Sunteți pe pagina 1din 44

CURS OPTIONAL – JURNALISM DE INVESTIGATIE – CRJI

CUPRINS:

Introducere

I. Tehnici de investigatie jurnalistica – partea A


1. Etapele investigatiei jurnalistice
2. Sursele
3. Reprezentarea schematica
4. Interviul ca tehnica de investigatie
5. Tehnici speciale

II. Tehnici de investigatie jurnalistica – partea B (surse si tehnici alternative)


1. Documentare
- Investigatia la distanta
- Investigatia in mediul ostil
2. Paralela dintre munca ofiterului de informatie si jurnalist. Adunarea de informatii
3. Proiectul de investigatie
4. Non-articole de investigatie
5. Siguranta jurnalistului de investigatie si protectia subiectului

III. Punerea in valoare a investigatiei


1. Layout (Dragos Radulescu)
2. Imagine – Fotografia (Mihai Vasile)
3. Juridic (Doru Costea)
4. Rolul jurnalismului de investigatie si etica profesionala (codul deontologic si statutul
jurnalistului)

IV. Studii de caz

Traineri si Autori: Sorin OZON si Stefan CANDEA

Cotact: sorinozon@crji.org / stefancandea@crji.org


0740 309 072 / 0740 309 073

Nota: se fac referiri in general numai la jurnalismul de investigatie in presa scrisa, dar
majoritatea celor prezentate sunt aplicabile si jurnalismului de investigatie de
televiziune.

1
Particularitatile jurnalismului de investigatie

Jurnalismul de investigatie reprezinta cel mai greu si periculos gen de presa dar si cel
mai costisitor.
In acelasi timp, daca este practicat corect, acest gen de presa duce cel mai rapid
jurnalistul spre notorietate si prestigiu.
O diferenta dintre jurnalistul de investigatie si jurnalistul clasic ar fi ca primul
trebuie sa stapineasca toate tehnicile de presa si ca nu este specializat pe un domeniu
distinct (economic, social, monden, politic, sport etc). O investigatie complexa poate sa
cuprinda toate tehnicile jurnalistice si sa intrepatrunda toate domeniile.
Multi jurnalisti renumiti (mai ales din Franta) considera ca nu exista jurnalism de
investigatie ci doar jurnalism. Acestia considera ca orice demers jurnalistic este o
investigatie.
Cu toate acestea, jurnalismul de investigatie si-a cistigat locul si prestigiul ca domeniu
distinct in presa, domeniu pe care viseaza sa-l practice orice jurnalist.
Din aceste motive, jurnalistul de investigatie trebuie sa stapineasca foarte bine toate
tehnicile, toate genurile de presa si sa fie la curent cu tot ce se intimpla in orice
domeniu.
Definirea jurnalismului de investigatie rezulta din cinci cerinte de baza:
- pleaca de la initiativa si ideea proprie a jurnalistului
- subiectul nu a mai fost abordat
- toate probele care stau la baza investigatiei sint rezultatul eforturilor
jurnalistului
- subiectul este de mare interes public
- elucideaza fapte pe care altii incearca sa le ascunda publicului
Exista insa si o serie de grave confuzii care sint puse in circa jurnalismului de
investigatie. Iata citeva abordari care nu au nici o legatura cu aceasta indeltnicire:
- simpla relatare a unor fapte
- conspectarea din dosare (fie ele intocmite de catre organe abilitate in urma
unei anchete, fie ele “servite” de diverse persoane sau institutii din varii motive
sau interese)
- o poveste ce are la baza dovezi obtinute prin eforturile altei persoane decit
semnatarul articolului
- cind subiectul a fost provocat.
Prezentul curs, care se imbraca forma unui ghid al jurnalistului de investigatie, are la
baza exclusiv rezultatul experientei profesionale acumulata de catre autori in ani de
munca in acest domeniu precum si in urma mai multor cursuri de specialitate urmate
in tara si in strainatate. Din acest motiv, majoritatea studiilor de caz sint articole
semnate de catre autorii acestui curs si de colaboratori apropiati.
Acest curs este oferit Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul
Universitatii Bucuresti de catre Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie.
Cine doreste sa afle mai multe despre jurnalismul de investigatie din Romania poate
accesa site-ul web al organizatiei: www.crji.org
Traineri: Sorin OZON si Stefan CANDEA

2
I. TEHNICI DE INVESTIGATIE JURNALISTICA – A

1. Etapele investigatiei jurnalistice

Se recomanda ca investigatia jurnalistica sa se desfasoare intr-o echipa de doua


personae (mai multe persoane pune in pericol confidentialitatea subiectului/cu mai
putine este primejdios si greu de realizat).
O investigatie se poate intinde pe o perioada mai lunga de timp (de la o saptamina
pina la citeva luni).
Se recomanda ca, in paralel, sa se lucreze la mai multe subiecte.
Nu exista garantia ca se va ajunge la rezultatul scontat.
Daca investigatia se blocheaza este bine sa suspenzi cercetarile sau sa o anulezi in
favoarea altei investigatii

1.1 Criterii de alegere a unui subiect de investigatie jurnalistica

Sfaturi:
a) Ideal este ca subiectul sa fie ales independent de catre jurnalist, din proprie initiativa
b) Investigatia va dezvalui informatii noi si importante, informatii de interes public
c) Scopul final al investigatiei este publicarea in cel putin o publicatie (TV)
d) Jurnalistii trebuie sa faca dovada (prin sirul logic al povestii) ca detin informatii
concrete in ceea ce priveste subiectul propus (surse relevante, cazuri concrete,
documente), iar accesul la alte surse sa fie evaluat in mod realist
e) Jurnalistii vor lucra in concordanta cu standardele jurnalistice (profesionale si etice)
f) Se recomanda ca, inaintea publicarii, articolele sa fie prezentate juristilor pentru a
evita conflicte inutile in justitie
g) Daca investigatia stagneaza se recomanda ca jurnalistul sa renunte temporar la
subiect
h) Bugetul necesar investigatiei trebuie echilibrat in functie de importanta subiectului
si de posibilitatile publicatiei (postului TV)
i) Daca subiectul se dovedeste a fi deosebit de periculos pentru jurnalist se recomanda
renuntarea la investigatie
j) Sursele trebuie verificate intotdeauna

1.2 Alegerea subiectului


a) dupa “surse de inspiratie”:
- zvonuri (de exemplu, se zvoneste ca ministrul X ar detine o afacere) (studiu de caz
1)
- in urma unui eveniment (cum ar fi conferinte de presa, sau anuntarea unei licitatii
etc - de ex. intr-o conferinta de presa se aminteste, sau chiar se anunta ca s-a facut o
investitie, sau o licitatie – tot ce este legat de bani pulici este interesant) (studiu de
caz 2)
- pe baza informatiilor din mass media (de ex. aflati de la stiri ca Ministerul X si-a
reinnoit reteaua de computere) (studiu de caz 3)

3
- surse clasice
- baze de date (de ex. cautati numele unei personae intr-o baza de date si descoperiti
ca detine afaceri sau condamnari etc) (studiu de caz 4)
- observatii personale, idee proprie, curiozitatea jurnalistului (de ex. jurnalistul este
curios sa afle daca banii din bugetul local sint folositi corespunzator) (studiu de caz
5)
b) dupa impactul subiectului
- jurnalistul trebuie sa tina cont si sa evalueze impactul pe care-l va avea publicarea
subiectului
- trebuie evitata o confruntare in justitie cu subiectul investigatiei
- subiectul trebuie analizat si investigat pina cind jurnalistul este sigur ca impactul va
fi maxim (de ex. daca investighezi implicarea unui demnitar intr-o afacere oneroasa
trebuie sa te asiguri ca detii toate informatiile necesare si verificate pentru a asigura
impactul maxim al materialului. Nu este suficient sa faci o insiruire de firme la care
ministrul respectiv este asociat) (studiu de caz 6)
c) dupa interesul public
- jurnalistul trebuie sa delimiteze clar grupurile tinta carora se adreseaza investigatia
- daca nu descoperi un grup tinta inseamna ca subiectul este neinteresat
d) dupa buget
- costurile investigatiei trebuiesc aproximate de la inceput
- daca subiectul este de importanta mare iar institutia media la care lucrati nu-si
permite financiar sa o sustina (sau in cazul freelancers – vinzarea articolului nu
recupereaza costurile) este bine sa cautati finantari alternative si independente
(ONG-uri, alte publicatii, organizatii profesionalae, alti jurnalisti)
- daca subiectul este de interes minim iar costurile sint exagerat de mari se recomanda
aminarea subiectului
- bugetul trebuie sa tina cont (daca este cazul) si de cheltuielile cu bazele de date
- definitivarea bugetului se va face la terminarea predocumentarii, daca se ajunge
acolo
e) niciodata sa nu platiti o sursa vie pentru o informatie, un document sau o idee

1.3 Predocumentarea
- este cea mai importanta faza a investigatie pentru ca in functie de rezultatele
acesteia se poate stabilii daca subiectul merita continuat
- predocumentarea se va face folosind sursele clasice primare si ieftine (sau chiar
gratuite) cum sint: internetul, bazele de date, oameni, declaratii, arhive
- in aceasta faza, datele obtinute trebuie cel putin sa confirme motivele pentru care s-a
ales subiectul sau chiar sa scoata la iveala date spectaculoase
- evaluarea izvoarelor de informatie: accesibilitate, veridicitate, posibilitatea
verificarii surselor

1.4 Estimarea costurilor investigatiei (bugetul) se face dupa urmatoarea schema (se
include si cazul freelancers):
- costuri deplasare (masina, tren, avion)
- diurne
- folosire baze de date (estimativ)

4
- consumabile
- costuri pentru foto/video (inclusiv procesari, editari, montaje)
- costuri comunicatii (telefon, internet, fax)
- costuri vize, asigurari etc
- uzura tehnicii folosite
- neprevazute
- onorarii

1.5 Evaluarea datelor preliminare si alegerea locului de publicare


- pentru ca decizia finala de publicare a unui material o are editorul trebuie sa tineti
cont de releatia pe care o aveti cu acesta si sa-i explicati importanta materialului fara
a va dezvalui sursele
- editorul va tine conti si de costurile investigatiei
- investigatia va fi oprita de la publicare daca intra in conflict cu institutia media (de
ex. unui jurnalist de la o publicatie germana i s-a interzis publicarea unei investigatii
despre o renumita firma producatoare de tigari pe motiv ca aceastia si-ar retrage
publicitatea. Jurnalistul a actionat in instanta publicatia si a fost despagubit. In
Romania, o publicatie centrala importanta a interzis, fara nici o explicatie,
publicarea unui material ce descria afacerile oneroase ale unei persoane apropiate cu
Ministrul Transporturilor (studiu de caz 7). Autorii investigatiei au aflat ca editorul
avea o relatie speciala cu respectivul ministru si ca mai realiza, contra cost, o
emisiune la un post TV aflat sub influenta acestuia. Pe linga acestea, publicatia
detinea publicitate de la Ministerul Transportului. La insistentele autorilor, articolul
a fost publicat dar abia dupa 6 luni cind persoanele implicate reusisera sa se retraga
din toate afacerile descriese in investigatie)
- in cazul freelancers trebuie aleasa cu grija institutia media pentru publicare si
semnarea unui precontract pentru evitarea furtului de idee

1.6 Planul de actiune (strategia)


- denumirea proiectului
- tema proiectului
- de ce considerati ca subiectul ales este interesant pentru public
- ce rezultat scontati ca va avea materialul (reactii, impact, urmari, cistiguri)
- durata investigatiilor (defalcare: predocumentare, documentare, tehnici, intervievari,
redactare, editare, analiza)
- buget
- impartirea sarcinilor in echipa (daca este cazul)
- stabilirea deadline-ului – data publicarii
- forma publicarii (serial, block, casetari etc)
- planul de actiune trebuie sa fie foarte riguros pentru a evita timpii morti si pentru a
finaliza investigatie intr-un timp cit mai scurt
- stabilirea ipotezelor si a directiilor principale de lucru
- stabilirea echipei de lucru (daca este cazul) – se recomanda ca o investigatie dificila
sa se desfasore in echipa (cea mai buna formula este din 2 jurnalisti)
- se recomanda folosirea unui fotoreporter profesionist pentru a nu rata imaginea
- alegerea surselor si modul de lucru cu acestea

5
- depistarea persoanelor-martor (surselor vii) din investigatie
- programarea intilnirilor cu persoanele-martor din investigatie
- programarea intilnirilor cu persoanele – subiect in investigatie se recomanda a fi
stabilite la finalul documentarii
- clasificarea informatiilor preliminare si pregatirea
- alegerea tehnicilor de investigatie
Stabilirea sigurantei jurnalistului si protectiei subiectului precum si evaluarea pericolelor ce
pot aparea pe parcursul investigatiei reprezinta un aspect foarte important. In aceasta faza
se recomnda ca:
- sa tii informatiile despre conceptul povestii sau ideea acesteia in secret
- trateaza informatia pe principiul “nevoia de a sti” (“need to know” – adica stabilirea
nivelului de acces la informatie in cadrul echipei. Daca partenerului tau nu-i
foloseste la nimic o informatie este mai bine sa nu o stie sau sa nu aibe acces la ea)
- daca este nevoie, da indeii sau conceptului o identitate falsa
- pune la punct o schita privind securitatea:
o discuta cu politia, alte surse, consulta materialele de arhiva din pesa – pentru
a realiza un profil al istoriei violentei privind “subiectul” povestii
o evalueaza posibilitatile de existenta ale violentei de care a dat dovada pina in
prezent “subiectul” , in ce forma si in ce mod

1.7 Documentarea
Indiferent de circumstante, jurnalistul nu trebuie sa incalce legile si etica profesionala si nu
are voie sa oblige subiectul sa savirseasca actiuni ilegale care folosesc anchetei.
Elementul de baza al investigatiei jurnalistice este documentarea.
Aceasta trebuie sa fie ordonata, detaliata si foarte atenta.
Urmatorul pas este reverificarea datelor si informatiilor primate.
Toate datele vor fi pastrate intr-o baza proprie de date dupa ce au fost clasificate si arhivate.
Pentru efectuarea investigatiei jurnalistul are la-ndemina mai multe instrumente:
- persoane ca izvoare de informare (surse vii)
- documente si interpretarea corecta a acestora
- interviuri
- baze de date
- tehnici speciale (aparatura speciala, “schimbarea profesiei” etc)
Elementele documentarii:
- prelucrarea datelor primare
- ordonarea agendei cu notite
- ordonarea si clasificarea documentelor obtinute
- ordonarea si clasificarea informatiilor obtinute
- verificarea informatiilor preliminare prin toate mijloacele legale disponibile
- folosirea surselor (persoane, baze de date, internet, arhive etc)
- intervievarea persoanelor – martor din investigatie
- intervievarea persoanelor – subiect (“acuzatii”) din investigatie
- efectuarea unuei scheme a investigatiei (in power point) – de ex o schema care
reprezinta hatzisul firmelor detinute de o persoana sau grup investigat (usureaza
foarte mult vizualizarea “focarului”) sau legaturile dintre diverse personae de
afaceri sau rudenie din investigatie

6
- evaluarea informatiilor obtinute si veridicitatea acestora (documente, declaratii,
probe video, audio sau scrise)

1.8 Redactarea articolului


Nu vom explica cum se redacteaza articolul ci vom enumera citeva reguli care trebuiesc
respectate:
- stabilirea punctului forte al investigatiei
- renuntarea la informatiile inutile, obositoare pentru cititor
- sortarea informatiilor: se vor folosi doar informatiile sigure si verificate (nu se va
tine cont de zvonuri, presupuneri, pareri ale unor surse sau pareri personale)
- articolul va fi scris pe intelesul tuturor (daca folosirea unui termen mai tehnic este
inevitabila tebuie ca acesta sa fie explicat)
- alegerea unui titlu
- se recomanda fragmentarea textului cu subtitluri
- daca ai realizat o schema de sustinere a textului nu ezita sa o publici
- materialul va fi redactat in functie de lina institutiei media care-l va publica
- alegerea ilustratiilor (se recomanda cererea parerii foreporterului profesionist care a
colaborat cu echipa de investigatie) si explicarea lor
Jurnalistul nu trebuie niciodata sa-si exprime in articolele de investigatie parerea sau opinia
proprie. Deasemenea, jurnalistul nu trebuie sa acuze, sa infiereze sau sa se substituie unei
instante de juecata. Aceastea trebuie sa reiasa din firul logic al povestii.

1.9 Consultarea unui jurist


- pentru a evita o confruntare inutila in justitie cu subiectul investigatiei este bine ca
un jurist sa “perieze” articolul final
- confruntarea in justitie inseamna pierdere de timp si de bani, iar o mica greseala
scapata in articol poate duce chiar la finalizarea carierei de jurnalist
- consultarea unui jurist nu inseamna ca vei fi cenzurat ci doar ca recunosti si respecti
munca si importanta acestuia care poate sa-ti explice cum poti sa spui acelasi lucru
dar in alta forma

1.10 Lay out

Este foarte important la ce rezultate ajungi cu investigatia, dar la fel de important este cum
iti prezinti in cele din urma investigatia cititorilor. Articolul sau reportajul va avea impact
nu numai datorita subiectului abordat, dar si datorita felului in care este ambalat si
prezentat.

1.11 Continuarea investigatiei (studiu de caz 8)


- in functie de impactul materialului dupa publicare, se poate decide aprofundarea si
continuarea subiectului
- publicarea investigatiei poate duce catre noi fire ce trebuie investigate: atrage noi
surse (nescoperite pe parcursul investigatiei sau care nu au dorit sa iasa la rampa)
care pot contribui la prelungirea si largirea subiectului; persoanele – subiect pot
riposta (prin conferinte de presa, dezmintiri, contra – articole)

7
- subiectul se poate transforma in campanie de presa

2. Sursele

Clasificarea surselor de informare, dobindirea si lucrul cu sursele, renuntarea la surse

Lucrul cu sursele este cea mai sensibila parte a investigatiei jurnalistice, acestea fiind vitale
pentru jurnalist. Alegerea si folosirea surselor este arta de baza a jurnalistului de
investigatie. Toate mijloacele prin care jurnalistul obtine o informatie se numesc surse.
Dezvaluirea unei surse nu se face niciodata fara acordul acesteia.
O sursa care ofera informatii contracost sau in schimbul unui serviciu trebuie evitata de
catre jurnalist. Niciodata sa nu primiti avantaje materiale de la surse, nici macar mici
atentii.
Se recomanda sa nu fiti unicul purator al informatiei.

2.1 Tipuri de surse:

1. dupa gradul de accesibilitate


a). surse deschise (mass-media, communicate de presa oficiale, serviciile de presa,
conferinte de presa, instantele de judecata etc)
b). surse partial deschise (comunicatele si documentele la care nu are acces publicul
larg dar sint de uz oficial – faxuri, conversatii, interviuri, declaratii)

2. dupa purtatorul informatiei


a). surse insufletite (sau vii) – sint reprezentate de catre oameni (sint cele mai pretioase
pentru ca pot fi unice sau permanente), si se impart in:
- unice - care ofera informatia doar asupra unui subiect si ofera jurnalistului
exclusivitate. Aceste surse trebuie verificate foarte riguros.
- permanente – care ofera informatii permanent . Acest tip de sursa sint de obicei de
incredere (sursa unica se poate transforma in sursa permanenta)
- confidentiale – care nu doresc sa-si faca publica identitatea din motive obiective
(acetea pot fi si surse unice si permanente)
- anonime (sau ascunse) – care nu dezvaluie jurnalistului identitatea sau nici un
amanunt despre ea (sint cele mai periculoase si trebuiesc verificate cu mare precautie)
b). sursele neinsufletite – sint, de regula, documente de uz oficial cu nivel diferit de
accesibilitate (documente, pagini web, baze de date, inregistrari audio sau video,
fotografii) – reprezinta cele mai sigure probe ale jurnalsitului.

3. sursele expert
- care pot fi personae experte in diverse domenii (economisti, avocati etc) sau manuale,
carti, publicatii de specialitate etc.

4. baze de date si internet


- care pot fi electronice sau clasice, ori baza de date proprie
Investigatiile asistate de computer reprezinta tehnici pe cît de eficiente pe atît de putin
costisitoare. Este un domeniu în continua dezvoltare, dar care ajuta enorm finalizarea unor

8
investigatii de amploare. Va prezentam o lista cu adrese web care pot fi folosite ca resurse
de verificare si obtinere de informatii.
Adrese la care se pot afla informatii despre companiile înregistrate în România:
www.ccir.ro
www.onrc.ro
Adresa web a Ministerului Finantelor unde pot fi cautate gratuit datele de bilant ale
companiilor si asociatiilor din România:
www.mfin.ro
Adresa web unde pot fi gasite informatii despre compani românesti cotate la Bursa
www.rasd.ro

Adresa la care se pot afla informatii despre companiile înregistrate în lume:


www.lexis-nexis.com - contine si o imensa baza de date referitoare la cetatenii sau
rezidentii americani, la ziarele din SUA sau din lume.
O parte din baza de date creata pentru agentia americana CIA, formata din articole adunate
din toata lumea si traduse în engleza (inclusiv emisiuni radio sau tv)
wnc.fedworld.gov
O pagina web care prezinta istoria si continutul multor site-uri care au fost modificate în
timp
web.archive.org
Adresa de unde poate fi descarcat un motor profesionist de cautare – copernic:
www.copernic.com
Adresa de unde poate fi descarcat gratuit un soft special de criptare a emailurilor si a
fisierelor calculatorului – PGP
www.pgp.com
Arhiva care contine marea majoritate a ONG-urilor active în lume:
www.idealist.org

Adresa unde pot fi cautate IP-urile de computere, traseul informatiei pe internet precum si
proprietarul IP-ului si al domeniului:
www.domainwhitepages.com

5. prin Legea Nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de
interes public

2.2 Dobindirea surselor se face dupa mai multe metode:

9
1. In cazul surselor deschise si partial deschise:
- jurnalistul de investigatie trebuie sa fie la curent cu toate evenimentele indiferent de
domeniu (politic, social economic, sportiv, monden etc). Pentru aceasta trebuie sa
scaneze permanent presa si stirile.
- daca lucreaza in cadrul unei redactii, jurnalistul de investigatie trebuie sa aiba acces la
toate comunicatele si documentele care parvin redactiei.

2. In cazul surselor clasificate dupa purtatorul informatiei:


a). Surse insufletite (sau vii)
- sursa trebuie studiata cu atentie (trebuie sa se stie cit mai multe despre sursa –
personalitate, biografie etc)
- clasificarea sursei – pentru a se sti cum se stabileste relatia cu aceasta
- cunoasterea tacticilor de creare, mentinere si renuntare la surse
- contactul cu sursa – trebuie stabilita tactica exacta de abordare a sursei pentru a
minimaliza riscul unui esec
- sursa poate fi abordata si prin intermediari
- sursa rebuie sa aiba tot timpul o atitudine buna fata de jurnalist
- sursa trebuie sa ramina confidentiala daca aceasta doreste acest lucru
b). In cazul surselor neinsufletite:
- se obtin de la surse insufletite sau prin tehnici de investigare (inclusiv cele speciale)
- veridicitatea informatilor trebuie clarificata obligatoriu
3. In cazul surselor expert
- acestea pot fi abordate direct cerindu-i-se sprijinul punctual intr-o problema tehnica
necunoscuta jurnalistului (de ex mecanismele de functionare a unui cont bancar -
bancher, sau interpretarea unei legi - jurist) fara a-i face cunoscut subiectul
investigat
- acestea pot fi surse unice, permanente sau confidentiale
- puteti cere doar sa va ghideze spre sursa de informare (o carte, un manual, un curs
etc)
4. In cazul bazelor de date
a).Folosirea bazelor de date electronice se face contracost sau gratuit (in functie de baza
– de ex Lexis-nexis si ONRC sint contracost, iar Ministerul de Finante gratuit) sau
printr-un intermediar – sursa insufletita (cazul bazei de date a Politiei Rutiere pentru
aflarea proprietarului unei masini cunoscind numarul de inmatriculare). Mai exista baze
de date care sint platite o singura data si pot fi folosite pina la updatarea lor (cum sint
hartile electronice, cartea de telefoane etc.)
b). Abordarea bazelor de date clasice se face direct (de ex la arhivele statului sau
Ministerul de Justitie se face printr-o acreditare, iar intr-o biblioteca printr-un
abonament)
c). Baza de date propie se realizeaza in timp.
6. Prin Legea accesului la informatie se completeaza o cere tip catre institutia de unde
se doreste sa se afle informatiile necesare

2.3 Lucrul cu sursele


Lucrul cu sursele este arta jurnalistului de investigatie.

10
Folosirea acestei tehnici va fi mai usoara daca jurnalistul tine cont de toti pasii premergatori
acestei actiuni.

1. Lucrul cu sursele surse deschise si partial deschise:


- clasificati informatia
- verificati provenienta informatiei
- verificati veridicitatea informatiei
- evaluati importanta informatiei
- intotdeauna sa faceti o copie informatiei pe care sa o pastrati intr-un loc diferit.
- pastrati secretul informatiei pentru a evita concurenta

2. Lucrul cu sursele clasificate dupa purtatorul informatiei:


a). Surse insufletite
- este inacceptabila intrarea in intimitati cu sursa
- clasificati sursa
- nu platiti niciodata sursele de acest tip
- nu dezvalutiti sursei ce ati aflat din alta sursa
- nu-i deconspirati alte surse
- verificati intotdeauna informatiile oferite de catre sursa
- nu va intilniti niciodata cu o sursa daca gradul de risc este ridicat
- fiti suspiciosi la orice informatie oferita
- chestionati sursa cit mai amanuntit despre informatiile oferite
- nu promiteti nimic sursei
- incercati sa aflati ce interes are sursa de a va furniza informatia
- sursa poate fi abordata si prin intermediari
- sursa trebuie sa ramina confidentiala daca aceasta doreste acest lucru
b). sursele neinsufletite:
- clasificti informatiile
- arhivati si stocati informatiile
- efectuati copii dupa informatiile procurate pe care sa le pastrati intr-un loc diferit
- cereti parerea unui expert daca nu reusiti sa deslusiti adevaratul sens al informatiei.
3. Lucrul cu sursele expert:
- verificati daca sursa este competenta in a va acorda sprijinul
- verificati daca sursa nu are vreun interes in subiectul investigat
- nu-i dezvaluiti celelalte surse
- nu-i dezvaluiti alte informatii
- clasificati, arhivati si stocati informatia obtinuta
- cereti o explicatie punctuala, la modul general fara a intra in detaliile investigatiei in curs
- cereti exemple

4.. Lucrul cu bazele de date si internetul (mai multe amanunte in partea a II-a)
Baza de date proprie
Se recomanda clasificarea, arhivarea si stocarea tuturor informatiilor dobindite de la surse
intr-o baza de date proprie. Introduceti in propria baza de date si informatii care pe moment
par nefolositoare. Niciodata nu stiti cind veti avea nevoie de ele. (studiu de caz 6)
Crearea si folosirea bazei de date proprie este esentiala in munca jurnalistului.

11
O baza de date proprie clasica poate sa cuprinda ziare, carti, inregistrari audio/video,
fotografii, documente, copii dupa documente etc. Aceasta se formeaza in timp, necesita un
spatiu mare de depozitare si cautarea unei informatii “fura” mult timp.
O baza de date electronica este mai simplu de utilizat si nu ocupa decit spatiul din computer
sau de pe CD-uri. Aceasta se alimenteaza permanent si se realizeaza dupa mai multe criterii
de cautare (folosind cel mai bine un program specializat):
- nume
- locatie
- denumirea generica a afacerii
- data
- cuvinte cheie
Baza de date personala se alimenteaza incontinuu si este in permanenta dezvolatre.

2.4 Renuntarea la surse


Daca sursele nu devin permanete este necesara renuntarea la acestea, cel putin temporar. O
renuntare temporara la o sursa poarta denumirea de “conservare a sursei” sau “adormire a
sursei”. Reconectarea la o astfel de sursa se face doar cind este necesar, deci nu trebuie
“intretinuta”. “Intretinerea” unei surse se realizeaza printr-un contact pemanent cu aceasta
din necesitatea de a obtine informatii sau numai din curtoazie ( in speranta ca vei mai
obtine in viitor si alte informatii sau ca o vei folosi la nevoie mai usor).
Sursele permanente sint acelea care au fost verificate in timp si in care exista incredere
reciproca.
De cele mai multe ori “racirea” de sursa vine de la sine.
Important este sa-ti dai seama cind trebuie sa renunti la o sursa si daca trebuie sa faci acest
lucru si in ce mod.
Se recomanda renuntarea la sursele necredibile, care te bombardeaza si te sufoca cu
informatii nefolositoare, care ti-au oferit informatii false, care au interese ascunse si
imorale, care sint compromise, care cer favoruri sau bunuri materiale in schimbul
informatiilor.
Se mai renunta la surse pentru protectia proprie, a sursei sau a subiectului investigat.
Renuntarea la surse se face intr-un mod amiabil si civilizat.

3. Reprezentarea schematica

Efectuarea unuei scheme a investigatiei (in power point) usreaza foarte mult munca
jurnalistului. Prin acesta se poate vizualiza mai usor legaturile dintre diverse persoane,
afaceri sau interese. De exemplu, reprezentarea schematica a unui hatis de firme detinute de
catre o persoana sau grup investigat usureaza foarte mult vizualizarea “focarului”, al
punctului cheie al investigatiei.
O shema se realizeaza foarte simplu:
- efectuati fise pentru fiecare persoana, firma sau afacere in parte (aceasta fisare este
utila si pentru alimentarea bazei de date propri)
- stabiliti prioritatile investigatiei este punctul de plecare al schemei (de ex daca se
stabileste o persoana, in jurul acesteia se construieste schema prin legaturile stabilite
in fisare)

12
- mai inti schitati o schema cu creionul pe hirtie (la inceput vor fi mai multe variante,
dar intr-un final se va ajunge la schema optima care va fi realizata in power point)
- pentru fiecare directie se stabileste un simbol (de ex numele de personae se trec intr-
un oval, numele de firme intr-un dreptunghi etc)
- trecerea in power point se face mai simplu ignorind, la inceput, numele. Pur si
simplu se numara cite nume de personae (ovale) si cite firme (dreptunghiuri) va
cumprinde schema. Se multiplica si se aseaza provizoriu in schema conform schitei.
Se completeaza fiecare simbol cu numele din fise. Dupa aceasta se traseaza liniile
de legatura (pentru un nume actionar intr-o firma se aplica o sageata de la nume –
oval catre firma – dreptunghi). Trebuie sa se aibe in vedere ca, pe cit posibil, liniile
sa nu se intretaie. Pe liniile de legatura se poate scrie scurte explicatii (de ex asociat,
sau administrator, sau gradul de rudenie etc)
- pentru o mai buna reprezentare si vizualizare unele spatii se pot colora
- vezi schemele din studiile de caz 17, 18, 19, 20

4. Interviul ca tehnica de investigatie

Interviul este o tehnica jurnalistica pe care putini o stapinesc. Simpla insiruire a unor
intrebari la care s-au primit raspunsuri nu este un interviu ci mai degraba un chestionar.
Interviul este considerat cel mai important element din munca jurnalistului de investigatie
ocupind cea mai mare pondere in activitatea acestuia. De fiecare data cind jurnalistul intra
in contact cu o persoana cu scopul de a obtine informatii acesta nu face altceva decit sa
realizeze un interviu. Din aceste motive jurnalistul trebuie sa stie sa conduca un interviu si
sa stapineasca aceasta “arta” foarte bine.
Tehica interviului se dobindeste in timp si “tradeaza” experienta jurnalistului.
Inainte de a aborda o persoana in vederea intervievarii sale, jurnalistul terbuie sa tina cont
de urmatoarele sfaturi:
- la baza interviului trebuie sa existe o documentare serioasa
- persoana cu care urmeaza sa intrati in contact trebuie studiata cu atentie inainte de
intilnire
- stabiliti ora, locul si data interviului astfel incit sa asigurati succesul investigatiei
- alegerea locului de intilnire trebuie sa fie cunoscut jurnalistului (recomandabil ca
aceasta sa se desfasoare intr-un loc public sau in redactie)
- nu mergeti in secret pentru realizarea unui interviu – cel putin o persoana de
incredere sa cunoasca locul si persoana cu care va intilniti
- stabiliti citeva linii si intrebari generale inainte de interviu (un plan de actiune, o
strategie)
- pentru obtinera unui interviu trebuie sa adopti o atitudine corespunzatoare. Daca
vorbesti urit sau acuzi din start nu vei obtine interviul.
- niciodata sa nu lasati impesia interlocutorului ca ii sinteti dusman
- nu va limitati doar la intebarile stabilite in prealabil pentru ca pe parcursul discutiei
pot aparea intrebari noi si foarte importante
- formulati intrebarile foarte clar
- nu folositi intrebari care sa induca raspunsul
- nu lasati persoana intervievata sa preia controlul discutiei

13
- fiti foarte atent la discutie pentru a putea interveni in orice moment cu o intrebare
noua sau pentru a va da seama daca interlocutorul este sincer
- trebuie sa tineti cont ca a doua oara s-ar putea sa nu mai aveti ocazia sa realizati
interviul
- fiti tenaci si insistenti dar fara a deveni obraznici sau a irita interlocutorul
- nu provocati interlocutorul
- nu dati interlocutorului posibiliataea de a putea evalua cit stiti
- inregistrati discutia numai daca interlocutorul este de acord cu acest fapt
- la sfirsitul interviului asigurati-va ca interlocutorul nu mai are nimic de adaugat si
cereti permisiunea unei noi intilniri daca va fi cazul
- nu intirziati la intilniri

4.1 Clasificarea interviurilor:


a). Dupa persoana abordata:
1. Interviul direct. Este genul de interviu in care interlocutorul este de acord sa
furnizeze informatiile necesare jurnalistului. In acest caz, intervievatii pot fi
abordati direct de catre jurnalist sau sa vina ei, din proprie initiativa, catre jurnalist.
Interesul jurnalistului este de a pune cit mai multe intrebari pentru a se asigura ca
intelege subiectul. Daca ramin lucruri nedeslusite jurnalistul poate reaborda
interlocutorul pentru ca acesta ramine dispus sa “vorbeasca”. Aceasta modalitate
implica riscuri minime pentru jurnalist.
2. Interviul ascuns. Se aplica mai ales persoanelor care nu sint dornice sa-ti ofere
informatii sau, cum se mai spune, sa “vorbeasca”. Din acest motiv jurnalistul
trebuie sa fie perspicace si sa-l ia pe ocolite fara a-i dezvalui din start care-i sint
intentiile si ce doreste sa afle cu adevarat. Jurnalistul trebuie sa stie sa conduca
interviul si sa-si aduca interlocutorul unde doreste fara a-l provoca pe acesta sa dea
raspunsuri neadevarate doar pentru ca asa cade bine investigatiei. Din acest motiv
jurnalistul nu trebuie sa ceara mai mult decit i se poate da. Daca nu se tine cont de
aceste lucruri risti sa-ti expui inutil interlocutorul sau sa te trezesti ca discutia a fost
inutila.
3. Interviul de baza. Aceasta discutie se presupune ca are loc cu persoana sau
persoanele care sint subiectul investigatiei. Acest interviu nu trebuie sa devina o
simpla formalitate doar pentru a convinge ca s-a respectat deontologia profesionala
care cere si o discutie cu persoanele “incriminate”. Jurnalistul trebuie sa tina cont ca
acest interviu poate sa elucideze multe parti ale investigatiei si chiar sa
“incrimineze” mai rau interlocurorul. In urma interviului aplicat corect, persoana
“incriminata” poate deveni o sursa de informare importanta in cadrul investigatiei.
Ideal este ca acest interviu sa aibe loc la inceputul investigatiei (dupa
predocumentare cind nu detii toate elementele “incriminative”) si sa fie duplicat la
sfirsitul acesteia. Din pacate, folosind aceasta metoda este putin probabil ca sa obtii
un al doilea interviu. De aceea, cel mai des se planifica la sfirsitul documentarii cind
jurnalistul detine toate informatiile si poate sa-si surprinda mai usor interlocutorul.
Importanta este si atitudinea jurnalistului. El nu trebuie sa se prezinte ca detinatorul
adevarului absolut sau sa incrimineze cu orice pret pe cineva. Scopul interviului
trebuie sa fie doar elucidarea problemelor ivite pe parcursul investigatiei.
Interlocutorul trebuie convins ca scopul interviului este de a face lumina.

14
b). Dupa modul de abordare:
4. Interviul incrucisat. Aceasta tehnica se foloseste pentru a verifica incrucisat
afirmatiile interlocutorilor. Se aplica mai multor persoane cu care se discuta pe
aceiasi structura si despre aceiasi problematica. La sfirsit se fac comparatii si daca
este cazul se reia discutia cu persoanele in a caror declaratii exista neconcordante.
Se ai foloseste denumirea de “interviu incrucisat” si atunci cind la partenerul de
discutie se prezinta doi (sau chiar mai multi) jurnalisti care-l supun pe acesta unui
adevarat tir de intrebari.
5. Interviul focalizat. Se aplica intr-o de discutie pe un singur subiect. Metoda se
aplica pentru a “toca” subiectul pina la epuizare abordindu-l din mai multe directii
si perspective. (se aplica, de exemplu, cind detii o proba indubitabila si doresti, cu
tot dinadinsul, sa-ti faci interlocutorul sa recunoasca inainte sa-i arati proba.)
6. Interviul ricosat. Se foloseste cind nu cunosti nimic despre interlocutor sau nu
stapinesti bine subiectul si te feresti sa abordezi problema direct. In aceasta faza,
pina sa intri in subiect, discuti pe ocolite, prin “ricoseuri”, abordezi problema din
alte unghiuri, discuti despre cazuri asemanatoare pina realizezi in ce ape se scalda
interlocutorul. Se mai aplica cind nu esti sigur ca intervievatul are habar despre
subiectul care te intereseaza si nu doresti sa-l cunoasca.
7. Interviul rol. Acest gen cuprinde doua laturi: cind jurnalistul lucreaza sub acoperire
si isi asuma un “rol” sau cind, in timpul interviului, adopta o alta atitudine decit a
jurnalistului normal. In primul caz lucrurile sint clare: jurnalistul isi asuma mari
riscuri si nu poate intra in “rol” decit in urma unei documentari serioase si a unui
plan de actiune foarte bine stabilit. Al doilea caz se aplica de obicei cind jurnalistul
nu detine multe elemente sau doreste sa-si “pacaleasca” interlocutorul adoptind o
atitudine de naiv, de distrat sau chiar de prost in speranta ca acesta va “scapa”
informatii interesante sau raspunsuri prin care-si tradeaza caracterul.

5. Tehnici speciale de investigatie si echipamentul special

Tehnicile speciale de investigatie si echipamentele speciale sint folosite mai rar si implica,
de obicei, mari riscuri si costuri ridicate.
Aceste tehnici sint folosite in special de jurnalistii cu experienta sau de catre freelancers
care doresc cu orice pret obtinerea unui material spectaculos care sa le aduca rapid faima si
mari sume de bani. Din acest motiv, de foarte multe ori, aceste tehnici au fost folosite
incalcindu-se deontologia profesionala si chiar incalcind drepturile altor persoane. Din
aceste motive, tehnicile speciale sint foarte controversate si de unii chiar blamate spunindu-
se ca nu au nici o legatura cu jurnalismul. Dintre acestea fac parte mai ales tehnicile in care
sint folosite aparaturi speciale cum ar fi camere ascunse, microfoane, scanari de frecvente,
interceptari de telefoane, spargerea de coduri sau parole sau chiar violarea computerelor sau
a paginilor de web.
Cu toate acestea, exista cazuri cind informatii de mare interes public nu pot fi obtinute decit
la limita incalcarii legii. (De exemplu este discutabil daca se justifica spargerea unei pagini
de web frecventata de catre pedofili cu scopul de a afla mai multe informatii despre cei ce o
intretin sau o acceseaza. Raspunsul cu o ilegalitate la o alta ilegalitate este discutabil in
acest caz. Mai multe amanunte si clarificari cititi in partea a III-a, din cursul “Juridic”).

15
Cel mai important de retinut este ca atunci cind jurnalistul foloseste astfel de tehnici sa se
asigure ca nu incalca legea, deontologia profesionala, nu provoaca subiectul si ca merita
intr-adevar sa-si asume riscurile.

5.1 Folosirea camerei ascunse (studiile de caz 15 si 16 – “Reporter incognito 1 si 2”)


Tehnicile speciale ridica anumite probeleme de etica, dar daca jurnalistul nu comite si nu
instiga la ilegalitati, iar interesul public pentru subiectul investigat este dovedit atunci
aceasta problema cintareste mai putin.
La noi sint foarte rar folosite aparaturile speciale in investigatiile jurnalistice. Cele mai
folosite sint camera ascunsa si inregistrarea convorbirilor (telefonice sau direct).
Daca in cazul inregistrarilor convorbirilor lucrurile sint mai simple deoarce nimeni nu te
poate opri sa inregistrezi propria discutie (riscurile fiind doar sa fi descoperit sau sa fi
acuzat de folosirea necorespunzatoare a acestora), in cazul camerei ascunse lucrurile se
complica.
Camera poate fi ascunsa in diverse locuri si obiecte: de la o camera normala ascunsa intr-o
incapere sau in spatele unei oglinzi (s-au vazut cazuri cind a fost ascunsa chiar intr-o
sacosa), pina la camere in miniatura mascate in ochelari, pixuri, brichete, nasturi, pachete
de tigari etc.
Camerele in miniatura se folosesc atunci cind reporterul doreste sa obtina imagini dintr-un
loc in care nu are nici o sansa cu o camera la vedere, cind lucreaza sub acoperire sau in
timpul flagrantelor.
Folosirea acestui gen de camera implica mari riscuri si pentru jurnalist si pentru succesul
reportajului. Riscul jurnalistului este de a-i fi descoperita camera sau accesoriile (cu urmari
diverse pentru el), iar riscul pentru reportaj exista pentru ca imaginile obtinute nu sint de o
calitate foarte buna, iar autonomia aparaturii este foarte mica.
Din aceste motive este obligatoriu sa lucrati in echipa la aceste cazuri, sa realizati o
strategie (un plan de actiune) foarte precisa si, inainte de inceperea filmarilor, sa faceti o
recunoastere amanuntita a persoanelor si a locurilor unde veti desfasura fimarile precum si
o documentare minutioasa a subiectului. Toate acestea pentu a minimaliza riscurile si
pentru ca nu este sigur ca a doua oara veti va mai avea ocazia sa patrundeti in locul vizat cu
o camera ascunsa.
Ideal este ca aceste tehnici de investigatie sa reprezinte doar o etapa din documentarea
jurnalistului menita de a contribui la investigatia finala.

5.2 Desantul
O alta tehnica speciala de investigatie este cea de tip desant. Acest lucru se traduce pe scurt
in concentrarea unui numar mare de jurnalisti intr-o zona restrinsa. Aceasta tehnica nu
implica mari riscuri dar este costisitoare.
Desantul, termen imprumutat din vocabularul armatei, a fost aplicat jurnalistic pentru prima
oara in anul 1976, in Arizona, Statele Unite cind un ziarist, membru IRE a fost asasinat in
timpul unei investigatii. Socati, colegii lui de la IRE au reactionat intr-un mod fara
precedent. Au format o echipa in componenta careia au intra 10 cotidiane si posturi TV din
intraga SUA care s-a deplasat in Arizona. Jurnalistii s-au decis ca, pe parcursul celor 5 luni
in care au “ras” intreaga Arizona, sa nu gaseasca doar asasinul colegului lor, dar si
radacinile atit de adinci ale coruptiei, capabila sa ucida un reporter. Prin aceasta actiune

16
jurnalistii erau hotariti sa demonstreze capilor crimei organizate ca moartea unui coleg de-
al lor nu ii va opri sa scrie despre ei; dimpotriva, ii va stimula suta la suta.
La o scara mai redusa, acest gen de investigatie a fost aplicat si in Romania, de doua ori
pina acum, de catre Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie. Prima oara in luna
iulie 2004, la Iasi unde doi traineri CRJI au coordonat un grup de 11 studenti in cadrul unei
scoli de vara (studiu de caz 9) si a doua oara, in august, la Constanta, unde au participat 17
membri CRJI.
Dupa cum spuneam, acest gen de actiune este foarte costitor si necesita o coordonare foarte
buna si o buna intelegere intre participanti.
Pentru ca rezultatele unui desant sa fie cele scontate trebuiesc urmati urmatorii pasi (in
cazul ca exista fondurile necesare):
- selectarea grupului de jurnalisti cu care se va desfasura desantul
- stabilirea zonei/orasului unde se va desfasura desantul
- stabilirea perioadei si a duratei desantului
- impartirea zonei pe sectoare de interese (economic, politic, social, administrativ,
lume intrlopa etc)
- impartirea grupului de jurnalisti pe echipe de lucru
- repartizarea sectoarelor de interes pe echipe
- predocumentarea (fiecare echipa raporteaza periodic coordonatorului datele obtinute
– acestea sint centralizate, clasificate si stocate astfel incit toti participanti la desant
sa aiba acces liber la ele)
- sedinte periodice (daca jurnalistii sint din localitati diferite cel mai la-ndemina este
crearea unui forum la care sa nu aiba acces decit participantii la desant – astfel se
poate vedea cit si ce afla fiecare, fiind posibila si completarea reciproca a
informatiilor)
- sedinta premergatoare desantului (cu acesta ocazie se pun la punct ultimele
amanunte si strategia documentarii la fata locului)
- desantul propriu zis (care se va desfasura pe echipe, ca orice investigatie, cu sedinte
si raportari zilnice)
- sedinta de final si analiza (la intoarcerea din desant - ocazie cu care se vor stabili si
detaliile redactarii materialului)
- desantul va fi coordonat de cel putin un jurnalist cu experienta
- pastrarea secretului asupra desantului de catre toti participantii este obligatorie.

5.3 Investigatia sub acoperire


Jurnalistul poate lucra sub acoperire si fara a folosi aparatura speciala sau ascunsa. Daca in
cazul folosirii camerei ascunse jurnalistul isi asuma riscuri pentru a obtine imagini, in acest
caz jurnalistul isi asuma riscuri pentru a obtine orice fel de proba care sa-i sustina povestea
(inclusiv observatiile personale). Bineinteles ca el trebuie sa actioneze in asa fel incit sa nu
incalce legea sau deontologia si sa nu provoace subiectul. Se ma recomanda ca aceasta
tehnica de investigatie sa reprezinte doar o etapa din documentarea jurnalistului menita a
contribui la investigatia finala.
Investigatia sub acoperire presupune ca jurnalistul sa-si asume o identitate si/sau ocupatie
false pentru a obtine informatiile “pe propia-i piele”. De exemplu, jurnalistul se prezinta
pentru ocuparea unui post la care nu poti sa ajungi decit dind mita. In acest caz jurnalistul
nu declara ce profesie are. Un alt exemplu simplu este infiintarea unei firme pentru a intra

17
in contact cu o ilegalitate. Aceasta tehnica presupune riscuri ridicate. Dar cel mai riscant
este atunci cind jurnalistul se infiltreaza intr-un grup in care cu identitatea si profesia lui
reale nu are nici o sansa. De exemplu, infiltrarea intr-o filiera de trafic de droguri sau de
trafic de persoane. Acest gen de actiuni sint incununate cu succes numai daca jurnalistul
reuseste sa ramina acoperit pina la finalul documentarii.
Pentru a minimaliza sau a exclude riscurile trebuie sa tineti cont de toate procedeele de
siguranta si sa aveti in vedere urmatorii pasi:
- documentati si studiati cu atentie toate persoanele cu care veti intra in contact
- trebuie sa cunoasteti foarte bine locul unde veti lucra sub acoperire
- sa aveti stapinire de sine
- sa ralizati un plan de actiune foarte amanuntit
- sa detineti un plan de rezerva
- sa lucrati in echipa
- sa tineti in permanenta contactul cu cel putin o persoana care poate sa intervina in
caz de necesitate
- documentarea sa fie asa de precisa incit sa puteti anticipa miscarile persoanelor cu
care intrati in contact
- sa va asigurati ca nu faceti nimic ilegal
- sa va asigurati ca obtineti dovezi suficeiente pentru a va proba povestea
- sa va asigurati ca merita sa va asumati riscul unei astfel de actiuni sau de publicare a
unui astfel de material (pentru ca repercursiunile pot aparea si dupa publicarea
materialului)

5.4 Investigatia disimulata


Aceasta tehnica este foarte rar folosita, destul de costisituare si este aplicata mai mult de
catre echipe TV. Singura diferenta intre acest gen si o investigatie jurnalistica clasica este
ca finalitatea este atipica, cu un final mai neasteptat, chiar spre divertisment. De exemplu, o
echipa de jurnalisti de investigatie descopera ca Ministerul Apararii a aprobat vinderea de
componente de masini de razboi catre o zona de conflict sub pretextul ca ar fi componente
pentru instalatii de irigatii. Dupa ce documentarea este finalizata urmeaza “punerea in
scena”. Discutia cu ministrul Apararii se face intr-un cadru special: echipa de jurnalisti
inchiriaza o tancheta pe care o decoreaza ca pe o masina de vindut inghetata si, inarmati cu
mai multe camere, se deplaseaza in fata Ministerului Apararii sub pretextul ca doresc o
aprobare pentru a vinde in respectiva zona de conflict masina lor de inghetata. Justificarea
lor este ca Ministerul a mai dat astfel de aprobari si se pune pe tapet toata documenarea lor
prealabila. Tot acest circ este transmis de cele mai multe ori in direct la ore de maxima
audienta. Impactul unei astfel de abordari este foarte mare. (acest exemplu a fost inspirat
dupa un episod din emisiunea “Mark Thomas Product” difuzata in anii ’90 de catre Channel
4).

II. TEHNICI DE INVESTIGATIE JURNALISTICA – B

(Surse si tehnici altenative)

18
1. Documentarea

Pornim de la premiza ca jurnalistul de investigatie se cladeste in timp si ajunge sa dispuna


de resurse de care jurnalistul obisnuit nu dispune (financiare, umane etc.). Totodata
consideram stabilit faptul ca jurnalistul de investigatie nu primeste subiecte sub forma de
dosare servite pe care le conspecteaza si le tipareste. El isi alege subiectul si chiar daca
primeste un pont care-i lanseaza o investigatie, gandeste singur planul investigatiei si nu
pleaca cu concluzii gata inoculate de catre sursa. La inceputul carierei un astfel de jurnalist
va scrie foarte rar. Pe masura insa ce isi cladeste propria baza de date, propria metoda de
investigatie si retea de resurse, pe care o poate urma in orice context s-ar afla, el se
desprinde de dependenta clasica a unui ziarist, de un numar finit de surse sau de grosimea
agendei telefonice. El nu depinde de nici o “sursa binevoitoare” din interiorul sistemului pe
care se decide sa-l investigheze. Singurul sau atu este metoda de abordare si respectarea
unor principii. Toate acestea ii vor aduce un flux de subiecte care va creste de la an la an.

Baza de date. Bazele de date sunt materia prima cu care lucreaza jurnalistul de investigatie,
locul de unde isi ia subiecte sau unde subiectele alese sunt aprofundate. In primul rand se
lucreaza la baza de date proprie, adica informatiile adunate de-a lungul carierei de jurnalist,
din orice domeniu, stocate pe baza unor criterii dinainte stabilite (tipuri de infractiune,
domeniu economic, apartenenta etnica, pozitia geografica etc). Investigatiile publicate cat si
cele nepublicate genereaza un amalgam de informatii care de multe ori este risipit pentru ca
nu este pastrat in mod ordonat de catre jurnalist. Respecta-ti munca si nu risipi informatiile
pentru care ai muncit din greu, chiar daca pe moment ele par sa ramana pe dinafara sau sa
nu constituie suficiente motive pentru publicarea unui articol! Investigatiile incrucisate,
care acceseaza mai multe baze de date, sunt investigatii de succes. Ceea ce ascunde o baza
de date dezvaluie o alta, exact ca martorii sau infractorii interogati separat de catre politie,
si care nu stiu ce raspuns au dat ceilalti. O baza de date este si simpla carte de telefon, dar
care poate fi de un enorm folos la un moment al investigatiei. Cautarea unui numar de
telefon de pe o factura legata de subiectul investigat poate duce la mari surprize.
Poti crea singur baze de date numai pe un anume subiect: lista companiilor care se ocupa in
fiecare an cu exportul de armament, declaratiile de avere ale demnitarilor etc. Informatiile
oficiale sau declaratiile de avere sunt schimbate periodic de catre politicieni, iar numai
pastrarea si compararea lor de-a lungul timpului poate aduce dezvaluiri importante.

Mai departe, sunt baze de date create de institutia media, accesibile online cu sau fara
restrictie, pe diverse subiecte sau doar alimentate de articolele publicate in ziarul respectiv.
Urmeaza bazele de date ale institutiilor de orice natura, ale firmelor sau ONG-urilor, ale
partidelor politice sau agentilor economici. Acestea sunt baze de date la care nu are acces
oricine, ci doar angajatii respectivelor firme. Si in sfarsit sunt bazele de date cu plata,
accesibile prin internet sau numai de la computerele companiei care le pune la dispozitie.
Peste toate se adauga enorma baza de date care este Internetul, si care poate scruta cu
ajutorul motoarelor de cautare specializate informatii de toate felurile. Este uluitor cate
informatii ajung sa fie accesibile pe Internet, liber sau cu parola de acces, din greseala sau
intentionat, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Aceste informatii sunt
catalogate de catre servicile specializate in culegerea de informatii drept “open sources”.

19
Sunt putini, atat de partea jurnalistilor cat si a celor din cadrul serviciilor specializate, care
constientizeaza ce rol important joaca acest tip de informatii.

Metoda de investigatie si stocare. Toate tipurile de baze de date amintite mai sus scot la
iveala dupa cum spuneam un amalgam de informatii. Accesul la prea multe informatii poate
avea un efect contrar celui urmarit, si anume blocarea investigatiilor. Bombardamentul de
informatii la care esti supus nu-ti mai lasa timp sa analizezi si sa faci legaturi intre
informatiile obtinute. Informatiile adunate trebuie stocate dupa criterii prestabilite. In
munca noastra am dat de multe ori peste informatii interesante, dar care nu se pretau la
momentul respectiv la o investigatie. Chiar si aceste date trebuie stocate si puse deoparte,
chiar si numai sub titulatura INTERESANTE. Franturi de informatii despre un subiect,
puse cap la cap, au dat in mai multe randuri rezultate fascinante si articole de prima pagina.
Pentru ca sa te descurci ca ziarist in mijlocul bombardamentului informational, trebuie sa-ti
cladesti o metoda de investigatie pe care sa ajungi sa o urmezi in cele din urma din instinct.
Trebuie sa te educi sa inveti care sunt zonele obligatorii in care trebuie sa cauti informatia
la inceputul oricarei investigatii (spre exemplu baze de date legate de structura companiilor
private). Trebuie sa te fortezi sa iti organizezi felul in care iei notite, in care deschizi
agendele, in care iti notezi fiecare frantura de informatie si in care stochezi arhiva tiparita si
electronica. Recomandam ca pentru fiecare investigatie noua, pentru fiecare subiect, sa
deschizi un nou dosar, care sa contina informatiile preliminare tiparite, sa contina o agenda
de notite folosita numai pentru respectivul caz. Fiecare interviu sau idee notata in agenda
trebuie sa inceapa cu cateva date obligatorii: numele cazului/subiectului, data si ora la care
se iau notitele, numele sursei; eventual mai pot fi notate cateve remarci la adresa
credibilitatii sursei si motivele pentru care doreste sa vorbeasca. In paralel cu aceasta
munca aparent birocratica, se va deschide un dosar similar, insa virtual, adica pe suport
electronic. Un folder nou deschis in calculator este necesar si pentru un eventual follow-up,
pentru munca in paralel la mai multe subiecte, dar si pentru intocmirea unei arhive
riguroase in care informatiile stocate pot fi gasite rapid. Peste toate trebuie ca jurnalistul sa
posede o agenda generala, in care se vor nota subiecte sau franturi de informatii, pe masura
ce apar, si care nu au legatura directa cu vreuna dintre anchetele in lucru. Aceste agende
trebuie sa contina exact coordonatele mentionate mai sus: data, ora, subiect general,
partener de discutie / sursa. Agendele vor fi stocate in ordine cronologica, pentru ca discutii
si franturi de informatii sa fie contablizate in cazul in care se leaga dupa ani de zile cu noi
informatii obinute in cadrul unei anchete. Toate aceste eforturi sunt esentiale pentru un
ziarist de investigatie. De felul in care sunt arhivate informatiile la care a ajuns depinde
rapiditatea cu care va face conexiuni intre cazuri, personaje sau subiecte. De aceea trebuie
ca arhivarea sa se faca in paralel, atat electronic cat si fizic, pe dosare care contin
documente si informatii printate.

Iar la toate acestea trebuie avut in vedere ca documentele fizice cat si electronice pot fi
furate sau distruse, accidental sau voit, ceea ce inseamna ca periodic arhiva trebuie copiata
pentru a se pastra o rezerva. Un simplu soc electric in reteaua la care este alimentat
calculatorul poate aduce un dezastru: distrugerea hard-ului pe care sunt stocate informatiile.

Este esential ca, inca din prima zi de lucru ca ziarist, sa incepi sa-ti organizezi atat de
riguros informatiile adunate. Daca nu, te vei trezi dupa ani de zile cu maldare de notite

20
aruncate la intamplare, cu hartii dispersate, cu declaratii si informatii fara nici o noima.
Dosarele vor contine date de la cazuri total diferite, vor fi ingramadite printre carti, cursuri,
facturi sau obiecte de imbracaminte din casa. Nu vei stii cine are legatura cu cine si de ce.
Pe langa ca pierzi o multime de subiecte, poti sa-ti dezinformezi cititorii, legand informatii
haotic si tragand concluzii gresite.

Retea de resurse. Odata stabilit modul in care iti cladesti baza de date si in care vei arhiva
informatiile, trebuie sa te ocupi de alimentarea cu adrese de internet si nume de experti,
care merita sa fie consultati atunci cand te ocupi de un subiect sau altul, in functie de
domeniul atins (adoptii internationale, trafic de arme, abuz de medicamente, accidente
aviatice etc). Nu intra aici sursele pe care te bazezi ca-ti vor servi un subiect sau altul. Este
vorba de adrese unde vei verifica prin investigatii incrucisate datele de care dispui. Este
vorba de experti care vor fi consultati. De exemplu, orice investigatie pe care o incepi,
trebuie sa epuizeze din primele miscari cateva intrebari: ce proprietati exista pe numele
respectiv, ce firme exista, daca exista firme, care sunt locatiile si partenerii. De aceea,
primele baze de date cercetate sunt Registrul Comertului (sau baze de date similare din
Statele Unite al Americii), Pagini Albe si versiunile care permit cautarea dupa diverse
criterii si alte baze de date similare, adica axate pe un singur domeniu.
Printre adresele de internet necesare la fiecare investigatie, mai sunt adrese care nu vor fi
accesate decat intr-un anumit context, pentru o anumita investigatie. Se adauga aici adresele
de internet care trebuie reverificate periodic pentru ca pot fi alimentate cu noi rapoarte sau
noi date despre subiectul investigat.

In general investigatia pornita se va ramifica pe mai multe directii, va cuprinde nume de


personaje si firme, cazuri concrete etc. Pentru o mai buna intelegere a subiectului trebuie
construita o schema logica a investigatiei, o schema de relationare a personajelor,
companiilor etc. Rezultatul este suprinzator. Vei vedea in fata ochilor, dintr-o singura
privire, continutul a zeci de pagini de documente. Te va ajuta sa intelegi mai bine subiectul,
sa faci conexiuni noi, sa tragi concluzii si chiar sa deschizi noi ipoteze care merita
verificate. Totodata, schema te va ajuta la publicarea materialului. Cititorul va fi ajutat sa
inteleaga rapid continutul unui material stufos avand la dispozitie o astfel de schema, pe
care o poate urmari in paralel cu cititul articolului.

1.1 Investigatia la distanta (studiu de caz 3)


Vom studia impreuna cum s-a realizat seria de investigatii legate de traficul de armament in
care tara noastra a fost implicata si legatura cu un om de afaceri considerat la data publicarii
articolelor (2002) drept cel mai mare traficant international de arme.

CONTEXT. La inceputul anului 2002, anchetatori din Statele Unite si Marea Britanie au
lansat un mandat de arestare prin Interpol pe numele lui Victor Bout, un fost ofiter KGB
care se ocupa cu transportul aerian in toate colturile globului. Presa internationala, incepand
cu cea britanica, a dedicat imediat spatii largi acestui subiect. Victor Bout nu a fost arestat
nici pana in acest moment, serviciile de informatie banuind ca s-a refugiat la Moscova, de
unde isi desfasoara in continuare afacerile. Motivul pentru care Bout a ajuns in atentia
presei dupa ani de zile de trafic international de armament a fost simplu si tine de contextul

21
politic: el si-a extins operatiunile in Afganistan, unde putin inainte de 11 septembrie 2001 a
traficat armament pentru talibani si pentru gruparile lui Osama bin Laden. Pana in acel
moment activitatea sa fusese concentrata pe tarile africane aflate in diverse conflicte armate
si supuse mai multor serii de embargouri.
REACTIE. Deoarece subiectul era de interes international am vrut sa aruncam o privire
mai atenta asupra lui. La numai o luna de la primele declaratii aparute despre acest subiect,
publicam o serie de investigatii care aduceau date noi fata de articolele deja aparute in presa
internationala si care aratau legaturile din Romania ale traficantului de armament Victor
Bout. Daca editorii nostri ar fi considerat de interes pentru publicul romanesc, am fi
continuat publicarea unor articole legate de acest subiect, articole care nu atingeau neaparat
tara noastra. Dar informatii considerate bune de publicat in Anglia, desi nu avea legatura
directa cu tara lor, au fost considerate neinteresante in Romania. Astfel ca ancheta s-a oprit
la seria initiala, chiar daca cu mici eforturi financiare s-ar fi putut obtine inclusiv un
interviu cu Victor Bout.
DESFASURARE. Publicarea intr-un timp atat de scurt a unei serii de articole de
investigatie, citate apoi in presa straina si in rapoartele organizatiilor care monitorizeaza
traficul de armament, s-a datorat in primul rand propriei baze de date. Un jurnalist de
investigatie se specializeaza pe anumite domenii, este atras de anumite domenii. Astfel ca
isi aduna de-a lungul timpului informatii pe care le simte interesante si legate de domeniul
respectiv. Crima organizata este unul dintre domeniile care ne intereseaza, iar in baza
noastra de date se aflau date disparate despre traficul de armament, declaratii experti,
rapoarte internationale etc. Numai acestea ne-au permis sa desfasuram o investigatie despre
un subiect total nou, aflat la distanta, fara nici o sursa din interiorul sistemului. Sursele
noastre au fost expertii internationali, pe care i-am gasit cu ajutorul internetului, si putinii
experti locali, care ne-au ajutat sa ne initiem intr-un domeniu necunoscut pana atunci:
transporturile aeriene. Acesta a fost un element central al investigatiei. Bout isi transporta
armamentul cu o vasta retea de avioane, iar in acest domeniu urmele lasate pe parcurs de
fiecare aeronava sunt destul de vizibile. Singurul mod de a identifica locul de plecare si
destinatia armamentului a fost urmarirea traseelor avioanelor apartinand companiilor
controlate de Bout. Ne-am aprofundat cunostintele despre intregul subiect scormonind prin
rapoartele disponibile online, ale diverselor organizatii care monitorizeaza traficul de
armament: ONU, Humman Right Watch etc. Am folosit surse alternative de informare:
forumurile de discutie specializate ale pilotilor, autoritati de monitorizare a traficului aerian
etc. Aplicand o metoda stricata de investigatie si stocare a datelor, in timp, am reusit in
momentul in care am avut nevoie sa nu depindem de nici una dintre sursele contactate pe
parcurs si sa verificam incrucisat informatiile dobandite. Am reusit sa gasim informatii noi,
senzationale, chiar daca investigatia s-a facut de la distanta, cu foarte putine discutii si
interviuri in tara si chiar daca aceasta cuprindea un domeniu total nou – cel aviatic. Ai
observat totodata cat de important este Internetul ca resursa, fie ca este vorba de gasirea
unor informatii noi ori doar identificarea unor posibile surse.

1.2 Investigatia in mediu ostil, pe teren propriu (studiu de caz 11)


CONTEXT. Intr-o serie de articole publicate in jurul anului 2001, numele lui N. Gheara a
aparut de mai multe ori in legatura cu personaje din lumea interlopa. La inceput ca un
personaj marunt, apoi cu din ce in ce mai multa influenta, iar mai tirziu ca lider al unei

22
grupari cu o prezenta puternica mai ales in Bucuresti, dar cu ramificatii in toata tara si chiar
peste hotare. Un partener de-al sau, subiect al unui articol de investigatie in 2001, a fost in
cele din urma arestat in Germania pentru trafic de droguri. In acel moment ne-am hotarat sa
continuam ancheta cu privire la cei care au ramas in libertate, mentionati in articolul initial.
REACTIE. In 2003 am publicat o serie de articole sub titulatura “Nicu Gheara:
Radiografia unui sistem mafiot”, articole care incheiau o munca de documentare de cateva
luni de zile. Munca de documentare a fost insa completata cu propria baza de date,
alimentata vreme de 2 ani de zile cu toate informatiile gasite cu privire la gruparea lui
Gheara.
DESFASURARE. Ne-am hotarat sa abordam acest subiect din toate unghiurile posibile,
deoarece personajul principal era implicat in mai multe tipuri de relatii si domenii de
activitate. Astfel s-au conturat urmatoarele capitole, adica planul de investigatie: legatura
cu lumea interlopa autohtona; legatura cu crima organizata chineza; legatura cu alte grupari
de crima organizata din afara tarii; scandalurile si procesele in care Gheara a fost implicat
de-a lungul timpului, si care nu si-au gasit nici o rezolvare; implicarea in sport; implicarea
in domeniul modei. In sfarsit, ne-am decis sa inchidem seria de articole cu o analiza
financiara a gruparii Gheara: am comparat consumul de lux pe care-l afiseaza cu veniturile
legale pe care le-a raportat la stat de-a lungul timpului, gasind discrepante majore. Toate
firmele pe care le detinea in acel moment aveau pierderi si datorii.
Plecand pe structura planului de investigatie amintit mai sus, am identificat urmatoarele
tipuri de surse: de suprafata / documente (firme, proprietati, locatii, masini) si
underground (anturaj, stiri mondene, apropiati, asociati, identificari, dusmani personali,
competitie, grupari rivale). Am abordat seria de investigatii din doua unghiuri: prejudicii
aduse societatii si urma banilor.
Atentie la modul in care abordezi surse din lumea interlopa! In primul rand nu trebuie sa
existe nici o urma de indoiala asupra onestitatii demersului tau, iar acest lucru incepe inca
de la plata consumatiei din timpul intalnirii, pe care oamenii din lumea interlopa se ofera sa
o achite intotdeauna. Apoi sunt masuri de siguranta care trebuiesc luate in pregatirea unei
astfel de intalniri: loc neutru pe cat posibil, dintr-o zona aglomerata; anuntarea cuiva din
redactie cu privire la timpul si locul de intalnire; fara inregistrari pe ascuns; fara poze pe
ascuns (doar daca sunt vitale pentru articolul final); fara intelegeri nerespectate cu privire la
confidentialitatea discutiei.
In cadrul interviurilor facute pe parcursul investigatiei, aranjarea catorva detalii te poate
ajuta sa obtii mai multe informatii: interviul se face de catre doi ziaristi, care pun cateodata
intrebari diferite simultan; te prezinti inca de la inceput FOARTE bine informat,
dezvaluind cateva detalii; te prezinti insotit de dosarul cazului respectiv, avand grija ca
acest dosar sa arate cat mai gros si mai complet cu putinta; lasa-ti partenerul de discutie sa
vorbeasca liber, chiar si despre subiecte care nu au legatura cu investigatia; lasa intrebarile
cele mai grele la sfarsit.
RISCURI. Fii constient de riscurile pe care ti le asumi, ca in orice alta investigatie. Lumea
interlopa este o lume de oameni violenti, a caror capacitate intelectuala nu constituie
principalul lor avantaj. Conteaza pe faptul ca persoana cu care vorbesti poate sa fie sub
influenta drogurilor sau a alcoolului, fiind in acelasi timp inarmata. Felul in care te prezinti
pe tot parcursul investigatiei va influenta decizia subiectului in privinta unor posibile
represalii. Nu fii singurul purtator al informatiei si nu fa pe eroul. I-ati masuri de siguranta
atat fizica, dar si pentru a proteja informatiile si sursele. Chiar si printre jurnalistii din

23
redactie pot exista oameni platiti sa-l tina la curent pe cel investigat cu mersul anchetei. Fii
pregatit pentru violenta verbala, amenintari de tot felul.

TEMA:

1. Scrie planul de documentare pentru o investigatie care are ca subiect X din Statele
Unite.
2. Scrie planul de documentare pentru o investigatie asupra unui mafiot local.
3. construieste o baza de date cu info despre x institutie (declaratii de avere)

2. Paralela munca ofiterilor de informatie / ziarist. Adunarea de informatii

Sa aruncam o privire la felul in care specialistii in munca de informatie vad din cadrul
serviciilor secrete, atat paralela dintre jurnalist si ofiterul de informatie, cat si procesul
adunarii informatiilor. O astfel de sinteza iti va da o privire de ansamblu mult mai clara
asupra activitatii pe care o desfasoara un jurnalist de investigatie.
Practic, atunci cand vorbim despre adunarea de informatii, singura deosebire dintre un
jurnalist si un ofiter de informatie este finalul procesului: jurnalistul incearca pe orice cai si
cat mai rapid sa-si faca publice descoperirile, in timp ce ofiterul de informatie este special
pregatit sa ingroape cat mai adanc descoperile facute.

2.1 Cum functioneaza munca de informatii


Ce este culegerea de informatii. Conform specialistilor, culegerea de informatii este
informatia procesata, clara, sigura, obtinuta in timp util pentru ca factorii de decizie sa ia
actiunile necesare. Dupa cum vezi, culegerea de informatii este un proces atent elaborat. Nu
este o intamplare si nici un amalgam de date puse cap la cap in mod haotic. Acest proces
este vital pentru strategia de aparare nationala si regionala. In fiecare tara exista mai multe
servicii de informatii, grupate pe domenii de interes (serviciul de informatii militar,
serviciul de informatii care se ocupa cu securitatea interna, serviciul extern de informatii
etc). Fiecare tara isi organizeaza serviciile de informatii in mod diferit, in unele tari aceste
servicii se completeaza iar in altele se intersecteaza. Serviciile de informatii se bazeaza pe
surse (surse umane sau surse tehnice) dar si pe o serie de analisti care proceseaza
respectivele iformatii adunate pentru a le da o interpretare si a trage concluzii.

Serviciile de informatii sunt intotdeauna surse pentru jurnalisti si pentru institutii media.
Acest lucru nu este intamplator, fiind foarte putine cazuri in care informatiile se scurg catre
presa in mod acccidental. In mod normal, aceste scurgeri fac parte dintr-o strategie bine
pusa la punct a respectivelor servicii de informatie. In plus, nu numai serviciile de
informatii sunt surse pentru jurnalisti. ATENTIE: jurnalistii sunt o sursa pentru serviciile
de informatie! Din pacate, ziaristii devin surse pentru servicile de informatie chiar si fara sa
fie constienti de acest lucru.

Ce NU este culegere de informatii. Culegerea de informatii nu are nici o legatura cu


personajul de film James Bond, desi multi isi imagineaza acest lucru. De multe ori,

24
culegerea de informatii este un proces de documentare atat de minutios, incat poate fi
considerat plictisitor.
Serviciile de informatii nu inseamna nici oameni de stiinta inchisi in laboratoare secrete,
care dezvolta proiecte si experimente de importanta mondiala.
Munca serviciilor de informatie nu este nici ceea ce spune Guvernul ca este. Ceea ce spune
Guvernul in legatura cu acest subiect poate fi considerata pura propaganda.
Totodata, munca serviciilor de informatie nu este chiar atat de secreta pe cat pare. Datorita
tehnicii si a existentei Internetului, informatiile sunt vehiculate si pot fi accesate foarte usor,
de cei care stiu unde sa caute. Ceea ce specialistii numesc open sources sunt informatii care
pot fi obtinute din rapoartele ONG-urilor, din articole, emisiuni de radio si TV, din proteste
sau rapoarte anonime.

Cum functioneaza culegerea de informatii. Procesul despre care am vorbit se desfasoara


dupa o schema clara de activitate. Este vorba despre Ciclul informatiilor: Directie,
Colectare, Colaj, Procesare - Analiza, Diseminare. Cel care are nevoie de informatii dintr-
un anumit domeniu stabileste DIRECTIA spre care va fi concentrata munca
investigatorilor. Acestia pornesc o activitate de COLECTARE a informatiilor, folosind atat
surse umane (informatori, agenti etc) cat si tehnice (ascultare telefoane, interceptare
emailuri, supraveghere video etc). Odata adunate informatiile respective, urmeaza arhivarea
lor, o activitate de COLAJ a informatiilor. Ele sunt stocate dupa anumite reguli intr-o
arhiva. Informatiile respective sunt apoi EVALUATE. Este o activitate de procesare a
tuturor informatiilor si de analiza. Sunt emise concluzii si ipoteze cu privire la informatiile
obtinute. Ultima faza este DISEMINAREA produsului, adica a unui RAPORT. Acest
raport ajunge numai la superiorii care au comandat declansarea intregului proces de
culegere de informatii. Ei decid daca rezultatul este satisfacator, sau daca procesul trebuie
reluat pe o directie mai precisa sau pe o noua pista.
Schema: Ciclul operational al INFO (Directie – Colectare – Colaj – Evaluare – Interpretare
– Diseminare – Directie 1) (studiu de caz 10)

Capcane si pericole. Avand in vedere toate aceste componente teoretice ale procesului de
adunare a informatiilor, exista o serie de pericole care trebuie luate in seama de catre cel
care aduna efectiv informatiile. In primul rand este vorba despre propria siguranta,
siguranta fizica. Trebuie tinut seama de siguranta sursei, iar sursa trebuie protejata la randul
ei. Una din capcanele in care cad si cei mai experimentati ofiteri de informatie este
neverificarea faptelor, si increderea intr-o sursa care s-a dovedit de-a lungul timpului o
sursa valoroasa. La fel, in multe cazuri, sunt rapoarte care se bazeaza pe o singura sursa,
lucru extrem de periculos. Atentie! Sursele isi pot schimba orientarea de-a lungul timpului,
fie ca o fac pentru bani, alte avantaje materiale sau din convingere. Atunci respectiva sursa
va incerca sa insele investigatorul, sa-l intoxice cu date si informatii care par adevarate.
Un factor deosebit de important, sub semnul caruia stau toate activitatiile ofiterului de
informatie, este presiunea timpului.
Si nu in ultimul rand: barfele si zvonurile care circula isi au importanta lor si merita sa fie
luate in seama, macar pentru a lua pulsul unuei comunitatii.

Alti factori. Exista si alti factori care trebuie luati in seama. Este vorba in primul rand
despre riscul TAU. Activitatea pe care o desfasori este legala sau ilegala in zona unde te

25
afli? Cat de sensibil politic este subiectul pe care-l investighezi? Exista riscul pentru ca
civili inocenti sa aiba de suferit in urma informatiilor pe care le dezvalui? De asemenea,
trebuie luat in considerare impactul asupra altor evenimente, pe care informatiile
descoperite le-ar putea influenta.

2.3 Cum te comporti cu informatiile in mod responsabil


Ce inseamna. Sunt mai multe aspecte de avut in vedere legate de responsabilitatea celui
care culege informatii. Tine cont ca munca de informatii este un proces complex, in care
fiecare detaliu trebuie privit ca potential factor de viciere a rezultatului final. Securitatea
personala trebuie sa fie pe primul loc, pe parcursul fiecarei etape a procesului de colectare a
informatiei. Atentie la a nu indeparta sursa pentru ca sursa respectiva ar mai putea fi
folosita in alte cazuri. Atentie la a nu dezvalui sursa, punand in pericol atat sursa cat si alte
persoane din jurul ei. Cel care aduna informatii are responsabilitatea de a verifica faptele si
de a nu se lasa pacalit de ceea ce fiecare considera a fii instinctul dobandit. Tot celui care
aduce informatii ii revine datoria sa deosebeasca si sa consemneze ca atare FAPTELE de
COMENTARII.

Responsabilitatea MEDIA. Avand in vedere toate acestea, este responsabilitatea


massmedia de a spune adevarul. Trebuie luata in considerare si eventualitatea ca o anumita
persoana sa fie pusa in pericol daca un subiect este in cele din urma publicat. Impactul
materialului sta cateodata in balanta cu viata sau integritatea fizica a unei persoane.
Lovitura ta de presa va ucide pe cineva? Lovitura ta de presa va pune in pericol adunarea de
informatii ulterioare? Acestea sunt intrebari pe care redactorul si editorul trebuie sa si le
puna inaintea publicarii unor materiale sensibile. Si din nou sfatul: Verifica, verifica,
verifica!

2.4 Ce poti sa castigi daca urmezi regulile jocului


Alegerea JURNALISTULUI. In balanta stau profitul tau, reputatia ta si marile lovituri de
presa, pe de o parte. De cealalta parte stau adevarul, pericolul pentru altii, cateodata
interesul national dar si interesele personale pe termen lung. Ce alegi? Gandeste-te care
sunt motivatiile tale personale care te-au impins catre cariera de jurnalist. Chiar o sa urmezi
o cariera in aceasta profesie sau esti gata sa o parasesti la prima oferta a unui job mai bine
platit?

Ce ai TU de castigat? Te comporti responsabil si dobandesti o reputatie pentru acuratete,


onestitate si impartialitate – atunci serviciile de informatie vor avea incredere in tine, si
chiar te vor sprijini cu informatii. SAU. Dobandesti o reputatie de cowboy lipsit de
credibilitate, care actionezi numai in propriul interes – atunci esti pe cont propriu.
Avand in vedere toate acestea, poti ajunge la concluzia ca jurnalistul de investigatie nu este
altceva decat un jurnalist foarte bun.
Sursa acestui capitol este un work-shop tinut de colonelul John Hughes-Wilson, late British
Intelligence Corps, trainer pentru tinerii ofiteri de informatii din Marea Britanie.

TEMA:

26
Esti corespondent strain trimis intr-o zona de conflict, unde armata se lupta cu trupe de
gherila / rebeli. Ai sansa sa petreci mai mult timp cu ambele grupari. De unde iti culegi
informatiile? Ce poti publica si ce nu? Ce imagini poti folosi? Concepe un plan pe zile,
timp de o saptamana. Imagineaza-ti schimbarile pe care le sufera planul tau in fiecare zi,
improvizeaza. Compara rezultatele pe care ti le imaginezi cu un articol tiparit in presa
britanica despre conflictul din Kosovo / Afganistan / Irak.

3. Proiectul de investigatie (studiu de caz 12)

Proiectul de investigatie este solutia pentru ca investigatia sa aiba un parcurs organizat si


totodata sansa data anumitor subiecte sa vada lumina tiparului, proiecte care ar fi putut fi
compromise daca nu ar fi fost gandite temeinic.
In peisajul mediatic romanesc se investeste putin sau deloc in investigatii de mare durata, in
investigatii facute ca la carte. In cele mai multe cazuri, ziarele si televiziunile se multumesc
cu investigatii de mana a doua, cu dosare servite, sau cu republicarea unor manipulari
grosolane, atata timp cat toate acestea nu necesita un efort financiar. De aceea, singura
sansa in acest moment pentru jurnalistii de investigatie care vor totusi sa-si faca meseria,
sunt finantari externe pentur proiecte de investigatie. Organizatii neguvernamentale,
organizatii profesionale sau chiar guverne straine sunt dispuse sa finanteze munca de
investigatie, atata timp cat singurul lucru de care sunt interesati aplicantii este ducerea pana
la capat a unei investigatii altfel imposibil de realizat.
Pentru ca potentialii finantatori sa ia in considerare cererea de finantare, si pentru ca aceasta
cerere sa aiba succes, proiectul de investigatie trebuie sa urmeze o serie de pasi. Nu exista o
reteta universala, insa putem recomanda linii generale, dupa care ne-am ghidat in realizarea
unor proiecte propri de investigatie, a caror finantare a fost acceptata si care au fost
finalizate cu succes.
Investigatia trebuie gandita in cel mai mic amanunt, desigur atat cat este posibil in cazul
unor subiecte al caror final nu-l cunoaste nimeni.
Pe linga planul de actiune clasic, am identificat 3 etape principale, toate axate in jurul
punctului principal al investigatiei, si anume deplasarea pe teren. Aceste etape se vor regasi
in proiect si vor fi detaliate.

ETAPE:
1. pregatirea investigatiei. Se stabileste tinta, echipa, planul dupa care va decurge
investigatia, bugetul. Este descrisa detaliat motivatia pentru care un astfel de proiect
este necesar si motivele pentru care el nu poate fi finantat de catre o institutie media.
2. in timpul investigatiei. Are loc perioada de predocumentare, documentarea propriu-
zisa, pregatirea deplasarii pe teren dupa repere clare, deplasarea pe teren. Pentru
deplasarea pe teren trebuie mentionate detalii legate de securitatea jurnalistilor
participanti, tipul de surse pe care jurnalistii intentioneaza sa le contacteze si
eventualele metode neconventionale de investigatie (echipament special, incognito
etc).
3. dupa realizarea investigatiei. Informatiile adunate sunt stocate, impartite dupa
diverse criterii. Ele sunt subiectul unei interpretari si analize, care va conduce catre
concluzii, ipoteze sau noi investigatii. Sunt selectate informatiile care vor fi

27
cuprinse in articole, se decide asupra formei de publicare si se editeaza produsul
finit. In cele din urma se decide unde vor fi publicate articolele rezultate (sau
productiile TV). Este un pas foarte important pentru a pune in valoare investigatia
propriu zisa si pentru ca informatiile adunate sa nu se transforme in unealta de
santaj in mainile vreunui editor sau proprietar de ziar corupt.

Intelegerea acestui gen de abordare a jurnalismului de investigatie este sansa jurnalistilor


care realizeaza ca institutiile media la care lucreaza nu au mijloacele necesare pentru a-si
face meseria asa cum ar trebui. Jurnalistul isi exerseaza insa si calitatile de manager, pentru
ca toate detaliile financiar ale proiectului, odata finantat, sunt in grija jurnalistului. Acesta
trebuie sa aiba grija ca intreaga contabilitate a proiectului sa fie facuta fara nici un cusur, ca
banii sa nu fie risipiti din carente de organizare pe timpul deplasari s.a.m.d. Jurnalistii care
reusesc sa lucreze in acest fel ies din tiparele jurnalistului obisnuit.

Exemplu de PROIECT. Proiectul pe care ti-l propunem spre studiu a pornit din marunte
observatii legate de micul trafic la frontiera cu Ucraina, in zona Sucevei. S-a avut in vedere
si contextul politic al zonei, care in scurt timp va limita Uniunea Europeana. Astfel s-a
nascut ideea unei investigatii de-a lungul viitoare frontiere a UE, cu R. Moldova si Ucraina.
Investigatia urmarea traseele de trafic si alte activitati de crima organizata, gradul de
pregatire al autoritatiilor de pe ambele parti ale frontierei in fata retelelor de crima
organizata, gradul de coruptie si implicare a reprezentantiilor autoritatiilor in activitati
ilegale. Proiectul a fost gandit sa obtina sprijinul unui fotoreporter profesionist, pentru a
ilustra cat mai complet ceea ce nu se putea spune in cuvinte. In fiecare zona a frontierei am
angrenat si un jurnalist local. Au participat 3 jurnalisti, din Odessa, Kiev si Chisinau.

Exemplu de REZULTAT al proiectului: o documentare intinsa pe 3 luni, o deplasare de-a


lungul frontierei de 22 de zile si 4 articole traduse din romana in engleza si rusa. Cele patru
articole au fost publicate in ziare din Bucuresti, Chisinau, Odessa si Kiev. Ele au fost
preluate de numeroase organizatii media din diverse tari si constituie obiect de studiu in
cadrul organizatiei americane IRE (Investigative Reporters and Editors)

TEMA:
Alege o tema si concepe un proiect de investigatie. Formeaza o echipa. Descrie detaliile
proiectului, motivarea, bugetul etc. Identifica un loc de publicare si motiveaza alegerea.

4. Non articole de investigatie (studiu de caz 13)

Mai ales presa scrisa abunda de articole prezentate si ambalate ca articole de investigatie.
Sunt chiar ziare care se numesc de investigatie. Este o inflatie de dezvaluiri, anchete si
investigatii, atat in presa din Romania cat si in cea mai mare parte a fostelor tari comuniste.
Editorii au mirosit gustul cititorilor pentru critica si dezvaluiri, atribute ale textelor de presa
care au lipsit cu desavarsire timp de 50 de ani. Insa din cauza goanei dupa un castig usor si
rapid, conducatorii de gazete au omis sa investeasca in formarea unor jurnalisti de
investigatie care sa acopere profesionist dorintele cititorilor si a unor departamente
redutabile, care sa dispuna de resurse financiare si timp pe masura. Mai mult, majoritatea
celor care conduc gazete au vazut in acest gen de presa, cu un impact considerabil, sansa de

28
a obtine profituri prin santaj si chiar o modalitate de a-si pune in practica strategii de
dezinformare in beneficiul diverselor grupuri de interese, din zona politicului si a
economiei. Din cauza lipsei de bani si a dorintei de a publica articole de investigatie pe
banda rulanta, editorii si conducatorii de ziare au facut rabat tocmai la calitatea articolelor.
Marea parte a acestor articole nu sunt insa articole de investigatie. Costurile mari ale
investigatiilor temeinice au facut ca nici macar marile ziare sa nu-si permita mentinerea
unei veritabile sectii de investigatie si proiecte. Sectiile denumite asa sunt formate de fapt
din jurnalisti acreditati pe langa Politie, Tribunale, Parchet sau SRI. Acestia nu fac decat sa
relateze ceea ce le este transmis in mod oficial de catre institutiile amintite. Cateodata se
transforma chiar in adevarate canale de PR, promovand anumite interese si mesaje care vin
dinspre institutiile respective.

Articole comandate. Cele mai raspandite non articole de investigatie sunt cele in care, in
urma unor intelegeri dintre editor (sau chiar jurnalist) si o persoana sau grup de interese, o
persoana sau companie este “desfiintata” la cererea rivalilor contra unui onorariu sau
diverse favoruri. Ele sunt rezultatul unuei plati care nu se cuvine celui care scrie sau
tipareste respectivul articol. In multe cazuri, articolele despre care vorbim fac parte dintr-o
campanie de presa mai larga. In cadrul campaniei pot fi citite si articole pozitive despre cel
care a initiat si platit atacurile. Asa zise articole de investigatie in care reporterul descopera
dupa un efort investigativ sustinut cat de bine se prezinta personajul X.

Atacuri pentru publicitate. Un alt gen de articole intalnit la scara larga sunt non
investigatiile care vizeaza obtinerea de publicitate. Anumite firme sau personaje sunt
atacate dur pentru ca sa sfarseasca prin a plati spatiu publicitar in ziarul agresor. Sau pur si
simplu pentru a scoate o suma de bani care ajunge in buzunarele initiatorilor atacurilor.
Aceasta practica este atat de raspandita, la nivelul presei locale si nationale, incat
organizatii profesionale care apara drepturile diversilor investitori straini in Romania, au
protestat in mod oficial. Din pacate, genul acesta de articole este publicat in continuare, la
scara destul de larga.

Dezinformare si manipulare. Exista non articole de investigatie foarte bine camuflate in


dezvaluiri incendiare a caror unic scop este de a dezinforma sau de a manipula diverse
grupuri tinta. Ele sunt lansate chiar si fara stirea ziaristului, care cade prada propriei
incompetente sau slabei pregatiri, dar si lipsei de interes fata de continutul calitativ al
articolului care-i poarta semnatura. Serviciile de informatii sau diversele grupari economice
sunt capabile sa lanseze astfel de articole, prin metode specifice, urmand scopuri clar
conturate. Chiar si dosarele pe care serviciile de informatie sau organele de ancheta le
servesc diferitelor ziare, sunt non articole de investigatie a caror efect este controlat de
oricine altcineva, dar nu de institutia media care le-a diseminat.

Plagiat. Nici chiar jurnalisti care lucreaza de mai bine de un deceniu in presa nu se sfiesc sa
plagieze articole, idei de articole sau concluzii publicate de colegi din presa centrala, locala
sau cea internationala. Pe langa latura civila si penala pe care o implica plagiatul, exista
pericolul dezinformarii proprilor cititori, atata timp cat se copiaza un articol care poate fi
prost documentat sau chiar tendentios, fara a-l verifica. Pot fi puse in circulatie zvonuri fara
nici o acoperire si create legende sau distruse vieti din cauza unor astfel de practici.

29
Dispretuite dar citite. Exista pe piata media din Romania cateva ziare dispretuite de
breasla jurnalistilor, insa citite si copiate copios. Este vorba de ziare al caror discurs este
condamnat ca fiind agresiv, xenofob, antisemit etc. Aceste ziare (gen Romania Mare, Atac
la persoana etc) pun in circulatie insa o multime de zvonuri si barfe prezentate ca dezvaluiri
senzationale. De multe ori, informatiile prezentate se dovedesc a fi corecte. Insa de si mai
multe ori, parti din informatiile prezentate sunt false. Aceste ziare, chiar daca sunt
condamnate, sunt citite cu atentie de jurnalistii care semneaza investigatii si de multe ori
informatiile puse in circulatie in ziarele dispretuite sunt amplificate de ziarele considerate a
fi de calitate, fara insa ca sursa initiala sa fie prezentata cititorilor.

Principalele caracteristici ale non articolelor de investigatie sunt:


- nu au declaratiile ambelor parti, sau daca le au, acestea sunt prezentate in mod
tendentions sau trunchiat
- nu dovedesc un efort investigativ ci se prezinta ca povesti servite

In cazul acestor non articole de investigatie nu jurnalistul este cel care controleaza
subiectul. De aceea este foarte important ca cititorul care vrea sa stabileasca autenticitatea
diverselor investigatii, sa priveasca inainte la agenda proprietarilor dar si a conducatorilor
ziarelor.
In final trebuie adaugat ca nu exista nici o diferenta intre non articolele de investigatie
publicate in ziare considerate de calitate si ziare precum Romania Mare sau Atac la
persoana. Toate acestea sunt articole care nu respecta norme deontologice si care in primul
rand priveaza cititorul de aflarea adevarului. Cu cat ziarul care gazduieste astfel de articole
este mai influent, cu atat efectul negativ al acestor articole este mai mare. Bineinteles ca
direct proportional creste si onorariul. Singura diferenta ramane la felul in care respectivele
articole sunt ambalate.

TEMA:
Citeste presa centrala si locala (cotidiana + saptamanala) timp de o saptamana si
inventariaza articolele prezentate ca articole de investigatie (cu eticheta SPECIAL,
ANCHETA, INVESTIGATIE, DEZVALUIRI etc). Aduna articolele care nu sunt articole
de investigatie. Motiveaza-ti alegerea, identifica interesele din spatele articolului, identifica
legatura dintre reclame din ziar (sau patroni) si articole.

5. Siguranta jurnalistului de investigatie si protectia subiectului (la conceperea acestui


capitol a fost folosit si cursul jurnalistului canadian Rod Macdonell, “Safety and Security
for Investigative Journalists)

Reportajul de investigatie implica mari riscuri!

Jurnalismul de investigatie este practicat de obicei de catre jurnalisti care au dobindit


experienta in alte domenii dar si dupa mai multe cursuri specifice.
In statele dezvolatate, ca si corespondentii de razboi, majoritatea jurnalistilor de
investigatie beneficiaza si de o pregatire speciala. Bineinteles ca, pe linga toate acestea,

30
jurnalistul care abordeaza investigatiile trebuie sa aiba si inclinatie spre aceasta
meserie.
“Jurnalismul de investigatie poate fi abordat de catre oricine indeajuns de hotarit sa
duca un lucru pina la capat si sa faca fata pericolelor. Nu e nevoie de talente speciale.
Dar exista citeva lucruri care vor face aceasta munca mai usoara si mai eficienta.” –
Adrei Konstantinov – Agentia investigatiilor ziaristice – Sankt Petersburg.
Pentru aceasta este obligatoriu:
- cunoasterea legilor privind accesul la informatie
- obtinerea, clasificarea si arhivarea oricarui document
- transcrierea dialogurilor
- efectuarea de fise pentru observatii
- insistenta
- reintervievarea surselor vechi
- cultivarea surselor
- se va scrie numai ceea ce exista cu certitudine dovezi care adeveresc
veridicitatea

Obiectivul principal este sa ne concentram pe securitatea personala si pe


minimalizarea riscurilor

1. O planificare corecta a investigatiei va reduce riscul


2. Pentru a reduce riscurile jurnalistul trebuie sa tina cont de urmatoarele:
- in toata lumea, in ultimii 10 ani au murit peste 400 de jurnalisti
- doar 62% dintre acestia au fost ucisi in timp ce reletau despre conflicte
armate sau se aflau in mijlocul de “focuri incrucisate”
- 77% au fost tinte pentru subiectele la care lucrau
- un plan jurnalistic bine stabilit din timp reduce riscurile
3. Marile pericole in legatura cu reporterii si sefii lor:
- subestimarea amenintarilor si incercarilor de intimidare
- tot timpul trebuie sa te intrebi daca poti obtine informatia si in alt mod, cu
riscuri mai scazute
Doua dintre trucurile recomandate de catre BBC:
- Trebuie evaluate foarte detaliat toate riscurile ce sint implicate in proiect
- O planificare riguroasa, corecta si precautiile vor reduce riscurile si, totodata, trebuie
respectate toate etapele invetigatiei
4. Riscuri:
- amenintarile cu violenta din partea celor implicati in proiect
- ratarea subiectului
- pierderea informatiei
- lipsa masurilor de securitate pentru oameni
- arestare/rapire
- uciderea
5. Faza de proiect (predocumentare):
- pastrati secretul informatiei in legatura cu conceptul si continutul ideii
- informatia trebuie sa circule (in cadrul echipei sau redactiei) dupa principiul
“need-to-know”

31
- daca este necesar, dati conceptului, ideii o identitate falsa
6. Faceti un profil de securitate:
- discutati cu politia, alte surse, consultati presa de arhiva pentru a scrie un
profil al istoriei violentei al personajelor din povestea ta
- evaluati posibilitatea existentei iesirilor violente ale subiectului precum si
forma si modul de manifestare
7. Evaluarea:
- riscurile pe termen scurt, mediu si lung (aceasta pentru ca exista riscul ca
opresiunile sa aiba loc in timpul anchetei, dupa publicare sau la timp mai
lung dupa publicare si din acest motiv trebuie evaluat exact cum poate fi
securizat personalul) implica urmatorii termeni:
# securitate imediata pentru personalul ce lucreaza la proiect
# securitate pe termen lung daca sint amenintati membri familiei sau colegi
# securitate imediata daca sint descoperiti filmind (in cazul reporterilor TV)
8. Alegerea echipei. Pentru a forma o echipa de succes trebuie tinut cont de:
- profilul candidatilor
- evaluarea individuala al potentialului de lucru in echipa
- evaluarea individuala al potentialului profesional
- starea de sanatate
- situatia de familie
- abilitatea de a lucra in echipa
- membri trebuie verificati pentru securitate
9. Abilitati: echipa trebuie sa aiba o experienta relevanta sau sa lucreze sub o atenta
supervizare
10. Echipa trebuie sa:
- fie de acord cum sa pastreze confidentialitatea informatiei
- fie de acord ca nu trebuie sa fie discutate detalii personale in afara echipei
- se asigure ca nu lasa la vedere pe birou fotografii, adrese sau notite – colegii
ii pot informa pe “baietii rai”
11. Pinda (supravegherea ascunsa sau cum sa-ti camuflezi supravegherea)
- acolo unde este posibil folositi experienta persoanelor din zona in care va
deplasati pentru a va sfatui cum sa nu atrageti atentia asupra voastra in idea
de a folosi corect limba, dialectul, frazele, comportamentul, imbracamintea
- conduceti cu grija
- imbracati-va in concordanta cu evenimentele
- fiti modesti, nu atrageti atentia
- folositi vehicole fara semene distinctive
12. Situatiile de urgenta:
- trebuie sa stiti cum sa reactionati atunci cind aveti o confruntare sau sinteti
descoperiti (sa aveti tot timpul un plan B la dispozitie)
- acoperirea voastra trebuie sa fie credibila si repetata (ca un rol) pentru cazul
ca va fi pusa la incercare
- daca creati suspiciuni plecati imediat, nu incercati sa blufati in ieea unei
solutii de iesire
13. Alte sfaturi:
- fiti pregatiti la contra filaj (exista posibiliatea sa fiti urmariti de propria tinta)

32
- daca exista amenintarea unei situatii violente nu mergeti la interviu/intilnire
singuri
- trebuie sa cunoasteti rutele de scapare (variantele de retragere)
- incearcati sa exersati, daca exista o echipa de lucru, chiar la locul unde
urmeaza sa aduni informatia (oameni care nu sint subiectul proiectului)
- nu puneti piciorul in prag ca sa “intrati in casa” cind apareti neanuntat la
tinta. Faceti asta numai ca ultima solutie si numai dupa ce va asigurati ca
acest gest nu-l considera drept un act de agresiune care ar putea genera un
raspuns violent
- nu sta in fata unei usi inchise, ci alaturi
- cel ce ia inerviul trebuie sa reactioneze repede pentru a evita o reactie
negativa din partea subiectului
- el trebuie sa stea calm, sa vorbeasca rar, sa puna intrebari si sa asculte cu
atentie raspunsurile. Nu provocati tinta pentru ca l-ar putea duce la reactii
violente.
- fi vigilent, schimba rutele si timpii cind mergi sau pleci de la serviciu
- fi atent la cei ce-si parcheaza masina alaturi de a ta
- daca crezi ca esti urmarit, mergi sau condu mai departe pina la politie si nu
te apropia de masina din fata
14. Daca proiectul este prea periculos:
- NU-L FA!

20 de sfaturi:
1. jurnalistul sa nu fie purtatorul exclusiv al informatiei – se recomanda lucrul in
echipa
2. nu provocati conflicte intre subiectii investigatiei
3. respectati normele eticii profesionale
4. onorati obligatiile si promisiunile facute in timpul investigatiei
5. sa nu se ajunga la relatii intime cu subiectii sau cu sursele
6. nu deconspirati sursele
7. sursele trebuie studiate cu atentie si in amanunt – trebuie sa cunoasteti bine sursa
8. fisti suspiciosi la informatiile oferite de catre sursa - verificati
9. nu acceptati intilniri cu personae necunoscute in locuri propuse de ei
10. fiti neutri
11. incercati sa duceti o viata normala si cumpatata pentru a nu putea fi santajati
12. nu desfasurati activitati comerciale – sint incompatibile cu meseria de jurnalist
13. refuzati informatiile superficiale
14. consultati un jurist inainte de publicarea materialului pentru a evita sau macar
minimaliza riscurile pierderii unui eventual proces – juristul poate fi consultat si in
alte faze ale investigatiei
15. reactionati la presiuni si amenintari – plingere politie, verificari, organizatii
16. nu va pierdeti in stufarisul prea multor anchete
17. subiectele alese pentru investigat trebuie alternate (domenii, teme)
18. relaxati-va
19. inainte de abordarea unei anchete studiati bine subiectul, documentati-va si efectuati
toate evaluarile.

33
20. sursele trebuiesc verificate intotdeauna

III PUNEREA IN VALOARE A INVESTIGATIEI JURNALISTICE

Este foarte important la ce rezultate ajungi cu investigatia, dar la fel de important este cum
prezinti in cele din urma investigatia cititorilor. Articolul sau reportajul va avea impact nu
numai datorita subiectului abordat si maniera de redactare dar si datorita felului in care este
ambalat si prezentat.
Daca ne-am concentrat pana acum pe calitatea si continutul unui articol de investigatie, ca
si pe tehnicile care duc catre un rezultat publicabil, acum este momentul sa discutam felul
in care investigatia este ambalata. Nu neglija stilul articolului! Povesteste cititorului cum il
afecteaza ceea ce ai descoperit. Este primul lucru cu care trebuie sa incepi. El trebuie sa
inteleaga de la inceput ca este afectat si in ce fel este afectat de faptele pe care le dezvalui.
Cititorul trebuie sa simta sprijinul intregului ziar in sustinerea unei serii de articole de
investigatie fara insa ca aceasta campanie sa ascunda interese ascunse. Este nevoie de
campanii care sa sustina clarificarea unui subiect sau altul, altfel autoritatile uita scandalul
declansat si se concentreaza pe rezolvarea urmatoarei crize. Cititorii pot sa se implice in
sustinerea unor astfel de campanii, dar ziarul trebuie sa le dea sansa sa o faca.
Acelasi lucru este valabil si in interiorul ziarului. Jurnalistul de investigatie trebuie sa simta
ca este sprijinit in eforturile sale de catre editori si de catre conducerea ziarului. Presiunile
la care este supus un jurnalist de investigatie, atat fizice cat si psihice, sunt epuizante in
multe cazuri. Jurnalistul trebuie sa simta sprijinul in ceea ce face macar in interiorul
ziarului. Din pacate nici la acest capitol presa din Romania nu sta foarte bine. Sunt
nenumarate cazuri in care jurnalistul a fost obligat sa nu mai rascoleasca subiecte sensibile
despre care incepuse sa scrie. Sunt multe cazuri in care anumite subiecte au fost interzise
ziaristilor din redactie, in urma unor aranjamente dintre editori, conducerea ziarului si
subiectul investigatiei.
Daca ti-ai facut bine meseria si ai o investigatie ca la carte si o prezentare pe masura,
munca ta nu s-a incheiat. Trebuie sa intelegi ca succesul produsului tau finit depinde de
partea de imagine a materialui, de layout-ul paginii si al ziarului – toate aceste fiind
modificate din cauza eventualelor consecinte juridice. Ceea ce trebuie sa faci este sa discuti
ca si cu un partener cu reprezentantii din redactie ale celor trei domenii mentionate:
imagine (departamentul foto), layout si juridic.

LAY OUT. Conceptia grafica a paginii si a ziarului este realizata de oameni specializati.
Daca conducerea ziarului sta in spatele paginatorilor si da indicatii la aranajarea articolelor

34
si pozelor in pagina, la folosirea culorilor si a fonturilor, nu inseamna ca produsul final este
un produs bun. Este doar un accident, care trebuie evitat. In cazul investigatiilor, textele
care rezulta sunt destul de stufoase, iar dialogul cu cei care ar trebui sa conceapa ziarul este
important. Textul poate fi scurtat sau lungit dupa cerinte, articolul nu este gravat in piatra.
FOTO. Fotograful nu face parte din personalul auxiliar. El trebuie sa stie subiectul si
trebuie sa aiba sansa sa sugereze abordarile foto ale subiectului. El trebuie sa poata propune
fotografiile cele mai reusite si sa sugereze cum vor “intra” in pagina aceste fotografii.
JURIDIC. Discutiile cu departamentul juridica al ziarului sunt necesare, dar inaintea
publicarii articolelor. Ele te feresc de procese inutile si de intalniri interminabile cu
avocatii. Te feresc deasemenea de nesfarsite drumuri la tribunal sau de condamnari la
amenzi usturatoare. Ochiul antrenat al unui avocat poate sa puncteze partile slabe ale
articoului, lucruri neclare, citate gresite etc.

1. Layout

Dragos RADULESCU, Art Director

Designul de presa

Graphic-designerii care respecta cuvintul scris, cistiga respectul editorilor cu care lucreaza.
Iar respectul pentru cuvinte se vede in fiecare pagina. Cuvintele au acea cheie care deschide
simturile, intr-un fel in care poate vizualurile sau chiar puterea culorii nu o pot face. Putem
fi influentati de prezenta unei culori foarte atragatoare dintr-o pagina, dar cuvintele
fascineaza, hipnotizeaza si sint retinute mult timp dupa ce privirea a trecut prin alte senzatii
oferite de paginile urmatoare.
Cind un cititor vede o pagina, acesta se loveste de cuvinte. Si cu ele incepe. Indiferent de
designul aplicat, experienta incepe cu cuvintele.
Publicatia este o unealta aflata in zona comunicationala si, in forma ideala, se vrea a fi un
instrument foarte puternic de persuasiune.
Pentru jurnalistul "vizual" (jurnalisti care gindesc si din perspectiva vizuala un material) -
aceia dintre noi care au de a face cu un continut specific care se refera la cronica unei
povesti (investigatii in speta) - motto-ul ar putea fi " ceea ce vezi, e realitatea".
Nu exista teorii de design de cotidiane, cel putin nu in sensul abstract al cuvintului. Design-
ul de cotidiane isi are radacinile si explicatiile in realitatile practice si este de natura mai
mult organica decit un proces teoretizat abstract.

Citeva generalitati despre jurnalismul vizual:

- Lizibilitatea - folosirea unui font clar, placut ochiului si foarte lizibil.


- Practic - construirea unor diferite elemente navigationale care sa permita cititorului sa
ajunga la informatia pe care doreste s-o citeasca in cel mai scurt timp posibil.
- Atragator - desenat intr-un mod foarte simplu si relaxat astfel incit continutul sa se
regaseasca intr-o forma placuta

Rolul acestor generalitati este sa inlesneasca cititorului parcurgerea publicatiei fara efort in
timp ce savureaza materialele.

35
Cum se ajunge la acest nivel grafic difera de la un mediu la altul de vreme ce factori cum ar
fi format, dimensiune si timp alocat graficii fac diferenta.

Un ziar bine desenat ar trebui sa aiba:


– Front pages incitante si multe informatii.
– Cel putin trei materiale puternice (care sa aiba un puternic impact emotional si sa se
bazeze pe o experienta puternica)
– Cel putin o fotografie senzationala care sa exprime totul in mai putin de 10 secunde
– O lista cu ce trebuie sa STIU ca gasesc in ziarul de azi.
– O lista scurta cu CE AS PUTEA sa gasesc in ziar, daca as mai avea timp 5 minute.
– Ceva care sa ma binedispuna, un beneficiu personal si emotional.

Un index (sumar) a fost dintotdeauna o parte importanta a unui ziar bun. Totusi,
interferenta Internetului, si faptul ca tot mai multi cititori prefera editiile on-line, unde
navigarea este un element decisiv, a facut ca prezenta acestui index sa fie si mai importanta
in constructia unui ziar modern.
Caractere lizibile. Rolul un ziar este, pina la urma, sa fie citit. Si este un fapt sigur ca in jur
de 85% din ce apare intr-un ziar este text.
O arhitectura a paginii deloc complicata. Un design bun foloseste un grid exact, cu
combinatii de coloane specifice unui anumit set de design, sa zicem de 5 sau 6, de la care
pornesc alte combinatii. Gridul unui ziar reprezinta acea retea de materiale, linii, coloane,
fotografii si alte elemente grafice ce sint dispuse ca intr-o harta, totul bazindu-se pe o
structura geometrica si matematica.

Intrand in structura ziarului se pot observa unele detalii a caror perceptie influenteaza
decisiv un design extrem de agreabil:
– Headline-urile nu ar trebui sa fie unul linga celalalt? Sunt absolut sigur ca s-ar
petrece mai putin timp in birourile in care se construieste o pagina plina de
headline-uri multe si mari (poluare vizuala) daca acestea ar fi mai putine, asta
insemnand o scriere atenta si precisa. Oricum, nu am neaparat ceva impotriva
acestor headline-uri si nu cred ca ar trebui sa se petreaca prea mult timp si efort
evitand ceea ce nu afecteaza decit editorii sau vechii lor profesori de jurnalism.
– Cititorii nu agreeaza scrisul inversat cromatic? Pe multi editori nu-i deranjeaza.
Cred ca unui cititor i-ar fi foarte greu si i s-ar parea neobisnuit sa citeasca un articol
intreg in care caracterul este scris cu alb pe un fundal colorat sau negru. Totusi,
citeva rinduri dintr-un citat sau un paragraf astfel tratat nu afecteaza lizibilitatea
atita timp cit dimensiunea caracterului este mai mare decit normal si la fel spatiul
dintre randuri.
– Culorile trebuie introduse si folosite cu grija. Ziarul traieste din culoare. Culoarea
este foarte bine perceputa de catre cititori, iar cititorii din majoritatea comunitatilor
nu mai ataseaza eticheta de “mai putin serios” ziarelor care sunt tiparite in culori.
Ce e important si trebuie privit cu atentie este ca folosirea culorii sa se faca in
conformitate cu tipul ziarului si cu coordonatele sociale si culturale ale comunitatii
respective.
– Italicele sint greu de citit? Multi editori considera ca italicele nu ar trebui sa fie
folosite pentru ca par feminine. Asadar, de ce sa fie folosite in pagina de sport? Sint

36
straine, ca perceptie, cititorului si induc o informatie soft, deci ar trebui folosite in
sectiunea de gradinarit. Si, in plus, italicele incetinesc citirea, deci ar trebui evitata
folosirea lor in text! Adevarul este ca italicele sunt unisex. O stire din sport poate fi
imbracata in italice foarte frumos, la fel de bine cum acestea pot imbraca un articol
din sectiunea “bucatarie”. Un headline scris cu un italic foarte puternic si la
dimensiune mare isi va face la fel de bine treaba ca si un headline scris cu font
Roman. Dimensiunea, grosimea caracterului si distinctia lui sunt mult mai
importante decit folosirea unui italic sau nu. Pe de alta parte, contrastul din folosirea
italicelor si a caracterului Roman, de diferite dimensiuni si grosimi, fac pagina mult
mai apetisanta si bogata.
– Fotografiile color si alb/negru sau graficele nu ar trebui amestecate in aceeasi
pagina? Nu am auzit un cititor care sa se planga de acest cocktail de imagini
amestecate color si alb/negru. Datoria designer-ului si a editorului este sa faca tot
posibilul sa aleaga cele mai bune imagini, indiferent de culoare si sa le aseze intr-o
ierarhie care sa indice privirii unde sa se indrepte imediat, si apoi sa urmeze un curs
firesc in derularea materialului
– Derularea textului nu ar trebui intrerupta? Revistele folosesc citate, note si alte
intreruperi de text in mod repetat. Totusi, plasarea unor astfel de elemente in textele
multor ziare, atrage un cor de editori care spun acelasi lucru: orice intrerupere a
textului face ca cititorul sa se opreasca. Desigur aceste elemente pot deveni
obstacole daca: 1. Avem un citat de 28 de randuri care forteaza cititorul sa sara
peste text; 2. Plasarea acestora se face de asa natura incit cititorul nu ca va sari peste
el, dar va trece la coloana alaturata. Lungimea acestor intreruperi de text si plasarea
lor intr-un text determina si usureaza lizibilitatea unui text.
– Cititorii prefera textul justificat (bloc) in locul alinierii la dreapta? Senzatia
unora este ca textul aliniat la dreapta, cursiv, denota un material usor si facil, in timp
ce un material scris justificat reprezinta materiale cu greutate. NU exista nici o
dovada in acest sens. Textul aliniat la dreapta poate schimba ritmul unei pagini,
chiar si atunci cind e folosit in materiale scurte sau editoriale. Are incorporat spatiu
alb, de care avem intotdeauna atita nevoie, si permite o spatiere mai naturala a
literelor dintre si intre cuvinte. Unele studii au confirmat ca folosirea acestui tip de
aliniere grabeste si inlesneste citirea.
– Unele articole ar trebui sa fie in acelasi loc in fiecare zi? Pentru multi dintre
editori, o pagina sau o sectiune cu elemente statice le usureaza extrem de mult
“eforturile editorialistice”. Nu e adevarat faptul ca cititorii vor aceste elemente in
acelasi loc, in fiecare zi. Trebuie experimentat locul acestora, lasind unui articol
libertatea de a aparea in locuri diferite de la o zi la alta. Cititorul este astfel surprins
in fiecare zi, iar sentimentul de monotonie dispare.

Acestea sint doar citeva din miturile unei publicatii, iar fara ele, probabil, sedintele ar dura
mai putin, ar fi mai putin argumentative, mai ales daca n-ar fi fost problema cu italicele.
Publicatiile, si in special ziarele, ar trebui sa corespunda in mod fidel cititorilor sai si
comunitatilor pe care le servesc. Fiecare ziar trebuie sa aiba imaginea sa, identitatea si
personalitatea lui proprie si nu sa fie copia unui alt ziar. Estetica este in aceste cazuri
secundara individualitatii.

37
2. Imaginea - Fotografia

FOTOGRAFIA DE PRESA INAFARA CLISEELOR

Mihai VASILE – fotojurnalist/CRJI

Cursul isi propune ca, plecand de la o dezbatere aparent simpla – arta si fotografie,
creatie si reprezentare, fictiune si realitate, sa prezinte fotografia de presa ca pe un demers
care desi presupune esteticul, ramane in esenta nu-artistic.
Valoarea de document a unei imagini are doua coordonate – timpul si locul. Ele sunt
de tip obiectiv si reprezinta instrumentele principale cu care subiectivitatea si
profesionalismul fotojurnalistului opereaza asupra evenimentului la care asista. Astfel,
alegerea momentului in care fotograful apasa pe declansator ca si a unghiului din care se
face fotografia devin nu elemente de tip creativ ci mai degraba stilistic. Exemplul cel mai
bun ar fi situatia in care, daca la un eveniment asista zece fotoreporteri, toti zece vor
“relata” cu fotografiile lor ACELASI LUCRU in zece moduri diferite. Asadar fotografia de
presa nu este un demers creativ, nu inventeaza o lume paralela ci, dimpotriva, trebuie sa
reprezinte lumea reala cu maximum de obiectivitate. Estetica imaginii este doar elementul
stilistic care ajuta la comunicarea mesajului de tip fotografic.
Fotoreporterul capata astfel responsabilitate atat fata de subiect cat si fata de cititor iar
modul in care isi exercita aceasta responsabilitate da nivelul sau deontologic.
Responsabilitatea fata de cititor consta, desigur, in corecta informare, iar cea fata de subiect
in corecta abordare. Vorbind strict despre fotografia de presa avem in vedere ca subiectul
este cu predilectie omul in diverse ipostaze. Din pacate nu toti fotoreporterii tin cont de
faptul ca orice om are o identitate, o personalitate si un destin ceea ce il fac sa aiba un drept
indiscutabil asupra propriei imagini. Respectarea acestui drept reprezinta responsabilitatea
fotoreporterului fata de subiect.
Revenind la valoarea de document a fotografiei de presa, se considera ca orice
interventie, digitala sau nu, asupra imaginii, alta decat recadrarea sau ajustarile
contrast/luminozitate/culoare mistifica mesajul, incalca criteriile obiectivitatii si ale
principiilor jurnalistice si trimite imaginea in alte domenii care frizeaza sau nu artisticul.
Este notoriu cazul destul de recent al unui fotoreporter de razboi american de la ziarul Los
Angeles Times. Brian Walsky a fotografiat in Irak o serie de imagini in care un soldat
inarmat pazea cativa civili printre care si un barbat cu un copil in brate. Inainte sa transmita
imaginile a observat ca atitudinea agresiva a soldatului dintr-un cadru se “potriveste” mult
mai elocvent cu groaza imortalizata pe chipurile barbatului si a copilului din alt cadru. A
compus din cele doua cadre unul singur pe care l-a transmis in redactie. Imaginea a aparut
pe pagina intai a doua mari publicatii. Dupa aparitie a fost observat trucajul si, cu toate ca
situatia in sine era reala, deci evenimentul relatat avusese loc, mistificarea a fost
considerata atat de grava incat fotograful a fost concediat iar cele doua ziare au facut cazul

38
public, cu scuzele de rigoare catre cititori. Desi premiat in mai multe randuri, cariera
fotoreporterului a fost definitiv compromisa.
Exemplul de mai sus ofera si o alta latura a dicutiei, si anume editarea imaginii de
presa. Odata cu moralitatea si profesionalismul fotoreporterului a fost la fel de sever
amendata si neatentia editorilor foto. Insa, problema in cazul editarii nu consta doar in
situatiile de fals ci si in calitatea imaginilor propuse spre editare. Desigur, unul din criteriile
importante in alegerea fotografiei este estetica imaginii, dar nu e singurul. Parerea mea e ca
fotografia de presa trebuie sa aiba, pe langa subiect si un predicat. Editorul are de ales intre
ilustratie si fotografie. Ilustratia ar fi, in acest caz, o imagine care are subiectul in suspensie
in timp ce fotografia isi are subiectul ancorat intr-un predicat explicit. Propozitia pe care
reuseste sa o transmita o imagine buna devine un material de presa in sine care construieste
o fraza coerenta cu titlul articolului pe care il insoteste.
Din nefericire, in presa din Romania se intampla foarte des ca singurul criteriu de
publicare a unei imagini sa fie spatiul excedentar. Situatie la fel de grava si de des intalnita
ca cea in care, din lipsa de spatiu, se renunta la imagini de certa valoare care nu de putine
ori spun mai mult decat tone de cuvinte. Un lucru si mai grav se intampla atunci cand apar
interventii “creative” pe imaginea oferita de fotograf. Recadrarea cu pretexte strict
“estetice”, flip-ul (imagine in oglinda, cum se obisnuieste sa se spuna) ascund de fapt
inabilitati in departamente colaterale cum ar fi tehnoredactarea si fac din situatiile amendate
la publicatii de prestigiu o flagranta modalitate de lucru in redactiile diletante.
Situatiile de mai sus apar dintr-o proasta intelegere a fotografiei de presa. Lipsa unei
scoli specializate in fotografie in care tenhica, estetica, categoriile, problematica, sa fie
analizate in profunzime, duce la lipsa de criterii ceea ce face, paradoxal, ca fiecare sa se
creada priceput. Acest lucru are drept consecinta lipsa de autoritate a fotoreporterului intr-o
redactie in care toata lumea “stie” fotografie.
Ramanand un domeniu prin excelenta tehnic si utilitar, la indemana tuturor, fotografia
nu cred ca s-a consacrat ca domeniu artistic. In schimb, ca instrument de expresie si
comunicare, prin fotografie s-au consacrat multi artisti. Coloana Infinitului de la Targu Jiu
nu consacra turnatoria in bronz ca domeniu artistic ci il confirma inca o data pe artistul
Constantin Brancusi.

3. Juridic

Limitele protectiei jurnalistului

Doru COSTEA – avocat/CRJI

Tratarea aspectelor de ordin juridic va fi circumscrisa jurnalismului de investigatie,


intrucat aspectele legate de libertatea de exprimare si limitele acesteia sunt indeobste
cunoscute si dezbatute in literatura juridica si in practica juridica1.
1
In acest sens, mentionam jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, din care selectiv,
citam: cazul Dalban vs. Romania (hotarare din 28.09. 1999), cazul Sunday Times vs. Regatul Unit (hotarare
din 6 nov. 1980), cazul Lingens vs. Austria (hotarare din 8 iulie 1986), cazul Handyside vs. Regatul Unit
(hotarare din 7 dec. 1976), cazul New York Times vs. Sullivan (1964);
A se vedea in acest sens si jurisprudenta interna: cazul Sorin Rosca Stanescu, Cristina Ardeleanu vs.
Ion Iliescu (Decizia pen 284/A/24 martie 1997, dosar penal nr. 4379/1997, Tribunalul Bucuresti, S II pen.)

39
Intrucat jurnalismul de investigatie reprezinta un domeniu relativ putin explorat din
punct de vedere juridic, vom incerca sa analizam succint doua probleme care intereseaza in
mod deosebit in acest domeniu, respectiv:
1. legalitatea procedurilor prin care se accede informatia investigata
2. dreptul jurnalistului de a-si proteja sursele.

q O prima problema este aceea a procedurilor prin care jurnalistul de


investigatie accede la informatia investigata.

In esenta, problema se reduce la a sti in ce masura aceste proceduri pot excede sfera
reglementarilor legale si daca raspunsul este afirmativ, unde ar putea fi situata limita acestui
exces?
In opinia noastra, raspunsul cu privire la posibilitatile jurnalistului de a incalca
reglementarile legale, in realizarea scopului investigatiei, este - fara indoiala-
afirmativ.
Acest lucru este insa posibil sub conditia ca scopul investigatiei sa fie indreptat catre
obtinerea unor informatii de interes public si- pentru a nuanta masura in care aceste
incalcari ale legii sunt permise - am putea spune ca ea este in directa legatura cu
importanta interesului public pe care il poate prezenta informatia obtinuta in urma
demersurilor investigationale. Cu alte cuvinte, un interes public major da jurnalismului o
mai mare libertate din perspectiva limitelor in care o lege poate fi incalcata.
Temeiul juridic al acestei libertati jurnalistice il constituie dreptul publicului de a fi
informat cu privire la problemele de interes public2.
Este de principiu faptul ca unui drept ii corespunde - in mod corelativ- o obligatie. In
consecinta, jurnalistul este nu numai indreptatit, ci si obligat - intr-o societate democratica –
sa informeze in mod corect opinia publica cu privire la aspectele de interes public.3
Fara aceasta libertate a jurnalistului nu ar fi fost posibila dezvaluirea unor chestiuni de
interes public major. Este suficient sa amintim aici cazul Watergate.
Libertatea despre care vorbim nu trebuie insa absolutizata. Ea se cere a fi riguros
circumscrisa gradului de interes public pe care informatia investigata il prezinta.

2
Art. 10 (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului „ orice persoana are dreptul la
libertate de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica
informatii sau idei (...)”; Art. 31 alin (1) si (4) din Constitutia Romaniei :” (1)Dreptul persoanei de a avea
acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit”; (4) „Mijloacele de informare in masa,
publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice”
Jurisprudenta CEDO : cauza Fressoz and Roire v. Franta (1999) (Curtea a statuat cu privire la dreptul
publicului de a primi informatii)
Primatul interesului public : chiar daca se poate dovedi ca dezvaluirea informatiilor va aduce
prejudicii substantiale unui scop legitim, informatiile trebuie totusi dezvaluite daca avantajele divulgarii
depasesc prejudiciile. De exemplu, unele informatii pot fi de natura privata, insa pot demasca, in acelasi timp,
coruptia la nivel inalt in cadrul guvernului. (Principiul 4 :Sfera de actiune limitata a exceptiilor in lucrarea
„Dreptul Publicului de a fi informat”, seria Standarde Internationale, Article 19, Londra, iunie 1999, pg. 7)
3
Art. 10 alin 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca exercitarea dreptului de
exprimare prevazut la alin. 1 comporta indatoriri si responsabilitati, si poate fi supusa unor formalitati,
conditii, restrangeri sau sanctiuni care constituie masuri necesare intr-o societate democratica. A se vedea de
asemenea si art. 31 alin 4 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia „Mijloacele de informare in masa, publice
si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice”.

40
In nici un caz, aceasta libertate nu include savarsirea unor infractiuni de violenta,
care sunt excluse de plano.
Pe de alta parte, incalcarea este admisibila numai in masura in care pericolul social al
faptei rezultate din aceasta incalcare, este minor in raport de pericolul social al faptei ce
formeaza obiectul investigatiei (infractiuni de coruptie, crima organizata).
Insistam asupra echilibrului extrem de fragil existent intre libertatea de actiune a
jurnalistului , dincolo de limitete legii si finalitatea demersului jurnalistic, subsumata
obligatiei de a informa in mod corect opinia publica in privinta chestiunilor de interes
public.

q O a doua problema o constituie dreptul jurnalistului de a-si proteja sursele.

In Memorandumul explicativ la recomandarea R (2000)- 7 privind dreptul


jurnalistilor de a nu divulga sursele de informare, sursa este definita ca fiind “orice
persoana care furnizeaza informatii unui jurnalist” (Explanatory memorandum, pct. 17) .
Ratiunea acestui drept este dictata de ceea ce, in mod fericit Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, in cazul Goodwin vs. Regatul Unit (27. 03. 1996), a numit potentially
chilling effect.

Avand in vedere ca exercitarea libera si fara piedici a jurnalismului este consacrata


de dreptul la libertatea de exprimare si constituie o conditie prealabila fundamentala pentru
dreptul publicului de a fi informat despre problemele de interes general, protejarea surselor
de informatie ale jurnalistilor constituie o conditie esentiala pentru ca acestia sa poata lucra
liber, precum si pentru libertatea mijloacelor de comunicare in masa.
Dreptul jurnalistului de a nu divulga sursele de informare se circumscrie
dreptului la libera exprimare prevazut de art 10 din Conventia Europeana asa cum rezulta
si din interpretarea data de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului si de
Recomandarea R(2000)-74 (Explanatory memorandum -pct. 21) . Precizam ca anumiti
jurnalisti au prevazut in codurile de conduita profesionala obligatia de a nu dezvalui
sursele lor de informatie5.
Divulgarea informatiilor privind identitatea surselor trebuie limitata la
circumstante exceptionale.(a se vedea Eu Court H.R, Goodwin v. the United
Kingdom, 27 March 1996, para.37)
Asa cum s-a stabilit prin Recomandarea R (2000)7 in privinta limitelor
dreptului de nedivulgare a surselor, dreptul jurnalistilor de a nu divulga informatiile
care identifica o sursa nu trebuie sa constituie obiectul altor restrictii decat cele
mentionate in articolul 10, paragraful 2, al Conventiei.
Astfel, conform principiilor enuntate in Recomandarea R (2000) 7, nu vor fi
divulgate sursele, decat daca, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii, exista un
imperativ preponderent de interes public si daca circumstantele prezinta un caracter
suficient de vital si de grav. In acest sens, divulgarea informatiilor care identifica o sursa
nu ar trebui sa fie considerata necesara decat daca se poate dovedi in mod convingator:
4
Recomandarea nr. R (2000) 7 a Consiliului Europei
(adoptata de comitetul de ministri la 8 martie 2000, in cadrul celei de-a 701-a reuniuni a comitetului de
ministri)
5
In acest sens, Codul deontologic si statutul jurnalistului, semnate in cadrul Conventiei Organizatiilor de
Media, Sinaia, iunie 2004

41
- ca nu exista masuri rezonabile alternative divulgarii sau ca acestea au fost epuizate de
catre persoanele sau autoritatile publice care cauta sa obtina divulgarea;
- ca interesul legitim de divulgare prevaleaza clar asupra interesului public de
nedivulgare, avand in vedere ca:
- un imperativ preponderent in ceea ce priveste necesitatea divulgarii este
dovedit;
- circumstantele prezinta un caracter suficient de vital si de grav;
- necesitatea divulgarii este considerata ca raspunzand unei necesitati
sociale imperioase

Determinand daca un interes legitim pentru divulgare care intra in domeniul articolului 10,
paragraful 2, al Conventiei prevaleaza asupra interesului public de a nu divulga informatiile
care identifica o sursa, trebuie sa se acorde o atentie deosebita importantei dreptului de
nedivulgare si preeminentei care ii este data in jurisprudenta Curtii europene pentru
drepturile omului. (pentru studii de caz cititi extrasele postate pe www.crji.org din
sectiunea „Juridic”)

4. Rolul jurnalismului de investigatie

4.1 Rolul investigatiilor in combaterea coruptiei


De obicei, coruptia este definita pe scurt drept abuzul unei persoane oficiale, publice sau
private, in scopul obtinerii de cistiguri personale.
Rolul mass-media este de a elucida adecvat cazurile de coruptie astfel incit sa devina un
factor puternic in minimalizarea acestui fenomen intr-o societate.
Pentru aceasta trebuiesc indeplinite o serie de cerinte: pluralism si independenta garantate
pentru mass-media, mass-media sa fie libera si sa nu fie supusa la presiuni sau restrictii, sa
fie respectate regulile profesiei, asigurarea fluxului liber al informatiei, sa dispuna de
resurse suficiente (jurnalismul de investigatie este cel mai costisitor gen de presa)

Jurnalismul de investigatie – material bazat, de regula, pe lucrul si initiativa proprie a


ziaristului, asupra unui subiect important pe care anumite persoane sau organizatii ar dori
sa-l pastreze in secret.

Elementele de baza ale jurnalismului de investigatie:


- jurnalistul efectueaza o investigatie care nu a mai fost realizata (inclusiv investigatia
primara)
- tema articolului trebuie sa fie de interes public
- exista persoane care doresc sa ascunda publicului faptele care fac subiectul
investigatiei si au fost elucidate de catre jurnalist

Subiectul unei anchete jurnalistice trebuie sa apara din initiative, ideile si eforturile
jurnalistului. Investigatia se bazeaza pe o multime de izvoare de informare – oameni,
documente si observatie personala.

42
Beneficiile pe care le aduce societatii jurnalismul de investigatie:
- contribuie la ridicarea standardelor jurnalistice prin obligarea jurnalistilor de a-si
perfectiona abilitatile de cercetare si de prezentare a articolelor
- ajuta la vinderea ziarelor si a programelor de stiri
- largeste cimpul libertatii jurnalistice si deschide noi cai de acces la informatie
- sporeste capacitatea mass-media de a juca rolul de “ciine de paza al democratiei”
- face posibile schimbarile accentuind responsabilitatea individuala
De cele mai multe ori, investigatiile jurnalistice complexe ating toate domeniile
(economic, politic, social, juridic). De aceea este greu sa impartim acest gen de presa pe
categorii.
Insa, exista reguli care trebuie respectate indifent de domeniul atins:
- jurnalistul trebuie sa se intrebe cum a ajuns informatia la el, cine sau ce i-a sugerat
idea acestei teme, cine va cistiga in urma investigatiei lui (exista pericolul ca fara sa
vrea, jurnalistul sa faca jocurile unei terte parti)
- jurnalistul trebuie sa abia in vedere tot timpul care vor fi efectele si consecintele
publicarii investigatiei lui
- jurnalistul trebuie sa fie tot timpul extrem de scrupulous si atent la toate informatiile
care-i parvin
- jurnalistul trebuie sa se documenteze si sa studieze legislatia in domeniu
- jurnalistul nu trebuie sa adopte pozitia uneia dintre parti si sa nu se limiteze doar la
opinia uneia dintre partile aflate in conflict
- actiunile jurnalistului trebuie sa respecte legislatia si sa respecte onoarea si
demnitatea persoanei
- subiectul ales sa fie de interes public
- sursele trebuie sa fie credibile si verificate incrucisat

4.2 Etica jurnalistului de investigatie (studiu de caz 14)


In timpul demersului profesional, jurnalistul de investigatie trebuie sa tina cont ca obtinera
informatiilor nu se face cu rice pret. El trebuie sa respecte anumite reguli impuse de
profesie si de societate. Fara respectarea acestora eforturile lui sint zadarnice si ies din
cadrul muncii specifice jurnalistului de investigatie. Pe linga cunoasterea legilor, a codului
deontologic si a statutului, jurnalistul de investigatie trebuie sa respecte si sa-si insuseasca
urmatoarele principii:
- Principiul de baza este buna-credinta. Prin demersul sau, jurnalistul trebuie sa
inspire incredere si sa convinga ca singurul sau scop este informarea onesta si
numai in scopul publicului. Aceste lucruri sint realizate daca subiectul ales vizeaza
un interes public, iar jurnalistul adopta (in timpul si dupa investigatie) o atitudine
echilibrata si nepartinitoare. Rolul jurnalistului este de a constata si de a elucida, nu
de a infiera sau a condamna.
- Jurnalsitul este obligat sa ofere ocazia subiectului investigatiei de a-si exprima
punctul de vedere in legatura cu faptele si actiunile ce-l privesc si sint descrise in
articol. Nu cenzura si nu scoate din context afirmatiile intervievatilor. Nu intrati in
relatii apropiate sau intime cu subiectul investigatiei si nu acceptati avantaje
materiale de la acesta.
- Relatia cu sursele trebuie sa fie onesta. Respecta-ti promisiunile facute fata de sursa
(de exemplu, o informatie data off the record nu poate fi folosita). Sursele trebuiesc

43
protejate chiar cu pretul unei minciuni. Nu deconspira sursele decit daca ai acceptul
acestora. Nu intra in relatii intime cu sursele, nu accepta si nu le oferi foloase
materiale.
- Nu provoca subiectul si nu instiga la ilegalitati.
- Inhameaza-te la campanii de presa numai dupa ce esti sigur ca nu slujeste unor
interese obsure, nu este folosita ca santaj, nu contravine interesului public, si nu
pericliteaza siguranta nationala.
- Autocenzura sa fie primul pas al investigatiei.

44