Sunteți pe pagina 1din 8

Incompatibilitate relativă - natură și caractere

Profesor: Student:

2022
CUPRINS

Incompatibilitate relativă - natură și caractere.................................................................................2


1. Introducere............................................................................................................................2
2. Cazurile de incompatibilitate absolută.................................................................................3
3. Cazuri de incompatibilitate relativă......................................................................................4
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................7

1
Incompatibilitate relativă - natură și caractere

1. Introducere
Plecând de la concluzia Comisiei Codului Judiciar European, potrivit căreia „nimeni nu
poate fi judecător într-o cauză dacă există unul sau mai multe motive de a pune la îndoială
imparțialitatea sa, urmând ca statele membre să stabilească în mod concret cazurile” 1, apare ca
necesară – pentru definirea și cercetarea incidentelor abținerii și recuzării – studierea prealabilă a
cazurilor de incompatibilitate.
S-a constatat că, în sistemul NCPC, legiuitorul a definit numai ipotezele de
incompatibilitate ce pot fi invocate în susținerea declarației de abținere ori a cererii de recuzare,
fiind eliminată, ca modalitate de invocare a respectivului incident procedural, excepția de
incompatibilitate2.
Incompatibilitatea a fost definită ca fiind acea instituție procesuala ce asigură
imparțialitatea judecătorilor, permițându-le în acest scop, să nu participe la judecată în situațiile
limitativ reglementate la art. 41 si 42 NCPC3.
Stabilirea, cu titlu limitativ, a situațiilor de incompatibilitate preîntampină abuzul de
drept, ce ar putea conduce la prelungiri nejustificate ale proceselor.
Reglementarea NCPC distinge între cazurile de incompatibilitate absolută, limitativ
enumerate la art. 41, si „alte cazuri de incompatibilitate” (sau cazuri de incompatibilitate
relativă – art. 42 NCPC), în mod eronat desemnate cu sintagma „alte cazuri de
incompatibililitate absolută”. Aceasta din urmă denumire marginală se datorează, după cum s-a
constatat deja în doctrină, unei erori de tipar, apărute cu ocazia republicării NCPC în Monitorul
Oficial al României4.

2. Cazurile de incompatibilitate absolută:


1
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedura civilă, 1997, edit. Național, Vol. I,
pag. 316 prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 117
2
prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, Octavia Spineanu-Matei, Delia Narcisa Theohari, 2013, edit.
Hamangiu, vol. I, pag. 127
3
Mihaela Tabarca, Drept Procesual Civil, vol.I – Teoria generală, edit. Universul Juridic, București, 2013, pag. 278
4
prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 117

2
S-a reținut ca normele ce reglementează incompatibilitatea absolută sunt de ordine
publică. Pentru ca acestea presupun restrângerea unor drepturi, ele sunt de strictă interpretare
și aplicare, neputând fi extinse prin analogie și la alte situații5.
Art. 41 alin. 1 NCPC instituie două cazuri de incompatibilitate absolută, respectiv:
a) situația judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a
soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare, sau
revizuire;
b) cazul judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a
soluționat cauza și care nu poate judeca aceeași cauză dupa trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se constată că, spre deosebire de reglementarea C. proc. civ. 1865, se află într-o situație de
incompatibilitate judecătorul care a pronunțat fie și o incheiere interlocutorie, nefiind necesară
pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să dezinvestească instanța de judecată. Noua
reglementare a fost argumentată prin aceea că încheierile interlocutorii lasă să se întrevadă
rezultatul final al procesului în  privința problemei soluționate prin încheiere.⁵
Este evidentă extinderea sferei interdicției vis-a-vis de vechea reglementare, prin
interzicerea judecării inclusiv a căilor extraordinare de atac, a contestației în anulare și a
revizuirii. Potrivit vechii reglementări, Decizia nr. II/2007, prin care ICCJ soluționa recursul în
interesul legii vizând interpretarea art. 24 C. proc. civ. 1865, statua că „Judecătorul care
soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau
contestația în anulare”.
Potrivit art. 41 alin. 2 NCPC, nu poate intra în alcătuirea completului de judecată nici
judecătorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-
asistent sau mediator în aceeași cauza.
3. Cazuri de incompatibilitate relativă:
În doctrină, motivele de incompatibilitate relativă au fost grupate în 5 categorii
principale:
 motive privind interesul judecătorului;
 motive privind rudenia, afinitatea și concubinajul;
 motive vizând dușmănia;
 motive vizând antepronunțarea;
 alte motive, care determină îndoieli întemeiate privind imparțialitatea judeăatorului
(de pildă: judecătorul este nașul, cuscrul, finul părții).
5
prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 117-118

3
Incompatibilitate din cauza antepronunțării
-Există atunci când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauză pe care a fost
desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de
drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;
-Nu reprezintă caz de incompatibilitate pronunțarea cu privire la probe sau excepții, chiar dacă
prin aceasta s-ar putea intui în mod logic soluția finală (el poate face acte obligatorii procedural,
fără a fi cazuri de incompatibilitate)
-Nu este incompatibil judecătorul care invocă din oficiu o excepție, dacă și-o susține (legea îl
obligă să explice ridicarea excepțiilor din oficiu).
-Nu este caz de incompatibilitate atunci când judecătorul pune în discuția părților alte împrejurări
de fapt sau de drept.
-Nu este incompatibil judecătorul care a pronunțat o ordonanță președințială, nu pe fond. Nu e
incompatibil cel care a luat o măsura asiguratorie (sechestru), analizând doar urgența,
nepronunțându-se pe fond.
-Nu există incompatibilitate între judecatorul care suspendă o executare și cel care judecă
contestația la executare.
În concluzie, nu este caz de incompatibilitate relativă atunci când judecătorul nu face
altceva decât să exercite atribuții jurisdicționale impuse de textele de procedură civilă, atât timp
cât se rămâne în limitele acelor texte.
Incompatibilități de rudenie
-când este soţ, rudă sau fin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei
părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;
-când soţul judecatorului sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv
cu vreuna dintre părţi;
-dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al
completului de judecată (pentru a nu fi doi judecatori soț-soție în complet);
-dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la
gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini
înaintea altei instanţe (spre exemplu, ar putea controla soluția soției);
Incompatibilități de interes
-când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii
lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;
-dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi
într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător (interes);

4
-dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri
ori alte avantaje de la una dintre părţi;
-dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat
partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
Incompatibilități de dușmănie
-dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz,
şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece
pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul
devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
-dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după
caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al
patrulea inclusiv;
Incompatibilități similare
-atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea
sa.(2) Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.
Când există un caz de incompatibilitate, există 2 mijloace procedurale prin care se poate
invoca incompatibilitatea: abținerea (aflat la dispoziția judecătorului aflat într-un caz de
incompatibilitate) și recuzarea (aflat la dispozitia părții interesate).
Datorită faptului că și aceste motive de incompatibilitate relativă sunt enumerate
limitativ, s-a apreciat că și în cazul existenței altor împrejurări care ar conduce la prezumția că
obiectivitatea judecătorului ar fi știrbită, imposibilitatea încadrării acestora potrivit art. 42 alin. 1
pct. 13 NCPC, inclusiv prin probarea elementelor care determină îndoieli privind imparțialitatea
judecătorului, ar conduce la respingerea cererii de recuzare ori a declarației de abținere.
Printre modificările de reglementare față de sistemul C. proc. civ. 1865 amintim:
a) în ce privește antepronunțarea: NCPC prevede în mod expres că punerea în discuția părților,
din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. 4 si 5 NCPC nu îl face
incompatibil pe judecător;
b) privind motivul de incompatibilitate referitor la interesul judecătorului: se remarcă o lărgire a
sferei persoanelor interesate (referite la art. 42 alin. 1 NCPC), prin adăugarea la această categorie
a finilor și a concubinilor. De asemenea, a fost lărgită sfera persoanelor vizate de art. 42 alin. 1
pct. 8 NCPC, respectiv prin includerea soțului, concubinului, ascendenților și descendenților;
c) referitor la motivele privitoare la dușmănie, NCPC utilizează sintagma de „proces penal” (art.
42 alin. 1 pct. 6 NCPC), fiind referite astfel și faza de urmărire penală și cea de judecată. Mai
mult, pentru a se evita abuzurile de drept, același text al NCPC stabilește în mod expres că „în

5
cazul plângerilor penale formulate de părți în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil
numai în sițuatia punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa”6.
Aspecte procedurale:
Înainte de primul termen de judecată grefierul de ședință va verifica, pe baza dosarului
cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate
prevăzute la art. 41 și, dacă este cazul, va întocmi un referat corespunzător (alin. 1 art. 43
NCPC).
Judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să
se abțina de la judecarea pricinii (alin. 2 art. 43 NCPC). Declarația de abținere se face în scris
de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului de incompatibilitate sau verbal în sedință,
fiind consemnată în încheiere (alin. 3 art. 43 NCPC).
Judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți
inainte de începerea oricarei dezbateri (alin. 1 art. 44 NCPC).
Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după
începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
(alin. 2 art. 44 NCPC).
Momentul la care partea interesată a cunoscut existența motivului de
recuzare constituie o împrejurare de fapt, care va fi apreciată de instanță care soluționează
cererea.
S-a argumentat că, pentru a evita abuzul, partea trebuie să probeze nu doar cazul de
incompatibilitate, ci și împrejurările în care a luat cunostință de acesta, astfel încât să se poată
determina când a aflat că judecatorul este incompatibil7.

6
prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 122-127
7
Mihaela Tabarca, op. cit., pag. 306

6
BIBLIOGRAFIE

1.Gabriel Boroi – coordonator, Octavia Spineanu-Matei, Delia Narcisa Theohari, 2013, edit. Hamangiu, vol. I;
2.Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedura civilă, 1997, edit. Național, Vol. I;
3.Mihaela Tabarca, Drept Procesual Civil, vol.I – Teoria generală, edit. Universul Juridic, București,
2013.

S-ar putea să vă placă și