CURS 1

Teoreticienii şi cercetătorii teoriilor personalității sunt deseori în dezacord în ceea ce

privește definirea personalității teoretică, experimentală şi aplicativă. Modele teoretice, se
focalizează preferenţial asupra mutaţilor de ordin teoretic pe care le-a suferit studiul
personalităţii, îndeosebi în ultima decadă. Teoriile clasice ale personalităţii sunt psihanalitică,
a trăsăturilor (psihometrică), umanistă (fenomenologică), behavioristă, a constructelor
personale şi, respectiv, a învăţării sociale.

Allport (1937) 50 de definiții distincte ale termenului.

Elemente comune ae definițiilor
• Fiecare dintre noi are o personalitate unică
• Personalitățile noastre sunt compuse dintr-o mulțime de caracteristici diferite
• Caracteristicile personalității rămân stabile o perioadă mare de timp
Necesitatea

• de a diferenția personalitatea ca realitate psihologică de personalitatea –concept

• realizării unor delimitări conceptuale

DELIMITĂRI CONCEPTUALE (M.ZLATE)

• INDIVID (totalitatea însușirilor biologice care asigură adaptarea la mediul natural,

caracterul indivizibil al organismului)

• INVIDUALITATE (individul cu organizarea sa specifică, diferențială, irepetabilă și

ireductibilă)

• PERSOANĂ (ansamblul însușirilor psihice care asigură adaptarea la mediul social-

istoric)

• PERSONALITATE (organizarea superioară a persoanei)

• PERSONAJ (manifestare în afară, în comportament a persoanei și a personalității, ca

exteriorizare a lor și ca persoană în rol-omul ca interpret de rol social)

(M.Zlate,2000, Fundamentele psihologiei, București , Ed.PRO HUMANITATE, P. 232-234)

Accepțiuni ale conceptului de personalitate

ANTROPOLOGICĂ
ansamblul relațiilor sociale
Personalitatea există, se formează și se manifestă în și prin relaționare (P. Golu, 1973)
Personalitatea este zămislită de om, construită progresiv de către om prin încorporarea
dimensiunilor sociale ( M.Zlate, Fundamentele psihologiei, 2000)
AXIOLOGICĂ
Valorică
Personalitatea este o valoare morală, socială,culturală , spirituală
Valoarea provine din internalizare , organizarea, ierarhizarea structurilor psihologice
Face trecere de la stadiul de consumator de valori în cel de producator de valori
Accepțiunile personalității

 Entitate bio-psiho-socio-culturală (om viu, unitar)

 Purtător și executor al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice (ființă care
cunoaște, acționează, valoizează, transformă lumea și pe sine)
Produs și producător de împrejurări

Abordarea structural-sistemică a personalității

SUBSISTEME
(după T.Crețu, 1987)
• de orientare - comportamente orientative majore (concepții despre lume și viață, idealul
de viață, imaginea de sine)
• bio-energetic – substanțial-energetic (dinamica vieții psihice)
• instrumental – mijloacele interne și externe ale activității
• relațional-valoric și de autoreglaj
• rezolutiv-productiv –inteligența
• transformativ-constructiv- creativitatea

Demersuri tipice în abordarea personalităţii decupează şi adâncesc analiza asupra a două dintre
modelele cele mai utilizate în studiul personalităţii: modelul trăsăturilor şi cel factorial.

Există două tipuri de abordări Idiografică și Nomotetică

ABORDAREA IDIOGRAFICĂ
 Pune în evidență unicitatea individului
 Încearcă alcătuirea unui tablou detaliat al personalității individului
 Reprezentanți Gordon Allport, Carl Rogers, George Kelly
 Sigmund Freud
ABORDAREA NOMOTETICĂ
 Evidențiază similitudinile dintre personalitățile indivizilor
 Încearcă să deceleze trăsături majore ale personalității prezente la alți indivizi
Reprezentanți Raymond Cattell, Hans Eysenck

(N.Hayes, S.Orrell, Introducere în psihologie, 1997, Ed.All Educational, p.200)