Universitatea Tehnica a Moldovei

Facultatea Inginerie Mecanica Industriala și Transporturi

Catedra Inginerie și Menagement în Transport

MACROECONOMIE
Lcrare de an
Tema:Teoria clasica despre ocuparea forței de munca și
tendințele șomajului în Republica Moldova

Conducator: Doctor Conferentiar Universitar,

Aleona Lisii

Executor:studentul anul de studi”1”gr.TOT-161

Bivol Nicolae

Data sustinerii
Nota sustinerii

Conducator:

Chisinau,2016
 1

Cuprins
Introducere
Capitolul I: Esenţa, consecinţele şi cauzele şomajului
1.1 Definiţia, măsurarea şi consecinţele şomajului ……………………………………4
1.2 Cauzele şomajului şi teoriile cu privire la cauzele şomajului…………………….11
1.3 Clasificarea şomajului…………………………………………………………….13

Capitolul II: Practica ocupării forţei de muncă în Republica Moldova

2.1 Ocuparea forţei de muncă şi şomajul……………………………………………..15
2.2 Concluzii şi recomandări privind politica naţională de ocupare………………..18

2.3 Masuri de combaterea șomajului.......................................................................21

2.4 Concluzii şi recomandări privind politica naţională de ocupare.......................24

Anexe

Concluzii

Bibliografia

1
 2
Introducere

Actualitatea temei cercetate. Această lucrare conţine unele dintre cele mai
principale procese şi tendinţe din sfera şomajului şi ocupării forţei de muncă în
Republica Moldova . Scopul acestei analize vizează cunoaşterea mai profundă a
fenomenului şomaj, astfel încît să fie posibilă acţionarea cu abilitate în rezolvarea
acestei probleme.
În această perioadă, cînd Republica Moldova are unul dintre scopurile
fundamentale de a adera şi de a intra în Uniunea Europeană, se consideră importante
orice teze, lucrări, proiecte care ar ajuta la înţelegerea aspectelor şi problematicii pe
care le implică integrarea economică internaţională.

Obiectivul lucrării constă în analiza fenomenului de şomaj în lume, dar mai ales
în Uniunea Europeană şi în Republica Moldova. Acest fenomen a fost mereu prezent
pe parcursul întregii dezvoltări a statului din ţara noastră, de aceea pentru Republica
Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluţionarea căreia
va permite echilibrarea economiei naţionale.

Scopul şi sarcinile principale ale lucrarii reprezintă cercetarea problemelor:

- Studierea şi analiza comparativă a şomajului în Republica Moldova cu alte ţări
pentru evidenţierea tendinţelor care se manifestă în acest domeniu, în noile
condiţii de dezvoltare economică şi umană din lume.
- Necesitatea găsirii unor strategii, metode de combatere a şomajului în lume, dar,
mai ales, în Moldova.
- Necesitatea unei contribuţii mai substanţiale privind teoria şomajului, a cauzelor
şi efectelor social-economice ale acestuia în diferite ţări.
- Necesitatea regîndirii strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova în sensul
promovării unei politici de dezvoltare a industriilor de vîrf, care încorporează
muncă intelectuală, a implementării în producţie a unor factori tehnologici
moderni, eficienţi şi nepoluanţi.

2
 3
- Crearea noilor întreprinderi mici şi mijlocii şi recapitalizarea tuturor agenţilor
performanţi, fixarea locului şi rolului acestora în structura politicii de dezvoltare
a ţării, care au ca efect crearea de noi locuri de muncă şi absorbţia persoanelor
aflate în şomaj.

Tema şi obiectul de studiu. Tema Lucrarii este “Teoria clasica despre ocuparea
fortei de munca si tendintele somajului in Republica Moldova”, iar obiectul de studiu
al lucrării îl constituie şomajul – fenomen complex al societăţii contemporane.

Structura lucrarii. Lucrarea respectivă este structurată în 3 capitole (iar

capitolele în puncte), precedate de introducere şi urmate de bibliografie, concluzii şi 6
anexe.

Capitolul I “Esenţa, consecinţele şi cauzele şomajului” conţine informaţii cu

privire la cauze, consecinţe, măsurarea şomajului, teoriile cu privire la cauzele şi
şomajului, de asemenea şi clasificarea şomajului.
Capitolul II “Practica ocupării forţei de muncă în Republica Moldova” conţine
informaţii, evoluţii şi explicaţii asupra şomajului şi ocupării forţei de muncă
caracteristice pentru Republica moldova De asemenea, în acest capitol se face o
analiză asupra nivelului în care măsurile active pe piaţa muncii influenţează la
combaterea şomajului.
Deasemenea aici sunt relevate informaţii ample asupra şomajului şi ocuparea
forţei de muncă din Moldova, cercetate probleme actuale ale pieţii forţei de muncă,
metodele de combatere, concluzii şi recomandări în politica naţională de ocupare.

3
 4
Capitolul I: Esenţa, consecinţele şi cauzele şomajului

1.1 Definiţia, măsurarea şi consecinţele şomajului

Şomajul este considerat ca element negativ al dezvoltării economice care

afectează în proporţii diferite toate ţările, mai ales cele subdezvoltate şi cele în
tranziţie la economia de piaţă. Există diverse modalităţi de estimare a şomajului şi
implicit diverse modalităţi de cuantificare a lui. În termeni generali, şomajul este acea
stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă, prin
negăsirea de locuri de muncă.
Reţinem că, dacă abordăm termenii pieţei muncii, şomajul poate fi definit ca un
excedent al ofertei de muncă faţă de nivelul cererii de muncă, iar şomeri pot fi
considerate persoanele apte de muncă, care nu-şi găsesc de lucru, formînd
suprapopulaţia relativă, fiind în fond un surplus de forţă de muncă comparativ cu
numărul celor angajaţi.
Dicţionarul explicativ îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic
societăţii capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca
urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a
economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.
Privind simplist şi din punct de vedere juridic lucrurile, şomerii sunt persoanele
ce au înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a forţei de muncă sau cu cereri
le locuri de muncă permanente sau temporare nesatisfăcute la sfîrşitul fiecărei luni.
Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele
care cumulează următoarele condiţii:
 Au depăşit vârsta de 15 ani;
 Sunt apte de muncă;
 Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în
căutare de muncă remunerată);
 Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a
fost remunerat;
 Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.
Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului şomaj, se calculează la
raport procentual între masa şomajului (numărul mediu al şomerilor) şi unul din
parametrii de referinţă a ai acestora cum ar fi: populaţia activă, populaţia ctivă
disponibilă, forţa de muncă (populaţia ocupată plus şomajul), populaţia ocupată,
populaţia ocupată ca salariaţi. La numitor este mai relevant folosirea forţei de muncă
sau populaţia activă disponibilă.

Unele aspecte ale şomajului:

Subangajaţii. Unii oameni nu-şi pot îngădui să fie descurajaţi. Mulţi oameni
care devin şomeri au responsabilităţi familiale şi note de plată: în mod simplu ei nu-şi
pot permite să iasă din cadrul forţei de muncă. În schimb ei sunt forţaţi să accepte
unele slujbe - orice slujbe - tocmai pentru a-şi întreţine corpul, sufletul şi familia.
4
 5
Rezultatul muncii poate fi o slujbă cu jumătate de normă sau cu normă întreagă dar
foarte prost plătită. Cu toate acestea, orice slujbă plătită este suficient să excludă
persoana din rîndul şomerilor, dar nu din condiţia de subangajaţi.
Muncitorii subangajaţi reprezintă resurse de muncă care nu sunt în totalitate utilizate.
Ei fac parte din problema subangajaţilor, chiar dacă nu sunt în mod oficial număraţi ca
neangajaţi.
Şomajul-fantomă. Deşi descurajaţi şi subangajaţi, muncitorii nu sunt luaţi în
considerare în statisticile oficiale referitoare la şomaj. Mulţi oameni raporteaza că sunt
în căutarea unei slujbe chiar şi cînd ei au un interes mai mic în găsirea unei slujbe.
Unii extind problema publicului în actualitate încurajînd fiecare comportare. De
exemplu, încercarea mai multor adulţi de cautare a unei slujbe, chiar şi încercarea
multor mame care vor prefera să-şi petreacă timpul crescîndu-şi copiii. Rezultatul lor
în căutarea unei slujbe este improbabil, în cel mai bun caz este minim, incluzînd poate
un drum pînă la oficiul de plasare a forţei de muncă. Asemănător, cele mai multe
guverne condiţionează primirea ajutorului de şomaj ca dovadă că acele persoane sunt
în căutarea unui loc de muncă, chiar dacă unii beneficiari pot să beneficieze o scurtă
perioadă de ajutorul de şomaj. Din nou, aici raportînd şomajul, putem să ascundem
forţa de muncă neparticipantă.
Definirea conceptului de “full employment”. Experienţa economiei mondiale
demonstrează că nu vom putea elimina niciodată complet şomajul. Din 1900, rata cea
mai scazută a şomajului a fost de 1,2% în S.U.A., şi aceasta era în 1944, cînd
economia era mobilizată pentru producţia de război. Unele ţări industrializate ar fi
avut puţin mai mult succes în menţinerea ratei şomajului scăzută ,dar nimeni nu a avut
şomaj zero.Avînd în vedere acest lucru putem afirma că "full employment" adică
ocuparea "integrală" a forţei de muncă nu trebuie înţeleasă ca existînd şomaj zero, ci
mai degrabă ca un nivel scăzut al şomajului.La prima vedere, renunţare la şomajul
zero ca un scop naţional ar putea fi privită ca o incapacitate a guvernanţilor de a
lichida şomajul. Acest lucru este fals pentru că şomajul zero este imposibil şi, totodată,
neavantajos deoarece ar dispare concurenţa de pe piaţa muncii.
Ocuparea totală. Una din problemele critice ale politicii economice este
stabilirea punctului în care economia se află în condiţii de ocupare totală - corespunde
aceasta unui şomaj de 4%, 5% sau 6%. Dacă rata şomajului este de 6% politicienii şi
economiştii trebuie să ia măsuri de amplificare a cererii pentru a reduce şomajul?
Aceasta întrebare răsare mereu în perioadele de redresare, atunci cînd şomajul scade şi
raspunsul nu este niciodată satisfăcător. Unii susţin că reducerea şomajului sub 5% nu
implică nici un risc. În cel mai rău caz s-ar putea provoca o creştere a inflaţiei, dar nu
neapărat. Alţii încep să se îngrijoreze imediat ce şomajul scade sub şapte procente,
avertizînd că accelerarea puternică a inflaţiei este inevitabilă ca urmare a
supraîncălzirii economiei. La începutul lui 1986 şomajul a scăzut sub 7% şi de atunci
se tot dezbate problema punctului de ocupare totală. Un răspuns corect unic nu există.
O soluţie pragmatică propune stabilirea unei cote de nivel. Această abordare este întru-
cîtva arbitrară; în majoritatea cazurilor se utilizează drept cotă de referinta anii '60.
Normalitatea economică. Şomajul natural. Funcţionarea normală a pieţei
muncii are loc atunci cînd există un şomaj natural a cărui rată corespunde folosirii
5
 6
integrale a forţei de muncă. Rata naturală a şomajului este, deci, o rată care asigură
echilibrul macroeconomic. Şomajul, în orice ţară, poate fi considerat ca excesiv numai
dacă acesta depăşeşte nivelul său natural.
Se pune insa problema: cum poate să existe şomaj în cazul folosirii depline a
forţei de muncă? Răspunsul este evident. Nu este posibil ca la un moment dat şomajul
să fie zero, deoarece, din motive fireşti, o parte a forţei de muncă intră şi iese continuu
din rîndul şomerilor. În plus, noile generaţii de lucrători intră continuu în rîndul forţei
de muncă, aşa cum în mod continuu există lucrători care părăsesc slujba pentru a căuta
alta. Chiar şi în perioadele de boom economic pot exista dezechilibre între cei ce caută
de lucru şi aptitudinile de care au nevoie sau locul unde se află companiile care au
nevoie de lucrători.
Rata naturală a şomajului mai este denumită ca fiind acea rată a şomajului care
nu accelerează inflaţia (NAIRU-nonaccelerating inflation rate of unemployment). În
general, diferenţa între rata şomajului actulă şi rata şomajului natural este denumită
şomaj ciclic, adică şomajul care poate fi redus printr-o politică macroeconomică
expansionistă fără a determina o creştere nesfîrşită în rata inflaţiei. Orice guvern poate
reduce rata naturală a şomajului, dar nu prin politici macroeconomice convenţionale,
ci prin politici structurale, cum ar fi: recalificarea stimulentelor pentru a îmbogăţi
mobilitatea sau taxe stimulative pentru a accepta o slujbă şi a renunţa la şomaj.

6
 7
Factorii de influenţă a ratei naturale. Factorii ce influenţează rata naturală a
şomajului pot fi priviţi în termeni de durată şi frecvenţă a şomajului. Durata şomajului
depinde ,pe lînga unii factori ciclici, şi de următoarele caracteristici structurale ale
pieţei muncii:
organizarea pieţei muncii, inclusiv prezenţa sau absenţa unor agenţii de
plasare a forţei de muncă, serviciu de intermediere pentru angajarea
tinerilor;
- structura demografică a forţei de muncă;
- abilitate şi dorinţa şomerilor de a continua să-şi caute o slujbă;
- disponibilitatea ajutoarelor de şomaj.
Ultimele două puncte merită o atenţie specială. O anume persoană poate să-şi
părăsească locul de muncă pentru a avea mai mult timp pentru a căuta o slujbă mai
bună. Este vorba în acest caz de şomaj de căutare. Dacă toate slujbele ar fi identice, un
şomer ar accepta prima ofertă. Dacă unele sunt mai bune decît altele, merită să cauţi
sau să aştepţi ceva mai bun. Dacă costurile şomajului sunt foarte ridicate, dacă, de
exemplu, nu se acordă ajutoare de şomaj, orice ofertă de serviciu are şanse mai mari
de a fi acceptată. Dar, dacă ajutoarele sunt mari, şomerii sunt dispuşi să aştepte o
lungă perioadă de timp pentru obţinerea unor oferte avantajoase. Mai mult, odată cu
sporirea ajutoarelor de şomaj, căutarea unui nou serviciu devine tot mai puţin
costisitoare comparativ cu continuarea activităţii.
Atunci cînd dorim să analizăm durata şomajului trebuie să luăm în considerare
şi comportamentul muncitorilor temporar suspendaţi. De obicei, o astfel de persoană
nu-şi caută un nou loc de munca, ci revine la cel anterior. Motivul este destul de
simplu: experienţa dobîndită face ca acel muncitor să fie foarte valoros pentru
compania sa, pe cînd într-o altă firmă el nu ar fi tot atît de folositor. În plus,
muncitorul respectiv şi-a asigurat probabil unele drepturi pentru bătrîneţe, de exemplu,
o pensie. Aşadar, o astfel de persoană nu prea are cum să se aştepte să găsească o
slujbă la fel de bună. Dacă pe durata asteptării ea primeşte ajutor de şomaj, cea mai
bună soluţie este să aştepte să fie rechemată la muncă.
Creşterea ratei naturale a şomajului. Histereza şomajului. Ideea conform
căreia ratele înalte ale şomajului au capacitatea de a se autoperpetua poartă denumirea
de histereza şomajului. Acest lucru se poate realiza pe mai multe căi. Pe de o parte
şomerii pot să se obişnuiască cu noul lor statut. Află cum pot fi obţinute ajutoarele de
şomaj şi învaţă să-şi petreacă timpul făcînd tot felul de alte lucruri. Există şi
posibilitate inversă: şomerii găsesc situaţia atît de neplacută, încît se descurajează şi nu
mai încearcă din toate puterile să-şi găsească un loc de muncă.
În cei priveşte pe potenţialii angajatori, au şi ei motivele lor care-i fac să ezite să
angajeze un şomer. În principal, cu cît o persoană a fost şomera un timp mai
îndelungat, cu atît creşte posibilitatea ca potenţialul angajator să creadă că ea şi-a
pierdut energia şi îndemînarea. Perioadele de şomaj semnalizează firmelor
posibilitatea (doar posibilitatea) că muncitorul respectiv să nu corespundă cerinţelor şi,
ca urmare, şansele de angajare a persoanei respective se reduc simţitor. Astfel, cu cît
rata şomajului e mai mare (şi, deci, perioadele de şomaj mai lungi), cu atît se închide
mai mult cercul vicios care conduce prelungirea perioadelor de şomaj.
7
 8
Reducerea ratei naturale a şomajului. Discuţiile pe această tema au, în
principal, în vedere amploarea şomajului în rîndul adolescenţilor şi proporţia ridicată a
şomerilor pe termen lung în totalul şomajului. Vom începe cu şomajul adolescenţilor.
Mulţi dintre adolescenţii şomeri sunt nou intraţi pe piaţa muncii; de asemenea,
ponderea celor reintraţi în cadrul forţei de muncă este mai mare decît în cazul
adulţilor. Ca urmare, şomajul din rîndul tinerilor va scădea daca se reduce perioada de
timp necesară unui adolescent pentru a-şi găsi primul loc de muncă. Pentru aceasta s-a
propus infiinţarea unui serviciu special care să-i ajute pe tinerii adolescenţi să-şi
găsească o slujbă. Unul din motivele principale pentru care adolescentţi manifestă o
mobilitate cu totul deosebită în ceea ce priveşte participarea lor în cadrul forţei de
muncă este faptul că slujbele pe care aceştia le deţin nu sunt prea atractive. S-ar pune
problema îmbunătăţirii calităţii lor. În unele ţări europene, de pildă Germania, se pune
accentul pe asigurarea unei pregătiri tehnice a tinerilor, ajutîndu-i astfel să obţină
locuri de muncă avantajoase.

Cînd se discută despre urmările unui asemenea dezechilibru, se iau în calcul

consecinţele lui negative:
- şomajul este – în fapt – o formă de inutilizare a factorului de producţie muncă,
de aici decurgînd risipă şi pierderi, mai ales din punct de vedere social;
- fenomenul induce cu sine noţiunea de sărăcie, întrucît provoacă scăderea
drastică a nivelului de trai, a standardului de viaţă, a calităţii traiului;
- sunt lezaţi – direct – indivizi care fac parte din populaţia activă subocupată,
oameni care îşi manifestă dorinţa şi capacitatea de a lucra, dar nu au unde;
- fiind un dezechilibru macroeconomic, nu afectează doar compartimentele
materiale ale economiei naţionale, ci mai ales elementele sale umane;
- populaţia ocupată este cea care suportă, din plin, gravele costuri sociale ale
fenomenului;
- apare şi se dezvoltă munca pe piaţa neagră (desfăşurată, de obicei, în condiţii
salariale inferioare preţului minim pe economie în privinţa mîinii de lucru, fără
contract de muncă);
- prin coordonatele lui, şomajul exercită presiuni asupra salariilor lucrătorilor
ocupaţi;
- concedierile consistă într-un puternic obstacol în calea relansării activităţii
economice a unei ţări;
- se generează sau se amplifică stările de dezacord dintre populaţia care munceşte
şi cea cu un anumit grad de subocupare (ele fiind sursă de conflicte sociale).
În afara acestor elemente evidente, P.A. Samuelson asociază pierderii locului de
muncă o serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri suplimentare,
determinate de situaţii precum: îmbolnăviri, decese, neînţelegeri în familie, abandon
şcolar, plecarea copiilor de acasaă ş.a. – toate provocînd cheltuieli nu doar pentru
persoanele afectate, ci şi pentru societate.
Una din cele mai nefavorabile consecinţe ale şomajului îl constituie aspectul lui
psihologic. Perioada următoare concedierii este, pentru orice persoană, una a tranziţiei

8
 9
(cum este ea numită în teoria de specialitate), iar cele mai cunoscute tipuri de
comportament care o caracterizează sunt:
a) cel al indivizilor care n-au prea mult de suferit de pe urma stării de şomaj –
adică persoane cu un anumit grad de bunăstare, care-şi permit să trăiască din
veniturile de care dispun;
b) cel al „resemnaţilor” – oameni care acceptă ceea ce urmează în virtutea faptului
că ceea ce a fost „s-a întîmplat şi gata”, reducîndu-şi, însă cheltuielile şi
consumul la strictul necesar;
c) cel al „disperaţilor – inşi care trăiesc un puternic sentiment de neputinţă, care nu
mai au speranţe, trecînd prin stări de depresie determinate de conştientizarea
inutilităţii lor;
d) cel al „apaticilor” – indivizi care se caracterizează printr-o totală pasivitate,
nemaiavînd grijă nici de gospodărie, nici de propria lor persoană (şi cu atît mai
puţin de relaţiile sociale).
Aceste tipuri de comportament servesc ca descriere în cazul unui model care
descompune ciclul parcurs de un fost angajat, din momentul în care el a devenit
şomer: Faza I – şocul; Faza II – optimismul; Faza III – pesimismul; Faza IV –
fatalitatea. Ele confirmă realitatea faptică, în sensul că sunt etape ale unui „ciclu
tradiţional” puternic legat de stress-ul cauzat de pierderea locului de muncă.

Alte consecinţe macroeconomice ale şomajului.

Termenul "muncă" nu se referă la alt factor de producţie, ci la oameni.
Neutilizarea în totalitate a forţei de muncă disponibile înseamnă că cineva este fără
slujbă. Aceasta poate fi bine pentru o zi sau chiar o săptămînă, dar daca nu este nevoie
de un venit pentru a întretine corpul, sufletul, ori lungind şomajul poţi suferi. Acelaşi
lucru este adevărat pentru uzină şi echipament sau pămînt. Dacă maşinile disponibile
sau pămîntul fermei nu sunt utilizate, atunci venitul cuiva poate fi în pericol. Dacă
compania sau ferma pierde din venit, ea se poate închide concediind mulţi oameni.
Extinderea acelei societăţi avînd preocuopare pentru bunăstarea indivizilor,
utilizînd in totalitate resursele productive - locuri de muncă total ocupate - este un
adevărat scop social.
Impactul imediat al şomajului cu indivizii este o pierdere de venit asociată cu
munca. Pentru muncitorii care ar fi şomeri pe perioade lungi de timp, astfel de pierderi
pot duce la dezastrul financiar. În acest caz, un şomer trebuie să se bizuie pe o
combinaţie de economii, venitul altor membri ai familiei, şi beneficiile şomajului prin
sprijinul financiar al guvernului. Dacă aceste surse de ajutor sunt epuizate, bunăstarea
publica este eventual ajutorul social.
Desigur, nu toti şomerii cunosc altfel de dezastre financiare. Studenţii care
încearcă să se angajeze vara, au posibilităţi reduse să termine semestru următor în
bunăstare. Tot alţi întreţinuţi vor suferi mari pierderi economice din cauza şomajului.
Toate acestea, experienţa şomajului - nefiind capabil să găseşti o slujbă cînd iţi doreşti
una - poate fi încă dureroasă. Pe lîngă presupunerea unei pierderi de venit de asemenea
mulţi oameni neangajaţi suferă importante efecte sociale şi psihologice. Nereuşind să
găsească o slujba pe neaşteptate se pot considera nefolositori, au un simţămînt de
9
 10
amărăciune şi rătăcire. Psihologii au observat că mulţi oameni neangajaţi se simt
concediaţi de adevărate instituiri sociale în care ei au avut o singură dată investită
încrederea. Această senzaţie nu este uitată cu uşurinţă, chiar dacă după aceea au găsit
în final o slujbă.
Este dificil să măsori impactul total al şomajului asupra indivizilor. De exemplu,
un studiu al Congresului S.U.A. prevedea unele sugestii înspăimîntătoare. Autorul
studiului a estimat că o creştere cu un procent în rata naţionala a şomajului de la 6-7%
conduce în medie la :
- 920 sinucideri ;
- 648 omoruri ;
- 20240 atacuri mortale de inimă şi alte şocuri ;
- 495 morţi de ciroză hepatică ;
- 4227 internări la spitale de nebuni ;
- 3340 intrări în închisorile de stat.
Deşi aceste estimari sunt subiectul unor serioase descrieri statistice uneori se
subapreciază faptul că prelungind şomajul se pun într-un adevărat pericol mulţi
indivizi. Thomas Cottler, profesor la şcoala medicală de la HARVARD a enunţat acest
aspect mult mai deschis: "Acum sunt convins că şomajul este boala ucigaşă în această
ţară - răspunzător de bătaia pe care o ia sotia, nefertilitate şi de fiecare cădere umană".
Psihologii germani de asemenea au observat că şomajul poate fi primejdios pentru
sănătate. Ei estimează că neliniştile şi alte tulburări nervoase care însoţesc un an de
şomaj pot reduce viaţa cu mai mult de 5 ani.
Pierderile macro şi micro rezultate din somaj cu siguranţă sunt o serioasă
problemă politică.
Formele şomajului arată nu numai suma totală a şomerilor în economie, dar de
asemenea, care grupuri suferă cel mai mult de şomaj. În mod tipic adolescenţii tocmai
intraţi pe piaţa muncii au mari dificultăţi în găsirea slujbelor şi sunt cei mai probabili
de a fi şomeri. Ca un rezultat, rata medie a şomajului pentru adolescenţi este deseori
de trei ori mai mare decat rata şomajului la adulţi. Ţiganii, de asemenea, suferă de o
rată a şomajului mult mai mare decît a romanilor. In felul acesta, pierderile rezultate
din şomaj nu sunt generate în mod egal.
Deşi estimările lunare provenite de la ministerul muncii şi comisia naţională
sunt o importantă masură a şomajului, ele nu cuprind în totalitate dimensiunile
problemei. Cînd şomajul persistă căutătorii de slujbe sunt în creştere anulîndu-şi
eforturile de a obţine slujbe.
După repetarea respingerilor, căutătorii de slujbe deseori sunt descurajaţi, aşa că
renunţă să mai caute.
Întrebaţi dacă sunt în căutarea unei slujbe, fiecare dintre muncitorii descurajaţi
preferă să nu răspundă. Ei vor prefera să muncească în posturile care nu le convin şi
probabil nu vor mai căuta de lucru, chiar dacă slujba dorită este mai bună.
Muncitorii descurajaţi nu se consideră ca făcînd parte din problema şomajului
deoarece din punct de vedere tehnic ei fac parte din forţa de muncă ocupată.

10
 11
Consecinţe pozitive
Principalele consecinţe pozitive ale şomajului sunt:
- prin ceea ce presupune (muncitori disponibilizaţi), fenomenul creează o rezervă
(mai mult sau mai puţin sigură) de persoane potenţial dispuse să lucreze, în vederea
acoperirii eventualei cereri suplimentare de forţă de muncă;
- principial, are loc creşterea productivităţii muncii, dar mai ales a disciplinei şi
punctualităţii celor angajaţi (de teama viitoarelor concedieri);
- ca factor psihologic – presupunînd că, de obicei, sunt disponibilizaţi cei mai
puţin pregătiţi sau cei slab calificaţi – apare ridicarea interesului pentru muncă, dar
mai ales sporirea competitivităţii lucrătorilor existenţi;
- recurgerea la a trimite anumite persoane în şomaj permite – pentru firme –
menţinerea salariilor la cote relativ scăzute (o perioadă de timp).

1.2 Cauzele şomajului şi teoriile cu privire la cauzele şomajului.

Principalele cauze generatoare de şomaj sunt:

a) crizele economice ce au loc şi care apar sub trei tipuri, în funcţie de
dimensiunea lor: crize economice generale; crize economice parţiale; crize
economice conjuncturale;
b) tendinţele de restructurare economică, geografică, socială etc. ce au loc în
diferite ţări, mai ales sub incidenţa crizei energetice şi revoluţiei tehnico-
ştiinţifice, care generează şomajul structural. Resorbţia totală sau parţială a
şomajului generat de această cauză poate avea loc numai printr-un proces lung
şi dificil, întrucît presupune creşterea investiţiilor, recalificarea celor afectaţi şi
reorientarea învăţămîntului;
c) înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii, centralizarea unor capitaluri şi unităţi
economice cu restrîngerea locurilor de muncă. Generează şomajul tehnologic, a
cărui resorbţie este dificilă, deoarece presupune recalificarea forţei de muncă în
concordanţă cu noile nevoi ale capitalului şi unităţilor economice, lărgirea
activităţilor economice şi în special a producţiei pentru a putea oferi locuri de
muncă şi creşterea numărului întreprinderilor pentru a asimila cadrele cu
pregătire superioară afectate prin centralizare;
d) incertitudinea afacerilor unui anumit număr de egenţi economici, ce determină,
practicarea contractelor de angajare de scurtă durată. Această cauză determină
şomajul intermitent sau fricţional. Această practică poate constitui un mijloc de
presiune asupra angajaţilor pentru a accepta anumite condiţii de muncă şi
salarizare, dar şi o măsură de siguranţă, din partea agenţilor economici pentru a
nu-şi asuma, vizavi de forţa de muncă, angajamente pentru care pot fi traşi la
răspundere. Perioada de şomaj, în acest caz, începe la expirarea angajării şi se
încheie la reînnoirea contractului sau la realizarea unei angajări la o altă firmă;

11
 12
e) întreruperea activităţii din motive familiale şi de maternitate. Această cauză
afectează în mod deosebit femeile şi generează aşa-zisul şomaj de
discontinuitate;
f) întreruperea activităţilor puternic dependente de factorii naturali este specific
următoarelor sectoare economice: agricultură, construcţii, lucrări publice etc.
Restrîngerea locurilor de muncă se răsfrînge negativ asupra noilor generaţii
ajunse la vîrsta încadrării în muncă sau a unor grupuri de oameni care au depăşit
vîrsta legală pentru încadrare, n-au mai lucrat şi sunt prima dată îm căutarea
unui loc de muncă;
g) Starea economiei (nivel, structură, tehnică şi tehnologie aplicată etc.). Există o
diferenţă dintre ciclul reproducţiei forţei de muncă şi a diferitelor activităţi
economice, prin formarea noilor generaţii în cadrul mişcării populaţiei sun
incidenţa factorilor naturali-biologici, demografici şi economici care, deşi se
influenţează reciproc, nu au unii asupra altora o determinare cauzală, directă şi
exclusivă.
h) Intrarea pe piaţa muncii a eşantioanelor de populaţie activă care n-au mai
lucrat.
Această intrare este determinată de anumite cauze directe, cum ar fi:
- diminuarea posibilităţilor de trai în condiţiile unor venituri considerate altădată
sigure şi suficiente (salariul soşilor, pensii, economii) ce s-au erodat sub acţiunea
inflaţiei şi a altor procese din economie;
- intensificarea mişcării de emancipare a femeilor care nu se mai resemnează la o
viaţă pasivă;
- ruinarea micilor producători.
i) Migraţia internaţională a forţei de muncă.
Dimensiunile şi dinamica şomajului pe ţări şi perioade sunt influenţate, mai ales
după cel de-al doilea război mondial, de migraţia internaţională a populaţiei, de
deplasarea populaţiei active disponibile dintr-o ţară în alta în căutarea unui loc
de muncă, ceea ce diminuează oferta de muncă în ţara de origine, dar o măreşte
în ţara unde ajunge, acţionaînd astfel în direcţia scăderii sau creşterii
corespunzătoare a şomajului.

Există o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai şomajului:

I. Teoria clasică susţine ideea că şomajul există numai pentru persoanele care vor
să se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piaţa muncii. Ca urmare,
şomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia
pretins de lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului
care împiedică întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar
absorbi întreaga ofertă existentă la un moment dat. Şomajul voluntar rezultă din faptul
că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în această situaţie pentru o perioadă
mai scurtă sau mai lungă de timp. Ea s-ar datora dorinţei lor de a avea mai multă
informaţie despre locurile de muncă ce se oferă. Considerând insuficiente informaţiile
furnizate pe piaţa muncii, ei preferă să examineze singuri ansamblul de oportunităţi în

12
 13
baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocupării, iar avantajul = un loc de
muncă mai bun).
II. Teoria lui John Maynard Keynes susţine ideea că şomajul involuntar există
dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport cu salariul nominal, a preţurilor la
bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală de mână de lucru dispusă
să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de lucru la acel
salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului involuntar
este insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din
cererea pentru bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului
involuntar nu se găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. O reducere
a investiţiilor din diverse motive (rata dobânzii ridicată, rata profitului inacceptabilă
pentru întreprinzător, conjunctură nefavorabilă) va reduce într-o etapă următoare
producţia, întreprinzătorii nu mai sunt interesaţi să ceară angajări, iar preţul de vânzare
coboară. Diferenţa între volumul ocupării anterioare şi cel existent în noile condiţii
este şomaj involuntar, pentru că aceşti lucrători ar accepta lucrul la salariul curent al
pieţei, dar cererea este insuficientă datorită scăderii investiţiilor, care numai
încurajează investitorii să angajeze salariaţi.
III. Concepţia neoclasică susţine că şomajul ar rezulta din înseşi procesele
creşterii, ceea ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. Şomajul ar rezulta din
mobilitatea forţei de muncă şi condiţiile de informare a pieţei muncii. Statisticile arată
o diminuare a perioadei medii de ocupare şi, respectiv, o mărire a duratei medii de
şomaj datorate prelungirii perioadei dintre două angajări.

1.3 Clasificarea şomajului

Şomajul se formează pe baza a două mari procese economico-sociale:

a. pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei ocupate;
b. creşterea ofertei de muncă prin sporul natural al populaţiei.
În cadrul primului proces, în funcţie de cauzele pe care îl determină, avem
următoarel tipuri de şomaj:
a. şomaj ciclic (conjunctural), cauzat de crizele economice şi conjuncturi
defavorabile trecătoare, dar care se repetă la intervale de timp mai lungi sau mai
scurte;
b. şomaj structural, determinat de modificarea structurii economiei pe activităţi,
ramuri, subramuri sub incidenţa evoluţiei nevoilor, crizei energetice, revoluţiei
tehnico-ştiinţifice sau altor factori;
c. şomaj tehnologic, determinat de înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii cu
altele mai noi, precum şi de centralizarea unor capitaluri şi unităţi economice cu
restrîngerea locurilor de muncă;
d. şomaj intermitent, ce apare ca urmare a practicării contractelor de angajare de
scurtă durată din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unităţi
economice;
e. şomaj de discontinuitate, afectează în mod deosebit femeile şi este cauzat de
întreruperi ale activităţii din motive familiale şi de maternitate;
13
 14
f. şomaj sezonier, cauzat de întreruperi ale activităţilor puternic dependente de
factori naturali, cum sunt cele din agricultură, construcţii, lucrări publice.
În funcţie de durata şomajului, avem trei categorii de şomaj şi anume:
1. şomaj de scurtă durată, ce caracterizează o perioadă a şomajului de la cîteva
săptămîni pînă la 6 luni;
2. şomaj de durată medie, ce caracterizează o perioadă a şomajului de la 6 luni la
18 luni;
3. şomaj de lungă durată, ce caracterizează o perioadă a şomajului mai mare de
18 luni.
Pe piaţa muncii va exista întotdeauna un număr de şomeri, în sensul că nu toţi
cei care caută activ un loc de muncă au găsit şi acceptat un astfel de loc într-un anumit
moment, după cum nici toţi cei care angajează forţă de muncă nu au completate toate
locurile la un moment dat. Acest tip de şomaj, determinat de circulaţia normală a
forţei de muncă, poartă denumirea de şomaj fricţional.
Şomajul fricţional este, în principal, determinat de două cauze:
- caracterul eterogen al mîinii de lucru, în sensul existenţei unor diferenţe
considerabile între indivizi sub raportul abilităţilor, motivaţiilor, personalităţii chiar şi
în cazul aceleiaşi calificări. Eterogenitatea se manifestă şi în ceea ce priveşte locurile
de muncă chiar pentru aceeaşi calificare;
- informaţii imperfecte în ceea ce priveşte mîna de lucru şi locurile de muncă
disponibile, caracteristicile acestora şi uneori decalajul în timp şi spaţiu al acestor
informaţii.
Şomajul structural se deosebeşte de cel fricţional prin aceea că este determinat de
modificări în compoziţia fie a cererii, fie a ofertei de muncă. Economia se află în orice
moment într-o continuă schimbare, astfel că în orice moment va exista o
neconcordanţă între caracteristicile forţei de muncă şi caracteristicile locurilor de
muncă disponibile.

Capitolul II: Practica ocupării forţei de muncă în Republica Moldova

2.1 Ocuparea forţei de muncă şi şomajul.

Biroul Naţional de Statistică relatează că, în anul 2015 populaţia economic
activă (populaţia ocupată plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit
1265,6 mii persoane, fiind în creştere cu 2,7% (33,2 mii) faţă de anul 2014.

Disparităţi importante pe sexe şi medii în cadrul persoanelor economic active

nu s-au înregistrat: ponderea bărbaţilor (50,5%) a depăşit uşor ponderea
femeilor (49,5%), iar ponderea persoanelor economic active din mediul rural a
fost mai mare faţă de cea din mediul urban: respectiv 53,1% şi 46,9%.

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active

de 15 ani şi peste în populaţia totală de aceeaşi categorie de vârstă) a
14
 15
constituit 42,4%, înregistrând o creștere de 1,2 p.p. față de anul 2014
( 41,2%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populaţiei
masculine – 45,1%, în comparaţie cu cea feminină – 39,9%. Ratele de
activitate pe medii au înregistrat următoarele valori: 44,9% în mediul urban şi
40,4% în mediul rural. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut
valoarea 30,9%, iar în categoria 15-64 ani (vârstă de muncă în ţările Uniunii
Europene conform metodologiei Eurostat) – 46,9%. Rata de activitate a
populaţiei în vârstă de muncă conform legislației naționale (16-56 ani pentru
femei şi 16-61 ani pentru bărbaţi) a fost de 49,7%.

Populaţia ocupată a constituit 1203,6 mii persoane, în creștere cu 18,7 mii

faţă de 2014 (+1,6%). Ca şi în cazul populaţiei economic active, nu au fost
înregistrate disparităţi pe sexe (50,2% femei şi 49,8% bărbați). Aceeaşi
situaţie s-a înregistrat şi în repartiţia pe medii de reşedinţă (53,9% mediul rural
şi 46,1% mediul urban).

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor

ocupate în vârstă de 15 ani şi peste faţă de populaţia totală din aceeaşi
categorie de vârstă) a fost de 40,3%, înregistrând o creștere nesemnificativă
față de anul 2014 (+0,7 p.p.). Rata de ocupare la bărbaţi (42,3%) a fost mai
înaltă în comparaţie cu femeile (38,4%). În distribuţia pe medii de reşedinţă
acest indicator a avut valoarea 42,0% în mediul urban şi 38,9% în mediul
rural. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16- 56/61 ani) a fost
de 47,0%, a populaţiei în vârstă de 15-64 ani – 44,5% şi în categoria de vârstă
15-29 ani acest indicator a înregistrat valoarea de 27,9%.

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste

15
 16
Din distribuţia ocupării după activităţile din economia naţională2 rezultă că
în sectorul agricol au activat 381,9 mii persoane (31,7% din totalul persoanelor
ocupate). Din rândul acestora, 40 la sută (sau 13,0% din total ocupare) o
constituie persoanele ocupate cu producerea produselor agricole în
exclusivitate pentru consumul propriu. Faţă de 2014 numărul populaţiei
ocupate în agricultură a crescut cu 20,8 mii, sau cu 5,8%.

În activităţile non-agricole au fost ocupate 821,7 mii persoane, fiind practic la

nivelul a. 2014 (-0,3%). Ponderea persoanelor ocupate în industrie, ca și în
anul precedent, a constituit 12,3%, iar în construcţii, respectiv, 5,4% (5,6% în
2014). Faţă de nivelul anului trecut numărul persoanelor ocupate în industrie a
crescut cu 1,4%, iar în construcţii s-a micșorat cu 1,7%. În sectorulservicii au
activat 50,5% din totalul persoanelor ocupate, ponderea acestora fiind în
descreștere față de a.2014 (51,6%).

În repartizarea după forme de proprietate 73,5% din populaţie a fost ocupată

în sectorul privat şi 26,5% - în sectorul public.

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că ponderea

salariaţilor a constituit 65,4% din total. Marea majoritate a salariaţilor (92,7%)
a fost angajată pe o perioadă nedeterminată de timp.

Munca nedeclarată3 în rândul salariaţilor a constituit 7,5%, fiind în descreștere

cu 0,8 p.p. față de nivelul anului precedent (8,3% în 2014). Practica de
angajare fără perfectarea contractelor individuale de muncă (în baza unor
înţelegeri verbale) este mai pe larg întâlnită printre bărbaţi (8,6% din total
bărbaţi) în comparaţie cu femeile (6,6% din total femei). Cele mai mari ponderi
ale salariaților care lucrează doar în baza unei înțelegeri verbale sunt estimate
în agricultură (46,2%) și comerț (21,4%) .

În sectorul informal au lucrat 15,6% din totalul persoanelor ocupate în

economie, iar 34,8% au avut un loc de muncă informal. Din numărul
persoanelor ocupate informal salariaţii au alcătuit 16,2%, totodată 8,6% din
totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal. Pe de altă parte, practic
fiecare al zecelea salariat a declarat, că primeşte fie că o parte (1,6% din
totalul salariaţilor) sau chiar în întregime (7,1% din totalul salariaţilor) salariul
”în plic”. Fenomenul salariului ”în plic” prevalează în agricultură (48,9%),
comerț (20,0%) și industrie (6,3%) .

Numărul persoanelor sub-ocupate4 (adică acelor persoane care au avut un loc

de muncă, însă orele efectiv lucrate în total în timpul perioadei de referinţă au
fost sub 40 ore pe săptămână, totodată doreau şi au fost disponibile să
lucreze ore suplimentare)a fost de 74,8 mii, ceea ce reprezintă 6,2% din totalul
persoanelor ocupate. Numărul persoanelor din această categorie a scăzut cu
6,6% (cu 5,3 mii) în comparaţie cu 2014.
16
 17
Fiecare a şaptea persoană ocupată (14,9%) a declarat că ar fi dorit să
schimbe situaţia în raport cu locul actual de muncă pe motiv că nu este
satisfăcută de nivelul remunerării (situaţie inadecvată în raport cu venitul4).
Majoritatea din ele (90 la sută) doresc o remunerare mai mare pe oră. Cota
parte a acestora în total ocupare a constituit 13,1%, fiind la nivelul anului
precedent. Restul sunt gata să lucreze ore adiţionale pentru un venit mai
mare.

Numărul şomerilor, estimat conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii

a fost de 62,1 mii, fiind cu 14,5 mii mai mare faţă de 2014. Şomajul a afectat
într-o proporţie mai mare bărbaţii – 63,4% din total şomeri, la fel şi persoanele
din mediul urban – 61,7%.

Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a

înregistrat valoarea de 4,9%, fiind mai mare faţă de 2014 (3,9%). Rata
şomajului la bărbaţi a fost de 6,2% iar la femei - de 3,6%. Disparităţi
semnificative au fost înregistrate între medii: 6,4% în urban, faţă de 3,5% în
rural. În rândul  tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 12,8%. În
categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea de 9,7%.

Populaţia inactivă de 15 ani şi peste a constituit 1721,7 mii persoane, sau

57,6% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de vârstă, fiind cu 34,5 mii
persoane mai mică faţă de 2014 (-1,2 p.p.). Din punct de vedere al relaţiei cu
piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem două categorii
importante: persoane descurajate şi persoane care au fost declarate de către
gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru. Persoanele
descurajate în a-şi mai găsi un loc de muncă au constituit 10,7 mii (13,8 mii în
2014). Numărul persoanelor declarate ca fiind plecate la lucru sau în căutare
de lucru peste hotare a alcătuit, conform estimărilor, 325,4 mii persoane
(341,9 mii în 2014). Din numărul celor declaraţi plecaţi, 64,8% o constituie
bărbaţii.  Ponderea persoanelor plecate din localităţile rurale a fost de 68,8.

17
 18
2.2 Şomajul tinerilor şi sărăcia în Republica Moldova: situaţia actuală şi
răspunsuri posibile.

Recentele previziuni privind piaţa muncii1 sugerează că, datorită crizei, este
posibilă o creştere fără precedent a şomajului, ce va implica o majorare prognozată
pe plan mondial, de la 29 milioane de şomeri în 2007 până la 59 de milioane. În
Europa Centrală şi de Sud-Est şi în Comunitatea Statelor Independente (CSI) se
estimează o creştere de până la 35 la sută a numărului de şomeri, în timp ce numărul
total al angajărilor urmează să se diminueze cu 1-2,8 procente. Aceste analize, de
asemenea, sugerează că tinerii vor fi afectaţi cel mai mult, astfel încât numărul
şomerilor tineri urmează să se extindă în total între 11 şi 17 milioane de persoane în
perioada 2008-2009, reprezentând o creştere a ratei şomajului tinerilor pe plan
global până la 14-15 la sută. Ţări precum Republica Moldova, care au cunoscut
ameliorări recente în ceea ce priveşte perspectivele de angajare pentru tineri,
înregistrează acum o mişcare de recul în rezultatul direct al crizei. Aceste evoluţii
au implicaţii vizibile asupra sărăciei şi ar putea anula progresele recente. Creşterea
importantă, înregistrată între anii 1999 şi 2004, care a contribuit la depăşirea
pragului sărăciei de către 40 la sută din populaţia Moldovei, reprezintă cea mai
mare reducere a sărăciei (în termeni procentuali) în regiunea Europei şi Asiei
Centrale în perioada respectivă 2 . În ciuda acestui fapt, în 2007, aproximativ 26 la
sută din populaţie rămânea săracă (în 2006 aceasta constituia peste 30 la sută), iar
două-treimi dintre oamenii săraci locuiesc în mediul rural. Este bine cunoscută
legătura dintre şomaj şi sărăcie, însă, în plus la aceasta, în Moldova se conturează o
relaţie puternică între sărăcie, pe de o parte, şi şomajul tinerilor şi migraţiune, pe de
altă parte. Astfel, după cum a fost menţionat, sărăcia3 în Moldova este în principal
un fenomen rural4… Şomajul printre tineri este, de asemenea, mai ridicat în
regiunile rurale (17 la sută, primul trimestru al anului 2009, în mediul urban: 15 la
sută), în timp ce migraţia provine mai ales din spaţiul rural5 şi cuprinde în mod
esenţial persoane tinere6 .
. 2 Formularea unor răspunsuri urgente pentru a soluţiona această situaţie şi pentru
a evita extinderea rapidă a sărăciei este crucială şi reprezintă esenţa provocărilor
legate de realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), în
particular, a Obiectivului 1 privind reducerea sărăciei. Prezentul articol
examinează datele şi tendinţele recente privind şomajul tinerilor din Republica
Moldova, legătura sa cu sărăcia şi propune câteva răspunsuri posibile la
problemele sociale şi economice, cauzate de creşterea şomajului printre tineri în
ţară. Şomajul printre tineri în Republica Moldova Deşi rata şomajului printre tineri
în Moldova este comparabilă cu media din ţările Uniunii Europene (care a fost, în
octombrie 2008, de asemenea, de 16 la sută), tinerii din Moldova suportă în mod
evident consecinţele unor dezavantaje pe piaţa forţei de muncă. Există o corelaţie
negativă între vârstă şi riscul de a fi şomer, astfel încât persoanele din grupul de
vârstă între 15 şi 24 de ani se confruntă cu un risc de două ori mai mare de a fi
şomeri decât segmentul următor de vârstă (25-34 de ani). În primul trimestru al
anului 2009, majoritatea tinerilor şomeri posedau doar educaţie liceală sau mai
18
 19
joasă, ceea ce-i plasează într-o situaţie dezavantajată în ţară. Actuala criză
economică i-a afectat în mod puternic pe tinerii şomeri. În primul trimestru din
2009, rata şomajului printre tineri (de exemplu, printre cei care fac parte din grupul
de vârstă de 15-24 de ani) s-a majorat până la 16 la sută (în comparaţie cu
tendinţele precedente ce au indicat o descreştere a şomajului tinerilor de la 17 la
sută în 2006 până la 14 la sută în 2007). Rata şomajului printre bărbaţii tineri (de
aproximativ 18 la sută) este mai înaltă decât printre femei (14 la sută), chiar dacă
rata de ocupare a forţei de muncă printre bărbaţii tineri este, de asemenea, mai
ridicată (17 la sută pentru bărbaţi, 15 la sută pentru femei). Rata de şomaj a
tinerilor este mai înaltă în regiunile rurale (17 la sută, în primul trimestru 2009; în
mediul urban, 15 la sută). Din această perspectivă, nu este surprinzător faptul că
migraţia din Moldova provine în principal din spaţiul rural şi cuprinde în mod
esenţial persoane tinere. Astfel, în timp ce vârsta medie a migranţilor în 2006 a
fost de aproape 35 de ani, peste 37 la sută aveau până la 30 de ani. Chiar dacă
tendinţele de revenire a migranţilor în ţară nu sunt deocamdată clare (din cauza
unui posibil răspuns slab la criză), având în vedere prezenţa semnificativă a
tinerilor în comunitatea de migranţi, precum şi datorită faptului că migranţii provin
mai ales din mediul rural, revenirea migranţilor va avea probabil efecte dăunătoare
asupra şomajului printre tineri. În plus, dacă migranţii care se întorc din străinătate
revin în regiunile în care au locuit înainte de plecare, aceste consecinţe vor afecta
în primul rând mediul rural şi vor conduce la o aprofundare în continuare a sărăciei
rurale. Dezavantajele cu care se confruntă tinerii pe piaţa forţei de muncă din
Moldova ar putea să se înmulţească odată cu extinderea crizei. Tinerii vor continua
să suporte handicapul „normal” de pe piaţa muncii (asociat cu lipsa de experienţă
şi cu neîncrederea potenţialilor angajatori), fiind obligaţi, în acelaşi timp, să
concureze cu migranţii mai experimentaţi, care revin în ţară. Deşi întoarcerea
migranţilor în ţară se produce într-o proporţie nesemnificativă şi, prin urmare,
extinderea competiţiei pentru angajare în muncă nu se datorează acestui fenomen,
tinerii vor trebui, totuşi, să-şi caute un loc de muncă pe piaţa internă într-un
moment de creştere a şomajului (7,7 la sută în primul trimestru al anului 2009, în
comparaţie cu 5 la sută în 2007). În aceste condiţii, ar fi surprinzător să nu se
înregistreze o extindere a şomajului printre tineri, mai ales dacă oportunităţile de
migraţiune se vor restrânge. 3 Solicitările pentru forţa de muncă par, de asemenea,
să se fi micşorat datorită scăderii remitenţelor. Este recunoscut faptul că tendinţele
de revenire a migranţilor7 în Moldova nu sunt, deocamdată, clare, însă, dacă va fi
înregistrată o revenire semnificativă, şi efectele se vor contura. Şi, chiar dacă
migranţii vor reuşi să evite revenirea acasă, reducerea remitenţelor va determina,
posibil, o restrângere a oportunităţilor de angajare în ţările de destinaţie.
Întradevăr, estimările sugerează că în timp ce, pe plan mondial, remitenţele se vor
micşora de la 5 la sută până la 8 la sută în 2009, Europa şi Asia Centrală vor fi
regiunile afectate cel mai grav de diminuarea remitenţelor, cu o reducere între 10
la sută şi aproape 13 la sută 8 . Efectele acestui nivel de remitenţe, care zguduie
economia naţională a Moldovei, se pare că vor fi severe şi, în consecinţă, vor
reduce, probabil, cererea pentru forţă de muncă. Politici şi acţiuni destinate
19
 20
reducerii dezavantajelor cu care se confruntă tinerii pe piaţa forţei de muncă
Politicile în domeniul ocupării forţei de muncă din Republica Moldova acordă o
prioritate deosebită prevenirii şi reducerii şomajului printre tineri. Această
abordare se regăseşte în Strategia Naţională de Dezvoltare pentru 2008-2011,
Strategia Naţională privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pentru 2007-
2015, proiectul Strategiei de Educaţie şi Formare Profesională (2008-2015), Codul
Muncii, Strategia Naţională de Tineret (2009-2015) şi Legea cu privire la Tineret
(adoptată în 1999). De asemenea, în practică, au fost realizate sau sunt puse recent
în aplicare în Republica Moldova o serie de măsuri, finanţate atât din interior, cât
şi din exterior, destinate ameliorării oportunităţilor pe piaţa forţei de muncă pentru
tineri. Acestea includ un sprijin substanţial pentru educaţia şi formarea vocaţională
şi pentru antreprenoriatul tinerilor. În plus, mai ales marile companii oferă
absolvenţilor stagii de instruire la locul de muncă. Concentrarea eforturilor pentru
susţinerea instruirii vocaţionale pare să fie potrivită, datorită faptului că
majoritatea tinerilor şomeri dispun doar de studii liceale. Recunoaşterea faptului că
programele de instruire vocaţională a tinerilor dau rezultate modeste atunci când
sunt realizate ca acţiuni singulare ar putea determina adoptarea deciziei de a oferi
tinerilor un suport mai larg prin intermediul unui pachet de măsuri. De obicei,
acest set include orientare profesională, instruire şi plasare în câmpul muncii.
Acţiunile de acest gen reprezintă o componentă majoră, de exemplu, în programele
de sprijin pentru tineri ale USAID/PNUD şi Băncii Mondiale (în cadrul proiectului
„Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”şi, respectiv, programului „Inovaţie
şi incluziune pentru tineri”). În realitate, acest tip de intervenţie se aseamănă şi se
bazează pe serviciile oferite de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă. Totuşi, aceste servicii sunt disponibile doar pentru persoanele înregistrate
în calitate de şomeri. Efectiv, se pare că mulţi tineri nu sunt înregistraţi sau aleg să
nu fie înregistraţi ca şomeri, iar faptele dovedesc că până la 50 la sută dintre aceşti
tineri ar putea fi trecuţi în liste ca şomeri. Acest lucru se poate întâmpla datorită
faptului că tinerii nu sunt conştienţi de avantajele înregistrării ca şomeri sau pentru
că sunt descurajaţi, ca urmare a percepţiilor despre oportunităţile de angajare
restrânse şi/sau salariile mici. O caracteristică îngrijorătoare a fenomenului
şomajului printre tineri o reprezintă, totuşi, faptul că o mare parte dintre tinerii
neangajaţi nu sunt cuprinşi de serviciile oferite de Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă. Şi aici devin evidente efectele asupra sărăciei,
produse de numărul mare de tineri şomeri care nu beneficiază ori nu au beneficiat de
oportunităţile de re-profesionalizare. Prin urmare, este important ca măsurile ce includ
orientarea profesională, instruirea şi plasarea în câmpul muncii să devină disponibile şi
pentru tinerii şomeri care nu sunt înregistraţi acum, astfel oferindu-le posibilitatea
instruirii şi angajării. În rezultat, devin relevante programele outreach (precum
proiectul „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”, care urmăreşte cuprinderea
unor publicuri-ţintă neglijate). De fapt, aceste proiecte completează activităţile
destinate şomerilor înregistraţi pentru a asigura că o proporţie mai mare de tineri
şomeri devin beneficiarii acestor programe active în domeniul forţei de muncă.
Colaborarea acestor programe cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
20
 21
în furnizarea serviciilor este crucială şi indică asupra faptului că asistenţa oferită este
complementară şi se sprijină pe asistenţa asigurată de stat. PNUD acordă deja asistenţă
în acest domeniu în contextul proiectului „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi
femei”, finanţat de USAID, şi intenţionează să dezvolte şi să extindă programul pentru
a cuprinde cât mai mulţi tineri şomeri.

2.3 Măsuri de combatere a somajului și perspective pentru viitor ale șomerilor  

Atitudinea față de șomaj este determinată de o multitudine de factori sociali, cum ar
ficultura, mentalitatea și statutul celor ce fac parte dintr -o societate. În Republica
Moldova se afirmă treptat convingerea că șomajul este o parte obligatorie a economiei
de piață, iar acest lucrueste scos în evidență mai ales de șomerii neîncadrați în cîmpul
muncii. Mai mult de jumătatedintre aceștia consideră șomajul ca fiind un fenomen
inadmisibil și rușinos pentru țara noastră.Acest lucru se întîmplă mai ales în contextul
experienței din perioada socialistă, cînd acestăîncadrare era practic totală.
 
Actualmente părerile și concluziile la acest subiect sunt univoce și țin de instaurarea
unui sistem de protecție socială,susținere mai conturată din partea statului adaptarea la
condițiile actuale ale pieței forței de muncă.Componența șomerilor nu este omogenă.
În virtutea mai multor cauze, cum ar fi: veniturile generale ale familiei, căutarea unui
loc de muncă mai prestigios, economiile făcute în alți ani etc.,statutul de șomer nu
determină de la sine starea financiară defavorabilă. Acest lucru îl poateconfirma și
faptul că 2,7% din șomerii din Moldova consideră starea lor ca fiind una
satisfăcătoare.Cea mai afectată pătură socială alcătuiește 49,3% din populație. Mai
mult de o treime din șomeri nu-și pot asigura nici măcar necesitățile alimentare. Tot o
dată fiecare șomer se confruntăcu rezolvarea dificilă a problemei psihologice a
supraviețuirii. De obicei, această categorie îșiasigură existența fie din susținerea sau cu
ajutorul unor membri ai familiei, fie din contulîndemnizațiilor de șomaj sau ajutorul
statului, fie din cîștiguri ocazionale.
Fenomenul pierderii locului de muncă diminuează în primul rănd necesitatea de
motivați espirituală a muncii. Practic se afirmă o orientare îngustă spre muncă ca spre
un mod de asigurarea existenței. Aici apare un alt fenomen, extrem de actual și pentru
statul nostru, care este migrația
forței de muncă și a șomerilor inclusiv. Acest lucru diminuează în mod evident
încordarea pe piața internă a forței de muncă. Conform unui sondaj recent efectual în
R. Moldova, 42, 7% dinșomeri ar abandona benevol piața forței de muncă din țară, iar

21
 22
acest lucru face ca să se diminuezeconsiderabil intesnitatea acestei piețe. Acest lucru
are în linii generale un aspect negativ, însătotdată se creează o situație mai favorabilă
pentru ceilalți șomeri, care intenționează să-șigăsească un loc de muncă aici
.
Centrele de încadrare în cîmpul muncii au menirea de a realiza politica statului în
susținereașomerilor. Acestea trebuie să acorde ajutor pentru a se încadra mai ușor în
cîmpul muncii, să serecalifice, să-și rezolve problemele sociale etc. Însă, în urma unui
sondaj, vedem că 50% din șomerii moldoveni nu posedă o opinie despre
activitatea birourilor de acest gen, deoarece nu s-au adresat sub nici o formă la ele.
Cota celor satisfăcuți de activitatea lor este de 3 ori mai micădecît a celor nesatisfăcuți.
În acest sens, putem specifica mai multe măsuri care se cer a fi  întreprinse, cum ar fi:

a)O organizare mai eficientă a procesului de informare a șomerilor despre locurile

vacante,
b) Acordarea de ajutor în sporirea calificării, 
 c)O bază mai largă de date cu servicii pentru șomeri
d) Selectarea cadrelor în cadrul birourilor
e)Sporirea atenției față de recalificarea personală, ținîndu-se cont de doleanțele
șomerilor.

Procesul complicat de traziție prin care a trecut și continuă să mai treacă statul nostrua
influențat profund viața multor oameni de aici. Unora le-a oferit posibilitatea asimilării
unor noideprinderi de muncă, de instruire, de încadrare în activitatea de antreprenoriat
în sectorul nou privat, de schimbarea a locului de trai sau posibilitatea de dezvoltare
continuă în acest sens.Altora însă le-a creat probleme considerabile, de rînd cu
concidierile forțate, implicarea unor activități neformale, sporirea șomajului și a
sărăciei, reducerea rețelei asigurării sociale, etc.
 
Cea mai mare parte a șomerilor au specialități muncitoare, din domeniile
industriei,consrtucțiilor, agriculturii, iat mai apoi cultură, învățămînt și ocrotirea
societății. Căutarea unuiserviciu reprezintă o problemă deosebit de mare pentru
persoanele cu o vechime mică în muncăși pentru
 
cele ale căror specialitate nu este solicitată pe piața muncii. Femeile sunt supuse
risculuișomajului într -o măsură mai mare, aceeași situație fiind caracteristică tinerilor
și persoanelor în prag de pensionare.
Tocmai de asta, măsurile de combatere a șomajului și ajutorul din parteastatului ar
trebui să înceapă anume de la aceste categorii vulnerabile.
 Un alt moment important sunt structurile prin care statul susține șomerii, care trebuie
reformate sau cel puțin perfecționate astfel încît să devină mai eficiente. Cînd spunem
acest lucrune referim la:
 
a)Programul de stat pentru încadrarea în cîmpul muncii
b)Efectuarea unor reforme structurale
22
 23
c)Stimularea antreprenoriatului
d)Organizarea activităților sociale, etc.
 
Statul ar trebui să atragă o atenție deosebită centrelor de încadrare în cîmpul muncii,
pentru căele răspund întîi de toate de înregistrarea, instruirea șomerilor și identificarea
locurilor de muncă.Totodată, o măsură importantă ar fi creșterea îndemnizațiilor de
șomaj, atît în număr, cît și în valoarea lor.
 
Există și o categorie de măsuri politice active pentru reducerea șomajului în R.
Moldova, dar și în alte state, cum ar fi:
 
a) flexibilitate a timpului de lucru, ușurarea desfacerii contractului de muncă și tarife
de salarizare flexibile după conjunctura economică
 
b)instruirea și trenarea șomerilor în felul în care trebuie să- și caute un loc de muncă
 
c)ntegrarea în acest proces a celor care trăiesc în țară și au o cetățenie străină
 ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor 
 
În multe situații, măsurile active au ca efect sporirea numarului și a intensității
barierelor de pe piața muncii, accentuând șomajul. Astfel, apare o nevoie stringentă de
eliminare atuturor barierelor de pe piața muncii (normele specifice legislației mun
cii), ceea ce ar avea drept consecință:
a)eliminarea oricarei forme de șomaj involuntar,
 
b)sporirea competiției dintre salariați pentru cele mai bune locuri de muncă (salarii
șicondiții de muncă superioare),
c)sporirea competiției dintre angajatori pentru cei mai buni salariați.

 În acest fel:

a)ar crește productivitatea muncii,
 b)s-ar reduce birocrația,
c)ar crește generalizat veniturile reale ale populației
d)ar fi stimulată dorința oamenilor de a se instrui.
 
În momentul în care aceste, dar și alte măsuri de combatere a șomajului ar fi transcrise
pe pagina societății noastre și perspectivele pentru șomeri ar fi mai multe și mai
eficiente. Aceștia nu doar că și-ar găsi un loc asigurat și bine remunerat de muncă, ci
ar putea în acest mod să-și întrețină o familie trainică și sănătoasă și să contribui la
crearea unei societăți puternice, atît din punct de vedere economic, cît și politic,
social, cultural, etc.

23
 24

2.4 Recomandări privind politica naţională de ocupare

Rezultatele unor cercetărilor denotă, că pe piaţa muncii din Republica Moldova

realitatea este de aşa natură, cînd un comportament preponderent activ al majorităţii
şomerilor şi o necesitate imperioasă de locuri de muncă, vin în contradicţie cu
caracterul preponderent pasiv al politicii actuale de ocupare, ceea ne face să
considerăm necesare şi oportune acţiunile de perfecţionare a acestei politici.
Eficienţa finală a politicii de ocupare depinde atît de reuşita programelor
elaborate şi serviciile acordate, cît şi de randamentul utilizării resurselor financiare,
mai ales în condiţiile cînd una din limitele principale ale politicii date în Republica
Moldova este anume insuficienţa acestor mijloace.
Statul ar trebui să acopere integral cheltuielile pentru ajutorul de şomaj, acordat
persoanelor în căutare de muncă, care pînă la apariţia situaţiei date nu au contribuit
prin impozite de la venit la formarea mijloacelor Fondului de şomaj. De asemenea,
statul ar trebui să acopere cheltuielile pentru indemnizarea persoanelor care nu au un
stagiu suficient de asigurare contra şomajului.
În aplicarea unui astfel de mecanism de formare a Fondului de şomaj se prevăd
următoarele avantaje:
- partajul adecvat al răspunderii pentru apariţia riscului şomaj;
- sporirea considerabilă a mijloacelor acestui fond va permite creşterea ajutorului
de şomaj;
- menţinerea unui nivel acceptabil al consumului chiar şi în situaţia de recesiune
economică ar permite susţinerea unui nivel suficient al cererii agregate, prin
acesta stimulînd creşterea economică şi fiind un factor de stabilizare
macroeconomică;
- stimularea schimbărilor structurale în perioada de tranziţie, deoarece
indemnizaţii vor primi lucrătorii din sferele nerentabile care cîndva erau dotate
de stat, iar acum recurg la eliberări de personal;
- stabilirea relaţiilor civilizate angajat-patron etc.
După cum atestă şi practica altor ţări, inclusiv a celor în tranziţie, în ele
prioritate se acordă politicii active pe piaţa muncii. Iar dintre toate măsurile active
orientate la optimizarea utilizării forţei de muncă şi, eventual, la destinderea problemei
şomajului, cea mai eficientă este crearea de noi locuri de muncă.
Una din şansele de a merge spre această realitate este integrarea în societatea
informaţională şi utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi de

24
 25
comunicare (TIC), care ar avea avea numeroase efecte pozitive, de durată atît în
planul creşterii economice, cît şi în cel ulterior de creştere a ocupării.
Una din căile principale în atingerea obiectivului de creare a locurilor de muncă
considerăm contribuţia la creştere economică prin dezvoltarea privilegiată şi
susţinerea micului business, deoarece experienţa internaţională demonstrează faptul
că întreprinderile micro, mici şi mijlocii (IMMM) posedă o serie de priorităţi faţă de
cele mari: crează rapid noi locuri de muncă; absorb mai eficient forţa de muncă
disponibilizată, inclusiv cea necalificată şi din grupele de risc; sunt flexibile privind
adaptarea la condiţiile incerte ale pieţii concurenţiale. O modalitate de obţinere a
surselor financiare pentru start, utilizată reuşit în alte ţări 1, este alocarea ajutorului de
şomaj sub formă capitalizată pentru perioada maximă de indemnizare.
Necătînd la studiile şi experienţa deja obţinute, majoritatea şomerilor nu sunt
persoanele cele mai abile pentru a organiza şi a dirija o antrepriză (altfel ei nu ar fi
şomeri). Astfel, devine necesară acordarea ajutorului în obţinerea unei instruiri
speciale suplimentare, prin diverse modalităţi:
- cursuri de instruire de scurtă durată;
- cooperarea cu centrele de consultanţă în afaceri, crearea „Asociaţiilor
antreprenoriale ale potenţialilor şomeri”;
- organizarea „Incubatoarelor de afaceri”2, după tipul „club de antreprenori” cu
diverse stagii de formare şi activitate antreprenorială.
O altă măsură ce s-a dovedit eficientă în alte ţări este crearea locurilor de muncă
noi prin subvenţionarea ocupării şomerilor, de asemenea prin organizarea lucrărilor
publice remunerate.
Deoarece şomerii manifestă o mobilitate potenţială ridicată – atît profesională,
cît şi teritorială – o pîrghie de acţiune asupra destinderii problemei şomajului în
republică ar fi angajarea solicitanţilor la locurile de muncă deja existente în alte ţări,
ceea ce presupune luarea sub control a migraţiei externe în căutare de muncă a
cetăţenilor Republicii Moldova, cu beneficii atît pentru cei ocupaţi acolo (asiguarea
protecţiei), cît şi pentru ţara noastră.
Restructurarea şi modernizarea acutizează situaţia şomajului structural, de
inadaptare a ofertei de muncă cu exigenţele cererii. În acest sens, un rol important
revine pregătirii profesionale a şomerilor.
O direcţie demnă de atenţie ar fi şi dezvoltarea, încă din şcoală, a spiritului
antreprenorial la viitoarea forţă de muncă care, în perspectivă de durată, ar preveni
şomajul tinerilor şi ar contribui la creşterea economică.
O şansă de a evita şomajul este şi pregătirea poliprofesională, atît a studenţilor
învăţămîntului superior, cît şi a celui profesional-tehnic, fapt care ar mări mobilitatea
lor profesională.

25
 26
O măsură activă de prevenire a şomajului şi de ajustare a cererii de muncă cu
oferta este informarea privind piaţa muncii. În acest context, e necesar un efort
suplimentar în dezvoltarea relaţiilor de cooperare între agenţii economici şi OFM
(Oficiile forţei de muncă), cît şi colectarea şi prestarea cître şomeri a informaţiei
despre locurile de muncă libere. Ca direcţii de acţiune sunt oportune:
- gestionarea mai eficientă a fondului de locuri de muncă existente;
- conlucrarea mai eficientă cu agenţii economici în vederea selectării şi plasării în
cîmpul muncii a persoanelor din rîndul şomerilor;
- oferirea bazei de date a locurilor de muncă vacante şomerilor;
- oferirea bazei de date a şomerilor agenţilor economici pentru selecţionarea
personalului necesar;
- familiarizarea şomerilor cu legislaţia în vigoare, ce oferă unele facilităţi
persoanelor care încep o activitate, ş.a

Paralel cu accentuarea politicii active pe piaţa muncii este necesară şi

perfecţionarea spectrului măsurilor de politică pasivă, inclusiv perfecţionarea
mecanismului de acordare a mijloacelor de subzistenţă şomerilor în perioada căutării
locului de muncă, în următoarele direcţii:
 corelarea mărimii ajutorului de şomaj cu dimensiunea minimului de
existenţă, stagiul de muncă şi de asigurare contra şomajului, cît şi
cu salariul anterior;
 acordarea ajutorului de şomaj parţial (pînă la valoarea minimului de
existenţă) dacă şomerul a găsit o angajare parţială, ce nu asigură
acest minim;
 acordarea unei alocaţii de sprijin în cazul cînd perioada de plată e
expirat, iar de lucru nu s-a găsit – practică aplicată în majoritatea
ţărilor.
Un element important este reformarea Serviciului de stat pentru utilizarea forţei
de muncă (SSUFM) în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
administrată de către un Consiliu reprezentat de partenerii sociali. Modernizarea
activităţii SSUFM este importantă deoarece vine din rolul pe care trebuie să-l joace
acestă structură instituţională în adaptarea permanentă a activităţii sale la necesităţile
reale de lucru cu şomerii:
- servicii de preconcediere, mediere, informare şi consiliere profesională;
- consultanţă şi asistenţă în iniţierea unei afaceri pe cont propriu;
- servicii de orientare şi formare profesională;
- susţinerea psihologică a şomerilor în scopul fortificării încrederii în sine şi
formării unei poziţii active privind plasarea în cîmpul muncii;
- valorificarea capacităţilor deja existente ale şomerilor şi pregătirea/reprofilarea
lor în specialităţi cerute pe piaţa forţei de muncă ş.a.

26
 27
Luînd în considerare toate cele menţionate mai sus, considerăm că în Republica
Moldova trebuie promovat şi diversificat un complex de măsuri în cadrul politicii de
ocupare, multitudinea şi interferenţa cărora vor constitui un mecanism real şi viabil de
reducere a şomajului.

Concluzii

Cercetarea proceselor şi tendinţelor din sfera ocupării şi şomajului pune în

evidenţă următoarele concluzii:

1. Ocuparea şi şomajul reprezintă două componente de bază ale

pieţei muncii care se bucură de o mare atenţie în plan naţional, în fiecare ţară
precum şi la scară internaţională. Rezultatele acestor eforturi tot mai conjugate
sunt însă extrem de diferite de la o ţară la alta, unele reuşind mai mult, altele
mai puţin, unele obţin rezultate cantitative şi mai puţin calitative etc. în funţie
de o multitudine de factori între care conjunctura economică, posibilităţile
economice şi financiare, orientarea investiţiilor şi a resurselor de protecţie

27
 28
socială, tipul de piaţă al muncii, eficienţa mecanismelor folosite în procesul de
ajustare a resurselor umane etc.

2. Cercetările şi analizele efectuate duc la concluzia că ocuparea

forţei de muncă scade, iar şomajul – cealaltă componentă a peţei muncii – a
cunoscut, în aceeaşi perioadă, o tendinţă opusă, de creştere.

3. Şomajul în ansamblul său creşte, atît absolut, cît şi relativ. Cîteva

ţări, între care în mod special SUA, par să infirme această concluzie, atît prin
reducerea şomajului, cît şi prin nivelul coborît, printre cele mai coborîte din
lume (4,9 %). După ce am abordat procesele din eroziune din sfera ocupării –
care se manifestă pe scară largă în SUA, unde piaţa muncii este mai puţin
reglementată, deosebită de piaţa europeană a muncii – rezultă limpede
modalitatea prin care în SUA şi în alte cîteva ţări ocuparea forţei de muncă şi
şomajul capătă dimensiuni pozitive, foarte reduse.

4. Tinerii deţin ponderea cea mai mare în cadrul şomajului.

Adeseori ponderea şomerilor tineri este rezultată prin scoaterea din şomaj şi
viaţa activă a persoanelor active mai vîrstnice (prepensionare, descurajare a
căutării). Cu toate acestea, dimensiunile în rîndul şomerilor tineri sunt efectiv
mari şi tot mai ameninţătoare. Există ţări cu rate mici ale şomajului tînăr
(Germania, Austria, Danemarca). La cealaltă extremitate, cu ratele cele mai
mari de şomeri tineri se află Moldova, Romania, Slovenia, Norvegia, SUA,
Belgia. Celelalte ţări au rate cu valori mult mai mici.

5. Şomajul de lungă durată – cronic – are rate înalte şi are tendinţă

de creştere. El ar putea atinge proporţii şi mai mari fără a se utiliza frecvent
practica prepensionării şi a descurajării căutării de locuri de muncă. Dar şi aşa
şomajul de lungă durată este mare, atingînd ponderi între 48-66% în ţări cum
sînt Germania, Olanda, Slovacia, Portugalia, Slovenia, Spania, Irlanda,
Bulgaria, Belgia. Cele mai multe ţări au valori mijlocii. La cealaltă extremă se
află cîteva ţări cu rate ale şomajului de lungă durată mici, între 9 şi 16 la sută.

Propuneri pentru combaterea şomajului în Republica Moldova.

1. Statul ar trebui să acopere integral cheltuielile pentru ajutorul de şomaj, acordat

persoanelor în căutare de muncă, care pînă la apariţia situaţiei date nu au
contribuit prin impozite de la venit la formarea mijloacelor Fondului de şomaj.

28
 29
2. Una din şansele de a combate şomajul este integrarea în societatea
informaţională şi utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi
de comunicare (TIC), care ar avea avea numeroase efecte pozitive, de durată
atît în planul creşterii economice, cît şi în cel ulterior de creştere a ocupării.

3. Dezvoltarea privilegiată şi susţinerea micului business, deoarece experienţa

internaţională demonstrează faptul că întreprinderile micro, mici şi mijlocii
(IMMM) posedă o serie de priorităţi faţă de cele mari: crează rapid noi locuri
de muncă; absorb mai eficient forţa de muncă disponibilizată, inclusiv cea
necalificată şi din grupele de risc; sunt flexibile privind adaptarea la condiţiile
incerte ale pieţii concurenţiale.

4. Acordarea ajutorului în obţinerea unei instruiri speciale suplimentare prin

diverse modalităţi.

5. O altă măsură ce s-a dovedit eficientă în alte ţări este crearea locurilor de
muncă noi prin subvenţionarea ocupării şomerilor, de asemenea prin
organizarea lucrărilor publice remunerate.

6. Restructurarea şi modernizarea acutizează situaţia şomajului structural, de

inadaptare a ofertei de muncă cu exigenţele cererii. În acest sens, un rol
important revine pregătirii profesionale a şomerilor.

7. O direcţie demnă de atenţie ar fi şi dezvoltarea, încă din şcoală, a spiritului

antreprenorial la viitoarea forţă de muncă care, în perspectivă de durată, ar
preveni şomajul tinerilor şi ar contribui la creşterea economică.

8. O măsură activă de prevenire a şomajului şi de ajustare a cererii de muncă cu

oferta este informarea privind piaţa muncii. În acest context, e necesar un efort
suplimentar în dezvoltarea relaţiilor de cooperare între agenţii economici şi
OFM (Oficiile forţei de muncă), cît şi colectarea şi prestarea către şomeri a
informaţiei despre locurile de muncă libere.

9. Perfecţionarea mecanismului de acordare a mijloacelor de subzistenţă

şomerilor în perioada căutării locului de muncă.

10. Un element important este reformarea Serviciului de stat pentru utilizarea

forţei de muncă (SSUFM) în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, administrată de către un Consiliu reprezentat de partenerii sociali.

Luînd în considerare toate cele menţionate mai sus, considerăm că în Republica

Moldova trebuie promovat şi diversificat un complex de măsuri în cadrul politicii de

29
 30
ocupare, multitudinea şi interferenţa cărora vor constitui un mecanism real şi viabil de
reducere a şomajului.

Anexe :
Anexa 1. Populaţia de 15 ani şi peste după situaţia economică, pe grupe de vîrstă, sexe şi medii
anul 2015

30
 31
mii persoane
Sexe, P e r s o a n e a c ti v e
Rata de Rata de Rata
medii,
Şomeri activitate, ocupare, şomajului
grupe de Total Ocupate
BIM % % BIM, %
vârstă

Total 1265,6 1203,6 62,1 42,4 40,3 4,9

15-24 ani 107,4 93,6 13,8 20,8 18,2 12,8
25-34 ani 320,6 300,0 20,6 48,1 45,0 6,4
35-44 ani 307,5 293,3 14,2 61,5 58,6 4,6
45-54 ani 298,7 290,1 8,6 62,4 60,6 2,9
55-64 ani 194,5 189,8 4,7 42,5 41,4 2,4
65 ani şi
peste 36,9 36,7 0,0 10,0 10,0 0,5

15-29 ani 269,4 243,2 26,2 30,9 27,9 9,7

15-64 ani 1228,7 1166,9 61,9 46,9 44,5 5,0
25-54 ani 926,8 883,4 43,4 56,3 53,7 4,7

Bărbaţi 639,0 599,7 39,3 45,1 42,3 6,2

15-24 ani 63,5 55,6 7,9 23,5 20,6 12,4
25-34 ani 176,2 162,3 13,9 51,1 47,0 7,9
35-44 ani 141,3 132,6 8,7 58,5 54,8 6,2
45-54 ani 132,8 127,4 5,3 60,6 58,2 4,0
55-64 ani 106,4 103,1 3,3 52,8 51,2 3,1
65 ani şi
peste 18,8 18,6 0,0 13,6 13,4 1,0

15-29 ani 158,3 141,8 16,4 34,3 30,7 10,4

15-64 ani 620,2 581,0 39,1 48,5 45,5 6,3
25-54 ani 450,3 422,3 28,0 55,9 52,4 6,2

Femei 626,6 603,9 22,7 39,9 38,4 3,6

15-24 ani 43,9 38,0 5,9 17,9 15,5 13,5
25-34 ani 144,4 137,7 6,7 44,8 42,7 4,6
35-44 ani 166,2 160,7 5,5 64,3 62,2 3,3
45-54 ani 165,9 162,7 3,3 63,9 62,7 2,0
55-64 ani 88,1 86,7 1,4 34,3 33,8 1,6
65 ani şi
peste 18,1 18,1 - 7,9 7,9 0,0

31
 32
mii persoane
Sexe, P e r s o a n e a c ti v e Rata de Rata de Rata
medii, Şomeri activitate, ocupare, şomajului
Total Ocupate
grupe de BIM % % BIM, %
vârstă
15-29 ani 111,2 101,3 9,8 27,2 24,8 8,9
15-64 ani 608,6 585,8 22,7 45,4 43,7 3,7
25-54 ani 476,5 461,1 15,4 56,7 54,9 3,2

Urban 593,5 555,3 38,3 44,9 42,0 6,4

15-24 ani 44,9 37,4 7,5 23,1 19,3 16,6
25-34 ani 174,6 161,9 12,8 54,4 50,4 7,3
35-44 ani 144,3 134,6 9,7 65,6 61,2 6,7
45-54 ani 134,3 128,8 5,5 65,5 62,8 4,1
55-64 ani 84,4 81,6 2,8 40,3 39,0 3,3
65 ani şi
peste 10,9 10,9 0,0 6,3 6,3 0,0

15-29 ani 138,0 122,8 15,2 37,6 33,4 11,0

15-64 ani 582,6 544,3 38,3 50,7 47,4 6,6
25-54 ani 453,2 425,3 28,0 60,8 57,0 6,2

Rural 672,1 648,3 23,8 40,4 38,9 3,5

15-24 ani 62,5 56,2 6,3 19,5 17,5 10,1
25-34 ani 146,0 138,1 7,9 42,2 39,9 5,4
35-44 ani 163,2 158,7 4,5 58,2 56,6 2,7
45-54 ani 164,4 161,3 3,1 60,1 59,0 1,9
55-64 ani 110,1 108,2 1,9 44,2 43,5 1,7
65 ani şi
peste 26,0 25,8 0,0 13,3 13,2 0,7

15-29 ani 131,4 120,4 11,1 26,1 23,9 8,4

15-64 ani 646,1 622,5 23,6 44,0 42,3 3,7
25-54 ani 473,6 458,1 15,4 52,6 50,9 3,3

Anexa 2. Populaţia ocupată pe activităţi, grupe de vîrstă, sexe şi medii

anul 2015

32
 33
mii persoane
Grupe de vârstă
Sexe, medii, activităţi 65 ani
Total 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64
economice şi
ani ani ani ani ani
peste

Total 1203,6 93,6 300,0 293,3 290,1 189,8 36,7

Agricultură, economia vâna-
tului şi pisicultură 381,9 32,0 67,4 87,6 93,2 76,6 25,0
Industrie 148,3 11,0 39,7 40,9 33,4 21,5 1,8
Construcţii 65,4 5,4 23,8 18,8 11,0 5,9 0,0
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul; Hoteluri şi
restaurant 189,6 21,4 60,0 47,0 42,8 17,5 0,0
Transporturi şi comunicaţii 76,3 4,6 22,2 17,4 19,1 12,5 0,0
Administraţie publică;
Învăţământ; Sănătate şi
asistenţă socială 235,8 13,1 52,5 56,5 66,7 41,0 5,9
Alte activităţi 106,4 6,1 34,4 25,2 23,8 14,8 2,2

Bărbaţi 599,7 55,6 162,3 132,6 127,4 103,1 18,6

Agricultură, economia vâna-
tului şi pisicultură 216,9 22,0 37,9 46,8 51,3 47,0 12,0
Industrie 81,7 5,8 21,3 19,9 18,9 14,4 0,0
Construcţii 60,0 5,3 22,3 16,8 9,7 5,7 0,0
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul; Hoteluri şi
restaurant 76,2 11,3 30,7 15,4 13,0 5,6 0,0
Transporturi şi comunicaţii 49,5 2,4 16,1 11,4 10,8 8,3 0,0
Administraţie publică;
Învăţământ; Sănătate şi
asistenţă socială 68,6 6,0 19,0 13,2 14,1 13,5 2,8
Alte activităţi 46,8 3,0 15,0 9,1 9,7 8,6 0,0

Agricultură, economia vâna-

tului şi pisicultură 165,0 10,0 29,5 40,9 41,9 29,7 13,0
Urban 555,3 37,4 161,9 134,6 128,8 81,6 10,9

33
 34
mii persoane
Grupe de vârstă
Sexe, medii, activităţi 65 ani
Total 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64
economice şi
ani ani ani ani ani
peste

Agricultură, economia vâna-

tului şi pisicultură 23,5 1,1 4,7 6,0 5,8 4,8 0,0
Industrie 93,8 5,3 23,7 26,9 20,6 15,7 1,6
Construcţii 36,1 2,1 11,9 11,0 6,3 4,5 0,0
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul; Hoteluri şi
restaurante 139,0 16,5 46,3 32,5 30,4 12,4 0,0

Rural 648,3 56,2 138,1 158,7 161,3 108,2 25,8

Agricultură, economia vâna-
tului şi pisicultură 358,4 30,9 62,7 81,6 87,4 71,8 23,9
Industrie 54,5 5,7 16,0 13,9 12,8 5,8 0,0
Construcţii 29,2 3,4 11,9 7,8 4,7 1,5 -
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul; Hoteluri şi
restaurante 50,6 4,9 13,7 14,5 12,4 5,0 0,0
Transporturi şi comunicaţii 21,9 1,1 4,8 5,9 6,8 3,2 0,0
Administraţie publică;
Învăţământ; Sănătate şi
asistenţă socială 112,0 7,9 23,7 29,6 31,7 17,9 0,0
Alte activităţi 21,8 2,2 5,4 5,5 5,6 3,0 0,0

34
 35
Anexa 3. Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă, sexe şi medii
anul 2015
mii persoane
Nivel de instruire
Sexe, medii, Mediu Secunda
grupe de Total Liceal; Primar sau
de r Gimnazi
vârstă Superior mediu fără şcoală
speciali- profesi al
general primară
tate onal

Total 1203,6 294,0 170,6 268,1 239,1 224,8 7,0

15-24 ani 93,6 14,5 9,8 18,7 18,0 30,9 1,8
25-34 ani 300,0 109,0 24,4 48,7 47,6 69,0 0,0
35-44 ani 293,3 65,0 41,2 69,4 57,9 58,9 0,0
45-54 ani 290,1 60,3 55,6 78,8 66,2 29,0 0,0
55-64 ani 189,8 36,9 34,3 48,9 44,3 25,1 0,0
65 ani şi
peste 36,7 8,3 5,3 3,7 5,0 11,9 2,5

Bărbaţi 599,7 128,1 64,3 174,5 110,5 118,0 4,2

15-24 ani 55,6 5,5 4,3 11,9 11,5 21,2 0,0
25-34 ani 162,3 54,6 12,5 31,7 26,2 36,3 0,0
35-44 ani 132,6 24,8 15,4 41,4 21,7 28,7 0,0
45-54 ani 127,4 20,6 16,0 48,9 27,3 14,4 0,0
55-64 ani 103,1 17,6 14,0 37,6 20,9 12,7 0,0
65 ani şi
peste 18,6 5,0 2,1 3,1 2,9 4,7 0,0

Femei 603,9 165,9 106,3 93,6 128,6 106,7 2,8

15-24 ani 38,0 9,0 5,5 6,8 6,5 9,6 0,0
25-34 ani 137,7 54,4 11,9 17,0 21,4 32,7 0,0
35-44 ani 160,7 40,3 25,8 28,0 36,2 30,3 0,0
45-54 ani 162,7 39,7 39,6 29,9 38,9 14,5 -
55-64 ani 86,7 19,3 20,3 11,2 23,4 12,4 0,0
65 ani şi
peste 18,1 3,2 3,2 0,6 2,1 7,3 1,6

Urban 555,3 221,6 92,6 103,9 95,9 40,6 0,0

15-24 ani 37,4 10,5 4,6 5,7 10,2 6,4 -
35
 36
25-34 ani 161,9 84,6 15,5 22,8 23,4 15,3 0,0
35-44 ani 134,6 48,7 23,3 26,6 24,6 11,0 0,0
45-54 ani 128,8 45,3 28,7 29,7 20,8 4,2 -
55-64 ani 81,6 26,6 18,0 18,0 16,0 3,1 -
65 ani şi
peste 10,9 5,9 2,5 0,0 0,0 0,0 0,0

Rural 648,3 72,4 78,0 164,2 143,2 184,1 6,3

15-24 ani 56,2 3,9 5,1 13,0 7,8 24,5 1,8
25-34 ani 138,1 24,4 8,9 25,9 24,2 53,7 0,0
35-44 ani 158,7 16,3 17,9 42,7 33,3 48,0 0,0
45-54 ani 161,3 15,0 26,9 49,1 45,4 24,7 0,0
55-64 ani 108,2 10,3 16,4 30,9 28,3 22,0 0,0
65 ani şi
peste 25,8 2,4 2,8 2,6 4,2 11,2 2,4

36
 37

BIBLIOGRAFIE

1. Aprecieri tradiţionale şi alternative ale şomajului în Republica Moldova.

2. Combaterea somajului in Republica Moldova:
https://www.google.md/#q=Combaterea+%C5%9Fomajului+
%C3%AEn+Republica+Moldova:+probleme++social-juridice.
3. Ocuparea fortei de munca si somajul in Republica Modova
. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5147.

4.Teza de doctorat „Somajul –Realitatea Vietii Sociale”

coordonator de teza Valeriu Capsîzu
5.Şomajul tinerilor şi sărăcia în Republica Moldova: situaţia actuală şi răspunsuri
posibile „Nick Maddock şi Lovita Ramguttee”
Nick Maddock este specialist în politici de dezvoltare rurală la Centrul Regional
al PNUD de la Bratislava. Lovita Ramguttee este manager de programe în
domeniul reducerii sărăciei la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
(PNUD) în Moldova.

6. Măsuri de combatere a somajului și perspective pentru viitor ale șomerilor 

https://ru.scribd.com/doc/96215415/M%C4%83suri-de-combatere-a-somajului-
%C8%99i-perspective-pentru-viitor-ale-%C8%99omerilor.

7.Macroeconomie si politici macroeconomice de Marius Bacescu

„Șomajul” pag.-717-747.
8.Macroeconomie de Dan Cucu „Natura si formele șomajului” pag.257-270.

37