Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana

FIȘĂ DE DOCUMENTARE NR. 3

CARACTERISTICE MORFOFIZIOLOGICE ALE

MICROORGANISMELOR

BACTERIILE

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare de tip procariot cu metabolism propriu și

reproducere asexuată prin diviziune binară. Au dimensiuni cuprinse între 1-20μm (micrometri,
1μm = 10-3mm = 0,001mm sau 1mm = 1000μm).

Morfologie

Celula bacteriană este formată în principal din înveliș celular, citoplasmă și nucleoid.

Învelișul celular este format, de la

exterior spre interior, din perete celular și
membrană celulară. Pe suprafața peretelui
celular, unele bacterii prezintă structuri
externe ce favorizează aderența (pili),
mobilitatea (flageli) și rezistența (capsulă).

În citoplasmă se găsesc ribozomi

(sintetizează proteine - au fost descoperiți de
biologul român George Emil Palade, care a
primit și premiul Nobel în Medicină),
plasmide (porțiuni de ADN circulare ce pot
fi transferate între bacterii), incluzii
(nutrienți, pigmenți, etc).

În centrul celulei se găsește

nucleoidul format dintr-un cromozom unic ce conține materialul genetic (ADN-ul) bacterian.

Anumite specii de bacterii (de ex. Bacillus, Clostridium) au o formă de rezistență numită
spor. Rolul sporului este asigurarea perpetuării speciei bacteriene în condiții nefavorabile de
viață.
 Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana

Principalele forme ale celulelor bacteriene sunt:

 coc (sferică)
 bacil (bastonaș)
 spirală: cu jumătate de spiră (vibrion - formă de virgulă), mai multe spire (spirochete).

Mai există și forme intermediare (cocobacil) sau forme determinate de formarea sporului în
interiorul bacteriei (băț de chibrit).

În funcție de specie, bateriile pot fi observate la microscop singure sau grupate. Organizarea
grupurilor la coci poate fi sub formă de diplococi (două bacterii), lanț (Streptococcus), ciorchine
(Staphylococcus). Bacilii pot fi dispuși singuri, ca diplobacili, streptobacili sau în palisadă
(formă de gard).

Staphylococcus aureus Streptococcus pyogenes Escherichia coli

(determină furunculi, (determină infecții cutanate, (tulpinile patogene determină
toxiinfecții alimentare, etc) faringite, etc) toxiinfecții alimentare)
coci grupați în ciorchine coci grupați în lanț cocobacili

Bacillus anthracis Clostridium tetani Vibrio cholerae

(determină antraxul) (determină tetanosul) (determină holera)
bacili grupați în lanț cu bacili sub formă de băț de bacterii sub formă de virgulă
sporul situat central chibrit datorită sporului (vibrioni)
situat terminal
 Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana

Caractere fiziologice

Bacteriile sunt caracterizate de o mare capacitate de adaptare, fiind răspândite pe cele

mai diverse medii datorită capacității acestora de a utiliza în nutriția lor compuși organici
macromoleculari (proteine, glucide, lipide) pe care le descompun cu ajutorul enzimelor pe care le
produc.

În raport cu temperatura, bacteriile se dezvoltă într-un interval larg, între 10 și 90°C,

putând supraviețui și la valori mai extreme. În forma vegetativă (activă), majoritatea bacteriilor
pot fi distruse prin pasteurizare (72°C), unele necesitând temperatura de fierbere (100°C). În
forma sporulată (de rezistență), bacteriile patogene de interes în sănătatea omului sunt distruse
la 121°C.

Intervalul de pH în care se pot dezvolta bacteriile este de 1-11, bacteriile acidotolerante

(lactice, acetice) preferând mediul mai acid ( sub pH 7) iar cele alcalotolerante (bacterii de
putrefacție) preferând mediul alcalin ( peste 7).

După presiunea osmotică a mediului, majoritatea bacteriilor preferă mediile izotone

(precum mediul intern al organismului), însă unele cresc în medii cu concentrații crescute de sare
(bacterii halofile - Staphylococcus aureus).

După hrănire, bacteriile pot fi autotrofe, heterotrofe și mixotrofe. Cele autotrofe își
asigură nevoile plastice și energetice din substanțe anorganice, cele heterotrofe se hrănesc cu
substanțe organice iar cele mixotrofe se pot hrăni în ambele moduri.

După atmosfera de incubare, bacteriile pot fi aerobe (folosesc oxigenul pentru

respirație, de ex. bacilul tuberculozei), facultativ anaerobe (pot folosi atât oxigenul cât și alte
gaze, majoritatea bacteriilor sunt de acest tip), anaerobe (nu se dezvoltă în prezența oxigenului,
folosesc alte gaze precum CO2 pentru respirație, majoritatea
bacteriilor sporogene fac parte din acest grup).

Reproducția bacteriilor este de tip asexuat și se

realizează prin diviziune binară. Atunci când bacteria are
suficienți nutrienți și este într-un mediu optim de dezvoltare începe
reproducerea prin replicarea (copierea) ADN-ului și crește în
volum de 2 ori. Cromozomii noi creați se deplasează la polii opuși
ai celulei și apoi are loc divizarea. În urma acestui proces rezultă 2
celule identice cu bacteria originală.