Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect
Dinamica Sistemelor
Mecatronice
Zgomotul desemnează orice sunete care interferează semnale utile, aceste sunete au un efect
iritant şi dăunător. Dacă vom evalua zgomotul ca un fenomen fizic, atunci putem spune că
oscilaţiile corpurilor solide reprezintă unde de frecvenţă şi intensitate diferită. Omul este capabil
să aude vibraţii, ale căror frecvenţă este de 16-20000 Hz.
Prin ce este dăunător zgomotul? Efectul zgomotului asupra sănătăţii, desigur, depinde de timpul
expunerii unei persoane, intensitatea sunetelor şi frecvenţa acestora. Este dovedit faptul că sunt
mai dăunătoare sunetele continue, decât cele intense. Infrasunete sunt foarte periculoase, pentru
că oamenii nici nu le simt. Sunete de o amplitudine de 3-5 Hz pot cauza anxietate, dureri de cap
şi dureri în coloana vertebrală. Acest lucru se întâmplă pentru că sunetele acestui spectru sonor
coincid cu frecvenţa de rezonanţă a corpului uman. În general, prejudiciile cauzate de zgomot în
oraşele mari, pot fi comparate cu impactul nociv pe care îl are asupra oamenilor mediul poluat
din oraş.
Efectul zgomotului asupra sănătăţii umane poate fi diferit - de la o simplă iritaţie până la
tulburări patologice grave ale organelor şi sistemelor interne. În primul rând, desigur, suferă
auzul oamenilor. Volumul şi frecvenţa efectelor de sunet provoacă, în mod direct, dezvoltarea
pierderii a auzului. Boala se dezvoltă treptat, astfel încât aveţi nevoie să vă protejaţi în avans de
acest iritant. Din cauza sunetelor puternice de înaltă frecvenţă în organele auditive apar
modificări patologice ireversibile.
Efectul fonic nociv nu este limitat doar cu organele de auz. Iritantul sporit de zgomot afectează
sistemul nervos uman, sistemul cardiovascular, cauzând excitări severe. Zgomotul sporit poate
provoca insomnie, oboseală rapidă, agresivitate, afecta funcţia de reproducere şi contribui la
tulburări psihice grave.
Efectele fonice nocive asupra omului au chiar şi niveluri mici de sunete de la 40 – până la 70
dB. Există limitele admise de zgomot, care reprezintă un nivel acceptabil de zgomot la locul de
muncă şi la domiciliu.
Dacă vom evalua factorii care afectează sănătatea umană în oraşele mari, zgomotul are, probabil,
cel mai important impact negativ asupra sănătăţii umane. Pentru a ne proteja împotriva efectelor
nocive ale zgomotului ar trebui să reglementăm strict durata acestuia, compoziţia spectrală,
intensitatea şi alte caracteristici. Acest obiectiv stă în faţa instituţiilor sanitare de igienă.
Este un păcat, dar până în prezent, din cauza impactului negativ al zgomotului, mulţi oameni
solicită asistenţă în instituţiile medicale, cumpără medicamente. Şi aceste maladii nu sunt numai
de caracter nervos, zgomotul contribuie la dezvoltarea altor maladii grave.
Nivelul de zgomot admis poate fi numit acela, care nu are un impact nociv asupra funcţiilor
fiziologice ale organismului uman. Dacă zgomotul provoacă o iritare, dureri de cap şi pierderea
auzului, atunci trebuie să luptăm cu acesta. Acasă se instalează izolarea fonică, la locul de
muncă trebuie să verificaţi nivelul de zgomot şi să ne adresăm administraţiei, iar farmacia online
vă va ajuta la o livrare rapidă a medicamentelor pentru durerile de cap la domiciliu.
Lucrătorii din anumite sectoare se confruntă cu un risc mai mare de afectare a auzului decât
alții. S-a constatat că sectorul minier a avut cea mai mare frecvență pentru expunerea la zgomot
periculoasă a oricărei industrii.
Administrația pentru Securitate și Sănătate Ocupațională stabilește limite privind numărul de
decibeli ai lucrătorilor cu zgomot care pot fi expuși, pe baza unei medii ponderate într-o zi de 8
ore.
Limita de expunere permisă de OSHAS este decibels 90 A-ponderat (dBA) timp de 8 ore. Cu
toate acestea, dacă nivelul zgomotului crește cu 5 dBA, timpul de expunere a lucrătorului la
nivelul zgomotului este redus cu 50%.
Instruirea lucrătorilor în domeniul Securității și Sănătății în Muncă (SSM Sibiu), se efectuează
la cerere la punctul de lucru al angajatorului, în timpul programului de lucru, cu sau fara aplicatii
practice.
Dacă lucrătorii trebuie să fie expuși la volum ridicat de zgomot pentru a-și îndeplini sarcinile,
OSHA recomandă mai multe metode diferite de prevenire a afectării auzului.
O metodă este de a utiliza controale inginerie pentru a reduce nivelurile de zgomot fie la sursă,
fie în calea transmiterii către urechea lucrătorului.
Aceasta poate implica utilizarea de instrumente și mașini de zgomot redus. Menținerea sau
lubrifierea corespunzătoare a echipamentului, închiderea sursei de zgomot sau instalarea de
pereți sau perdele de sunet.
Angajatorii pot utiliza, de asemenea, controale administrative pentru a diminua impactul
zgomotului în mediul de lucru.
Exemplele includ limitarea timpului pe care un lucrător individual îl petrece în apropierea sursei
de zgomot. Păstrând lucrătorii cât mai departe de sursa de zgomot și oferind medii de liniște,
cum ar fi camere izolate fonic.
Angajatorii pot oferi lucrătorilor dispozitive de protecție a auzului, cum ar fi ochelarii și prizele
care ofera protectie.
OSHAS cere de asemenea angajatorilor să implementeze un program eficient de conservare a
auzului în orice industrie. Expunerea la zgomot este egală cu sau mai mare de 85 dBA pentru o
perioadă de 8 ore. Cu excepția industriei construcțiilor unde limita de expunere este stabilită la
90 dBA pentru o perioadă de 8 oră.
Acest program include formarea lucrătorilor pentru a recunoaște expunerea periculoasă la
zgomot.
Producerea și propagarea sunetelor
Vibrațile produse într-un punct al unui mediu se propagă în acel mediu din aproape în aproape
sub formă de unde. În aer (ca și în orice alt gaz) sau în lichide avem de-a face cu unde
longitudinale. Undele sonore fiind oscilații ale mediului produse de vibrațiile unor corpuri
materiale, vor avea proprietățile undelor elastice. Astfel viteza de propagare va fi:
unde M este masa unui mol de gaz, T - temperatura absolută, R - constanta gazelor, iar γ este
raportul dintre căldura specifică a gazului la presiune constantă și, respectiv, la volum constant
(γ=Cp/Cv).
Această relație, numită și formula lui Laplace, ne arată că viteza de propagare a undelor sonore
este proporțională cu rădăcina pătrată a temperaturii T și nu depinde de presiunea gazului.
Sunetele se propagă mai rapid și la distanțe mai mari prin solide și lichide decât prin gaze,
deoarece vibrațiile se transmit mai ușor în straturi care au moleculele apropiate. Materialele moi
absorb sunetul, iar vidul îi împiedică propagarea. În realitate, în afară de temperatură, mai există
și alți factori care influențează viteza de propagare a sunetului și care nu au fost luați în seamă la
deducerea formulei. Astfel de factori sunt umiditatea aerului (viteza e mai mare în aerul umed
decât în cel uscat), ionizarea aerului care duce la creșterea vitezei, curenții de aer, precum și
intensitatea sunetului.
Aer 331, 8 0
Hidrogen 1261 0
Aluminiu 5104
Fier 5000
Plumb 1320
Cupru 3600
Cauciuc 50
Când izvorul sonor (presupus punctiform) este în repaus, undele sonore care pornesc din acest
punct sunt sferice, fronturile de undă fiind suprafețe sferice concentrice. În cazul în care sursa
sonoră se mișcă (să presupunem rectiliniu), centrele suprafețelor sferice se vor găsi pe linia care
reprezintă traiectoria sursei. În funcție de viteza sursei în raport cu viteza de propagare a
sunetului, avem trei situații:
a) Viteza sursei sonore (u) mai mică decât viteza (v) a sunetului, undele sonore se înconjoară
una pe alta fără să se întretaie, însă nu mai au același centru, îngrămădindu-se în direcția în care
se mișcă sursa (figura 1). După cum se vede, punctul A, spre care se îndreaptă izvorul sonor, este
străbătut de un număr mai mare de unde în unitatea de timp (frecvența crește - efectul Doppler-
Fizeau). Situația este inversată pentru punctul B, de care izvorul se îndepărtează.
b) Viteza undei sonore (u) este egală cu viteza (v) a sunetului, undele sferice se ating în
fiecare moment într-un punct comun, care este punctul în care se găsește sursa în acel moment
(punctul A din figura 2). Un observator așezat în direcția spre care se mișcă sursa primește
deodată toate undele sonore sub forma unui pocnet ("bangul" sonic).
c) Viteza undei sonore (u) mai mare decât viteza (v) a sunetului, în acest caz, undele sferice se
întretaie. Înfășurătoarea acestor unde este un con cu vârful în punctul unde se găsește sursa în
momentul respectiv (figura 3), unde unghiul φ dintre generatoarea conului AO6 și direcția de
deplasare a sursei (O1O6) este dat de relația:
unde Δt este timpul în care sursa s-a deplasat de la O1 la O6 și, respectiv unda sonoră excitată
în O1 s-a propgat pe distanța ∥O1A∥.
Situația apare ca și cum sursa sonoră ar trage după ea undele sonore, un observator situat în
partea spre care înaintează sursa va recepta undele sonore în ordine inversă în raport cu cea în
care au fost produse.
Corpurile care se mișcă cu o viteză mai mare decât cea a sunetului (supersonice) produc, prin
comprimarea aerului în direcția de înaintare, o undă care nu are un caracter periodic,
reprezentând doar un domeniu de comprimare care se propagă cu viteza sunetului. O astfel de
undă se numește undă de șoc sau undă balistică. Ele provoacă senzația unui șoc puternic. Aceste
unde apar de exemplu, în cazul proiectilelor sau al avioanelor cu reacție.
Calitățile sunetului
Sunetele pot fi caracterizate prin trei calități principale: înălțimea, intensitatea și timbrul.
a) Înălțimea sunetului este proprietatea sa de a fi mai profund (grav) sau mai acut
(ascuțit, subțire) dacă au aceeași frecvență, iar în cazul în care au frecvențe diferite, este mai înalt
(acut) cel care are frecvența mai mare. Din această cauză, înălțimea sunetului se exprimă
numeric prin frecvența undei sonore.
Să observăm aici că vibrațiile libere ale corpurilor materiale au loc, în general, cu diferite pulsații
proprii, spre deosebire de cazul oscilațiilor punctului material în care avem o singură frecvență
de vibrație, determinate de masa corpului și constanta forței elastice (ω0=km). Astfel, un corp
material care vibrează va produce sunete de diferite înălțimi, de frecvențe bine determinate
pentru fiecare corp. Sunetul emis de corp, sunet cu frecvența cea mai mică, se numește sunet
fundamental, iar cele corespunzătoare unor frecvențe egale cu multiplii întregi ai frecvenței
sunetului fundamental se numesc armonice superioare.
În natură se întâlnesc foarte rar sunete curate, care să aibă o frecvență bine determinată, sunetele
naturale fiind, de fapt, compuse din sunete de diferite frecvențe.
b) Intensitatea sau tăria sunetului într-un anumit punct din spațiu este detertminată de cantitatea
de energie pe care o poate transporta unda sonoră în unitatea de timp prin unitatea de suprafață
așezată în acel punct, perpendicular pe direcția de propagare. Pentru a vedea care sunt mărimile
de care depinde intensitatea, să considerăm un paralelipiped de secțiune ΔS, perpendicular pe
direcția de propagare a undei și de lungime vT (fig. ). Suprafața ΔS va fi străbătută într-o
perioadă T de energia medie W a undei sonore care se găsește în paralelipipedul considerat.
În cazul undei plane, amplitudinea oscilației nu depinde de distanța de la izvorul sonor și, în
consecință, intensitatea va fi aceeași în orice punct. Dacă însă sunetul se propagă prin unde
sferice situația se schimbă. Pentru a vedea cum să considerăm cantitatea de energie care străbate
într-o perioadă o suprafață sferică de raza r cu centrul în punctul în care se găsește unda sonoră.
Dacă considerăm propagarea într-un mediu omogen, energia care străbate un
element ΔS, suficient de mic, al suprafeței este dată tot de relația (3). Cum w,v și T au aceleași
valori în orice punct de pe suprafața sferică de raza r, energia care trece prin toată suprafața
sferică va fi:
c) Timbrul. Între sunetele de aceeași intensitate și înălțime, emise de instrumente diferite, există
o deosebire calitativă pe care o numim timbrul sunetului. Un mod de vibrație a unei surse sonore
reprezintă distribuția ventrelor și nodurilor undelor staționare. Această deosebire este legată de
faptul că un corp material emite, în afara sunetului fundamental și o serie de sunete de frecvențe
superioare însă de intensități mai mici decât a celui fundamental. Acestea depind de lungimea
tubului sau corzii sonore. Corzile instrumentelor sau coloanelor de aer din tuburile
instrumentelor de suflat trec de la un mod de vibrație (oscilație) la altul foarte repede, încât
totdeauna sunetul muzical este un sunet compus, în care sunt prezente simultan și frecvențe
superioare, numite armonice. Timbrul este determinat tocmai de aceste sunete superioare care
însoțesc sunetul fundamental. Aceeași piesă nu produce aceeași senzație auditivă și impresie
asupra psihicului dacă este redată de voci umane sau de instrumente diferite. Experiența arată că
timbrul undei sonore depinde de numărul, înălțimea și intensitatea sunetelor superioare, dar nu
depinde de diferența de fază dintre aceste vibrații (mai exact). Modurile de vibrație proprii ale
corzilor vocale, care au lungimi diferite la oameni, cu frecvențe armonice caracteristice,
deosebesc vocile prin timbrul specific. Sunetrele vocale sunt produse de vibrația corzilor vocale
sub acțiunea unui flux de aer. În actul vorbirii, intră în acțiune cavitatea bucală, mușchii gâtului,
limba, buzele, faringele, care transformă sunetele în cuvinte. Sunetele muzicale sunt emise prin
modificarea distanței și tensiunii în corzile vocale sub acțiunea mușchilor gâtului.
Perceperea sunetelor
Perceperea sunetelor de către om se realizează prin intermediul urechii. Vibraţiile auditive sunt
transmise prin intermediul diferitelor părţi ale acestui organ, făcând să vibreze aşa-numitele fibre
ale lui Corty. Sub acţiunea unui sunet de înălţime (frecvenţă dată), vibrează anumite fibre
axcitând terminaţiile corespunzătoare ale nervului auditiv, care la rândul său transmite excitaţia
le creier. Nervii auditivi transformă energia vibraţiilor produse în ureche de undele sonore în
mici impulsuri nervoase (biocurenţi) care produc în creier o senzaţie auditivă (depinde de vârsta
şi starea receptorului auditiv). Frecvenţa sunetelor audibile este cuprinsă între aproximativ 16 Hz
şi 20.000 Hz. Aceste limite variază însă de la o persoană la alta şi în general cu vârsta. Vibraţiile
de frecvenţă mai mică decât 16 Hz se numess infrasunete, iar cele de peste 20.000 Hz se
numesc ultrasunete.
Prin protecţie auditivă, se înţelege orice tip de dispozitiv sau de echipament de protecţie
care protejează auzul de zgomotele puternice şi previne traumele acustice. Expunerea
la zgomotul puternic sau la zgomotul de durată ne poate îmbolnăvi şi influenţa negativ
performanţa.
Zgomotul nu are o influenţă nocivă doar asupra auzului nostru, ci poate avea efecte
dăunătoare asupra sănătăţii întregului corp. Astfel, poluarea fonică poate cauza dureri
de cap, probleme metabolice, afecţiuni digestive şi multe alte afecţiuni.
1 Dureri de cap
2 Tinitus, afectarea auzului
3 Risc crescut de infarct şi de hipertensiune
4 Eliberare unei cantităţi crescute de adrenalină având drept consecinţă probleme
metabolice
5 Probleme digestive
6 Irigarea sangvină insuficientă
Un zgomot este provocat de vibraţiile care se răspândesc în mediu sub forma unor
unde de presiune. Cu cât undele de presiune sunt mai puternice, cu atât zgomotul este
mai tare. Acestea sunt măsurabile şi sunt indicate în unitatea decibeli (dB). Nivelul
sunetului perceput de o ureche se măsoară în unitatea db(A).
Protejarea angajaţilor într-un mediu de lucru poluat fonic este reglementată de Directiva
CE 2003/10/CE privind protecţia împotriva zgomotului. Aceasta stipulează că protecţia
auditivă trebuie să fie asigurată de către angajator începând de la 80 dB, iar de la 85
dB, angajatul este obligat să poarte protecţie auditivă adecvată:
Fără obligaţie de purtare: ⌀ nivel de zgomot < 80 dB, zgomot în impulsuri < 135 dB
Punere la dispoziţie, dar fără obligaţie de purtare: ⌀ nivel de zgomot 80 dB până la 85
dB sau zgomot în impulsuri 135 dB până la 137 dB
Punere la dispoziţie şi obligaţie de purtare: ⌀ nivel de zgomot > 85 dB, zgomot în
impulsuri > 137 dB
În acest sens, se vor respecta cerinţele de siguranţă ale standardelor EN 352-1 până la
EN 352-8.
Important: Aveţi în vedere folosirea 100% a protecţiei auditive în medii de lucru zgomotoase.
Chiar şi întreruperea purtării pentru scurt timp poate însemna anularea efectului de protecţie.
Tipuri de protecţie auditivă:
Dopuri de urechi
În mod obişnuit, dopurile de urechi sunt introduse în canalul auditiv şi sunt cât se poate de
recomandate în mediu umed şi cald. În plus, acestea au valori bune de izolare prin filtrarea
valorilor de prag, chiar şi la frecvenţe scăzute.
Avantaje:
În mod normal, dopurile de protecţie auditivă sunt introduse în canalul auditiv şi se refolosesc cu
suprafaţa lavabilă, fără a-şi pierde forma originală. La părăsirea perimetrelor cu zgomot, dopurile
pot fi păstrate într-o cutie practică, special destinată.
Avantaje:
Dezavantaje:
Căştile de protecţie auditivă cu dopuri interne sunt uşor de folosit şi confortabile la purtare, cu
introducere şi extragere rapide. Dopurile nu se plasează în canalul auditiv, ci îl închide la
exterior, oferind o senzaţie plăcută la purtare. Sunt potrivite pentru medii de lucru cu temperaturi
ridicate deoarece nu acumulează căldură. Dopurile de urechi pot fi înlocuite folosind în
continuare cadrul căştilor.
Avantaje:
Dezavantaje:
Căştile de protecţie auditivă sunt recomandate în special pentru expunere variată la zgomot şi
pentru lucrări în mediu murdar. Casca cuprinde întreaga ureche, iar cadrul asigură o aşezare
stabilă şi comodă. Nu este necesară introducerea în canalul auditiv. Recomandat în special pentru
canale auditive foarte strâmte şi sensibile la presiune. Dispune de cadru de cap, de ceafă sau de
bărbie şi de suporturile adecvate pentru montarea la o cască de lucru.
Avantaje:
Dezavantaje:
Avantaje:
Modul in care percepem sunetul este foarte important pentru starea noastra de bine. Sunetul
poate avea un efect pozitiv asupra vietii, iar sunetele neplacute (zgomotele) pot avea un efect
negativ asupra confortului si performantei noastre. Izolarea fonica este esentiala. La fel si
corectia acustica. Numeroase studii si organizatii din domeniul sanatatii au aratat efectul
sunetului asupra sanatatii si starii de bine, atat psihic, cat si fizic. Pentru a evita aceste provocari
fonice, exista mai multe solutii de gips carton care au fost proiectate pentru a oferi confort
acustic si in conformitate cu reglementarile pentru diverse tipuri de cladiri.
Acustica este stiinta sunetului si a gestionarii undelor de sunet sau a fluctuatiilor de presiune.
Sunetul se poate controla si gestiona in doua moduri:
Izolare fonica: reducerea zgomotelor aeropurtate si de impact din exteriorul unei camere, unde
nivelul de zgomot este prea mare pentru a fi acceptabil.
Unitatea de masurare a nivelului sunetului se numeste decibel (dB). Ca referinta, o soapta are 30
dB, o conversatie normala 60 dB, un computer 40 dB, un aspirator 75 dB, un ciocan pneumatic
110 dB, un avion care decoleaza 140dB.
Gestionarea zgomotului dintr-o cladire vizeaza suprimarea sau reducerea zgomotului de fond;
intr-o cladire de birouri goala, zgomotul de fond poate ajunge pana la 40 dB. Pentru a comunica
eficient, nivelul normal al conversatiei trebuie sa depaseasca cu 10-15 dB zgomotul de fond.
Zgomotul de fond poate fi creat de ecoul dintr-o camera din cauza reverberatiei sunetului pe
pereti, tavan si podea. Timpul de reverberatie este caracterizat de lungimea perioadei de timp
necesara pentru ca nivelul de zgomot al unui sunet sa scada cu 60dB dupa incetarea emisiei
suntelui de catre sursa. Timpul de reverberatie difera, in functe de tipul cladirii si de utilizarea
spatiului. De exemplu, o sala de cinema necesita 0.2 secunde, in timp ce o piscina are un timp de
reverberatie de 3.0 secunde. Siniat ofera solutii pentru corectie fonica ce schimba timpul de
reverberatie la nivelul cerut de reglementarile aplicabile.
Zgomotul de fundal poate avea si surse necontrolate din exteriorul incaperii. Aici intervine
izolatia fonica. Sursele sunt mulptiple: constructii, transportul, vremea, zgomotul pasilor, vocile,
lucrarile etc. In aceasta situatie, transmiterea zgomotului de fundal printr-un perete sau partitie,
trebuie redusa in mod eficient, pentru confortul locuitorilor. Izolarea fonica este legata de
diferenta de nivel de sunet dintre un emitator si un receptor al sunetului, fiecare fiind de o parte
si de cealalta a peretelui despartitor.
Cum se face corectia acustica
Scopul absorbtiei sunetului este corectia acustica, adica reducerea nivelului sunetului dintr-o
camera. Acest obiectiv poate fi atins folosind un material ce permite disiparea vibratiilor din aer.
Pentru asta iti oferim o gama variata de placi pentru absorbtie fonica ce pot fi utilizate ca atare
sau in combinatie cu vata minerala.
1. O metoda de izolare fonica este stabilirea unei solutii constructive pentru cresterea
greutatii partitiei prin utilizarea placilor din gips carton grele si/sau a straturilor duble,
avand la baza „Legea masei”. Pe masura ce zgomotul atinge o suprafata grea, se intoarce
cu consecinta ca vibratiile foarte mici sunt transmise pe cealalta parte a partitiei.
2. O alta modalitate de izolare este utilizarea placilor usoare si/sau a unui material cu o
capacitate de absorbitie mare. Acestea vor disipa, in interiorul materialului, energia creata
prin vibratia aerului. Gama noastra de placi pentru izolare fonica imbina echilibrul
perfect intre greutate si suprafata perfect neteda, pentru a facilita instalarea. In plus, ofera
performante mecanice si rezistenta la foc.
3. Ultima metoda a izolarii fonice este combinarea golurilor de aer dintre placi (cavitate) si
greutatea placilor pentru a creste acustica.
Dar fixarea placilor de montanti si profile metalice creaza legaturi mecanice solide de la o parte
la alta a partitiei. Sunetul poate urma aceste cai mecanice preferentiale pentru a se propaga de-a
lungul partitiei. Vezi accesoriile noastre fonice pentru a mai multe informatii privind aceasta
situatie. Aceste accesorii fac sistemul mai usor sau cresc lungimea caii de propagare a sunetului,
astfel incat sa se „piarda“, inainte de a ajunge la capatul caii.
Combinatia dintre placile acustice cu accesoriile noastre se poate utiliza pentru a proiecta sisteme
pentru izolare fonica reducand zgomotul conform reglementarilor. Contacteaza echipa
tehnica daca ai nevoie de indicatii privind montarea produselor noastre, pentru a evita crearea de
cai mecanice preferentiale.
Legislatia in acustica
Cadru legislativ
Protectia la zgomot este stipulata ca cerinta (exigenta) esentiala în Directiva Consiliului Europei
nr. 89/106/CEE si Documentele Interpretative aprobate la 30 noiembrie 1993 si este definita
dupa cum urmeaza: “Constructia trebuie proiectata si executata astfel încât zgomotul perceput de
utilizatori sau persoanele aflate în apropiere sa fie mentinut la un nivel care sa nu afecteze
sanatatea acestora si sa le permita sa doarma, sa se odihneasca si sa lucreze în conditii
satisfacatoare”. Cerinta presupune deci crearea unor conditii de confort (indiferent ca se
realizeaza prin corectie sau izolare fonica) care pot fi completate cu asigurarea intimitatii în
sensul non-inteligibilitatii vorbirii între locuinte, camere de hotel sau similare. Prezentul
normativ respecta prevederile documentelor mentionate mai sus. b. „Protectia la zgomot” este în
acelasi timp CERINTA DE CALITATE (F) în constructii în contextul legii nr 10 / 1995. In acest
sens constituie norma cu caracter general care detaliaza indicii si conditiile tehnice specifice ale
cerintei, precum si masurile necesare pentru respectarea acesteia.
Domeniu de aplicare
Normativul se refera la masurile de protectie împotriva zgomotului în cladiri si în vecinatatea
acestora. Pe baza normativului:
– se redacteaza sau se revizuiesc reglementari privind metodele si procedurile corespunzatoare,
pentru constructii sau parti de constructie din punct de vedere al protectiei la zgomot.
– se fac aprecieri si interventii în mediul înconjurator astfel încât în apropierea constructiilor sa
fie îndeplinite criteriile de protectie la zgomot.
este obligatoriu:
– la proiectarea si executia cladirilor noi sau la reabilitari/modernizari de cladiri existente;
– pentru proiectarea si executia altor constructii sau amenajari în care personalul poate fi
expus la zgomot la locuri de munca cu caracter permanent;
are rol de recomandare pentru proiectarea si executia restaurarilor de cladiri monumente
istorice.
EIP – Generalităţi
Excepţie: Dacă se garantează că nu vor exista pericole de sănătate sau probleme de igienă.
• Dacă se utilizează mai multe articole de EIP în acela şi timp, acestea trebuie coordonate între
ele.
Alegerea EIP :
Dacă EIP este etichetat în conformitate cu prevederile legale relevante (marcaj CE), angajatorul
poate presupune că acesta este conform cu specificaţiile relevante de securitate şi sănătate.
● Surzirea cauzată de zgomot este boala profesională nr. 1 în industria construcţiilor, şi este
incurabilă.
Cerinţele legale: Dacă nu se poate exclude că expunerea zilnică la zgomot a lucrătorilor nu
depăşeşte nivelul de evaluare de 85 dB, trebuie să se furnizeze echipament de protecţie a
urechilor adecvat.
● Orice persoană ce lucrează într-o zonă cu zgomot trebuie să poarte echipament de protecţie a
urechilor şi să-şi verifice auzul la intervale regulate.