Are 170cm înălţime. Redarea este
geometrizată, cu unghiuri drepte, accentuând superioritatea personajului.
il.112 Iupiter Tronans, Apulum

O statuie găsită la Teiuş (jud. Alba) are 71cm înălţime; este din calcar şi îl
înfăţişează pe Iupiter şezând pe un tron simplu, având musculatură
schematizată, cu o patera în mână şi cu vulturul la picioare; este o lucrare
tipic provincială.
il.113 Iupiter Tonans, Apulum

Iupiter în varianta Fulminans sau Tonans este ilustrat de o statuie
fragmentară din calcar de la Apulum, de 97cm înălţime, o lucrare de bună
factură provincială. Nud, acoperit doar cu mantia aruncată pe umărul
stâng, zeul are într-o mână mănunchiul de fulgere, în cealaltă mână
(ruptă), probabil era ţinut sceptrul.
Din ipostaza Iupiter Dolichenus, a rămas statuia zeului stând în picioare pe

taur, de la Şendreni (jud. Galaţi), sau, tot pe taur, de la Surducu Mare (jud.
Caraş-Severin).

Cu zeul Dionysos, un fragment realist şi detaliat cu zeul nud a fost
descoperit în Edificiul cu mozaic de la Tomis, cu greutatea corpului
sprijinită pe piciorul drept.
il.115 Pan, Callatis

Un cap de statuie a zeului Pan (Callatis), într-un stil îngrijit, este realizat cu
măiestrie, cu expresivitate a figurii datorată şi privirii ardente, cu irisul
săpat şi orientat în sus.
il.116 Apolo, Apulum

Deosebit este capul de marmură al lui Apolo de la Apulum, o sculptură
probabil autohtonă (dat fiind marmura locală), dar a unui artist itinerant,
294
ce reproduce cu măiestrie capul lui Apolo din Belvedere, surprinzându-i
detalii ale figurii delicate, expresivitatea privirii, poziţia uşor întoarsă spre
stânga, buclele fluide ale părului strâns în același timp şi în coc la ceafă, şi
într-un nod pe creştet.
il.117 Mercur, Gherla

O statuetă de la Gherla îl prezintă pe zeul Mercur-Hermes în picioare, în
contrapost, cu capul uşor supradimensionat, torsul alungit, faţa imberbă,
purtând la gât un colan; este înveşmântat cu hlamidă, nu are sandalele
specifice, dar ţine punga şi caduceul (absent acum). Interesantă este
coafura, cu o coadă împletită în jurul capului, din care aici apar direct
aripioarele.
il.118 Venus, Tomis

La Tomis a fost descoperită o statuetă fragmentară a zeiței Venus, din
marmură translucidă (jumătatea inferioară a corpului măsurând, cu tot cu
soclul împreună cu care este lucrată, 25,5cm înălţime). Zeiţa este
reprezentată în ipostaza maternităţii, Venus Gentrix, cu Eros-copil în braţe.
Dar reprezentarea este aici seminudă, senzuală, cu hlamida dezgolindu-i
corpul în partea de sus. Este o lucrare care dovedeşte iscusinţa unui artist
care a ştiut să păstreze proporţiile anatomice (deşi labele picioarelor sunt
supradimensionate), a stăpânit ştiinţa reprezentării drapajului, s-a
preocupat de finisarea operei.
il.119 Venus, Apulum

il.120 Venus, Callatis
Alte asemenea fragmente, tot cu jumătatea de jos a corpului, sunt cele de
la Apulum sau de la Callatis, numai că în ipostaza Venus Pudica, zeiţa
efectuând un gest de ridicare a voalului ce alunecase, acoperindu-i doar
picioarele.
il.121 Venus, Tomis

Cu acurateţe este lucrat un cap al unei statuete praxiteliene, un bronz
turnat şi fin cizelat.
il.122 „Dubla Nemesis”, Tomis

Un grup statuar votiv de tradiţie elenistică este edicula monolit cu „Dubla
Nemesis” din „Tezaurul de sculpturi de la Tomis” (105cm înălţime).
Simplitatea cadrului arhitectural este una dintre caracteristici: micul
295
templu este mărginit lateral de două coloane corintice (una este păstrată,
cealaltă, reconstituită), cu fus neted, pe care se sprijină arhitrava cu
fronton cu acrotere (în palmete); în mijlocul acestuia, o coroană de lauri
este legată cu o taenia. Desigur, şi cele două divinităţi identice care o
înfăţişează amândouă pe Nemesis (adosate ediculei) au acelaşi stil
severian: sunt replici de bună calitate ale unor modele cunoscute. Sunt
redate în poziţie frontală, simetrică (faţă de un ax ce ar trece prin vârful
frontonului), în picioare, cu aceeaşi atitudine – cu braţul coborât pe lângă
corp ţin balanţa, celălalt fiind îndoit pe piept. Chipurile expresive au un aer
de portret, detalii precum senzualitatea gurii, nasul şi bărbia fine, ovalul
delicat al feţei, la care se adaugă coafura minuţioasă şi redată cu acurateţe
(coc pe ceafă, părul fiind pieptănat cu cărare la mijloc) – completează
plasticitatea drapajului (aceeaşi combinaţie dintre chiton şi himation).
il.123 Nemesis, Ulpia Traiana

il.124 Nemesis, Callatis
Au mai ajuns până la noi şi statui acefale ale acestei zeiţe, una la Ulpia
Traiana, alta la Callatis.
il.125 Fortuna cu Pontus, Tomis

Relativ mare ca dimensiuni (155cm), Fortuna cu Pontus, făcând parte din
„Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, impresionează prin nobleţea alurii şi a
chipului şi prin nivelul calitativ superior al unei piese totuși locale. Stilul se
remarcă prin caracteristici elenistice în ceea ce priveşte modelajul corect,
proporţiile anatomice armonioase, finisajul cu atenţie la detalii al
suprafeţei, dar la care se adaugă specificul roman târziu surprins în
expresivitatea privirii patetice orientate în sus (ochii au irisul şi pupila
indicate) şi în tehnica obţinerii de contraste şi jocuri de lumină-umbră cu
ajutorul trepanului. Chipul cu obraz delicat şi gură senzuală este înconjurat
de părul buclat, cu cărare la mijloc. Drapajul des şi elegant al chiton-ului şi
al hlamidei urmăreşte linia corpului – punând în evidenţă piciorul drept
fandat (poziţia fiind cea de contrapost) şi genunchiul – aranjându-se
naturalistic în cute dese, paralele spre poale, sau urmărind răsucirea
veşmântului din jurul mijlocului. În mâna stângă (dreapta lipseşte) ţine
cornu copiae. La picioarele zeiţei, sprijinit de o corabie (redată schematic şi
fragmentar) se află probabil Pontus, personificarea Mării Negre. Este
redată jumătatea superioară a corpului unui bărbat matur, cu torsul atletic
(nud), ivirea acestuia dintr-un acant sugerând ieşirea lui din valurile Mării,
fapt subliniat prin aspectul părului şi al bărbii cârlionţate ce par ude.
296
Trepanul a fost folosit şi aici. Corona muralis de pe cap arată ca o poartă de
cetate cu intrări flancate de turnuri.
il.126 Fortuna, Apulum

O statuetă acefală de la Apulum este identificabilă prin cornu copiae rămas
în mâna stângă disproporţionat de mare (dreapta lipseşte de la cot). Din
marmură albă, de 40cm înălţime, statuia o înfăţişează pe zeiţă cu chiton-ul
ale cărui falduri puternice pun în evidenţă linia corpului; are piciorul stâng
fandat şi exprimă o atitudine impunătoare.
il.127 Glykon, Tomis

il.128 Glykon, Anatolian Museum, Ankara / Agora Museum, Athena
De departe cea mai originală sculptură ronde bosse din întreaga perioadă
antică din ţara noastră este una animalieră: şarpele Glykon, din acelaşi
tezaur valoros de la Tomis. Întâlnim o complexitate fără seamăn a
reprezentării plastice – specifică perioadei antice târzii, căreia îi aparţine
lucrarea, cu accentul pus pe baroca tensiune a volumelor şi pe
dramatismul corpului încolăcit. Acesta se ridică la o înălţime de 66cm,
înscriindu-se într-un con, a cărui bază este formată din platoul de 50cm în
diametru, ce constituie postamentul statuetei.
Această „compoziţie” perfectă ascunde şi relevă totodată o geometrie
secretă: din orice unghi de privire, această piesă impresionează prin
secţiunea de aur care se detectează dincolo de (sau tocmai în) împletiturile
fluide. Nu în ultimul rând, trebuie remarcată fantastica îmbinare a mai
multor animale (aici, prototipul este cel clasic, întâlnit şi în celelalte
reprezentări ale acestui zeu): trup de şarpe, bot de ovină, ochi de câine,
privire expresivă, urechi şi plete de om, lipite de cap şi despărţite în şuviţe
parcă ude, coada ca de leu, terminată printr-un smoc de păr. Un artificiu
tehnic: o mică bară spiralată de 8,5cm, tăiată din acelaşi bloc de marmură,
leagă capul de inelele de dedesubt, susţinându-l, dar realizează şi o
umplere a unui gol compoziţional ce ar fi rămas supărător pentru ochi. O
execuţie tehnică desăvârşită, de un realism iluzionistic, face ca inelele să
descrească progresiv de la coadă şi cap spre mijloc, proporţional cu
grosimea corpului, iar solzii sunt redaţi minuţios chiar şi în părţile ascunse,
dinspre interiorul statuii.
il.129 Lar, Sucidava

În privința zeilor lari, un exemplu târziu este larul de la Sucidava (Celei), de
24,3cm, cu tunica scurtă, „cizmuliţe” în picioare, cu patera pentru libaţie şi
297
cu un corn al abundenţei cu cap de ţap, ridicat în mâna stângă. Este o piesă
de import, de o bună factură: cizelată, cu proporţii bine surprinse ale
corpului zvelt, cu abundenţă de detalii ale chipului (expresiv, cu delicateţe
a trăsăturilor adolescentine), cu veşmânt a cărui poală se roteşte uşor, în
mişcarea de dans sugerată de piciorul drept.
il.130 Lar, Orlea

Aceeaşi postură şi uşoară mişcare regăsim şi la micul lar de la Orlea (jud.
Olt) (7cm), doar că mâna cu rython-ul lipseşte, iar capul este uşor
disproporţionat, accentuând poate vârsta fragedă.
il.131 Lar, Deva

La fel ca şi în cazul larului-copil de la Deva, din bronz aurit, a cărui faţă este
rotundă, surâzătoare, cu o buclă pe creştetul capului, iar membrele fine şi
graţioase au mişcări fireşti de dans (detaliile micii sculpturi, 10,5cm, pun în
evidenţă chiar capul de animal din partea inferioară a cornului).
BASORELIEFUL
De menționat similitudinea de tipuri ale basoreliefului antic-târziu cu cele

din perioada antică (aceleași tipuri ca cele din Imperiu), cu excepția tipului
omagial (acest tip de relief nu a ajuns până la noi din perioada Antichității
Târzii și nici nu avem dovezi ale existenței lui).
DISCUȚIE despre noutățile înregistrate în basorelieful paleocreștin.
Relieful funerar
il.132 Lupoaica, Libida

O primă tematică a reliefului funerar continuă să fie, la începutul
Antichității Târzii, Lupoaica, ce apare pe un fragment de stelă găsit la
Libida, cu animalul întorcând capul către gemeni.
il.133 Relief din Parcul arheologic, Tomis

Și cu portretele defuncților ne-au rămas reprezentări din perioada târzie:
- portretizatul (decedatul) în scene compoziţionale mai complexe. În
relieful din Parcul arheologic Tomis, se distinge foarte clar cadrul
arhitectural, cu fronton şi coloane cu capiteluri ionice, cu personajele
drapate aşezate pe kliné şi pe cathedra, cu detalii şi firesc al poziţiilor.
298
Relieful de cult

Pentru Antichitatea Târzie, un exemplu este un alt tip de reprezentare a
Cavalerului vânător: îl vedem însoţit de un acolit – ca în placa de marmură
de la Tomis, din „Tezaurul de sculpturi”. La fel, hlamida prinsă la piept îi
flutură la spate, remarcăm detalii fizionomice (figura rotundă, cu ochi mari,
cu pupilele marcate, părul buclat), tunica scurtă, lancea pe care o ţine în
mână, pregătindu-se să o arunce în mistreţ; sunt figuraţi altarul, câinele,
arborele cu şarpele care se distinge clar, doar că în spatele calului se
remarcă în această scenă slujitorul, în picioare, redat frontal, îmbrăcat ca şi
Cavalerul. Stilistic, observăm geometrizarea formelor, neglijarea detaliilor
(probabil acestea erau pictate), vioiciunea mişcărilor, dar proporţiile nu
sunt foarte bine stăpânite: calul are capul alungit, iar urechile şi ochiul sunt
prea mari.

Din ipostaza Eroului paşnic, Cavalerul poate fi însoţit de o adorantă, zeiţa
Cybele, aşezată sau nu, ţinând căpăstrul sau surprinsă în cursul unei libaţii.
Într-o placă de marmură descoperită la Fântânele (jud. Constanţa), Eroul
este reprezentat – într-un stil rudimentar şi cu disproporţii – cu lancea, cu
câinele, dar lipsesc mistreţul, precum şi arborele cu şarpele şi altarul,
înlocuite cu o figură tânără aşezată pe o cathedra, îmbrăcată în chiton lung
şi himation, ţinând în poală un vas.
il.136 Mithras Tauroctonul, Peştera Adam, Gura Dobrogei, com. Cogealac

(jud. Constanţa)
Cultul acestui zeu iranian a pătruns în Dacia începând cu transformarea
acesteia în provincie romană, adus fiind de soldaţi orientali, dar şi de mulţi
romani, devenind foarte popular.
Un exemplu important este marele relief cu Mithras Tauroctonul în
peşteră, din Peştera Adam (jud. Constanţa), cu un stil provincial, cu figuri
rotunjite şi robuste, în postúri convenţionale, dar cu influenţe elenistice:
un desen îngrijit şi fluid, care redă armonios mişcarea, deşi coroziunea a
şters din detalii.
il.137 Mithras Tauroctonul, Ulpia Traiana

il.138 Mithras Tauroctonul, Apulum
299
Alte reliefuri şi tablete în care este adoptată această schemă
compoziţională unitară provin de la Ulpia Traiana sau de la Apulum.
il.139 Mithras Tauroctonul, Tomis

Uneori, reliefurile sunt foarte schematizate, încercând doar să nu încalce
canoanele stabilite: tratate „expediat”, fără detalii, ca în exemplul provenit
din „Tezaurul de la Tomis”: figurile personajelor secundare abia se disting
(dadoforii cu faclele), aştrii de sus sunt rudimentar redaţi, ca şi fragmentul
cu naşterea zeului din stâncă; mai pregnante sunt veşmintele lui Mithras
din scena centrală a omorârii taurului (tunica, mantia fluturând, boneta
frigiană). Se disting destul de clar şarpele şi corbul.

Unele lucrări sunt foarte elaborate, cu un stil îngrijit, ca relieful votiv din
marmură de la Apulum, în care sunt surprinse minuţios detaliile şi foarte
realist mişcarea, într-o compoziţie organizată, un ansamblu deosebit de
expresiv, cu spirit de observaţie şi cu simţ al spaţiului.

il.142 Mithras Tauroctonul, Romula
Altele sunt de factură provincială, reliefuri aplatizate, în două planuri, cu
stângăcii în redarea mişcării, a perspectivei – evidentă este perspectiva
ierarhică (eroul fiind redat central, mai mare decât restul personajelor) –,
dar uneori bine stăpânită este ştiinţa compoziţiei. De exemplu un relief
votiv consacrat zeului Mithras de la Apulum sau un relief din marmură de
la Romula, tratate rudimentar, dar nu fără meşteşug, chiar cu modelare a
volumelor, deşi spaţiul lucrării pare insuficient pentru compoziţia cu
„oroare de vid”.

Cu zeul Dionysos, o complexă scenă în relief este la Tomis („Tezaurul de
sculpturi”), o stelă, în formă de pseudoediculă cu fronton sprijinit de 2
pilaştri laterali. Pe fronton se distinge un vas – vasul cu apa vie – din care
ies două vrejuri de iederă care acoperă câmpul timpanului; abia se disting
două acrotere de colţ, ornamentate cu palmete în formă de S. Sub
arhitravă, în centrul scenei, este redat frontal, în picioare, zeul tânăr,
imberb, cu păr bogat, ondulat. Este îmbrăcat în tunică frumos drapată cu
pliuri corect reproduse, lungă până la genunchi, purtând pe cap o cunună
din frunze de viţă şi de iederă, cu „cizmele” de călătorie în picioare; în
300
mâna stângă ţine thyrsus-ul, iar în dreapta, kantharos-ul din care dă să bea
vin panterei. Foarte originală este alăturarea sincretică a lui Dionysos cu
alte divinităţi care simbolizează cortegiul său, personaje judicios ordonate
în spaţiu, dispuse în colţurile scenei. „Actorii” acestui act sunt: în stânga-
sus, un Satir cu barbă şi coarne, ce culege struguri; jos, un Priap nud,
bărbos, poartă platoul cu fructe; în dreapta-sus se distinge Cavalerul trac
(care nu este o reprezentare obişnuită pentru cortegiul lui Dionysos, aici el
apărând pentru prima oară ca însoţitor al altui zeu), redat în ipostaza
paşnică, aducând o libaţie, cu mantia care-i cade pe spate, fără a flutura în
vânt, în faţa lui, altarul rectangular şi arborele pe care se încolăceşte
şarpele, cu capul întins în afară spre stânga; jos, un Pan cu tunică, cu barbă
şi păr abundent, are pe cap platoul mare cu fructe şi un toiag în mână.
Stilul este al unui atelier care lucra tradiţional, în specificul Antichităţii
Târzii, dar este rudimentar, fără detalii, cu oarecare disproporţii, deşi
foarte corect este surprinsă şi redată gestica şi postura corpurilor.

Însoţit de cortegiul său, pe o stelă tot de la Tomis, Dionysos ocupă locul
central (şi în perspectivă ierarhică: frontal şi uşor supradimensionat), între
panteră, Pan, Silen şi două amazoane. Stilul este artizanal, dar există
fidelitate în ceea ce priveşte proporţiile, o atentă modelare a figurilor,
precum şi un remarcabil simţ al spaţiului.

Un relief tot de la Tomis are un stil rustic, cu efecte ale coroziunii asupra
detaliilor (feţei, de exemplu), dar se distinge musculatura bine redată a
picioarelor sau pantera căreia zeul îi toarnă vin dintr-un kantharos, la fel ca
şi în alte imagini consacrate.
il.146 Silvanus şi 9 Silvane, Ulpia Traiana

Un relief de la Ulpia Traiana îl înfăţişează pe zeul Silvanus cu barbă, în
tunică şi manta, cu boneta frigiană pe cap, ţinând un cosor şi un pedum.
Spre el se îndreaptă 9 Silvane în pallae şi ţinând cununi de spice în mâini.
Un stil provincial caracterizează această operă schematică şi rudimentară,
deosebită prin numărul Silvanelor.
il.147 Mercur, Tomis

O tabletă de cult cu relieful lui Mercur provine din „Tezaurul de la Tomis”:
este o lucrare în stil rudimentar, dar şi timpul şi-a pus amprenta în ceea ce
301
priveşte detalii ce acum abia se disting. Zeul este redat frontal, fără
proporţii corecte, cu mantia ce se ghiceşte în jurul gâtului (cu drapaj
schematic, tubular), cu decorativism al şerpilor încolăciţi pe caduceu
(reduşi la două cercuri), dar remarcabilă este abundenţa de atribute:
punga cu bani, cocoşul, berbecul.
il.148 Friză cu scenă de vânătoare, Tomis

În ceea ce privește relieful arhitectural, de la Tomis provine o friză cu o
scenă de vânătoare cu personaje distribuite pe întreaga suprafaţă,
imprimând dinamismul aşteptat de la un astfel de subiect.
Paleocreştinismul
Relieful funerar
il.149 Capiteluri corintice, Adamclisi

Există și fragmente de capiteluri corintice de la Tropaeum Traiani, din
perioada Antichităţii Târzii, provenind de la basilicile de aici, dar fără
caracteristici creştine de formă sau decoraţie...
il.150 Capitel compozit, Tomis

...sau capiteluri compozite: cel al unui pilastru de la Edificiul cu mozaic,
Tomis, cu frunze de acant asiatic, cu nervuri adânci.
il.151 Fronton sarcofag, Tomis

Începând cu perioada paleocreștină, stilul se schimbă: schematizare,
geometrizare, aplatizare.
În cadrul reliefului funerar, al monumentelor, sarcofagul bogat ornamentat
cu reliefuri lasă locul stelelor. Un rar exemplu este fragmentul de fronton
decorat cu o cruce latină cu braţe lăţite, de la Tomis.
il.152 Stela lui Terentius, Tomis

În ceea ce privește stelele, cele cu decor non-figurativ primesc motive noi,
paleocreștine. În Dobrogea, una dintre cele mai reprezentative şi mai
reuşite stele de la începutul creştinismului este Stela funerară a lui
Terentius, Tomis, care îl menţionează pe Terentius, fiul lui Gaione, soldat
din rândurile „arcaşilor tineri”, cu monograma numelui lui Iisus Hristos.
302
il.153 Stelă creştină, Tomis
Cruci cu braţele lăţite găsim pe stela creştină ridicată de Marcia Aurella,
soţia lui Marcus, fost cândva principalis (cu sarcini financiare
administrative în cadrul cetăţii), la Tomis.

Pe o altă stelă de la Tomis, două cruci latine, cu braţele lăţite la
extremităţi, flanchează un chrismon în cerc, suprapunând 2 porumbei.

Un chrismon înscris într-un cerc – de fapt, o coroană care are în partea de
jos alt simbol creştin: două frunze de viţă-de-vie – se găseşte şi pe
pseudofrontonul unei stele funerare de la Tomis (65cm), care o
menţionează pe Torpilla, probabil originară din Epiphaneia Ciliciei (Asia
Mică). Un fragment cu o inscripţie (în limba greacă) cu un text laic – „Al lui
Seppon, negustor de vinuri din Alexandria” – are însă figurate o ramură de
palmier (triumful asupra morţii) şi de pentalfă (simbol pitagoreic preluat
de arta creştină).
il.156 Perete de ediculă (muzeul din Deva)

În Dacia, reliefuri de sec. II-III d.Hr. sunt controversate, scene şi simboluri
erau caracteristice şi cultelor orientale, întâlnite fiind şi pe monumente
păgâne.
De exemplu vrejul de viţă-de-vie, cu frunze şi struguri, care împodobeşte
faţa exterioară a unei edicule de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din
Deva...
il.157 Pereți de ediculă, Napoca

...sau porumbelul ţinut în mână de femeia de pe relieful de la muzeul din
Cluj-Napoca, ca și panis quadratus de pe masa banchetului funebru dintr-
un fragment de ediculă din acelaşi muzeu.
il.158 Perete de ediculă, Gilău

Un monument funerar de la Gilău (încastrat în peretele bisericii catolice de
aici) prezintă scena banchetului funerar, cu prezenţa peştelui şi a pâinilor.
303
il.159 Capitel corintic paleocreştin, Histria
Și în ceea ce provește relieful arhitectural, fragmentele rămase au
modificări în ceea ce priveşte tehnica decorului: aplatizare, dar jocuri de
lumină-umbră cu ajutorul trepanului (Histria).
il.160 Capitel-impostă, Callatis

În ceea ce privește forma, apare capitelul-impostă (care sporeşte
rezistenţa construcţiei): la Callatis, Tomis, Histria, Tropaeum Traiani, Libida,
Noviodunum.
il.161 Capitel ionic cu impostă (creştin), Histria

Este un capitel derivat din cel ionic (Histria)...
il.162 Capitel-impostă cu volute ionice, Tomis

...dar în care volutele, dacă rămân, sunt atrofiate, la baza trunchiului de
piramidă masiv (Tomis).
il.163 Capitel-impostă decorat cu cruce simplă, Libida

Există o mare varietate de decoraţie pe partea înclinată a impostei: frunze
de acant, palmete. Şi în special există crucea cu braţele lăţite la capete,
eventual simplă (Aegysus)...
il.164 Capitel-impostă decorat cu cruce, cu vrejuri şi frunze, Tomis, Parcul

arheologic
...sau încadrată de vrejuri şi frunze (Tomis)...
il.165 Capitel corintic, cu decor complex, vegetal, volute, cruce,

Tropaeum Traiani
...sau chiar de un decor mai complex: un capitel corintic păstrat
fragmentar, cu frunze stilizate de acant pe două registre suprapuse, cu
volute abia schiţate, are în mijloc o cruce latină sculptată (Tropaeum
Traiani)...
il.166 Capitel cu decor complex, vegetal, zoomorf, cruce, Histria

...ori, pe impostă, decorul zoomorf este combinat cu cel vegetal şi cu o
cruce (greacă, cu braţe lăţite) (Histria).
il.167 Capitel compozit, basilica siriană, Callatis
304
De asemenea, foarte important este capitelul compozit, de exemplu cele
două theodosiene, de la basilica siriană din Callatis: în formă de coş circular
din ramuri cu frunze spinoase de acant împletite, în partea inferioară
ajurate cu trepanul; volutele sunt înlocuite printr-un ansamblu de 4
protome de berbec dispuse heraldic, care se desprind din decorul vegetal,
cu vulturi sculptaţi între ele, ţinându-şi prada (păsări) în gheare. Sunt piese
de un înalt nivel al execuţiei, probabil produse de import de la
Constantinopol.
PICTURA
Din cauza numărului mic de exemplare și a gradului prost de conservare al

picturilor rămase, pentru perioada antic-târzie nu se poate face o analiză
stilistică semnificativă.
Dar știm că în perioada paleocreștină basilicile erau ornamentate cu picturi
în care predominau motive florale şi geometrice, existând și un program
iconografic cu acelaşi caracter simbolic religios ca oriunde în Imperiu în
această perioadă. Chiar în timpul năvălirilor barbare, populaţia autohtonă
a continuat să fie preocupată de artistic, decorându-şi în primul rând
lăcaşurile de cult.
DISCUȚIE despre tehnica folosită în lucrările antice, cunoscută însă mai

mult din hipogeele tomitane care aparțin Antichității Târzii: tencuiala
peretelui – arricio – din mortar de var cu paie si, eventual, cu nisip;
tencuială – intonaco – din mortar de var cu nisip (sau cu paie sau câlți, la
Palatul Augustalilor sau la termele histriene); pigmenţi amestecaţi cu var
sau cu lapte de var; desen incizat.
il.168 Sala cu picturi și hypocaustum, Apulum

La Apulum, câteva fragmente de stuc pictat aparțin decorului Sălii cu
picturi şi hypocaustum a unei clădiri din aşezarea romană numită Apulum
II. Remarcabil este „barocul severian” al combinării zonelor de pictură cu
cele ornamentate cu ceramică în relief, din etapa a doua de refacere a sălii.
Din reconstituirea parţială a decorului rezultă că, în prima etapă, zona
inferioară a pereţilor avea panouri dreptunghiulare orizontale albe, între
care erau mici panouri verticale cu un motiv vegetal negru pe fond verde.
A doua etapă ne prezintă o sală cu un decor cu plinte albe în zona
inferioară, cu o zonă mediană în care erau folosite culori foarte preţioase şi
foarte rar întâlnite în Imperiu (roşu-cinabru, albastru egiptean), caz
305
singular în provincia Dacia. La fel cum este şi prezenţa micilor pilaştri
ceramici, care despărţeau panourile decorative din această zonă de mijloc,
iar în partea superioară, pereţii erau ornamentaţi cu un decor în stuc care
delimita cornişe alcătuite dintr-un şir de ove. În ultima etapă de
construcţie a sălii, tencuiala pereţilor era pictată în vişiniu în partea
mediană, iar plinta, în alb, culorile folosite fiind mai puţin scumpe.
il.169 Mormântul cu banchet, Tomis, fragment

Pictura din Mormântul cu banchet este foarte importantă pentru întreaga
Moesie Inferior, realizată într-un stil artistocratic caracteristic deceniului 5
al sec. al IV-lea d.Hr.

Se remarcă modernism în picturalitatea tehnicii, cu tuşe aşezate spontan
dar fără brutalitate, transparente, peste care s-au aşternut împăstările, ca
şi în desenul sintetic, care însă lasă frâu liber vibraţiei nuanţelor.
il.171 Mormântul cu banchet, Tomis, fragment boltă

Bolta este minunat decorată cu motive geometrice şi vegetale, în nuanţe
roşii printre care se furişează altele albastre, despărţite prin benzi care se
întretaie într-un joc dinamic de iluzie optică.
il.172 Mormântul cu banchet, Tomis, fragment festinul ritual

Pe latura de nord, celebra scenă plină de forţă vizuală care dă numele
cavoului îi conferă unicitate în pictura Antichităţii Târzii din ţara noastră:
festinul ritual, în jurul unei mese rotunde, al „protagoniştinilor”. Cele 7
personaje masculine sunt redate în vestimentaţia specifică romană din
perioada antic-târzie: cămăşi cu mâneci lungi, cu benzi purpurii, acoperind
corpul de la gât până la glezne (şi cu tunică scurtă până la genunchi – un
servitor) şi chiar cu încercări, provinciale, de portretizare (figurile sunt însă
uniformizate datorită ochilor mari, privirii expresive, arcadelor pronunţate
şi frunţilor înalte, spiritualizate) (influenţa ilustrațiilor manuscriselor este
evidentă!). Siluetele celor 2 arbori redaţi schematic din fundal (palmieri?),
precum şi spaţiul lipsit de încărcare cu elemente, epurat chiar, al
compoziţiei, sugerează amplasarea sub cerul liber a banchetului. Frunze de
palmier încadrează scena. Setea sacră este potolită de vase analoge celor
aparţinând „Tezaurului de la Pietroasa”, aceleaşi analogii putând fi stabilite
şi în ceea ce priveşte reprezentarea platoului de pe masa rotundă. Este un
banchet care ar putea semnifica la fel de bine o masă celestă
306
comemorativă a decedaţilor – sau un banchet al defuncţilor, într-o
atmosferă de refrigerium (linişte sufletească).
il.173 Mormântul cu banchet, Tomis, fragment festinul ritual

5 dintre personaje sunt aşezate în semicerc, în poziţia tipică romanilor, pe
un kliné, unul dintre ele fiind întors cu spatele spre privitor; celelalte două
personaje, servitori probabil, stau în picioare pregătindu-se să toarne
băutură din vasele rituale pe care le ţin în mână. În faţa personajelor
aşezate, care celebrează un decedat, se află pâinişoare în formă de
semilună, una fiind în plus, a celui absent.

Pe peretele de sud, în timpanul de deasupra intrării, 4 porumbei ce beau
apă dintr-un kantharos se disting pe un fond vegetal.

Pe peretele de vest sunt 4 potârnichi, dintre care două beau dintr-o cupă,
iar două ciugulesc printre flori (de mac) alături...

...lângă păsări, un iepure, simbol al abundenţei, mănâncă struguri revărsaţi
dintr-un coş răsturnat.

Pe latura de est, 2 păuni afrontaţi ciugulesc dintr-un coş cu fructe roşii,
rodii probabil (simbol al nemuririi, al fertilităţii, abundenţei sau al
norocului, dar şi al virtuţii, după tradiţia evreiască), pe un fond înflorat.
il.178 Catacomba Priscillei, fragment Fractio panis

Compozițiile sunt asemănătoare celor foarte comune artei catacombelor
romane creştine: Catacomba Priscillei, unde chiar apare una dintre cele
mai vechi reprezentări a Cinei celei de taină, reprezentanţii (bărbaţi?
femei?) sunt, la fel, aşezaţi pe aceeaşi latură a mesei.
il.179 Catacomba S. Callisto / Catacomba Ss. Petru şi Marcellinus

De asemenea, Catacomba S. Calisto, Catacomba Ss. Petru şi Marcellinus...
il.180 Catacomba Priscillei / Catacomba S. Sebastiano / Hipogeu din Via

Latina
307
...dar şi celelalte motive figurative au corespondenţe în catacombele
romane...
il.181 Mormânt paleocreştin din Thessalonik, din Apolloniados Street, 13

(Museum of Byzantine Civilization)
..ca şi stilul lor, care trădează aceeaşi naivitate. Analogii se pot găsi și cu
picturile murale ale mormintelor din cimitirele paleocreştine din afara
zidurilor oraşului Thessalonik.
il.182 Mormântul de la Silistra, Bulgaria

Mai apropiat de noi este renumitul mormânt păgân (de sec. IV d.Hr.) de la
Silistra (Bulgaria), înrudit ca decoraţiune, figurând un patrician cu soţia şi
servitorii, precum și reprezentări animale.
il.183 Cripta Basilicii din curtea Liceului nr. 2, Mihai Eminescu, Tomis
Mormântul cu Orant de la Egreta (Tomis), Str. Traian, are o pictură murală
cu un defunct care se pregăteşte pentru banchet, în faţa unei mese cu
alimente, alături de el aflându-se două personaje în rugăciune. Orantul
păstrează fragmente de aureolă.
Al treilea hipogeu al Tomisului este considerat a fi Cripta Basilicii din curtea
Liceului nr. 2. S-a păstrat doar cripta boltită a unei basilici creştine, cu
fragmente de frescă pictată în trompe l’oeil – motive geometrice ale unui
decor arhitectural: panouri mari, pătrate și dreptunghiuri, imitând
marmura roşie. Dar exista şi decor floral, bujori, precum şi decor vegetal cu
simbolistică religioasă: viţă-de-vie, vrejuri de iederă.
il.184 Mormântul de la Ostrov

Camera funerară a cavoului-hipogeu – Cavoul Roman – de lângă satul
Ostrov (jud. Constanţa), înfăţişează o pictură în frescă aplicată pe
porţiunea peretelui de est, sub boltă (pe boltă se mai disting motive
vegetale). Sunt redate 5 busturi ale unor personaje care reprezintă
probabil membrii familiei îngropate în cavou; în timpanul de pe latura de
sud-est, un şir de crini sau lalele (7 la număr) ornamentează laturile bolţii,
aceleaşi flori aflându-se şi pe peretele de la intrare. Pereţii laterali sunt
împărţiţi în dreptunghiuri prin benzi roşii, verticale şi orizontale; bolta este
marcată la bază de o bandă de culoare ocru. Stilul picturii prevesteşte
paleocreştinismul: hieratismul siluetelor, schematismul feţelor, alungirea
feţei tânărului şi barba bărbatului, convenţionalismul cutelor veşmintelor,
reduse la linii verzi şi a ochilor cu irisul albastru. La marginile mesei se află,
308
de-o parte şi de alta, două flori. Culorile întrebuinţate la redarea
personajelor şi a decorului, geometric şi vegetal, sunt: ocru, albastru,
nuanţe de roşu şi de verde-albăstrui (de China).
il.185 Mormântul-hipogeu de la Axiopolis, peretele de apus

Axiopolixul (Cernavoda) ne oferă, în apropierea lui, un alt cavou-hipogeu
de familie, cu pereţii ornamentaţi cu pictură realizată într-un stil clar
creştin. O manieră târzie în execuţie alternează cruci şi pomi diferiţi ca
dimensiune. O cruce bizantină cu braţele lăţite la capete, cu câte o frunză
(pom) de-o parte şi de alta, exista pe peretele de apus; câte 3 frunze
(pomi) stilizate, pe pereţii de nord şi de sud; cruci şi frunze pe peretele de
răsărit. De asemenea, se mai găsesc literele O şi Y şi litera Θ (prescurtare a
cuvântului Theou); o cruce şi o frunză (pom), deasupra intrării, în exterior;
o serie de triunghiuri şi un pom al vieţii, incizate ulterior, pe placa ce
închidea intrarea (unde era sculptat un chenar de frunze de acant care
înconjura o cruce). Probabil pomii schematici sugerau imaginea
Paradisului.
il.186 Mormântul creştin cu psalmi, Callatis

Mormântul creştin cu psalmi de la Callatis este un hipogeu cu inscripţii
pictate pe tencuiala camerei funerare, două (!) citate din Psalmi („Doamne,
Ajutorul meu şi izbăvitorul (Mântuitorul) meu”, Ps.18 (19), 15. şi „Nu mă
voi teme de rele, pentru că tu cu mine eşti, Doamne!”, Ps.22 (23), 4.).
Acest fapt constituie o raritate în cadrul monumentelor din perioada de
început de creştinism.
il.187 Cripta basilicii de la Halmyris

Şi cripta de la Halmyris avea două registre picturale dreptunghiulare,
superior și inferior, despărţite de benzi roşii, galbene, negre.
il.188 Reconstituirea stucaturii din nava de sud a basilicii episcopale,

Histria / Reconstituirea stucaturii din transeptul de sud
Un exemplu remarcabil pentru toată Scythia Minor este cel recent
descoperit în basilica episcopală din Histria, unde s-au găsit motive
geometrice şi vegetale în roşu, albastru, galben: buchete de flori în vase,
anturate de frunze şi de vrejuri de iederă, cu o mare libertate și dinamism,
eleganță și rafinament. Reconstituirea frescei pictate (din nava de sud și
transeptul de sud) era alcătuită din panouri dreptunghiulare a căror
succesiune se încheie, la partea superioară, cu o stucatură policromă.
309
Tehnica tencuielii pictate respecta și aici rețeta lui Vitruvius, cu 3 straturi
de var cu nisip peste primul strat de mortar. Întreaga stucatură este un
unicum pentru spațiul Dobrogei.
il.189 Complexul de la Basarabi

Un caz particular prezentat îl constituie decorul din interiorul bisericuţelor
săpate în dealurile de calcar din Basarabi-Murfatlar (jud. Constanţa).
il.190 Bisericuţele Basarabi, fragmente motive incizate / excizate /

pictate
Aici deosebite sunt inciziile (şi exciziile) şi desenele pictate (cu humă roşie).
il.191 Bisericuţele Basarabi, fragmente reprezentări

Întâlnim reprezentări religioase: simboluri şi imagini creştine (arcul cu
săgeata, precum şi cruci simple sau înscrise în cerc – cea mai frecventă
reprezentare –, siluete de sfinţi, de oranţi, porumbelul, peştele, pomul
vieţii) sau magico-religioase (labirintul, pentagrama),
il.192 Bisericuţele Basarabi, fragmente reprezentări

...dar şi reprezentări profane: antropomorfe (personaje – în plină mişcare
fiind redat un bărbat cu un baston în mână), zoomorfe (cai, lupi, câini,
cerbi, vulpi, iepuri, şerpi, păsări, animale fantastice – balauri cu corpuri
împletite – mărturie a influenţei sau a prezenţei populaţiilor nordice).
il.193 Bisericuţele Basarabi, fragment motive incizate Bisericuţa B4

Cele mai importante imagini sunt cele din Biserica B4 (cea mai mare:
7x3,5m): cruci, sfinţi cu veşminte bisericeşti, balauri, cai, câini, iepuri,
călăreţi, inscripţii slave sau runice.
DISCUȚIE despre multe aşezăminte săpate în stâncă, de care sunt legate

legende ce le situează cronologic în perioada de început a creştinismului,
dar şi anterior chiar. Grupul de mănăstiri rupestre argeşene, din zona
Muscelului, continuă să dăinuiască şi astăzi: aşezăminte religioase – Corbii
de Piatră (com. Corbi), Nămăieşti (com. Valea Mare – Pravăţ) şi Cetăţuia lui
Negru Vodă (com. Cetăţeni) (toate datate în sec. al XV-lea).
il.194 Peştera Moşului, Cavalerul trac

Lângă ultima dintre mănăstirile rupestre, Peştera Moşului, este adânc
săpată într-o stâncă silueta schematică a Cavalerului trac.
310
il.195 Fundul Peşterii (jud. Buzău), motive incizate
În legătură cu complexul de peşteri din Munţii Buzăului (jud. Buzău) (dintre
satele Nucu, com. Bozioru, şi Aluniş, com. Colţi) (datate în sec. al XV-lea –
al XVI-lea), legenda spune că aici au sălăşluit primii misionari creştini sosiţi
dincolo de Dunăre. Multe dintre schiturile rupestre de aici sunt împodobite
cu incizii şi desene datând din diferite perioade. Fundul Peşterii are desene
reprezentând săbii scurte folosite de sciţi şi perşi, akinakes, dar şi simboluri
din creştinismul timpuriu: cruci (de tip roman, precum şi cele
asemănătoare cu cele de Malta)...
il.196 Peştera lui Iosif (jud. Buzău)

...Peştera lui Iosif are incizat deasupra intrării un peşte...
il.197 Peştera lui Dionisie Torcătorul (jud. Buzău)

...Peştera lui Dionisie Torcătorul este decorată şi ea cu diverse cruci.
MOZAICUL
DISCUȚIE despre tehnica acestor mozaicuri, pe care o cunoaştem din

exemplarele tomitane târzii (similară cu cea întâlnită în Imperiul Roman)
(materiale locale: cărămidă, calcar, marmură, ceramică, sticlă, în opus
vermiculatum şi opus tesselatum; tesserae juxtapuse, aşezate pe un pat din
mortar fin). În Dacia, tesserae-le erau combinate cu bucăţi de ţigle sau de
cărămizi (opus signinum), mortarul hidraulic conferind rezistenţă.
il.198 Mozaicul din Edificiul cu mozaic de la Tomis

Marele mozaic al unui edificiu din Tomis ocupa toată suprafaţa sălii de pe a
doua terasă a clădirii. Suprafaţa neobişnuit de mare a acestui mozaic, 2
000mp, aproape 100x20m (fiind unul dintre cele mai întinse din
Antichitate şi din întreg Imperiul Roman), îl face să fie considerat drept
unul dintre cele mai mari din lume.
il.199 Mozaicul din Edificiul cu mozaic de la Tomis, fragmente

Modelele geometrice (cercuri care circumscriu pătrate şi romburi, spirale,
împletituri) se întâlnesc cu cele vegetale (vrejuri de iederă, lauri), un singur
element zoomorf (porumbelul), vase elene (kantharoi), arme (securi duble,
scuturi – pelta), valuri stilizate („valul etrusc”), totul încadrat de un chenar
complex, din mai multe registre juxtapuse. În total, sunt 74 de tipuri de
311
modele diferite, geometrice şi figurative, pe care privirea le surprinde într-
o succesiune aleatorie.
il.200 Mozaicul din Edificiul cu mozaic de la Tomis, fragment bordură

Bordura este compusă dintr-o serie de benzi orizontale, dintre care prima,
de 0,87m lăţime, are un decor cu un lujer cu motivul iterativ al frunzei de
iederă, după care se află un şnur simplu (motiv specific artei romane).
Acesta este urmat de o bandă de 2,8cm lăţime, cu cercuri intersectate,
rezultând patrulatere înscrise în cerc, apoi se repetă şnurul şi cele două
benzi simple şi, la sfârşit, apare şnurul triplu.
il.201 Mozaicul din Edificiul cu mozaic de la Tomis, fragmente

Partea centrală este o compoziţie aglomerată, cu elementele ocupând
toată suprafaţa, într-o aranjare nicidecum statică. Privirea noastră,
urmărind jocul geometric, va descoperi o combinaţie de dreptunghiuri şi
cercuri înscrise în pătrate: 4 câmpuri decorative şi 3 cercuri mari, aşezate la
distanţe egale între ele, cu diametrul de 7m (lăţimea câmpurilor dintre
cercuri fiind tot de 7m), dintre care acum se păstrează doar două. Cel din
mijloc, conservat doar parţial, are motive imbricate, dispuse circular şi
concentric, iar într-un colţ (rezultat din încadrarea cercului într-un pătrat)
se găseşte un kantharos. Cercul de sud, bine conservat, este înscris într-un
pătrat, el închizând, la rândul său, mari pătrate înconjurate de un şnur, în
care se află motive florale, geometrice, dubla secure. În colţurile rezultate
din încadrarea cercului în marele pătrat, apar reprezentate frunze şi vase,
iar în colţul de sud-est, porumbelul care bea apă dintr-o frunză.
Cercurile sunt separate de 4 dreptunghiuri; dintre acestea au rămas, prost
conservate, două. Un dreptunghi este cel amplasat între cele două cercuri
rămase: este împărţit în mici pătrate dispuse ordonat, cu şnur simplu pe
margini. Al doilea dreptunghi, la sud de cercul mare, cuprinde în el limitele
micilor semicercuri înscrise de pătrate (între ele apărând astfel romburi),
cu diverse motive dispuse în genul „podelei nemăturate”: solzi de peşte,
şnururi cvadruple, dungi, dantelării, petale simple sau intersectate de
cercuri, tabla de şah, svastica – reprezentată aici de simbolul roţii carului
care purta Soarele pe bolta cerească.
il.202 Mozaicul din Edificiul cu mozaic de la Tomis, fragment cu

porumbelul
Porumbelul, element zoomorf simbolic, ar putea include tematica acestui
covor pavimentar în paleocreştinism: această pasăre fiind unul dintre cele
312
mai tipice elemente ale iconografiei creştine. Dar aici el este un element
singular în câmpul decorativ, iar timiditatea cu care se pierde între
celelalte motive figurative poate fi explicată printr-o completare ulterioară
a lui în ansamblul compoziției.
il.203 Fragment de mozaic din Edificiul cu mozaic (stânga) / Fragment de

mozaic pavimentar din Palatul lui Theodoric, Ravenna (dreapta)
covor persan (dreapta)
Decoraţia optează pentru motive foarte des întâlnite în lumea romană, cu
fine stilizări, şi prezintă similitudini în special cu cea a mozaicului din
Palatul lui Theodoric, Ravenna (un edificiu de sec. VII d.Hr., din care nu s-a
păstrat decât faţada).
Există asemănări izbitoare a întregului paviment și cu o ţesătură orientală,
în ceea ce priveşte încărcarea decorativă de ansamblu, dar şi în ceea ce
priveşte dispunerea elementelor aidoma ca într-un covor oriental, chiar
dacă „unda etruscă” – şi în general motivele stilizate şi geometrizate ale
mozaicului – lasă loc, în cazul unui covor persan, elementelor figurative în
care abundă florile şi vrejurile.

mozaic, Edicula lui Venus, Piazza Armerina, Sicilia, Italia (dreapta)
mozaic, Vestibulul termelor, Piazza Armerina, Sicilia, Italia (dreapta)
Similitudini ale mozaicului de la Tomis se pot face cu fragmentele
decorative, geometrice ale mozaicului pavimentar al vilei din Piazza
Armerina (Sicilia), de exemplu cu cel în care sunt redate pătrate şi romburi,
flori, încadrate de un chenar ilustrând cuburi redate în perspectivă, sau cu
cel cu elipse mărginite de meandre dublate de „unda etruscă”, cu motive
decorative în mijlocul lor şi între ele.
il.207 Sala cu mozaic, Tomis, in situ

Un alt interesant mozaic a acoperit pavimentul unei săli a unui edificiu tot
din oraşul Constanţa (Piaţa Ovidiu, Str. Marc Aureliu). În 1955 a fost
dezvelită o mare cameră dreptunghiulară (11,5x5,5m) (rămaşi sunt doar
29,5mp). Tot din materiale mai puţin preţioase era alcătuită şi această
compoziţie: cărămidă de culoare roşie, precum şi pietre locale, de natură
vulcanică, de diferite culori: granit negru, o piatră sticloasă verde, calcar şi
marmură albe, gresie galbenă. Totul a fost dispus pe două foi de mortar
313
aşezate pe un pat de susţinere din pietre, cu nisip şi cenuşă deasupra. Era
un covor geometric, cu un chenar simplu şi îngust de jur-împrejur, cu
triunghiuri roşii şi albe, înconjurat de un chenar mai lat, cu pătrate roşii. În
mijloc se reia ritmic şi alternativ, pe toată suprafaţa galbenă, fără intenţie
de a se evita monotonia, unicul motiv, crux gammata. Motivele sunt
intersectate astfel încât să se repete figurile hexagonale care închid un
octogon şi să se creeze, şi aici, chiar mai mult decât în cazul mozaicului din
Edificiu..., un joc de iluzie optică.
ARTELE DECORATIVE
DISCUȚIE despre arta migratorilor. De menționat că în această perioadă,

arta migratorilor se încadrează şi ea în secolele Antichităţii Târzii de pe
teritoriul ţării noastre; strălucitoarele piese ale tezaurelor apar şi există pe
teritoriul nostru, dar ele influenţează în foarte mică măsură pe autohtoni.
Tezaurele respective proveneau din prăzi de război, moşteniri, tributuri,
daruri ale împăraţilor romano-bizantini, dar nu trebuie omis faptul că cei
mai mulţi germanici din spaţiul carpato-dunărean erau păgâni în prima
jum. a sec. al V-lea d.Hr.
GLIPTICA
il.208 Iulianus Apostata, intaliu de opal, colecţia Academiei

Din a doua jum. a sec. al III-lea d.Hr., arta gemelor intră, tehnic şi artistic,
într-o perioadă decadentă, până în perioada constantiniană, când cunoaşte
o revigorare. Totuşi, nici în această perioadă a Antichităţii Târzii activitatea
de producere a gemelor nu a încetat.
„Portretele” gravate erau folosite și ele ca sigilii: mai ales iconografia
imperială se întâlneşte: a ajuns până la noi reprezentarea lui Iulianus
Apostata: pe un opal alb-roz aparţinând colecţiei Orghidan, recunoaştem
în chipul împăratului (drapat şi încununat cu diademă) toate caracteristicile
sale fizionomice prezente pe monede sau busturi: păr ondulat, barba
hirsută şi ascuţită, sprâncene groase, nas drept, buza de jos proeminentă,
gât gros, umeri laţi.
il.209 Gemă gnostică, Porolissum

il.210 Inel cu gemă gnostică, Chnoubis, Tomis
Şi mithraismul îşi avea acum gama lui de reprezentări – în special leul. Leul
în gnosa precreştină simboliza Soarele şi izbânda împotriva duşmanilor
314
tereştri şi cosmici; taurul e şi el simbolul forţei, însă doar a celei
pământeşti.
Reprezentările gnostice apar pe intaliile purtate ca talismane de adepţii

sectei creştine a gnosticilor basilieni, abraxas.
Abraxas-ul de la Porolissum, în jasp negru cu pete roşii, redă o figură cu
cap de cocoş, picioare în formă de şarpe, ţinând scutul în stânga şi biciul în
dreapta. Inscripţia de pe partea dorsală, descoperită mai târziu, EICA, este
probabil NEICA (N nu a mai încăput, textul fiind gravat de la dreapta la
stânga), forma populară a cuvântului NICA (inscripţie specifică gemelor
abraxas).
Un intaliu al unui inel din plumb găsit într-un mormânt de inhumaţie de la
Tomis înfăţişează divinitatea egipteană Chnoubis, legată de grupul gnostic
al ophiţilor: calcedonul verde-gălbui în formă de trunchi de piramidă ne
relevă o figură heteromorfă (cap de leu încununat de 9 raze şi corp de
şarpe cu o coadă încolăcită).
il.211 Medalion cu Sol, Dierna

Sol este redat pe un medalion cu o gemă în jasp roşu în montură de aur
descoperit în mormântul cu inscripţie gnostică de la Dierna (Orşova): Sol
redat din faţă, în cvadrigă, cu coroană cu 4 raze, ţinând în mâini biciul şi
hăţurile. Simbol mithraic, şarpele apare şi el în compoziţie.
il.212 Gema de la Potaissa

O dovadă sigură a penetraţiei creştinismului la nord de Dunăre este gema
de la Potaissa, un onix de provenienţă orientală, care redă mai multe
simboluri creştine – Bunul Păstor, mitul lui Iona, porumbelul, inscripţia
IXΘYΣ –, dar tocmai reunirea tuturor acestor motive plasează gema într-o
epocă mai târzie (probabil sec. al IV-lea d.Hr.). Este cunoscută dintr-o
descriere contemporană: pe un oval de 1,2x1,3cm era înfăţişat un bărbat
în picioare, redat din faţă, înveşmântat în tunică şi cu un miel pe umeri şi
altul la picioare; pe ramurile arborelui de lângă el se află o pasăre; în
cealaltă parte a scenei, dintr-o corabie (în jurul căreia se disting literele
greceşti IXθYΣ) un om cade în apă, urmând a fi înghiţit de un monstru.
il.213 Camee, Iulia Mammaea

il.214 Camee, Faustina cea Tânără
il.215 Camee, portret de împărăteasă romană
315
Sabina, Lucilla, Iulia Domna, Faustina cea Tânără, Iulia Mammaea sunt
numai câteva nume feminine ale soţiilor şi fiicelor de împăraţi romani, ale
căror chipuri împodobeau camee (Iulia Mammaea este recunoscută prin
coafură, gura şi nasul puternice, ori Faustina cea Tânără, redată pe o
camee în două straturi – relief alb pe fond închis). Un frumos onix
descoperit la Romula înfăţişează un portret bine realizat al unei împărătese
romane, cu părul pieptănat după moda primei jum. a sec. al III-lea d.Hr.
il.216 Cameea Orghidan / mulajul în ipsos, Colecţia Academiei

il.217 Monede, Iulianus Apostata
Cameea Orghidan de la Bucureşti (colecţia Academiei), „Marea camee a
României”, este un sardonix policrom (maro, brun-violet, verde-brun,
brun-roşcat), cu dimensiunile 17,5x13,6x4,2cm și o greutate de 905g. Este
datată stilistic în sec. al IV-lea d.Hr. Este înfăţişată apoteoza unui cuplu
imperial (Iulianus Apostata sau Commodus, eventual înfățișat ca Aeneas).
Două acvile cu aripile desfăcute, ţinând în gheare o ghirlandă de frunze şi
fructe, susţin busturile afrontate ale soţilor imperiali, despărţite de un
palladium (imaginea sacră a Atenei). Împăratul poartă cunună de laur,
probabil modius-ul lipseşte (cameea fiind ciobită), iar soţia sa poartă
diadema pe capul acoperit de văl.
Organizarea compoziţiei cameei de la Bucureşti este făcută – aplicând
reguli orientale de simetrie şi frontalitate – în funcţie de statueta Minervei.
Nivelul artistic influenţat de elenism din zona de jos, pe care o putem
„pipăi” cu privirea (cu acvilele redate naturalistic, aproape în ronde bosse),
este superior nivelului artizanal din zona gravată de sus, cea cu
personajele, dar chiar şi aşa, sau tocmai datorită acestui contrast, unitatea
compoziţiei există, scena degajând energie şi vivacitate, artefactul putând
face concurenţă marilor camee imperiale.
PODOABELE
il.218 Inelele din tezaurul de la Histria

S-au găsit inele sunt în diferite materiale, cu o multitudine de forme şi
ornamente, cum sunt cele din tezaurul târziu de la Histria – unde, în afara
cerceilor şi a cruciuliţelor, s-au păstrat şi două inele în forme şi mărimi
egale (3,4cm înălţime, 2,2cm diametru), dar cu ornamente diferite. Unul
dintre ele este realizat artistic: are partea exterioară granulată, decorată la
mijloc cu motivul spicului de grâu. Ambele inele au montată în centru o
bucăţică de sticlă colorată, prinsă împrejur cu un cerc din granule.
316
il.219 Inelul şefului germanic Omharus, Apahida I
În perioada antic-târzie, se adaugă inelele din tezaurele barbare: inelul
şefului germanic Omharus (tezaurul de la Apahida I), cu inscripţie gravată
punctat, precedată de o cruce.
il.220 Inel, Capidava

il.221 Inel, Tomis
Din perioada paleocreştină – de menţionat sunt două inele „sigilare” – cel
din argint de la Capidava şi cel din aur de la Tomis. Sunt gravate cu
inscripţii în greceşte; interesant este faptul că monogramele nu sunt scrise
de la dreapta la stânga: Ioannes, nume creştin semitic întâlnit frecvent în
inscripţiile de sec. IV-VI d.Hr. în Scythia Minor; respectiv, AN(A)ST(A)SIE sau
A(U)XENTI(U)S (al doilea inel).
il.222 Cerceii din tezaurul de la Histria

Paleocreştinismul este reprezentat de cercei cu pandantiv cruciform, în
cloisonné (tezaurul de la Histria): au peste 8,9g şi o lungime de 6,3cm, şi
sunt compuşi dintr-o cruce cu braţe egale (rotunjite la capete) din sticlă,
încadrată de un fir de aur cu granule, iar sub cruce, o bilă din aur.
il.223 Colan, „Tezaurul de la Pietroasa”

Nici în perioada antic-târzie nu lipsesc mărgele din sticlă sau din pastă
vitrificată, precum şi colane plate, cu decor în cloisonné, de exemplu cele
două colane simple (Pietroasa, jud. Buzău), din bară cilindrică, masivă; aşa-
numitul „colan-guler” este decorat în cloisonné cu panouri cu motive
vegetale, încastrate cu pietre semipreţioase.
il.224 Mărgele, pietre semipreţioase, Beroe (muzeul din Tulcea)

Au rămas mărgele octaedrice de cornalină şi sferice şi bitronconice din
sticlă (Târgşor, jud. Prahova) sau găsite pe teritoriul Dobrogei, la Beroe, un
colier cu elemente poliedrice din sticlă şi chihlimbar.
il.225 Pandantiv, Apahida (jud. Cluj)

Din perioada antic-târzie ne-au rămas lanţuri din aur cu pandantive, de
exemplu cel din tezaurul de la Apahida (jud. Cluj), din aur cu două protome
de animal opuse, anturate de 5 clopoţei aflaţi fiecare la capătul unui lanţ.
il.226 Pectoral, Someşeni (jud. Cluj)
317
Din tezaurul de la Someşeni (jud. Cluj), foarte cunoscut este un mare
pectoral de aur în formă de medalion circular, suspendat de un lanţ
împletit, cu închizătoarea în formă de capete de şarpe; este descoperit la
Someşeni, într-un mormânt al unei prinţese germanice creştine şi are
redată monograma lui Iisus Hristos. Are decor în cloisonné, cu două
registre care susţin echilibrul compoziţiei cu structură geometrică: un
registru lateral cu motivul ochilor de păun, celălalt, central discoidal, cu o
cruce înscrisă cu braţele lăţite, cu pietre semipreţioase (care acum lipsesc).
il.227 Cruce-engolpion, Capidava

Dintre podoabele paleocreştine, ne-au rămas cruci-engolpion – cum este
cea de la Capidava: o cruce (latină) din bronz, cu capete treflate, care avea
în centru şi pe capete câte o piatră semipreţioasă prinsă în caboşon
(acestea, acum dispărute). În interior, crucea conţinea o relicvă sfântă.
il.228 Cruciuliţe, tezaurul de la Histria

Tot în Scythia Minor s-au găsit, în tezaurul de la Histria, două cruciuliţe din
aur roşu de 20 de carate (de 4,4cm şi respectiv 3,5cm înălţime). Sunt
asemănătoare ca formă, tehnică şi stil: plăcuţe de aur turnate şi apoi lipite.
Cea mare are braţele evazate, cu o pietricică roşie în centru; linii incizate
dispuse în formă de ramură de brad decorează braţele; la unghiurile de
intersecţie ale braţelor se află o rozetă; în centrul reţelei ornamentale se
găseşte chrismon-ul încadrat de un cerc. Crucea mică are un granat în
centru, înconjurat de un inel din granule; decorul este identic cu cel de pe
crucea mare; capetele braţelor sunt mai puţin evazate şi prezintă doar
găurile în care au fost fixate granulele din aur.
il.229 Cruce plumb, Sucidava (Izvoarele)

De la Sucidava (Izvoarele) provin 15 cruciuliţe din plumb, două din bronz şi
două din argint, majoritatea fragmentare; una dintre cele din plumb este
decorată în relief imitând perlele.
il.230 Cruciuliţe din aur (muzeul din Mangalia)

Cruci din aur s-au găsit şi la Callatis, de asemenea cu pietre semipreţioase
central, cu braţele lăţite la capete.
il.231 Cruciuliţă din plumb, Porolissum

Şi în Dacia s-au găsit cruciuliţe – de exemplu o cruce de import de la
Porolissum – pandantiv din plumb de 5cm înălţime, o cruce latină acum
318
deformată, prelucrată destul de sumar şi cu un decor în formă de cercuri
punctate şi cu o gaură ulterioară care a înlocuit veriga de atârnare.
il.232 Fibulă, Libida (muzeul din Tulcea)

il.233 Fibule, Beroe (muzeul din Tulcea)
În ceea ce privește fibulele, în Antichitatea Târzie se găseau tipurile aduse
din Imperiu: de exemplu fibulele în arbaletă – Ulpia Traiana, cu un corp
foarte curbat, cu resort în 8 spire, sau cele de la Libida, în bronz aurit, cu
picior întors pe dedesubt; precum şi fibule de tip Vârtop: 3 fibule în formă
de ancoră, Aţel (jud. Sibiu), Beroe.
il.234 Fibulă, Histria

il.235 Fibulă, Beroe
Fibulele cu capete de ceapă sau digitate din Dobrogea au o provenienţă
contestată (germană sau slavă), cea mai valoroasă fiind fibula mare de la
Histria (19,8cm lungime), în bronz turnat şi aurit, care se termină cu o
protomă animalieră stilizată, având un decor geometric excizat: motive
spiralice, completate cu 11 pietre semipreţioase; o astfel de fibulă fiind şi
cea de la Beroe, încheiată tot cu un motiv sugerând un cap de animal.
il.236 Fibulele din „Tezaurul de la Pietroasa”

Popoarelor migratoare le aparţin şi fibulele zoomorfe, cu caboşoane şi
cloisonné: din „Tezaurul de la Pietroasa” ne-au rămas o fibulă mare în
formă de pasăre de pradă, cu corpul ornamentat cu caboşoane şi cu 4
pandantive din aur; o pereche de fibule identice (şi tot de tipul „capete de
ceapă”, ca şi cea mare), unite printr-un lanţ, tot în formă de pasăre, în
cloisonné şi caboşon; precum şi încă o fibulă identică cu cele pereche, dar
mai mică şi mai simplă. Grupurile de pietre strălucitoare ritmează planul
„compoziţiei” pe corpul fiecăreia dintre aceste piese, subtile dialoguri
vizuale stabilindu-se între ele; claritatea şi ordonarea anulează oarecum
impresia de supraaglomerare a decorului.
il.237 Fibulă din aur cu inscripţie creştină, Barboşi

Pentru perioada paleocreştină, o frumoasă fibulă provine din spaţiul
extracarpatic (Barboşi): din aur, cu capete în bulb de ceapă, cu arcul incizat
cu o inscripţie în latină cu numele INNOCENS (al defunctului) (nume care
aparţine onomasticii creştine timpurii, dar şi celei religioase păgâne).
il.238 Brăţară, Băniţa (jud. Hunedoara)
319
În perioada antic-târzie se întâlneşte frecvent tipul de brăţară din bară de
metal, cu capete îngroşate: o brăţară din argint dintr-o locuire mai târzie
provine din cetatea Băniţa (jud. Hunedoara), sau cu protome de şarpe
stilizate: Velţ (jud. Sibiu), Şimleu Silvaniei.
il.239 Brăţară romană, Orşova

O brăţară deosebită ca formă şi decoraţie de alte podoabe este cea
descoperită la Orşova, compusă dintr-o sârmă de aur închisă, circulară, de
care sunt agăţate 3 pandantive – unul este doar o bară pătrată, celelalte
două sunt alcătuite din câte o placă pătrată de care sunt prinse alte bare
sunt formă de pătrate şi triunghiuri.
TOREUTICA
il.240 Cască din bronz, Lunca Mureșului

Săbiile sunt acum de tip germanic, cu lama lată, garda simplă în cruce şi
bară transversală la extremitatea mânerului (fără interes artistic).
Dacă în perioada antică, lorica squamata era specifică stegarilor, în

perioadele mai târzii aceasta era caracteristică și altor trupe.
Un coif de cavalerist pentru paradă, din bronz de la Lunca Mureșului are
calota sferică, apărătoarea de ceafă prelungă, viziera dreaptă și decorul
torsadat, cu benzi hașurate și cu motivul șarpelui încolăcit sau al șerpilor
afrontați.
il.241 Garnitură din aur pentru un pahar din sticlă, Apahida

Din perioada târzie, provine garnitura din foaie de aur a unui mare pahar
din sticlă (Apahida), o cunună din bandă dublă de aur, ce decora gura şi
pântecul vasului...
il.242 Una dintre cele două căni din argint, Apahida

...iar una dintre cele două căni din acelaşi tezaur are o scenă bahică
(menadă şi Satir dansând, cu o tufă de acant deasupra, pe gât) repetată de
4 ori pe fiecare dintre cele 4 feţe ale corpului vasului.
il.243 Pateră, „Tezaurul de la Pietroasa”

Din „Tezaurul de la Pietroasa” (jud. Buzău) ne-au rămas vase – dintre care
importante sunt o pateră, o cană şi o tavă circulară. Patera este decorată
cu figuri mitologice, cu perle pe margine, având ca umbo statueta zeiţei
320
pământului, Jordth sau Herta (echivalenta Cybelei) realizată într-un stil
provincial, cu trăsături dure şi drapaj rigid, ţinând un pahar tronconic în
mână, aşezată pe un soclu circular decorat cu o scenă bucolică (un păstor
culcat între oi şi capre). Patera, realizată din două foi de aur, are un decor
în repusaj cu divinităţi germanice, străine repertoriului artei clasice, într-un
stil greco-roman însă, inclusiv lipsa proporţiilor şi a rafinamentului
chipurilor, specifice artei oficiale romane târzii.
il.244 Cupă dodecagonală / cupă octogonală, „Tezaurul de la Pietroasa”

Cele două cupe, una dodecagonală şi una octogonală, au toarte masive în
formă de pantere, decorate cu caboşoane din lapis-lazuli şi turcoaze.
il.245 Discul episcopului Paternus, Tomis

Din categoria vaselor paleocreştine face parte discul episcopului Paternus
al Tomisului, din tezaurul descoperit la Malaia Perescepina – o pateră din
argint aurit, cu un diametru de 61cm şi o greutate de peste 6,2kg. Pe
margine, friza în repusaj accentuat înfăţişează elemente vegetale (viţa-de-
vie ondulată, cu frunze şi struguri) între două ghirlande de frunze de laur,
intercalate cu păsări, animale (mielul, păunul, cerbul şi porumbiţa), vase de
tip kantharos, şi cu medalioane de foaie de aur cu smalţ colorat sau pietre
preţioase (4 rotunde, decorate cu cruci şi 4 ovale, fără decor, operaţia de
înlocuire – într-o perioadă mai târzie, a tuturor acestora, cu medalioane
circulare mai mari – nemaifiind terminată). Casetele celor 8 medalioane
sunt din foaie de aur, umplute cu smalţ sau pietre colorate. În centru, friza
redă inscripţia latină care îl menţionează pe episcopul Paternus ca autor al
restaurării vasului („Ex antiquis renovatum est per Paternum reventiss
(imum) Episc(opum) nostrum. Amen”). Monograma lui Hristos din centrul
vasului (înconjurată de inscripţie), flancată de literele A şi Ω, este aurită şi
ea, ca şi frizele, şi ocupă toată suprafaţa adânciturii.
il.246 Vase din tezaurul de la Suvidava (Izvoarele)

Bogatul inventar de la Sucidava (Izvoarele) etalează potire, căni, pateră,
linguri, strecurătoare, reliquarium, un depozit de obiecte religioase
probabil, dat fiind caracterul unora dintre piese: patera este decorată cu
un kantharos amplasat central, din care se adapă 2 porumbei, iar
strecurătoarea are şi în interior imprimat acelaşi vas, flancat de această
dată de 2 păuni şi un peşte, iar toarta cănii este modelată într-o formă
simbolică, un vrej de viţă-de-vie.
321
il.247 Opaiţ, Dej
il.248 Opaiţ, Luciu (jud. Ialomiţa)
Paleocreștine sunt opaițul găsit în apropiere de Dej, cu mâner în formă de
cruce înscrisă în romb, surmontată de un porumbel, sau cel de la Luciu
(jud. Ialomiţa) – cu mâner în formă de cruce cu extremităţi lăţite şi cu
capac în formă de cochilie.
il.249 Opaiţ, Porolissum

Opaiţul (suspendat) din bronz turnat găsit în castrul de la Buciumi (jud.
Sălaj) are formă de porumbel realist reprezentat – cu aripile deschise, cu
proporţii corecte, cu detalii ale penajului marcate prin incizii fine.
il.250 Donariul de la Biertan (jud. Sibiu)

Un fragment de candelabru creştin din bronz este aşa-numitul donariu de
la Biertan (jud. Sibiu): un disc în care e înscrisă crucea monogramatică a lui
Hristos, şi o tăbliţă (tabula ansata) pe care e săpată inscripţia votivă, cu
litere ajurate aşezate pe 3 rânduri, în limba latină: „Ego Zenovius votum
posui” („Eu, Zenovie, am pus această ofrandă”). Donariul (32,5x12,6cm
măsoară tăbliţa dreptunghiulară, flancată de câte un triunghi cu 3 orificii)
are agăţat de toarta de jos un medalion din bronz cu monograma lui
Hristos, XP, înscrisă în el; discul prezintă şi el o toartă în partea de jos (fără
toarte, el măsoară 19,5cm în diametru).
il.251 Cataramă din bronz cu invocaţie creştină în limba greacă, Tomis

Într-o epocă târzie apar catarame cu placă decorată prin presare, cu
elemente stilizate. S-au găsit catarame cruciforme, din bronz turnat,
precum cea de la Orlea, cea de la Pecica, cea de la Brateiu, catarama din
bronz turnat şi decupat cu semnul crucii de la Apulum, cataramele de la
Noşlac, Unirea; şi la Dăneşti şi la Borniş au fost găsite catarame din bronz
decorate cu cruce. O cataramă găsită la Tomis conţine pe placă invocaţia
creştină în limba greacă: „Doamne ajută”.
il.252 Oglinzi din bronz, Tomis

Rame din plumb pentru oglinzi s-au descoperit şi în Scythia Minor, la Tomis
sau la Ulmetum, Sucidava (Izvoarele). Majoritatea oglinzilor găsite la
Durostorum – circulare, cu mâner sau cu inel, şi pătrate, fără mâner – sunt
fragmentare.
il.253 Oglindă sarmatică cu tamga, Truşeşti (jud. Botoşani)
322
il.254 Oglindă sarmatică cu tamga, Sebeş (jud. Alba)
Modelul de oglindă cu ramă din metal este modificat de sarmaţi: un mâner
scurt, lat şi plat, cu o tamga pe spate (Şimand, jud. Sălaj, Truşeşti, jud.
Botoşani); o oglindă sarmatică cu semne tamga (două!, singurul exemplar
de pe teritoriul României cu mai multe asemenea semne pe aceeaşi piesă)
puţin reliefate a fost găsită la Sebeş (jud. Alba).
il.255 Agăţătoare pentru candelă, Libida

Alt tip de piesă de toreutică ce face parte din obiectele de cult
paleocreştine (în afara opaiţului) este cădelniţa (thuribulum): de exemplu
cea din bronz găsită la Dinogetia. De menţionat este şi o agăţătoare pentru
candelă sau cădelniţă de la Libida, cu o cruce cu braţele uşor lăţite.
CERAMICA
il.256 Amforă, Sucidava (Celei)

il.257 Amfore, Edificiul cu mozaic, Tomis
Amforele târzii sunt cvasicilindrice, înguste, cu fund ascuţit şi pereţi
canelaţi, ori sunt lungi şi gâtuite la mijloc, sferice, cu decor de striuri
mărunte orizontale în partea superioară a corpului, ovale, cu decor de
„coaste” – ca exemplul de la Sucidava (Celei), de 51cm înălţime.
Amforele de la Edificiul cu mozaic din Tomis (cu însemne vamale şi
inscripţionări greceşti) sunt importate dintr-un centru de la Marea Egee.
il.258 Pahar dintr-un mormânt de tip Sântana de Mureş-Cerneahov,

Izvoare (jud. Neamţ)
Şi paharul este un vas care putea fi făurit din ceramică, putând concura
paharul din sticlă, şi este specific artei migratorilor (cultura Sântana de
Mureş-Cerneahov, Pianu de Jos, jud. Alba).
il.259 Constantinus şi fii, fragment de pateră, Histria

Un fragment de pateră cu reprezentarea, în centru, a unui împărat în
picioare, înveşmântat în costum militar, cu lancea şi cu globul pământesc
(acesta din urmă, simbol al atotputerniciei), flancat de busturile
schematizate a 2 tineri (probabil Constantinus şi 2 dintre fiii săi) (Histria),
este un rar exemplu de artă propagandistică în ceramica de pe teritoriul
ţării noastre, fiind un import nord-african.
il.260 Terra estampata, Potaissa
323
În Antichitatea Târzie, terra sigilata este înlocuită cu terra estampata:
reliefuri adâncite (en creux) prin estampare şi cu glazură mată cenuşie, în
care sunt preferate formele întinse (cupe), şi motivele figurate (mitologice
şi apoi simboluri creştine). La Tomis (Edificiul cu mozaic), Tropaeum
Traiani, Dinogetia, Salsovia s-au găsit fragmente de ceramică estampată.
Un fragment de farfurie de la Dinogetia înfăţişează pe Hercules alături de
Dionysos care varsă vin panterei. La Capidava, fragmente de terra
estampata relevă un decor animalier sau vegetal. Un exemplu de vas cu
decor estampat din Dacia este cel de la Potaissa. În afară de vase romane
de uz comun, fragmente de terra sigiliata şi de terra estampata s-au găsit
şi în estul Moldovei.
il.261 Ceramică glazurată, Ampelum

Popoarele migratoare aduc şi ele olăria lor specifică, tot în aceste secole
fiind introdusă şi tehnica glazurii cu smalţ verde-măsliniu şi sticlos aplicat
pe pastă (ateliere care produceau vase cu glazură au fost găsite la
Ampelum).
il.262 Amforă creştină, Histria

Paleocreştinismul aduce simbolistica religioasă în decor (cruce, păsări,
delfin), originea acestor vase fiind tot de import. O amforă cu corp alungit
şi fund ascuţit de la Histria are inscripţie creştină în limba greacă, vopsită
pe pântece: în traducere „A lui Cristos Dumnezeu”.
il.263 Fragmente ceramice cu însemne creştine, Tomis

Mai multe fragmente de terra estampata de la Tomis au în centru cruci
latine cu extremităţile lăţite. Multe vase de lux cu însemne creştine provin
de la Edificiul cu mozaic de la Tomis.
il.264 Platouri cu iconografie creştină, Capidava

De la Capidava atrag atenţia, în ceea ce priveşte tematica, câteva
fragmente provenind de la vase estampate. De la un mare platou a rămas
un fragment decorat cu iconografie creştină (probabil tema „Sfintei
Cruci”): două personaje masculine redate frontal, schematizate liniar,
înveşmântate în tunică drapată, de o parte şi de alta a unei cruci latine
decorată cu romburi şi cercuri.
Al doilea exemplu este tot un platou, pe care se disting tot două personaje
masculine stilizate, care încadrează un al treilea personaj (împărat?
324
Hristos?), cu un glob şi cu un sceptru sau o lance în mâini. Nivelul artistic al
personajelor laterale este inferior piesei anterioare.
il.265 Fragmente de taler cu simbolurile crucii, Histria

Şi de la Histria provin fragmente de taler, vernisate roşu-cărămiziu, ce
păstrează simbolurile crucii cu braţele lăţite.
il.266 Fragment de vas cu chi-ro, Carsium

La Carsium (Hârşova) s-a descoperit un fragment de vas cu monogramă
creştină vopsită în roşu: chi-rho-ul este realizat cu acurateţe, în litere uşor
arcuite. Ar fi posibil ca şi această piesă să fie o mărturie a existenţei aici a
unei basilici paleocreştine: au fost degajate ziduri aparţinând unui edificiu
de mari dimensiuni, cu absidă, bănuite a fi fundaţia unei basilici creştine.
il.267 Fund de vas cu înscripţie şi simboluri creştine, exterior, Porolissum

În Dacia, un fund inelar de strachină (cu firnis cenuşiu) provenit de la
Porolissum prezintă inscripţie şi însemne paleocreştine incizate înainte de
ardere. În interior, în centru se află un chrismon cu linii nu perfect drepte,
înscris într-un trapez asimetric. Alte figuri geometrice sunt triunghiuri cu
cercuri în interior, o pasăre şi un copac schematizate geometric, ca şi
reprezentările pâinilor sacre, precum şi litere din care se poate reconstitui
inscripţia: EGO [...]VIVS VOT(um) P[osui]. În exterior, în centru se află o
figură geometrică aproape circulară, împărţită în 5 sectoare inegale, o serie
de semne sau litere, iar pe inel: I – semnul crucii – V – TV M. Simboluri ale
paleocreştinismului, pomul vieţii, porumbelul şi pâinile sacre, precum şi
chrismon-ul sunt, ca şi toate inscripţiile care se pot citi aici, specifice
perioadei de după sec. al IV-lea d.Hr. (votum posui, in deo vivas, in
Christum unum victoria, utere felix), prinosuri de laudă aduse lui
Dumnezeu.
il.268 Fund de vas cu chrismon, Porolissum

Analogii se pot găsi cu alt vas de la Porolissum, creştinat însă după ardere
cu chrismon-ul. Pe o farfurie din pastă roşie şi fină regăsim aceeaşi
amplasare pe fund a unui cerc împărţit în 6 sectoare, cu linii care nu sunt
drepte – aici din cauza dificultăţii incizării după ardere –, cu un „P” la
capătul uneia dintre axe.
il.269 Fund de vas cu chrismon, Ulpia Traiana
325
Similar celor două vase de la Porolissum, un fund de vas de la Ulpia Traiana
prezintă monograma lui Hristos.
il.270 Ampulă cu figura Sf. Mina, Tomis

il.271 Ampulă cu figura Sf. Mina, Capidava
Deosebite sunt micile recipiente de provenienţă orientală în forma unor
ploşti, ce conţineau apă sfinţită sau mir. Sunt decorate cu simboluri sau cu
scene cu subiect creştin. Acestea au avut un rol important în răspândirea
iconografiei noii religii. La Porolissum s-a găsit o asemenea ploscuţă cu
imaginea Sfântului Mina, la Dierna, precum şi la Tomis: 3 ulcioare sau
ploscuţe cu chipul martirului între două cămile provin din Egipt, din marele
centru de pelerinaj de la Karm Abu Mina (lângă Alexandria), ceea ce
dovedeşte legăturile dintre cetatea din Scythia Minor şi Egipt. Şi la
Capidava au fost descoperite asemenea ploscuţe. Una dintre ele îl
înfăţişează pe sfânt ca orant, între două cămile şi cu două cruci de-o parte
şi de alta, rară fiind asocierea cu două cercuri concentrice perlate,
imprimate en creux. Alte ampule microasiatice sunt cunoscute şi la Callatis,
precum și cea de la Muzeul Brukenthal.
il.272 Opaiţ, Edificiul cu mozaic, Tomis

Încă în perioada antic-târzie se foloseau în continuare piese fine care
proveneau din import (Pannonia, Moesia) şi purtau ştanţa atelierelor
străine. Există şi opaiţe autohtone de la care lipsea marca, ori aceasta (cea
originală, a producătorului străin) era înlocuită cu numele producătorului
local. Oricum, calitatea celor locale este inferioară pieselor de import.
Opaiţe (de import) antic-târzii s-au găsit la Tomis, la Edificiul cu mozaic,
foarte fragmentare; un fragment mai bine păstrat are un decor cu un
motiv repetitiv al unei frunze de iederă.
il.273 Opaiţe, Barboşi

Şi în estul Moldovei au fost găsite foarte multe tipuri de opaiţe romane, de
import (italice, microasiatice, africane, pontice) (Poiana, Barboşi, Răcătău).
il.274 Opaiţ paleocreştin, Noviodunum

Sugerarea Sfintei Treimi este întâlnită în cazul folosirii triunghiului pe
corpurile celor 2 delfini sprijiniţi de o cruce în formă de T de pe opaiţul de
la Noviodunum.
il.275 Opaiţ paleocreştin, Apulum
326
Sigur creştine sunt opaiţele de la Potaissa (cu monograma lui Hristos), de
origine nord-africană sau siro-palestiniană, sau cele de la Apulum, Romula,
Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud), Sucidava (Celei), cu cruce – de exemplu opaiţul
de factură locală de la Apulum, cu o cruce gravată în relief pe bază.
il.276 Opaiţ paleocreştin, Ploieşti

Tot creştin este şi opaiţul descoperit la Ploieşti (import sirian), cu corp
cordiform (în formă de inimă) şi decorat pe cioc cu crucea greacă, sau cel
de la Dierna, cu mâner în formă de protomă de berbec.
il.277 Opaiţ paleocreştin, Ulpia Traiana

Printre puţinele materiale paleocreştine de la Ulpia Traiana, figurează şi un
opaiţ creştin autohton, lucrat rudimentar dintr-un lut de proastă calitate,
cu un disc decorat cu două cercuri concentrice incizate, cu 4 triunghiuri
amplasate simetric în jurul lui, formându-se astfel o cruce în relief;
marginea piesei este incizată cu linii.
il.278 Opaiţ paleocreştin, Niculiţel

De asemenea, creştine sunt şi opaiţele din basilica de la Niculiţel (cu mâner
în formă de cruce).
il.279 Opaiţ paleocreştin, Tomis

il.280 Opaiţ paleocreştin, Tomis, detaliu
Un opaiţ de la Tomis are discul ornamentat cu o cruce cu orificiul pentru
ulei în mijloc, cu semnul crucii existent şi pe fundul piesei.
Altul, tot de aici, are incizate pe bază simboluri creştine – o cruce pe discul
acum spart, 9 cruci pe bordură, precum şi planta pedis, un delfin şi un
porumbel, stilizaţi, pe bază, a căror reunire imprimă caracterul creştin al
piesei. Probabil este un produs micro-asiatic şi aparţine primei jum. a sec.
al III-lea d.Hr., fiind astfel poate unul dintre cele mai vechi exemple de
obiecte creștine în Scythia Minor.
il.281 Opaiţ paleocreştin, Dinogetia

Un opaiţ de la Dinogetia este decorat cu chrismon-ul şi cu cerculeţe
concentrice pe chenar.
il.282 Opaiţ paleocreştin, Halmyris

il.283 Opaiţ paleocreştin, Capidava
327
Opaiţe creştine s-au găsit şi la Halmyris şi la Capidava, unul cu apucătoarea
în formă de cruce cu braţe lăţite.
STICLĂRIA
il.284 Lacrimariu, Apulum

În perioada romană târzie, între vasele din sticlă, în general paharele sunt
foarte răspândite, începând cu sec. al III-lea d.Hr.: de diferite tipuri, din
sticlă verde sau fumurie cu aplicaţii, ori din sticlă tăiată.
Butelii din sticlă (cu corp cilindric sau paralelipipedic) au fost găsite la
Apulum, ca şi flacoane (recipiente cu gât înalt şi îngust)...
il.285 Lacrimariu, Histria

il.286 Lacrimarii, Feldioara (jud. Braşov)
...şi lacrimarii (vase funerare sferice sau conice, cu gât lung, care dispar
începând cu răspândirea creştinismului). Un exemplu târziu este cel în
formă de peşte de la Histria.
Lacrimarii au fost găsite şi la Drobeta sau la Feldioara (jud. Braşov).
il.287 Pahar, Apahida II

S-au găsit pahare conice probabil aduse aici din lumea romană de
migratori: un pahar din sticlă tăiată faţetat, cu decor cu ove pe 3 registre,
cu garnitură din foaie dublă din aur pe buză, prinsă cu nituri de sticlă,
marcând locul pe unde se bea, aparţine tezaurului Apahida II.
il.288 Pahar, Mogoşani

Un frumos pahar conic de la Mogoşani (cultura Sântana de Mureş-
Cerneahov) are decor cu pastile de cobalt...
il.289 Vase de sticlă, Târgşoru Vechi (jud. Prahova)

...dar vase aparţinând acestei culturi s-au găsit şi la Târgşoru Vechi (jud.
Prahova): un bol ornamentat cu ove şlefuite, un pahar tronconic cu motive
hexagonale adâncite.
il.290 Vase de sticlă, Callatis

Și în Dobrogea a luat amploare comerțul cu sticlărie. S-au găsit vase
păstrate uneori integral, ca vasele de la Callatis, cupe cu picior, din
perioada antic-târzie la Capidava, Histria, Tomis.
328
il.291 Pahar funerar, Beroe
De la Beroe provine şi paharul decorat cu pastile ovale colorate, specific
artei migratorilor, dar piesa este funerară, ritualul fiind întâlnit în cultura
Sântana de Mureş-Cerneahov.
il.292 Candele cu fundul tubular, Histria

A ajuns până la noi din această perioadă de început de creştinism un tip
special de sticlărie: candelele. Asemenea piese s-au păstrat în tezaurul de
sticlărie găsit în basilica episcopală de la Histria. Incolore sau gălbui, verzui,
albastre, maronii, candelele au diferite forme. Cele cu fund tubular se fixau
în polycandela (candelabre din metal suspendate cu lanţuri); au corpul în
formă de bol, cu buza rotunjită sau întoarsă, ajungând până la 12,5cm
înălţime. Tipul cu fundul rotund a fost găsit şi la Ulmetum, Tropaeum
Traiani, Libida.
il.293 Candele în formă de cupă, Histria

Candelele sub formă de cupe cu picior şi tortiţe sub buză sunt o variantă a
cupelor cu picior cu talpă („wine-glasses”); au formă de clopot sau de U.
MONEDELE
il.294 Monedă de la Septimius Severus, Tomis

Antichitatea Târzie aduce o scădere a denarului ca valoare, începând cu
domnia lui Septimius Severus, ca urmare a reducerii treptate a cantităţii de
argint. Pentru a suplini lipsa de monedă, Filipus Arab pune în circulaţie
moneda de bronz cu Provincia Dacia, uşurând astfel schimburile. Dar criza
acută din Imperiu s-a manifestat şi în Dacia, în special în timpul domniei lui
Gallienus, începând cu Traianus Decius sau cu Trebonianus Gallus circulaţia
monetară prăbuşindu-se. Începând cu domnia lui Constantinus, revenirea
stăpânirii romane la nordul Dunării aduce revigorarea circulaţiei monetare,
împreună cu întreaga viaţă economică. Circulaţia monetară continuă până
la Theodosius al II-lea.
În sec. al IV-lea – al VI-lea d.Hr., şi în Scythia Minor se impune treptat
moneda constantinopolitană. Coeficientului scăzut al circulaţiei monetare
de la jum. sec. al V-lea d.Hr. i-a urmat o revigorare în sec. al VI-lea d.Hr. şi
apoi o decădere a economiei băneşti la sfârşitul aceluiaşi secol.
O monedă emisă la Tomis îl prezintă pe împărat (Septimius Severus) pe
avers şi tot o divinitate pe revers (aici: Mercur cu caduceul şi punga în
mâini şi cu berbecul la picioare).
329
il.295 Monedă de la Maximinus, Tomis
O monedă, păstrată la Cabinetul Numismatic al Academiei, emisă de
Maximinus, îl prezintă pe împărat, iar pe partea cealaltă, o acvilă cu aripile
desfăcute.
il.296 Monedă de la Constantinus Chlorus, Capidava

Aversul unei monede de bronz găsite la Capidava îl înfăţişează pe
Constantinus Chlorus, tatăl lui Constantinus, cu coroană radiată, cu barba
scurtă a Împăraţilor soldaţi şi cu veşmânt bogat; reversul prezintă o
Victorie flancată de un personaj nud cu un sceptru în mână şi un personaj
cu tunică.
il.297 Monedă de bronz emisă la Tomis cu reprezentarea porţii cetăţii

Tomis
il.298 Monedă de la Constantinus, Drobeta, cu reprezentarea podului lui
Apolodor din Damasc
Monedele îşi îndeplineau rolul propagandistic prin reproducerea unor
evenimente importante, a unor victorii militare şi a unor realizări
urbanistice: de exemplu, sunt redate porţile oraşelor Tomis...
...ori chiar podul de la Drobeta. Acesta apare pe o monedă emisă de
Constantinus la Constantinopol, cu două portaluri cu creneluri (pe cealaltă
parte, bustul este identificat cu fiul lui Constantinus, Constantinus al II-lea).
il.299 Monedă de la Filipus Arab

În general, Antichitatea Târzie impune în Imperiu schimbarea stilului, fapt
vizibil şi în portretele de pe monede: chipul împăratului este reprezentat
tot mai geometrizat, devine mai masiv, pentru a transmite ideea de forţă.
Un Filipus Arab emis pentru Dacia de Moesia Superior este un exemplu
pentru viziunea realistă a chipului imperial, plin de vigoare şi plasticitate,
dar şi pentru o execuţie tehnică îngrijită a portretului.
il.300 Monedă de la Constantinus, Tomis

Pe monede, portretul lui Constantinus este reprezentat la început în stil
tetrarhic, cu barbă, cu profil puternic, cu privirea pătrunzătoare şi
încordată, cu coroana radiantă.
Un revers al unei monede de aur de la Constantinus (Tomis) (având pe
avers, efigia împăratului înfăţişat cu coroana perlată pe cap), îl redă pe
330
acesta în picioare, ţinând în mâna dreaptă drapelul cu cruce (labarum), iar
în stânga, o Victorie înaripată.
il.301 Solidus de la Theodosius al II-lea

Din sec. al V-lea d.Hr., o formă de cruce şi Mâna lui Dumnezeu erau cele
două simboluri creştine de pe monedele Antichităţii Târzii în Imperiu, iar
portretele împăraţilor, cu unele excepţii, devin tot mai hieratice.
Urmând modelul reprezentărilor lui Hristos, bustul frontal îl înlocuieşte pe
cel din profil. Un solidus de la Theodosius al II-lea descoperit la Iernut (jud.
Mureș) are pe avers bustul împăratului redat din față, înveșmântat în
costum militar, cu cască și cu lancea pe umărul drept și un scut în stânga,
pe care este reprezentat un călăreț doborând un dușman; iar pe revers,
Constantinopol personificat pe tron, cu un glob cu cruce ținut în dreapta și
un sceptru în stânga, cu piciorul pe o proră; în dreapta jos, un scut oval, iar
în stânga, o stea cu 8 raze.
il.302 Solidus de la Severus al III-lea

Şi în provinciile romane de pe teritoriul ţării noastre apar simbolurile noii
religii: reprezentarea crucii începe să-şi facă loc pentru prima oară în sec. al
VI-lea d.Hr. De exemplu, un solidus de la Severus al III-lea îl înfățișează pe
avers pe împărat drapat, cuirasat și diademat, spre dreapta, iar pe revers,
o cruce și o Victorie pe glob sunt ținute de împăratul tronând, redat din
față, cu piciorul pe capul unui șarpe cu figură umană.
il.303 Solidus de la Mauricius Tiberius (muzeul din Tulcea)

Un solidus emis de împăratul Mauricius Tiberius putem admira la Muzeul
de Istorie și Arheologie Tulcea.
il.304 Monedă de la Caracalla, Histria

În Scythia Minor, monedele imperiale din bronz (cele din argint erau rare)
aveau un nivel de realizare artistică superior celor din provincii ca Asia
Mică sau Egipt: atât în ceea ce priveşte aversul cu portretele imperiale, cât
şi reversul.
O monedă a împăratului Caracalla emisă la Histria are pe avers efigia
împăratului cu coroana de lauri, iar pe revers, pe Apolo tronând.
il.305 Monedă de la Septimius Severus

il.306 Monedă de la Septimius Severus, revers, Canlia
331
Nu doar divinităţi apăreau pe revers, ci chiar împăratul însuşi: ca într-o
monedă de argint emisă la Roma, descoperită în tezaurul de la Canlia
(lângă Păcuiul lui Soare, jud. Constanţa), care înfăţişează pe revers pe
împărat între două signae, iar pe altă monedă, tot de aici, reversul redă
Genius populi romani.
il.307 Monedă de la Septimius Severus, avers, Canlia

il.308 Monedă de la Septimius Severus, avers, Canlia
Aversul reprezintă o mărturie a realismului portretistic, dar şi a tipizării
propagandistice specifice artei romane.
il.309 Aureus de la împăratul Aurelianus, Cabinetul Numismatic al

Academiei
Acelaşi „hiperrealism” se întâlneşte şi pe aversul aureus-ului emis de
Aurelianus (la Siscia), unde bustul împăratului, laureat, drapat şi cuirasat,
este un adevărat portret în care se disting în detaliu trăsături viguroase –
ale chipului ridat şi dur, tipic unui Împărat soldat – şi ale armurii (reversul
înfăţişează pe zeiţa Victoria ţinând o cunună de lauri şi o ramură de
palmier; în câmpul din dreapta, litera P, în câmpul din stânga, o stea cu 8
raze).
il.310 Medalioanele din tezaurul de la Şimleu Silvaniei

Cele 14 bracteate (medalioanele din medalii, bătute de împăraţii de la
Maximianus până la Gratianus) (recompense ale împăraţilor romani pentru
şefi germanici), din tezaurul de la Şimleu Silvaniei (jud. Sălaj) au rame
decorate şi tortiţe.
il.311 Medalion dintr-o monedă a lui Maximianus I Herculius, Şimleu

Silvaniei
Un quaternio al lui Maximianus I Herculius prezintă figura împăratului cu
barbă pe avers, precum şi efigia lui Hercules cu barbă, cu blana pe umărul
stâng şi ţinând măciuca pe cel drept.
il.312 Medalion dintr-o medalie a lui Valens, Şimleu Silvaniei

il.313 Medalion dintr-o imitaţie barbară a medaliilor lui Valens, Şimleu
Silvaniei
Un medalion al împăratului Valens, dintr-o medalie, prezintă pe avers
bustul împăratului cu diademă şi înveşmântat în lorica şi paludamentum;
pe revers: împăratul călare are diademă şi este redat în veşmânt cu
332
broderii şi pietre preţioase; un personaj feminin încoronat se află în faţa
lui, cu o torţă aprinsă şi cu o eşarfă în mâini; un alt personaj feminin, tot cu
chiton şi hlamidă, este redat culcat sub linia terenului şi ţine într-o mână
cornul abundenţei şi în cealaltă, un fald al rochiei cu 5 fructe.
Un medalion dintr-o imitaţie barbară a medaliilor împăratului Valens are
aproximativ aceleaşi reprezentări ca medalionul anterior, dar într-un stil
stângaci şi rigid.
il.314 Medalion de la Probus, Diosig

Medalionul de la Diosig (jud. Bihor) face parte din aceeaşi tipologie: este
un aureus de la Probus, emis în Antiohia, cu bustul cuirasat al împăratului,
cu coif înaripat, lance şi scut; şi cu Victoria în bigă, cu cunună de lauri,
ţinând în mână un bici.
il.315 Medalion de la Commodus, Tomis

Un medalion de la Commodus (emis la Pergam), descoperit la Tomis,
înfăţişează pe avers bustul împăratului laureat, cuirasat, înveşmântat în
paludamentum, iar pe revers, divinităţile oraşelor aliate: statuia lui
Asklepios al Pergamului, cu bastonul cu şarpele, precum şi statuia
Artemisei din Efes.
il.316 Medalion de la Valentinianus, Vâlcelele (com. Suplacu de Barcău,

jud. Bihor)
Un medalion antic-târziu realizat la Trier dintr-un solidus de la
Valentinianus prezintă pe avers bustul cuirasat al împăratului redat cu
diademă cu rozete pe cap, iar pe revers, 2 împăraţi tronând, cu un glob în
mână şi o Victorie înaripată în spatele lor.
il.317 Medalion cu monede de la Traianus, Dierna (Kunsthistorisches

Museum din Viena)
Un medalion descoperit la Orşova constă din două monede de argint de la
Traianus, reunite într-o ramă din foaie de aur. Este o improvizaţie care
prezintă efigia pe avers şi pe Hercules cu blana de leu şi cu măciuca pe
revers.
il.318 Medalion cu monedă republicană, Dierna

De semnalat şi medalionul din sicriul descoperit tot aici, cu o monedă
republicană din argint foarte deteriorată (posibil Roma pe avers şi Luna în
bigă pe revers), în montură de aur (cu aspect de sârmă răsucită).
333
ÎNCHEIERE
Am văzut, așadar, o primă epocă, cea preistorică, în care arta nu este

lipsită de efecte decorative, în care s-au investit gândire și aptitudini
artistice, care va înregistra transformări și evoluții ale procesului de
diferențiere socială, ale manifestărilor credințelor religioase, de fapt,
transformări în gândirea care le-a generat, o artă abstractă și simbolică, ce
la începutul primului secol î.Hr. va căpăta caracter antic. Dar, deocamdată,
în Preistorie, menționăm caracterul ei arhaic, o artă care dovedește un
simț estetic constant, încă de la începuturile timpului.
...Un univers de civilizație, așadar, în care omul a știut să creeze, în fiecare
epocă, artefacte de o inestimabilă valoare – ce vor da măsura umanității
antice de la granițele viitorului Imperiu.
Epoca întregii Antichități pe teritoriul României are o însemnătate
deosebită pentru istoria ţării noastre şi a poporului nostru, ea fiind
hotărâtoare pentru dezvoltarea noastră ulterioară. Chiar dacă epoca antică
de dinainte de cucerirea romană nu a fost decât o perioadă relativ scurtă și
cu un sfârșit brusc, ea își va pune amprenta asupra întregii dezvoltări
ulterioare a civilizației oamenilor acestor locuri, contribuind totodată la
formarea unei arte în care chiar dacă influențele din afară sunt puternice,
ele nu vor putea acoperi în totalitate fondul autohton.
În ceea ce privește perioada de stăpânire romană, premisa de la care s-a
plecat este că evoluţia artistică din această regiune a devenit într-o
oarecare măsură distinctă de evoluţia artelor din Imperiu, datorită
condiţiilor politice şi socio-culturale specifice de aici, care vor duce la
caracteristici individualizante. Stimulativă pentru imaginaţie, comparaţia
oferă o mai bună explicaţie a fenomenelor care nu erau unice atunci şi
absolut singulare pe teritoriul ţării noastre, ci prezentau similitudini cu cele
petrecute în restul Imperiului, dar şi o mai pătrunzătoare înţelegere a
particularităţilor specifice spaţiului nostru, care ne diferenţiază de celelalte
provincii imperiale.
Antichitatea Târzie reprezintă o perioadă de tranziţie între două epoci
foarte diferite, atât în plan istoric, cât şi artistic. Cu cât ne apropiem de
timpurile actuale, constatăm că genurile artei interferează, se inventează
mereu noi tehnici şi mijloace de expresie, ce reflectă de fapt cea mai
pronunţată trăsătură a contemporaneităţii: viteza cu care se derulează
prefacerile majore ale lumii. Dar în trecutul artistic tranziţiile se făceau mai
puţin brusc, adevărate perioade de sine-stătătoare luau naştere între epoci
artistice mari, fie că este vorba despre Manierismul care desparte
335
Renaşterea de Arta modernă, fie că este vorba despre Prerenaşterea care
încheie Evul Mediu, prefigurând Renaşterea, fie că găsim o Antichitate
Târzie fără de care este greu să înţelegi arta Evului Mediu. În acest din
urmă caz, perioada antic-târzie capătă trăsături proprii, deosebirile
fundamentale dintre arta medievală şi cea antică se regăsesc într-o
perioadă de timp relativ mare, suficientă însă pentru a conjuga vechiul cu
noul şi pentru a se contura un nou stil artistic, individualizat, cu trăsături
distincte. Spre sfârşitul Antichităţii Târzii, politica şi Biserica s-au amestecat
permanent, propaganda politică fiind în strânsă legătură cu cea religioasă.
Cerinţele autorităţii imperiale au fost îmbrăcate în veşmântul propagandei
prin imagine, arta devenind şi pe aceste locuri la fel de utilitară ca în restul
Imperiului, poate cu atât mai mult cu cât era vorba despre provincii de
graniţă.
În studiul de faţă, am căutat să cercetăm atât fenomenul istoric de
ansamblu, cât mai ales acele aspecte particulare din care au rezultat
trăsăturile proprii ce au definit epoca Antichităţii Târzii. Obiectivul principal
al prezentei lucrări a fost acela de a cerceta o perioadă relativ puţin
studiată a Istoriei Artei din România, dat fiind nevoile ştiinţifice şi didactice
ce încurajează un asemenea demers.
336
BIBLIOGRAFIE
LUCRĂRI DE SPECIALITATE
Antonescu, Dinu, Introducere în arhitectura dacilor, București, Ed. Tehnică,

1984
Bader, Tiberiu, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura
pretracică și tracică, București, Ed. științifică și enciclopedică, 1978
Barbu, V., Adamclisi, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1965
Baumann, Victor Henrich, Sângele martirilor, Constanţa, Ed. Arhiepiscopiei
Tomisului, 2004
Berciu, D., Arta traco-getică, București, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, 1969
Bobu Florescu, Florea, Monumentul de la Adamklissi; Tropaeum Traiani,
Bucureşti, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1959
Cârciumaru, Marin, Mărturii ale artei rupestre preistorice în România,
București, Ed. Sport-Turism, 1987
Condurachi, Em., Histria, București, Ed. Meridiane, 1968
Crișan, Ion Horațiu, Spiritualitatea geto-dacilor. Repere istorice, București,
Ed. Albatros, 1980
Daicoviciu, C., Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Monografie arheologică,
Daicoviciu, C., Daicoviciu, H., Sarmizegetusa. Cetăţile şi aşezările dacice
din Munţii Orăştiei, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1988
Daicoviciu, Hadrian, Alicu, Dorin, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1984
Dumitrescu, Vladimir, Arta culturii Cucuteni, București, Ed. Meridiane,
1979
Dumitrescu, Vladimir, Arta preistorică în România, vol.I, București, Ed.
Meridiane, 1974
Dumitrescu, Vladimir, Hăbășești. Situl neolitic de pe Holm, București, Ed.
Meridiane, 1967
Florescu, Florea Bobu, Monumentul de la Adamklissi; Tropaeum Traiani,
Florescu, Radu, Adamclisi, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1973
Florescu, Radu, Adamclisi, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1973
Florescu, Radu, Arta dacilor, București, Ed. Meridiane, 1968
Florescu, Radu, Capidava, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1965
Florescu, Radu, Daco-romanii, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1980
337
Florescu, Radu, Decebal şi Traian, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1980
Florescu, Radu, Miclea, Ion, Histria, București, Ed. Sport-Turism, 1989
Gramatopol, Mihai, Arta imperială a epocii lui Traian, Bucureşti, Ed.
Meridiane, 1984
Gramatopol, Mihai, Arta romană în România, Bucureşti, Ed. Meridiane,
2000
Gramatopol, Mihai, Artă şi arheologie dacică şi romană, Bucureşti, Ed.
Sport-Turism, 1982
Gramatopol, Mihai, Artele miniaturale în antichitate, Bucureşti, Ed.
Meridiane, 1991
Gramatopol, Mihai, Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria
culturii, București, Ed. Albatros, 1982
Gramatopol, Mihai, Portretul roman în România, Bucureşti, Ed. Meridiane,
1985
Gramatopol, Mihai, Studia III. 1979-1984, Brașov, Ed. Transilvania Express,
2008
Illiri și daci, Cluj-București, Muzeul Național Beograd, Muzeul de Istorie al
Transilvaniei Cluj, 1972
Jugănaru, Gabriel (coord. catalog), Aspecte privind prelucrarea și circulația
metalelor în Dobrogea din Preistorie până în Evul mediu, Tulcea, Biblioteca
Istro-Pontică, 2005
Jugănaru, Gabriel, Cultura Babadag, I, Constanța, Ed. Ex Ponto, 2005
MacKendrick, Paul, Pietrele dacilor vorbesc, București, Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1978
Mănucu-Adameşteanu, Mihaela, Orgame/Argamum, Tulcea, ICEM, 2001
Miclea, Ion, Florescu, Radu, Geto-dacii. Strămoșii românilor. Vestigii
milenare de cultură și artă, București, Ed. Meridiane, 1980
Miclea, Ion, Florescu, Radu, Preistoria Daciei, București, Ed. Meridiane,
1980
Oanță-Marghitu, Rodica, Aurul și argintul antic al României, catalog de
expoziție, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2014
Oltean, Dan, Religia dacilor, București, Ed. Saeculum, 2002
Pârvan, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, București, Ed. Meridiane,
1982
Paul, Iuliu, Cultura Petrești, București, Ed. Museion, 1992
Petrescu-Dîmbovița, M., Cucuteni, București, Ed. Meridiane, 1966
Petrescu-Dîmbovița, Mircea, Văleanu, Mădălin-Cornel, Cucuteni-Cetățuie.
Săpăturile din anii 1961-1966. Monografie arheologică, Piatra-Neamț, Ed.
Constantin Matasă, 2004
338
Preda, Constantin, Callatis, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1963
Scorpan, Constantin, Cavalerul trac, Constanţa, Muzeul Regional de
Arheologie, 1967
Simion, Gavrilă, Culturi antice în zona gurilor Dunării. Vol.I. Preistorie și
Protoistorie, Tulcea, Ed. Nereamia Napocae, 2003
Suceveanu, Alexandru, Angelescu, Mircea Victor (coord.), Histria. Ghid
album, Constanţa, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa,
2005
Tudor, D., Oltenia Romană, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1957
Tudor, D., Prima bazilică creştină descoperită în Dacia Traiană, Iaşi, 1948
Tudor, D., Romula, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1968
Tudor, D., Sucidava, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1966
Vulpe, Radu, Așezări getice din Muntenia, București, Ed. Meridiane, 1966
Wullschleger, Manuela (ed.), L’art néolithique en Roumanie, Napoli,
Arte’m, 2008
LUCRĂRI CU CARACTER GENERAL
Barnea, Ion, Iliescu, Octavian, Constantin cel Mare, Bucureşti, Ed.

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982
Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, Papacostea, Şerban,
Teodor, Pompiliu, Istoria României, Bucureşti, Ed. Corint, 2007
Condurachi, Emil, Dobrogea, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1978
Constantinescu, Dinu-Teodor, Construcţii monumentale, Bucureşti, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
Curinschi Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii în România, Bucureşti, Ed.
Tehnică, 1981
Davidescu, M., Monumente istorice din Oltenia, Bucureşti, Ed. Meridiane,
1964
Dumitrescu, Vladimir, Muzeul Național de Antichități, București, Ed.
Meridiane, 1968
Giurescu, Dinu C., Istoria ilustrată a românilor, București, Ed. Sport-Turism,
București, 1981
Ionescu, Mihai, Papuc, Gheorghe, Sistemul de apărare a litoralului
Dobrogei romane (sec. I-VII p.Chr.), Constanţa, Ed. Ex Ponto, 2005
Macrea, Mihail, Viaţa în Dacia Romană, Bucureşti, Ed. Academiei Române,
2007
Miclea, Ion, Dobrogea, București, Ed. Sport-Turism, 1978
339
Moisescu, Cristian, Arhitectura românească veche, vol.I, Bucureşti, Ed.
Meridiane, 2001
Nicolescu, Corina, Moştenirea artei bizantine în România, Bucureşti, Ed.
Meridiane, 1971
Pârvan, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, Ed. Merdiane,
1982
Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Vulpe, Alexandru (coord.), Istoria românilor,
vol.I, Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti, Academia Română, Ed.
Protase, Dumitru, Suceveanu, Alexandru (coord.), Istoria românilor, vol.II,
Daco-romani, romanici, alogeni, Bucureşti, Academia Română, Ed.
Sanie, Silviu, Cultele orientale în Dacia romană, vol.1, Cultele siriene şi
palmiriene, Bucureşti, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1981
Sanie, Silviu, Din istoria culturii şi religiei geto-dacice, Iaşi, Ed. Universităţii
„Al.I. Cuza”, 1995
Vulpe, Radu, Barnea, Ion, Din istoria Dobrogei, vol.II, Bucureşti, Ed.
Academiei R.S.R., 1968
Zugravu, Nelu, Geneza creştinismului popular al românilor, Bucureşti,
Ministerul Educaţiei, Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca
thracologică, XVIII, 1997
DICȚIONARE
Florescu, Radu, Daicoviciu, Hadrian, Roşu, Lucian (coord.), Dicţionar

enciclopedic de artă veche a României, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi
Turner, Jane (coord.), Dictionary of Art, vol.1, 6, New York,
Grove’Dictionaries, 1996
ARTICOLE
Alaiba, Ruxandra, Reprezentări zoomorfe în relief pe ceramica Cucuteni de

tip C, in Carpica, XXXIV, Iași, 2005, p.75-86
Aldea, Al., O statuetă cu cap mobil de la Petrești, in Sargetia, V, Deva,
1968, p.11-13
Bassa, Benianim, O așezare de la sfîrșitul Epocii Bronzului, in Sargetia, V,
Deva, 1968, p.15-21
340
Bazarciuc, Violeta Veturia, Cetatea geto-dacică de la Bunești (jud. Vaslui),
in Acta Moldaviae Meridionalis, II, Vaslui, 1980, p.61-80
Beldiman, Corneliu, Plăcuțe de cuirasă (lorica squamata) din Dacia
preromană, in Carpica, XX, Bacău, 1989, p.125-133
Berciu, D., Mormîntul „princiar” de la Agighiol și unele probleme ale artei
traco-getice, in Pontice, II, Constanța, 1969, p.169-187
Berciu, Ion, Băluţă, Cloşca L., O zeitate fluvială la Apulum, in Apulum, XII,
Alba Iulia, 1974, p.583-587
Bodó, Cristina, Construcțiile cu absidă din Dacia preromanică, in Istros, X,
Brăila, 2000, p.251-275
Boroneanț, V., Probleme ale culturii Schela Cladovei – Lepénski Vir în
lumina noilor cercetări, in Drobeta, IV, Drobeta-Turnu Severin, 1988, p.27-
42
Boroneanț, Vasile, Noi date despre cele mai vechi manifestări de artă
plastică de pe teritoriul României, in Studii și cercetări de istoria artei,
tomul 19, 1, București, 1972, p.109-116
Casan-Franga, Irina, Contribuții cu privire la cunoașterea ceramicii geto-
dacice. Cupele „deliene” getice de pe teritoriul României, in Arheologia
Moldovei, V, București, 1967, p.7-35
Chera, Constantin, Reprezentări mitologice în inventarele funerare din
Tomis (sec. I-IV d.Chr.), in Pontica, XXX, Constanţa, 1997, p.229-231
Chera, Constantin, Virgil Lungu, Camere funerare antice cu pictură murală
din Dobrogea, in Preda’s, Constanţa, nr. 1, ianuarie, 2005, p.137-153
Ciobanu, Radu, Mozaicul Vânturilor de la Apulum: comentarii iconografice,
in Apulum, XXXIX, Alba Iulia, 2002, p.247
Ciobanu, Radu, Sala cu picturi şi hypocaust din aşezarea romană Apulum II,
in Apulum, XLII, Alba Iulia, 2005, p.123-136
Ciugudan, Daniela, O unealtă neolitică pentru decorat ceramica, in
Apulum, XXXII, Alba Iulia, 1995, p.9-12
Ciugudean, Daniela, O descoperire ilustrând fabricarea oglinzilor din plumb
la Apulum, in Acta Musei Napocensis, 31, Cluj-Napoca, 1994, p.231-233
Ciugudean, Horia, Stela antropomorfă de la Pianu de Jos (jud. Alba), in
Apulum, XX, Alba Iulia, 1982, p.59-63
Ciută, Marius, Aspecte ale complexului cultural Starčevo-Criș pe teritoriul
României, in Sargetia, XXVII/1, Deva, 1997-1998, p.9-44
Ciută, Marius, Contribuții la cunoașterea celui mai vechi orizont al
neoliticului timpuriu din România: cultura Precriș. Descoperirile arheologice
de la Șeușa – La cărarea morii, in Apulum, XXXVII/1, Alba Iulia, 2000, p.51-
101
341
Cociş, Sorin, Fibule emailate din Dacia romană, in Apulum, XXIII, Alba Iulia,
1986, p.159-168
Comșa, Eugen, Unele date referitoare la cultura Coțofeni în sud-estul
Transilvaniei, in Cumidava, IV, Brașov, 1970, p.3-16
Covacef, Zaharia, Consideraţii asupra unor articole de podoabă descoperite
la Capidava, in Pontica, XLII, Constanţa, 2009, p.465-476
Covacef, Zaharia, Inele sigilare, in Pontica, XXXV-XXXVI, Constanţa, 2002-
2003, p.323-327
Cucoș, Ștefan, Ceramica de „tip C” din aria culturii Cucuteni, in Memoria
antiquitatis, IX-XI, Piatra Neamț, 1985, p.63-82
Cucoș, Ștefan, Reprezentări antropomorfe în decorul pictat cucutenian de
la Ghelăiești (jud. Neamț), in Memoria Antiquitas, II, Piatra Neamț, 1970,
p.101-113
Cucoș, Ștefan, Vase prismatice neo-eneolitice, in Memoria Antiquitatis, IV-
V, 1972-1973, București, 1976, p.67-71
Daicoviciu, C., Floca, Oct., Mausoleul Aureliilor dela Sarmizegetusa, in
Sargrtia, I, Hunedoara, 1937, p.1-20
Daicoviciu, Hadrian, Glodariu, Ion, Piso, Ion, Un complex de construcţii în
terase din aşezarea dacică de la Feţele Albe, in Acta Musei Napocensis, X,
Cluj-Napoca, 1973, p.65-96
Dărăbanț, Maria, Ceramica dacică pictată cu motive vegetale geometrice
și zoomorfe, in Acta Musei Napocensis, XVII, Cluj-Napoca, 1980, p. 519-530
Descoperire unică: templu roman în castrul Legiunii a XIII-a Gemina, in
Historia, mai, 2011, an XI, nr. 113, București, p.8
Dragomir, Ion T., Un vas suport cucutenian – „Hora de la Berești”, in Acta
Moldaviae Meridionalis, V-VI, Vaslui, 1983-1984, p.85-98
Drașovean, Florin, Cultura Starčevo-Criș în bazinul Mureșului Mijlociu, in
Apulum, XIX, Alba Iulia, 1981, p.33-45
Dumitrescu, Vladimir, Cu privire la platformele de lut ars ale locuințelor
unor culturi eneolitice, in Acta Musei Napocensis, V, Cluj, 1968, p.389-396
Floca, Octavian, Wolski, Wanda, Aedicula funerară în Dacia romană, in
Buletinul Monumentelor Istorice, nr. 3, București, 1973, p.3-52
Florea, Gelu, Ceramica dacică pictată cu motive vegetale și zoomorfe din
Muzeul de Istorie al Transilvaniei, in Acta Musei Napocensis, XXIV-XXV,
Cluj-Napoca, 1992, p.1095-1117
Florescu, Adrian C., Observații asupra sistemului de fortificare al așezărilor
cucuteniene din Moldova, in Arheologia Moldovei, IV, București, 1966,
p.223-237
342
Florescu, Marilena, Nicu, Mircea, Rădulescu, Gheorghe, Cîteva date
referitoare la fazele tîrzii ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la
Pufești, in Memoria Antiquitatis, III, Piatra Neamț, 1971, p.157-182
Ignat, Doina, Așezarea neolitică aparținînd culturii Criș de la Suplacu de
Barcău (j. Bihor), in Crisia, VIII, Oradea, 1978, p.9-25
Ignat, Doina, În legătură cu o nouă descoperire arheologică aparținînd
culturii Starčevo-Criș de la Suplacu de Barcău, in Crisia, XIII, Oradea, 1983,
p.431-435
Ignat, Doina, Neoliticul vechi în nord-vestul României, in Crisia, XXX,
Oradea, 2000, p.23-44
Iliescu, Octavian, Un aureus emis de împăratul Aurelian, in Apulum, IX,
Alba Iulia, 1971, p.673-676
Ionescu, Ion, Simboluri paleocreştine din secolele II-III pe unele monumente
funerare din Dacia Romană, in Acta Musei Napocensis, 31, Cluj-Napoca,
1994, p.241-251
Istina, Lăcrămioara Elena, Plastica antropomorfă descoperită în stațiunea
cucuteniană de la Fulgeriș. Repertoriu, in Carpica, XXXV, Iași, 2006, p.39-46
Jugănaru, Gabriel, Coroplastia în cultura Babadag, in Peuce, I (XIV), Tulcea,
2003, p.75-90
Kacsó, Carol, Descoperiri arheologice din mileniile II și I î.e.n. în nordul
Transilvaniei, in Muzeul Național, V, București, 1981, p.85-89
Lako, Eva, Gudea, Nicolae, Despre o gemă gnostică cu inscripţie din
Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău, in Acta Musei Porolissensis, Zalău, III,
1979, p.449-450
Lako, Eva, Piese de cult din așezarea neolitică de la Zăuan (jud. Sălaj), in
Acta Musei Porolissensis, I, Zalău, 1977, p.42-46
László, Attila, Așezarea daco-getică de la Băiceni (secolele IV-II î.Hr.), in
Arheologia Moldovei, VI, București, 1969, p.65-90
László, Attila, Cu privire la tehnica de ornamentare a ceramicii hallstattiene
de tip Babadag, in Memoria Antiquititas, I, Piatra Neamț, 1969, p.319-326
László, Attila, Date noi privind tehnica de construcție a locuințelor neolitice,
in Arheologia Moldovei, XII, Iași, 1988, p.23-31
Lazarovici, Gheorghe, Parța, un monument preistoric, in Revista muzeelor
și monumentelor. Monumente istorice și de artă, nr.1, anul XIII, București,
1982, p.31-39
Lazarovici, Gheorghe, Venus de Zăuan. Despre credințele și practicile
magico-religioase (Partea I-a), in Acta Musei Porolissensis, XII, Zalău, 1988,
p.23-70
343
Lazăr, Mircea Dan, Plastica culturii Vinča-Turdaș din colecțiile Muzeului
Județean Hunedoara-Deva, in Sargetia, XI-XII, Deva, 1974-1975, p.11-18
Luca, Sabin Adrian, Suciu, Cosmin Ioan, Despre începutul neoliticului
timpuriu din Transilvania, in Studia Universitatis Cibiniensis, I, Sibiu, 2004,
p.9-24
Mantu Lazarovici, Cornelia-Magda, Sanctuarele Precucuteni-Cucuteni, in
Arheologia Moldovei, XXV, București, 2004, p.47-67
Mantu, Cornelia-Magda, Plastica antropomorfă a așezării Cucuteni A, de la
Scânteia (jud. Iași), in Arheologia Moldovei, XVI, București, 1993, p.51-68
Marghidan, Liviu, O nouă așezare neolitică pe Valea Mureșului, in Sargetia,
V, Deva, 1968, p.7-10
Marghitan, Liviu, O nouă așezare neolitică pe Valea Mureșului, in Sargetia,
V, Deva, 1968, p.7-10
Marinescu, Florin, Așezări fortificate neolitice din România, in Studii și
comunicări, 14, Sibiu, 1969, p.7-30
Marinescu-Bîlcu, Silvia, Elemente târzii în ceramica Cucuteni de la
Drăgușeni și relațiile acestora cu descoperirile de la Traian-Dealul
Fântânilor, in Memoria Antiquitatis, XIX, Piatra Neamț, 1994, p.115-126
Marinescu-Bîlcu, Silvia, Tipurile de așezări și sistemele lor de fortificație în
cuprinsul culturii Precucuteni, in Memoria Antiquitatis, IV-V/1972-1973,
București, 1976, p.55-65
Melniciuc, Aurel, Ceramica de tip Cucuteni C din așezările de fază A-B a
culturii Cucuteni din județul Botoșani, in Acta Moldaviae septentrionalis, IX,
Botoșani, 2010, p.25-42
Milea, Zaharia, Bărbulescu, Mihai, Capiteluri romane la Potaissa, in Acta
Musei Napocensis, IX, Cluj-Napoca, 1972, p.477-495
Mitrea, Bucur, Monedele în lumea geto-dacică. Ce ne spun cele 450 de
tezaure, in Magazin Istoric, nr. 10 (91), martie, București, 1974, p.41-43
Morintz, Sebastian, Probleme ale Hallstatt-ului timpuriu din zona istro-
pontică în lumina cercetărilor de la Babadag, in Peuce, II, Tulcea, 1971,
p.19-25
Moțoc, Doru, Un arc de triumf din epoca romană la Câineni?, in Studii
vâlcene, serie nouă, nr. 1 (VIII) / 2003, Ed. Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2003,
p.42-44
Mureșan, Augustin, O brățară de bronz descoperită la Vinga, județul Arad,
in Ziridava, XXIII, Arad, 2002, p.53-56
Nica, Marin, Asupra originii și dezvoltării culturii Vădastra de la Fărcașele
(jud. Olt), in Historica, I, Craiova, 1970, p.31-52
344
Nica, Marin, Originea și evoluția ceramicii pictate în așezările neoliticului
timpuriu din Oltenia, in Acta Moldaviae Meridionalis, XV-XX, 1, Vaslui,
1993-1998, p.32-61
Nica, Marin, Reprezentările antropomorfe în cultura Vădastra, descoperite
în așezările neolitice de la Hotărani și Fărcașele, județul Olt, in Oltenia.
Studii și comunicări, **, Craiova, 1980, p.27-57
Nițu, A., Teme plastice ornitomorfe și zoomorfe pe ceramica cucuteniană
din Moldova, in Cercetări istorice, VII, Iași, 1976, p.50-55
Nițu, Anton, Bazarciuc, Violeta, Considerații cu privire la ceramica
Cucuteni AB pe baza descoperirilor recente, in Arheologia Moldovei, IX,
Nițu, Anton, Ceramică cucuteniană cu decor zoomorf plastic sau pictural,
in Memoria Antiquitatis, IV-V, 1972-1973, București, 1976, p.73-92
Nițu, Anton, Decorul zoomorf pictat pe ceramica Cucuteni-Tripolie, in
Arheologia Moldovei, VIII, București, 1975, p.15-119
Nițu, Anton, Reprezentări antropomorfe pe ceramica de tip Gumelnița A,
in Danubius, II-III, Galați, 1969, p.21-42
Nițu, Anton, Vase zoomorfe cucuteniene, in Danubius, vol.VI-VII, Galați,
1972-1973, p.15-20
O piesă unicat: „Silenul de la Tibiscum”, in Historia, august, 2013, an XIII,
nr. 139, București, p.10-11
Ocheșeanu, Radu, Bolurile „megariene” din colecțiile Muzeului de
arheologie Constanța, in Pontice, II, Constanța, 1969, p.209-244
Oţa, Radu, O copie a lui Apollo din Belvedere descoperită la Apulum, in
Apulum, XLIII/1, Alba Iulia, 2006, p.231-236
Pădureanu, Eugen D., Descoperirile paleolitice de la Aciuța, județul Arad, in
Crisia, XIII, Oradea, 1983, p.423-429
Petre-Govora, Gh., Noi descoperiri aparținînd culturii Coțofeni în nord-estul
Olteniei, in Studii și materiale, 4, Rîmnicu Vîlcea, 1982, p.9-26
Pop, Constantin, Dănilă, Ștefan, Statuete romane reprezentând luptători,
in Banatica, 1, Reșița, 1971, p.127-131
Pop, Constantin, Reprezentări cu Lupa Capitolina pe monumente romane
din România, in Acta Musei Napocensis, VIII, Cluj-Napoca, 1971, p.173-185
Popușoi, Eugenia, Plastica cucuteniană de la Igești (jud. Vaslui), in Acta
Moldaviae Meridionalis, V-VI, Vaslui, 1983-1984, p.69-75
Protase, Dumitru, Zrinyi, Andrei, Inscripţii şi monumente sculpturale din
castrul roman de la Brâncoveneşti (jud. Mureş), in Ephemeris Napocensis,
II, Cluj-Napoca, 1992, p.95-110
345
Radu, Ortansa, Plastica neolitică de la Chișoda Veche și cîteva probleme ale
neoliticului din nordul Banatului, in Tibiscus, *****, Timișoara, 1978, p.67-
76
Radu, Ortansa, Resch, Eugen, Germann, Carol, Plastica antropomorfă și
zoomorfă de cultură Turdaș-Vinča de la Parța, in Tibiscus, III, Timișoara,
1974, p.65-69
Roșu, Lucian, Două obiecte de artă traco-geto-dacice în colecțiile muzeului
institutului de arte din Detroit S.U.A., in Revista muzeelor și monumentelor,
2, București, 1975, p.55-59
Rusu, Mircea, Depozitul de coliere de la Coldău, in Apulum, VI, Alba Iulia,
1967, p.85-100
Săvan, Mircea, Comori ale trecutului nostru la Istanbul. Metopa de la
Adamclisi și piatra funerară de la Izmit, in Magazin Istoric, anul XI, nr. 6
(123), iunie, București, 1977, p.40-41
Scarlat, Constantin, Apeductul antic de la Callatis, in Acta Musei
Napocensis, XIII, Cluj-Napoca, 1976, p.55-64
Simion, Gavrilă, Arme și podoabe inedite de bronz din județul Tulcea, in
Pontica, XXXVII-XXXVIII, Constanța, 2004-2005, p.99-110
Sion, Anișoara, Cetatea dacică de la Costești. Scurtă privire asupra
sistemului de construcție, in Revista muzeelor și monumentelor, 2,
Smărăndescu, Vasile, Germisara. „Izvoarele fierbinţi” ale dacilor, in
Magazin Istoric, nr. 7 (220) iulie, București, 1985, p.57-58
Stănescu, Florin C., Orientări astronomice în sanctuarele dacilor. Partea I:
sanctuarele dacilor de la Costești, România, in Acta Musei Napocensis, 33,
Cluj-Napoca, 1996, p.469-476
Stîngă, Ion, O bazilică paleocreştină la Izvoarele (Judeţul Mehedinţi).
Consideraţii preliminare, in Drobeta, XVII, Drobeta Turnu Severin, 2007,
p.178-189
Stoicovici, Eugen, Atelier de sticlă rubin la Dierna (Orşova), in Acta Musei
Napocensis, XV, Cluj-Napoca, 1978, p.245-250
Szekely, Zoltan, Cîteva figurine interesante din România, in Apulum, IX,
Alba Iulia, 1971, p.129-138
Teodorescu, Virgiliu Z., Mărturii referitoare la descoperirea coifului de la
Poiana Coțofenești, in Muzeul Național, X, București, 1998, p.19-23
Tudor, D., Unele aspecte iconografice ale reliefurilor Cavalerilor danubieni
din Scythia Minor, in Pontica, V, Constanţa, 1972, p.503-511
346
Țerna, Stanislav, Considerații preliminare privind evoluția decorului
antropomorf pictat de pe ceramica culturii Cucuteni-Tripolje, in Peuce,
V(XVIII), Tulcea, 2007, p.32-42
Ursachi, Vasile, Sanctuarul de la Zargidava – argument a culturii geto-
dacice, in Magazin Istoric, nr. 3 (204) martie, București, 1984, p.10-11
Ursulescu, Nicolae, Boghian, Dumitru, Cotiugă, Vasile, Merlan, Vicu, Noi
date privind complexele de cult din cultura Precucuteni, in Sargetia, XXX,
Deva, 2001-2002, p.61-78
Ursulescu, Nicolae, Civilizația cucuteniană: credințe religioase sau sistem
religios?, in Zargidava, X, Bacău, 2011, p.197-221
Vlassa, N., Cultura Criș în Transilvania. Scurt istoric al cercetărilor privitoare
la cultura Criș, in Acta Musei Napocensis, III, Cluj, 1966, p.9-48
Voinea, Valentina, Neagu, George, Ceramica Hamangia III, in Pontica,
XXXIX, Constanța, 2006, p.9-34
Volschi, V., Irimia, M., Descoperiri arheologice la Mangalia și Limanu, in
Pontice, Constanța, 1968, p.45-87
Vulpe, Alexandru, Despre cele mai vechi akinakai pe teritoriul României, in
Acta Musei Porolissensis, XI, Zalău, 1987, p.83-89
ADRESE WEB
http://adevarul.ro/locale/oradea/picturi-rupestre-descoperite-echipa-
speologi-pestera-coliboaia-1_50aeb0007c42d5a6639f1fe8/index.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Coliboaia
http://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/primele-imagini-cu-picturile-rupestre-
vechi-de-35-000-din-muntii-bihorului.html
http://www.europeana.eu/portal/record/05812/5C76F932_0F95_4596_A
EA8_EEBA2B72FB3B.html
347
©2019 Editura Artes
Str. Costache Negruzzi, nr. 7-9
Iași, România
Tel.: 075 510 1095
www.artesiasi.ro
artes@ a r t e i a s i . r o
Tipar digital realizat la tipografia Editurii Artes

OLARU ARTA PREISTORIEI SI A ANTICHITATII - Indrumar-Lucrari-Practice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OLARU ARTA PREISTORIEI SI A ANTICHITATII - Indrumar-Lucrari-Practice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOANA-IULIA OLARU

ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE

COLECŢIA EDUCAŢIONAL-ARTE VIZUALE este coordonată de Cristian Nae

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

A.ARTA EPOCII PIETREI...……………………………………………………………………..10

III.ARTA PERIOADEI DINTRE PALEOLITIC ȘI NEOLITIC…..……….……………….18

B.ARTA EPOCII METALELOR………………………………………………………………..100

I.ARTA EPOCII BRONZULUI………………………………………………………………….101

II.ARTA EPOCII FIERULUI…………………………………………………....................130

III.ARTA PIESELOR DIN BRONZ ȘI DIN FIER ÎN EPOCA METALELOR……...154

A.ARTA ÎN PERIOADA ANTICĂ PREROMANĂ……………………………………….182

B.ARTA ANTICĂ DUPĂ CUCERIREA ROMANĂ………………………………………205

Suportul de seminar (îndrumar pentru lucrări practice) al cursului

DISCUȚIE despre limitele temporale ale Preistoriei pe teritoriul României,

DISCUȚIE despre clasificarea principalelor culturi ale Preistoriei.

DISCUȚIE despre clasificarea Epocii pietrei.

DISCUȚIE despre limitele temporale ale acestei perioade.

DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade de începuturi ale

il.1 Unealtă de silex, Fărcașele (jud. Olt)

DISCUȚIE despre „arta” acestei perioade (premise doar!).

DISCUȚIE despre cea mai îndelungată perioadă din istoria omenirii de pe

DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade pe teritoriul României, cu

DISCUȚIE despre evoluția de la cele oferite de natură, până la cele create și

DISCUȚIE despre arta acestei perioade, în care obiectele nu au un caracter

1.ARTA” PALEOLITICULUI INFERIOR (TIMPURIU)

DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade, în care grupurile umane,

DISCUȚIE despre culturile epocilor numite convențional abbevillian,

il.2 Toporașul din cuarțit de la Prăvăleni

DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioadei îndelungate, în care

DISCUȚIE dspre culturile musteriene (cel mai cunoscut este grupul

DISCUȚIE despre uneltele perfecționate continuu pentru a servi destinației

DISCUȚIE despre utilajul litic al culturii musteriene.

il.5 Vârful din silex, Ghireni (jud. Botoșani)

DISCUȚIE despre „arta” acestei perioade.

DISCUȚIE despre caracteristicile acestei perioade scurte, când

DISCUȚIE despre culturile acestei perioade.

il.8 Râcâitor discoidal, așchie discoidală, lamă (Ghireni, Mitoc și Săveni)

Varietatea utilajului de piatră cioplită indică amplificarea și diversificarea

Peștera Cuciulat (jud. Sălaj)

il.12 Siluetă de pasăre

Peștera Coliboaia (jud. Bihor)

il.14 Cap de bizon

Pentru a încheia capitolul despre pictura în întreaga Preistorie de la noi,

DISCUȚIE despre această perioadă de tranziție de la Paleolitic la Neolitic,

DISCUȚIE despre tendința de microlitizare datorată perfecționării tehnicii;

DISCUȚIE despre caracteristicile datorate schimbărilor fundamentale ale

Din această perioadă provine cel mai vechi sanctuar de pe teritoriul

DISCUȚIE despre arta acestei perioade, în care, din punctul de vedere

Unelte cu vârf pedunculat au fost descoperite în așezarea de la Poiana –

Aparținând primelor două straturi de locuire, uneltele și armele din os și

DISCUȚIE despre arta acestei perioade.

il.17 Obiecte cu decor crestat, Cuina Turcului

il.18 Obiect, Cuina Turcului

il.19 Idol, Cuina Turcului

DISCUȚIE despre această fază terminală a Epipaleoliticului, cu elemente

Așezări pot fi semnalate la Călinești – Oaș (Maramureș), Ripiceni – Izvor,

Uneltelor specifice finalului epigravettianului li se adaugă şi forme noi

Cultura Schela Cladovei

Așezările au fost descoperite în număr de 9, în preajma Dunării: Alibeg –

il.20 Săpăliga cu gaură de înmănușare

il.22 Decoruri cu incizii neregulate sau dispuse în rețea dezordonată

il.25 Străpungător din os, Icoana

1.ARTA NEOLITICULUI PROPRIU-ZIS