REFERAT

Stări de constiinta modificata; cai de acces la stările

de constiinta

Conform Wikipedia o stare de con tiintă modificată este orice condi ie care este semnificativ ș ț
diferită de o stare normală de veghe. Expresia a fost utilizată încă din 1966 de către Arnold M.
Ludwig i a intrat în limbajul comun începând cu 1969 datorită lui Charles Tart. Se consideră ș
stare de con tiin ă modificată, orice stare mentală indusă de manevre sau agen i fiziologici, ș ț
ț psihologici, sau farmacologici. De i s-au încercat mai multe defini ii, Ludwig este recunoscut
caș ț fiind primul care a utilizat denumirea i a definit această stare ( Revonsuo , Kallio , i
Sikka , ș ș 2009)
Caracteristicile unei stări modificate de con iin ă includ doar modificările care se petrec la nivel ș
ț con tient, nivelurile subcon tient i incon tient nu suferă modificări.ș ș ș ș
O astfel de stare poate surveni accidental prin indigestie de substan e, febră, privarea de somn, ț
foame, privarea de oxigen, narcoza azotului (scufundari), sau un accident traumatic.
Totodată într-o stare de con tiin ă modificată se poate ajunge în mod inten ionat prin utilizarea ș ț
ț unor tehnici de mind-control, tehnici de hipnoză, medita ie, rugăciune, sau diverse discipline i ț
ș ritualuri (de exemplu medita ie cu mantre, yoga, practica sufismului). Uneori este atinsă i prin ț
ș ingestia de droguri psihoactive. Este celebră activitatea lui Stanislav Grof, despre care voi
aminti mai târziu, care utiliza LSD pentru a induce subiec ilor diverse stări.ț
Stările de con tiin ă modificată apar însă i în mod natural i suntș ț ș ș : visele,
visele lucide, euforia, extazul i în general sunt considerate stări temporare.ș

Voi vorbi în continuare despre cele mai uzuale forme de stare de con tiin ă modificatăș ț :
somnul și visul, despre stările induse de con tiin ă modificatăș ț : hipnoza i medita ia dar i
despreș ț ș curentul transpersonal în psihologie i respira ia holotropică ca instrument de acces
către o astfelș ț de stare.

Stări naturale de con tiin ă modificatăș ț

Somnul este o stare de con tiintă modificată, o stare reversibilă a organismului asociată cuș
scăderea reac iilor adaptative superioare. Încadrarea lui în rândul stărilor de con tiin ă, fie iț ș
ț ș modificată, ar putea părea oarecum bizară. La prima vedere se pare că individul este
inconstient în timpul somnului, pentru că nu- i dă seama de sine, de altii, de mediul înconjurător.
Creierul,ș însă, este activ în timp somnului, el coordonează în continuare diferite func ii ale
organismului.ț Reprezentând una dintre cele mai importante necesită i ale omului somnul este un
mecanism deț protec ie care fere te organismul de răul cauzat de oboseala excesivă.ț ș A aș
cum foamea apare la orele obi nuite de masă, la fel i somnolen a se produce la ora obi nuită de
culcare. Omul poateș ș ț ș trăi pâna la 40 de zile fără hrană, aproape 7 zile fără apă, însă o
perioadă mai mare de 48 de ore petrecută fără a dormi ar putea avea grave consecin e atât în plan
psihic, intelectual cât i în planț ș fizic.

W. Dement i N. Kleitman au descris două tipuri de somn, obiectivate de traseeleș

electroencefalografice (E.E.G.):

- somnul cu unde lente sau "somnul lent" iș

- somnul cu unde rapide ("somnul paradoxal") sau faza "mi cărilor oculare rapide".ș
Se eviden iază astfel trei stări de vigilen ă distincte: veghea, somnul lentț ț (clasic) i
somnulș paradoxal (confundat multă vreme în mod incorect cu visul). La om, ciclul tipic al unei
nop i deț somn prezintă diverse stadii, începând cu somnul lent, superficial pâna la somnul
profund, care se desfasoară în primele două ore de somn. Prima fază de somn profund apare în
general la 120 de minute după adormire, durează în medie 15 minute i marchează terminarea
primului ciclu deș somn. Urmează al doilea ciclu, cu durată medie de 90 de minute terminat de
asemenea printr-o fază de somn profund de 15-20 minute. În acest fel, în cursul unei nopti, se
succed 4 - 6 cicluri de somn i de faze paradoxale, ajungând ca până la sfârsitul noptii, somnul
paradoxal săș constituie 18 - 22% din cantitatea totală de somn, adica în medie 80 - 120 minute.

Legat de existen a vietii psihice în somn se poate spune transformarea stării de veghe înț
stare de somn nu înseamnă însă o oprire totală a functiilor organismului. De i activitateaș
musculară, sensibilitatea i nu în ultimul rând, complexele procese ale vietii psihice cunosc unș
ritm mult încetinit. Ele sunt diminuate în cel mai înalt grad, spre deosebire de func iile
vegetativeț (respira ia, circula ia sângelui, peristaltismul intestinal, excre ia), cu alte cuvinte
activitateaț ț ț diverselor organe i aparate ale corpului, care asigură asimilarea nutrien ilor,
detoxifiereaș ț corpului, refacerea esuturilor. ț

De i judecata, memoria, con tiin a de sine dispar cu desăvârsire în somnul profund, existăș ș
ț unele aspecte ale vie ii de rela ie care nu sunt cu totul scoase din func iune. Organeleț ț ț de sim
nuț mai receptionează în acela i mod stimulii din afară. Totusi, la ac iunea unui excitant neobi
nuitș ț ș (o lumina intensă sau un zgomot puternic), organismul poate răspunde trezindu-se i
reactionândș imediat. De multe ori uitam cât am dormit, dacă am visat sau ce am visat. Tocmai
de aceea, cercetări sistematice asupra modificării pragurilor senzoriale, a timpului de reac ie,
precum i aț ș diferitelor procese psihice, ca percep ia i memoria în cursul somnului sau a stărilor
de tranzitieț ș dintre veghe i somn pot furniza indica ii pre ioase despre ceea ce ramâne din
activitatea psihicăș ț ț în cursul somnului de diferite profunzimi. Reactivitatea psihică se
modifică odată cu stadiile somnului: cresc sau scad pragurile senzoriale, cre te timpul de reac ie
la stimuli, se modificăș ț memoria.

Visul - ca stare modificată de con tiin ă este mai complex decât somnul de i apare peș ț ș
fondul lui. El este o formă specială de activitate a creierului, diferită în func ie de fazeleț
somnului. Studii psihologice au încercat să stabilească dacă este produs de imagina ie sau deț
gândire. Jung îl considera formă de gândire în care se operează cu simboluri i arhetipuri i careș ș
are func ii: compensatoare, premonitorii, simbolice, de comunicare, reductive, integratoare.ț
 Din punctul de vedere al con inutului unui vis, Freud (Freud, 1993) le împarte în viseleț
absurde i visele de tip neplăcut i consideră că îndeplinesc următorele func ii: func ia hedonică,ș ș
ț ț cea care permite realizarea dorin elor; func ia protectoare a eului, con tient de presiuneaț ț ș
pulsiunilor refulate; func ia comunicativă care face posibilă comunicarea între con tient iț ș
ș incon tinent; func ia sintetizatoare, prin intermediul căreia se reune te memoria infantilă cuș ț ș
experien a de via ă i mo tenirea arhaică; func ia de descărcare; de stimulare, care arată că visulț ț
ș ș ț stimulează din interior, având valoare de stimul endogen i substituindu-se astfel stimulilorș
specifici stării de veghe; de substitu ie, prin care se demonstrează că prin vis se substituieț
privarea senzorială produsă de somn; de legătură, pe baza căreia visul leagă urmele lasate de via
a con tientă. Ca urmare a acestor legaturi, visul capătă o oarecare orientare de stare deț ș con tiin
ă modificată.ș ț

Adler acordă urmatoarele caracteristici naturii i semnifica iei visului: ș ț

- visul este o reflectare sumară a atitudinilor psihice.

- gândirea din vis are un caracter abstract, fiind o expresie a tendin ei spre securitate, careț
încearcă să rezolve o problemă, simplificând-o, trimi ând-o la probleme mai elementareț
din vârsta copilariei.
- simbolismul visului serve te doar realizării con inutului formal, deoarece nu există oș ț
cenzură a visului, ci doar "nevoia de siguran ă" care determină fluctuarea imaginilorț
pentru a exprima o idee (Adler, 1926).

Stări induse de con tiin ă modificatăș ț

Hipnoza - a fost considerată fie o stare supranaturală fie una patologică. Multă vreme
psihologii au considerat-o stare de somn par ial sau somn incomplet (Hypnosis = somn). Insă s-aț
constatat că în timpul stării hipnotice nu sunt prezente undele encefalografice specifice stării de
somn iar inhibi ia cortexului nu este par ială ca în cazul somnului ci generalizată.ț ț

Starea nu presupune pierderea con tien ei cum se întâmplă în cazul somnului i se poate atinge ș ț
ș în mod spontan sau prin procedee specifice de induc ie (în cazul hipnozei asistate de ț
hipnoterapeut) sau autoinduc ie (în cazul autohipnozei).ț
Procedeele fixării privirii, a atingerii păr ilor bolnave cu diverse obiecte sau cu mâna, a folosiriiț
mijloacelor persuasive erau cunoscute încă din Antichitate. În scopul izgonirii duhurilor rele,
egiptenii recurgeau la diferite stimulări senzoriale de natură să contribuie i ele la impresionareaș
psihologică a credinciosilor. Herodot aminte te că babilonienii îi aduceau pe bolnavi într-o stareș
specială pentru tratarea unor boli. Există o serie de mărturii care se referă la utilizarea în templele
Greciei antice, în special în cele ale lui Esculap, a unor procedee sugestive cu caracter ritualic iș
terapeutic. A adar s-a descoperit din multe surse faptul că din cele mai vechi timpuri se uitlizauș
tehnici sugestive i hipnotice. Există de asemnea multe dovezi de dată recentă că astfel deș
procedee erau folosite i în activitatea amanilor.ș ș

Hipnoza este, la ora actuală una dintre cele mai contradictorii i complexe stari psihice.ș
Considerată ca făcând parte din domeniul magiei a generat cele mai contradictorii întrebări iș
opinii. Ca dovadă ca a fost introdusă în rândul fenomenelor parapsihologice sau al celor
patologice. Henri Baruk formuleaza un punct de vedere interesant, el afirmă: "Hipnoza este o
catalepsie provocată prin mijloace artificiale" (Baruk, 1988). Iar Chertok o define te în 1979 caș
“stare modificată a con tiin eiș ț ”

Weitzehoffer, Ludwig, Chertok, Hilgard, Erickson i Lankton sunt cu to ii adep i ai teoriei ș ț

ț disocierii, privind hipnoza ca stare în care există acces la resursele incon tiente i explică ș ș
caracterul neobi nuit al trăirilor hipnotice. Milton Erickson descrie transa hipnotica ca acea stare
ș care ar permite depă irea mecanismelor de apărare con tiente i accesul la resurse incon tiente. ș
ș ș ș Se operează astfel cu no iunile psihanalitice de con tient i incon tient pentru a
explica natura ț ș ș ș hipnozei. Hilgard afirmă ca există o ierarhie a sistemelor
cognitive, aflate sub controlul eului executiv, fiecare din aceste sisteme cognitive putându-se
disocia de celelalte i de con tient.ș ș

Tot Hilgard realizează o amplă sistematizare a fenomenului hipnozei, privită ca o stare

modificată de con tiin ă.ș ț

În stare hipnotică se produce:

- Reducerea func iei de planificare. Subiectul a teaptă să ac ioneze în conformitate cu ceeaț
ș ț ce îi cere hipnotizatorul.
 - Redistribuirea atentiei. Aten ia are în general un caracter selectiv. În condi iile hipnozei
seț ț accentuează această selectivitate fiind orientată în primul rând catre hipnotizator
- Capacitatea crescută a produc iei imaginative (reprezentarile din timpul hipnozei suntț
deosebit de vii).
- Reducerea controlului realită ii i toleran a crescută pentru distorsionări ale acesteia.ț ș ț
Subiectul acceptă sub hipnoză, dar în special într-o hipnoza mai profundă, situa ii pe
careț în via a de toate zilele le-ar refuza. ț
- Accentuarea comportamentului de jucare a unor roluri, de antrenare a capacită ii deț
transpunere în rolurile corespunzând situatiilor sugerate, subiectul acestei trăiri distinge
cu greu demarca ia dintre real i fictiv.ț ș
- Aparitia amneziei posthipnotice. Fenomenul hipnotic este asociat adesea cu aparitia
anumitor manifestari amnezice.
- Starea de relaxare psihofizică. Majoritatea subiec ilor care au fost hipnotiza i, descriuț ț
starea pe care au resim it-o ca fiind caracterizată prin relaxare fizică i psihică.ț ș

Părintele hipnoterapiei ericksoniene şi unul dintre cei care au revoluţionat psihoterapia modernă,
Milton H. Erickson, spunea că omul îşi crează o hartă mentală interioară, o grilă prin intermediul
căreia filtrează datele exeperienţei sale de viaţă. Limbajul este folosit în scopul de a merge
dincolo de cuvinte pentru a accesa stări-resursă.

Iar în ceea ce prive te posibilitatea de a comite activită i antisociale sub hipnoză, tot Erickson ș ț
spunea că nu crede ca acest lucru să fie posibil, fiindcă oamenii au sisteme de valori i cenzuri ș
morale, sociale, religioase. Acestea pot fi schimbate doar de posesorul lor, dacă acestă decide
acest lucru din proprie ini iativă. În elegem astfel că falsă impresie indusă de filmele americane ț
ț cum că cineva te poate hipnotiza i determina să faci lucruri nefire i sau cu care nu e ti de acord
ș ș ș este foarte departe de realitate.

Metode i tehnici de accesare a stărilor de con tiin ă modificatăș ș ț

Medita iaț - datează de mii de ani i s-a evinde iat ca parte a sistemului de practici Yoga, ș ț
practică spirituală din India.
Situri arheologice din Valea Indusului din India, datate în jurul a 3000 î.Hr., au scos la iveală
statuete într-o postură de medita ie în pozi ii utilizate i astăzi de practican ii yogini. Deci, se ț ț
ș ț pare că medita ia ca parte a practicii yoga este folosită de cel pu in 5000 de ani.ț ț

Unul dintre cei mai mari sus inători ai medita iei din istorie este Buddha. Învă ătura lui a devenit
ț ț ț populară pe continentul asiatic ea având o puternică latură meditativă. Pe langă
budhism, alte ăriț și culturi au îmbră i at această practică în diferite forme ale ei. Unele dintre
cele mai populare ț ș forme de medita ie folosite astăzi sunt budiste i hinduse . De i foarte des
întâlnită în Asia, ț ș ș acestei practici i-au trebuit mii de ani să ajungă i să se
răspandească în societă ile occidentale. ș ț Abia la mijlocul secolului XX a reu it să câ tige
popularitate în Occident.ș ș

În anii ’60, ’70 era privită ca o curiozitate dar totu i, mul i cercetători i profesori au aflat de ș ț
ș beneficiile ei chiar testând-o.

Au ajuns astfel la concluzia că medita ia este o practică , care ajută oamenii să ob ină un ț ț
echilibru atât mental i fizic, cat i emo ional . Acesta fiind folosită chiar pentru a trata depresia , ș
ș ț stresul i anxietatea . Relaxarea profundă pe care o persoană o dobânde te prin medita ie o
poate ș ș ț ajuta să scape de stres, lucru care îi permite să facă alegeri mai bune i se gândească
mai clar. ș Iar persoanele care meditează frecvent au prezentat o stimă de sine mai mare i un
nivel crescut ș de încredere i optimism.ș

Întrebarea firească este de câtă practică este nevoie pentru a se ajunge la rezultatele enumerate
mai sus i dacă această practică cu iz orental poate fi exersată de oricine. S-a constatat că ș
meditatia actionează destul de rapid i chiar se văd modificări la nivel fizic. După ce au supus ș
unui examen de tomografie computerizată un numar de începători ce efectuaseră zilnic, timp de
opt săptămâni, un program de exerci ii de medita ie, cu durata de 30 de minute, s-a constatat că,
ț ț în unele zone, structura creierului se modificase. Mai ales în hipocamp, grosimea substan ei ț
cenu ii crescuse. Hipocampul de ine un rol important în memoria de lungă durată îi in procesele
ș ț afective. Dar i în ariile asociate cu autopercep ia i cu capacitatea de empatie în raport cu ș ț ș
semenii, substan a cenu ie î i măre te volumul.ț ș ș ș
Cât despre înzestrarea personală a celui care practică medita ia, nu există nici o regulă. Oricine ț
poate învă a o serie de exerci ii, ini ial ca o formă de relaxare, urmând ca practică să determine o
ț ț ț abordare mult mai profundă a acestei stări de con tiin ă modificată.ș ț

Ca să în elegem cât de complexă este această practică i cât de mult a fost ea explorată, ț ș
dezvoltată i practicată, o să enumăr în continuare câteva dintre cele mai importante metode, sau ș
școli de medita ie pentru că fiecare cultură are propria sa tradi ie.(Formula AS, numarul 1099, ț ț
20.12.2013)

Mistica cre tinăș

Reprezintă o înva ătură despre rugăciune i contempla ie, elaborată de misticii Evului Mediu. ț ș
ț
Are o îndelungată tradi ie, mai ales în biserica ortodoxă, unde se practică rugăciunea lui Iisus ț
(Rugaciunea Inimii) considerata de mul i ca o formă de medita ie. ("Iisuse Hristoase, Fiul lui ț ț
Dumnezeu, miluie te-mă pe mine păcătosul".) În bisericile catolice, cântarea psalmilor sau ș
rostirea rugăciunilor rozariului includ în mod evident elemente de medita ie.ț

Vipassana
O metodă de concentrare a aten iei foarte populară în Occident, provenită din Birmania, Sri ț
Lanka i Thailanda. Învă ătura budistă are drept el iluminarea. Numeroase tipuri de exerci ii din ș
ț ț ț această practică, cum ar fi observarea respira iei i medita ia în pozi ie ezând au
fost preluate în ț ș ț ț ș terapia stresului.

Yoga
Înva ătură filosofică indiană, veche de peste 2000 de ani. Con ine atât exerci ii cu caracter ț ț
ț meditativ, cât i fizice. Scopul practicii este acela de a aduce în armonie trupul, mintea i
sufletul.ș ș In yoga modernă, în centrul preocupărilor se afla între inerea sănătă ii. Astfel au
luat na tere ț ț ș nenumarate curente "noi" în yoga.

Budismul tibetan
Ținta este de a tinde către iluminare, spre binele tuturor fiin elor de pe lume. În medita ie se ț ț
folosesc ca suport mantre, cântece i imagini frumoase, cu lotu i sau semne strălucitoare. O ș ș
însemnătate deosebită o are legatura foarte strânsă dintre discipol i învă ător. Reprezentant de ș ț
notorietate mondială: Dalai Lama.

Zen
Curent budist din Extremul Orient, râspândit în special în Japonia. Tipic: pozi ia sezând în lotus,
ț la fel ca în yoga. Se meditează zilnic, deseori timp de mai multe ceasuri. Scopul urmărit este
lini tirea gândurilor. Maestrii Zen obi nuiesc să le dea învă ăceilor drept teme de reflec ie ș
ș ț ț enigme absurde, numite "koan".

Respira ia holotropicăț

Practică relativ recentă, respira ia holotropică este o tehnică creată de părintele psihologiei ț
transpersonale, folosită pentru a accesa stări de con tiin ă modificată, sau mai degrabă stări de
ș ț con tiin ă extinsă, a a cum le denume te chiar el.ș ț ș ș

Vorbim despre Stanislav Grof , unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale şi un pionier în
domeniul cercetării stărilor de conştiinţă modificată, folosite cu scopul de a vindeca, a evolua şi a
cunoaşte. Grof şi-a luat doctoratul la Praga, în 1957, şi a absolvit Academia Cehoslovacă de
Ştiinţe în 1965, devenind la vremea aceea un psihanalist freudian. În 1967, a fost invitat ca
asistent la Johns Hopkins University School of Medicine din Baltimore, după care a ajuns
cercetător-şef la Maryland Psychiatric Research Center, unde a lucrat, printre alţii, cu Walter
Pahnke şi Bill Richards. În 1973, dr. Grof a fost invitat la Esalen Institute din Big Sur,
California, unde a rămas până în 1987, dezvoltându-şi ideile. Fiind preşedinte fondator al
Asociaţiei Transpersonale Internaţionale (înfiinţate în 1977), a devenit apoi membru al
Departamentului de Filozofie, Cosmologie şi Conştiinţă de la California Institute de Studii

Integrale. Grof este cunoscut în special pentru studiile sale timpurii legate de utilizarea LSD şi
efectele acestuia asupra psihicului uman — psihoterapia psihedelică. El a construit un cadru
teoretic pentru psihologia pre şi perinatală, precum şi pentru psihologia transpersonală. După
interzicerea folosirii LSD, la sfârşitul anilor 1960, Grof a descoperit că multe dintre aceste stări
de spirit puteau fi explorate şi în absenţa drogurilor, cu ajutorul anumitor tehnici de respiraţie,
într-un mediu propice. El continuă şi astăzi aceste cercetări, sub denumirea de „respiraţie
holotropică".

Ca fondator al curentului transpersonal în psihologie, el are meritul că a reu it să introducă ș

spiritualitatea ca dimensiune fundamentală a psihicului omenesc, în lumea psihologiei
academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind for a vindecătoare a stărilor de con tiin ă ț
ș ț extinsă i creatorul unei tehnici de accesare a acestor stări, numită Respiratie
Holotropica. Este ș profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra
de Filosofie, cosmologie i con tiin ă, i autor a numeroase car i despre natura con tiin ei.ș ș ț ș ț ș ț

Grof însu i spune într-un interviuș : “Trăirea unei expansiuni a con tiin ei conduce frecvent la
ș ț transformări profunde ale individului, la reducerea semnificativă a agresivită ii, la cre
terea ț ș în elegerii, a compasiunii i a toleran ei, dar, mai ales, la cre terea capacită ii de a se
bucura de ț ș ț ș ț via ă. Cu cât bucuria de a trăi cre te, cu atât scade credin a
că trebuie să ai din ce în ce mai mult, ț ș ț și apare o spiritualitate de natură
universală bazată pe ideea că toată crea ia e un tot format prin ț legatura profundă cu al i
oameni, cu alte specii, cu natura i cu întregul univers. Nu am nici o ț ș îndoială că această
transformare este nu numai posibilă, dar inerentă. Suntem condamna i să ne ț întoarcem la
Adevar. Intrebarea este dacă se va întâmplă acest lucru înainte să se strice ceva de nereparat în
echilibrul vie ii pe planetăț . […] Acum, întreaga umanitate se află într-o stare de urgen ă
spirituală care pune sub semnul întrebării o întreagă perspectivă asupra vie ii i ț ț ș descoperă
că modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. A a se explică întoarcerea ș către
medita ie, către spiritualitate, către credin ă, către medicina naturistă i holistică, interesul ț
ț ș imens pentru psihologia transpersonală."

Sistemul Pneuma

O practică destul de similară cu respira ia holotropică a lui Grof, practicată i promovată de Juanț
ș Ruiz Naupari, director i fondator al Asocia iei multiculturale Inkarri. Conform declara iei lui, ș
ț ț acest sistem constituie o sinteză de învă ături de psihologie i de spiritualitate făcând
parte tot dinț ș aria de psihologie transpersonală i are o unealtă pentru a accede la ceea ce
înseamnă experien a șț transpersonală sau extinderea con tiin ei. Această unealtă se nume te -
Respira ia pneuma. ș ț ș ț Practic tot prin tehnici de respira ie controltă se accede la o
stare de con iin ă modificată, sau ț ș ț extinsă.

Sistemul Pneuma este, de asemenea, cunoscut sub numele de "calea cunoa terii", deoarece pune ș
accentul pe experien a directă i, prin urmare, promovează cunoa terea adevăratei esen e umane. ț
ș ș ț Încercând deci să raspundă la întrebarea “Cine sunt eu?” Prin Pneuma
Breathwork, medita ii ț specifice, precum i diverse alte practici psiho-spirituale specifice
Sistemului Pneuma, se pot ș accesa ni te experien e sacre, după cum spun practican ii tehnicii,
care determină o profundă ș ț ț
cre tere spirituală. Se consideră că ș “stabilirea contactului cu fiin a noastră interioară, devine un
ț punct esen ial de referin ă i de ghidare a luminii care ne luminează via a”.ț țș ț

A adar, practicate sau nu, explorate prin intermediul diverselor tehnici i metode, demonstrate ș ș
știin ific sau experimentate direct, stările de con tiin ă extinsă au existat din cele mai vechi ț ș
ț timpuri, fac parte din fiin a noastră, le putem accesa spontan i merită să le studiem mai mult.ț ș

Eugen Ionescu, cunoscutul scriitor de origine romana, descrie, de asemenea, experien a unei
stăriț lipsite de con inut, existen a pură, ce sugerează con tiin a transcendentală:ț ț ș ț
“Cu mult timp în urmă, eram câteodată cople it de un fel de gra ie, euforie. Era ca i când, mai ș ț
ș întii de toate, fiecare mi care, fiecare realitate era golită de con inut. Dupa aceasta, era ca i cum
ș ț ș mă regăseam pe mine însumi, deodată, în centrul existen ei pure, inefabile.
Deveneam unul i ț ș acela i cu o realitate esen ială când, împreună cu o bucurie serenă, eram
cople it de ceea ce a ș ț ș ș putea denumi stupefac ia „fiin ei”, certitudinea „fiirii”.”ț ț

Bibliografie:

I. Freud, S., Despre vis, Editura Trei, 2011

II. Freud, S., Interpretarea viselor, Editura Ştiinţifică, 1993
III. Jung, C.G., Analiza viselor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Aropa, 2003
IV. Kadare, I., Slujbaşul de la palatul viselor, Editura Humanitas, 2007
V. Radu, I., Dru u, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T., Peda, V.,ț Introducere în
psihologia contemporana, Editura Sincron, 1991
VI. Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Editura Pro-Humanitate, 2000
VII. Temes, R., Hipnoza, Editura Curtea Veche 2009 VIII. Geddes& Grosset, Editura
Meteor Press, 2010 www.elenafrancisc.ro