^ jucle t)everaux

Invitajia
The Invitation
by Jude Deveraux
 everaux

Invitajia

Traducere de Liliana Mihai

ISBN 973-95059-6 4
& vitea ZmCU
 (Z afritalul 1

Jackie era in extaz. Doar cind i§i pilota avionul era

atit de fericita. Clipind des in soare, se avinta in inaljimi,
prinzind curentii de aer. Ea se intindea, avionul se intin-
dea §i el. Ea se mi§ca, avionul se mi§ca §i el. Ca §i cum
corpul avionului era o a doua piele a ei, Jackie putea
sa-l mi§te tot atit de u§or, cum i§i mi§ca brajul sau
piciorul. Zimbind, se lasa pe o aripa, pentru a admira
splendoarea inaljimilor gola§e ale munjilor din Colo­
rado.
Deodata, privi cu interes, neputind sa-§i creada
ochilor. A§ezata in mijlocul pustiului, la kilometri de cea
mai apropiata §osea, era o ma§ina. Crezind ca vehi-
culul fusese abandonat, ea i§i intoarse avionul, aplecin-
du-se §i se rasuci pujin inapoi, pentru a mai privi o
data. Ieri, ma§ina nu fusese acolo. Poate ca cineva
avea nevoie de ajutor.
Se napusti in jos, atit cit sa nu atinga cu virfurile
aripilor copacii care nu depa§eau cam §ase metri
inaljime. La a doua tura, ea vazu un barbat ridicindu-se
de la umbra ma§inii §i agitind mina in semn de salut.
Jackie zimbi §i i§i intoarse avionul spre casa. Deci totul
era in ordine. Imediat ce va ateriza pe pista din Eternity,
il va suna pe §erif §i-i va trimite sa-l ajute pe calatorul
8

ramas Tn pana. In sinea ei se amuza. Nu pujini erau cei

ce ramTneau Tn pana, Tn Colorado. Priveau peisajul arid
ce se Tntindea cit vedeai cu ochii, de-o parte §i de alta a
drumului, §i erau tentaji sa se apropie cTt mai mult de
natura. Dar nu mai dadeau importanja ghimpilor mari
cTt degetul mic al unui barbat sau coljurilor de piatra
al caror tai§ nu-I tocisera nici chiar puternicele viituri
anuale.
RTzTnd, Jackie nu mai era atenta la ceea ce facea.
A§a TncTt, nu vazu pasarea mare cTt un miel care zbura
direct spre elicea avionului. I§i dadu seama ca nu o mai
poate evita, totu§i trebuia sa Tncerce. Totul se petrecea
cu rapiditate. Cu un minut Tn urma, zbura catre casa,
pentru ca exact peste o clipa totul sa se umple de pene
§i sTnge, iar avionul Tncepuse sa cada.
Jackie era un pilot bun. Unul dintre cei mai buni din
America. Se antrenase foarte mult. Brevetul Tl luase la
vTrsta de optsprezece ani, iar acum, la cei treizeci §i
opt de ani, avea destula experienja. Dar impactul cu
aceasta pasare o facu sa uite brusc tot ceea ce §tia,
toata maiestria. Motorul Tncepu sa se Tnece. Injelese ca
se va prabufi. Rapid T§i §terse lacrimile, cautind un loc
de aterizare. Avea nevore de un spajiu larg, neted, fara
copaci §i stTnci care ar fi putut smulge aripile avionului.
Singura posibilitate i-o oferea vechiul drum catre
fantomaticul ora§ Eternity.
De foarte mulji ani nu mai trecuse pe acel drum §i
n-avea de unde §ti daca nu-l napadisera tufele, sau
dacanu era plin de bolovani. Dar nu avea de ales. Ctt ai
clipi din ochi, ea Tndrepta botul avionului pe „pista“ §i-l
a§eza la sol. Drumul era blocat de un bolovan rostogo-
lit, probabil, de viiturile din primavara, iar ea se ruga ca
avionul sa se opreasca Tnainte de a se ciocni de stTnca
enorma. Norocul Tnsa o parasise. Se lovi cu putere de
stTnca. K tjm p ce se prabu§ea cu zgomot, a mai putut
 9

auzi scri§netul terifiant al elicei ce se sfarima. Nu mai

era in stare sa gindeasca. Capul ii fusese aruncat cu
putere inainte, izbindu-se de man§£. Le§ina.
Reveni la viaja cTnd ni§te miini puternice, barbate§ti,
se straduiau s-o scoata din ceea ce mai ramasese din
avion.
- E§ti ingerul meu salvator? intreba ca prin vis. Sim­
jea ceva fierbinte alunecfndu-i pe faja. Cind T§i ridica
mina sa se §tearga, i se paru ca §i-a vazut propriul
singe, dar de fapt prin ochii strin§i nu patrundea nici o
raza de lumina.
- Sint grav ranita? intreba ea, §tiind insa ca barbatul
de linga ea nu-i va spune adevarul. Odata vazuse doi
piloji striviji intre resturile unui avion. In timp ce-§i traiau
ultimele clipe, toji cei dm jur ii asigurau ca, pina a doua
zi, vor fi bine-sanato§si.
- Nu cred, ii raspunse barbatul. Se pare cS te-ai
lovit doar la cap §i Ji l-ai spart pujin.
- O, atunci e perfect! Nu cred sa aiba cineva un cap
mai tare ca al meu!
El o ridica, purtind-o pe braje ca pe un fulg. Atit cit ii
permitea starea in care se afla, Jackie i§i dadu capul pe
spate, ca sa-l priveasca. II zari ca prin ceaja §i i se paru
uria§. Brusc, Jackie i§i aminti ca tocmai §i-a zdrobit
Jeasta de resturile avionului avariat. Acum avea in faja
ochilor un barbat cu trei capete §i §ase ochi. §i cine
putea fi mai norocos ca ea, ca dupa ce se prabu§ise
undeva, pe pamintul nimanui, sa apara un barbat bine,
care s-o salveze?
- Tu cine e§ti? intreba ea abia auzit, caci deodata
se simji foarte slabit§.
- William Montgomery, ii raspunse el.
- Un Montgomery din Chandler? Cind el incuviinja,
Jackie se ghemui la pieptul lui puternic, suspinind
fericita. Cel pujin nu avea de ce sa se teama in legatura
10

cu interfile lui. Daca era un Montgomery din Chandler,

atunci era onorabil, cinstit §i niciodata n-ar profita de
situatie. Cei din familia Montgomery erau one§ti §i de
incredere, cit era ziua de lunga.
- „STnt mai milo§i dectt e cazul“ , se gindi ea. Cind au
ajuns la o oarecare distanja de avion, aproape de
ma§ina lui, pe care o zarea ca prin ceaja, el o a§eza cu
grija pe pamtnt. Prinztnd-o de barbie, o privi tn ochi.
- Te rog sa ma a§tepji aici, nemi§cata. Ma due sa
aduc ni§te pSturi din ma§ina, apoi am sa fac focul.
Spune-mi, cind nu te mai araji pe cer, este cineva sa te
caute?
- Nu, §opti ea. fi placea vocea lui, cu nota aceea de
autoritate. O facea sa simta ca are totul in grija, inclusiv
pe ea.
- Si eu tmi propusesem sa-mi petrec noaptea aici,
sub cerul liber, a§a inert, nici pe mine n-o sa ma caute
nimeni, spuse el. Cit lipsesc, te rog sa nu adormi, ma
auzi? Cu creierii zdruncinaji, daca mai §i adormi, s-ar
putea sa nu te mai treze§ti deloc. Ai tnjeles?
Ca prin vis, Jackie tncuviinja printr-o mi§care slaba
a capului, urmarindu-l cum se tndeparteaza.
„E un barbat foarte atragator“, se gtndi ea tn timp ce
zacea pe pamtnt §i, brusc, adormi. Dar numai pentru
ctteva secunde, caci se trezi la fel de brusc zgtIJtitS cu
tncapajinare.
- Jackie! Jacqueline! Vocea o chema cu tndtrjire,
dar ea se tmpotrivea sa deschida ochii §i sa-l priveasca.
- De unde §tii cum ma cheama? tl tntreba. Ne-am
mai tnttlnit vreodata? Am cunoscut attjia cu numele
Montgomery, Incit nici nu-i mai Jin minte. Parca spuneai
ca te cheama Bill?
- William, veni prompt raspunsul. Intr-adevar, ne-am
mai tnttlnit, dar stnt sigur ca nu-Ji mai aminte§ti. N-a fost
o tntilnire semnificativa. -
 11

- Jntilnire semnificativa", murmura §i i§i Tnchise

ochii din nou, dar William o ridica, ti infa§ura umerii cu o
patura, apoi ii §terse miinile.
- Sa n-adormi, Jackie! Ea il recunoscu dupa tonul
poruncitor al vocii. Ramii treaza §i vorbe§te-mi! Poves-
te§te-mi despre Charley.
La auzul numelui fostului soj, ea inceta sa mai
zimbeasca.
- Charley a murit acum doi ani.
In timpul asta, William se straduia sa adune ceva
vreascuri pentru foe. Nu o scapa o clipa din ochi pe
Jackie. Se intuneca repede §i ii era tot mai greu sa
gaseasca uscaturile impraftiate pe pamint.
Il intilnise pe sojul ei de multe ori. Il simpatiza pe
acel barbat voinic, robust, grizonat, care ridea mult,
vorbea mult, bea mult §i era in stare sa piloteze orice
obiect cu care se putea zbura.
Privind-o cum mojaie, i f i dadu seama sa trebuie s-o
sileasca sa manince ceva §i s-o protejeze de frigul care
o inghejase. Dar, mai presus de orice, trebuia s-o Jina
treaza. Pentru ca, fiind in stare de §oc, in combinajie cu
traumatismul suferit, putea avea o noua cadere.
- Jackie! spuse brusc. Care e cea mai gogonata
minciuna pe care ai spus-o?
- Eu nu mint, ii raspunse ca prin vis. Chiar nu pot
sa-mi amintesc. Deja am...
- Sigur minji. Toji minjim. ii spui unei femei ce pala­
rie draguja poarta, cind de fapt este hidoasa. Nu te-am
intrebat daca ai minjit sau nu; vreau sa §tiu care a fost
cea mai mare minciunS pe care ai spus-o. In timp ce o
chestiona pe un ton ridicat, mai tare decit ar fi fost
necesar, continua sa adune lemne pentru foe. Nu o
putea lasa sa adoarma.
- Obifnuiam s-o mint pe mama in leg§tura cu dru-
murile pe care le faceam.
 12

- §i aitceva?
Vocea ii era atit de slaba, inert el abia o auzea.
- Hspuneam lui Charley ca-l iubesc,
- §i nu l-ai iubit? William o tot tndemna sa vor­
beasca. Din timp Tn timp, mai punea cite un lemn pe
focul facut Itnga picioarele ei.
- La Tnceput, nu. Era mai batrin ca mine cu doua­
zeci §i unu de ani §i la Tnceput Tl priveam ca pe un tata.
Chiuleam de la §coala §i-mi petreceam dupa-amiezele
cu el §i cu avioanele. Am Tndragit avionul din prima
clipa cind l-am vazut.
- Inteleg ca te-ai maritat cu Charley ca sa fii aproa­
pe de avioane.
- Da, Ti raspunse ea cu o voce vinovata. Incerca sa
. se ridice. Apoi T§i duse mTna la fruntea plina de sTnge.
Dar William Ti prinse mTna, io §terse din nou, apoi Ti
Tntoarse faja catre el, TncercTnd sa-i curete sTngele cu o
batista. Apoi, dupa ce se convinse ca rana de la cap nu
era prea grava, o Tndemna iar sa vorbeasca.
- Continua. CTnd ai Tnjeles ca-l iube§ti?
- M-am gTndit la asta abia dupa vreo cinci ani de
casatorie. Charley pierduse avionul Tn timpul unui viscol
§i cTnd mi-am dat seama ca s-ar fi putut TntTmpla sa nu-l
mai vad niciodata, am Tnjeles cTt de mult Tl iubeam.
Urma o scurta tacere. II privea cum stStea aplecat
deasupra lemnelor pe care se straduia sa le aprinda.
- Dar tu?
- Eu nu i-am spus niciodata lui Charley c§-l iubesc.
Jackie zTmbi.
- Ei, nu asta te-am Tntrebat. Care a fost cea mai
mare minciuna pe care ai spus-o vreodata?
- l-am spus tatalui meu ca nu eu am indoit aripa
ma§inii.
- Mmm, mormai Jackie, devenind mai vioaie. Asta
nu e o minciuna prea grozava. Nu gase§ti aitceva mai
 13

interesant?
- l-am spus mamei ca nu eu am mincat toata pla-
cinta cu cap§uni. 1-am spus fratelui meu ca sora-mea
i-a rupt pra§tia. l-am spus...
- Bine, bine, ii intrerupse Jackie nzind. Destul. E§ti
un mincinos perfect. Foarte bine. Acum s§ te intreb eu
ceva. Care e cel mai prost lucru pe care o femeie il
poate spune unui barbat?
William nu ezita.
- Care e ornamentul de argint care-ti place cel mai
mult?
Jackie zimbi. Incepuse sS-i placa acest barbat.
Apatia care o cople§ise pina atunci se risipea.
- Care este cel mai prost lucru pe care un barbat il
poate spune unei femei? intreba el.
Jackie ii r§spunse la fel de repede.
- Cind e§ti la cumparaturi §i barbatul te intreaba:
„De fapt, ce cauji?"
Chicotind, el se indrepta spre ma§ina. Deschise
portiera §i-?i lua trusa de voiaj.
- Dar cel mai draguj lucru pe care un barbat il
spune unei femei care e?
- Te iubesc, dar asta, doar daca e adevSrat. Daca
minte ar trebui crava§at pentru ce-a spus. Dar pentru
tine? Care e, pentru tine, cuvintul cel mai draguj?
- Da, raspunse el.
- Da, ce?
- „Da", este cel mai bun cuvint pe care femeia il
spune bSrbatului.
Jackie ridea cu pofta.
- La orice rugaminte? N-are importanja ce o intrebi?
Vrei sa auzi de la ea doar un „da“, cu orice prej?
- Nimic nu e mai dulce decit un „da“ §optit pe bu­
zele unei femei, macar din cind in cind.
- Ei, hai, lasa! Nu pot crede ca un barbat care arat§
14

ca tine nu-l aude pe „da“ de la o femeie, orice i-ar cere!

El zimbi de deasupra paturilor, bidoanelor, co§ului
cu mincare, pe care de-abia le cara.
- De la una sau doua, nu mai mult!
- E-n ordine. Acum e rindul meu. Care e lucrul cel
mai draguj pe care l-ai facut pentru cineva §i nu l-ai
spus nimanui?
- M-am gindit ca ar trebui sa se mai construiasca o
aripa la spitalul din Denver. Le-am trimis banii far§ sa le
spun de la cine sint.
- Oh, Doamne! exclama ea, amintindu-§i cit sint de
bogaji cei din familia Montgomery.
- Dar tu?
Jackie incepu sa rida.
- Charley §i cu mine eram casatoriji de aproape de
patru ani. Cu el niciodata nu puteai sta mult in acela§i
loc. Nu aveai nici macar timp sa inveji numele vecinilor,
cu atit mai pujin sa prinzi radacini. In anul acela, insa,
cumparasem o casuja care avea o bucatarie foarte dra­
guja. Ma hotarisem sa-i pregatesc o masa grozava de
Ziua Recuno§tinJei. Timfj de trei saptamini i-am vorbit
numai de acea masa. Imi facusem planul, facusem
cumparaturile §i, in ziua mult a§teptata, m-am sculat la
patru dimineaja ca sa pregatesc curcanul. Charley a
plecat de acasa pe la amiazS, dar mi-a promis ca se
intoarce la cinci, cind totul ar fi trebuit sa fie gata.
Intenjiona sa vina cu cijiva prieteni, §i ei piloji, cu care
sa petr^cem. S-a facut ora cinci §i Charley n-a aparut.
S-a facut §ase, §apte... La miezul nopjii, am ajipit. Eram
atit de suparata, incit am dormit tot restul nopjii, chircita
in fotoliu. A doua zi dimineaja, Charley al meu sforaia
pe canapea. Se alesese praful de minunata mea pe-
trecere de Ziua Recuno§tinJei. §i §tii ce am facut?
- Ma surprinde ca Charley a mai ramas in viaja
dupa cele intimplate!
 15

- Tmi venea sa-l omor, dar i-am facut ceva §i mai

rau, nu l-am lasat sa manince nimic din ce pregatisem.
Am indesat totul in saci de hirtie §i am plecat la aero­
port, i-am luat avionul §i am zburat spre munji. Pe
atunci locuiam in Virginia de Vest. Eram deasupra ora-
§ului Pittsburg, cind am vazut aninata de, coasta unui
deal o cocioaba darapanata. Pe co§, ie§ea o §uvi|a
abia vizibila de fum. Am coborit sacii chiar tn faja u§ii.
Ea i§i strinse genunchii la piept §i oft§.
- Pina acum, n-am povestit nimanui despre asta.
Mai tirziu, am auzit ca familia aceea spunea ca un inger
le lasase din ceruri mincarea.
William reu§ise s§ aprinda focui §i o privea acum
zimbind.
- Tmi place povestea. Ce-a zis Charley cind n-a mai
gasit curcanul?
Ea ridica din umeri.
- Lui Charley ii era indiferent daca era curcan sau
fasole. Cind se punea problema de mincare, pentru el
conta cantitatea §i nu calitatea.
Ea i§i ridica privirea spre William.
- Acum poveste§te tu, care a fost cel mai rau lucru
care ti s-a intimplat?
William raspunse imediat, fara sa stea pe ginduri.
- M-am nascut bogat.
Jackie fluiera u§or.
- Poate vrei sa zici ca asta a fost cel mai bun lucru
care |i s-a intimplat.
- A§a e. Este §i cel mai bun §i cel mai rau.
- Cred ca incep sa injeleg.
Tn timp ce Jackie continua sa cugete la cele spuse,
William uda o batista cu apa dintr-unul din bidoane. Cu
o mina o prinse de barbie §i cU cealalta incepu sa-i
§tearga singele din jurul ranii de la cap.
- Care e cel mai tainic, mai ascuns secret al tau, pe
16

care nu l-ai spus niciodata cuiva? o intreba el.

- N-ar mai fi un secret, daca Ji l-a§ spune.
- Crezi ca am sa-l divulg?
Ea T§i Tntoarse capul §i-l privi. Pe chipul lui placut, se
proiectau luminile §i umbrele de la foe. Avea par negru,
ochi negri, pielea maslinie §i nasul lung al celor din
neamul Montgomery.
Poate era de vina §i Tmprejurarea mai pujin obi§-
nuita Tn care se aflau, o noapte de smoala Ti Tnconjura,
Tn mijloc un foe arzTnd. Jackie se simjea atrasa de el.,
- Am sarutat un alt barbat decTt pe sojul meu, §opti
ea.
- Asta-i tot?
- E destul de rau pentru cartea mea de vizita. Dar
tu?
- Am reziliat un contract.
- §i asta a fost a§a de rau? Daca te-ai razgfndit...
- Mi-am cSlcat promisiunea §i ea a considerat ca a
fost foarte rau.
- Ah, Tnjeleg, spuse Jackie zTmbind, Tn timp ce-§i
trecea brajele Tn jurul genunchilor. Care e mTncarea ta
preferata?
- tnghejata.
Ea rise.
- §i a mea! Culoarea preferata?
- Albastru. A ta?
' Ea Tl privi.
- Albastru.
El se afeza ITnga Jackie, scuturindu-§i mTinile de
praf. Aerul rece de munte o facu pe Jackie sa tremure.
El T§i trecu brajul pe dupS umerii ei. Era un gest la fel
de natural ca respirajia. O strinse aproape de el §i-i
sprijini capul de pieptul lui.
- Te deranjeaza?
Jackie nu spuse nimic. Era attt de piacuta atingerea
 17

unei alte fiinje omene§ti. Charley fusese intotdeauna

atit de cald §i de afectuos du ea. Adesea statea ghe-
muit§ la pieptul lui, tn timp ce el citea cu voce tare vreo
revista de aviatica.
Nu-§i dadu seama ctnd era gata-gata sa adoarma.
Vocea lui William o facu tnsa sa se trezeasca iar.
- Care e cel mai mare regret din viaja ta? tntreba el
taios.
- Acela ca n-am mo§tenit de la Mae West ctteva din
rotunjimile ei. Jackie obi§nuia s5 i se pitnga lui Charley
ca pu§tanii o tratau ca pe unul de-al lor pentru ca arata
ca ei: o faja coljuroasa, cu maxilare patrate, umeri laji,
§olduri drepte §i picioare lungi.
- Cred ca glume§ti, nu-i a§a? spuse William cu
netncredere tn glas. E§ti una din cele mai frumoase
femei pe care le-am vazut vreodata. Nu pot sa-Ji spun
de ctte ori m-am oprit din drum ca paralizat, ca sa te
urmaresc ctnd treceai pe strazile din Chandler.
- Serios? tntrebS ea, trezita de-a binelea. E§ti con-
vins ca §tii cine stnt?
- E§ti marea Jacqueline O’Neill. Ai ct§tigat aproape
toate concursurile aviatice. Ai fost peste tot pe glob.
OdatS ai fost tnzSpezita timp de trei zile tn Montana, dar
ai reu§it sa scapi.
- Iar acum m-am prabu§it la poalele unui munte. A
fost un adevarat noroc ca am aterizat pe terenul unor
fermieri.
El §tia ca nu a§a stateau lucrurile, pentru ca citise
tot ceea ce se scria despre ea. Dupa ce fusese prinsa
tn avalan§a, ea §i-a croit drum de ie§ire, cobortnd
creasta unui munte abrupt. Facuse un calcul perfect,
orienttndu-se tn timpuj zilei dupa lumina slabS a soa­
relui, iar noaptea, dupa stele. §i-a pastrat calmul tn tot
acest timp. Facuse din crengi de copac, tnfipte tn za-
pada, ni§te s§geji enorme, pentru ca avioanele plecate
18

in cautarea ei s-o poata zari. Ztmbind el t§i strinse brajul

tn jurul umerilor ei, A fost tnctntat ctnd a simjit-o apro-
piindu-se de el.
- Ei, §i cum merg eu? tntreba ea nesigur. N-ar fi vrut
sa-i lase impresia ca-i cere un compliment, ctnd de fapt
chiar asta t§i dorea.
- Cu pa§i mari, care tnghit distantele. Barbajii tn
toata firea lasa balta orice activitate, urmarindu-te ctnd?
treci. Cu umerii tra§i spre spate, cu capul ridicat semej,
cu minunatul tau par des, fluturtnd la orice adiere, cu...
Jackie tncepu s§ rtda.
- Unde ai stat ascuns ptna acum?
- Chiar aici, tn Chandler, a§tepttnd ziua ctnd ai sa te
tntorci.
- Ai fi putut a§tepta mult §i bine, pentru ca niciodata
nu m- am gtndit ca m-a§ putea Tntoarce. Pe vremea
aceea, eram attt de plina de neasttmpar! Tot ce-mi
doream era sa plec din acest ora§ minuscul, izolat.
Voiam sa ma mi§c, sa merg tn alte locuri, sa vad lucruri
noi.
- §i ai reu§it. A fost chiar a§a de bine, cum ai crezut
tu, ca ar putea fi?
- La tnceput, da. insa dupa §apte sau opt ani, am
tnceput sa-mi doresc §i aitceva, cum ar fi un ghiveci
de flori. Voiam s§ pun seminje §i sa le urmaresc cum
cresc. Voiam sa am certitudinea ca seara ma voi culca
tn acela§i loc unde m-am trezit dimineaja.
- A§a ca, dupa moartea lui Charley, te-ai tntors tn
vechiul §i posacul Chandler.
- Da, spuse ea, ztmbind cuibSrita la pieptul lui.
inapoi tn vechiul §i plictisitorul Chandler, unde nu se
tnttmpla nimic §i fiecare cunoa§te treburile tuturor.
- Acum e§ti fericita?
- Eu... ei, dar de ce trebuie sa-Ji raspund la toate
a s te a ? ,^ ! bine sa vorbim despre tine. De ce nu te-am
 19

tnttlnit ptna acum? Chiar daca n-a fost o Jnttlnire sem-

nificativa", eu tot nu cred cS ne-am mai vazut. Mi-a§ fi
amintit oricum de tine.
- Muljumesc. iau asta ca pe un compliment. El se
tndeparta pujin de ea, ca sa mai tntareasca focul. Ce-ai
zice sa mtncam ceva? Un sandvi?? Muraturi?
- Suna apetisant. Era convinsa ca el nu voia sa
vorbeasca despre prima lor tntilnire §i socoti ca pro­
babil ti era jena. O data, o invitase la dans un baiat
care semana cu o broasca rtioasa. Ea ar fi preferat sa
moara, dectt sa-i spuna adevarul. L-a refuzat, motivtn-
du-i c§ nu-§i poate permite o rochie noua.
Crescuse tn Chandler. Avea doisprezece ani ctnd ti
murise tatal. Mama, care se considerase o frumuseje
sudica, se abandonase pe patul de suferinja, zactnd
a§a urmatorii §ase ani.
Avea o renta, le mai trimitea | i fratele mamei ceva
bani, dar de-abia se descurcau. li fusese dat sa vada
cum li se prabu§e§te acoperi§ul tn cap. Casa era veche
§i putrezita, a§ezata la marginea ora§ului. §i, astfel, tn
timp ce alte fete tnvajau sa foloseasca rujul, Jackie t§i
petrecea tot timpul liber reparind cum se pricepea co-
cioaba. A cioplit sctndurile, a refacut gardul, a reparat
intrarea, a construit o scara noua, ctnd cea veche s-a
dartmat. Invajase sa mtnuiasca fierastraul, dar habar
n-avea cum se folose§te o pila de unghii.
Intr-o zi, avea atunci optsprezece ani, Jackie vazu
zburtnd pe deasupra capului un avion care avea legata
de coada o e§arfa lunga. Se anunja pentru a doua zi o
demonstrajie aviatica. Mama fetei, care era la fel de
sanatoasa ca o papadie pe o paji§te bine tngrijita, ho-
tart sa faca o criz§, pentru ca nu voia ca Jackie sa
piece. Dar Jackie se duse la miting; §i acolo l-a cunos-
cut pe Charley. Trei zile mai ttrziu, Charley parasea
ora§ul. Jackie era cu el. Saptamtna urmatoare, erau
20

casatoriji.
Mama*sa s-a Tntors in Georgia, unde fratele ei a
refuzat sa-i creada ipohondriile, punTnd-o la munea, sa-i
Tngrijeasca pe cei §ase copii ai lui. JudecTnd dupa scri-
sorile pe care Jackie le primise pina la moartea mamei
sale - survenita dupa Cijiva ani -, aceasta schimbare
fusese cel mai bun lucru pentru ea. FuSese foarte
fericita dupa ce plecase din Chandler, intorGindu-se in
Georgia, intre ai ei.
- Douazeci de ani, §opti Jackie.
- Ce-ai spus?
- Au trecut douazeci de ani de cind am plecat cu
Charley. Uneori mi se pare ca a fost ieri, alteori, ca s-a
petrecut acum trei vieji. Ea privi in sus, catre el.
- Ne-am Tnttlnit cumva atunci, Tnainte de a pleca cu
Charley?
- Da, spuse. el zTmbind. Atunci ne-am TntTlnit. Te
doream, dar niciodata nu te-ai uitat la mine.
Ea rise.
- Se poate. Eram a§a de plina de ifosele tinerejii.
- §i Tnca mai e§ti.
- Poate plina de ifose. Ca din tinereje, n-a mai ra­
mas nimic! '
In acea clipa, William o privi pe deasupra focului.
Pentru un moment, Jackie crezu ca e suparat pe ea.
Era gata sa-l Tntrebe ce gre§ise, cTnd el ocoli grabit
focul, o lua Tn braje §i o saruta apasat pe gura.
Jackie sarutase doi barbaji Tn viaja ei: pe Charley §i
pe un alt pilot, care urma s§ fie Tnchis §i care nu avea
sa se mai Tntoarca. Insa nici unul din saruturi nu fusese
ca acesta.
Sarutul lui William spunea: a§ vrea sa fac dragoste
cu tine, 's§- mi petrec nopjile cu tine, sa te mTngTi §i sa
te Tmbraji§ez.
CTnd el Ti dadu drumul, Jackie clizu pe spate
 21

bufnind de pamint.
- Cred ca a mai ramas pujina tinereje ?n tine, spuse
William sarcastic, punind un vreasc pe foe.
Jackie ramase fara grai. Nu-§i putea lua ochii de la
el. Cum Dumnezeu, de nu §i-l putea aminti? Erau cel
pujin jumatate de duzina de Montgomery in clasa cu
ea, la liceu. Dar nu-§i putea aminti pe nici unul numit
William. Bineinjeles ca toji cei din neamul Montgomery
aveau cite cinci sau §ase nume inaintea celui de fa­
milie. A§a incit era mai u§or sa-i numefti cu totul altfel:
Scinteie, Rex sau chiar Minunatul.
Dupa ce William a sarutat-o, intre ei se lasa o tacere
penibila, pe care el o destrama cu un „0.K.“! plin de
entuziasm.
- Spune-mi trei dorinje!
Ea deschise gura sa-i raspunda, dar o tnchise la
loc, privindu-l stinjenita.
- Ei, hai, spuse el. Nu pot fi chiar atit de rele, incit sa
nu le poji spune! Care sint?
- De fapt, nici una din dorinje nu e rea. Numai ca
sint atit de... atit de banale.
- Jackie O’Neill, cea mai celebra femeie-pilot care a
existat vreodata are o dorinja care e banalS? Nu e
posibil!
Brusc, ea injelese ca nu vrea sa-i spuna dorinja ca '
sa nu-l dezamageasca. El parea ca §tie totul despre ea.
§i cind cineva cuno§tea totul despre celalait realitatea
se banaliza devenind plicticoasa.
- Vreau sa prind radacini, sa ma stabilesc undeva,
iar Chandler imi este familiar. Acum, dup§ ce am vazut
tot restul lumii, am aflat ca Chandler este un loc frumos.
Dar nu pot trai nicaieri, daca nu gasesc un mod de-a
face bani. Ea ridica mina cind el incerca sa-i spuna
ceva.
- §tiu, §tiu, familia ta §i firma Taggert qna platesc
22

bine, cind doresc ca eu sa zbor undeva. Dar niqiodata

nu m§ voi pune Tn slujba unui barbat. Eu vreau sa
cooptez cTjiva piloji tineri, sa pornim o mica afacere. Sa
fac ceva cu adevarat Sa transport pasageri §i marfuri,
poate colete, de aici la Denver. Dar am nevoie de o
baza solida pentru a putea porni o treaba ca asta.
- Dar... El nu reu§i sa gaseasca vorbele potrivite
care sa-i exprime gTndurile, astfel inert acestea sa nu fie
suparatoare.
Jackie Tnsa Tl intui.
- Jackie O’Neill, cea mai celebra femeie-pilot al
secolului, a ajuns sa faca doar curse Tntre Colorado §i
Coasta de Est. Regina acrobajiilor aeriene transporta
carji poftale ilustrate. Oh, e o adevarata ru§ine. O tra­
gedies A§a-i ca la asta te gTndeai?
William T§i feri privirea. Obrajii Ti erau tn flacari. „lata
un barbat care ro§e§te“, remarca ea Tn gTnd.
- Toate chestiile astea de curaj nebunesc sTnt pen­
tru copii. Sint satula de ele.
El se a§ez§ din nou ITnga ea, privind-o cu serio-
zitate.
- STnt sigur ca Ji-ai putea gasi ceva pe masura,
numai s§ vrei. Ar fi destule posibilitaji.
„CTnd ai bani mulji ca oricare Montgomery, poate",
se gindi ea.
- Chiar §i cel mai bun pilot trebuie sa aiba un avion
al lui. Eu mi l-am aranjat pe al meu. Tocmai i-am turtit
botul de un bolovan de trei tone, adauga ea cu ama-
raciune.
- Te Tnjeleg, spuse el, cuprinzlnd-o iar Tn braje.
Continua sa-§i fereasc§ privirea. Dorinja numarul doi?
- Stop. Vreau sa §tiu care o prima ta dorinja.
- Eu am doar una singura. A§ vrea sa pot realiza
ceva, la rTndul meu, ceva care nu se poate cumpara cu
baniiJaflliliei Montgomery. Acum e rindul tau. A doua
 23

dorinja.
- Par ctrlionjat, ce zici? Intrebarea ei il facu sa zim-
beasca.
- Fii sincera. Trebuie sa mai fie ceva in viaja sa-Ji
dorefti, in afara de afaceri. Parea ca-l dezamagise,
pentru ca nu visa la covorul fermecat sau la pacea
mondiala. Nu te-ai gindit sa te recasatore§ti?
Tonul lui era a§a de plin de speranja, incit ea
izbucni in ris.
- Te oferi voluntar?
- Mi-ai accepta oferta?
Simjindu-i nota patima§a, prea serioasa, din voce,
Jackie incerca sa se indeparteze. Dar el o strinse §i mai
puternic.
- Bine, bine, sint cuminte!
- Acum spune-Ji tu cea de-a doua dorinja, il in-
demna ea.
- Cred ca a§ vrea sa fiu un barbat la fel de bun ca
tatal meu.
- Dupa cum te porji, nu prea pari cuminte, ca dom-
ni§oarele Beasley.
El incepu sa rida. Tensiunea dintre ei doi se risipi.
- Chiar n-ai de gind sa-mi spui ce aitceva Tji mai
dore§ti de la viaja?
- Mi-e teama sa nu fiu ridicola, daca-Ji spun.
- tncearca.
Era in comportarea lui ceva care-i inspira incredere,
siguranja. Simji c i i se poate destainui. Daca ar fi fost
cu prietenii lui Charley, discujia ar fi fost doar ceva gen
flecareala. Acum insa era altfel. Voia sa-i spuna ce-§i
dorea cu adevarat.
- Bine. Ceea ce-mi doresc cel mai mult e o viaja
obi§nuita. tn primii doisprezece ani, am avut un tata
bolnavicios §i o mama invalida. A§ fi vrut sa merg §i eu
s§ dansez la petrecerile de la §coala, sau in alts parte,
24

dar nu era posibil. Intotdeauna unul din parinji avea

nevoie de mine. Au urmat apoi douazeci de ani in care
am calatorit, am zburat §i am avut o viaja ingrozitor de
agitata. Uneori aveam impresia ca fiecare zi imi aducea
ceva nou, un eveniment tulburator. Charley era un
vintura-lume, ve§nic fara astimpar, pe cit era mama de
statica. Am luat masa la Casa Alba, am fost in peste
jumatate din Jarile lumii, am cunoscut un numar enorm
de personality. Dupa...
Ea il privi cu greu. Cu cijiva ani in urma, realizase o
performanja extraordinara pentru acel timp. Facuse
vilva in intreaga America.
- Am avut fotografia in ziare, incheie ea.
- 0 eroina americana, spuse el, cu ochi stralucitori.
- Probabil. In sfir§it, oricum imi facuse placere.
- Apoi Charley a murit, iar tu te-ai schimbat, spuse
el aproape cu gelozie.
- Nu, schimbarea a fost inainte de moartea lui.
Intr-un fel, am injeles ca oamenii imi cereau autograful
ca sa se faleasca, nu de dragul meu. Sa nu ma intelegi
gre§it. Repet, imi placea. Dar, intr-o zi, dupa ce eu
§i Charley ne petrecuseram trei zile, fiecare in cite un
avion, fara sa dormim o secunda, zburind fara ince-
tare pentru a stinge furia focului ce cuprinsese o
padure, mi-am zis: „Gata! M-am saturat". Am fost che-
mata atunci de pre§edinte, pentru felicitari. M-a primit
intr-un birou mic §i intunecos. Stind intr-un scaun Jea-
pan, ma gindeam:,, Nu se va mai repeta“.
Zimbi.
- Eu cred ca atunci cind ajungi in faza in care o
primire la pre§edintele Statelor Unite nu-Ji mai stirne§te
decit plictiseala, trebuie sa te apuci de aitceva.
Pentru un moment, William ramase tacut.
- Obifnuitul. Spuneai ca vrei o viaja obi§nuita. Ce
este o viaja obi§nuita?
 25

Ea schija un zimbet.
- De unde vrei sa §tiu? Nici macar n-am vazut-o, iar
de trait, nici attt. Dar nu cred c§ felicitarile pre§edintelui,
§ampania in naceia baioaneior cu aer fierbinte, viaja tn
hoteluri, cind cu bani, ctnd fara bani, ei bine, nu cred ca
toate astea sint ceva obi§nuit. E pasionant, dar §i obo-
sitor, in acela§i timp.
El clatina din cap.
- E adevarat ca vrem intotdeauna ceea ce nu avem.
Eu avusesem cea mai obi§nuita viaja din lume. Am fost
la §coli pentru cei bogaji, am studiat managementul §i,
dupa terminarea facultajii, m-am retntors tn Chandler,
sa conduc afaberile familiei. Lucrul cel mai pasionant
care mi s-a tnttmplat au fost trei zile petrecute tn Mexic,
cu unul din frajii mei.
- Serios?
- Serios ce?
- §i ce ai facut tu, tn Mexic, tn timpul celor trei zile?
- Am mtncat. Am privit. Am pescuit pujin.
El se opri.
- De ce rtzi?
- Doi tineri bine facuji, singuri tntr-un loc attt de
decadent cum este Mexicul, merg sa admire priveli§tile!
Nu cumva eraji beji?
- Nu. William ztmbi. Care e cel mai tulburator lucru
pe care l-ai facut?
- Ar fi greu sa aleg. Looping-urile puternic rasucite
erau destul de pasionante. Odata era alaturi un conte
venejian care tncerca sa-mi smulga hainele de pe mine.
- §i asta Ji s-a parut nemaipomenit? tntreba William
cu raceala.
- Era, daca Jii cont c§ zburam la mai bine de cinci
mii de metri tnaljime, iar el se ttra prin avion dupa mine.
Ctteva glisade l-au readus pe locul lui. Dar continua sa
zbiere ca avionul e singurul loc unde nu facuse inca
26

dragoste cu o femeie!
William rTdea cu pofta.^
- Mai poveste§te-mi. Imi place s i te aud povestin-
du-Ji viaja. 0 Tntrece pe a mea.
- Nu §tiu daca e chiar a§a. Odata am facut o ate­
rizare forjata fara un motor, cu un avion care nu avea
roji §i Ti ramasese doar o aripa §i jumatate. A fost mai
pasionant dectt mi-am dorit!
- Ce Jari tji plac cel mai mult?
- Toate tmi plac. Vorbesc serios. Fiecare Jara are
ceva specific, iar eu caut ca nu-i vad parjile rele.
William ramase tacut ctteva minute, timp tn care mai
Tnteji un pic focul.
- Charley a fost un barbat foarte norocos sa-§i fm-
parta atljia ani cu tine. Il invidiez.
Ea t§i tntoarse capul ca sa-l priveasca, tncrunttn-
du-se de attta concentrare.
- Vorbe§ti de parca ai purtat toata viaja un foe tn
inima.
- Pentru tine? Ei bine, da. Te-am adorat de la dis-
tanja.
- Ma simt flatata. Acum cttva timp, tnsa, puteai sa-mi
spui ca ma iube§ti §i chiar sa-mi oferi ctteva din milioa-
nele familiei §i tot n-a§ fi ramas tn Chandler.
Stateau amtndoi tacuji, tmbraji§aji, privind jocul fla-
carilor. Intr-un ttrziu el o tntreba:
- Cam de ce ai avea nevoie ca sa-Ji deschizi afa-
cerea cu transporturile?
- Vorbe§ti serios?
- Foarte serios.
Ea facu o pauza tnainte de a-i rispunde. Chiar daca
se lovise la cap, creierul ti era tntreg. Charley o dada-
cise tot timpul ca un pilot fara bani trebuie sa fie mereu
tn cautarea unui tndragostit de avioane care sa aiba
bani. El chiar spunea ca acesta repreziriti cuplul ideal.
 27

Dar Jackie n-ar fi vrut sa profite de pe urma acestui

birbat. Dar d a c i tot suferea de plictiseali §i n-ayea ce
face cu banii, poate c i s-ar fi g is it ceva care si-1 ajute
si-§i umple timpul.
Respiri adinc, incercind sa-§i alunge senzajia de
vinovijie. *
D aci el chiar dorea s-o ajute, era pentru c i o con-
sidera o e roini a Americii. tn schimb, d a c i Jackie ar fi
luat bani de la el, ar fi ficu t-o pentru ceva mult mai
pujin altruist, mult mai primitiv. Cum ar fi: ptinea cea de
toate zilele §i poate chiar'cjteva rochii mai de soi.
- D ou i avioane u§oare de b u n i calitate, un me-
canic angajat permanent, hangare, citeva avioane vechi
pentru piese de schimb, bani pentru salarii, p tn i i-a§
putea plati pe piloji.
- §i de ce aitceva ai mai avea nevoie? Poate de un
asociat?
§tia din start c i el se autopropunea. Nu era Tnsi
momentul s i ia o asemenea hotirire. Rana de la cap
inca mai singera, iar gtndirea ti era confuzi. Oricum, era
excitant s i se gtndeasci la acest birb a t ca la asociatul
ei. Se tntoarse ztmbind spre el, tncerctnd si-1 desci-
freze.
- Cine stnt pirinjii tii?
- Jace §i Nellie.
- Aha, asta explici totul! Jumitate din locuitorii ora-
§ului stnt copiii lor!
William ztmbi. Bancurile despre numirul mare de
copii din familia sa circulau demult tn ora§.
- Doisprezece, tn total.
F ir i s i mai sco a ti un cuvtnt, el goli coful cu mtn-
care, care ar fi putut situra cam o jum itate de duzini
de nemtncaji, apoi tncepu s i-i fa c i un sandvi§. Jackie
urm irea cu surprindere, remarctnd c i procedeazi
exact cum ar fi fic u t §i ea: tngrim idea pe felia de ptine
28

o bucata de came de vita, cu mult, mult mu§tar §i ro§ii;

apoi taia in felii o muratura mai dulceaga §i o punea pe
ro§ie. Totul era arsinjat in frunze de salata, pentru ca
piinea sa nu se farimijeze. Urmarindu-i figura, ea con-
stata ca face totul absent, preocupat doar de gindurile
care il framintau. Era Tnsa ciudat ca el ti pregatea sand-
vi§ul exact a§a cum ar fi facut-o §i ea, cu atit mai mult,
cu cit rezultatul era, oarecum, unic.
- la uite ce-am facut! spuse William. Am avut de
gind sa-Ji pregatesc un sandvi? §i uite ce a ie§itL. Tu,
cum l-ai fi vrut?
- Exact a§a cum il faci pentru tine.
Figura lui piacuta arati, pentru un moment, cu-
prinsa de uimire. Apoi zimbi.
- Adevarat? Toji imi detesta sandvi§urile.
- §i pe ale mele, spuse ea, intinzind mina. Il mincam
jumatate-jumatate §i, pe urmatorul, il prepar eu. Eu tai
maslinele in loc de muraturi.
- §i atunci toji se vaita ca le cad maslinele pe jos.
- Ni§te idioji. Habar n-au cum se Jine piinea!
Se priveau unul pe celalait zimbind.
- Crezi ca ndi doi am fi in stare sa punem pe piine
chiar §i prietenia noastra?
Au izbucnit in ris.
- Ce parere ai despre ketchup?
- Nu pot sa-l sufar.
- Ceapa?
- Prea putemica. Acopera orice alte gusturi. Flo-
ricelele?
- As minca in cantitaji industriale. Tu?
- La fel.
Lasindu-se pe o rina, el privi spre foe. Parea gata sa
spuna ceva important.
- Daca vin cu bani pentru citeva avioane §i ce mai
trebuie, m-ai lua ca asociat?
 29

- Ai mai zburat ptna acum? N-avea nici o importanja

dacS mai zburase. Ea pusese* Tntrebarea doar ca sa
cf§tige timp. Chiar daca n-ar fi fost inzestrat cu numele
Montgomery §i cu tot ce decurgea din el, Jackie era
generoasa In aprecierea celor din jur, acest barbat era
ca sarea pimTntului, solid ca o stinca. Uneori, Tntr-un
aeroport se mai intimplau §i lucruri neplacute, poate
chiar TnspaimTntatoare, cind era vorba de o cadere.
Ea Tnsa nu-§i facea griji. Barbatul acesta n-ar fi intrat
Tn panica nici Tn craterul unui vulcan. tn adincul sufle-
tului, Jackie §tia ca era timpul sa-§i lege din nou viaja
de cineva. Trecusera doi ani de la moartea lui Charley
§i un an de cTnd revenise Tn Chandler. §i era tot sin­
gura. Obosise de atTta singuratate. MTnca, dormea,
T§i petrecea serile.Tn singuritate, fara sa aiba cu cine
schimba o vorba. Iar acest barbat era foarte, foarte
atragator, atit ca Tnfaji§are, cit §i ca fel de a fi.
- Am luat lecjii timp de doi ani, spuse el cu timi-
ditate, privind-o cu ni§te ochi aproape rugatori.
- E-n ordine, zise ea la fel de Tncet, simjind cum o
strabate un fior. tl placea, Tl placea chiar foarte mult, ti
placea seriozitatea cu care se angaja Tn orice, Ti pla­
ceau subiectele pe care te discuta, Ti placea cum se
mi§ca, felul cum manTnca. ti placuse cum a sarutat-o,
cum a facut-o sa se simta cTnd a sarutat-o. Cunoscuse
Tn viaja ei mulji barbaji manieraji, dar nici unul nu-i
placuse atTt de mult ca William. §i Tnainte Ti placeau
barbajii, ar fi fost o ipocrita daca ar fi negat, dar era o
diferenja Tntre a fi atrasa sexual de un barbat §i dorinja
de a fi Tmbr#Ji§ata de el, de a mTnca floricele §i de a-§i
spune unul altuia secretele^
Cu api %i urma Charley angajase un pilot renumit ca
sa lucr«z« cu ei. Era attt de fascinant de frumos, TncTt ea
nici nu putea s§-i vorbeasca. Cfnd l-a vazut prima datS,
ea a scapat cheia din mina direct Tn motor §i aproape
30

ca l-a lovit pe Charley la cap. Zile de-a rtndul, ctnd tl

vedea, parca i se tncleia limba, nu putea scoate o
vorba. Dupa ctteva saptamini tncepu sa-§i ridice privirea
spre el §i descoperi atunci ca el o place, chiar mai mult
dectt ea. Dupa §ase luni petrecute Itnga el, Jackie nici
nu-§i mai amintea ca-l considerase vreodata frumos. In
lunga §i fericita casnicie cu Charley, ea a tnvajat ca
sentimentul cel mai important tntre un barbat §i o
femeie era prietenia.
- E-n ordine, spuse ea, ridictnd mtna ca s-o strtnga
pe a lui. Dar cu o condijie.
El ti lua mtna stringtndu-i-o cu fermitate.
- Oricare, oricare ar fi!
- Trebuie sa-mi poveste§ti care este cel mai ascuns
§i mai tnfrico§ator secret al tau. Dar vreau adevarul, nu
pove§ti cu contracte desfacute, pe care le §tie toata
lumea.
William ofta greu.
- E§ti un afacerist oneros, Jackie O’Neil.
Ea nu-i elibera mtna.
- Ori tmi spui ori nu vom lucra niciodata tmpreuna.
- Bine, spuse el, fara tragere de inima. In timp ce-mi
faci un sandvi? cu masline, am sa-Ji spun adevarul de­
spre ce a fost tn Mexic.
- Oho! exclama ea, ridictndu-§i o sprtnceanS.
Uneori, tn viaja cuiva pot fi clipe de vis. Aceasta
noapte era una din ele. Jackie cugeta ca totul era per­
fect, tnceptnd cu episodul salvarii ei din avionul avariat,
ptna la taietura romantica de la frunte §i la barbatul
chipe§ care o tngrijea. Iar el chiar avea tngrija. Sa fie
hranita, sa-i fie cald §i bine. O flatase, cunosctndu-i
fiecare picaj acrobatic reufit, fiecare record objinut,
fiecare accident avut. Ca §i ctnd ar fi fost tmpreuna de
mulji ani.
Vorbea de parca ar fi fost vechi prieteni, prieteni, nu
 31

amanji. be multe ori Jackie era obosita de barbajii al

caror unic interes era sa aduca o femeie tn patul
lor, care urmareau prin fiecare cuvtnt, prin fiecare gest
numai acest scop. Se laudau cit sint de bogaji, ctte
proprietaji au, ctt stnt de grozavi faja de alji barbaji.
William, tnsa, era la fel de placut, ca §i o prietena.
La un moment dat, tn timpul serii, el a tntins-o pe
a§ternutul de paturi, puntndu-i capul pe coapsa lui
puternica. I§i rezema spatele de un copac §i, tn timp
ce-i mtngtia parul, o tndemna sa-§i povesteasca viaja.
Se cuno§teau doar de ctteva minute, iar ea se
pomenise ca-i poveste§te despre Charley, despre anii
petrecuji alaturi de el, despre greutaji §i netmpliniri,
despre triumfuri §i caderi.
La rtndul lui, William ti povestise despre viaja lui
perfecta, sau cel pujin a§a t§i imaginase Jackie, ca ar
trebui sa aibS o situajie ideala. Nimeni nu-i facuse
vreun rau, nu avea du§mani, nu avusese nici o disputa
cu nimeni.
- Viaja asta a mea ma face uneori sa ma tndoiesc
de mine. Oare daca a§ fi pus la tncercare, a§ reu§i? se,
tntreba el, tntarind focul. A§ fi capabil sa fac ceva, fara
banii tatalui meu §i fara renumele familiei?
- Stnt sigura ca ai putea, raspunse Jackie. Te miri
singur de ctte poji fi tn stare, ctnd,n-ai tncotro.
- Cum ar fi o aterizare cu un avion care are elicea
lovita de un vultur?
- Deci asta a fost?
- Ai adus avionul la sol tot attt de u§or, ca §i ctnd
te-ai fi ridicat de pe scaun. Nu Ji-a fost frica?
- N-aveam timp de frica, aveam prea multe de facut.
la spune-mi! Ea tl privi tn lumina slabi. De.ce nu te-ai
casatorit? Cum de nu te-a tnhajat inca nici o femeie?
- N-am gasit femeia pe care mi-o doream. Vreau o
femeie care sa aiba capul pe umeri.
32

- §i, binetnjeles, un cap frumos, spuse sarcastic

Jackie.
- Ma intereseazi mai pujin cum arata, cit ceea ce
are Tn el!
- §tii ceva? Tmi placi, chiar foarte mult.
- §i tu mi-ai placut intotdeauna.
Ea tic u .
- A? vrea sa-mi pot aminti de tine.
- E destul timp. Ji-e frig? Ji-e foame? Ji-e sete?
- Nu, ma simt perfect.
- A§a cum e§ti §i tu!
Jackie era sttnjenita de complimentul lui, in acela§i
timp, tnsa, fi facea placere.
- Ctnd vrei sa fncepem... colaborarea noastri? De
fapt, ar fi vrut sa-l fntrebe „ctnd vrei sa fncepem sa ne
petrecem impreuna cantitiji enorme de timp?“
- Mtine trebuie sa plec la Denver pentru ctteva zile.
Am s i iau ni§te bani de la banca de acolo. Cred ca
s tm b iti ma fntorc. Ce-ai zice sa te caut dupa-amiaza?
Poji si-m i dai o lista cu ce ai nevoie sa iau de la Den­
ver?
La auzul acestei fntrebari, ea tncepu sa rfdi.
- Ce-ai zice, pentru inceput, de ctteva avioane noi?
- Ce tip ai vrea sa fie?
Era tot atft de serios, pe eft era ea de nefnerezi-
toare. Brusc deveni §i ea serioasi.
- Pentru tnceput, ce-ai zice xJe d o u i avioane
Wacos? §i, se gtndi ea, pentru mai ttrziu ar fi bune §i
altele mai puternice, cu care s i trasporte vreo jumitate
de duzini de pasageri bogaji.
- E-n ordine. S i v id ce pot s i fac.
- Numai atft? spuse ea. Pocnesc din degete §i apar
d o u i avioane noi?
- Nu apar singure. Eu voi veni cu ele. Va trebui s i
m i iei §i pe minefm preuni cu avioanele!...
 33

Asta nu prea parea a fi o pedeapsa.

- Cer§etorii nu pun condijii.
IntinzTndu-se, ea casca, a§ezTndu-§i confortabil
capul pe piciorul lui.
- Cred ca ar fi bine daca ai putea sa dormi, spuse el
invelind-o cu patura.
- §i tu? intreba ea, adormita. §i tu ai nevoie de
somn.
- Nu, eu o sa ramTn treaz, ca sa am grija de foe.
- §i de mine, murmurs ea, in timp ce-§i inchidea
ochii. Nici o clipa nu §i-ar fi facut griji Tn legatura cu
onorabilitatea acestui barbat. Adormi ztmbind. Se sim­
jea la fel de sigura, ca §i ctnd ar fi fost acasa, Tn patul
ei, §i nu sub cerul liber, cu coiojii urltnd Tn departare.
 - Buna dimineaja!
Obosita, Jackie se ridica de pe pamlntul tare. Pen­
tru un moment, nu Injelese unde se afla. Clipind des in
lumina puternica a zilei, ea se holba la femeia care
statea pe stinca din faja ei.
- Vrei pujina cafea?
Freclndu-§i ochii, I§i inabufi un cascat. Apoi lu3
cana de tabla care Ti era oferita.
-T u c in e e § ti?
- Sora lui William.
- Oh, spuse ea, inca mult prea amejita pentru a mai
pune vreo Intrebare. Privi In jur. Ma§ina lui William nu
mai era, In locul ei aparuse un camion cu macara.
Femeia draguja, cu par negru, cam de treizeci de
ani, zlmbea.
- Cred ca e§ti derutata. lata ce s-a Intimplat. Noap­
tea trecuta mama a avut una din vedeniile ei, a§a le
nume§te familia. Ea are adesea senzajia ca unul din
copiii ei este accidentat, va fi accidentat sau este In
primejdie. Multe din aceste presimjiri au fost corecte.
Tata a auzit-o cind spunea ca fiul ei, William, e pierdut.
Asta se Intimpla pe la trei dimineaja. Din Intlmplare nu
dormeam, a§a ca i-am spus ca plec dupa el. Nu era
greu sa-l gasesc; lasase o harta pe care Insemnase
 35

locul unde poate ti gasit. Ea i§i ridica sprincenele

?ntr-un gest de ironie fraterna. William este o persoana
plina de simjul raspunderii. Spusese aceste cuvinte cu
un ton sarcastic, insojindu-le de o expresie care insem-
na ca William e pujin cam mototol.
Jackie deschise gura sa-l apere, dar o Tnchise la
loc.
- §i a§a, ne-ai gasit.
- Da. Banuiesc ca mama a simjit primejdia in care
tu ai fost. Ea arata spre avionul lui Jackie, zdrobit de
stinca.
- El unde este?
- William?'Oh, a fost nevoit sa piece. Spunea ca
trebuie sa ajunga la Denver cit mai repede cu putinja,
pentru ca are ceva foarte important de cumparat. Nu
ne-a spus nici mie, nici lui tati despre ce e vorba. I§i
privi cea§ca de cafea. Ai cumva vreo idee pentru ce s-a
dus?
Jackie i§i strinse genunchii la piept §i nu raspunse.
William era foarte corect, se gindea simtind un fior de
tulburare care o strabatea. Era placut sa fii in preajma
unui barbat care §tia ce inseamna responsabilitatea.
Charley fusese teribif de vesel. Oamenii il iubeau, dar ei
nu trebuiau sa traiasca impreuna cu el. Charley nu-§i
amintea niciodata unde i§i punea lucrurile. Jackie obi§-
nuia sa spuna ca trebuie sa-§i piarda jumatate din viaja
cautind ceea ce a pierdut Charley intr-o ora. Cind Char­
ley promitea sa ia masa in aceea§i seara in doua case
diferite, Jackie era cea careia ii revenea rolul ingrat de a
contramanda unul din angajamente. Nu se punea pro-
blema ciji bani aduce Charley acasa, niciodata nu ajun-
gea prea departe cu ei, oriciji ar fi ci§tigat. Odata, au
avut o saptamina demenjiala, cu ocazia unei demon-
strajii aviatice. Au zburat printr-un hambar in flacari,
pentru a convinge §i delecta citeva sute de fermieri §i
36

pe familiile lor. Directorul spectacolului a facut gre§eala

sa-l plateasca pe Charley, Tn timp ce acesta se afla
Tntr-un bar. Charley a ajuns acasa a doua zi, mult prea
beat pentru a se mai Jine pe picioare §i fara nici un ban
Tn buzunar; Ti tratase pe toji cu bautura. Nu, Jackie nu
cuno§tea ce este simjul raspunderii la un barbat.
- CTnd e§ti gata, tati §i cu mine o sa te ducem la
Chandler §i pe urma trimitem pe cineva sa ridice avio­
nul.
- Muljumesc, e perfect. f§i bau restul de cafea, se
ridica §i T§i Tntinse oasele. Privind Tn jurul ei, nu-§i putu
rejine un zimbet. Noaptea trecuta, William Ti spusese ca
va avea grija de tot §i deja se vedea. Era nu numai un
barbat cu simjul raspunderii, ci §i unul de cuvTnt.

Cu multi ani Tn urma, Eternity era un ora§el Tnfloritor,

legat de Denver, pe drumul spre San Francisco. Zaca-
mintele de argint descoperite acolo erau rajiunea exis-
tenjei orasului §i mulji ani locuitorii au prosperat. S-a
construit relativ repede. Grajie unui dulgher roman,
care a §i facut avere de altfel, cladirile erau solide §i
bine executate. Erau lipsite de obi§nuitele cofuri ne-
rezistente, motiv pentru care majoritatea ora§elor deca-
deau repede.
Dupa ce zacamintele de argint s-au terminat, edilii
au lasat ora§ul sa moara, o moarte lenta, dar Tn 1880 a
fost o scurta revenire la viaja. O tTnara bogata, dintr-o
familie extrem de Tnstarita, venita din Est, numita Mont­
gomery, s-a stabiiit Tn ora§ §i a deschis un magazin de
Tmbracaminte, patronat de alji bogatafi, §i ei ajun§i aici
de la sute de mile departare. Dar tTnara s-a Tndragostit,
 37

s-a pus pe facut copii, iar magazinul de tmbracaminte

n-a mai interesat-o. iar cind interesul ei faja de magazin
a scazut, a scazut §i calitatea acestuia. Treptat au re-
inceput alunecarile de teren §i mulji oameni au parasit
ora§ul Eternity. Cei care au ramas au facut copii, care
au plecat §i ei cit de repede au putut. Fiecare care a
parasit ora§ul §i-a j/indut casa §i terenul rudelor tinerei
femei care incercase sa invioreze Eternity. In final, fie­
care casa, fiecare parcela de pamint, a devenit pro-
prietatea familiei Montgomery.
Pe la inceputul secolului douazeci, nu mai exista
nici un locuitor in ora§. Construcjiile au rezistat bine
peste ani, datorita stradaniei priceputului dulgher §i
echipei sale. Toate erau insa vacante.
Cam cu doi ani in urma, la pujin timp dupa moartea
lui Charley, Jackie primise o scrisoare de la un vlastar
al familiei Montgomery, in care se spunea ca familia sa
- care locuia acum in Colorado -, intr-un ora§ aflat in
apropiere de Chandler, are nevoie de un serviciu de
transport aerian de la Chandler la Denver §i Los An­
geles. Daca o intereseaza, ei ii pot oferi aceasta slujba.
A acceptat oferta imediat. Au trebuit sa treaca inca §ase
luni, pina ca ea sa poata fi in stare sa-§i asume toate
riscurile acestei oferte §i sa piece la Chandler. Dup§
moartea lui Charley, a fost prea zdrobita de durere, ca
s-o mai intereseze viitorul. Parca luase cu el o parte din
ambijiile ei. Poate fusesera momente cind, insojindu-l
pe Charley, la complicatele acrobajii, a trebuit sa treaca
prin clipe mult mai grele. Poate o facuse doar pentru el.
In orice caz, indiferent ce ar fi fost, mult timp ea n-a mai
vrut sa-§i petreaca viaja calatorind in jurul lumii, in sus
§i in jos intr-un avion, in faja unui public ce-§i Jinea
respirajia de spaima.
Astfel incit, a acceptat propunerea, trimijindu-i dom-
nului Montgomery o lista detaliata cu ce ar avea
38

.nevoie: un teren de aterizare, un hangar suficient de

mare, ctt pentru patru avioane - i§i pusese mari spe-
rante tntr-o dezvoltare viitoare - §i o casa confortabila,
pe care eventual s-o cumpere, caci era visul ei sa aiba
o casa proprie, un loc pe care nimeni sa nu i-l poata
lua.
Dupa ce a luat decizia, trebui sa se gtndeasca la ce
sa faca cu Pete, mecanicul lui Charley. II §tia pe Pete
de ctnd era fata; tl cunoscuse tn aceea§i zi tn care tl
tnttlnise §i pe Charley §i, de atunci, fusesera mereu
alaturi. Cu toate acestea, nu §tia nimic despre el. Pete
nu vorbea, rar ctnd scotea ctte un cuvtnt. La tnceput,
prezenja lui permanent!, tacuta, i se paru destul de
stranie. Pete era peste tot unde era §i Charley, fiindu-i
absolut devotat.
- Chiar nu vorbe§te niciodata? tl tntrebase Jackie pe
Charley, ctnd erau tn pat, tn sfir§it singuri. Uneori, chiar
se gindea cS ar trebui sa se uite sub pat, sa se asigure
ca Pete nu e acolo!
Charley rtdea de ea.
- Nu-l mai supraestima pe Pete! Nu poate vorbi, dar
vede §i aude totul. §i este un mecanic stralucit.
- Ma sperie, spunea Jackie. Dar Charley rise din
nou de ea, a§ezind-o deasupra lui §i tncepind sa o
sarute. Dupa aceea, rar l-au mai pomenit pe Pete. Era
un ceva, care exista acolo, aproape ca §i avioanele.
Dupa ani, ea tncepu sa tnjeleaga ctt era de valoros
Pete. Iar ctnd omulejul cel slab se convinsese ca §i
Jackie ii era credincioasa lui Charley, ca nu alearga
dupa alji barbaji, ca nu-i creaza probleme, incepu sa-i
poarte §i ei de grija. El se preocupa ca avioanele ei sa
fie bine pregatite, ca nu aveau nici o defecjiune pe care
un mecanic ar fi putut-o prevedea.
Treptat, odatS cu trecerea anilor, Jackie incepu
sa-l foloseasca tot mai mult, uneori sa-i vorbeasca.
 39

Constata ca prezenja lui era chiar lini§titoare.

Ctnd ea Ti vorbea, Pete nu comenta niciodata §i nu-i
dadea sfaturi. 0 asculta doar §i o lasa sa-§i rezolve
singura problemele.
Dupa moartea lui Charley, era §i normal ca Pete sa
ramina alaturi de ea, tn circuit. Dar ctnd ea s-a hotarit sa
se mute la Chandler, nu putea anticipa cum va reacjio-
na el. l-a povestit ce are de gind sa faca. Era aproape
sigura ca el o va lasa, pentru a incepe sa lucreze cu
unul din miile de barbaji, fo§ti prieteni cu Charley. Dar
Pete o ascultase, fara ca faja lui batrina, brazdata de
vreme, sa exprime ceva, apoi spuse:
- Cind plecam?
Aceste doua cuvinte au lamurit-o ca el i§i trans­
ferase devotamentul asupra ei, fiind cea mai inalta pre-
Juire. Charley spunea ca Pete este snob; el lucra numai
pentru cel mai bun. Nici o avere din lume nu I-ar fi putut
determina sa munceasca pentru cineva pe care nu-l
considers cel mai bun. A§a ca, in momentul cind Pete
spusese ca merge cu ea, Jackie injelesese ca el ii apre-
cia talentul §i decizia luata. Cedind primului impuls, ea il
saruta pe obrazul aspru §i imbatrinit. Atunci a avut ma-
rea placere sa-l vada ro§ind.
A zburat, a§adar, la Chandler. Pete a venit cu
masina ei, remorcind o rulota plina cu tot ceea ce au
considerat ei ca le va fi necesar, adica scule §i piese de
schimb pentru motor. Nici ea §i nici Pete nu §i-au luat
mobila sau prea multe lucruri personale.
Jackie n-avea nici o idee despre ce va gasi in ora§ul
fantoma Eternity, acum renovat. Era pregatita de tot ce
era mai rau. Se a§tepta sa vada case in ruina cu aco-
peri§urile smulse de vint. Soarta ii purtase pa§ii prin
astfel de locuri. Cind nu zburau, ea §i Charley locuisera
cu siguranja intr-o asemenea casa. Ce o a§tepta insa
acum in Eternity a uluit-o. Domnul Montgomery reno­
40

vase pentru ea hotelul din ora§ §i era pur §i simplu

TncTntator. Peretii erau proaspat acoperiti cu tapet crem
cu trandafirafi roz. Toata lemnaria de stejar fusese la-
cuita de curTnd. Fusese tras un cablu telefonic nou,
aerian, din Chandler in Eternity, a§a TncTt avea §i tele-
fon. Camera de baie plasata la primul etaj era placata
cu marmura roz §i arata splendid. Totul curat §i pri-
mitor.
Grajdurile de la marginea ora§ului fusesera transfor­
mate intr-un hangar imens, cu plafon glisant. Puteau
astfel sa lucreze la avioane §i pe vreme rea. Intregul
personal fusese mutat, pentru Pete. Charley s-ar fi
amuzat grozav de acest lucru. Magazinul de fierarie
fusese transformat in magazin de articole tehnice cu
scule atit de noi §i de precise, TncTt vederea lor a adus
lacrimi in ochii apo§i a lui Pete.
In plus, domnul Montgomery a construit pentru
Jackie cea mai buna pista pe care o vazuse vreodata;
nu economisise nimic, pentru a face totul cit mai con­
fortabil §i mai bine. Pe cTmpul de la marginea ora§ului
erau trei avioane avariate, care puteau fi folosite pentru
piese de schimb.
De cind se §tia, Jackie nu se simjise niciodata atit
de binevenita ca acum. Era suficient de aproape de
Chandler, ca sa nu i se para ca este izolata, dar §i
destul de departe, pentru a avea intimitate. Din prima
clipa, a Tnteles ca venise acasa. Mai §tia ca acolo va
prinde radacini. A§a TncTt, cind sosi clipa sa-l intilneasca
,pe domnul Montgomery pentru negocierea salariului,
era pregatita de lupta. Parca-I auzea pe Charley cind ii
spunea: „Stai cu arma !a picior, fetito! Nu-l lasa sa te
pacaleasca. Fixeaza cea mai ridicata suma care ti-a
venit in minte §i negociaza de la ea in sus!“ Dar in clipa
cind il v3zu pe domnul Montgomery, pe care-1 cuno§-
tea de cind lumea, simji ca i-au transpirat palmele de
 /' 41

emojie. T§i imaginase ceva cu mult mai rau, iar reali-

tatea ti Tntrecuse orice fantezie. Aproape ca-i venea sa-l
plateasca ea, pe domnul Montgomery, ca sa o lase sa
locuiasca acolo.
Treizeci de minute mai tirziu, ie§i de la el, Tn extaz.
Domnul Montgomery Ti oferise o suma de trei ori mai
mare decTt se gTndise ea sa-i ceara. In plus, Ti semnase
un contract pentru doi ani. Acum avea cu ce sa-§i cum-
pere mobila. Putea sa-§i cumpere lucruri care aveau sa
fie ale ei.
Acum, dupa un an, T§i lua ceaiul Tn sufrageria co-
chetei sale case.
- Dumnezeule! Ce-ai patit? o Tntreba prietena ei
Terri Pelman, Tn timp ce Jackie intra Tn camera, cu tava
cu cele necesare pentru ceai. in ultimul an, ea T§i
cheltuise fiecare banuj ci§tigat, pentru a-§i Trifrumuseta
casa. Luase scaune cu spafar Tnalt, o canapea joasa
acoperita cu plu§ verde cu roz, un covora§ Tn dreptul ei,
un birou de mahon §i multe antichitaji.
- Nimic grav, raspunse Jackie, punTnd tava pe
masuta din faja canapelei.
Pe tava se rasfaja o TncTntatoare cana de ceai, cu
doua ce§ti. Nimeni din cei ce o cunoscuser§ pe Jackie
n-ar fi banuit cTt este de avida de lucruri delicate. Cu
Charley traise mereu de azi-pe mTine. El considera ca
averile Tngrasa.
- Absolut nimic!
- Nu Tncerca sa ma minti, Jacqueline O’Neill. Eu nu
stnt unul de la ziar, pe care sa-l Tmbrobodesti tu! Ne
eunoastem de o viata. De la un timp, simt ca se intirn-
pia ceva.
ZTmbind, Jackie se a§eza pe un scaun acoperit cu o
husa din bumbac imprimat cu flori §i frunze de feriga. in
timp ce-§i turna ceaiul, privea la prietena ei. Aveau ace-
ea§i vTrsta, amTndou§ treizeci §i opt de ani, dar nimeni
42

n-ar fi crezut, privindu-le. Dupa ce au absolvit liceul,

Jackie a plecat sa-§i petreaca viaja in cele mai indepar-
tate coljuri ale lumii.
Terri s-a maritat cu prietenul ei, chiar a doua zi,
dupa absolvire. A facut trei copii, care erau acum mari,
ditamai flacaii de nouasprezece, optsprezece §i §apte-
sprezece ani. Cu fiecare copil, Terri a mai luat citeva
kilograme in greutate, fara sa le mai dea jos §i, Intr-un
fel, ajunsese la concluzia ca a imbatrinit. Ctnd Jackie o
cicalea ca nu se ingrije§te deloc de ea, Terri Ti spunea:
„Copiii §i Ralph sint atenji doar la ce pun pe masa, nu
la ce port pe mine. A§ putea s§ arat ca Harlow, iar ei
nici n-ar observa".
- Ei, hai, spune-mi, insista Terri. Deodata ochii i se
marira §i §opti: Ai intilnit un barbat! Asta e, nu-i a§a?
Noi, femeile, stntem atit de nebune! Nici chiar casnicia
nu ne poate vindeca de dorul de a fi indragostite. §i
daca nici casnicia nu poate vindeca pe cineva, atunci
nimic n-o mai face! Cine e? Unde l-ai intilnit?
Jackie intenjionase sa-i povesteasca prietenei ei de­
spre William, dar n-ar fi vrut sa para caraghioasS. Daca
pe William, noaptea petrecuta impreuna, nu-l afectase
tot atit de mult ca pe ea? Daca el n-o considerase decit
o simpla intilnire? Poate ca deja a §i uitat-o, poate a §i
uitat de asocierea lor. Charley ar fi uitat. Adesea, fostul
ei soj se imbata. Atunci ii facea pe toji pe care-i tntilnea
sa se simta cei mai buni prieteni ai lui. Planuia afaceri
impreuna cu ei, ii facea sa se entuziasmeze, dar, dupa
douazeci §i patru de ore, cind il cautau, gata sa puna in
aplicare planurile, el nu-§i mai amintea nimic. Bine-
injeles ca Jackie era cea care netezea penele ciufulite,
scotindu-l din nou pe Charley din incurcatura.
- De fapt nu e vorba de un barbat, incerca Jackie
sa minta, folosindu-§i toata candoarea de care era
capabila. Adica este, dar nu cum crezi tu. tti aminte§ti
 43

cind avionul meu s-a prabu§it, acum citeva nopji?

Terri clatina capul cu neincredere. Oricine ar fi fost
recuperat dintr-un avion avariat, s-ar li aflat apoi intr-un
spital, primind flori §i ingrijiri medicale. Jackie era insa
foarte nepasatoare, in legatura cu acea intimplare ne-
fericita. Vorbea despre avionul avariat ca §i cum ar fi
spus ca merge la un cabinet de cosmetica.
- Da, imi amintesc, spuse Terri, mirindu-se de cu­
rajul prietenei sale.
- Acolo era un barbat §i...
- Cum? Ai intilnit un barbat in mijlocul pustiului?
Cum il cheama? De unde vine? A incercat ceva?
Jackie ridea. Cind erau in liceu, ea §i Terri se cunos-
cusera pujin una pe alta. Terri avea o familie normala,
in timp ce Jackie ii avea pe ai ei ciudaji §i excentrici.
Abia dupa ce Jackie a plecat din Chandler, au inceput
sa se cunoasca mai bine. Cind aveau douazeci de ani,
Terri i-a trimis lui Jackie o scrisoare de felicitare deoa­
rece ciftigase prima ei cursa, spunindu-i ca i-a injeles
viaja, deoarece §i a ei fusese la fel de excitanta. In ziua
cind Jackie a pierdut o cursa, baiatul lui Terri a prins o
albina in gura. Aceasta a reu§it sa-§i infiga acul in limba
lui, inainte de a fi inghijita. Sojul ei §i-a scapat un fier in
picior, devenind indisponibil vreo luna de zile. §i, peste
toate acestea, descoperise ca era gravida cu al treilea
copil. Ea ii scria: „Tot ce-mi mai doresc acum este o
invazie de lacuste §i viaja mea va fi completa! Te rog,
poveste§te-mi despre viaja ta anosta, caci am nevoie
de ceva care sa contrasteze cu veselia §i infiorarea pe
care mi le dau existenja mea."
Scrisoarea fusese un apel pentru Jackie. Ea mai
primise o muljime, de la diver§i oameni care o cuno§-
teau demult. Dar o mare parte din aceste scrisori o
faceau sa se simta vinovatS, deoarece autorii lor spu­
neau de obicei ca se indoiesc de faptul ca ea i§i mai
44

aminte§te de ei acum, cind este atit de renumita. Era

ca §i cind succesul intr-o cursa, a§a cum era redat
de ziare, i-ar fi §ters instantaneu din memoria ei. Sau,
ca §i cum fiecare celebritate cunoscuta de ea acum
ar fi inlocuit o persoana lipsita de importanja din
trecutui ei.
Din fericire, Jackie ii scrisese prietenei sale totul de­
spre cursa, despre oamenii pe care i-a intilnit, despre
ceea ce inseamna sa se avinte in inaltul cerului, dea­
supra muljimii, la spectapolele aviatice. La inceput, i-a
scris despre aplauze, dar, pe masura ce treceau anii,
ea incepuse sa-i relateze despre infringeri §i necazuri. li
scria despre oamenii pe care ii vazuse murind in acci-
dente oribile, despre barbajii §i femeile care intrasera §i
ie§isera din viaja ei. ii scrisese despre Charley, despre
lipsa lui de responsabilitate care o ducea uneori la ne-
bunie. ii spusese lui Terri c§ o invidiaza pentru viaja ei
calma, lini§tita, pentru sojul ei, care era mereu prezent
pentru ea, care se interesa de casa §i de copii.
Terri nu lasase niciodata sa se injeleaga cit de mult
inseamna corespondenja aceasta pentru ea. De multe
ori, scrisorile pe care le schimbau erau cea mai fru­
moasa parte a viejii ei. i§i folosea tot talentul pentru a le
face cit mai interesante, amuzante §i mai ales lumi-
noase. Era minunat sa ai o prietena faimoasa §i tul-
buratoare ca Jackie, careia sa-i scrii cu atifa incredere
§i intimitate. Jackie incepuse s-o considere pe Terri
prea prudenta pentru virsta ei. Era ca §i cind avusese
§ansa sa piece §i sa vada lumea, dar ea a decis, cu
injelepciune, sa ramina acasa §j sa-§i creasca Jini§tita
copiii.
Terri nu-i scrisese niciodata nimic care sa-i schimbe
prietenei sale aceasta parere. De multe ori era sarcas-
tica, glumind pe seama lui Ralph §i a baiejilor. Ea pre-
zenta insa o imagine a viejii ca §i cind ar fi fost atit de
 45

buna, de frumoasa, Tnctt trebuia sa glumeasca pe

seama ei. Daca i-ar fi spus adevarul, ar fi sunat ca o
laudaro§enie.
De fapt, Terri se casatorise cu primul barbat care o
ceruse de sojie, de spaima de-a nu sf?r§i ca fata ba­
trina. De§i n-ar fi vrut sa aiba copii imediat, de teama ca
Ralph sa n-o paraseasca, a ramas Tnsarcinata din
noaptea nunjii, sau cu o saptamTna Tnainte sau dupa,
nu mai §tia sigur. Nu i-a scris niciodata lui Jackie ade­
varul despre viaja ei, ca sojul ei T§i petrece cea mai
mare parte a timpului cu prietenii bTnd bere, iar cTnd
era acasa, dormea cu ziarul Tn mina. In locul acestor
amaraciuni, ceea ce Ti scria lui Jackie parea desprins
dintr-un roman de Betty Crocker.
li vorbea despre gradina pe care o Tngrijea Tmpre­
una cu sojul, astfel TncTt sa aiba permanent zarzavaturi
proaspete. Realitatea era ca sojul ei pierduse §i cea de
a patra slujba de mulji ani, iar tatal ei plantase o mica
gradina Tn curtea din spate, pentru a o ajuta sa-si hra-
neasca familia. Baietii, semanind bineTnteles cu tatal lor,
nici nu se uitau la zarzavaturi, a§a ca Terri Ti scria lui
Jackie ca Ralph Tsi petrecea toate duminicile cu fam ilia;.
de fapt ej dormea toata ziua, Tn continuarea nopjii de
sTmbatS. li povestea lui Jackie ce lini§te Ti aducea exis-
tenta unei familii. Ea Ti Tnfatisa un tablou idilic, cu mTnuJe
mititele §i scumpe care-i aduceau flori, cu gurije care-i
devorau preparatele delicioase. Terri T§i punea la bataie
toata imaginajia, Tn povestirile sale despre o experienja
ideala.
Scriindu-i §i pianuind ce-i va mai povesti, Terri tre-
cea de fapt prin cea mai grea perioada.a vietii. In timp
ce baiatul cel mare, un adevarat zdrahon, batea o
fetita afara, iar cel de-al doilea T§i arunca mTncarea pe
perejii bucatariei, in timp ce Terri era Tn baie vormnd
din pricina celei de-a treia sarcini, ea planuia cum
46

sa-§i prezinte mai elogios viaja, in scrisorile catre

Jackie.
Intre timp, baiejii au crescut mari, iar ea nu i-a mai
putut stapTni. Atunci scrisorile pe care le schimba cu
Jackie au devenit §i mai importante pentru viaja ei. In
legatura cu manifestarile copiilor tn cre§tere, sojul ei
considera ca vor deveni cu atit mai barbaji, cu ctt sint
acum mai neascultatori §i mai zburdalnici. Cu cit aveau
mai des probleme la §coala, cu atit era mai mindru de
ei. Terri Tncercase sa-i vorbeasca, sa-i arate ca de fapt
acum el nu face aitceva decit sa le Tncurajeze delictele
de mai tirziu, dar raspunsul lui era invariabil; §i el fusese
crescut Tn acela§i mod §i se descurcase foarte bine.
Terri §tia Tnsa, din pacate, foarte bine, ca din cauza
felului iui de a fi nu-§i putuse p§stra nici o slujba mai
mult de opt luni, intrind Tn conflict cu patronii. Baiejii
erau daji afar§, ca §i el, din cauza obrazniciilor faja de
profesori, directori, proprietari de magazine sau faja de
oricine se TntTmpla sa le iasa Tn drum.
Adevarata viaja a lui Terri §i cea despre care Ti scria
lui Jackie menjineau mica relajie dintre ele. Acum, cind
cei trei vlajgani crescusera §i rareori mai dadeau pe
acasa, cel mai Juminos punct al viejii ei erau aceste
vizite Tn vechiul ora§ fantoma, pentru a-§i petrece timpul
cu Jackie. Habar n-avea daca Jackie cuno§tea ade-
vSrul despre viaja ei. NU i-ar fi fost greu sa afle, a§a
cum fiecare din Chandler cuno§tea toate problemele
celorlalji, dar totu§i Terri avea dubii Tn ceea ce o privea
pe Jackie.
Pentru cei din Chandler, Jackie era o celebritate.
Nimeni nu s-ar fi grabit sa-i povesteasca viaja anosta a
unei oarecare Terri Palman.
A§a inert Terri o vizita pe Jackie cTt de des putea.
 47

Amindoua discutau despre viaja splendida a lui Terri,

care avea totul: dragostea eterna a unui soj bun, trei
copii minunaji care crescusera, devenind barbaji tn
toata firea, §i o cada Tncintatoare.
- N-a fost chiar a§a, spuse Jackie rizind. N-a fost o
Tntilnire romantica. Vreau sa spun ca, de§i m-a sarutat,
totu§i...
- Ai avut un accident cu avionul, un barbat splendid
apare in toiul nopjii, te salveaza, i§i ridica sprincenele §i
te saruta, iar tu spui: „N-a fost chiar a§a!“ Ei, Jackie, pe
cine vrei sa pacale§ti?
- Terri, e§ti incorijibila! Nu cred ca ve i ajunge sa fii
fericita, pina nu ma vezi maritata §i gravida!
- §i de ce, ma rog, sa nu traie§ti §i tu la fel de
mizerabil, ca §i noi, a§tilalji?
- Uneori ma'gindesc ca tu chiar crezi ce spui. Daca
n-a§ §ti cit de mult iji iubefti familia, a f...
- Spune!
- In realitate, nu sint multe de spus. De fapt, Jackie
se gindea ca era purul adevar. Ceea ce se petrecuse
intre ea §i William ar fi putut fi, la urma urmei, doar in
sufletul ei. Nu dorea sa-i povesteasca lui Terri ce sim-
Jise, pentru a nu parea caraghioasa. Daca totul s-ar fi
sfir§it in acea noapte? §i, mai ales, nu voia sa-i spuna
lui Terri ca acel barbat era unul din fiii lui Jace §i Nellie
Montgomery. Din motive mai ciudate, Terri considera
ca nici un barbat din Chandler nu merita atenjie. Cre-
dea, poate, ca fusese unul singur mai interesant §i pe
acela i| luase ea de soj. Sau poate pentru ca obi§nuinJa
genereaza disprej. Ti cuno§tea pe toji barbajii din
Chandler de atita timp, incit nu credea ca poate inspira,
vreunul dintre ei, pasiune sau chiar dragoste. Terri avea
parerile ei despre barbatul perfect: cu cit mai exotic, cu
48

atit mai bun. Chiar o intrebase odata pe Jackie cum de

nu se indragostise de un francez, cit a stat la Paris?
Jackie ii raspunsese rizind: „Sau de un egiptean! Sint
cei mai chipefi barbaji din lume!“
- Este numai un aranjament de afaceri. Mi-am ex-
primat dorinja de a infilnja o companie de transport, iar
el s-a aratat amator sa ma ajute. A§a ca acum este la
Denver, sa cumpere douS avioane.
- Asta-i tot?
- Asta-i tot.
Terri nu spuse nimic. ?§i puse cana de ceai pe masa
§i se I3sa pe spatarul scaunului, uitindu-se lung la prie­
tena sa.
- Nu plec de aici, pina nu-mi spui totul. Pot sa-l sun
pe Ralph sa-mi trimita hainele aici. Sper sa nu te superi,
daca vor veni §i baiejii sa stea cu noi. Nu-i las singuri,
fara mama lor. N-or sa te deranjeze!
La aceasta ameninjare, Jackie aproape se cutre-
mura. Se stapini, la timp insa. Terri era exemplificarea
tipica a zicalei ca dragostea e oarba, pentru ca acei
haidamaci semianalfabeji §i desfrinaji, care erau fiii ei,
nu puteau fi suportaji de nimeni, cu excepjia ei. Ultima
data, cite unul din ei venise la Eternity s-a ia pe Terri, o
inghesuise pe Jackie intr-un colj al bacatariei incepind
sa-i spuna c§ o femeie ca ea e „mortala pentru un
barbat §i ca el e gata s-o scarpine unde o manincS".
Jackie i-a tras un picior zdravan peste Jurloaie, in timp
ce i-a trintit „ca din intimplare“ o tigaie peste mina stin­
ga. De atunci, Jackie se oferea voluntar s-o conduca
acasa pe Terri, ori de cite ori aceasta nu era in stare
sa-§i inchirieze o ma§ina.
- Imi... imi place cu el, spuse Jackie, dorind sa rela-
teze cuiva despre William, dar, in acela§i timp, nevrind
 49

s§ povesteasca nimic.
Reacjia ei faja de William nu avea nici un sens.
Jackie fusese casatorita aproape toata viaja, dar
adevarul era ca nu fusese niciodata „indragostita“. Se
maritase cu Charley ca s§ poata pleca din Chandler.
Charley §tia acest lucru, dar nu-i pasa ca fusese „fo-
losit". El dorise doar sa v?nd§ citeva promisiuni de ca­
satorie, pentru a avea compania unei fete cu picioarele
lungi ca de caprioara, cu o curiozitate nestavilita §i o
asemenea dorinja de munca, cum Charley nu mai TntTI-
nise niciodata, pina la ea. Dupa douazeci de ore de la
Tntilnire, Charley a §tiut ca ea Ti va purta de grija. §i n-a
gre§it. In toji anii petrecuji Tmpreunfi, ea-l asigura ca
notele de plata erau achitate, ca aveau un acoperi?
deasupra capului, Ti rezolva toate problemele, facind ca
viaja lui, odata tumultuoasa, sa devina una din cele mai
pa§nice posibil. El a rasplatit-o, aratTndu-i lumea.
-Im i place de el, repeta Jackie. Asta-i tot. Era acolo,
cind am picat, a avut grija de mine §i am stat de vorba.
Simplu, nu?
„Vorbeam de parca ne cunoa§team dintotdeauna,
se gTndi ea. Vorbeam de parca n-am fi vrut sa ne mai
oprim vreodata; vorbeam de parca eram prieteni, prie­
teni vechi, prieteni noi, cei mai buni prieteni".
- Cine e el?
- E... William §i nu mai §tiu cum, nu-mi mai amin­
tesc.
- Locuie?te Tn Chandler?
- Nu sTnt prea sigura. Vorbea repede, a§a ca Terri
sa nu apuce s- o Intrebe cum de a acceptat sa lucreze
cu un barbat al carui nume de familie nu-l cuno§tea.
- Terri, prea Tji faci multe probleme. N-a fost nimic.
Am IntTlnit o mie de barbaji In viaja mea §i, crtorva sute,
50

le-am dat lecjii de zbor. §i cu el e acela§i lucru.

- Poji sa te minji pe tine, dar pe mine nu ma poji
minji. Ro§e§ti ca o §colariJa. A§adar, ctnd mi-1 pre-
zinji?
- Nu §tiu. Sora lui parca mi-a spus ca ar putea fi
Tnapoi sTmbata. Ziua era un eveniment Tn mintea ei.
STmbata seara, tTrziu, Ti spusese el. La ora trei dupa-a-
miaza, Jackie T§i propuse sa-§i puna un §orJuleJ draguj,
galben cu alb, ceva cu volana§e Tn jurul unui cordon lat
§i o bluza alba pe dedesubt. Trebuia, de asemenea, sa
Tmpra§tie parfum Tn cTteva locuri strategice §i sa aiba
pTine la cuptor. El o vazuse Tn costum de piele pentru
zbor, cu parul strins sub casca de piele captu§ita cu
bumbac, a§a ca, a doua oara, se gTndea ea, ar fi bine
sa-i arate o alta latura a ei, aceea de posibila sojie care
are grija casei.
Jackie tresari auzind risul prietenei.
- Oh, iubito, ai Tncurcat-o rau de tot! tmi aduci
aminte cum eram eu la optsprezece ani! Tonul lui Terri
spunea clar ca felul Tn" care Jackie se purta era de
Tnjeles la optsprezece ani, dar pujin cam, caraghios la
treizeci §i opt!
La auzul unui corn, Jackie sari T§i Tntoarse capul
spre fereastra, provocTnd din nou risul lui Terri.
- E cel mare al meu, zise ea.
- Cheama-I Tnauntru, la,o cana cu lapte §i prajituri,
spuse Jackie, dar spera ca nu va trebui sa Tndure rin-
jetele obscene ale „baiatului“ .
- Nu, trebuie sa plec, hotari Terri cu curaj, TncercTnd
sa-§i alunge suferinja din glas.
Cei trei fii §i sojul se considerau Tntotdeauna negli-
jaji cTnd ea Tndraznea sa piece Tn cTte o dupa-amiaza, Tn
loc sa stea Tn casa, la ordinele lor. A§a Tncrt, drept
 51

pedeapsa, facea tot posibilul sa distruga casa, Tn lipsa

ei. Ea §tia sa va gasi mincarea aruncata pe jos, u§ile de
la dulap deschise in calea a mii de mu§te, iar pe barbaji
furio§i, vaittndu-se ca nu au fost hraniji de ceasuri tn-
tregi.
-v Te sun stmbata, sa-mi poveste§ti totul, promise
Terri tn timp ce pleca tn fuga, pentru ca fiul sau sufla
intr-un corn, factnd un zgomot asurzitor.
 Jackie Tncercase in zadar sa fie rezonabila in urma-
toarele zile. Incercase sa-§i vorbeasca, sa-§i spuna ca
era o femeie Tn toata firea, nu o fetifcana frivola, cu
ochi stralucitori, dar nu-§i ascfcilta sfaturile. I§i blestema
clipa cTnd se nascuse femeie. De ce erau a§a de proas-
te femeile? Era suficient sa TntTlneasca un barbat amabil
cu ele §i, Tn citeva minute, visau la casatorie. I§i spunea
ca fusese o TntTlnire extraordinary fusese lovita puternic
la cap. De fapt, daca ar fi avut mai multa minte, nu s-ar
mai fi gindit la incident.
1§i reaminti de numero§ii barbaji pe care Ti TntTlnise
de-a lungul anilor. Odata, fusese cu Charley pe un vas.
Acolo era un barbat foarte draguj care... de fapt era mai
mult decTt... draguj. Era de-a dreptul TncTntator: Tnalt, cu
par de un blond-Tnchis, cu ochii alba§tri, clari, ca de
cristal. I§i petrecuse optsprezece ani prin diferite uni-
versitati, studiind o muljime de probleme, astfel TncTt era
fascinant sa discuji cu el. Era scinteietor, educat, teribil
de prezentabil, tot ce poate dori o femeie, dar, de§i Tfi
petrecusera Tmpreuna toate cele patru zile ale cala-
toriei, Tn timp ce Charley era chinuit de rau de mare,
Jackie nu se Tndragostise de acel barbat.
Sigur, T§i spunea Tn sinea ei, atunci era casatorita §i
poate din cauza asta nu o mai interesa altcineva. Poate
 53

ca William fusese primul barbat interesant, placut, pe

care-1 cunoscuse, de cind era singura.
li veni sa ztmbeasca. Dupa moartea lui Charley,
fusese uluita de numarul mar6 de barbaji care venisera
sa-i prezinte condoleanje. Era attt de speriata la gindul
ca nu-l mai are pe Charley care s-o ocroteasca. Se
intreba ce va face ea singura. §i, deodata, descoperi ca
erau o muljime de barbaji dornici sa-i ofere tot ce-§i
dorea. Era §i flatata, dar §i ofensata, in acela§i timp.
§ase luni dupa moartea lui Charley fusese distrusa,
nu atit pentru ca nu ie§ise cu nici un barbat, ctt pentru
amestecul de singuratate §i invitajiile insistente pe care
le primea. Dupa luni de zile, tncepu sa iasa tn ora§
pentru ctte un picnic. Nici nu deschidea bine gura §i
compania ti era asigurata.
Dar, la fiecare, tntrebarile erau acela§i: „Mai ai fraji
sau surori?“, „Unde Ji-ai petrecut copilaria?", „Unde ai
urmat §coala?“, „Ctte curse ai ct§tigat?“, „Cum a fost
cind ai luat masa la Casa Alba?“
Dupa §ase luni de tntrebari stereotipe, se gtndi ca
poate ar fi bine sa tipareasca ni§te carji de vizita, cu
toate informajiile, pentru a scapa de mereu acelea§i
conversajii plictisitoare. Chiar nimeni nu avea nimic in­
teresant de spus? Ceva tn sensul: „Care este cea mai
gogonata minciuna pe care ai spus-o vreodata?“ Nu se
putu abjine sa nu-§i aminteasca. Asta o tntrebase Wil­
liam. §i ti facuse un sandvi§ a§a cum §1-1 dorea ea, nu
unul convenjional, cu brtnza sau carne cu mu§tar, ci
unul zdravan, un adevarat sandvi§.
La un an dupa moartea lui Charley, se mutase tn
Chandler, pentru ca obosise de ve§nicele deplasari,
obosise de oamenii pe care ti vazuse de atttea ori, care
erau attt de sfir§i|i, tnctt mureau de plictiseala, de la
treizeci de ani. H era teama ca daca va mai sta mult cu
ei, va ajunge la fel. I§i dorea sa fie cu cei care aveau
54

uimirea In glas, ctnd vorbeau despre avioane. „Nu

pot sa Tnjeleg cum stau Tn aer obiectele astea11, spu­
neau ei. Aceste vorbe care o piictisisera ptna la lacrimi,
o enervasera prin stupiditatea lor, acum Ti faceau pla­
cere, pentru ca erau atit de simple. Iubea ora§ul
Chandler, Ti iubea oamenii, oameni care au facut pujin
Tn viaja lor §i, totu§i, a§a pujin cTt au facut, au dus
lumea mai departe.
Iar acum, Tn acest ora§el adormit, a TntTlnit un barbat
care a facut ceea ce, cu excepjia lui Charley, nici un
altul nu fusese capabil sa faca: sa-i strtneasca interesul.
Joi, a facut curajenie Tn toata casa. Vineri, a plecat
dupa cumparaturi §i a cheltuit de doua ori bugetul pe
trei luni, afectat pentru Tmbracaminte. CTnd a venit aca­
sa, a constatat ca nu-i place nimic din ce cumparase.
§i-a rascolit toate hainele din dulap, nefolosite de ani.
Le-a scos pe cele care i s-au parut mai potrivite. Nu se
putea decide: sa se Tmbrace ca o sojie dulce §i calma,
sau ca o oarecare femeie senzuala. Sau poate ar fi
trebuit sa para ca o stea de cinema Tn intimitatea casei,
cu pantaloni facuji la croitor §i cu o bluz§ de matase.
Stmbata dimineaja, era convinsa ca toata viaja ei
depindea de aceasta dupa-amiaza. Mai §tia ca, orice ar
fi ales, era rau. Se sculase de dimineaja bosumflata,
Tnciudata pe ea, ca se comporta ca o feti§cana fla-
mtnda de dragoste, care face ceva, doar ca sa se afle
Tn treaba. Poate ca el nici n-o sa apara. §i chiar daca
vine, ar putea fi stTnjenit, vazTnd-o Tmpopojonata ca
pentru §coala de dans. Ce-ar fi, daca el ar veni Tm-
bracat tn haine de lucru, gata sa demonteze un motor
de avion? Ce-ar fi, daca n-ar veni deloc?
Jackie se duse la grajdul transformat Tn hangar, se
cajara pe o scara de funie §i Tncerca sa demonteze
elicea de la avionul sau avariat. Dar primul lucru pe
care a reu§it sa-l faca a fost sa scape cheia mecanica,
 55

sa-§i rupa jumatate dintr-o unghie §i sa-§i cojeasca oja,

de un ro§u puternic, de pe celelalte unghii. Cu mtinile
ridicate spre lumina, se strtmba. Adio, mtini frumoase,
se gtndi ea, ridictnd din umeri. Poate era chiar mai bine
sa nu tncerce sa-l impresioneze.

Sus, pe scara de funie, Tmbracata cu o salopeta

unsuroasa, care fusese odata gri-deschis, acum de o
culoare nedefinita, Jackie demonta cu o cheie meca-
nica elicea contorsionata.
Dtndu-§i la o parte o §uvija de par rebela care-i tot
intra tn ochi, i§i trasa o dtra de unsoare pe obraz. In
timp ce cauta cu privirea axul, vazu ni§te picioare,
Tncaljate cu pantofi scumpi. I§i §terse faja cu mtneca
salopetei, mtnjtndu-se §i mai tare cu unsoare.
Privi tn jos, la ttnarul aratos, care se holba la ea. Era
Tnalt, cu parul §i ochii de culoare tnchisa. O privea cu
seriozitate, ca §i cum ar fi vrut sa-i spuna ceva.
- Iji aminte§ti de mine? tntreba el, cu o voce foarte
piacuta.
Ea se opri din lucru, tncerctnd sa dezlege misterul
§i-l privi cu luare aminte. Acum, ca o facuse atenta, i se
paru ceva cunoscut la el, dar nu reu§ea sa-l localizeze.
Fara tndoiala ca lucra tn Chandler §i fusesera la ace-
ea§i |coala.
- Imi pare rau, spuse ea, nu §tiu de unde sa te iau.
Ztmbind, el ridica mtna, cu palma strtnsa.
- Iji aminte§ti de asta? In palma Jinea ceva. Cu-
rioasa, ea sari de pe scara. De§i era considerata o
femeie tnalta, el o depa§ea cu mult. Sttnd in faja lui,
foarte aproape, i se parea destul de cunoscut. Lua
56

obiectul din palma lui, care era o insigna §colara. CHS,-

era imprimat Tn auriu, pe fondul culorilor §colii, albastru
§i auriu. La Tnceput, insigna nu-i spusese nimic, apoi,
Tnsa, privind mai cu atenjie Tn ochii negri §i serio§i ai
barbatului din faja ei, Tncepu sa rida:
- E§ti micul Billy Montgomery, nu-i a§a? Nu te-a§ fi
recunoscut. Ai crescut mare. Se dadu cTjiva pa§i Tnapoi.
§i te-ai facut foarte aratos. Cred ca ai sute de iubite.
Ce-Ji fac parinjii? Cu ce te ocupi acum? Oh, am o mie
de Tntrebari sa-ti pun! De ce n-ai venit sa ma vezi, pTna
acum?
Placerea de a fi TntTmpinat cu atTtea entuziasm era
tradata doar de un zTmbet abia schijat, pe fata lui.
- Nu am nici o iubita. Tu ai fost singura fata pe care
am iubit-o vreodata.
Ea rise din nou.
- Nu te-ai schimbat prea mult. Ai ramas la fel de
sobru, de serios, ca un om batrin.
II lua de brat cu dezinvoltura.
- Ce-ar fi sa intram §i sa bem o cea§ca de ceai? In
timpul asta ai sa-mi poveste§ti despre tine. Imi amintesc
cTt de severa eram cu tine.
II privea, Tn timp ce se Tndreptau spre casa.
- E greu de crezut ca-Ji schimbam scutecele!
ZTmbind, au intrat Tn casa, JinTndu-se de braj. Billy
nu fusese niciodata prea vorb§reJ. Acum, tacerea lui, Ti
dadea lui Jackie ragazul sa-§i aminteasca. El, Tmpreuna
cu fratii §i surorile, au fost prima ei slujba ca baby-sitter.
El reprezentase prima experienta Tn ceea ce inseamna
copil mic si scutece murdare. Dupa prima zi, Jackie s-a
dus acasa si i-a spus mamei ca niciodata, niciodata nu
va face copii. Ace§tia ar trebui Tnchi§i Tntr-un hambar de
paie, mai Tnainte de a distruge casa.
li placuse Tntotdeauna Billy. Era atit de lini§tit §i de
ascultator, gata oricTnd sa faca tot ce-i cerea Jackie.
 57

Daca ea le propunea sa le citeasca, toji, pina la unul,

doreau sa se joace de-a maimujele in copac. Daca
Jackie voia sa se joace dindu-se de-a rostogolul pe
deal, atunci micujii ar fi dorit sa stea lini§titi in casa §i sa
se joace cu papu§ile sau cu trenulejele.
Billy fusese altfel. El voia ce voia §i cind voia Jackie.
La inceput, credea ca vrea sa fie doar agreabil. De
multe ori, tnsa, mama lui Billy o intreba ce avea de gind
sa faca cu copiii, in acea zi. Cind Jackie ii spunea,
mama remarca rizind: „Este exact ce mi-a spus Billy ca
§i-ar dori“ .
Jackie se simjea bine cu baiejelul lini§tit, dar nu era
prea incintata, cind, de§i nu mai era baby-sitter, el se
tinea dupa ea, peste tot. Daca era in ora§ cu familia §i o
zarea pe Jackie, Ti parasea pe ai lui §i alerga la ea.
Bineinjeles c§ uneori trebuia sa traverseze cite o strada
lata §i o facea prin faja cailor uria§i, iar automobili§tii
erau nevoiji sa puna frine nebune§ti. Dar lui pujin ii
pasa, voia numai sa fie tot timpul cu Jackie. Mama
ei incepuse s-o necajeasca, spunindu-i ca Billy s-a
indragostit de ea. Jackie se gindea ca pu§tiul mai are
pujin §i ii va aparea seara in prag. Devenise siciitor. H
devenise frajiorul siciitor, tot n-avea ea fraji §i nici nu
§i-ar fi dorit vreodata.
Mama ei §i mama lui Billy aranjasera ca Jackie sa
aiba grija de baiat trei dupa-amieze pe saptamina. Cind
a auzit Jackie, s-a infuriat, dar maica-sa nici n-a vrut sa
auda, asa ca fata s-a decis sa scape de pu§ti §i s-a
gindit sa-i sperie de moarte. La cincisprezece ani, ea
era un adevarat baietoi, iar Billy, la cei cinci ani ai lui,
?rata mare pentru virsta lui §i foarte voinic. Jackie s-a
catarat intr-un copac, lasindu-l jos singur, ore intregi.
Spera ca se va plinge mamei sale, dar el n-a facut-o
niciodata. Rabdarea lui era fara limita §i parea ca
poseda un al §aselea simj, §tiind precis ce trebuia §i ce
58

nu trebuia sa faca. La cinci ani, nu s-ar fi balansat pe

funia legata de crengile unui copac care atirnau peste
apa riului. Nici la §ase ani n-ar fi facut-o. Dar cind avea
§apte ani, el se agaja de funie §i se balansa. Jackie l-a
putut vedea ca era terifiat, dar §i-a strins buzele §i a
fScut-o, aruncindu-se apoi cu curaj in apa, linga ea.
Jackie fusese tentata sa nu-i spuna nici un cuvint de
felicitare, apoi ii zimbi totu§i si ii facu cu ochiul. A fost
rasplatita cu unul din rarele zimbete ale lui Billy.
Dupa intimplarea asta, au fost prieteni mai buni.
Jackie il invaja sa inoate §i il lasa s-o ajute la mici
treburi ale casei. Billy, care vorbea numai cind avea
ceva de spus, remarca faptul ca Jackie locuia intr-o
casa mai interesanta decit a lui. Acasa la el, servitorii
faceau totul, pe cind la ea, fiecare era dator sa mun-
ceasca.
- E un fel de a vedea lucrurile, spusese ea.
Mama lui Billy a fost cea care i-a sugerat baiatului
s-o invite pe Jackie la film. Aceasta, care nu avea bani
pentru asemenea frivolitaji, a fost tulburata, mai ales
cind l-a vazut pe cel mai draguj baiat din clasa ei, in
faja salii de cinema. S-a oprit sa-l salute, dar Billy s-a
a§ezat intre ei doi, spunindu-i adolescentului inalt de tin
metru optzeci c§ Jackie este prietena lui §i ca ar trebui
s-o lase in pace, daca nu vrea s-o pajeasca. §ase luni,
povestea a facut hazul §colii. Ceilalji copii o necajeau
fara crujare, in legatura cu bodyguard-ul sau inalt de
aproape un metru, care le-ar fi putut invineji genunchii
cu pumnii sai.
- II sui pe scaunel ca sa-l saruji, cind ii spui „noapte
buna"? o batjocoreau ei.
La vremea cind Billy avea §apte ani, i se spunea in
ora§ „umbra lui Jackie". Era peste tot cu ea. Indiferent
ce i-ar fi facut, nu-l putea determina sa nu se mai Jina
dupa ea. p p a la el, ii spunea ce ginde§te despre el,
 59

chiar i-a spus ca-l ura§te, el era Tn continuare dupa ea.

tntr-o zi, Jackie avea pe atunci §aptesprezece ani,
se Tntorcea de la §coala Tnsojita de un coleg. S-au oprit,
pentru o clipa, l?ng§ cutia po§tala §i, Tn timp ce baiatul
culegea o frunza c§zuta*Tn parul ei, dintr-un boschet,
|r§ni micul Billy de §apte ani, salbatic ca o pisica tur-
bata, aruncTndu-se asupra baiatului care nu banuia ni­
mic. Binefnteles ca Jackie a vrut sa-l potoleasca. L-a
Tndepartat pe Billy de baiat, cerindu-§i scuze. Dar era
speriat, caci Billy Ti izbise, lasTndu-l tat Tn mijlocul no-
roiului din drum. A doua zi, la,§coala, toji au reTnceput
s-o ironizeze cu mare placere pe Jackie, Tn legatura cu
iubitul ei cel pitic, pe care Tl Jinea ascuns Tn tufi§.
Mama lui Billy, o femeie piacuta, a auzit despre
taraboi §i a venit la Jackie sa-§i ceara scuze, motivTnd
purtarile fiului ei cel mai mic: „Te iube§te atTt de mult,
Jackie!"
Nu asta ar fi vrut ea sa auda la cei §aptesprezece
ani. I-ar fi placut sa §tie ca o iube§te capitanul echipei
de fotbal, nu un pu§ti care era jumatate cit ea.
Dupa episodul asta, nu i-a vorbit lui Billy trei sap-
tamTni. S-a Tmbunat, totu§i, cTnd l-a gasit Tntr-o diminea-
Ja adormit, Tt(balansoarul de la intrare. in timpul nopjii,
el sarise afara pe fereastra de la dormitor §i a§teptase
sa apara camionul cu lapte. S-a ascuns printre bidoa-
ne, iar cTnd foferul a oprit acasa la Jackie, s-a rostogolit
ca o minge pTna la balansoar, s-a ghemuit acolo §i
adormit. CTnd l-a vSzut Jackie \-a numit blestemul cape-
teniei ciumajilor din Egipt, dar maica-sa l-a considerat
spiritual.
in ziua cTnd Jackie l-a TntTlnit pe Charley §i s-a TndrS-
gostit de avioane, Billy a Tncremenit.
- Iube§ti avioanele mai mult decTt pe mine? a Tn-
trebat-o el.
- Iubesc mu§caturile de JTnJar mai mult decTt p^e tine!
60

Ti rSspunsese ea.
Ca de obicei Billy n-a spus nimic. Jackie ar fi prefe-
rat sa-l auda JipTnd, vaitindu-se sau pITngtnd, cum fa­
ceau ceilalji copii. Dar Billy era un baiejel ciudat, ca un
batrin, intr-un trup de copil.
Cind a fugit de acasa cu Charley, Jackie i-a lasat
mamei un bilet. Ti era prea frica sa dea ochii cu ea.
Dar, pe la jumatatea drumului spre aeroport, nu mai
rezista impulsului §i alerga tnapoi. Incaleca pe calul
unui cunoscut §i dadu o fuga acasa la Billy. Aici era tn
plina desfa§urare o petrecere ocazionata de o aniver-
sare. Cei unsprezece fraji §i surori ai lui Billy, tmpreuna
cu o muljime de copii din Chandler, se htrjoneau, fa-
ctnd un zgomot infernal, suficient pentru a produce un
cutremur de pSmtnt, dar- nu era nici urma de Billy.
Mama lui, calma tn mijlocul haosului, o v§zu pe Jackie
§i-i arat§ spre intrare.
Billy era acolo, singur, citind o carte despre avi-
oane. Privindu-l, Jackie simji ca parca tl iube§te pujin.
Ctnd o vazu venind spre el, micul Billy, de obicei serios,
t§i tnalja faja inundata de bucurie spre ea. El, care rtdea
foarte rar.
- Niciodata n-ai venit sa ma vezi, spuse el, iar .felul
tn care o facuse i-a dat o senzajie de vinovajie. Poate
fusese mult prea dura cu el.
Au izbucnit amtndoi tn rts.
- Pleci cu el, nu-i a§a? tntreba el cu lacrimi tn glas,
privindu-i bagajul.
- Da, plec. Tu e§ti singurul caruia ti spun. Mamei
i-am lasat un bilet.
Billy dadu din cap ca un om mare.
- Nu te-ar fi lasat sa pleci.
- Ar fi facut orice sa ma opfeasca.
- Da, a§a el
Era obi§nuita cu felul lui batrtnicios de a fi, acum,
 61

insa, ii putea vedea toata tristejea.

Intr-o pornire de afecjiune, ii ciufuli parul intunecat.
- Ne vom mai vedea, copile! spuse ea §i se intoarse
sa piece. Billy i§i incolaci brajele Tn jurul taliei ei, strin-
gind-o puternic.
- Te iubesc, Jackie. Te voi iubi cit voi trai §i dupa.
Jackie ingenunche, imbr§Ji§indu-l. Apoi il indeparta
pujin de ea §i Ti netezi parul.
- Sa §tii ca §i eu, poate, te iubesc un pic.
- Te casatore§ti cu mine?
Jackie rise.
- Ma voi casatori cu un barbat batrin §i gras §i am
sa plec, sa vad lumea.
- Nil, nu se poate, §opti el. Eu te-am vazut primul!
Jackie se ridica, privind tn jos la el, la lacrimile care-i
alunecau pe obrazul angelic.
- Acum trebuie sa plec. Dar ne vom revedea intr-o
zi, copiie. Sint sigura.
De fapt, nu credea in ceea ce spusese, doar pla-
nuise sa paraseasca pentru totdeauna acest ora§el
prapadit. Pleca sa vada lumea! Sub un impuis de mo­
ment, a§a cum i se intimpla de multe ori, i§i desprinse
emblema scolii, o mica insigna albastra cu auriu, de
pe bluza §i i-o intinse. Ce nevoie mai avea de em­
blema unei §coli necunoscute, dintr-un ora§el necu-
noscut?
- Sigur, copile, ii striga peste umar. Sigur iji voi
scrie!
Bineinjeles ca n-a facut-o niciodata. De fapt, in
urmatorii ani, abia §i-a amintit de Billy de vreo citeva ori
si asta doar cind era intr-un grup §i faceau haz, com-
parTnd ora§elele mici. Pentru a spori veselia celor din
sur, ea le spunea povestea micului Billy Montgomery,
.are o exasperase de cind avea doisprezece ani, pina
cind a scapat de el, apoi, cind intelese ca era un Mont­
62

gomery cu bani §i relajii, care putea face orice-i placea,

il dadu uitarii.
- Probabil ca e casatorit acum §i are o jumatate de
duzina de copii, sugerase odata un individ.
- Nu se poate, spuse Jackie, Billy e doar un copil.
Eu ti schimbam scutecele.
- Jackie, cred ca ar trebui sa mai inveji pujiha
aritmetica.
Atunci, injelese ca „micul“ Billy Montgomery avea
acum douazeci §i cinci de ani §i o cuprinse spaima.
- Ma faci sa ma simt batrtna, remarca ea, rizind
fortat. Nu poate fi vorba decit de vreo trei ani, de cind
am parasit ora§ul Chandler. Ofta adinc, cind Charley ii
reaminti ca erau casatoriti de §aptespreceze ani.
§i iata ca acum, rriulji ani dupa ce pSrasise ora§ul
Chandler, se gasea faja in faja cu baieja§ul care o
sufoca cu prezenja lui §i care jurase ca o va iubi ve§nic.
Atita doar, ca nu prea mai semSna cu baiejelul pe care
§i-l amintea ea. Acum avea cel pujin un metru optzeci,
umeri lati, §olduri inguste, foarte aratos.
- Hai inauntru, sa bei o ciocolata fierbinte, spuse
ea, si niste prajituri. I§i repeta mereu in sinea ei ca, in
comparatie cu ea, Billy era doar un copil. Dar privindu-l,
era cam greu sa te ginde§ti ca fusese §i el pufti.
- As prefera o cafea, zise el, invitind-o cu un gest
s-o ia inainte.
Odata intrati in casa, Jackie se simjea stinjenita,
mi§cindu-se cu stingacie.
- Ce-Ji face familia?
- Sint bine, toji. Dar mama ta?
- A murit cu cijiva ani in urma, ii raspunse ea peste
umar, intnnd in bucatarie.
Biliy se afla exact in spatele ei.
- Imi pare rau. Stai, lasa-ma sa te ajut, spuse el,
intinzind mina peste capul ei, dupa cutia cu cafea
 63

boabe.
Jackie se rasuci, pomenindu-se cu ochii fixaji pe
gitul bronzat de soare al lui Billy, apoi, pe masura ce-§i
ridica privirea, fi M in i barbia, o barbie patrata, de parca
ar fi fost lucrata cu rindeaua, de un dulgher. I§i Jinu
respirajia pentru un moment. Brusc, se opri din studiu,
incercind sa-l ocoleasca, pe sub brajul lui.
- Dumnezeule, dar semeni grozav cu tatal tau!
Apropo, ce mai face?
- Exact la fel ca acum citeva zile, atunci cind v-aji
tnttlnit.
- Da, desigur, eu...
Billy ztmbi la ceva §tiut numai de el, scoase apoi un
scaun de sub masa din coljul cochetei bucatarii §i o
invita sa ia loc.
- Fac eu cafeaua, spuse el.
- Te pricepi? Inca din §coala, Jackie era convinsa
ca barbajii nu stnt tn stare sa faca nimic, cu excepjia a
ceea ce erau platiji sau li se impunea sa faca. Puteau
sa lupte tn razboaie, sS conduca afaceri de mari dimen-
siuni, dar nu se puteau hrani singuri §i nici nu-§i puteau
alege singuri hainele, fara sa aiba vreo femeie alaturi
de ei.
Billy puse tn rt§nija cantitatea corecta de boabe de
cafea, apoi tncepu sa tnvtrteasca de miner, urmarind-o
permanent cu un ztmbet u§or.
- Ei §i acum, poveste§te-mi despre tine, spuse ea,
ztmbindu-i. Se straduia sa-§i aminteasca daca acestui
barbat fi schimbase ea, odata, demult, scutecele.
- Am mers la fcoala, am absolvit, iar acum tmi ajut
tatal, de ctte ori are nevoie.
- Deci, administrezi milioanele familiei Montgomery,
nu-i a§a?
- Mai mult sau mai pujin.
- N-ai sojie, copii? I se parea imposibil sa creada
64

ca un copil, pe care-1 Tngrijise, ar putea fi suficient de

matur pentru a avea o sojie, fara a mai vorbi de cijiva
copii.
- Ji-am spus ca tu ai fost singura femeie pe care am
iubit-o. Ji-am spus asta, in ziua in care ai plecat.
La auzul acestor cuvinte, Jackie izbucni in ris.
- In ziua cind am plecat, tu aveai opt ani §i abia
ajungeai cu nasul la catarama de la cordonul meu!
- De atunci, am crescut. Spunind acestea, el se
intoarse §i puse cafeaua in ce§ti, iar Jackie nu se putu
abjine sa nu observe ca intr-adevar crescuse §i inca
foarte, foarte bine.
- Ei, §i ce mai face familia ta? intreba ea, cel pujin,
pentru a treia oara.
Billy se intoarse, i§i scoase portofelul din buzu-
narul de la spate, extrase un teanc de fotografii §i i le
intinse.
- Nepoatele §i nepojii mei, spuse el, sau o parte din
ei. a
in timp ce se facea cafeaua, el se apleca deasupra
ei, ar§tindu-i pozele copiilor. Unele erau de grup, altele,
individuale. Lui Jackie ii facea placere faptul ca acest
barbat era atit de sentimental, incit sa poarte la el foto-
grafiile copiilor, eit §i faptul ca le §tia virstele §i cite ceva
despre personalitatea fiecaruia din ei. Ea §i-i reamintea
pe parinjii acestor copii, ca §i pe copii. De pilda, era o
fetija cu parul negru, care avea acum aceea§i virsta cu
mama ei, cind Jackie o vazuse ultima data.
- Cred ca am imbatrinit, murmura Jackie, in sinea
ei, nu adaugase nici o zi, la virsta pe care o avea cind
plecase din Chandler. Se simjea inca de optsprezece
ani, considerind ca mai trebuie s§ fa c i multe pina sa
creasca §i sa acjioneze ca un adult, inca nu §tia ce
vrea s i faca precis cu viaja ei.
Zburind cu diverse avioane, in demonstrajii §i purse,
 65

facind acrobajii §i folosind trucuri, pentru a lua ochii

publicului, ea avusese o adolescenja prelungita. Acum
era tnsa hotartta sS se potoleasca §i sa devina adult. Se
gfndea ca ar fi gata sa ia In casatorie un bSrbat ca toji
barbajii, care sa aiba serviciu de la noua la cinci, care
sa vina seara acasa §i sa citeasca ziarul. Se gindea
chiar ca acum ar fi timpul sa-§i faca o familie. Terri li
spunea ca ar fi totu§i caraghios, din moment ce una
din cele doua foste .colege de liceu era aproape bu-
nica.
- N-ai sa lmbatrlne§ti niciodata, Jackie, ii spuse
Incet Billy, la ureche.
Simjindu-i respirajia pe piele, tresari. In sinea ei, tre­
bui s8-§i dea un ghiont, ca sa-§i revina. Ce se Intlm-
plase cu ea, de l§i putea Ingadui sa fie afectata de
simpla apropiere de un copil, ca Billy?
- Ce... Incepu ea, dar se opri, auzind zgomotul unui
avion. Parca venea la aterizare.
LasTnd jos cea§ca de cafea, ea alerga prin sufra-
gerie, spre u§a din faja, catre aeroport. Billy o urma
Indeaproape. Jackie l§i mic§ora ochii de soarele puter­
nic. Avionul zbura catre pista de aterizare. Jackie re­
marca faptul ca pilotul nu era prea indeminatic: avionul
cobora prea repede.
Pilotul conducea avionul la aterizare aproape la
mustaja, iar Jackie planui sa-i Jina o lecjie. Ar fi putut sa
ia jos acoperi§ul vechii case de pe deal, iar impactul
putea distruge avionul.
Alergtnd peste clmp, Billy o tntrecu, pentru a ajunge
primul la avion. I§i ridica brajele, cind pilotul se opri.
Jackie realiza cu tnttrziere ca pilotul era o femeie. Nu­
mai o femeie putea fi attt de supla, cu rotunjimi attt de
delicate §i numai o femeie frumoasa putea accepta atft
de u§or ca un barbat s-o dirijeze la coborfre, prin ridica-
rea brajelor. I§i roti privirea facind un gest de salut cu
66

cascheta de piele. Un torent de par negru ca noaptea i

se revarsa pe umeri. Se intoarse spre Jackie, cu o
expresie de vinovajie inciudata, intiparita pe faja dra-
gala§a.
- Voiam a§a de tare sa te impresionez, spuse ea,
dar n-am reu§it dectt sa fiu la un pas de moarte, sa ma
izbesc de copaci §i... tl privi pe Billy. Acela, pe care
aproape l-am atins, era un acoperi§?
- Nimic aitceva, ti raspunse el,
Cuvintele de mustrare murira pe buzele lui Jackie.
T§i amintea de vremea cind, dorind sa-l impresioneze
pe Charley cu maiestria ei de pilot, reu§ea doar cele
mai proaste zboruri, ctnd era el prin preajma. li ztmbi
fetei, tn loc sa-i mai dea lecjii.
- Ji-o aminte§ti pe veri§oara mea, Reynata, nu-i
a§a?
In primul moment, Jackie nu-§i aminti de ea, apoi o
privi uluita. -
- Rey? Tu e§ti micuja Rey?
Cind o cunospuse, Reynata era o fetita durdulie de
cinci ani, cu rochitele ve§nic murdare §i genunchii juli|i.
tncerca sa se Jina dupa copiii mai mari, ve§nic cadea §i
se lovea. Acum era inalta, frumoasa §i distinsa.
- Cum sa nu te Jin minte? spuse Jackie, tncerctnA
sa para binevoitoare. In sinea ei, se tntreba daca §i
parul ei va deveni gri, ca al tuturor „adulJilor“ pe care-i
cunoscuse. Dupa ce a dat mina cu tinara, Jackie a
invitat-o in casa, la o cafea.
- Cu mare placere, dar aftept camionul care trebuie
sa apara §i... A! Uite-I! A §i sositt
Jackie fusese ca §i Rey, plina de energie, ve§nic in
mifcare. Alerga spre drumul care ducea in Eternity, ori
de ctte ori aparea cite un camion ca acum.
- Cred ca trebuie sa te ajut, spuse Billy urmindu-§i
veri§oara.
 67

Contrariata, Jackie venea agale tn urma lor. Oare ce

se petrecea? Avionul cu care venise Rey era un Wacos
nou-nou|, parca ie§ise ieri din fabric^. Era exact tipul de
avion despre care ti vorbise salvatorul ei, William, pe
care §i-l dorea attt. Era doar o co in cid e n t sau il trimi-
sese chiar William?
Ajunse §i ea Itnga camion. Deja tncepuse descar-
carea. Lucrurile erau dirijate in hotelul vechi, pe care ea
il inchiriase de la tatal lui Billy - un pat, lenjerie, un
scaun, ctteva mSsuJe joase incit Jackie ramase
minute in §ir, fara sa scoata o vorba.
- E§ti attt de amabil sa ma lamure§ti §i pe mine ce
se petrece aici? tl intreba pe Billy, tragtndu-l deoparte.
§i te mai rog, fii attt de bun §i spune-i omului aceluia sa
tnceteze sS mai care lucrurile in casa mea. Eu am
destule.
Billy o privi surprins.
- Etajul de deasupra este goi, nu? Nu ai tnchiriat §i
etajul, nu-i a§a?
- Nu, nu l-am tnchiriat. Tatal tau...
- Oh, am cumparat hotelul de la tati. Mi-a cerut cinci
' dolari pe el. Am tncercat sa-l fac s§-l dea cu un dolar,
dar nici n-a vrut sa audS. Ticalosul, imi ceruse zece, la
inceput. Eu nu dau doi bani pe afaceri, a§a ca treaba
asta nu m-a amuzat. Nu-mi place sa fiu tri§at, nici
macar de propriul meu tata.
Jackie era sigura ca povestea era foarte nostima,
dar tn clipa aceea nu avea chef de amuzament.
- §i ce urmeazS?
- Cred ca ar fi trebuit mai tntti sa-Ji ceri voie. Vreau
s§ spun ca, de fapt, este casa ta, a§a ca §i celelalte trei
etaje de deasupra sint tot ale tale, daf n-am avut timp
sa te intreb, crede-ma. Am avut de rezolvat ni§te treburi
ctt se poate de urgente, ca sa ne ramtna destul timp sa
fim gata, pe ctt posibil, pentru INVITAJIE. M-am gtndit
 68

- ca ar fi mult mai practic, daca a§ locui pe aproape, in

loc sa fac zilnic drumul de la Chandler §i-napoi. A§a ca
am cumparat hotelul de la tata §i am angajat cijiva
oameni sa cureje etajul de deasupra. Mama mi-a gasit
cele necesare, intr-o mansarda, §i...
- - Stai pujin! Jackie aproape ca striga. Ce treaba ai
tu cu INVITAJIA? Ce legatura am eu cu aceasta familie?
De ce vorbe§ti despre* noi? Dar in clipa in care pro-
nunja aceste vorbe, Jackie i?i dadu seama de raspuns.
In picioare, in fata ei, umbrind-o de razele arzatoare ale
soarelui, nu era micul Billy Montgomery, ci William, prin-
Jul ei salvator, barbatul care o scosese dintre resturile
avionului avariat, cel care o intrigase cu felul sau de a
vorbi, care ii trezise interesul pentru viaja §i chiar o
facuse sa se gindeasca din nou la dragoste. El era
barbatul la care visase, pe care §i-l imaginase, con-
turindu-§i viitorul. BSrbatuI de care incepuse sa creada
ca s-a indragostit era, de fapt, un baieja§, un baieta§
foarte in alt.
Prima reacjie a lui Jackie a fost de jena.
- Cred Ga e la mijloc o gre§eala. Tu iji vei incarca
boarfele §i te vei intoarce in Chandler!
Cu capul in jos, ca sa nu-i observe faja impurpurata,
ea porni catre hotel. Acolo ni§te oameni duceau o ma-
suta, pe u§a din faja. William o prinse de braj.
- Jackie... incepu el.
- N-ai invatat ca trebuie sa te adresezi celor mai in
virsta decit tine, cu numele de familie? Pentru tine, eu
sint domni§oara O’Neill!
El nu-i elibera brajul.
- Cred ca ar trebui sa stam de vorba.
- Nu cred ca avem ce vorbi! Hei! strig§ ea spre unul
din hamalii care ie§ea din hotel, indreptindu-se spre
camion. Nu mai duceji nimic inauntru. Micul Billy nu va
ramine aici.
 <59

Hamalii chicotira, privind cind la Jackie, cind la

William, sovaitori. El era cu mult mai inalt si mai voinic
decit ea §i era greu sa crezi sa poate fi numit „micul
Billy".
William le dadu un ordin scurt, Tnsojit de o inclinare
a capului.
- Luati o pauza.
Apoi, tinind-o ferm de braj, o conduse de-a lungul
strazii neingrijite, pe o alee napadita de buruieni. Fara
un cuvint, o impinse intr-o cISdire parasita, care fusese
odata una din circiumile din Eternity. Inauntru, zaceau
cam §ase-§apte scaune desfacute §i citeva mese mur-
dare. O a§eza pe singurul scaun care avea toate cele
patru picioare.
- Ei, §i acum, Jackie...
Ca un copil rizgiiat, ea se ridica imediat de pe
scaun.
- Nu incerca sa-mi explici ceva. A fost o gre§eala
grosolana, asta-i tot. Acum, vreau sa-Ji iei lucrurile §i sa
pleci din casa mea. Ezita. Sau, daca acum Tti apartirie,
am sa plec eu!
La gindul acesta, inima incepu sa-i bata eu putere.
Vichiriase pentru nouazeci §i noua de ani primele doua
nivele ale hotelului, planuind sa mai inchirieze cite un
nivel pe an, pina cind va fi in intregime ai ei. Cind i-a
sugerat pentru prima data ideea inchirierii hotelului,
Jace Montgomery i-a cerut mai mult decit putea ea sa
plateasca, a§a ca-l intrebase cam cit o costa un etaj.
Abia stapinindu-§i un zimbet, el imparji suma in cinci
parti egale. Apoi Jackie ii solicitase o reducere, pentru
inchirierea a doua nivele. Cu o reducere d6 zece la
suta, ea i§i putea permite sa inchirieze doua nivele §i,
dupa §ase luni, il putea adauga §i pe al treilea, cu
reducere de doisprezece §i jumatate la suta. Actul de
inchiriere pe durata a nouazeci fi noua de ani ii dadea
70

sufficients siguranja, a§a cS !§i cheltuia toji banii pentru

aranjarea casei. §i, dintr-o data, acum, se vedea
nevoita sa-§i paraseasca imediat cuibul, realizat cu
truda.
- Voi pleca chiar acum!
- Ce s-a Intimplat cu tine? o tntreba William, a§ezin-
du-se tntre ea §i u§S. Crezi ca intenjionez sa am aven-
turi amoroase cu tine? Am avut impresia c£ ne-am
tnjeles clar ca vom colabora tmpreuna, intr-o afacere. A
mai existat tntre noi doi §i aitceva? Ceva despre care eu
nu §tiu?
Jackie se a§eza tnapoi, pe scaun, rugindu-se in
gtnd s i poata fi tn stare sa supraviejuiasca acestei zile
grele. Bineinjeles ca el avea dreptate. Ea reacjionase
proste§te. Intre ei, nu fusese nimic. Totul se derulase §i
capatase dimensiuni, doar in mintea ei. El §tiuse tot
timpul tn acea noapte cine e Jackie, §tiuse c i era
destul de batrini, incit ti putea fi... oh, ti putea fi sora
mai mare, §tiuse ca-i fusese prima guvernanta!
Asta insemna ca tot, dar absolut tot ce-§i imaginase
ea ca simte fusese unilateral. E drept ca o sarutase,
dar, ca sa fie cinstita cu ea insa§i, nu fusese un sarut
care sa aprinda pamintul. Atunci poate l-a considerat
un sarut tandru, ctnd, in realitate, nu fusese decit unul
amical.
Iar in legatura cu conversajia lor? §i asta fusese
normaia. Pentru ca voia s-o Jina treaza, el nu i-a pus
intrebari plictisitoare, cum ar fi, „ce parere ai despre
profesorii de la liceu?“
- De ce ma prive§ti astfel? intreba el.
tn timp ce-l privea, se gindea ca, de fapt, nu mergea
sa locuiasca amtndoi sub acela§i acoperi§, tntr-un loc
izolat, cum era ora§ul fantoma. I-ar fi placut sa creada
ca btrfele din ora§ ar fi fost in floare, dar adevarul era ca
nimeni n-ar fi crezut ca intre ea §i Wiliiam ar putea fi
 71

altfel de relajii, decit ca intre profesoara §i elev, fara nici

o posibilitate de scandal.
Jackie era convinsi ca §i William gindea la fel. Ea
era mentorul lui, eroul lui, profesorul lui, cea care-1
Tnvajase cum sa p rin d i plo§niJe, cum si-§i Jini echi-
librul pe o fringhie, cum s i- f i Jina respirajia citeva
minute. Da, acum era sig u ri ca n-ar fi avut probleme
cu William.
Problema ar fi cu ea Tnsa§i. Pentru ca, pentru nimic
Tn lume, nu I-ar fi putut privi pe acest barbat tinar fara
sa-§i aminteasca permanent ca era un copil, Tn com-
parajie cu ea, care era o femeie batrina. CTnd te simji
ca la optsprezece ani, e greu sa te convingi ca nu-i mai
ai. Uneori, e un* adevarat §oc sa prive§ti Tn oglindi §i
sa-Ji vezi faja fmbStrinita care se uita la tine. Nici un
barbat nu-i spusese: „CTnd te vei scula, vei arata ca o
pu§toaica“ . Acum, nu mai arata ca o pu§toaici, nici
dupa ce se machia o ora. Oh, desigur, §tia bine ca Tnca
era atragatoare, dar nu ca la optsprezece ani, pe care
nu-i va mai avea niciodata.
- Ma gTndesc ca ar fi mai bine daca ai locui In
Chandler, spuse ea, cu cea mai potrivita voce de adult.
Ar fi mai bine pentru... Pur §i simplu, ar fi mai bine,
asta e! Se striduia sa-§i pastreze vocea neutra. Daca
locuie§ti cu un barbat care e cu zece ani mai tTnar §i
caruia i-ai fost §i dadaca, se cheama ca savTr§e§ti un
incest...
- Bine, dar legat de afacerea pe care o Tncepem va
fi nevoie sa fim Tmpreuna multe ore §i m i gTndeam c i
ar fi caraghios s i fac zilnic cu ma§ina patruzeci de mile
dus-Tntors la Chandler. D aci e nevoie sa discutim ceva
seara?
- Telefonezi.
- D aci ai nevoie de ajutor, Tn le g itu ri cu avioanele?
- M-am descurcat sin g u ri destul de bine, pTni
72

acum, fara tine. Cred ca voi putea §i de aici inainte.

- Daca eu am o problem i ce nu suferi aminare?
- A§tepji pina dimineaja. A§a cum fic e a i cind
trebuia sa a§tepji sa-Ji desfaci cadourile de Criciun.
El se departi, punindu-§i un picior pe marginea
baruiui, cotul pe tejghea §i capul in palmi. „l-ar mai fi
trebuit ni§te ochi inro§iJi de curent §i un pistol cu §ase
gloante la §old §i ar fi aritat ca un pistolar intirziat.
Afara, trebuie sa-l scoata afara din Eternity §i cit mai
departe de ea, daca se poate", se gindi Jackie.
Dupa un timp, el i§i intoarse spre ea faja serioasi,
iar Jackie i§i aminti cit de sobru fusese in copilirie.
- Nu! spuse el, intinzindu-i mina, ca pentru a o ajuta
sa se ridice.
Jackie nu se simjea chiar a§a de batrtna, incit sa
aiba nevoie de ajutor.
- Ce vrea sa insemne acest „nu“?
- Inseamni c i voi locui in Eternity, cit va fi necesar.
M-am hotarit.
- Te-ai... spuse ea, inghijindu-§i cuvintele. Pentru o
clipa se simji ca atunci cind era guvernanta lui §i el n-o
asculta. Dar, cind se ridica in faja lui, trebui sa-§i inalje
capul, ca sa-l priveasca in ochi §i atunci descoperi ca
privea in ochii unui barbat, nu in cei ai unui copil. Se
rasuci pe un calcii §i parasi localul. I se simjea minia in
fiecare pas facut.
Se plimba un timp, departe, in pustiul care inconjura
Eternity, incercind sa se gindeasca la ce are de ficut. O
irita foarte tare ca simjise ni§te... ni§te porniri atit de
puternice pentru acest tinar, in acea prima noapte. De
ce nu i-a spus cel de-al §aselea simj ca §tie mai multe
despre viaja decit el? De ce n-a fost ridicati de ni§te
sfori, ca sa nu mai a ib i de-a face cu un copil mare, nu
unul crescut mare? §i sigur c i acolo fuseseri ni§te
sfori. Fuseseri. Ei, da, fuseseri... Cu cit se gindea mai
 73

profund, cu attt nu-§i putea aminti nimic aitceva, dectt

ca el era cu mult mai tinar dectt ea.
Poate ca, tn acea noapte, el avusese mult umor.
Oare de ce, cu ctt imbitrine§ti, cu attt scade §i cheful
de rts? In mod normal, ar trebui sa fie invers. Vtrstnicii
au nevoie de rts ea sa se menjina. Cind e§ti tinir, sari
din pat dimineaja la sculare; pe m is u ri ce imbitrine§ti,
incepi sa te dai jos mai tncet, renunjind la sirituri...
Risul te-ar putea ajuta sa suporji boli §i dureri, sa
compenseze faptul ca mu§chii nu te mai asculta. §i,
totu§i, oamenii, cu ctt imbitrinesc, cu attt rtd maj pujin.
Poate ca ar fi chiar o m etodi s i le ghice§ti virsta. Daca
rtd de cincizeci de ori pe zi, sint copii. De douazeci de
ori pe zi, inseam ni ci-§i n u m iri anii, cu douazeci. De
zece ori pe zi, iati-i la mijlocul virstei de treizeci de ani.
Iar cind incep sa numere patruzeci, nimic nu-i mai face
sa rida.
Cam cu un an in urm i, Jackie ie§ise s i ia masa cu
un b irb a t foarte d rig u j. Acolo, s-au intilnit cu alte
trei perechi. In tot timpul mesei, nimeni n-a schijat un
zimbet, s-a vorbit doar despre bani §i ipoteci, despre
care afacere ar fi putut fi cea mai rentabili. Mai tirziu,
cind insojitorul o intrebase d a c i s-a distrat bine, Jackie
ii rispunsese c i acei oameni ti p iru s e ri pujin cam
bitrtni. La aceasta, barbatul ii replicase dur c i prietenii
lui erau mai tineri decit ea. ,,Doar ca num ir de ani“,
rispunsese sarcastic Jackie. Din seara aceea, n-a mai
auzit de el.
Iar acum, problema ei era un tin ir, un birbat foarte
tin ir, numit William Montgomery. Trebuia s i scape de
el, s i §i-l sco a ti din suflet. Nu credea c i Jine la el. Se
simjise atrasi de el tn noaptea aceea, cind a scos-o din
avionul avariat; s-a simjit atrasi din nou, in aceasti
dim ineaji. Poate c i era vorba doar de absenja atit de
indelungati a unei companii masculine, mai ales c i i§i
74-

petrecuse ani mul|i, aproape in exclusivitate, alaturi

de barbaji. Insa nici chiar ea nu credea in aceasta
explicajie. La Billy ii placea seriozitatea, felul in care
proceda, cind promitea ceva. „Fir-ar sa fie, se gindi
ea, dupa anii petrecuji impreuna cu Charley, sa ma
indragostesc de un maimujoi, numai pentru ca aceasta
creatura i§i urmare§te pina la capat ideile, pentru ca
realizeaza ce §i-a pus in gind!"
 (ZafU tolcd 4

Chiar daca Jackie gonea spre ora?ul fantoma, care

reprezenta pentru ea, „acasa“, nu-i prea tresalta inima
de bucurie. Casa era scaldata intr-o lumina calda, inca
de la intrare. Cineva inSuntru o a§tepta. Nu era o lo-
cuinja goala, ci una insuflejita de existenja cuiva.
Se mustra in gind, incercind sa-§i opreasca imagi-
natia. Barbatul care o a§tepta era un pu§ti, era doar
partenerul ei de afaceri, §i nimic mai mult. Incet, ca el
sa nu stie ca a sosit, inchise portiera ma§inii §i intra in
casa. Se simjea o aroma imbietoare de mincare. Calda,
luminoasa, mirosind placut, casuja ei nu fusese nicio­
data mai primitoare.
El era in bucatarie intors cu spatele §i curaja chiu­
veta. Minecile suflecate pina sus lasau sa i se vada
brajele puternice, bronzate. Chiuveta era plina cu vase
murdare, iar el le freca de zor. Jackie ramase in u§a
tacuta, urmarindu-l. De§i era bancher, om al cifrelor,
care i§i petrecuse o mare parte din viaja cu nasul in
carji, avea un corp de atlet. Crescuta in Chandler, ea
§tia cu toji din familia Montgomery indrageau orice
forma de sport: visleau, inotau, calareau, escaladau
coastele stincoase pina in virful munjilor, mergeau pe
jos, cind nu puteau cal§ri. Trupul lui William oglindea
aceste preocupari sportive. Pe sub tricoul subjire de
76

bumbac, spatele sau bronzat parea o ingramadire dupa

alta de muschi, dealuri §i vai, care- i dadeau un aspect
de o rara frumuseje. Pantalonul i se mula pe coapsele
puternice, iar fesele incordate in curbe strinse intindeau
Jesatura. Jackie fu nevoita sa-§i intinda brajele de-a
lungul trupului. I§i strinse tare, pina la durere, degetele
in pumni, pentru a-§i stapini dorinja de a-l atinge. Ar fi
vrut sa-§i incolaceasca brajele in jurul taliei, sa-§i li-
peasca obrazul de spatele lui, apoi sa simta cum se
intoarce spre ea §i ii saruta faja ridicata.
- Vrei putina cafea? intreba el incet, inca intors cu
spatele. Cuvintele lui au facut-o sa tresara puternic. Cit
trecuse, de cind ii simtise prezenja, in spatele lui? Oare
ii observase chipul reflectat in fereastra intuneeata a
bucatariei?
- Nu, reu?i sa §opteasca, in timp ce se intoarse sa
paraseasca incaperea. Bineinjeles ca ar fi vrut o cafea
in compania lui, apoi sa se a§eze amindoi §i sa discute.
Statuse astfel la taifas serile cu multi, foarte multi bar­
baji, depa§eau poate o suta, vorbind despre avioane
sau despre cunoscuti comuni, despre politica sau de­
spre orice le trecea prin minte.
. Dar rar fusese atrasa de vreunul dintre ei. §i bine-
inteles ca niciodata nu incercase senzajiile de acum.
Care era oare cauza acestei atracjii? se intreba. Ce
anume te determina s§ stai §i sa discuji confortabil cu
unii §i cu altii nu? Vazuse adesea femei care erau inne-
bunite dupa un tip sau altul, barbaji care pe ea o lasau
indiferenta. Acum era ea cea care cazuse in plas§, ea
era cea ale carei palme transpirau in prezenja Unui
barbat, care era incapabila sa vorbeasca §i chiar sa
gindeasca in mod coerent, cind el era in preajma.
Dar, i§i reaminti ca acest barbat era tabu, indiferent
ce ar fi simjit pentru el. I§i ridica semeaja capul §i, cu
un zimbet superior de adult, il intreba:
 77

- Nu era timpul sa mergi la culcare? Voia sa-l jig-

neasca, sa-l puna la punct, cum obi§nuia ctnd Tl avea Tn
grija, dar el nu parea deloc sa se simta insultat. Mai
mult, ii adresa un zimbet cu subinteles, care o facu sa
ia foe.
- N-am chef de somn, tu ai?
Spre consternarea ei, Jackie simji ca ro§e§te ca o
virgina de optsprezece ani. §i, ceea ce era §i mai rau,
nu-i veni Tn minte nimic cu care sa-l puna la punct, sa-i
reaminteasca faptul ca el era un baieja§, in timp ce ea
■ era o femeie matura §i plina de complicajii.
El incepu sa rida, privindu-i starea de confuzie, apoi
spuse:
- Hai afara, vreau sa-Ji arat ceva.
Prietenos, ii trecu brajul pe sub al sau §i o conduse
afara.
- Ji-am simjit lipsa, in seara asta, ii spuse §optit,
prinzindu-i mina, in timp ce ea incerca sa-l indeparteze.
- Bine, am injeles, zise el amuzat. Sint cuminte. Ma
gindeam la relajiile dintre noi.
- Relajii? Cum poji vorbi despre ceva care nu
exista? Cind e§ti a§a de tinar, ai impresia ca totul e
posibil. Cind ai sa imbatrine§ti„ai sa inveji ca exista §i
limite. „Asta e! se gindi ea, l-am pus la punct!“ Chiar
daca trupul ei suspina dupa el, mintea ii era mult mai
prudenta ca a lui.
William nu parea sa observe mica lecjie de injelep-
ciune pe care i-o oferise.
- Cind e§ti bogat ca mine, foarte multe lucruri iji sint
la indemina.
„Asta da, injelepciune", se gindi ea. Din pacate,
cind trebuie sa alegi intre bani §i minte, de obicei au
ci§tig de cauza banii. I§i spunea ca ar fi trebuit sa fie
ofensata de aluzia stridenta la averea lui, dar, pe de alta
parte, ii §i placea pujin. li disprejuise intotdeauna pe
78

oamenii care declarau cS due o viaja grea, in ciuda

faptului ca aveau servitori, oricind, la dispozijie.
In orice caz, indiferent ce ar fi spus ei, Jackie nu
scapa nici un prilej de a-i aminti diferenja de virsta.
- Cred ca, pe mSsura ce ai sa mai cre§ti, vei afla ca
existd unele lucruri in viaja, care cintSresc mai mult
decit banii.
- Care sint acelea?
- Inteligenja, injelepciunea, fericirea. Ah... ah.
Pentru o clips se opri, cugetind. Apoi, privi in ochii
lui surizatori §i privi lumina lunii care ii arginta parul. El ii
Jinea mina stfins. Cu un oftat de om invins, ea il intreba:
- Ce planuri ai? Era o femeie de acjiune, iar aceasta
discujie cu iz filozofic o plictisea.
William incepu sa rida, acel chicotit dominator care
incepuse s-o enerveze, o saruta pe frunte,- ca pe un
copil, apoi ii arata cu un gest cimpurile goale din sudul
ora§ului Eternity.
- Am putea construi un alt aeroport acolo, de unde
sa poata decola dou§ avioane mari. Poate de tipul
Bellanca. Parca a§a se cheama, nu?
- Da, spuse ea incet, a§a se cheama.
- Am putea inijia o linie de transport intre Denver §i
Los Angeles.
- Aici e Chandler, nu Denver.
- Deschidem un aeroport la marginea ora§ului Den­
ver, dar conducem afacerea de aici, transportind pro-
duse ale firmelor Montgomery la Denver, le descarcam
acolo, incarcam la Denver pasageri §i marfuri, apoi
zburam la Los Angeles.
El se prefacea ca nu observa cit de calma devenise
Jackie.
- §i cine va pilota aceste avioane?
- Ai putea antrena piloji. Am cijiva veri oare ar fi
incintaji sa zboare. §i cind vei deveni prima femeie care
 79

cTftiga premiul Taggie, vei atrage multe femei care vor

dori sa inveje sa piloteze. Ji-ar placea, nu-i a§a?
Jackie era sigura ca el tncerca s-o imbuneze, spu-
nindu-i ca vrea sa infiinteze o companie, unde toji pilojii
sa fie femei. Tn alte condijii, ar fi fost incintata. Acum
insa nu-i suna ?n urechi decit cuvintul Taggie. Brusc se
departa de el.
- Sa ci§tig Taggie? Ji-ai pierdut mintile? N-am de
gind sa particip la aceasta cursa §i cu atit mai pujin sa
ci§tig!
- De ce? intreba el cu simplitate. E§ti cel mai bun
pilot din lume, mai buna decit orice barbat §i in mod
sigur maT buna decit oricare femeie. Dai clasa oricui.
Anul trecut, barbatul care a ci§tigat Taggie nu avea nici
pe jumatate din experienja §i indeminarea ta. Era un
nimeni, in comparajie cu tine.
Doamne, ce placut era sa fii laudat intr-un mod atit
de elocvent! Mai ales cind §tia ca el are dreptate.
Jackie zburase odata cu ci§tigatorul premiului Taggie
de anul trecut §i, in tot timpul calatoriei, ea se gindea ca
acest pilot n-ar fi trebuit sa primeasca autorizajia, nici
m icar pentru a zbura cu o jucarie pentru copii, darmite
cu un avion. Ci§tigase datorita norocului, nu priceperii.
- N-am de gind sa particip nici la acea cursa, nici la
alta, spuse ea, rasucindu-se pe un calcii. Apoi se inde-
parta agale.
El o prinse de braj.
- Dar de ce, Jackie? E§ti cel mai bun pilot din Ame­
rica, poate din lume. §i, cu toate astea, n-ai participat la
nici una din marile curse. Ai objinut recorduri de durata
§i viteza, dar, de cijiva ani, ai renunjat sa mai participi la
curse. Oricine ar fi mers mai departe, numai tu te-ai
oprit. Am crezut ca Je-ai pierdut curajul, dar nu e ade­
varat. Am vazut ca nu curajul Ji l-ai pierdut. §i atunci de
ce nu vrei sa participi la cursa §i s-o ci§tigi?
80

- Pentru ca sint prea batrina, raspunse ea repede,

dorind sa spuna orice, numai sa-l faca sa nu mai vor­
beasca despre asta. Reflexele mele nu mai sint atit de
rapide ca ale pilojilor mai tineri. Am activat in aceasta
meserie mult, mult timp §i...
William rosti un cuvint foarte vulgar, dar care defi-
nea perfect §i aproape corect ceea ce incerca ea sa-l
faca sa creada.
- Ma minji, de ce?
Ea detesta sa nu fie crezuta de cei din jur. De ce nu
puteau oamenii sa accepte ceea ce le spuneau ceilal|i?
De ce William nu putea accepta ca era prea batrina,
pentru a zbura in cursa aceea distrugatoare? De ce n-o
lasa in pace?
- Nu-mi plac cursele, spuse ea. Due la un consum
inutil de combustibil, tocmai acum, cind Jara noastra,
are probleme. In timp ce sint oameni care mor de foa-
me, pilojii se angajeaza in cheltuieli fara rost. Cind ai s§
mai cre§ti, ai sa injelegi c§ banii pot fi cheltuiti mult mai
rational decit pe curse §i alte chestii indoielnice.
La auzul acestei scurte dizertajii, William pufni in
bataie de joc:
- Ceea ce duce de ripa economia americana acum
este tocmai absenja circulajiei banilor. Oamenii i§i capi-
talizeaza veniturile, prea speriaji ca sa le cheltuiasca.
Aceasta Jara are nevoie de mai multe cheltuieli, nu de
mai pujine. Iar cursele, cum este Taggie, ofera satis-
factie populajiei surmenate.
Se opri privind-o intens, vrind parca sa-i citeasca in
suflet. Jackie i§i intoarse capul, ferindu-§i ochii. El ii
prinse barbia cu vTrfurile degetelor §i ii ridica faja spre
el-
- Imi ascunzi ceva. De ce nu-mi spui adevarul?
Furioasa, se smulse de linga el. Se afunda in intu-
nericul nopjii, ascunzindu-§i privirea. Se oprise in drep-
 81

tul vechiului magazin de fmbrScSminte, care lasa o

umbra compacts.
Ce prostie, se gindi ea, ce prostie sS se simtS attt
de rSu, numai pentru cS tl dezamSgise. Foarte mulji
considerau cS ar trebui sS participe la curse §i tntreceri,
iar ea f§i bStea joc de pSrerile lor. Lui William, tnsS, avea
dorinja iraJionalS de a-i fi pe plac.
RSmase §i ea uimitS, ctnd pe buze i-au venit alte
cuvinte, dectt cele pe care le gtndise.
- De ce? Ce importanJS are daca ct§tigi sau nu o
'cursS? T§i-simji tn voce o notS de tnfumurare, care o
dezgustS. De fapt, pSrea sS spunS „De ce nu mS ac-
cepji a§a cum sfnt?“
- Vreau sS rSmti tn memoria tuturor, ti rSspunse el
cu simplitate §i nu trebuia sS fii un geniu, ca sS pricepi
ce voia sS spuna. CSrJile de istorie fi pSstrau doar pe
cei care au reu§it cel mai bine, care au zburat cel mai
sus, cel mai repede, cel mai mult etc. DacS Jackie f§i
fnceta seria recordurilor, a succeselor, tot ce realizase
pfnS atunci, avea sS moarS odatS cu ea. De§i se gfn-
dise la asta de nenumSrate ori, Jackie n-ar fi spus-o cu
voce tare, pentru nimic tn lume. Uneori se simjea tnciu-
datS §i poate pujin invidioasS, cfnd citea cS un oare-
care pilot smintit’ care avea tn cap tot atftea cuno§tinJe
cfte avea ea la degetul mic, a intrat tn istoria aviajiei,
realiztnd ctteva recorduri.
- Mai gfnde§te-te, spuse William, mai mult pentru
sine. Ctnd ea se tndepSrtS din nou, el §opti cu un oftat:
- Bine, am tncheiat. Pentru seara asta, nu pentru
totdeauna. Poate ai sS-mi spui adevSrul, dacS eu...
- Tu... ce? tntrebS ea, fncercfnd sS schimbe vorba
cu asprime, dar vocea o frSda, era tristS §i obositS.
- Am sS te provoc la un duel! Chiar §i in tntuneric,
ea ti putea vedea ophii sctnteind.
- Am dreptul sa aleg armele?
82

- Desigur, raspunse el pe acela§i ton. Orice dore§ti.

Sabii, pistoaie. I§i ridica sprincenele. 0 lupta corp la
corp...
- Avioane, raspunse ea. Ne vom duela cu avioane.
Izbucni in rts, vazindu-l pe William ca geme ca un om in
agonie.
Ridea in hohote. Ce putea fi Tnsa mai prim'ejdios
decit acjiunea rtsului? Risul era mult mai puternic, decit
toate sarutarile din lume. Poji rezista sa nu te indra-
goste§ti de un barbat care te atrage doar sexual, dar
cum ai putea sa nu faci o pasiune pentru1cel care-Ji
aduce risul de buze? Rizind cu un barbat, ajungi sa
visezi la viaja cu acel barbat, care poate vedea latura ei
luminoasa, un barbat care ar putea zimbi chiar §i ctnd ii
este mai greu.
- Ei, sa lasam! spuse ea incet, indepartindu-se de
el. Se intorcea agale spre casa.
William ramase nemi§cat, urmarind-o cum se inde-
parteaza.
 Doua zile mai tirziu, dupa inca vreo citeva nopji ne-
dormite, Jackie ajunsese la concluzia ca trebuie sa faca
neaparat ceva. Noapte de noapte, se pSrpelea, se ra-
sucea de pe o parte pe alta la nesf!r§it §i, de fiecare
data, se ridica din pat, ascultind sa prinda macar un
zgomot de la William. §tia bine ca, locuind cu doua
etaje mai sus, nu era posibil sa aud§, dar asta nu
schimba cu nimic lucrurile. §tia ca este acolo; ii putea
simji prezenja.
In dimineaja celei de a treia zile, cam pe la ora trei,
se scula din pat §i ?§i Jinu un adevarat rechizitoriu. In
concluzie, ori pleca el, ori ea avea sa innebuneasca.
Cind era mai tinara, ii placea sa analizeze motivul pen­
tru care a procedat copilare§te, din cauza geloziei sau
a invidiei, incercind sa-§i domine sentimentele. Cu virs­
ta, insa, a devenit mai injeleapta, injelegind ca toji erau
oameni. Indiferent de motiv, trebuia sa se elibereze'de
el, sa-l indeparteze. Ce-ar fi spus Terri, daca venea in
vizita §i o gasea locuind impreuna cu William, in
aceea§i casa? In citeva ore, ora§ul ar fi vuit de tot felul
de lucruri draguje, precum: „furat din leagan" sau „cu
ca§ul la gura“.
Daca ar fi fost la Paris, ar fi putut sta liniftita, caci
nimeni nu s-ar fi gindit sa o urmareasca la fiecare
84

trezire sau culcare. Dar aici era vorba de Chandler din

Colorado, un ora§el la marginea pSdurii, modest, unde
nu-i era permis unei femei de treizeci §i opt de ani sa
locuiasca impreuna cu un barbat cu zece ani mai tinar.
§i, pe deasupra, ca §i cum diferenta de virsta n-ar fi
fost destul, mai era acum §i povestea cu premiul
Taggie. Trebuia sa termine cu toate astea, chiar acum.
William avea ochi de fanatic binefacator. Jinea cu
orice pret s-o determine sa ci§tige cursa, pentru a intra
in analele aviatiei. Cu scinteieri ciudate in priviri, parea
ca are de gind sa faca un lucru nesabuit, cum ar fi
anuntul c§ ea urmeaza sa participe la curs§, sperind in
felul acesta s-o oblige sa se razgindeasca.
in timp ce se imbraca, Jackie continua sa fie ama-
rita. De§i §tia bine ca tot ceea ce facea era poate cel
mai nebunesc lucru din viata ei, nu se putea opri. A
avea alaturi un barbat cu bani §i renume, ca William
Montgomery, era un vinat la care visa orice pilot cu
glorie prost platita. William nu incerca sa-i rapeasca
aureola lui Jackie, nici nu dorea s-o inlature de la con-
ducerea companiei. Voia doar sa stea in umbra §i sa se
ocupe de munca plicticoasa de administrare a banilor.
El ceda de fiecare data in faja ei, spunind: „Sint sigur
ca tu §tii cel mai bine".
Se infurie. Cel mai tare o enerva insa faptul ca ii era
bine linga el, cu felul lui de a fi, incet, dar gindit. Nu mai
§tia ce explicajii sa-§i dea. William o facea sa se simtS
in sjguranja.
In prima zi, el a intrebat-o unde-§i Jine carjile. Au
trecut atunci printr-un moment de stinjeneala, cSci ea
i§i avea singurul dulap de carji, in dormitor. Jackie a
socotit atunci ca nu poate fi vorba de vreo intentie
obscura de a-i patrunde in dormitor.
El ii ceruse registrele ca sa vada cine, ce §i cit ii
datora.
___ ______________________ ___________£
- O, asta era, spusese ea, apoi incepu sa turuie ctji
oameni din ora?, de diferite categorii, ii erau Tndatorap
pentru folosirea aerodromului, pentru transports de
marfuri la Denver, pentru ca zburasera qu ea la Trini­
dad. Jinea minte cine Ti platise §i cit mai avea de dat.
Jinea minte datele zborurilor §i durata lor. T§i amintea
cine a platit-o in produse §i cine i-a dat bani numerar.
William asculta fascinat expunerea legata de partea
materiala a viejii ei. Clipi de citeva ori, apoi ii spuse ca
va cumpara ni§te cataloage §i va intocmi o colecjie
adevarata, decarji. Straduindu-se sa fie cit mai obraz-
nica, Jackie ii arunca peste umar, in timp ce-i intorcea
spatele in graba, parasind camera:
- Sper ca nu te a§tepti sa-mi cheltuie§ti fiecare ba-
nuj ci§tigat, pe carti!
Planul ei era sa-l determine pe William sa spuna el
ca pleaca; de asemenea, intenjiona sa fie foarte clar, fi
pentru el §i pentru oricine i-ar fi vizitat, ca nu era nimic
aitceva intre ei doi, decit o relatie de afaceri. A§a ca, in
incercarea ei de a ajunge la acest final, poate ca nu era
un partener de afaceri prea agreabil. §i, de§i parea
de-a dreptul stupid sa se autosaboteze, constata, pe zi
ce trece, ca-l placea tot mai mult pe William.
Pe el, insa, nu-l supara nimic din tot ce-i spunea.
Sufletul lui era de un calm intnit. tntr-o zi, au sunattrei
indivizi pentru a anula zborurile planificate spre Denver.
Ea a dat vina pe cea mai apropiata persoana, care,
bineinjeles, era William. Tot restul zilei, l-a ironizat: „Ei
bine, ce ar putea §ti un pufti ca tine, despre dezama-
gire? E§ti prea mic sa poji pricepe cit de grea poate fi
viaja uneori". William n-a scos o vorba. I§i ridicase doar
o sprinceana intr-un fel care o facu sa simta ca-i vine sa
latre sub masa.
Ar fi fost mai u§or de crezut ca William era un pu§ti,
daca ar fi reacjionat ca atare.
86

Cu fiecare minut care trecea, Jackie simjea cum

create primejdia de a se afla prea aproape de acest
tinSr. De aceea, se strSduia sa-l indepSrteze ctt mai
repede. In prima searS, el ti folosise bucStSria. Ctt lipsi-
se ea, dar, irt seara urmatoare, a tntrebat-o daca-i
permite sa coboare de la etaj, unde locuia, §i sa-i
foloseasca bucatSria, deoarece el avea doar o farfurie,
§i aceea de capatat.
N-a putut s§-l refuze §i, pentru un lung §i incintator
minut, s-a visat sttnd la masa cu un bSrbat, tn faja unei
sticle de vin, amtndoi bine dispu§i: Se scutura, sa
goneasca imaginea. La prfnz, ea invoca un drum urgent
la Chandler, pentru a ridica un colet cu ptnzeturi.
tn timp ce se afla tntr-un local, pentru a lua masa, cu
o farfurie pe care se afla specialitatea zilei, Reynata se
a§eza tn faja ei.
- tmi permiji? o tntreba ttnara, care era la fel de
frumoasa ca tn acea dimineaja cind o revazuse prima
data.
Fata se a§eza, comanda o Coca, apoi, privind la
Jackie, o tntreba:
- Intenjionezi sa fii prima femeie ci§tigatoare a
cursei Taggie?
tntrebarea o scoase p j Jackie din melancolie.
- Unde ai auzit asta?
- A§a se zice.
Jackie zimbi.
- Parc§-mi amintesc ca William a pomenit ceva.
Sufera de mania idolarizSrii. Dupa cum §tii, mulji tineri
au astfel de sentimente faja de femeile mai Tn virsta.
- Nu sint sigura ca este ceea ce simte William, in
legatura cu tine. Rey zimbea, agitindu-§i paiul.
La aceasta, Jackie sSri ca arsa:
- la asculta, nu e nimic intre mine §i Billy Mont­
gomery, cu excepjia unui angajament de afaceri. Cine
 87

spune ca ar fi ceva e un mincinos ordinar! Pentru mine,

el este un pu§ti §i nimic mai mult. Nu uita ca-i schim-
bam Scutecele! Mi-e greu sa-i privesc fara sa mi-1 ima-
ginez cu mustaji de lapte pe faja bucalata de copil. §i
acum sint tentata sa-l mingii pe cre§tet §i sa-i cint crn-
tece de leagan. Vreau sa... Se opri brusc, pentru ca toji
din sala o priveau.
„Ei bravo! se gindi Jackie. Daca pina acum nu fu­
sese nici o suspiciune, acum este sigur! “
- Trebuie sa plec, murmura catre Rey, apoi ie§i in
fuga.
A§a ca acum, dupa trei zile in care avusese parte de
calmul, disciplina, ochii lui WiHiam, care adesea ii da-
deau fiori, injelesese ca trebuie s§-l indeparteze. Dar
cum? Insultele nu pareau sa-l afecteze - niciodata, de"
altfel, nu l-au atins. Cind era copil, Jackie ii adresa o
multime de grosolanii, pentru a-l alunga, dar degeaba!
§i, culmea, chiar incepuse sa-i placa prezenja lui ta-
cuta. Era o stinca solida, ceva de care depindea viaja
ei. Fara el, parea ca-§i pierde echilibrul.
A§a ca acum, in ce mod sa-l alunge? Sa-l go-
neasca, mai inainte ca intregul ora§ sa inceapa birfele
pe seama lor.
 (Z afu to tu l 6

- Ai vrea sa zbori cu mine, Billy? il intreba Jackie, c

cea mai suava voce. Mi-ar placea sa vad cit te pricepi la
avioane. Zimbetul pe care i-l adresa era facut din miere
otravita. Statuse pujin in cumpana, dar i§i amintise cit
era de precaut, cit iubea siguranja. Copil fiind, singura
data ctnd a reu§it sa-l alunge a fost intr-o zi ctnd l-a pus
sa traverseze pe un bu§tean intins peste un torent rece
§i vijelios. El a mers pe bu§tean, dar, dupa aceea, i‘-a
spus: „Nu te mai iubesc". Iar Jackie nu l-a mai vazut
mai mult de o s§pt§mtna. Binetnjeles ca n-ar fi recu-
noscut, dar, in sinea ei, simjea ca ii lipse§te. tn final, s-a
oprit ca din inttmplare in faja casei lui §i i-a facut o
vizita. Mama lui i l-a aratat pe Billy afara, iar Jackie s-a
trezit alergtnd spre el. Nu §i-au spus nimic, nici ironii,
nici scuze, dar, cind a plecat, William era ca o codija
dupa ea §i au trecut patru zile intregi pina cind Jackie
sa-i spun§ ca o plictise§te.
Azi, gindi ea, acest avion urma sa fie un alt bu§tean
a§ezat de-a curmeziful torentului. Numai ca, de data
asta, ea nu s-ar mai duce dupa William, sa-l aduca
tnapoi.
Unul din avioanele de tipul Wacos, pe care le achi-
zijionase William, era echipat cu sistem de dubl§ co-
mand§, pentru instructor §i elev, putrnd fi pilotat de
 89

ambii. William era in faja, Jackie in spate. Pete, me-

canicul, invirti elicea, iar Jackie Ti facu un semn lui Wil­
liam cu degetele mari ridicate, pentru a porni rulajul pe
pista.
Hzimbi din nou. El parea atit de calm, de sigur pe el,
fiecare gest pe care-1 facea demonstrindu-i cit de mult
dorea s-o impresioneze cu indeminarea lui la pilotaj.
Era atit de metodic, incit ea se intreba daca nu cumva
William luase lecjii de zbor, numai pentru ca eroina lui,
Jackie, §tia sa piloteze.
Jackie §tia insa ca §i zborul, ca orice in viaja, era un
talent, iar talentul nu se invaja. Dibacia poate fi de-
prinsa; se poate invaja arta zborului din manuale, dar
cu talentul te na§ti, a§a ca, unii il au, aljii nu.
Cu cijiva ani in urma, un fabricant realizase o biju-
terie de avion monoplan.
Visa sa revolujioneze aviajia §i, cu mari speranje,
incepuse probele de zbor. Avionul era mai bun decit se
a§teptase, dar, dupa citeva ore de zbor, aparent fara
nici un motiv, pilotul se zdrobi de munte.
Proiectantul incercase sa explice c i accidentul se
datora unei erori de pilotaj, dar pilojii, cam superstiJio§i
de felul lor, spuneau ca avionul era blestemat. De pe
linia de montaj, ie§i alt prototip. Un alt pilot il testa. Dar
s-a petrecut exact acela§i lucru. Dupa cel de- al doilea
accident, nimeni din lumea aviatica n-ar fi trecut pe
linga avion fara sa-§i faca semnul crucii, sau fara sa
rida, sau amindoua.
Disperat, proiectantul ajunse la Jackie. H oferise o
suma mare de bani, ca sa incerce un nou zbor. Jackie
§tia ca, daca Ji-e scris, sfir§e§ti oriunde te-ai afla, pe
pamint sau in aer. li accepta oferta, caci daca tot era
sa-§i incheie socotelile cu aceasta lume, evident ca
prefera sa sfir§easca in aer. Toji au sfatuit-o sa nu se
angajeze, ea insa nu §i-a schimbat hotarirea.
90

In aer, micul avion era o minune. Se manevra atit de

u§or, incit Jackie avea impresia ca ar putea §i dormi in
timpul zborului, dorindu-§i sS stea cit mai mult, acolo
sus.
Pe neafteptate, primul rezervor de combustibil se
bloca, dupa treizeci de minute. Motorul se ineca' §i muri
in aer. Fara sa stea prea mult pe ginduri, Jackie invirti
comutatorul celui de al doilea rezervor §i reporni mo­
torul. Nimic. Fie ca al doilea rezervor fusese goi, fie ca
era undeva o blocare, iar combustibilul nu mai ajungea
la motor.
„Asta e!“ i§i spuse Jackie, intrebindu-se cum sa le
explice celor de la sol ca pilojii dinaintea ei fusesera
omoriji de o eroare la conducta de combustibil. Era
insa remarcabil faptul c l, aflata faja in faja cu moartea,
Jackie i§i pastrase luciditatea de a mai cauta butonul
rezervorului de combustibil. Pe eticheta scria: „Cuplat“
§i „Decuplat“ . Sau citise ea gre§it, poate era „Decuplat“
§i „Cuplat“? Rasuci in celalait sens, incerca motorul §i...
porni.
Rizind fericita, aduse avionul la sol. Apoi, avu marea
placere sa-l informeze pe proiectant ca singura eroare
la avionul lui era ca montase cineva invers comutatotul
de combustibil. In mod sigur, ceilalji doi piloji il inchi-
sesera. Nimeni, in afara de Jackie, nu s-ar fi gindit, in
acele momente, sa rasuceasca butonul in sens opus.
Talent? Instinct? Orice. Jackie a supraviejuit pentru ca
nu a pilotat ca la carte.
DupS zece minute de zbor alaturi de William, Jackie
i f i dadu seama ca el nu s-ar fi gindit niciodata sa rasu­
ceasca butonul in alt sens. Era cu adevarat un zburator
desavirfit. Fiecare mi§care pe care o facea era conform
unei reguli. Nu lasa loc §ansei, era absolut sigur.
Dupa treizeci de minute, Jackie se simjea plictisita
pina la lacrimi. Oare* el nu putea pricepe ca §i zborul
 91

este o art§, o creajie? Avioanele n-au nimic de-a face

cu cirjile. Avioanele evolueazi tn aer. Ce ar putea lis a
mai m u lti libertate unui spirit creativ?
PTni acum, William zburase de p a rc i ar fi avut
semne de circulate Infipte Tn nori. Se aftepta si-1 v a d i
TntinzTnd mina, pentru a semnaliza un viraj la dreapta!
D up i patruzeci §i cinci de minute, nu mai rezista.
MotivTnd c i vrea s i Tncheie zborul, Jackie p re lu i
comanda.
Erau d o u i feluri de zbor: cu pasageri §i f i r i . De
obicei, Jackie Tncerca s i se controleze cTnd avea un
pasager, dar acum voia si-1 fa c i pe William s i sp u n i
c i nu mai vrea s i-i fie asociat §i, de asemenea, dorea,
probabil, s i-i dea un mic spectacol.
Prima mi§care: curijarea camerei. Pilojii temerari
obi§nuiau s i se laude ci-§i Jin cabinele foarte curate. §i
ia ti cum ficeau: T§i Tntorceau avioanele cu susul Tn jos
§i vibrau pujin aripile. Simplu. BineTnJeles c i trebuia s i
te asiguri c i Centura de siguranji era bine strinsi. Se
TntTmplase ca unii pasageri s i mai §i cadi!
Jackie Tntoarse avionul cu fundul Tn sus §i Ti d id u o
mi§care de §erpuire. Apoi, repeti figura. Rapid, T§i relui
pozijia de mers Tnainte, apoi s6 repezi din nou cu capul
Tn jos. Nu voia s i lase nici un fel de resturi Tn cabini!
Praf §i murdarie, cTteva ambalaje de g u m i de mestecat
Ti zburaseri pe ITngi obraz. In faja ei, miinile puternice
ale lui William erau Tncle§tate pe marginea cabinei, s i
nu cadi.
Jackie T§i ficuse un trai bun §i un renume, cu spec-
tacolele ambulante care Tnfiorau muljtmea de privitori.
Cu cTt era mai riscant, cu atTt era mai bine p lititi, iar ea
era foarte bine p lititi!
Faza urm itoare erau rasucirile. Se Tnclini scurt,
cTnd pe o aripi, cTnd pe alta §i iar §i iar, apoi in tri brusc
Tntr-un looping, risucindu-se Tntr-un cerc vertical
92

complet. A urmat apoi o figura speciala, creajia ei, pe

care cineva a numit-o looping rasucit in adincime, in
care ea executa looping-ul §i rasucirea, in acela§i timp.
Dupa ce termina, motorul se opri, iar avionul incepu sa
piarda din viteza. In jur era o tacere sfifietoare. Porni
din nou motorul.
Cu ani in urma, pe cind invaja sa zboare, Charley se
convinsese ca Jackie §tie cum sa se descurce in orice
situajie neprevazuta. O pusese sa decoleze de pe pla-
ja, §osele, stadioane, hipodromuri. Invata.se sa zboare
vertical, cu capul in jos, fara vint. O invatase cum sa
inlature un incendiu la bord §i gheata de pe aripi. Cind
era ceaja groasa intre ea §i sol, el ii aratase cum sa se
orienteze, practicind o spartura in ceata cu ajutorul cal-
durii de la motor. O fnvatase cum sa amerizeze si ce sa
faca daca era luata de valurile marii.
Se hotarise sa-i arate lui William aproape tot ce §tia.
Zbura printre copacii inalji, calculind in centimetri
distanfa dintre ei. O gre§eala cit de mica ?i aripile ar fi
fost smulse. In momentul cind era printre copaci, ea
facu brusc o serie de in§urubari. Fixind botul avionului
la linia orizontului, ea executa citeva rotiri laterale, la trei
sute §aizeci de grade, uha dupa alta, sffr§ind exact cind
era la un pas de a se izbi de munte.
Cam la o saptamina dupa ce fugise cu Charley,
timp in care el o lasase foarte pujin sa paraseasca
avionul, ii spusese: „FetiJo, tu ai un giroscop in cap.
Pentru tine e totuna daca zbori normal sau cu capul in
jos. §tii precis incotro mergi“. Acum, Jackie zbura cu
capul in jos, manevrind avionul printre copaci.
ifi dadu seama ca rezerva de combustibil era pe
sfirfite, a§a ca indrepta avionul spre Eternity, scriindu-§i
numele pe cer, in timpul zborului, Scrisul pe cer era mai
pujin spectaculos fara fumigenele ata§ate de coada
avionului, dar mi§carea era aceea§i.
 93

In clipa cind atinse pista de la Eternity, motorul se

opri din lipsa de combustibil. Perfect, se gindi ea. Cal-
culase perfect. Charley ar fi putut fi mindru de ea.
§i, dupa ce avionul aterizase, William era pe locul
lui, cu capul dat pe spate, cu ochii Inchi§i, iar ea il
observa cum se straduia din rasputeri sa nu i se faca
rau. Erau pujini cei care ar fi putut trece prin ceea ce
tocmai experimentase William, fara sa vomite. Dar el
reu§ise sa-§i controleze stomacul. Ridicindu-se in pi­
cioare, Jackie ii intinse mina. El deschise ochii pentru o
fracjiune de secunda §i o privi, apoi clatina slab din
cap. Nu avea de gind sa-i accepte mina intinsa cu insis-
tenja, pentru a putea cobori.
La sol, Jackie, politicoasar privi in alta parte, in timp
ce el sarea jos din avion, cu chiu-cu vai, fara ajutorul
cuiva. Cind se intoarse §i-l privi, faja lui era alba, pielea
parea lipicioasa §i de-abia-se Jinea pe picioare.
- E-n ordine, Jackie, spuse el grav, in timp ce
respira adinc. Lupta din greu sa-§i stapineasca greaja.
Ai ciftigat. Imi fac bagajul §i te parasesc. Voi pleca in
citeva ore.
De§i ii reufise planul, Jackie se simjea prost. Nu
voia sa-i piarda prietenia, doar sa-l vada afara din casa
ei §i din viaja ei, cu tabieturi zilnice.
- William, eu... )
Cind se intoarse s-o priveasca, avea ochii pltni de
ura, iar pielea i se colorase. Scinteia de furie. De fapt,
era mai mult decit furie in ,privirea lui, era turbat de
minie. Dar bunele lui maniere au pus capat enervSrii
paroxistice.
Cind ii vorbi, vocea lui era foarte blinda §i calma.
- Banuiesc ca acum vrei sa-mi ceri sa raminem prie­
teni. Ca ai avut intotdeauna un puternic respect pentru
mine §i ca imi vei prejui intotdeauna prietenia. Facu un
pas spre ea. Nu-Ji vreau prietenia, Jackie. Niciodata
94

n-am vrut prietenia ta. In c i de ctnd eram copil, am don't

dragostea ta.
In acel moment, ea fic u gre§eala s i-i zimbeasci
disprejuitor. Acest zimbet p rib u fi ceva Tn sufletul lui
William. In copilirie, fusese bITnd, temperat. Acum insa
devenise violent, chiar primejdios. CTnd fic u un pas
spre ea, Jackie se dadu Tnapoi.
- Te distreaza ca-mi doresc iubirea ta? Ce te face
s i rTzi? Prostujul Billy Montgomery care se Jine dupa
marea, excentrica Jackie O’Neill. Da, da, ai fost mereu
o excentrica. §i copil fiind, erai diferita de Ceilalji. Toji
copiii se straduiau sa se copieze unul pe celalait, tu,
nu. O, §tiu ca te ginde§ti ca tot ce-ai dorit era sa porji
haine demodate §i s i faci parte dintr-un grup, dar ade-
v iru l era altul. Ji-ar fi placut sa ie§i prin acoperi§ul casei
mamei tale §i s i-i baji apoi la loc Jiglele. Ji-a p lic u t s i
ai o scu zi ca Ji-ai p ir is it colegii de clasi, ca sa poji
face tot ce vrei tu. La §aisprezece ani, cind nici o fa ti
nu §i-ar fi primejduit viaja sirind din copaci §i balan-
sindu-se pe fringhie, tu ficeai aceste lucruri. Ai facut
intotdeauna ce ai vrut, iar restul lumii, fie blestemat!
Portretul pe care i-l creionase William nu era prea
plicut. 0 fic e a sa para ciudata §i egoista. Deschise
gura s i s p u n i ceva, dar el se apleca spre ea, pina ctnd
o fic u si-§ i indoaie spatele.
- Te-am iubit pentru curajul de a fi tu in s iji. N-ai
incercat sa te iei d u p i aljii. In acest ora§, unde fiecare il
cunoa§te pe celalait, tu Ji-ai g is it propriul fel de a fi.
Acela de a face doar ce vrei tu. §i, cind s-a.ivit ocazia,
ai plecat f i r i a ezita, ai prins momentul. F i r i frica, f i r i
s i stai pe ginduri, f i r i s i prive§ti inapoi. Ji-ai g is it ce
ai vrut §i ai plecat. Asta am iubit la tine, Jackie. De§i
eram copil, am §tiut precis ce ginduri aveai §i pentru
asta te-am iubit. Acum sint b irb a t §i §tiu sigur c i tot
ce-am simjit n-a fost o dragoste de cijelu§. N-am cum
 95

sa-Ji explic. Atunci te-am iubit ca un barbat §i te iubesc

la fel §i acum.
- Acum? §opti ea, privindu-l tn ochi. In momentul
acela, era imposibil s i-i mai considere un copil.
- Da, acum! Probabil ca noi doi stntem la fel, dar la
poli opufi. Te-am iubit din prima clipa ctnd te-am vizut.
Aveam doar cinci ani, ctnd mama Ji-a deschis u§a, pri­
ma data. Stateai in prag, o fata de cincisprezece ani,
prea tnalta, prea slaba, cu parul ce-Ji intra tn ochi, pen­
tru ca fusese§i prea grabita ca sa-l mai strtngi la spate.
Erai draguja, tntr-un fel aparte, nu la modul sa iei
respirajia unui barbat. Pe mine, tnsa, m-ai blocat. Te-am
privit, de la inaljimea mea de copil §i m-am tndragostit
de tine. De atunci §i ptna tn clipa asta, n-am tncetat sa
te iubesc.
Parea §i mai tnalt, continutnd sa se apiece asupra
ei.
- Eu am fost acela care l-a convins pe tata sa insti-
tuie premiul Taggie, tn speranja ca asta te va determina
sa te tntorci la Chandler. Eu am fost cel care l-a indem-
nat pe tata sa-Ji scrie, dupa moartea lui Charley, §i sa-Ji
propuna sa formezi o companie aviatica pentru familia
noastra. Eu am fost sponsorul anonim pentru §ase de-
monstrajii de zbor, pentru tine §i Charley, caci §tiam ca
pe atunci el tji bea ultimul banuj. Unchiul meu i-a vorbit
presedintelui despre fapta voastra eroica de a salva
victimele incendiului. Ea tl privea uluita.
- Tu? Attt a putut §opti.
- Da, eu. Te-am iubit intotdeauna. intotdeauna, ne-
incetat. A§a cum tu, privind un avion, §tii sigur ca este
visul viejii tale, la fel §i eu am §tiut din prima clipa* ca
stntem facuji unul pentru altul. Am cunoscut foarte
pujine femei. Nu m-am culcat cu nici una, fiindca mi se
parea ca te-a§ fi tradat. Te-am a§teptat §i tn timpu! asta
Ji-am purtat de grija, folosindu-mi intreaga abilitate.
96

Brusc, el se indrepti, privind-o cu minie.

- Iar tu, ia ti ce faci!
Felul in care spuse „tu“ o facu sa i se zbirceasci
pielea.
- Te-am judecat gre§it. Am crezut ca ai caracter. Am
crezut ca ai curajul propriilor tale convingeri. Ai avut
tiria sa fugi cu un barbat de doua ori mai virstnic decit
tine §i te-a durut in cot de parerea celor din jur. Ai
invajat sa pilotezi mai bine decit orice barbat §i te apu-
c i risul la ideea ca un b irba t ar putea fi egalul tau. Tu
ficeai acrobajii pe crengile copacilor, pe cind altor fete
le era frica sa nu-§i ude parul. Poji face in viaja orice,
orice vrei. IJi triie§ti viaja a§a cum vrei tu, fara sa te
ginde§ti ce-ar spune restul lumii, dar, cind e vorba de
dragoste, devii la§a. E§ti gata sa ma arunci bucuroasa
la gunoi, numai pentru ca certificatele noastre de na§-
tere spun ca avem virste diferite.
Jackie in cerci sa se apere, dar el n-o lisa.
- Nu mai incerca s i m i minji §i s i te minji. Singura
opreli§te dintre noi este pirerea ta stupida c i nu putem
fi im preuni din cauza virstelor noastre. Tu nu-Ji permiji
s i ma cuno§ti. Ji-e te a m i s i stai de vorba cu mine, ca
nu cumva s i descoperi c i a§ putea avea §i eu un cap
de birbat, ce-i drept, pe umeri. A§a cum tu e§ti un
adult, nici eu nu mai sint un copil. Eu m-am niscut
bitrin, iar tu, Jackie, te-ai niscut copil §i v e irim in e
ve§nic copil. Niciodati n-ai s i cre§ti mare, sau, mai
bine-zis, niciodati n-ai s i imbitrine§ti. §tii care este
unul din motivele pentru care te iubesc atit de mult?
- Nu, §opti ea*
- Pentru c i m i menjii tin ir. Nu conteazi ciji ani ai,
intotdeauna vei avea prospejimea unui copil. Nu te pre-
o c u p i problemele celor din jur. Pe noi, biejii muritori,
ne apasa gindul bolilor §i al durerilor de §ale, dar tu nu
§tii ce inseamni. Nu le ai §i nu le vei avea niciodati. Tot
 97

timpul te ginde§ti sa faci numai ce vrei §i cind vrei tu.

Daca vrei sa zbori, zbori, chiar daca aljii T|i spun sa n-o
faci. Am fost turbat de gelozie pe Charley. §tia exact
cum e§ti §i a simjit cum trebuie sa procedeze, ca sa te
inhate. Tu i-ai fost recunoscatoare, dar el §tia ca ar fi
trebuit in genunchi sa sgrute pamintul, pentru ca a avut
prilejul de a te intilni §tia ca-i vei purta de grija §i se
amuza cind o faceai. Tji cunoftea valoarea foarte bine.
WiNiam ofta.
- Inainte de a pleca, Charley §i-a trecut mina prin
parul meu §i mi-a spus: „Mai mult noroc, data viitoare,
pu§tiule!“ Pentru el ai fost un premiu §i acum e§ti ne-
prejuita.
Figura lui n o b ili era schimonosita de un zimbet plin
de disprej. Felul in care o privea de sus in jos o fkcu
sa-i fie ru§ine de ea insa§i.
- De fapt, ai fost neprejuita. N-a§ fi crezut niciodata
ca s-ar putea intimpla, dar ai imbatrinit, Jackie. Ai de-
venit o femeie batrina.
El ramase in faja ei un moment, de parca ar fi
a§teptat ceva. Poate se gindea ca ea i§i va inlanjui
brajele in jurul lui, spunindu-i ca n-a imbatrinit, iar ca
dovada era dorinja ei de a trai cu un barbat cu zece ani
mai tinar ca ea. Dar Jackie n-ar fi fost in stare sa faca
a§a ceya. Pur §i simplu nu putea. Nu conta ce i-a spus.
Cind il privea, il vedea pe micul Billy Montgomery
pina nu scapa de aceasta imagine, n-ar fi fost capabila
sa vada in el aitceva decit un copil.
Dupa un lung moment de tacere, el spuse in sfir§it:
- Bine, Jackie, ai ci§tigat! Sau poate am pierdut
amindoi? Ofta din adincul sufletului. Imi impachetez §i
plec de aici, imediat.
Ea ramase neclintita. Pe de o parte, era trista, dar,
pe de alta parte, u§urata. Nu va mai avea indoieli, nu se
va mai chinui. Nu-i va mai urmari prin casa trupul tinar,
98

puternic, nu va mai zace treaza, Tn pat, pentru a-i

asculta orice zgomot.
CTnd plecase de acasa, Jackie voia sa se plimbe, o
plimbare lunga, Tn timp §i spajiu. N-ar fi putut sa-l vada
parasind casa. Simjea ca trebuie sa prelungeasca, pe
cTt posibil, momentul cTnd se va Tntoarce §i va intra Tn
apartamentul goi.
De§i nu pITngea §i ar fi putut sa vada Tncotro merge,
Jackie parea ca nu se uita pe unde calca. Poate ca era
mult prea adTncita Tn ginduri. Indiferent de cauza, Tnsa,
nu sesiza Tn faja ei un povirnif abrupt, adTnc, sapat Tn
stinca de cursul unei ape, ca o groapa, Tn care se
adunasera, Tn timp, resturi ruginite de fier vechi.. Agila
de felul ei, Tncerca sa se agaje de ceva, dar piciorul
calca pe un bolovan ce se rostogoli Tn prapastie, iar ea
cazu. Nu alunecase prea jos. Se oprise Tn mijlocul unei
gramezi de fiare ruginite, care fusesera odata un Ford.
Buimaca, T§i scutura capul, apoi verifica mental da­
ca n-are vreun os rupt. Era Tntreaga n u p ajise nimic.
Nu-§i putu stapTni un zTmbet de u§urare. Inca zTmbind,
T§i trecu mTna peste frunte §i simji ceva fierbinte §i lipi-
cios, care ng putea fi aitceva decTt sTnge.
I§i trase repede mTna fi vazu ca era de asemenea
plina de singe, tn palma dreapta, avea o rana adTnca. in
jurul ei numai margini ascujite de metal ruginit. Se
taiase Tntr-una din ele. „Tetanos“, Ti trecu imediat prin
minte.
- Jackie!
Nu o surprinse vocea lui William, strigTnd-o cu
Tngrijorare. Ca §i Tn copilarie, el simjea cTnd Jackie avea
nevoie de ajutor. Indiferent unde s-ar fi aflat, el o gasea
Tntotdeauna.
- Aici, striga ea, Tn sus, catre marginea gropii, dar
vocea Ti era stinsa, mai mult o §oapta. Suna slab §i fara
putere, ca §i cTnd Jackie era o umbra, nu o fiin|a reala.
 99

Din fericire, William o auzi, tnsa, §i aparu la marginea

gropii, cam deasupra capului ei, cu spatele spre soa-
rele care apunea, privind tn jos, spre ea.
Ptna a-i vedpa figura lui William, Jackie nu-§i imagi-
nase cam ctt de rau arata. El era palid. Privindu-se, ea
descoperi ca era plina de stnge, pe bluza, pe pantaloni,
probabil §i pe faja, iar rana de la mtna continua sa
stngereze. Din palm i, i se scurgea permanent un piriia§
de stnge ro§u §i fierbinte.
Jackie tnchise ochii pentru o clipa, destul tnsa si-1
faca pe William sa s a ri jos peste firul de apa care vtjtia
pe funduj prapastiei. Lui Jackie i se pirea ca e foarte
departe. N auzi cum i§i da drumul de pe marginea pra­
pastiei, cum sare peste sttnca. Ca prin vis, ea ztmbi,
tntrebtndu-se d a c i sttncile nu s-au dat la o parte din
drumul lui.
- Jackie, spuse el tncet, treze§te-te! M i auzi? Tre-
ze§te-te!
- Nu dorm, rispunse ea, dar se simjea ciudat, ca §i
ctnd s-ar fi aflat tn afara trupului ei. Parci mi s-a mai
intimplat o d a ti ceva asem initor, spuse ea ztmbind. Ai
de gtnd sa ma salvezi, din nou?
- Ihm, fetijo. fntinde-mi mtna, s i te scot de aici.
Ea ztmbi, auzindu-l c i-i spune „fetiJo“ . Charley obi§-
nuia s-o strige a§a. De fapt, cei mai mulji dintre barbajii
pe care-i cuno§tea foarte bine ti spuneau, ctteodati,
„fetiJo“. Vag, t§i d id e a seama ca William vine spre ea.
Ctnd ti auzi fo§netul hainelor, t§i deschise ochii larg, pe
ctt putea. William era cu pieptul sau lat, musculos, dez-
goljt. Pielea neteda, fierbinte, lipsita de par, arita mi­
nunat.
- A sculti-m i Jackie, spuse el. Ai pierdut muJt singe
§i s-ar putea s i le§ini. A§ vrea aduni puterile §i s i
incerci s i faci ce-Ji spun. M i tnjeU^i?
Ea d id u afirmativ din cap, ztmbind u§or. Se sperie,
100

insa, cind il vazu ca ii leaga incheietura miinii folosind o

fifie ru p ti din cama§a lui. Pina atunci nu simjise nici o
durere, dar manevra asta ii aminti ca e ranita.
- Te doare? intreba el.
- Da, veni raspunsul, de§i ea incerca sa braveze.
- E bine. Durerea o sa te Jina treaza. Acum, am sa
incerc sa te ridic §i sa te due la un doctor care sa te
coasa. -
- N-am nevoie de nici o cusatura. Pe cuvint. E doar
o zgirietura mai adinca. 0 mica taietura. E suficient un
plasture.
- f ricoaso! ii spuse, in timp ce o urea pe umarul goi
§i incepu sa urce malul.
Jackie se gindi ca tot corpul ei era cit un umar de-al
lui. Era pe punctul de a le§ina, iar mina incepuse s-o
doara rau.
- Daca tatal tau te concediaza, Ji-ai putea gasi de
lucru, salvind cuconijele distrate. Mai rau ar fi de gar-
deroba ta. William, nu-i a§a ca sint al naibii de grea?
Aproape ca murmura ultima remarca, sperind ca el
sa-i spuna ca nu este grea deloc.
- Da, esti. Araji destul de subjire, incit s-ar putea
crede ca e§ti u§oara, dar nu e§ti deloc. E§ti foarte grea.
La ce putea sa se a§tepte de la un barbat, care-i
a§ezase totul, dupa dimensiuni, in dulapurile ei din
bucatarie? Sa aiba fantezie?
- §tii ceva, pot sa merg §i singura! Mi-am taiat mina,
nu piciorul, iar acum ma simt chiar mai bine. Daca sint
prea grea pentru tine, pot merge §i singura.
- Nici gind! ii raspunse scurt William.
Cind ajunsera la albia riului. se astepta ca el s-o
lase jos, dar sa in§elase. O ridica in braje §i porni cu ea
spre casa.
Se simjea mai bine, cu excepjia durerii din mina
care era tot mai puternica §i incepuse sa se intinda in
 101

tot corpul. Brajele ii atirnau la spatele lui William, iar

mtna Ti era atit de plina de singe, incit nu reu§ea sa
vada taletura. Se imbarbata, insa, spunindu-§i ca nu
putea fi prea adinca. De fapt, nici n-avea nevoie de un
doctor. Pujin sapun, un bandaj bine strins §i gata!
Ca §i cind i-ar fi citit gindurile, William ii spuse:
- Nu discut! Te coase!
Cu o grimasa, ea i§i lasa mina sa-i Cada fara s-o mai
priveasca.
Trei ore mai tirziu, cusuta, bandajata ca intr-un
costum din Hong Kong, dupa expresia ei, a§ezata pe
pat, Jackie se simjea ca ultimul prost. Cum reufise sa
fie atit de naroada, inert sa alunece de pe marginea
unei prapastii?
In timp ce-§i contempla prostia, u§a de la dormitor
se deschise, iar William intra ducind o tava cu mincare,
pe care i-o a§eza pe genunchi.
- Supa de pui, crutoane, salata, limonada §i bu-
dinca de ciocolata, ca desert. Maninca, sa te fact
bine.
- Zau, Billy, pot sa ma hranesc §i singura. Te porji
cu mine, de parca am §i facut febra tifoida. Am sa ma
dau jos din pat §i...
In timp ce William o privea cu o expresie ingadui-
toare, ea incerca sa se ridice. Imediat, simji insa ca o ia
amejeala. I§i duse dosul palmei la frunte, cu un nobil
gest Victorian, §i cazu inapoi in pat.
- Ce spuneai? Nu-i a§a ca nu-Ji este r§u? E doar o
mica taietura, ceva mai mult de douazeci §i §ase de
copci, iar cu singele pe care'l-ai pierdut ai fi ingra§at
trei vampiri o luna de zile! Ce mai stai in pat? Urca-te in
avion §i fa ni§te viraje!
Jackie i§i dadu seama ca merita din plin sarcas-
mul lui. §i, pe deasupra, se mai purtase §i ca un
bebelu§, in.tim p ce era cusuta. Tinarul Blair sosise
102

acasa, la volanul ma?inii mari cTt un avion, a domnului

Montgomery.
In clipa Tn care-1 vazu, Jackie Tncepu sa Jipe s-o lase
Tn pace, cu acele lui cu tot.
TTnarul Blair - numit a§a de mama sa, pentru a face
distincjie Tntre el §i tatal sau, tot doctor - clipi la ea de
citeva ori, apoi se Tntoarse catre William, nedumerit.
- Coase-o! 0 Jin eu!
§i chiar a§a au §i facut. William o Jinea bine Tn
brajele sale puternice §i o alinta ca pe un copil, Tn timp
ce tTnarul Blair Ti punea copcile. William Ti mTnglia parul
§i Ti punea tot felul de Tntrebari absurde despre avioane.
Cauta sa-i distraga atenjia, enervTnd-o sau stTrnindu-i
risul. PTna la a douazecea copca, a mers cum a mers.
Dupa aceea, Tnsa, Tntrebarile sTciitoare ale lui William
s-au adaugat la durerea tot mai accentuata, aducTnd-o
Tn stare sa-i spuna:
-W illiam Montgomery, habar n-ai de avioane! Dupa
tot ce §tii despre zbor, ar trebui sa ramTi la faza de
avioane de hTrtie. N-ai nici o chemare pentru ma§inile
zburatoare.
- De ce nu participi la cursa Taggie? Ti riposta ime­
diat, TncercTnd sa nu piarda ocazia de a scoate de la ea
taina pe care i-o ascundea.
- Pentru ca... A! Ce par§iv e§ti! E§ti mai rau decTt un
ac chirurgical! Bine ca mi-am dat seama care era
scopul flecarelii tale!
TTnarul Blair nu-i dadea atenjie, continued sa-i coa-
sa mTna. Aproape terminase.
- E o ranfi foarte urTti, Jackie, §i te sfatuiesc s§-Ji
folose§ti crt mai pujin mTna, m icar cTteva zile. Trebuie
lasata sa se vindece. Asta Tnseamna ca nu vei mai
zbura un timp.
-D ar...
• William o Tntrerupse.
 103

- Am eu grija de ea.
- §i de un pu§tan ca tine, cine are grija? §opti ea
printre dinji. Durerile erau a§a de mari, TncTt nu mai
jinea cont de ce vorbe§te sau pe cine jigne§te.
William nu pSrea sa se sinchiseasca de remarca
rautacioas§.
- Am angajat o virgina de optsprezece ani sa-mi
schimbe scutecele. Ai ceva Tmpotriva?
Jackie simji ca ro§e§te. Prefera sa-l priveasca pe
tTnarul Blair cum Ti coase mTna. El nu-§i ridica privirea,
dar Tl simji ca zTmbe§te. William insinua ca ar fi geloasa
§i ca ei doi sTnt amanji, ceea ce, bineTnJeles, era de­
parte de adevar. Ar fi putut sa-i explice asta doctorului,
dar nu-§i gasea cuvintele.
Dupa ce operajia lua sfir§it, iar Jackie T§i putea lasa,
Tn fine, mTna pe patura, simji ca o cuprinde furia,
vazTndu-l pe doctor ca-l ia deoparte pe William §i ca Ti
vorbe§te, de parca i-ar fi fost soj sau chiar tata.
- Ai grija sa stea liniftita. O sa se simta mai bine
peste o zi sau doua, dar trebuie sa se menajeze, Tn
continuare.
- Desigur, Tl auzi pe William spunTnd, ca §i cTnd era
de la sine Tnjeles ca acest tTnar, acest foarte tTnar bar­
bat, o va Tngriji.
LuTndu-§i foarte Tn serios atribujiile, William Ti prega-
tise masa §i insista sa manTnce.
- Nu mi-e foame! spuse ea, realizind ca se poarta
ca un copil rizgTiat.
William statea Tn picioare ITnga patul ei, privind-o de
sus.
- Bine, spuse Tncet. Faci cum crezi. Pentru urma-
toarele zile, voi angaja atunci o asistenta care sa te
Tngrijeasca. Nu te pot obliga sa ma ascu|Ji.
- Dar pot sa-mi port §i singura de grija, zise ea
sfidator.
104

- Chiar a§a s£ fie? intrebS el, arcuindu-§i o sprin-

cean§. Cum ai de gtnd s5-Ji speli pSrul, doar cu o
m ini? BSnuiesc ca n-ai sa-l la§i a§a, plin de singe us-
cat? S-ar putea sS te n3p£deascd mu§tele. Dar ce mai
conteazS? E§ti putemica, le poji goni. Cum te hrS-
nefti cu o m ini? In casa asta nu exista mincare nici
pentru un pe§ti§or, cu atit mai pujin pentru o femeia
flSmindS. Cred ca mai bine a rfi sS chem o asistentS.
Mi se pare cS am auzit pe cineva cS domni§oara
Norton e liberS.
La acest nume, Jackie pSli. Domni§oara Norton era
co§marul oric§rui copil: mare, puternica, cumplit de
severa §i ursuza. Se nSscuse batrina. Avea pdrul gri-
argintiu, se imbrSca complet tn alb §i pgrea de cin-
cizeci de ani, inca din ziua na§terii, care se pare ca
fusese cam cu un secol inainte de venirea pe lume a
lui Jackie.
- Eu... Oh! N-ai putea s$ chemi pe altcineva? De
pilda, pe drSgSla§a domnifoarg Patterson?
- Ctteva mSmici din ora§ au descoperit c§ siropul
pe care-1 dSdea copiilor era de fapt whisky curat.
Atunci, i-au sugerat s§-§i giseascd fericirea In alt ora§.
De un lucru, tns§, s§ fii sigurS. Fie cd o voi chema
pe domni§oara Norton, fie c§-Ji vei gSsi tu singurS o
asistentS, eu voi continua sa-Ji port de grijS. in nici un
caz n-am sS te las aici, sa te descurci tu, de capul t§u.
Chiar dacS nu meriji sa te ingrijesc, dupa tot ce mi-ai
facut azi, nu te pot lasa singura.
El i§i lasa capul intr-o parte.
- De fapt, ce ai tu impotriva mea, Jackie? Am avut
vreo comportare necuviincioasa fata de tine? Ji-am
spus vreodata ceva care sa te duca cu gindul la intenjii
obscene, in legatura cu tine?
- Nuuu, zise ea, folosindu-§i intreaga voinja de
care era capabila, ca sa nu ro§easca. Jinind cont ca
 105

pierduse atft de mult stnge, era de mirare c§ mai putea

ro§i.
- Atunci, ce am gre§it? Poate crezi ca Ji-am facut
avansuri? Dupa ctte tnjeleg, mS consideri permanent un
copil - mereu tmi aminte§ti acest lucru. Atunci, cum ar
putea copilul care stnt s5 facS toate lucrurile de care tu
m§ crezi capabil? Mai mult, tu e§ti o femeie batrina, nu-i
a§a?
- Da, spune ea cu indoiaia. A§a cred. Adica, de-
sigur, ai dreptate.
- Ei bine, Jackie, voi fi sincer cu tine. Stnt un Mont­
gomery, s§ nu uiji niciodata. Chiar ai -lipsit attt de mult
din ora§, tnctt ai uitat renumele familiei mele? Crezi ca
stnt tn stare sa-i fac ceva unei femei, ctnd e limpede ca
lumina zilei ca nu-mi suporta dectt cu greu prezenja?
Azi ai p§Jit:o urtt, incercind sa-mi araji ca nu m i vrei.
Mi-ai demonstrat ca preferi s i pui capat unei prietenii
de o viaja, decit s§ ma §tii tn preajma ta. §tii cum m-ai
facut sa ma simt in dupa-amiaza asta?
- Ai fost destul de explicit tn privinja asta, spuse ea,
Incercind sa nu-§i mai aminteascS tot ce-i spusese el.
Nu se simjise niciodata attt de neinsemnata, de mes-
chinS.
- Ei bine, tu te-ai purtat urtt, iar eu Ji-am ripostat cu
armele mele. M-ai f§cut sS tnjeleg clar ca nu ma vrei,
nici acum, nici mai tirziu, pentru cS ve§nic eu voi fi
pentru tine doar un copil. Asta el
Ea incerca sS-i citeascS expresia fejei, dar nu reu§i.
De mic copil, Billy era de nepatruns. De§i era perma­
nent dupa ea, Jackie nu §tiuse niciodata daca el o
placea sau se gindea la ea doar ca la o ciudajenie.
- Uite §i acum ai nevoie de ajutor,,iar pentru mine e
foarte u§or sa Ji-I dau. Tinarul Blair a spus ca poji sa-Ji
mi§ti mtna abia peste o saptamina. Am sa fac tot ce vrei
tu. Ramin aici, sau plec §i platesc pe cineva care sa te
106

ingrijeasca, daca vrei tu. In caz ca ramtn, vom fi in relajii

de...
El zimbi.
- tji aminte§ti de vremurile ctnd imi erai guvernanta?
Poate ca acum pot sa-Ji intorc favoarea. Am sa fiu gu­
vernanta ta. Nu crezi ca e un schimb cinstit?
- Eu... nu §tiu, tncerca ea sa raspunda. Toata partea
dreapta a trupului o durea, fusese lovita §i ranita, parul
Ti era plin de praf §i de singe Tnchegat §i ii dadea min-
carimi enervante, iar, pe deasupra, era foarte, foarte
obosita. Nu voia sa ia acum nici o hotarire. Tot ce-§i
dorea era sa se spele §i sa doarma.
- Hai, vino, spuse el, prinzind-0 de mina sanatoasa
§i ridicind-o din pat. Nu te poji gindi, acum. E cazul sa
faci o baie, trebuie sa-Ji spal parul §i dupa aceea sa
dormi.
- Nu ma gindesc sa...
- Rareori o faci! Tu intii acjionezi §i dupa aceea
g?nde§ti...
Cind reufi sa se ridice in picioare, in faja lui, el o .
privi in ochi.
- Jackie, tu chiar crezi ca sint genul de baiat care sa
profite de o femeie atunci cind e ranita §i are dureri
mari?
Ceva, din modul lui de exprimare, o facu sa se
incrunte. Poate erau de vina cele doua cuvinte, „baiat“
§i „femeie“ , puse alaturi. Dar, indiferent ce o deranjase,
§tia sigur ca el n-ar fi profitat de ea. Nu era genul de
barbat care sa infrico§eze o femeie.
- Nu poji tu sa-mi speli parul. Ma spal §i singura.
- Nu cred sa reu§e§ti cu o singura mina.
Tot ce spunea §i facea avea darul s-o deruteze.
Poate n-ar fi trebuit sa-l compare mereu cu Charley, dar
el fusese singurul barbat pe care-1 cunoscuse cu ade­
varat.
 107

Charley avea o figura viguroasa, de tata, dadea

ordine, lua decizii, spunea „nu“ mai des decit „da“, dar,
ca mama, era cel mai rau. Muljumita Celui de Sus,
Jackie avea o sanatate de tier, fn pujinele cazuri ctnd
fusese bolnava, Charley se plictisise §i pjecase de
acasa, mai Tnainte ca ea sa se fi Tnsanato§it. I§i amintea
ca odata, avea febra mare, era §i foarte slabita. Cu
toate acestea, a fost nevoita s§ mearga la bucatarie
sa-§i desfaca singura o conserva de supa.
Poate ca barbatul pe care-1 cuno§ti cel mai bine in
viaja Tji formeaza parerea despre cum ar trebui §i, cum
n-ar trebui sa fie un barbat. lata de ce acum ea se
Tntreba daca se cadea ca un barbat sa spele parul
unei femei. Ceea ce, desigur, era absurd. Daca bar­
batul face treburi „rezervate femeilor“ , T§i pierde parjile
trupului care reprezinta barbajia? Sau i se usuca §i
devin inutile? BineTnJeles ca nu. Era foarte adevarat ca
singurii barbaji din viaja ei, tatal §i sojul, T§i petre-
cusera viaja stTnd Tn fotoliu, pretinzTndu-i ei sa-i ser-
veasca tot timpul cu diferite treburi. §i probabil ca
asta a§tepta ea de la barbaji, femeia trebuia sa dea,
iar barbatul, s§ primeasca; iar cTnd barbatul era cel
care dadea, era cam... nu era bine, sau nu era pe
de-a-ntregul barbat.
William T§i Jinea brajul Tn jurul umerilor ei, Tntr-un fel
camaraderesc, nesexual §i, de aceea, atingerea lui o
deruta. Azi-dimineaja, Jipase Tn gura mare ca o iubea,
ca a iubit-o, dar acum, parea ca nici n-o mai place,
macar. Totufi voia s-o duca Tn baie s§... sa ce?
- Hai, nu te mai gTndi atTta, zise William, Tn timp ce
deschidea u§a baii. O lasase pujin singura, cit s3 ia un
pahar de apa §i o pastila dintr-un flacon. Puse apoi
paharul pe marginea chiuvetei.
- Uite, ia asta.
-C e e s te ?
108

- Ar putea fi un medicament facut dintr-o iarba

foarte veche, gasita Tntr-un mormTnt din America de Sud
§i care o face pe femeie sa execute orice-i cere bar­
batul. Sau, ar putea fi un analgezic, care te poate face
sa simji mai putin durerea din mTna. Tu ce crezi?
Jackie lua pastila fara nici o umbra de zimbet §i o
Tnghiji cu pujina apS.
- Ei, bravo! Acum scoate-Ji bluza asta, patata de
sTnge.
Jackie deschise gura sa spuna ceva, dar renunja.
Purta sutien care-i mai acoperea pujin partea de sus a
corpului. §i, de fapt, aparuse de nenumarate ori Tn
tricouri decoltate, vara, Tn public. Era vreo diferenja?
Brusc, William Ti cuprinse umerii §i o Tntoarse cu faja
spre el, nas Tn nas.
- Jackie, nu sTnt un violator. Nu sTnt genul de barbat
care sa profite de o femeie care a fost ranita §i a pier­
dut mult sTnge. Nu sTnt... nu sTnt a§a de domic de o
femeie, TncTt sa recurg la trucuri, pentru a o dezbraca.
Tot ce vreau e sa-Ji spal tonele de sTnge uscat de pe
tine. Araji oribil §i ai Tnceput sa miro§i urit. Acum, fii
amabila §i scoate-Ji bluza. Poji sa te acoperi cu un
prosop, ca sa nu te vad eu. Oricum, Tnsa, trebuie sa te
spal.
. Pastila Tncepuse sa-§i fac§ efectul: durerea era
mai putin acuta, iar ea Tncepuse sa se simta amejita.
ZTmbind u§or, Tncerca sa-§i descheie bluza, dar Ti
era greu, cu o singura mTna. O fulgera o durere puter-
nica, Tn momentul cTnd Tncerca sa-§i fojoseasca mTna
bandajata. Tn final, William Ti descheie nasturii §i Ti
scoase bluza. Dup§ aceea, nu mai avu nici o proble­
ms cu ea.
Cu un minut Tn urma, era o femeie de treizeci §i opt
de ani, acum Tnsa, un copil murdar ca un purcel, aple-
cata deasupra unui lighean, ca sa fie spalata pe cap.
 109

Jackie constatase ca este cel mai senzual lucru din -

lume sa fie spalata pe cap de un barbat. Cind mergea
la coafor §i-i spala parul o femeie, aceasta i§i facea
bine meseria, dar era ve§nic grabita, pentru ca alte
§ase cliente i§i a§teptau, aliniate, rindul la spalator.
Miinile puternice ale lui William Ti masau pielea
capului. N-avea unghii care s-o zgiriie, nu se grabea, nu
parea ca ar dori sa termine prea repede. Pastila contra
durerilor o facea sa se simta amejita, ca un pahar de
bautura, dupa o zi grea de munca. De§i nu bause, i§i
pierduse sobrietatea. Se simjea relaxata, se incalzise,
iar masajul facut de William ii dadea o stare de piacuta
u§urare. Degetele lui ii mingiiau cu ginga§ie pielea
capului, apoi mu§chii de la git. Parea ca §tie precis
care mu§chi era incordat, unde sa maseze, ca s-o
relaxeze. *
Parca prea repede, el ii clati parul pentru a doua
oara, ii infa§ura capul cu un prosop, ca unei actrije de
cinema, apoi o ajuta: sa se ridice.
- Ma due s§ umplu cada, pina cind te schimbi §i-Ji
pui halatul.
Spunind acestea, se intoarse cu spatele la ea,
rasucind robinetele de la cada. Dupa citeva clipe de
ezitare, Jackie i§i scoase hainele bajoase de murdarie,
i§i lua halatul din cuierul din spatele u§ii §i il puse pe
ea. Cind William se intoarse spre ea, cada era plina cu
apa fierbinte din care se ridicau aburi, pe deasupra, cu
un strat gros de douazeci de centimetri de spuma.
Daca plonja sub acest strat gros §i opac, ar fi fost
complet ascunsa privirilor.
- Ma due sa mai aduc ni§te prosoape. Tu, intra in
cada. §i ai grija s§ nu-Ji uzi bandajul. Inainte de a pleca,
el stinse lumina. Baia ramase iluminata slab doar de
lampa din dormitor.
Dupa ce el parasi baia, Jackie i§i scoase halatul §i
110

intra tn apa fierbinte. Nimic nu era mai piScut decft o

cada plina ptna la refuz cu apa fierbinte, acoperita
cu spuma u§oara §i parfumata. Rareori i§i permisese
placerea de a se fmbaia Tntr-o cada. Rareori avea timp
pentru a§a ceva. Dar, de fapt, ea facea foarte rar
asemenea lucruri, care i se pareau decadente §i inutil
de senzuale. Putea sa se cureje foarte bine sub du§,
fara a mai consuma atfta timp, ap§ §i sapun.
tnchise ochii, lasfnd caldura din apa sa-i patrunda
prin piele, pina la oase. Spuma de baie fusese un ca-
dou de la Terri, facut cu doi ani tn urma, de un Craciun.
Dupa parerea vei, o femeie singura T§i poate permite
acele lucruri delicioase, cum ar fi sa leneve§ti fntr-o
cada plina cu apa fierbinte. Jackie, insa, nu deschisese
niciodata flaconul. Mirosea ca un co§ule| cu caise
proaspat culese, coapte de soare, dulci §i zemoase.
Era aproape adormita, ctnd William deschise tncet
u§a, ujttndu-se dupa ea. Jackie t§i tntoarse capul §i-i
ztmbi. Ii ztmbi §i el, apoi tnchise u§a.
Adormise, ctnd el s-a tntors, dupa o jumatate de
ora. tncepu sa-i spele fa|a. Ctnd deschise gura sa
obiecteze, el ti spuse:
- Fara proteste!
Atunci ea se las§ din nou pe spate, tnchiztnd ochii.
Era prea somnoroasa, prea relaxata, ca sa se mai gtn-
deasca la ceva. El fi spdla sfngele fnchegat de pe fa|a §i
de pe gtt, apoi mfna sttnga, nebandajata. Apoi el trecu
la capatul cazii, se a§eza pe margine, fi scoase un
picior din apa, fncerctnd sa i-l s§puneasc8. Senzajia era
teribila. Baia slab luminata §i masajul delicat al picioa-
relor, tn apa fierbinte, mirosul aromat al spumei de baie,
tn combinajie cu pastila, o faceau pe Jackie sa se simta
minunat. Toata viaja fusese nevoita sa munceasca §i
niciodata nu avusese timp sa se bucure de ceva. tntot-
deauna avusese drept scop tntrejinerea familiei.
 I ll

CTnd William termina mesajul, ea Ti zimbi. Era atit de

frumos, Tn lumina slaba care venea din dormitor!
- IJi muljumesc, Ti §opti, Tn timp ce se mi§ca spre
cuier sa-§i ia un prosop alb §i pufos.
- Ie§i din apa. Te §terg eu.
In timp ce rostea aceste cuvinte, el T§i Tntoarse capul
Tntr-o parte §i T§i Tnchise ochii. Jackie ie§i din apa, fara
nici o tragere de inima. Spuma Ti mai stralucea pe piele.
El o Tnfa§ura Tn prosop. Brajele Ti Tnlanjuiau trupul
prin prosop §i era absolut normal ca aceste braje s-o
Tnlanjuiejn timp ce el Ti §tergea spatele cu un capat de
prosop. In loc sa se relaxeze, ea tremura.
- fi-e frig?
- Nu, §opti §i se trezi punTndu-§i capul pe umarul
'u'-„
IndepartTndu-se de ea, el Ti ridica barbia cu vTrfurile
degetelor.
- Ai transpirat. O a§eza apoi Tn pat §i, stTnd Tn
picioare, linga ea j i Tntinse o pijama roz.
- Imbrac-o. Te-a§ ajuta, dar ai sa-Ji aduci aminte
mTine dimineaja §i ai sa ma ura§ti.
Ea izbucni Tn ris. In timp ce ef era ocupat sa-i aran-
jeze articolele de cosmetica pe toaleta din faja oglinzii
Tntr-o ordine precisa, ca la armata, ea intra Tn pijama,
apoi se strecura, muljumita, Tn pat.
- E mult mai bine a§a, Ti spuse el Tn timp ce-i tragea
paturile pTna la barbie.
- Ai Tnvajat de la guvernanta cum sa te porji §i cum
sa faci baie cuiva? §opti ea.
William o privi cu asprime.
- Guvernanta mea. avea o idee originala despre
baie. Striga „Foc!“ §i punea furtunul de incendiu pe
noi.
Jackie chicoti.
- Nu-i adevarat!
112

- Pe cuvint de onoare! §i nu ne invelea niciodata

la culcare. Spunea Jn pat!“ §i alergam ca din pu§ca.
Daca vreunul din noi indraznea sa nu se supuna, ne
lega de picioare §i ne atirna de balcon, pina cind ne
revizuiam atitudinea faja de somn.
- Nici asta nu e adevarat!
- Ba da! Ji-o jur!
- Trebuie sa fi avut §i o latura buna guvernanta ta.
Nu cred ca era chiar un monstru!
- Mmmm, da- Era unicat. Habar n-avea ce era acela
un program. Cind eram cu ea, puteam minca cereale la
prinz §i came la micul dejun. §i nu incerca niciodata sa
ne sileasca sa fim altfel decit eram.
- Ei? spuse ea, prinzind curaj.
- Uneori, parinjii au idei invechite in legatura cu
copiii lor. Ei au impresia ca toji sint la fel. Alcatuiesc
portretul unui copil ideal §i se striduiesc sa-i faca sa
semene cu el. Daca nu-i plac sporturile, parinjii ii spun:
..Trebuie sa ie§i afara §i sa joci fotbal!" Daca piciului ii
plac jocurile in aer liber, ei spun: „De ce nu stai in casa,
sa mai cite§ti o carte?" Indiferent cum ar fi copilul, ei vor
altfel.
- Dar guvernanta ta nu era ca ace§ti parinji, nu-i
a§a?
- Nu, nu era. Ti placeau, sau nu-i placeau oamenii,
pentru felul lor adevarat de a fi. Nu incerca sa-i
schimbe.
Jackie considera ca discujia era foarte interesanta
§i ar fi vrut grozav de mult s-o continue, dar pica de
somn.
- N-a incercat sa te schimbe? §opti ea, cu ochii
inchi§i.
- Nu. Nu se plingea niciodata, ca sint... cum sint. Nu
se plingea ca nu sint ca alji copii, pentru ca nici ea nu
era ca altii. Tnjelesese ca fiecare e facut sa fie diferit de
 113

celalait.
- O nepotrivire. Voi doi nu va potriveaji. Vocea
de-abia i se mai auzea.
- Nu, dimpotriva, eram, fiecare, un unicat. Se apleca
§i o saruta pe frunte. Acum, dormi §i poate ca Zina
Buna, Tji va aduce tn noaptea asta ce-Ji dore§ti tu cel
mai mult.
Ea adormi cu zfmbetul pe buze. El stinse lumina §i
ie§i din camera.
 A doua zi dimineaja, c?nd se trezi din somn, Jackie
T§i dadu seama imediat ca mina dreapta ti puiseaza
puternic §i ca are stomacul teribil de goi. In primul rind,
simji ca este prea slabita pentru a se putea da jos din
pat. Incet, deveni con§tienta de zgomotul surd care
venea din direcjia bucatariei.
Curiozitatea o facu sa-§i depa§easca starea de
letargie. De la bucatarie veneau tot felul de arome Tm-
bietoare, pe care nu reu§ea sa le identifice: pui, zarza-
- vaturi, piine calda §i ceva care aducea a cidru fierbinte,
de mai. Se ridica §i pleca dupa miros.
William tocmai ie§ise din bucatarie. Statea pe micul
pavaj din dale de piatra §i me§terea ceva. Cu picioarele
departate, curaja cu o mica rindea o u§a scoasa din
titini.
Razele soarelui patrundeau in bucatarie, prin per-
delele din dantela alba, ca o spuma, iar masa rotunda
din lemn de pin era Tncarcata cu platouri cu mincare,
acoperite.
II privi. Spatele puternic i se contura prin bluza de
bumbac de un albastru pal. Minecile Ti erau suflecate.
Miinile puternice, osoase, minuiau rindeaua pe conturul
u?ii, cu o mi§care, ca o mingiiere. Jackie ?§i netezi parul
cu mina. Rezista tentajiei de a se Tntoarce in dormitor
 115

ca sa-§i aranjeze faja §i parul, poate chiar sa-§i faca

unghiile. Se sili sa ramTna pe loc. N-avea chef sa para o
femeia prostuja §i cocheta.
i- Ce faci? tl Tntreba.
El se Tntoarse spre ea, zTmbindu-i cu un suris lu-
minos, ca razele soarelui.
- Repar ceva. Sprijini u§a de peretele casei §i se
Tndrepta spre ea.
- la sa-mi vad pacienta! I§i puse cu tandreje ambele
mTini pe capul ei §i-i Tntoarse faja spre lumina.
- M-am lovit la mina, nu la faja!
- Poji citi o muljime de lucruri, privind Tn ochii cuiva.
- Ce fel de lucruri? Ca e miop? CTt a baut cu o
seara Tnainte?
- tn cazul tau, cu totul aitceva. Albul ochilor este
clar Tn dimineaja asta, spre deosebire de aseara, cTnd
era tulbure, de durere §i sperietura. Ji-e foame?
- STnt lihnita.
- Banuiam. la loc. tji pun o farfurie.
Ea Tl lasa sa o serveasca. Era a§a de pl§cut sa fii
servita de un barbat!
De aceea, nu protesta, nu-i spuse ca, de fapt, el era
musafirul ei §i normal era ca ea sa-l serveasca. tn dimi­
neaja asta, nu i se mai parea ca este musafirul ei. tn
dimineaja asta, simjea... Nu voia sa-§i scruteze sufletul,
ca sa afle ce simjea.
Statea cuminte, Tn timp ce el Ti turna cafeaua fier­
binte. Nu se lamenta nici cTnd puse zahar §i lapte, cafea
pentru copii, se gtndi ea. §tia ca azi Ti va parea gus-
toasa.
- Mic dejun sau prinz? Tntreba el. O privire scurta
spre ceas Ti arata ca era aproape ora unu, a dup§-a-
miezei.
Dormise aproape paisprezece ore. Nu-§i amintea sa
mai fi dormit vreodata, atTt.
116

- Prinz, raspunse ea. Urmari apoi cum ti umple far-

furia cu o bucata generoasa dintr-un pui prajit, Tntr-o
tava uria§a. Adauga sos, morcovi §i mazare. Presara
deasupra marar tocat. PTinea era calda Tnca. Cidrul fier­
binte de mere aromea dintr-o cana uria§a.
- Tu ai pregatit toate astea? Tl Tntreba ea, neTncre-
zatoare.
El rise.
- Nu tocmai. Salutari de la bucatarul familiei mele.
Unul din frajii mei a adus tot, cam acum o ora.
Era prea ocupata cu mTncarea, ca sa mai comen-
teze. Ignora chiar §i faptul ca William o privea, urmarin-
du-i mi§carile, cu un zimbet visator, pe faja.
- Jackie, cTt timp a trecut, de cind nu Ji-ai mai luat o
vacanja? 0 vacanja adevarata? Fara avioane, fara
nimic, care sa-Ji aminteasca de ele.
- Nu mi-am dorit niciodata o asemenea pauza. N
privi zTmbind, pe deasupra farfuriei, pe jumatate golita.
Dar tu? Cind Ji-ai luat ultima vacanja?
- Exact Tn aceea§i perioada cu tine.
Izbucnira amTndoi Tn ris.
- Ei bine, spuse el, eu sTnt Regele Cupa §i...
- Cine?
- Regele Cupa, care era Tn conflict cu Regina de
Cupa, din Alice in Jara Minunilor.
- Aha, Tnjeleg.
- In orice caz, declar ziua de azi sarbatoare. Fara
carji, fara planuri de viitor, fara....
- Fara discujii despre cursa Taggie, Ti sugera ea
repede.
- Fara discujii despre cursa Taggie. Ei, acum sa-mi
spui ce fac oamenii Tn zilele de sarbatoare?
El parea pus pe §otii.
- Pai, sa vedem... Cheltuiesc mai mult decTt T§i pot
permite. Dorm Tn locuri straine §i lipsite cfe confbrt.
 117

ManTnca mincaruri ciudate §i gretoase. Se scoala la ora

patru dimineaja §i-§i petrec faisprezece ore admirind
lucruri prea mari, prea vechi sau prea nu §tiu cum, ca
sa poata fi Tnjelese §i, Tn tot acest timp, avTnd o singura
dorinja: o noapte de somn zdravan, acasa, Tn propriul
pat.
- Suna splendid, nu-i a§a?
- Divin.
- Vreun loc anume, unde ai vrea sa mergi?
- T e referi la un loc Tndepartat §i exotic?
- Desigur.
El surise.
- Ce-ar fi sa mergem Tntr-unul din vechile ora§e
miniere, poate gasim ceva interesant de vazut, de pilda,
minereu de argint.
- Suna destul de exotic. Crezi ca ai putea sa urci,?
- Da, raspunse ea. A§ vrea sa ies afara, la soare.
MTna ranita mergea spre bine. Jackie se simjea lini§-
tita, fara Tndoiala §i neastimparul care o caracterizau.
Poate era de vina cantitatea mare de singe pierduta
ieri; poate de aceea nu mai parea ca dore§te sa-l go-
neasca pe William. Sau, poate ca, Ti era §i putin mila de
ea Tnsafi, ca atunci cTnd Jii regim §i, te scuzi pentru ca
ai stranutat §i ai putea sa fii doborTt de gripa §i nu e
bine sa mori de foame, daca e§ti bolnav. A§a ca, ma-
nTnci repede cinci porjii de Tnghejata asortata.
Simjea acum ca se schimbase ceva Tn relajiile ei cu
William.
El o salvase ieri, poate chiar i-a salvat viaja. Ar fi
putut muri, din cauza pierderii mari de singe. A§a ca azi
nu-i putea cere din nou sa paraseasca locuinja. Trebuia
sa se poarte frumos §i politicos cu el. MTine T§i va reca-
pata vigilenja, determinTndu-l sa piece. A§a ca astazi va
fi amabila cu el. §i poate ca, purtTndu-se frumos cu
William, se va comporta la fel §i cu ea Tnsa§i.
118

- Daca ai terminat de mincat tot de pe masa, hai sa

te tmbraci §i s§ mergem.
- Nu pot sa ma tmbrac singura, remarca ea sar­
castic. Auzind aceasta, el ocoli masa, se apropie de ea
§i ii deschise primii doi nasturi de la bluza de pijama.
- la incheie-i la loc, spuse el.
Jackie facu o incercare, dar o sageta o durere
ascujita prin mina, ctnd vru sa o mi§te.
William statea calm, cu o expresie de automuljumire
pe faja, in timp ce ea se straduia sa-i demonstreze ca
se poate descurca repede §i bine, chiar numai cu mina
stinga. Dupa ce i§i irosi citeva minute, ea ii scoase
limba.
§i el fusese de atitea ori copilaros.
- Pariez ca mi-ai facut schimbari ridicole in casa, cit
timp am dormit. Ce aitceva Ji-ai mai luat libertatea sa
faci, in afara de u§a de la bucatarie? intreba ea, incer­
cind sa-§i salveze demnitatea.
- Am facut pujina ordine, ii raspunse el zimbind.
Auzind acestea, Jackie se ridica brusc de la masa §i
deschise dulapurile de bucatarie. Era atit de mindra de
casuja ei cocheta, incit permanent dadea mare impor-
tanta a§ezarii lucrurilor. I§i pusese ustensilele de gatit in
dulapul de linga soba. Cele necesare pentru spalat §i
curajat erau linga chiuveta. Aparatura foloslta mai des
se gasea in dulapioare, mai in faja, iar alte lucruri, cum
ar fi dispozitivul de taiat oua, undeva in spate.
William ii schimbase tot acest aranjament. tn locul
unei aparente, dar incintatoare dezordini era acum or­
dine militSreasca. Toate lingurile din bucatSrie erau pu­
se intr-un dulap, aliniate perfect, dupa marime §i metal.
Lingurile de lemnse aflau la un loc, apoi cele emailate §i
cele de inox. Ea folosea la gatit doar o parte din ele.
Citeva erau utilizate la vopsirea §osetelor, iar cu una
curaja p£rul din conducta de scurgere. Acum, toate se
 119

gaseau la un loc. La fel §i cujitele: cujitul cu care mai

repara zidaria era linga cel de taiat piine. Ghivecele de
flori de pe pervaz erau §i ele puse dupa marime, se-
manind cu un set de papu§i ruse§ti. Pusese mu§cata
parfumata linga asparagus, Incit acum trebuia sa le
citeasca denumirea pe etichete, in loc sa le vada tul-
pinile grajioase. Noul lui aranjament o enerva §i i-ar f i .
trebuit ore intregi sa-§i rinduiasca din nou dulapurile. In
momentul acela, facu tot posibilul sa-i dea de Tnjeles
ce ginde§te despre a titudineajui aroganta, specific
masculina. Era desigur convins ca §tie mult mai multe
despre organizare decit ea §i, ceea ce era §i mai supa-
rator, ca are dreptul sa-i faca ordine Tn lucrurile ei per­
s o n a l.
li zimbi dulce. Apoi deschise, unul dupa altul, du­
lapurile §i cu mina bandajata matura jos Tntregul con-
Jinut, a§ezat cu atita rigurozitate.
La cel de-al treilea dulap, William sari de la masa,
privind-o mTnios.
- Faci asta, ca sa ma sfidezi! Ar trebui lns§ sa ai
mult mai mult bun simj tn organizarea bucatariei, de
fapt in organizarea viejii tale. Cum a§ezasem eu, puteai
gasi orice, §i orb s§ fi fost.
- Dar eu nu sint oarba, nu-i a§a? Deschise cel de-al
patrulea dulap, dar William o prinse de mina.
- Opre§te-te!
incerca sa-§i scoata mina dintr-a lui, dar el o prinse
mai puternic §i o trase cu totul spre el.
- Pentru dezoTdine, nu exista nici o scuza, remarca
arjagos William, iar Jackie incepu sa rida. Risul sau il
facu §i pe el sa zimbeasca.
- Nu te las s§ mai faci mizerie, spuse el. Cit crezi tu
ca mi-a luat sa sortez fiecare lucru, din aceste dulapuri?
- Mult mai pujin decit o sa-mi ia mie S3 le pun
inapoi, la locul lor.
120

Timp de ctteva minute, s-au jucat, mai tn glumS, mai

?n serios, de-a rSzboiui: el ti dadea la o parte mtna, de
ctte ori ea tncerca sa apuce mtnerul u§ilor de la duia-
pioare.
- §tii ceva, e§ti un caraghios! spuse ea rtzihd §i
tmpingtndu-l. Ideea ta de organizare e o prostie. Eu tmi
pun lucrurile acolo unde am nevoie sa le folosesc.
- Hail Poate ai avut de gtnd sd faci a§a! Dar, dupa
cum arat§, se pare ca le pui unde-Ji vine! Nouazeci §i
noua la sutd din lucruri le-ai TngrdmSdit tntr-un- singur
dulap, in cel mai apropiat de chiuveta. Era un chin sa
iei ceva de acolo. Lenea este organizatorul tau.
§i ce daca era in aceste cuvinte ceva mai mult dectt
un pic de adevar? Era groaznic, ctnd oamenii ajungeau
sa te cunoasca tndeajuns de bine ca sa-Ji observe gre-
§elile. Era mult mai bine tnainte, ctnd nu te cuno§teau
deloc §i Oredeau ca e§ti perfect.
- Lasa-ma sa plec, spuse tntorctndu-se spre el. In
clipa aceea, tnsa, era cu totul tn brajele lui, infrunttndu-l,
cu brajele rasucite Tntr-ale lui.
- §tii ca-mi place! ti spuse el, adulmectndu-i pielea
de pe git. Miro§i bine, a somn.
- A ce?
William ti saruta gitul. Miinile o stringeau cu putere,
apasind-o pe trupul lui. ti desparjeau doar Jesaturile
u§oare ale hainelor de interior.
- Eu... eu cred ca n-ai sa faci asta, §opti ea. Capul
ii era dat pe spate, iar ochii, inchi§i. Se gindea sa-l
opreasca.
Interveni insa pretextul cu tnghejata.
Cum ar fi putut ea sa opreasca un barbat a§a de
voinic, ctnd ea era attt de siabita, dupa accidentul de
ieri? O sa-l opreasca, tn momentul cind se va simji mai
bine.
- Jackie, e§ti attt de frumoasa! Ai idee cum araji in
 121

dimineaja asta?
- Ca §i ctnd a§ fi dormit Intr-un hambar.
- Exact. Buzele li mtngtiau lobul urechii. E§ti fierbinte
§i moale §i dulce, attt de dulce. Ai vocea pujin rSgu§it§,
iar ochii tji sint doar pe jumatate deschi§i. Miinile lui
au alunecat In jos, pe spate, pina ta rotunjimite fese-
lor, nu mai departe, raminind hotarlte in aceasta zona a
curburilor, In timp ce buzele i se furi§au spre mijlocul
gltului.
- William, eu... ah, eu cred ca..., cred ca ar fi mai
bine sa ma imbrac.
- Desigur, spuse, Indepartlndu-se attt de brusc, tn­
ctt o facu sa alunece cu spatele spre chiuveta, de care
se prinse zdravan, cu mtna sanatoasa. El se tndrepta
spre u |a bucatariei §i ramase o clipa acolo, cu spatele
la ea. li putea vedea umerii mi§clndu-se In ritmul unei
respirajii puternice, cu care Incerca sa se linifteasca.
- Eu nu cred ca ar trebui sa se mai repete, spuse
ea, fara vlaga.
- Nici eu. Vocea lui era aspra, ca §i ctnd ar fi vorbit
cu sine. Parea ca n-ar mai putea repeta ceea ce tocmai
facuse. Ctnd se Intoarse spre ea, William ztmbea din
nou. Singura schimbare vizibiia era ca pielea grtului era
pujin mai colorata dectt de obicei.
Cu un aer deta§at, William facu un pas tnainte §i, cu
Indemlnare §i rapiditate, ti descheie toji nasturii de la
pijama.
- Acum, mergi §i te Imbraca. Dupa aceea o sa-Ji
tnchei eu nasturii §i o sa-Ji leg §ireturile de la pantofi. I§i
saita capul, cu o privire rugatoare. Dar, Jackie, tncearca
sa-ti tnchizi singura fermoarele!
Ea tncepu sa rida, dar privirea lui era mult prea
serioasa.
- Am sa ma straduiesc, ti spuse solemn, in sinea ei,
Insa, deborda cu bucurie. Este tncintator sa te simji
122

dorita, se gindea ea, in timp ce aproape Jopaia spre

dormitor. La §aisprezece ani, cind barbajii te doresc,
este infrico§ator. Nu §tii ce sa faci cu ei. tji dore?ti sa
fii considerate o femeie inteligenta, care §i-a incheiat
de mult copilaria. La faptesprezece ani, vrei sa-i de-
monstrezi mamei ca e§ti un adult, ca poji avea un bar­
bat ca §i ea §i ca e§ti suficient de coapta ca sa fii in
stare sa Jii o casa §i sa ai grija de barbatul din ea, la fel
ca mama. Te deranjeaza, insa, ca tot ceea ce-l duce
mintea pe acel barbat este sa-Ji bage miinile pe sub
hainele tale. De ce oare baiejii de §aptesprezece ani nu
privesc cu seriozitate viaja §i viitorul? Ei nu §tiu ce-i
afteapta?
tn viaja, nu sint multe lucruri mai serioase, mai
oneste, mai tulburatoare, decit o fata de §aptesprezece
ani.
Dar, la treizeci §i opt de ani, nu mai trebuie sa te
afirmi in faja mamei. Cind ajungi la treizeci §i opt de ani,
ai invajat ca a Jine o casa §i a purta de grija unui barbat
nu e ceva original; e doar o rutina. Mereu ii speli cio-
rapii, te ginde§ti cu ce sa-l mai hrane§ti, iar §i iar, tot
timpul acelea§i lucruri. La treizeci §i opt de ani ai vrea
sa te simji dorita §1 te intrebi ce s-a intimplat cu toji acei
baieji de ,§aptesprezece ani care nu se puteau abjine
sa nu pipaie fetele. Tocmai cind femeia incepe sa se
relaxeze §i-§i dore§te pujina distracjie descopera ca e
casatorita cu un barbat a carui unica dorinja este sa
doarma pina la cina, apoi sa doarma pina la ora de
culcare. Ce s-a intimplat cu toata acea energie? Cu
toata acea dorinja?
Uneori lui Jackie i se parea ca barbajii §i femeile au
fost gre§it imperecheaji. Cind a fost prima data casa­
torita, ea dorea sa-i demonstreze lui Charley ci#era de
valoroasa. intelegind, prin asta, gatitul, curajatul haine-
lor lui §i, evident, zborul. Jinea atit de mult sa-l lm-
 123

presioneze cu aptitudinile ei de pilot! Dar, Tn vreme ce

lui Charley Ti pIScea sS-§i petreacS dupS-amiezele Tn
pat, ea ar fi vrut sa fie Tn avion.
Acum, dupa atfjia ani, Jackie simjea ca este acolo
unde Charley fusese cu ani Tn urma. Ea T§i arStase ei
Tnse§i §i lumii Tntregi ce poate, iar acum... acum nu i-ar
mai fi displScut sS-§i petreaca dupa-amiezele Tn pat, cu
un barbat!...
BineTnteles, T§i reamintea ea mereu, nu cu acest bSr­
bat. Acest barbat, acest foarte tinar barbat, William
Montgomery, era Tn afara dorinjelor ei. Daca §i-ar fi
dorit compania unui bSrbat, s-ar fi gTndit la cineva mai...
apropiat. Da, acesta era cuvTntuI potrivit. Apropiat, se
referea la vTrstS, la pozijia social^, la tot. Insemna un
bSrbat care s-o sprijine Tn viaja. Da, acesta era ade­
varul. Un bSrbat mai Tn vTrslS, ar fi avut Tnjelepciunea sS
ocroteascS o femeie. La acest gTnd, Jackie cIStinS din
cap. Avusese un bSrbat care-i fusese §i tatS §i soj. Nu
i-ar fi trebuit un al treilea tatS!...
Jackie dSdu din cap, sS se limpezeasca. Chiar era
amuzant, se gTndi ea. A§a cum, Tn clasele mici, elevii se
TndrSgostesc de profesoarS, William are impresia cS s-a
TndrSgostit de o femeie mai Tn vTrstS. Iar ea este sufi-
cient de maturS, TncTt sS-i facS pIScere atracjia lui, nu-i
a§a? Sa-i facS pIScere §i sS o foloseascS.
ZTmbi, simjind cS ea era acel adult, matur. I§i dSdu
toata silinja, sa-§i scoatS pijamaua §i sS Tmbrace o pe-
reche de pantaloni de gabardinS moale, o bluzS de
mStase sinteticS cu buzunare aplicate §i o jachetS ma­
re, albS, pusS pe umeri. f§i Tncheie fermoarul de la pan­
taloni, dar i-a fost imposibil sS-§i Tncheie nasturii. l-a luat
ceva mai mult decrt Tntr-o zi obi§nuitS sa-§i aranjeze
pSrul §i faja, dar T§i acordS circumstanje atenuante,
pentru asta. Orice femeie dorea sS arate bine, cind
ie§ea la plimbare, nu-i a§a? E drept cS mai tnainte facea
124

haz de femeile care foioseau fixativul, chiar atunci cind

trebuiau sa piloteze un avion. Dupa o ora de zbor,
tntr-o furtuna de praf, erai norocoasa daca mai aveai
par pe cap, cit despre pieptanatura, ce sa mai vorbim!
Strtngtndu-§i bluza netncheiata, ea cobori in living,
unde William era ocupat cu rearanjarea sertarelor de la
biroul ei. Ea scapS o exclamajie. William se intoarse
spre ea, spunindu-i ca arata minunat, iar ochii ti expri-
m.au sinceritate.
- Te deranjeaza daca te rog sa nu te atingi de
sertarele mele? exploda furioasa.
El ti tncheie bluza.
- Ji-ai ascuns cumva chilotei tn sertare?
- Cu certitudine nu! spuse ea §ocata, ca o institu-
toare sobra, dintr-un roman deocheat. Te rog sa-Ji co-
rectezi comportarea!
- Asta depinde de cum tnjelege fiecare o compor-
tare corecta. Din punctul meu de vedere, ma comport
a§a cum stnt.
- Atunci, comporta-te din punctul meu de vedere.
El se apleca, ridica un co§ pentru picnic §i T§i trecu
brajul peste al ei.
- Imediat ce te vei hotart care este punctul tau de
vedere. Nu-i dadu ragazul sa replice, la acest nonsens.
- Crezi ca poji sa mergi?
Intelese ca se referea la rana avuta §i la starea ei de
slabiciune, dar, din anumite motive, tntrebarea o de-
ranja. O considera, oare, prea batrtna pentru a merge
tntr-o excursie? Insinua ca ar fi facut mai bine sa ramtna
tn balansoar, Itnga foe?
- Pot sa te tntrec orictnd, baiat de ora§ ce e§ti! In
timp ce tu tnvajai s§ Jii creionul tn mtna, eu cuno§team
toate tipurile de avioane, scoteam motoarele din... Se
opri pentru ca William rtdea cu pofta. I§i tngusta ochii
ameninjator, ceea ce tl facu sa rtda §i mai tare.
 125

- Hai, Tarzan, sa mergem, spuse el, lutnd-o de brat

§i condudnd-o spre u§a.

Cine ar fi crezut, se Tntreba ea, ca micul Billy Mont­

gomery se va schimba, devenind atit de glumej? Ce-i
drept, glumele lui erau simple §i cam demodate. §i ce
daca nu-i placea sa se vtnture in sus §i in jos cu avio­
nul? Erau atitia care nu considerau asta o distracjie
amuzanta. Dar William se distra in alt mod.
De pilda, umorul sau era copilaresc §i fizic. Jackie
se amuza de genul de umor in care oamenii stau
intr-un bar §i flecaresc, dar se mai distra §i de genul
grotesc, cu farse §i schimonoseli. William ?i tnjelesese
foarte bine izbucnirea de enervare, ctnd o tntrebase
daca se simte in stare sa mearga in excursie §i se gindi
sa-i exploateze ideile fixe, dar §i orgoliul. Astfel, Simula
in gluma ca este batrin, obosit §i bolnav, .obligtnd-o
astfel sa-l ajute sa urce dealul, tragtndu-1 dupa ea. Ne-
putinja de a urea, apoi prabu§irea in brajele ei, mimirid
ca este rupt de oboseala erau facute pentru a se apro-
pia fizic cit mai mult de ea.
Nu pierdea nici o clipa pentru a-§i Tnlanjui brajele in
jurul ei, pentru a-§i sprijini capul pe umarul ei, pentru
a-si lipi obrazul de gitul ei. Ea ii spuse sa se poto-
leasca, dar, in vorbele §i gesturile ei, era tot atita putere
de convingere cita putea fi, tntr-o alga uda.
Ctnd Jackie t§i tngadui sa fie sincera cu ea tnsafi,
recunoscu ca-i place acest joc cu William. Copil fiind,
apoi ttnara femeie, pierduse din vedere joaca. De
aceea, William avea dreptate ctnd spunea ca §tia ea de
ce vrea sa creasca mare, ce voia cu adevarat era sa
126

devina adult, sa fie independents. Cind avea zece ani,

t§i dorea sa fie femeie matura. Odata mama ei, chiar Ti
spusese exasperata: „Chiar n-ai sa fii copil, niciodata?"
Ar putea cineva intineri? Ar putea un vtrstnic sa devina
ttnar? Cind era la liceu, toji copiii t§i doreau sa se joace
§i sa se distreze. Jackie ti privea cu un disprej total; se
gindea doar la viitorul ei, la ce va face, la modul cum va
reu§i sa scape de acest ora§el factnd ceva cu viaja ei.
Alte fete de vtrsta ei declarau ca vor „sa se marite cu
Boby §i sa fie cea mai buna sojie". Acum ti era jena de
rtsul ei arogant, de atunci.
Pierduse-din vedere joaca. Pierduse din vedere ca
Charley trebuia s-o curteze. A§a-zisa luna de miere §i-o
petrecusera tn avion. El ti fusese §i profesor §i soj.
Atunci, ti placuse, chiar fusese bucuroasa, acum, tnsa,
t§i dorea sa se relaxeze, sa... sa miroasa trandafirii.
William o facea sa rtda. O provoca §i o alerga tn
jurul unui copac, apoj arunca o haina pe o sttnca tn-
sorita, chiar la capatul promontoriului, §i se a§ezau,
puttnd sa admire priveliftea spectaculoasa. Din co§,
reconstituise un adevSrat festin: vin, brtnza, ptine,
masline, mu§tar, friptura rece de pui, porjii minuscule
de pate tn forma de flori, sue de ro§ii, limonada rece.
Jackie se apleca peste sttnca tncalzita de soare,
factndu-l iar pe William s-o a§tepte.
- Ai fost toata ziua foarte adtncita tn gtnduri, spuse
el, turntndu-i un pahar cu vin ro§u.
- Nu pot sa sufar, ctnd descoperi ce-mi trece prin
minte.
Dupa ce lasa sa treaca un moment de tacere, el
spuse:
- Vrei sa-mi spui §i mie ce te framtnta?
Ea nu voia sa-i spuna nimic. Permanent avea tn
minte ca, tn curtnd, ceea ce era tntre ei doi se va sfir§i
§i atunci n-avea rost sa devina mai apropiaji dectt erau
 127

acum. Adevarul era, Tnsa, ca se simjea tot mai legata

de el.
- Ma gindeam la tot ceea ce mi-ai spus ieri.
- Jackie, incepu el, dar ea simji ca urmeaza sa-§i
ceara scuze, de aceea, il opri cu o mi§care a miinii.
- Nu, nu spune nimic. Merit tot ce mi-ai spus. Cind
eram copil, simjeam ca voi fi cea mai buna, ca voi
reu§i. Ceea ce n-a injeles, insa, nimeni era ca-mi do-
ream sa plot fi ca alji copii. Am incercat. Voiam sa fac §i
eu parte din grupurile de fete care mergeau dupa ore la
un birt §i flecareau Tn faja unui pahar de sifon, sau
flirtrau cu baiejii. Dar n-am reu§it. Mi se parea ca sint
stinpace.
I§i bau vinul, ferindu-§i privirea de vapaia soarelui,
coborit spre apus.
- 0 §tii pe prietena mea, Terri Pelman? De§i pe
atunci o cunofteam pujin, grozav o mai invidiam. La
§coala^ era a§a de populara, ve§nic inconjurata de
baieji. Intotdeauna era la curent cu ultima moda §i §tia
s-o poarte. Fara exagerari, la locul ei, ceea ce eu un
reu§eam. Imi doream o viaja ca a ei. §i eu a§ fi vrut sa
fie nebun dupa mine capitanul echipei de fotbal, dar
asta nu s-a intimplat niciodata. iji imaginezi cum era?
- Da, raspunse el simplu, iar ea i§i dadu seama ca a
injeies-o. I§i aminti de cite ori auzise ca alji copii il
necajeau pe William, pentru ca ii dadea tircoale. I§i
aminti ca unul din frajii sai mai mari se batuse cu ni§te
baieji, din cauza ca-i spusesera ceva lui William. De§i
William nu-i pirise, sora sa auzise ceva §i ii spusese,
a§a ca fratele lui s-a batut pentru el,
Jackie se indoia ca ar fi descoperit vre.odata ce i-au
spus micului Billy. Dar, cum nu-l v§zuse de citeva zile,
trecuse, ca din intimplare, pe la el, nu pentru a-l vedea,
bineinjeles, ci pentru ca, probabil, avea un comision de
la mama ei.
128

William tocmai minuia o grebla, cam de doua ori

mai mare ca el, caznindu-se sa adune frunzele cazute
din curtea imensa a casei familiei Montgomery, tn timp
ce fratele mai mare, un cavaler cu ni§te ochi negri,
remarcabili, dormea sub un pom. §i cum Billy nu i-ar fi
spus tn ruptul capului ce s-a intimplat, ea il trezi pe
frate-sau §i-l facu sa vorbeasca. Pe Billy nu I-ar fi intimi-
dat nimeni, indiferent de talie sau virsta, dar pe fratele
sau, virsta §i dimensiunile lui Jackie l-au speriat, a§a ca
i-a/povestit. Se pare ca ni§te baieji, cam cu patru ani
mai mari decit Billy, se invirteau de colo-colo, pe linga
pod, fa r i nici o ocupajie, cind unul din ei zise: „Ce-ar fi,
sa facem o intrecere intre bolovani? William, contra bo-
lovanului de colo! Eu pariez pe stinca!"
Jackie de-abia s-a abjinut sa nu rida, cind a auzit. A
a§teptat pina dupa-amiaza, cind era singura §i atunci a
hohotit. Pedeapsa fratelui lui Billy pentru ca-i batuse pe
baieji a fost sa cureje toate frunzele de pe paji§tea din
faja. Billy executa acum pedeapsa fratelui sau.
Dupa atijia ani, il privi pe Billy, barbatul, §i il intreba:
- Ai mai participat, de atunci, la vreo intrecere intre
bolovani?
Aproape ca vedea cum ii lucreaza rotijele, incercind
sa injeleaga despre ce era vorba. Cind i§i aminti, faja
lui se lumina §i incepu sa zimbeasca, inainte de a se
intoarce spre ea, cu ochii scinteind:
- Vezi tu, fratele meu a luat remarca asta ca pe o
ofensa, dar eu n-am considerat-o niciodata a§a. Mi se
parea c£ toji ceilalji copii erau ni§te pro§ti, sarind de la
una la alta. Ei nu puteau pricepe ca in viaja e nevoie de
planificare. Jumatate din distracjie consta in a planui.
Poate pentru ca nu vorbeam prea mult, m-au crezut
cam cretin, dar eu imi planuiam intotdeauna ziua de-
miine §i ziua urmatoare §i pe urmatoarea.
Facu o pauza.
 129

- Eu am descoperit ceva, un lucru pe care aljii nu

par sa-l §tie: daca te gmde§ti intens la un lucru, se va
tnttmpla.
- Da, spuse ea, dar nu-l Tntreba ce dorise sa se
Tntlmple. Nu voia sa auda. Ai Tnjeles perfect. A§a cum tu
erai diferit de ceilalji, fara a avea intenjia sa fii, la fel
eram §i eu. Eram ciudatS §i, cTnd nu ma puteam inte-
gra, Tncepeam sa strTmb din nas la ceilalji copii, spunTn-
du-le lor §i mie Tnsami ca n-am nevoie de ei.
- §i atunci te-aj Tndragostit, spuse el Tncet.
- De Charley? In vocea ei se simjea nelncrederea.
- De ceva pujin mai mare decTt Charley.
- A, da, zTmbi ea. De avioane. §tii, am crezut mult
timp ca avioanele sTnt de genul masculin, dar, cu ctt
TmbatrTnesc, cu attt mai mult cred ca sTnt de genul femi-
nin. Nu mi-a trebuit mult timp sa le cuceresc, dar au
fost prietenele mele foarte, foarte bune. Cineva, cu care
am Tmparjit totul.
- §i barbajii?
Ea privi departe, Tn zare, fara sa-i raspunda.
El insista.
- Ce-ai de gtnd sa faci acum cu viaja ta, Jackie?
Ea nu-l privi, dar, tn timp ce vorbea, vocea ti vibra de
pasiune.
- Tn mine s-a schimbat ceva. Nu §tiu ce. Attjia ani
mi-am dorit sa cuceresc lumea. §tiam attt de clar ce
vreau §i ce am de facut ca sa objin ce mi-am propus.
Acum, tnsa, dupa ce am dus la bun sftr§it tot ce tncepu-
sem, nu mai §tiu ce am de facut mai departe. O parte
din mine e tnciudata ca lumea pare ca se mi§ca, tn timp
ce eu ramin nemi§cata, dar o alta parte chiar vrea sa
ramtna imobila, lastnd lumea sa treaca pe Itnga mine. 0
parte din mine vrea sa cultive trandafiri §i...
Brusc, ea se opri, sorbind o tnghijitura mare de vin.
- ... §i sa aib§ copii, continua el, tn locul ei, cu o
130

uluitoare §i suparatoare exactitate.

- E ridicol! tji dai seama ca doua colege de clasa
din liceu sint deja bunici? Oricum, ce a§ putea face cu
copiii?
Se opri, caci se lamentase prea mult. O familie a ei,
proprie, nu fusese ceva la care sa se fi gTndit serios,
pina acum. Fusese prea ocupata cu avioanele §i cu
grija pentru Charley, ca sa mai aiba timp §i pentru copii.
Exista acum §ocu! de a vedea ca lumea nu o mai inte-
reseaza §i, totu§i, voia sa faca parte din aceasta lume.
- Am impresia c§, de fapt, vreau totul. Vreau tot ce
lumea tmi poate oferi. Nu vreau sa renunj la nimic,
vreau sa am tot ce nu am inca.
William zimbea. Soarele Ti lumina faja, facindu-l §i
mai frumos dedt era.
- Nu pot sa-Ji dau chiar totul, dar a§ vrea sa te iau
de nevasta §i sa-Ji fac citi copii vrei tu!...
Jackie |tia ca vorbe§te serios §i, pentru o clipa, i se
usca gura. In ea era un tndemn aproape cople§itor de a
spune „da“ . Senzatia era aproape la fel de intensa ca
atunci ctnd vazuse pentru prima data un avion. Atunci,
nu §tia nimic despre lume. N-avea nici cea mai vaga
idee .despre cruzimea oamenilor, despre modul tn care
au judecat-o pe ea §i talentele ei, tnainte de a o cu-
noa§te. Acum, era mai tn vtrsta §i avea tn urma ei expe-
ripnja unei mari suferinje §i bucurii si §tia ce aveau sa
spuna oamenii. Daca se casatorea cu William, ei n-ar fi
vazut nimic aitceva dectt diferenja de vtrsta.
- Nu trebuie sa-mi raspunzi, spuse el, forjtndu-se sa
zimbeasca. A fost doar o cugetare.
- Da, doar o cugetare. Ea tncerca sa-§i compuna
expresia fejei, a§a tnctt, ctnd se tntoarse spre el, sa nu-i
poata vedea ochii. Stntem prea serio§i. Mai bine, ne-am
gindi cine va curaja bucataria. Iar tu, ai sa-mi aranjezi la
toe toateuabiectele a§a cum erau, a§a cum vreau eu. La
 131

fel §i biroul.
- Ce vorbe§ti? §tiai ca ai Tn birou o papiota cu a|a §i
o cutie cu ace, iar Tn cutia de cusut un perforator?
Ea nu §tia nimic din toate astea, dar nu-i punea la
Tndoiala vorbele.
Uneori, poate ca fusese prea ocupata, punTnd lucru-
rile unde nimerea, dar asta nu era treaba lui.
- N-are im portant unde-mi pun lucrurile. E casa
mea.
- Doar pentru un timp. Parca Ji-am spus c§-mi
aparjin toate casele din Eternity, la fel §i terenurile.
La auzul acestor cuvinte, Jackie izbucni Tn rTS. Doar
un Montgomery putea spune ca este proprietarul unui
Tntreg ora§, cu atTta dezinvoltura.
- Cumva, ai primit Tn dar cladirile, la a douazeci §i
una aniversare a zilei de na§tere?
O spusese ca pe o gluma, dar vazTndu-l pe William
ca ro§e§te Tnjelese ca a nimerit-o §i izbucni Tntr-un ho-
hot de rTs.
- Orice alt om de pe pamTnt ar fi cerut o calatorie Tn
jurul lumii, un palat sau un colier cu diamante, numai
William al meu tare ca piatra, totdeauna Tnainte gtnditor,
ce credeji ca a cerut? Un ora§ fantomal 0 darTmatura,
o vechitura de ora§ fara valoare, pe care nu I- ar fi vrut
nimeni, chiar cTnd era viu: Ce te-a facut sa ceri acest
loc, pentru Dumnezeu?
CTnd o privi, ochii lui aveau o lumina stranie.
- Aici puteam construi un cTmp de aterizare. Ras­
punsul lui a fost simplu, dar spunea multe. Spunea ca
el T§i facuse planuri Tntotdeauna §i ca ora§elul §i aero-
portul fusesera momeala pentru ea.
Chiar daca se casatorise cu un alt barbat §i nu
avusese niciodata intenjia sa se Tntoarca Tn ora§ul na­
tal, William planuise s-o aduca Tnapoi. Ce spusese el?
„Daca Tti pui serios Tn gTnd ceva, aceJ..ceva se va
132

Tnttmpla." Oare ea era azi aici pentru ca el o dorise attt

de mult, pentru ca se gtndise attt de intens, tnctt ea a
venit tnapoi?
Ea Ti ztmbi. Daca lucrurile se petrecusera a§a sau
nu, tntre ei, ea nu putea sa nu fie flatata. Charley nu-i
facuse curte niciodata; el o facuse intotdeauna sa sim-
ta ca i-a acordat o favoare, ductnd-o departe de acel
Chandler de doua parale. O lasase pe Jackie sa-l
curteze, muncind §i iar muncind. Iar acum, iata un bar­
bat care-§i cheltuise ani, planuind s-o cucereasca.
- Ma faci sa ma simt valoroasa, spuse ea tncet. Ma
faci sa ma simt cel mai.prejios obiect din lume.
- Asta §i e§ti.
Era attta sinceritate tn vocea lui, tnctt Jackie nu §tia
daca trebuie sa se bucure sau sa se tngrijoreze. Sau
ceva dm amtndoua. In final, reu§i sa spuna doar:
- Tti muljumesc.
 „A§a arata raiul“ , se gindea Jackie. Urmatoarele
doua saptamini zburara fulgerator, una dupa alta. Viatd
era mclntatoare. Statea pe canapeaua cocheta, stra-
duindu-se sa urmareasca programul la aparatul de ra­
dio pe care i-l adusese William. Adevarul era, Insa, ca Tl
urmarea cum lustruie§te un munte de pantofi de ai lui §i
ai ei. Se lamenta §i fi detesta Tnfumurarea, dar pina la
urma constata ca totu§i e mult mai bine sa-Ji gase§ti in
cutia de cusut foarfeca §i nu perforators. §i, desigur,
era mai placut sa porji pantofi curaji §i lustruiji.
Afara ploua §i se racise. William facuse un foe zdra-
van, pentru a alunga frigul nopjii de munte. 0 convin­
sese sa stea pe canapea, invelita in patura, fara alta
preocupare decit sa asculte lini§tita programul la radio.
§i sa-l urmareasca, se gindi ea. Cine ar fi putut crede
ce efect poate avea asupra ei vederea unui barbat,
preocupat de treburile domestice, cum ar fi lustruirea
pantofilor? Intr-un fel aceasta activitate simpla ti sttrnise
mult mai multa dragoste dectt toate sarutSrile lui. Iar
Jackie §tia bine ca o casnicie trainica e cladita pe lu­
cruri marunte, nu pe pasiune. Ctnd este ceva de facut
unul cite§te instrucjiunile §i celalait munce§te? Din ctte
134

§tia ea, nici unui bSrbat nu-i place sa primeasca ordine

de la o femeie. §i atunci, se ajunge la cearta, nu?
Aceste discujii neinsemnate ruineaza serile §i dupa-a­
miezele.
Jackie Tnvajase ca nu este suficient ca doi oameni
sa se iubeasca; ei trebuie sa fie Tmpreuna, la toate, zi
de zi, sa fie capabili sa traiasca Tn pace §i armonie.
Aici era necazul ei cu William. Era foarte u§or de
trait cu el. Daca ar fi reu§it sa treaca peste ideile cu
adevarat absurde despre organizare! Daca putea uita
ca era obsedat sa punS lucrurile Tntr-o ordine care i se
parea lui cea mai buna.
Altfel, era foarte comod de conviejuit cu el. CTnd Ti
era foame, nu cauta repede pe cea mai apropiata fe­
meie ca sa-i prepare hrana calda §i delicioasa, de par­
ca ar fi fost vorba de o secrejie glandulara! Nu a§tepta
ca ea sa faca totul pentru el. De pilda, acum, el Ti
lustruia pantofii. Treaba asta o facuse Jackie, doar de
cTteva ori Tn viaja. La urma urmei, cine ar fi stat s-o
urmareasca, dac§ §i i-a curajat sau nu? Ceilalji piloji?
Charley? Avioanele?
Vocea lui o readuse la realitate.
- Jackie! spuse el, iar dulceaja vocii lui o avertiza ca
facuse o boacana sau ca era pe cale s-o faca.
- Da? zise ea aproape la fel de inocent.
- CTnd am facut ordine Tn birou, am dat peste ceva
foarte interesant.
- Zau? §i ce era? O foarfeca de unghii?
El trecu peste tonul sarcastic. Ea T§i dadu seama ca
avea un pe§te mare Tn undija.
- Am gasit o scrisoare de la un ziar important Tn
care te rugau sa Jii atit de amabila §i sa scrii pentru ei
ceva legat de zbor.
 135

- Oh, spuse ea, gTndindu-se cum sa schimbe vorba.

§tia bine ca dorinja lui cea mai arzatoare era sa-i vada
numele trecut Tn analele aviaticii §i, daca nu reufise
asta, TncercTnd s-o faca sa cTftige marile curse, poate
izbutea, convingTnd-o sa devina scriitoare.
- Cred c§ ar fi o idee superba, continua el, inocent.
Ceea ce §tii tu despre avioane este neprejuit. Ai putea
ajuta tfnara generajie de femei sa Tnveje pilotajul, sa le
faci sa vrea sa zboare. Ai putea Tmparta§i din cuno§-
tinjele tale, TnvajTnd o intreaga najiune.
- Corect, dar daca eu, la vremea mea, a§ fi §tiut
ceea ce §tiu acum, n-a§ mai fi avut nevoie s§ ma urc
Tntr-un avion. Mi-a§ fi agajat aripi §i a§ fi zburat direct
Tn rail
El se prefacu din nou ca nu o aude.
- la uite! Ziarul a trimis o nota scurta: „Nita Stinson,
zburatorul Tnnascut, povestefte despre primul ei zbor“.
Privind articolul, William, dadu din cap Tn bataie de joc.
Auzi! Zburatorul Tnnascut! Tu e§ti adevaratul pilot!
- Pentru informarea ta, Nita este TntTmplator o prie-
tena de a mea §i un pilot excelent. In voce, i se simjea .
ostilitatea, ca §i cTnd ar fi fost gata sa se bata pentru
prietena ei.
- tmi cer scuze. N-am vrut s-o jignesc. larta-ma,
daca am gre§it, considerTndu-te cel mai bun pilot, bar­
bat sau femeie, din lume. Zborul tau I-ar fi Tmbolnavit §i
pe arhanghelul Gavril.
CTnd Tl privi, el Ti adresS un asemenea zTmbet, TncTt
Tnjelese ca i-o platise cu aceea§i moneda.
- Totu§i, insista el, de ce nu Tncerci sa scrii? Cu o
privire deznadajduita, ea T§i ridica mTna bandajata, ara-
tTndu-i ca era incapabila de o asemenea activitate.
Instantaneu, William Tn§faca un stilou §i hTrtie.
 136

- Tu dicteaza §i eu am s§ scriu!
- Zborul e o distracjie. Imi place. Ar trebui sa-l in-
cercaji.
- Haide, Jackie, fii serioasa! Trebuie sa existe ceva
ce Ji-ar placea sa poveste§ti milioanelor de tinere, de
pretutindeni, care se intreba cum este sa fii pilot.
Ea ii zimbi un moment, apoi zimbi.
- Da, este ceva ce a§ putea sa spun lumii intregi.
E§ti gata de scris?
Cu un zimbet de satisfacjie, William incepuse sa
scrie, cum ii dicta Jackie.
- Cind o femeie a avut o slujba modesta, oricare ar
fi fost ea, e privita astfel, pentru tot restul viejii. Chiar
daca devine conducatoarea Jarii, oamenii vor spune:
„Doamna Jones, fosta secretara, este acum pre§edin-
tfi“. Noi §tim ca s-a autodepa§it, dar, in adincul ei, doam­
na Jones a ramas tot o secretary. In schimb, daca un
barbat devine pre§edinte, lumea spune: „Domnul
Jones, care lucra intr-un oficiu postal, conduce acum
Jara“. Explicajia este cS domnul Jones este magnific
pentru cS s-a ridicat singur, din pozijia lui modestS.
Diferenja dintre cei doi este ca doamna Jones este o
secretarS cu pretenjia de a fi conducator, in timp ce
domnul Jones era un conducStor in devenire, chiar §i
cind sorta corespondenja.
William pusese jos stiloul, oprindu-se din scris, ina­
inte ca ea sa-§i termine prima propozijie. Cind i§i ter­
ming tirada, ea il privi cu un zimbet de automuljumire.
N-avea de gind sa scrie dulcegfirii, articole roz-bonbon,
care sS lefacfi pe tinere sS intre in aviajie. Orice femeie
; trebuie sfi §tie cfi devine o condamnata intrfnd in avia­
jie, cSci lumea aviaticii este durfi. Este durfi, pentru cS
barbajii slrrt convin§i cfi te vei pr§bu§i numai pentru cfi
 137

e§ti femeie §i, prin urmare, tn opinia lor, nu e§ti nici

intelegenta, nici competent^.
- Nu-i a§a c§ asta doreai? tntreba ea mieros.
- Asta doream eu, dar nu cred ca §i revista! S-o
lasam, mi-e foame! Hai s§ pariem cine o sa-Ji taie zar-
zavaturiie! Abia a§tept sa ct§tig!
Rtztnd, ea ti permise s-o ajute la bucatarie.

Ctnd Jackie se trezi tn,diminea|a urmStoare avea o

senzajie delicioasS, de bine. Oare mai era bolnavS? Ei,
nu chiar bolnava, dar destul de neputincioasS. Nu era
cazul tnc§ s§ ia o decizie tn Ieg£tur3 cu piecarea lui
William. Ctnd va fi sanStoasa, va pleca el singur, cu
certitudine, dar acum, ea putea sfi-§i amtne hotartrea,
cu con§tiinJa tmpacatS. El ti era camarad §i o ajuta, attta
tot.
Fusese o dimineaJS de duminicS superba! William
pregatise o prSjiturS cu afine, pe care au servit-o stro-
pit§ cu sirop §i s-au amuzat ca ni§te copii. E ciudat ctt
pot fi de copil8ro§i doi adulji, ctnd stnt singuri. Orice ar
spune unui dintre ei ti pare celuilalt sctnteiator, sau
amuzant, sau amtndou§.
Ea nu-§i amintea sd fi rts attt de mult, ctnd erau '
copii. Jackie considerase Intotdeauna viaja ca o provo-
care, ceva care trebuia cucerit, iar William pSrea c§ o
considers provocarea lui. Dar, indiferent ce fusese altS-
datS, acum era altfel, pentru cS ei se potriveau.
D u p i micul dejun, William sp£l§ vasele, tn timp ce
Jackie, cu o demonstrajie de mare suferinJS, pe care de
altfel nu o resimjea, le §tergea. Dup§ ce au terminal cu
vasefe, au intrat Tn living, iar William i-a dat sS citeascS
138

rubrica de umor din ziar. Era lucrul cel mai natural din
lume, sa stea in brajele lui, ca sa poata vedea ca-
ricaturile. Marul pe care Tl mtnca l-a Tmparjit cu el, mu§-
catura cu mufcatura. Era o scena de paradis.
Un sunet de corn, urmat de scri§netul rotilor pe
pietri§, anunja sosirea unei ma§ini. Pe faja lui Jackie
aparu o expresie de groaza.
- E Terri, spuse ea cu spaimS, ca §i ctnd se tn-
ttmplase cel mai cumplit lucru din lume. In secunda
urmatoare, arunca brajul lui William de pe umerii ei §i
sari ca arsa, incercind panicata sa cuprinda, dintr-o
privire, camera. I se parea ca peste tot erau urmele
coabitarii cu William. Trebuia sa-i tnlature orice urma!
- Ce Ji s-a inttmplat? Tntreba e), sttnd nemi§cat pe
canapea.
- E Terri, zise ea, ca §i ctnd aceste cuvinte explicau
totul. Papucii de cas£ ai lui William se aflau pe podea,
Itnga fotoliu. Cama§a lui, cu un buzunar desfacut, era
aruncata peste cutia de lucru; ti promisese ca i-o re­
para, cind i se vindeca mtna. Pe masuja de cafea, se
vedeau trei reviste, cu numele lui la rubrica de sub­
s c rip t. Haina Ti atTrna Tn cuierul de ITnga u§a.
Intr-o frenezie, se stradui sa-i Tnlature orice urma, iar
cTnd brajele Ti erau Tncarcate cauta cu disperare un loc
unde sa-i ascunda lucrurile. Daca Terri, dintr-un motiv
oarecare, se uita Tn dulapul de haine? DacS se uita Tn
camara? Jackie alerga spre dormitor, apoi se opri.
Acolo, era cel mai rau loc unde le-ar fi putut ascunde.
Calm, William se opri Tn faja ei §i Ti lua lucrurile din
braje.
- Am eu grijS de ele, spuse el moale. Era ceva Tn
vocea lui, ceva ce Jackie n-ar fi vrut sa aud§. Fara
Tndoiala ca Tl jignise, dar acum nu se putea gtndi la
asta. O sa aiba g r p si-1 mTngtie mai ttrziu.
- Terri nu trebuie sa vad§ ca locuiesc cu un bSrbat,
 139

ii explica ea, tncerctnd sa-§i motiveze gesturile cu o

minciuna. Dar o privire rapidS in ochii lui William ti
spuse ca n-a crezut-o. El §tia ca sttnjeneala ei provenea
din faptul cS lucrurile din camera ei aparjineau unui
bSrbat nepotrivit ca vtrsta, unui ttnar, nu unui tip pe care
ea ar fi vrut sa-l prezinte cu mtndrie prietenelor.
In timp ce-§i rotea privirea prin camera, cSuttnd §i
alte evidence ale prezenjei lui William, tncerca sa nu se
gtndeascS la ce urma sa faca. Mai ttrziu, va tncerca sa-l
convingS pe William §i pe ea tnsa§i ca tncercase doar
sa apere reputajia amtndurora.
II privi, cum statea acolo, cu brajul plin cu lucruri
personate. -
- Poate ar trebui ca tu... tncepu ea.
- Binefnjeles, spuse el. Se rasuci pe un calc?} §i se
tndreptS spre scSri.
Ar fi vrut sa-l strige, dar o opri o bStaie insistenta la
u§a. Se tntoarse §i se duse sa raspunda.
- Ce naiba faci? o tntreba Terri. Am ciocSnit de
patru ori. Abia azi-dimineaja am auzit de accidentul tau.
De ce nu m-ai chemat? Puteam veni, sa te ajut.
- E§ti draguja, dar ma simt bine, serios.
- Eu am auzit aitceva. Terri trecu pe Itnga Jackie §i
privi prin camera. Nu prea mai erau multe semne
ale prezenjei unei alte persoane, dar, chiar §i pentru
Jackie, camera era schimbata: mai pujina harababurS,
mai multa ordine severs, mult mat curat.
- Aici se petrece ceva, spuse Terri, privind-o in­
sistent tn ochi. Ce se tnttmpla?
- Nimic, rSspunse Jackie, dar trebui sS-§i dreagS
vocea. Chiar §i ei i se paru evidenta minciuna.
- Mmmm, mtrti Terri, vizibil nemuljumits. Dar cum
te-ai descurcat tu, de una singura, sSptSmtna asta? §i,
cum se simjea extrem de obositS §i chiar era, se trtnti
tntr-un fotoliu scund, mare, acoperit cu perne. Sojul ei
140

pierduse saptamTna asta o alta slujba f i avusesera o

cearta de zile mari. „0 slujba, nu e o legatura cu chei“,
Jipase el. „Le pierzi §i gata! Acum, ce-ai sa faci?“ Dar,
mai bine, nu-§i mai amintea ce a urmat. i§i permisese
sa iasa azi din casa, doar pentru ca auzise de acci­
dents prietenei ei.
Dar nu voia sa vorbeasca despre viaja ei. Nu voia
sa vorbeasca §i nici sa se gTndeasca. Jackie avea o
viaja excitanta, avea tot ce era .mai bun in viaja, tot
ce-|i putea dori cineva.
Incet, cu grija, T§i muta greutatea de pe^ §oldul Tn-
vinejit, bagTnd mina pe sub perna fotoliului. In momen­
tul acela, ca un hocus-pocus, trase de sub ea un ciorap
barbatesc.
il ridica, parTnd TntTi nedumerita. Apoi, cind vazu ro-
§eaja de pe faja lui Jackie §i cind aceasta li smulse
ciorapul din mina, Terri Tncepu sa rTda.
Ai un barbat! De asta Ji-a trebuit atTta, ca sa-mi
deschizi u§a! Oh, spune-mi odata, cine e? Se pare ca
nici macar o casatorie nereu§ita nu poate vindeca o
femeie de speranja ca totu§i exists pove§ti de dra­
goste. Chiar daca barbatul ei nu era bun, Terri credea
cu sinceritate ca undeva, departe, exista §i pentru ea
un cavaler Tn armura stralucitoare.
SesizTnd jena de pe figura lui Jackie, Terri Tncepu
s-o tachineze.
- Cine e? Nu-mi vine sa cred ca se TntTmpla ceva §i
ca mie nu mi-ai spus nimic. N-am auzit nici o §oapta,
prin ora§, l-ai ascuns bine! Hai, spune-mi odata, cine e?
- Nimeni, zise Jackie, imperturbabila. Vrei nifte
ceai?
- Desigur, dar mai TntTi poveste§te-mi! Tot ce putea
face Jackie era sa Jina departe de gura lumii ceea ce se
petrecea Tn viaja ei. Asta nu era treaba lui Terri. Dar
Terri nu ftia nimic, a§a ca Jackie se stradui din greu sa
 141

nu-§i piarda rabdarea, indiferent ctte Tntrebari inco­

mode, jenan^e, i-ar fi pus Terri.
- De care ceai vrei? o Tntreba Jackie. Stringea cana
cu ceai atit de tare Tn mina, TncTt i se albisera Tnche-
ieturile degetelor.
- Din care bea §i el, Ti raspunse Terri cu aroganta,
strTmbTndu-se la Jackie.

- Cauti ceva? Tl Tntreba William pe baiatul lui Terri.

La prima vedere „baiatul“ nu parea sa faca vreun lucru
rau. Dadea roatS avionului parcat Tn hangar, dar William
Ti cuno§tea pe cei din Chandler. BSrbaJii Pelman erau
lipsiti de scrupule, lene§i, profti §i rSi. William nu avea
Tncredere Tn aceste creaturi badarane, care nu mergeau
nici la biserica, fara un scop anume.
- Da’tu ce ca'Ji aci? Tl Tntreba baiatul cel mare. Sprfn-
cenele negre §i subjiri Ti erau adunate Tntr-o Tncrun-
tatura rea. tn felul lui animalic, era semej, cu buzele
subjiri §i ochii afundaji Tn orbite. Dar avea acel aer de
permanenta pTnda, pe care Tl au adesea oamenii redu§i
§i aroganji. Fie ca o facea con§tient, fie ca nu, el parea
ca sfideaza pe oricine I-ar fi contrazis sau ar fi insinuat
ca nu este la fel de istej ca toji ceilalji.
Brusc, se lumina la faja, aratTnd mTndru de sine, ca
o maimuJS care a dezlegat problema data de un biolog.
- Te Jii dupa ea, a§a-i?
- Poftim? Tl Tntreba William, cu asprime. Nu era si­
gur, dar se pare ca acest Pelman avea cam optspre-
zece ani §i se numea Larry.
- Aci §ade Jackie. Te jii dup£ ea, nu? Spre oroarea
lui William, Larry Ti facu cu ochiul, ca §i cTnd erau doi
142

baieji, buni prieteni, care complotau Tmpreuna. Mi-am

pus ochii pe ea, da ctnd a venit in ora§. Bgtrtna zice, nu
ca ar §ti ceva, ca cucoana asta s-a vtnturat tn toata
lumea, a§a ca m-am socotit eu ca tnvtrte ea ceva. Pri-
cepi ce zic? li facu cu ochiul lui William. A facut ni§te
chestii, da care cucoanele din Chandler n-a auzit
niciodata. Acu’ Jackie asta e aici tn ora§u’ asta da doi
bani §i n-am auzit nimic, ca ar face ceva cu vr’unu',
pricepi ce zic? Da’, io zic ca umbla cu cioara vopsita!
A§a ca m-am socotit sa aflu io cine e! E cam trecuta,
da’ socot c-o sa fie muljumita sa aiba un barbat ca
lumea tn pat. Acu-i d-abia la-nceput p-aci. Dup§ ce s-a
Jinut tot cu tipi straini, daji naibii! Acu, c-ai fost primu',
Ji-o las ctt vrei, doar e§ti un Montgomery, ce ma-sa!
Poate o sa m i rasplate§ti, vr’odata, ca, totu§i, io am
vazut-o primu’. Poate ne dai §i noua vr’o slujba, mie §i
lu’ babacu’! Ceva nu prea greu, ceva a§a, ca din
prietenie, un cadou, a§a, din ctnd tn ctnd. Ei, ce zici, te
prinzi?

- Mi-ai vazut cumva pantofii?

Jackie ramase muta de groaza. Se rasuci catre u§a
de la bucatarie, §i-l vazu pe William sttnd tn picioare, tn
cadruI ei, cu expresia unui copila§ abandonat. Treizeci
de minute t§i pierduse cu Terri tncerctnd s-o convinga
ca nu exista nici un barbat tn viaja ei, evident, nici unul
din Chandler! Iar acum, iatS-l pe William! Nici mai mult,
nici mai pujin, dectt tntrebtnd-o, unde-i stnt pantofii!
A vrut sa Jipe la el, dar §i-a dat seama ca, orice ar fi
spus, ar fi tnr§ut§jit §i mai mult situajia. N-o sS treaca
nici o ora §i tntreg ora§ul Chandler va fremata de btrfe,
 143

ca batrina Jackie are o treaba cu tinarul Montgomery.

- Doar nu e Billy Montgomery! spuse Terri. Nu l-am
mai vazut de ani de zile! Ce cauji aici?
Jackie Tncerca sa-§i vina in fire. Oare ce va ras-
punde William? li va spune adevarul? Ca-§i petrece
zilele, Jinindu-se dupa Jackie, cum facea cind era copil?
- Jackie §i cu mine am demarat o afacere Tmpreuna.
- O, ce draguf! Ce mai face mama? Dar tatal tau?
Jackie Tl privea, Tn tim p ce raspundea la intero-
gatoriul lui Terri. De obicei, William era foarte pedant,
pieptanat cu grija, cu cama§a bine aranjata. Acum,
TnsS, era de-a dreptul ciufulit, iar pe unul din obraji
parca avea o vTnataie. Dintr-o ochire, Jackie observe c i
pe Tncheieturile degetelor de la mTna dreapta avea urme
de sTnge. CTnd o vazu unde se uita, el T§i ascunse mTna
la spate, continuTnd s-o informeze pe Terri despre fa­
milia lui.
- §i, ia spune, ce §coaia ai facut? Tl Tntreba ea.
Lui Jackie i-a trebuit destul sa priceapa ca lui Terri
' nici nu-i trecea prin cap ca William ar putea fi barbatul
cu care traia, acel barbat, despre care Terri o Tntrebase
cu tot deliciul unui interogatoriu din timpul inchizijiei
spaniole.
De altfel, Terri Ti vorbea lui William pe tonul pe care Tl
au aduljii faja de copii, un fel de voce de doi bani,
spirituaia. Jackie a§tepta ca, din moment Tn moment,
sa-l Tntrebe daca s-a spaiat Tn urechi.
- Ei, §i, deci, tu ai Tngrijit-o pe Jackie, spuse Terri. E
foarte frumos din partea ta, mai ales ca banuiesc ca ai
§i tu, treburile tale. Un tlnar bine, ca tine, are cred, o
suta de draguje.
- Ceva mai pujine, Ti raspunse William, zTmbind
u§or.
Era genul de zimbet care o Tnfuria pe Jackie. Era
zTmbetuI uriui pu§ti, adresat unei femei Tn virsta, ctnd
144

tncearca s-o convinga de bunele lui purtari.

Afara, cornul tncepu sa urle insistent. Oribilul fiu a lui
Terri o soma sa piece §i asta chiar acum.
- Daca ai nevoie de vreun ajutor, tn legatura cu
Jackie, anunja-ma. In timp ce vorbea, Terri tncepu sa
se tmbrace. Grijuliu, William ti Jinu haina.
- Intotdeauna ai fost un manierat. Nu-i a§a, Jackie?
IJi amintefti cum era. §i ca baiejel era a§a de politicos!
Jackie nu putea scoate o vorba. Voia sa-§i aduca
aminte ca-i cunoscuse pe William de ctnd era baiejel.
- Ei, cum sa nu-Ji aminte§ti? spuse Terri, vaztnd ca
Jackie nu raspunde. Ii erai guvernanta §i se Jinea dupa
tine peste tot. Ce mai fugeai de el! §i acum, Billy, ce
draguj din partea ta, ca o ajuji pe Jackie la necaz. Ei, te
rog, aminte§te-le parinjilor tai de mine §i poate ca ie§i
odata cu copiii mei.
- Da, spuse Jackie pe un ton foarte dur. Poate
aranjam sa se joace tntr-o zi. La nisipar. Sau poate ti
luam la circ. Ar putea sa calareasca pe elefanji §i sa
mantnce vata de zahar.
Terri o privi surprinsa, fiind izbita de tonul plin de
ura.
- Ei, da, desigur.
- Pe Jackie o doare mtna, interveni William plat, iar
calmul sau o enerva §i mai tare pe Jackie, l-a mincat
nervii.
- Nu ma tnsoJe§ti ptna la ma§ina? o tntreba Terri.
Jackie t§i strtnse pumnul. O tnsoji pe prietena sa la
ma§ina, unde fiul cel mare statea ca pe jar, la volan,
gata s-o ia din loc. In timp ce se apropiau, t§i tntoarse
capul, dar nu attt de repede, tnctt Jackie tl v§zu ca era
mtnjit de stnge uscat, de la nas ptna la obraz.
- Sa n-ai impresia ca ma pacSle§ti, spuse Terri
grijulie, tn timp ce ajunsesera la ma§ina. Afiu eu care-i
barbatul acela pe care mi-1 ascunzi!
 145

Jackie T§i Jinea dinjii Tncle§taji, clocotind de furie.

- DupS cum observi, William nu mai e un cof3il.
Daca inca n-ai remarcat, Tji spun eu: e un barbat. I§i
dadu seama ca nu era cazul sa spunS asta.
Terri o privi contrariata, ca §i cTnd Tntre Jackie §i
ceea ce tocmai spusese nu putea fi, pentru nimic in
lume, vreo legatura.
- Ei, sigur, este acum un tinar. Nu pot nega acest
lucru. Crezi ca l-am jignit, cumva, TntrebTndu-l de pa-
rinji? Copiii de vTrsta lui sTnt teribil de sensibili.
- William nu este un copil! Vorbele i-au sunat mai
dur decTt ar fi vrut. Oare de ce nu reufea sa fie mai
degajata, mai rece? Poate daca ar fi fost a§a, chiar ar fi
reu§it sa-i destainuie lui Terri ceea ce Tncepuse sa simtS
pentru William.
- Nu, spuse calm Terri, Billy nu mai © un copil, dar
odata ce l-ai vazut Tn scutece, e§ti tentata toata viaja
sa-l vezi la fel. I§i lasa capul Tntr-o parte. Dar ce-i cu
tine? Mi se pare foarte draguj din partea lui Billy ca-Ji
poarta de grija. §i tu l-ai Tngrijit destul. Mi-aduc aminte
cum era tot timpul pe urmele tale. La §coala, toji faceau
haz ca micul Billy Montgomery Tji face curte. Ea Tntinse
mina §i o apuca pe Jackie de braj. Cred ca Billy a
generat acel lucru ascuns Tn sufletul t§u, pe care l-ai fi
putut avea faja de propriul tau copil.
- Doar daca l-a§ fi nascut la zece ani, izbucni
Jackie, Tnfuriata.
Terri o privea uimita.
- Imi cer scuze, spuse ea Tncet. Se pare ca lipsa
copiilor te-a marcat. N-am vrut sa te jignesc. Ma gTn-
deam doar ca e foarte bine ca Billy e aici, cu tine. E un
gest frumos din partea lui.
Jackie nu reufi sa articuleze nimic. Terri avea drep­
tate, dar pe ea o facuse sa se simta de o suta de ani.
Dupa parerea lui Terri, ea era sterila, o femeie Tn vTrsta,
146

care-§i traise viaja §i pentru care nu mai exista nici o

speranja de viitor. DupS parerea lui Terri, ea ar fi trebuit
sa-i fie recunoscatoare acestui tfnar, care o „ingrijise“,
ctt a fost „neputincioasS“ . De parca n-ar fi fost vorba de
o taietura la minS. Terri o privea ca §i ctnd nu la mina
era ranita, ci ar fi avut o artritS datorata batrinejii, care o
Jinea tntr-un scaun cu rotile, iar acest minunat tinar,
Billy Montgomery, tn marea lui generozitate, o plimba
de colo-colo.
Terri i§i puse mtna pe mtnerul u§ii de la ma§ina.
Brusc, o prinse pe Jackie de braj §i o trase deoparte,
sa nu le auda fiul s§u.
- Sa nu crezi ca am uitat de tipul acela cu care e§ti.
N-ai s§ reuf e§ti sa te ascunzi de mine.
- Nu am nici un secret faja de tine, spuse Jackie
furioasa, dar §i sincera tn acela§i timp.
Terri arata de parca era gata sa pitnga. Jackie era
luceafarul viejii ei §i nu putea tnjelege cu ce a putut-o
ofensa. Poate ca Jackie era sincera, ctnd spunea ca nu
este nici un barbat tn viaja ei. Poate ca Terri recep-
Jionase gre§it semnalele. Poate ca ostilitatea brusca,
inexplicabilS .a lui Jackie, se datora faptului ca Terri o
interpretase gre§it, iar Jackie era acum jenata ca nu are
pe nimeni.
- Tji aminte§ti ce Ji-am povestit despre Edward
Browne? Iar m-a tntrebat de tine, ti spuse Terri incet,
tragind cu ochiul spre fiul sau, care o a§tepta imbufnat
tn ma§ina. De mai multe ori, m-a tntrebat de tine. Chiar
te place, iar pentru tine ar fi o §ansa riemaipomenita.
Jackie era harjuita de atttea sentimente contra-
dictorii, incit nici nu putea vorbi. Astfel ca Terry lua
tacerea ei drept incurajare.
- E un barbat foarte draguj, Jackie, continua cu
insistenja Terri. Are tn jur de cincizeci §i cinci de ani §i e
vaduv. Copiii lui stnt mari, a§a cS, din punctul asta de
 147

vedere, nu sint probleme. §tii ca uneori copiii vitregi pot

ti o pacoste. El este destul de TnstSrit, TncTt te-ar putea
Tntrejine §i dupa ce renunji la pilotaj.
Jackie pricepu ca de fapt Terri voia sa spuna: „CTnd
Tti vii in fire, hotara§te-te §i termina cu nebunia asta cu
avioanele, caci exista un barbat care sa-Ji poarte.de
grijS.“
Terri n-avea habar de ideile care-i treceau prietenei
sale prin minte. Pentru ea, perspectiva lui Edward
Browne era minunatS. El era proprietarul tuturor ma-
gazinelor de TncalJSminte pe o raza de sute de mile,
avea o casa Tncintatoare, plina cu antichitaji, mo§tenite
de la pSrinJi. Pentru Terri, ideea unui barbat a§ezat,
dernn de Tncredere, a unei case bine Tntrejinute,, or-
donate, reprezenta paradisul. Nu era dornicS de o viaja
agitata. Furiile de bejiv ale sojului §i batSile sTngeroase
dintre el §i baiejii lui erau destulS agitajie pentru ea. tn
mintea lui Terri, fericirea Tnsemna sa poji cumpara ceva
draguj §i fragil §i sa ai certitudinea ca nu va fi spart Tn
urmatoarele douSzeci §i patru de ore.
- Edward Browne este un bSrbat attt de placut, o
Tncuraja Terri. A locuit cincisprezece ani Tn Chandler §i
toata lumea de acolo are numai cuvinte de lauda la
adresa lui. Nici o blrfa. Sojia lui a fost minunata §i se
pare c i se iubeau foarte mult. Acum doi ani, cTnd a
murit, el a fost distrus §i am Tnjeles ca e foarte singur.
Orice femeie nemaritata din Chandler, de la douazeci la
cincizeci de ani, s-ar da Tn vTnt dupa el. Din cind Tn cTnd,
iese cu cTte una, dar niciodata nu a fost vazut cu ace-
ea§i femeie, mai mult de doua ori. tn schimb, despre
tine m-a Tntrebat de mai multe ori. l-am spus ca ar
trebui sa te viziteze, dar mi-a raspuns ca vrea sa §tie
mai TntTi daca Tl accepji. Cred ca e, Tn felul lui, un timid,
iar tu, Jackie, §tii ca ai darul de a intimida. Cred ca te
considers o celebritate §i de aceea Ti este parca. teams
148

sa te viziteze, fara a-Ji cere mai Tntii permisiunea.

Terri o privea cu subTnJeles:
- Pot sa-i spun ca te poate cauta?
- Eu... eu nu §tiu ce sa zic, §opti cu sinceritate
Jackie. De ce era oare viaja atit de complicate?
Pentru Jackie era clar ca nu se putea descotorosi
de Terri, decit daca accepta sa-i permits acestui barbat,
Edward Browne, sa-i faca o vizita. §i, de fapt, de ce n-jir
accepta sa iasa cu acest barbat foarte, foarte apropiat
de vtrsta? Avea vreo obligate faja de altcineva? Nici
vorba. Era complet §i absolut libera. De altfel, atracjia
sa pentru William se datora, probabil, cam nouazeci
la sut§, singuratajii. Fusese obi§nuita cu mulji oa­
meni Tn jurul ei, iar acum era dintr-o data atTt de sin­
gura, TncTt probabil ca orice barbat, indiferent de virsta,
ar fi atras-o.
- Spune-i sa-mi faca o vizita, raspunse Jackie cam
f§ra tragere de inima.
Terri o Imbraji§a, apoi urea Tn vechitura de ma§ina,
alaturi de fiul sau furios, care demara atft de violent,
TncTt o Tmpro§ca pe Jackie cu pietrif.
Dupa ce o vazu plecata, Jackie se porni Tmpotriva
lui William. Nu se Tmpaca deloc cu ideea ca el T§i anun-
Jase atit de strident prezenja faja de Terri. Daca Terri ar
fi fost pujin mai §ireata, ar fi putut pricepe ca Jackie §i
William erau„. ei bine, erau ceea ce erau!
II gasi $e William Tn casa, stTnd pe canapea §i.citind
calm ziarul. CTnd T§i ridic§ privirea spre ea, parea ca o
a§teapta sa se a§eze ITnga el §i sa-§i termine de citit
rubrica de umor, ca §i cTnd nimic nu s-ar fi TntTmplat.
- Vreau sa-Ji vorbesc, spuse ea cu asprime, Tndata
ce Tnchise u§a Tn urma et.
- §i eu ce trebuie sa fac? Tntreba el, cu o voce
amuzapta. .
Numai ca ea n-avea chef de gluma. Oare el nu-§i
 149

dadea seama ce birfe puteau sa apara?

- Ai putea sa te joci a§a cu „baie|eiui“ lui Terri, nu
cu mine. Avea intenjia sa-l certe pentru ca-i pusese Tn
pericol reputajia, insistTnd ca locuie§te Tmpreuna cu ea,
din moment ce intrase Tn camera TntrebTnd-o unde-i sTnt
pantofii. Dar, spre ciuda ei, Ti spuse cu totul aitceva.
- Cum i-ai permis lui Terri sa te trateze ca pe un
copil? Tl Tntreba ea.
William o privi cTteva clipe, printre gene.
- Asta te-a tulburat a§a? I§i lua din nou ziarul Tn faja.
- VTrstnicii Ti trateaza Tntotdeauna pe cei mai tineri
decTt ei ca pe ni§te copii. Intotdeauna, indiferent cTji ani
ar avea, adauga el.
Parea ca vrea sa-i sugereze ca el a Tncheiat aici
discujia, dar Jackie se Tnfurie §i mai tare.
- VTrstnicii! §uiera ea Tn culmea mTniei. Ce vrei sa
spui? Terri are exact vTrsta mea. Ba, mai mult, este cu
trei luni mai micS decTt mine!
Vizibil neimpresionat, William Tntoarse pagina zia-
rului.
- Unii sTnt bStrini, la douazeci, aljii sTnt tineri, la §ai-
zeci.
- §i asta ce.vrea sa Tnsemne?
Sporindu-i enervarea, William nu se grabi sa-i ras-
punda. Continua sa citeasci acel ziar blestemat, cu
faja ascunsa privirii ei. Era greu, d a c i nu chiar imposi-
bil, sa porji o discujie serioasa despre cele mai pro-
funde e§ecuri din viaja cuiva, chiar cu acea persoana.
in sa de la Tnceput ei i s-a parut ca William neglija sa ia
Tn serios aceasta diferenja de virsta, acJionTnd ca §i
cum pujin i-ar fi pasat.
- Ce i-ai facut baiatului lui Terri? Tntreba ea. incerca
o alta cale sa-l faca sa iasa din mujenie.
- M-am straduit sa-l TnvaJ citeva maniere, ceva ce
era necesar sa §tie.
150

Pe de-o parte Jackie ar fi vrut sa-i muljumesca pen­

tru interventie, pe de alta parte, insa, acest lucru o
suparase destul de mult. Orice femeie §i-ar dori sa fie o
prinjesa TncTntatoare, pentru a carei onoare s§ se lupte
un tinar frumos care m aitirziu sa se transforme, bine-
Tnjeles, Tntr-un prinj. Dar, Tn realitate, lui Jackie nu-i con-
venea ideea c i-i aparjine lui William §i, prin urmare, el
nu are dreptul sa devina agresiv, a§a cum facuse cu
b§iatul lui Terri.
PrinJesS sau nu, lipsa de reacjie a lui William a
dezarmat-o. Voia cu orice prej sa-l scoata din sarite,
dar nu §tia cum.
- In ora§, este cineva, un barbat care dore§te sa-mi
dea o TntTlnire, spuse ea, intenJionTnd sa dea vocii o
nota de comunicare banala. Dar Tn timp ce vorbea,
Tntelese ca, de fapt, Tncerca sa-l faca gelos. VazTndu-l
ca lasa ziarul, continua: Terri mi-a spus ca e Tngrozitor
de draguj. AntrenTndu-se Tn subiect, ea continua, pri­
vind ziarul pe care William §i-l Jinea Tn dreptul fejei. E
vorba de Edward Browne. Ai auzit de el? Terri spune ca
e un barbat minunat. Mai Tn vTrsta, cu experienja. A fost
casatorit mulji ani, a§a ca e destul de domesticit, cum
s-ar zice. Probabil ca §tie destule despre femei.
A§tepta, stTnd Tn picioare, o reacjie din partea lui.
Dupa cTtva timp, tacticos, William Tmpaturi partea de
ziar pe care o citise, punTnd-o cu grija deasupra. Cu
greu s-ar fi putut spune ca ziarul acela fusese rasfoit,
apoi desfacu un alt fascicul.
- Cred ca ar trebui sa ie§i cu el, spuse William, din
spatele ziarului.
- Ce... ce-ai zis?
- Domnul Browne este un bSrbat draguj. Mama
mea Tl agreaza destul de mult, tata, la fel.
- §i vrei sa ma due cu el? Chiar §i pentru urechile
ei, vocea^-suna plina de neTncredere.
 151

- Cred ca ar trebui. O privi pe dupa ziar. Serios,

Jackie, ai nevoie sa mai ie§i §i tu. Nu poji trece de la
Charley direct la mine. Trebuie sa mai cauji §i alte alter­
native.
Ea nu-§i dadea seama daca cele auzite au enervat-o
sau au zapacit-o de tot.
- Pentru informarea ta, am cunoscut nenumaraji
barbaji, In afara de tine §i de Charley.
- Mmmm, mormai el. „Tipi straini, daji naibiil“
- Daji...?, Astea nu erau cuvintele lui William. Parca
ar fi reprodus vorbele altcuiva. Pentru Dumnezeu, ce
te-a apucat?
- Nu te mai tnjeleg. Mi-ai spus ca Terri Ji-a sugerat
sa ie§i cu Edward Browne §i am fost de acord. Am
gre§it cu ceva? Am presupus ca vrei neaparat sa ie§i
cu domnul Browne; sau n-ai fi vrut sa fiu de acord?
Ce-ar mai fi putut sa spuna? Ce se alesese din
intenjia ei de a-l face gelos! .
- Da, sigur, e o idee buna. Am... am sa vorbesc cu
Terri.
Telefonul suna, tnainte ca ea sa se mai poata
gindi la ceva. Raspunse apatic. O chemase Terri, sa-i
comunice ca tocmai tl vazuse „tnttmpiator“ pe Edward
Browne pe strada. Au stat pujin de vorba, iar el se pare
ca ar fi fost tnctntat s-o invite diseara, la un restaurant, ii
convine? Terri ii pusese aceasta intrebare ca §i cind ar
fi intrebat-o pe Jackie daca i-ar placea sa accepte tn
dar citeva milioane de dolari.
Jackie refuza sa se gindeasca la ceea ce era gata
sa faca. Da, ii convine, ii spuse lui Terri. Se va intilni cu
Edward la Conservator, cel mai bun restaurant din
Chandler, la ora opt seara.
- 0, §i sa nu uit, Jackie, spuse Terri, pune-Ji rochia
aceea a ta din matase bej. Cea cu nasturi aurii.
- Eu ma gindeam sa ma tmbrac cu salopeia-pe care
152

o port cind lucrez la avion, raspunse Jackie sarcastic.

Se saturase ca toji cei din jur sa considere ca nu
§tie cum sa se poarte, cum sa se tmbrace, cum sa-§i
organizeze viaja. Imediat, insa, se simji vinovata, pentru
ca-i vorbise lui Terri pe un ton atit de veninos.
- Nu-Ji face griji, am sa ma due §i ma voi stridui sa
arat cit mai onorabil.
- E-n ordine, spuse Terri cu timiditate, fiind convinsi
c i facuse iar o gafi. Dar simjea ca, de data asta, scopul
scuza mijloacele. Dupa parerea ei, Jackie §i Edward
erau fic u ji unul pentru altul §i se vor Tndragosti ne-
bune§te, de la prima inttlnire. Jackie fi va ft recunosca-
toare, cindva, pentru c i le -a fic u t cuno§tinJi.
Jackie tnchise telefonul. Il privi tn treacit pe William
care continua si-§i a scundi faja, tn spatele ziarului.
- Diseari am. o inttlnire, zise ea, simjind cum inima fi
bate s i-i sp arg i pieptul. §i-ar fi dorit proste§te ca Wil­
liam s i arunce ziarul, s-o prin d i tn braje §i s i-i sp u n i
s i nu se tntilneasci cuun alt birbat.
Dar nu se tnttm pli nimic din toate astea. El mormii
ceva, lipsit de im portanji. Jackie parisi camera, cu
umerii cizuji. Ar fi vrut si-1 v a d i c i mototole§te ziarul
§i-l arunci tn foe cu attta putere, tnctt s i dirfme un
bu§tean aprins, bu§teanul s i c a d i pe covor, covorul s i
ia foe, William sS se tuple cu flic irile , iar incendiul s i
cuprindi du§umeaua, casa §i tn c i patru magazine din
apropiere.
O o r i mai ttrziu ctnd reveni tn cameri, tm b ric a ti
pentru tnttlnire, William, liniftit, tn c i mai citea ziarul, ca
§i cind, pentru el, plecarea lui Jackie nu tnsemna nimic.
 153

Jackie trebuia sa admita ca, judecat singular, Ed­

ward Browne era tot ce §i-ar ti dorit o femeie de la un
barbat: inalt, puternic, destul de solid, ceea ce denota
ca-i place sa rtfanince bine, cu umeri laji §i §olduri in-
guste. Avea parul negru, cu citeva fire albe la timple §i
ochi negri, minunaji. De§i era atit de bine, faptul ca era
rejinut demonstra ca nu §tia cit de atragator este.
Nici nu era de mirare ca femeile din Chandler erau
moarte dupa el, se gindi Jackie.
- Domni§oara O’Neill, spuse el, intinzindu-i mina.
Nu pot sa vS spun cit sint de incintat ca mi-aji acceptat
invitajia. De ani de zile, sint un admirator al dumnea-
voastrS.
- Nu sirvt chiar a§a de mulji ani, sper, raspunse ea,
cu ochi scinteietori. El o privi nedumerit, parind ca nu-i
injelege umorul.
Grajios, cu bunele maniere pe care le avusese pro­
babil toata viaja, el ii oferi un scaun. Urma o tacere
destul de lunga, apasatoare, tn timp ce consuitau me-
niul.
Edward comanda competent o sticla de vin fran-
Juzesc. Dupa ce au dat comenzile, Jackie de-abia reu§i
sa se staptneascd sa nu-§i arunce o privire la ceas. 0
a§tepta o se a ri foarte lunga §i plicticoasa. Spera ca nu
are nici o importanja ce face §i ce ginde§te micul Billy
Montgomery. El fdcea, doar temporar, parte din viaja ei.
- Este deplorabil intregul ritual al intilnirilor, nu-i
a§a? Edward ii vorbise, privind-o prin lumina data de
sfe§nic. Se intilnesc doi oameni obi§nuiJi, care devin
nervo§i §i nesiguri, pu§i tn situajia imposibiia de a-§i
descoperi calitaji unul celuilalt.
- Da, e destul de nepiacut, ztmbi Jackie. Ochii lui se
fnveseliserS.
- V-a vorbit Terrt despre mine, tot atit de mult cit
mi-a vorbit mie despre dumneavoastrg?
154

La aceasta incercare, Jackie izbucni in rts. FBI-ul nu

§tia atftea despre criminali, ctt Ti povestise Terri la tele-
fon, Tn legatura cu Edward Browne, repetindu-i cu em-
faza ctt de mult se interesase Edward de ea. „Cred ca e
tndragostit de tine, de mai mult timp“, spusese Terri.
„§tie o muljime de amanunte despre tine §i mi-a pus o
mie de tntrebari".
„§i fara tndoiala ca m-ai transformat intr-o sflnta",
spusese Jackie.
„Te-ai fi a§teptat sa-i vorbesc despre partile tale
negative?" o tntrebase Terri, apoi adaugase ceva, ce o
facuse pe Jackie sa ofteze adinc: Ji placea grozav ctnd
ii aratam albumul cu poze“.
A§a ca acum Jackie se tntreba cam ce-i povestise
Terri acestui barbat.
- Da, Terri nu se mai oprea, ctnd tncepea sa poves-
teasca despre dumneavoastra. Cred ca i-a scapat un
singur lucru: daca aveji sau nu tatuaje.
Pentru a doua oara, Edward o privi contrariat.
- Nu, nici unul, spuse el serios. O... tnjeleg, va refe-
riji la faptul ca am fost la marina.
Jackie nu se referise la nimic, doar tncercase sa
inoculeze pujin imponderabil situajiei, dar fara succes.
Sosirea salatelor a scutit-o de explicajii.
- Cred ca am putea urni discujia, vorbind despre
viejile noastre de ptna acum, spuse el. Binefnjeles,
dumneavoastr§ va e u§or, din moment ce stnteji o per-
sonalitate recunoscuta pe plan mondial.
Jackie turba, ctncjlj. i se vorbea astfel. Ca §i ctnd ea
n-ar fi fost o fiinja utiiana, cu nevoi obi§nuite: de dra­
goste, de prietenie, de caldura.
O clipa, Edward amesteca atent salata. Jackie tl ur-
marea. Nu-l cuno§tea deloc §i ti acceptase invitajia
tntr-un moment de nervozitate. Pe masura ce-1 privea
mai atent, se gtndea: „lata tipul de barbat cu care ar
 155

trebui sa ma marit. Este perfect ca vtrsta, aspect, edu­

cate".
Era birbatul pe care I-ar fi putut prezenta tuturor §i
toji ar fi spus: „Ce barbat tnctntator este sojul tau!“
- §i dumneavoastra va regretaji sojul tot attt de mult
ctt tmi regret eu sojia? tntreba el tncet, atit de tncet, tnctt
Jackie de abia il auzi.
Intrebarea era pornita din inima, a§a ca Jackie ti
raspunse cu acela§i ton.
- Da, Ti raspunse, apoi tl aftepta sa mai spuna ceva.
El parea cuprins de tristeje, care-i dadea un aer ro­
mantic, se gindi Jackie §i din nou injelese de ce Terri §i
celelalte femei se straduiau attt de mult sa-l casato­
reasca.
- §tiji ce-mi lipse§te cel mai mult?
Ea i§i scutura capul in sens de negajie, iar el
continua:
- imi lipse§te cineva care sa ma tnjeleaga. Am fost
casatorit cu sojia mea foarte mulji ani, a§a inert putea
spune doar privindu-ma: „Te doare capul, nu-i a§a?“
De fiecare Craciun, copiii cei mari tmi faceau cadou
papuci §i cravate. Sojia mea, tnsa, tmi daruia vapoare
micuje, in casete de sticla, pentru ca numai ea §tia ca
visul meu fusese sa navighez tn jurul lumii, la batrineje.
Toate hainele le cumpara pe gustul meu, gatea exact
ce §tia ca-mi place. Ne-a trebuit un timp indelungat de
conviejuire, pentru a ajunge la acest nivel de confort,
iata de ce ti simt acum atit de mult lipsa.
, Jackie il asculta in tacere, gindindu-se la Charley,
care §tia attt de mufte despre ea, bune §i rele.
- Cind sojul meu dorea sa fac ceva §i eu n-a§ fi
vrut, el §tia sigur cum sa ma pacaieasca s-o fac.
Edward ii zimbi.
- Cora era mereu foarte cheltuitoare. Nu cheltuia atit
de mult pentru ea, cit pentru mine §i copii. Uneori ma
156

suparam pe ea, dar §tia Intotdeauna cum s§ m§ poto-

leasca.
Cind au terminat salata, Jackie §tia ca vor vorbi
despre singuratate, despre marea singuratate pe care o
resimji cind tji pierzi persoana cea mai apropiat^.
Fiecare a vorbit despre ce a pierdut. De piida, despre
numele afectuoase cu care o striga Charley. In ziua In
care l-a Intllnit pe Charley, el a numit-o J n g e r, iar ei i-a
placut foarte mult. Dar, dupa o saptamTna, nu i-a mai
spus „lngerul meu“. Cam dupS un an de la cas§torie,
ea l-a tntrebat de ce nu-i mai spune astfel. Charley a
zimbit §i i-a raspuns: „Pentru ca tu, scumpa mea, nu
e§ti un tnger. E§ti un dracu§or.“
Jackie se temea ca atracjia pentru William se datora
doar acutei singurataji. Nu-i a§a ca un trup cald, alaturi,
reprezinta mUlt mai mult dectt nici unul? Nu-i a§a ca ea
§i William erau nepotriviji? Nu-i a§a ca William era prea
tndraznej, In felul sau, faja de ea? Nu-i a§a ca erau prea
multe diferenje tntre ei?
- Ce v-aji propus sa faceji tn viitor? o tntreba Ed­
ward.
- Sa-mi dezvolt serviciile aeriene de transport pen­
tru marfuri §i calatori, tmpreuna cu William Montgomery,
asociatul meu.
- William Montgomery? 0, vreji sa spuneji, micul
Billy? chicoti el. De fapt, cred ca nu mai este chiar attt
de mic, nu-i a§a? Ctji ani are acum?
- Douazeci §i opt, spuse ea, cu mtna tncle§tata pe
paharul cu vin.
- Ce repede cresc copiii, nu? Nu stnteji uluita va-
ztnd azi un copil pe tricicleta, jar In ziua urmatoare,
casatorit? El ti ztmbi cu caldura. In acest timp chelnerul
sosi cu tava cu aperitive. Binetnjeles ca ni se potrive§te
§i noua. Parca ieri eram adolescenji plini de exube-
ranja, iar acum stntem tntre doua vtrste.
 157

Jackie tncerca sa-i imparta§easca zimbetul. Nu era

pentru orice femeie un §oc ctnd auzea pentru prima
data, ca este plasata tntre doua vtrste? Jackie admitea
ca treizeci §i opt era tntre doua vtrste fi, totufi, expri-
marea i se parea mai potrivita pentru parinjii ei, dectt
pentru ea.
- N-aJi avut copii, nu?
- Nu, raspunse Jackie. Felul tn care-i pusese
aceastg Tntrebare o facu sa creada ca §ansele ei erau
spulberate.
El privea tn jos, tn farfurie. Jackie observa ca se
pregatea sa-i spuna ceva important.
- Femeia care se va casatori cu mine trebuie sa
poata avea copii.
- Da? tntreba ea plina de speranja.
- Da.
El ti ztmbi cald, vadit tnctntat, de entuziasmul ei.
Sojia lui le pltngea pe femeile care nu puteau avea
copii. Obi§nuia sa spun§ cS o femeie fara copii era
„incomplet§“ .
- Am un baiat §i o fata tn Denver §i spun cu mtndrie
ca am §i doi nepoji, un baiejel de §ase luni §i o fetija de
doi ani, frumo§i, de§tepj[, talentaji. Se tntrerupse singur,
rtztnd plin de muljumire. VS arat imedlat fotografiile.
Jackie deschise gura sa-l roage sa i le arate, dar el
dadu din mtna.
- Nu, mai bine nu. Povestiji-mi despre dumnea-
voastra. Spuneaji ca aji chibzuit sa intraji tntr-o afacere
cu un ttn§r, Billy. El a.mo§tenit banii familiei Mont­
gomery §i, cu tinerejea lui, ar putea zbura pentru dum-
neavoastra.
- William nu este un pilot foarte bun.
- A, pacat! Dar stnt sigur ca puteji angaja cijiva. El
n-are ni§te veri tineri care §tiu sa piloteze? Parca-mi
amintesc de cijiva care aveau asemenea preocupari.
158

- Ma voi ocupa eu tnsami de asta, spuse ea,

JinTndu-§i capul aplecat in jos.
Edward T§i dadu seama imediat ca a ofensat-o.
- BineTnJeles ca va veji preocupa. Va rog sa ma
iertaji. N-a§ vrea sa ma tnjelegeji gre§it. Mai aveji destui
ani pina la pensie. §tiji, pentru mine, pensionarea bate
Ta u§a §i, fara sa vreau, Ti consider §i pe aljii Tn aceea§i
situatie.
Protesta mult prea mult. Era clar ca facea eforturi
disperate s-o faca sa uite ofensa. Se lasase o lini§te
apasatoare. Jackie continua sa stea cu capul Tn jos,
TnvTrtindu-§i pe§tele Tn farfurie. Comandase pe§te, ca
sa-l poata taia cu furculija. N-ar fi acceptat sa apeleze
la un barbat sa i-l taie Tn bucaji.
Doar William.....Inceteaza!'1T§i comanda singura.
Edward nu prea Tnjelegea, ce spusese atit de jig-
nitor. Cind sojia lui Tmplinise patruzeci de ani, vTrsta de
care Jackie se apropia Tn viteza, d o u i zile a pITns ne-
contenit. li spunea ca tinerejea ei s-a sfTr§it §i ca nu
vrea sa fie batrTna. Probabil ca aceasta era problema lui
Jackie. Refuza sa priveasca Tn faja faptul ca, totu§i, nu
mai era un copil. Ziarele nu mai puteau continua mult
timp sa scrie despre ea, ca fiind cea mai tTnara per­
soana care facea a§a §i pe dincolo. OricTnd T§i putea
pierde vederea sau reflexele. Poate s-a suparat, va-
zTndun pe pilojii mai tinerir fucrTnd mai bine §i a Tnjeles
ca ea TmbatrTne§te. La Tnceput, batrTneJea e supa-
ratoare.
Sau, se gTndi el, poate se teme ca nu mai este
atragatoare.
- tmi plac femeile mature, spuse el. Cunosc mai
multe despre viaja. Ochii Ti rldeau. Nu mai a§teapta atit
de mult de la un barbat.
El voia sa se explice, dar Jackie lua remarca Tn alt
sens.
 159

- Vreji sa spuneji ca o femeie mai tn virsta intelege

ca nu poate cere de la un soj mai mult decit poate el
da, a§a ca n-are rost sa viseze la un tinar nemai-
pomenit, care s-o rapeasca.
Nu era deloc ceea ce voise el s i spuna, dar n-o
corecta. Era ceva care o irita, iar el n-o cuno§tea destul
ca sa Tnjeleaga ce anume. Se hotari ca poate ar fi mai
bine sa schimbe subiectul.
- Cindva, am de gind sa navighez Tn jurul lumii,
spuse Edward, cu ochii stralucind, incercind sa aduci
vorba despre ceva mult mai placut decTt batrtnejea.
- Serios? intreba Jackie incercind sa para ceva mai
interesati de vorbele lui. ’
§tia ca n-a avut intenjia s-o jigneasci, spunindu-i
ca-i plac femeile mature. Ea era o femeie maturi. §i
atunci, de ce cuvintele lui William Ti rasunau Tn cap, ca
un ecou? „A§ vrea s i te iau de nevasti §i sa-Ji fac cTji
copii vrei!“ El nu spusese „ciji copii mai poji face, Tn
perioada fertila care Ji-a mai ramas'1. Oare ar mai putea
o femeie matura sa aiba o duzini de copii?
- Aji fost vreodata marinar? se forja ea sa-l intrebe.
Edward ramase descumpinit, caci §tia ca ea a vrut s i
§tie, de fapt, daca a condus el insu§i o ambarcajiune.
JinTnd cont de maiestria ei ca pilot, era de Tnjeles ca
presupunea ca §i aljii ar trebui sa fie la fel de capabili
ca ea.
- Mmmm, voiam sa spun ca voi naviga cu un vas
de croaziera, alaturi de alte citeva sute de persoane.
- Oh, a fost singura replica a lui Jackie. I se intim-
plase sa se afle Tn ora§e, unde acosta ctte un aseme­
nea vas de croaziera. Ambarcajiunea era trasa Tn port
§i imediat fiecare magazin, fiecare restaurant era luat cu
asalt de turi§ti, care cumparau orice putea fi numit
amintire.
- Vino cu mine, Jackie! exclama el surprinzTnd-o §i
160

pe ea, dar §i pe sine.

- Poftim?
- Aranjez eu totul, platesc tot. Nu-Ji pretind sa te
casatore§ti cu mine. Voi rejine cabine separate §i vom fi
tovara§i de calatorie, prieteni. Vom vedea lumea
impreuna. Poate ca tu ai mai vazut-o §i alta data, n-ar
mai fi o noutate. Se apleca peste masa §i ii lua mina
in mina lui puternica §i calda. §tiu ca am putea fi
prieteni. Am citit foarte multe despre tine §i mi-a placut
sa ascult tot ce se spunea despre viaja ta zbuciumata.
M-a impresionat cind am auzit cum ai zburat cu acei
copii, salvaji din incendiu, la spital, iar pre§edintele te-a
felicitat. Cred ca §tii sute de pove§ti de-astea.
- tnjeleg ca vrei sa iei cu tine un aparat de radio,
nu?
- Te rog sa m§ scuzi, vrei sa mai repeji, n-am in-
Jeles?!
- Luindu-ma cu tine, ca sa-Ji spun istorioare, ar fi ca
§i cind Ji-ai avea propriul radio, in buzunar, in fiecare
moment. Cum imi cumperi un breloc, cum iji spun o
poveste. Daca-mi plate§ti toata excursia, Ji-ai asigurat
distracjia pe vas, fara sa mi§ti un deget.
Cind termina, el o privea distant, stind Jeapan in
scaun. Era mai degraba privirea unui afacerist, nu a
unui barbat care a ie§it cu o femeie draguja la un local.
- tmi cer scuze, zise ea, oftind adinc. Domnule
Browne, n-am vrut sa fiu agresiva, dar cred ca te-ai
indragostit de idolarizarea facuta de Terri, legata de tot
ce am realizat in viaja. Totu§i, §i eu sint o femeie, a§a
cum a fost §i sojia ta. Nu sint o institujie publica, nici
macar n-ar^i talent de povestitor. Am dus o viaja
zbuciumata, dar n-am intenjia sa ma retrag.
O, Cerule, iar stricase totul! Edward era o persoana
foarte draguja, ca §i Terri, de altfel. De ce, oare, avea
ea totu§i senzajia ca nouazeci ia suta din interesul lor
 161

pentru ea se datora faimei? Ce alt motiv ar fi avut acest

barbat sa se intereseze atit de ea? Cu certitudine, nu
era cea mai frumoasq femeie nem iritata din ora§.
Atunci, ce gasise la ea?
El daduse deja raspunsul la aceasta intrebare: i§i
dorea o Tnsojitoare. Avea cincizeci §i cinci de ani §i nu
prea fl mai interesau picioarele fungi §i o femeie cu care
sa tntem eieze o fam ilie. La virsta asta, i§i dorea
pe cineva cu care sa stea de vorba. §i cine ar putea
Candida mai bine, decit o femeie care a calatorit in
toata lumea §i era un „sac de pove§ti“?
Dupa izbucnirea lui Jackie, n-a mai fost nici o
cale de a salva seara. Restul cinei s-a desfa§tirat intr-o
tacere apasatoare.
 Ctnd se tntoarse acasa, Jackie nu se mira gasind
casa tn tntuneric §?i nici urma de William. Doar nu-§i
imacjina ca el o s-o a§tepte!
I§i scutura capul, tncerctnd sa se limpezeasca. Intre
ea §i William nu era nimic, absolut nimic, §i nici nu va fi.
El ti spusese ca o iube§te, chiar daca facuse tot
posibilul sa-l opreasca. Tresiri de groaza, amintindu-§i
cum a pilotat avionul cu susul tn jos, ca sa-l faca sa-i
vina rau. Chiar d a c i nu reufise sa-i tntoarca dragostea,
nu fusese prea politicos din partea ei sa se poarte attt
de dur.
Indrepttndu-se spre dormitor, t§i simjea fiecare
picior greu de sute de kilograme.
William, William, William, repeta tn minte, ca un
ecou. Numai pe el tl avea tn gtnd, de§i era interzis. Era
fructul interzis din gradina Edenului.
- §i noi §tim ce s-a petrecut acolo, izbucni ea, cu
voce tare, deschiztnd u§a.
Cum aprinse lumina, f§i dadu seama ca se tnttm-
plase ceva, ceva ce o deranja. Statea tn picioare, tn
cadrul u§ii, §i nu tnjelegea.
I§i privea camera. Era exact cum o ISsase; nu re­
marca nimic anume schimbat, cu attt mai pujin tn rau.
La fel §i tn bucatarie, totul era cum lasase la plecare.
 163

Brusc, realiza ce nu mergea: chiar faptul ca nu se

schimbase nifhic. Intr-un timp foarte scurt se obi§nuise
cu ordinea facuta de William, cu felul lui de a ascunde
vederii toate lucrurile. Chiar daca nu erau puse la locu-
rile lor, dar, cel pujin, nu se vedeau. Acum, insa, nimic
nu mai fusese ascuns. In bucatarie, pe dulapul de linga
chiuveta, erau resturi de la prepararea cinei. William i§i
lasase vasele murdare Tn chiuveta, nici macar nu le
clatise. Sub un impuls de moment, deschise u§a de la
frigider. In locul ordinii cu care era obi§nuita, vazu o
adevarata harababura. Ca §i cum, un pu§ti amejit ar fi
avut intenjia sa vTneze oua de Pasti in cutia de facut
Tnghejata. Nu Tnjelegea de ce dezordinea din frigider
putea s-o deprime. Dar o deprima. Poate ca, in faja
acestei certitudini, ca William era suparat pentru ca ea
se intilnise cu un alt barbat, Jackie ar fi trebuit sa se
simta mai bine.
Dimpotriva, insa, se simjea mai rau. Poate cuvintul
potrivit era „deznadejde“ .
- Jackie, T§i spuse ea, cu voce tare, e§ti dezna-
dajduita. Te-ai Tntors de la o Tntilnire cu un barbat
perfect care te iube§te §i e§ti deprimata pentru ca aso-
ciatul tau n-a curajat bucataria.
Descurajata, strabatu pe intun'eric fntreaga casa,
pina in dormitor. Injelesese ca era ocazia cea mare de
a Tncheia totul Tntre ea §i William. MTine dimineaja, Ti va
spune ca a petrecut minunat, cu un barbat minunat, §i
ca-i suridea ideea de a-§i reface viaja cu el. Cum se
spunea asta Tn franceza? „lnsouciance“ - nepasare.
Da, Ti va descrie cu nepasare petrecerea de aseara.
Dar, Tn loc sa joace rolul doamnei indiferente, chiar
Tn clipa cind intra in dormitor, se arunca pe pat. Se
afunda, practic in plapuma groasa §i izbucni in lacrimi.
Oare de ce luase viaja ei aceasta intorsatura teribila?
De ce se gTndea tot timpul la William? Aseara, nu exis-
164

tase nici un moment Tn care sa nu se Tntrebe ce face

sau la ce se gTnde§te William. Permanent, Tl compara
pe dragala§ul domn Browne cu William, orice ar fi facut
sau ar fi spus.
Deodata simji o mtna puternica, barbateasca, pe
cap, o mina care nu putea fi decit a lui William. Nu se
mira de prezenja lui. Nu era alaturi de ea de cite ori
avea vreun necaz? Cind avionul s-a zdrobit de stinca, el
era acolo, sa o salveze. Ctnd §i-a taiat mina, el i-a oprit
sTngele. Chiar §i mai Tnainte, daca ea §i sojul ei aveau
nevoie de bani, William era cel care §tia §i Ti ajuta, fara
a-§i da numele.
- Vrei sa-mi spui §i mie ce Ji s-a TntTmplat?
Cu faja ascunsa Tn plapuma, ea clatina din cap. Nu,
nu voia sa-i spuna, pentru simplul motiv ca nici ea nu
cuno§tea care era adevarata problema.
I se paru foarte normal ca William sa o cuprinda Tn
braje. Statea rezemat de capatliul patului, cu picioarele
atfrnate. O a§eza de-a curmezi§ul, cu capul pe pieptul
lui lat.
- la §i bea, spuse el, apropiindu-i de buze o bautura
cu aroma piacuta. Ea Tnghiji de citeva ori, cu lacomie,
apoi William Ti lua paharul, a§ezTndu-l pe noptiera.
- Acum spune-mi ce te-a facut sa pITngi.
- Nu pot, raspunse continuind sa pITnga.
- Cui sa-i spui, daca nu mie?
Din pacate, avea dreptate. N-ar fi putut sa-i spuna
lui Terri, pentru ca Terri nu trebuia sa §tie nimic de
William. El era un secret. Dar era prietenul ei, fusese
prietenul ei, dintotdeauna.
- Cum a fost cu... TntTinirea ta? o Tntreba el cu o
voce pierita.
Cu capul lipit de inima lui, Jackie Ti putea simji emo-
Jia. Acum ar fi trebuit sa-i povesteasca cu detain bine
gTndite despre Tntilnire. Ar fi putut sa-l opreasca pe Wil­
 165

liam, §i pe ea insi§i, sa mai creada ca ar putea fi

vreodata ceva intre ei.
- A fost perfect, spuse. El a fost perfect. Cuvintele
nu se potriveau cu tonul vocii, care spunea ca „per-
fect“, inseamna „oribil“ . Lacrimile ii porniri iar ca un
torent udindu-i cama§a.
- Oh, William! exclami agijindu-se de el. §tiu ce ar
trebui sa fac. Ar trebui sa ma marit cu un barbat ca
Edward Browne. Este exact ce-mi trebuie. Ca virsta,
educajie. Ne potrivim chiar §i la statura. Totul e perfect.
El e singur, eu singuri. Sintem perechea ideali, cobo-
r iti din Rai.
William ii intinse o batisti, iar ea i§i sufla nasul cu
zgomot.
El a fost atit* de amabil, iar eu m-am purtat oribil. Am
rastalmacit tot ce-mi spunea, cum era mai rau. Mi-a
spus... mi-a spus ca sint o femeie matura.
- Asta denota ca nu te cunoafte deloc, spuse
William cu sarcasm.
Jackie suspina.
- Nu §tie nimic despre mine. Vrea sa-i Jin de urit,
povestindu-i anecdote despre viaja mea zbuciumata.
M-a facut sa ma simt ca o exploratoare care merge sa-i
inveje pe ba§tina§i cum s i patineze.
Izbucni din nou in lacrimi.
- Dar era atit de draguj. Oare de ce am fost atit de
uricioasa cu el? De ce oare nu fac niciodata ce trebuie?
De ce n-am facut ce ar fi trebuit sa fac?
- Daca e attt de grozav, de ce nu te-ai indragostit de
el? Vorbele lui William erau calme, dar Jackie, stind cu
capul pe pieptul lui, putea sa-i simta inima care-1 batea
cu putere, trupul tensionat, caci, ceea ce spunea, avea
o mare insemnatate pentru el.
- Pentru ca este atit de... atit de batrin, izbucni
Jackie. Nu are umor! Nu este ca tine. Tu m i faci s i rid.
166

Tu ma faci...
Se ridica brusc §i-l privi.
- De ce zTmbe§ti? Se simjea jignit de acel zimbet.
Eu mi-am deschis inima Tn faja ta, iar tu rizi?!
- Jackie, dragostea mea! spuse el rar, tragTnd-o mai
aproape. E§ti singura femeie care ma considera amu-
zant. CTnd ma aflam Tn compania unor oameni care
intenjionau sa faca un lucru stupid sau primejdios §i le
spuneam „nu“ , ei ma numeau „om batrTn".
- Copilarii, zise Jackie Tn bataie de joc.
La aceasta, William clatina din cap, strTngTnd-o tan-
druTn braje.
- §tii ce iubesc eu la tine, Jackie?
- Nimic nu este de iubit la mine. Sint o proasta,
spuse ea cu greutate. *
El Ti ig nori vorbele.
- Unul, numai unul din lucrurile pe care le iubesc la
tine este faptul ca, atunci cTnd erai copil, erai adult, iar
acum, cTnd e§ti adult, e§ti un copil. Cred ca la na§tere
aveai douazeci §i cinci de ani §i, de atunci, nu te-ai
schimbat. §i, probabil, nici nu te vei schimba.
- Nu am douizeci §i cinci de ani. STnt o femeie
matura. Oh, William, ce sa fac? Acest barbat este atft
de potrivit pentru mine!
- Ca §i conopida.
- Cum?
- Conopida e foarte potrivita pentru tine. Se ppate
mTnca zilnic. De fapt, oamenii ar trebui s§ manTnce doar
pui fierji, conopida §i orez. N-ar trebui s§ mai mTncam
niciodata ciocolatS sau Tnghejata sau floricele.
- Despre ce vorbe§ti?
- Despre Edward Browne. El este conopida.
- Oh! exclama ea TncepTnd sa TnJeleagS. §i, atunci,
tu e§ti Tnghejata de ciocolatS.
- De vanilie, mi-ar placea mai mult.
 167

In cluda supararii, ea zimbi.

- Cred c§ ai o parere foarte buna despre tine, nu-i
a§a? Zimbetul ti disparu la fel de brusc cum ii aparuse.
- William, ce sa fac? Tu §i cu mine nu putem... nu
putem fi TmpreunS. §tii la fel de bine, ca §i mine. Dar ma
gindesc la tine tot timpul. Chiar aseara, cind eram cu
acel foarte draguj barbat, eu... Oh, William, ce sa fac?
Doar zvtcnirile puternice ale inimii tradau faptul ca
William era afectat de cuvintele ei. De fapt, fi spunea, in
felul ei, ca il iube§te, nu?
- Vreau sa-Ji pun o singura intrebare, spuse el.
Daca nu m-ai fi vazut niciodata copil §i m-ai fi intilnit
pentru prima data, cind s-a prabu§it avionul, daca a§ fi
avut aceea§i virsta cu tine, sau cu cijiva ani in plus,
ce-ai fi simjit pentru mine?
Jackie nu raspunse imediat. Raspunsul trebuia
gindit bine. William avea un simj ai umorului atit de
diferit de al altora. Ea ii indragea cinstea §i felul in care
putea sa rida de el insu§i. Desigur, nu era singurul
barbat cu simjul umorului. Dar erau §i destui ca Edward
Browne, barbaji care nu obi§nuiau sa rida. Erau prea
mulji ca Edward Browne, care se considerau batrini,
pentru ca a§a scria in actele lor.
Dar, d a c i William ar fi avut treizeci §i opt de ani, in
loc de douazeci §i opt, ar fi fost altfel? Ea incerca sa-i
scruteze caracterul. Daca s-ar fi casatorit cu o femeie
mai tinara decit el, i-ar fi revenit responsabilitatea de a o
invaja. Jackie §tia foarte bine ca sojii mai in virsta soco-
teau ca doua treimi din menirea lor erau sa-§i inveje
tinerele sojii ce este viaja. De aceea in urmatoarele
cinci minute, dupa ce spusese „da“, sojul mai virstnic.
se transforma intr-un batrin. El avea nevoie de cineva
care sa zboare acum intr-un avion cu josul in sus §i,
apoi de altcineva care sa-l opreasca sa se transforme
intr-un bolovan, ca fn focul din copiiarie.
168

- Jackie, ai de gtnd sa-mi rSspunzi? Spune-mi

adev§rul. Ce-ai fi gTndit despre mine, daca nu m-ai fi
cunoscut mai Tnainte? §i daca pe certificate meu ar fi
fost scrisa o alta data de naftere?
- A§ fi gTndit ca ai nevoie de mine, spuse" ea Tncet.
Ai nevoie de mine, ca sa te menjin tTnar.
Jackie continue sa vorbeasca, nu avea importanja
despre ce, cTnd simji respirajia lui William, Tn par. Era,
ca §i cTnd, cei doi copii inocenji care se ocroteau unul
pe celalait, se transformasera brusc Tn doi adulji, capa-
bili de sentimentele adulte.
Aproape imediat, ea deveni conftiente de palmele
puternice ale lui William, care erau pe spatele ei, de
buzele lui, care-i sarutau gTtul.
-W illiam , §opti ea.
Peru ca n-o aude §i o trase mai aproape de el,
trupul, sTnii, ea, Tn Tntregime, lipita de pieptul lui. Ea mai
mult simji, decTt Ti auzi oftatul adTnc, ca §i cTnd moliciu-
nea ei Ti tulburase puterea de ojel a pieptului.
fncet, ca §i cTnd era cel mai important lucru pe care
Tl facuse vreodata, William T§i TngropS palmele Tn parul
ei §i T§i apropie buzele de ale lui Jackie.
El o mai sarutase, dar nu ca acum.
Atunci, demult, reu§ise sa se Jin5 sub control. De
fiecare date, parea ce vrea se-i spuna ceva. Acele saru-
teri aveau un Tnceput §i un sfirfit.
Acest serut, Tnsa, era Tnsa§i dragostea. Era dra­
gostea §i blindejea §i senzualitatea. Purta Tn el dorinja
ascunsa de mult, mult timp, de cTnd William T§i dorPse
sa-§i lipeasca buzele de ale ei. Acum, cind i se per­
mitea, voig sa savureze fiecare secunda. Dar mai era
ceva, Tn acest sarut: vulgaritatea. William T§i deschidea
sufletul, lasTnd-o pe Jackie s& Tnjeleaga cTt de mult Tn-
semna pentru el, Ti permitea sa vada cTt Ti era de dor, cTt
ttnjea dupa ea §i eft o iubea. Il ardta eft de u§or I-ar fi
 169

putut rini. Era lipsit de apirare, dezvolttndu-§i cele mai

profunde sentimente, pentru a fi vizute §i simjite. Avea
tncredere Tn ea.
Jackie §tia c i niciodati William n-ar fi luat ceea ce
nu i se oferea, a§a Tnctt, daca sarutul continua, o lasa
sa fa c i ea primul gest. O respecta mult prea mult, pen­
tru a face ceva ce ea ar fi regretat mai tTrziu.
Sarutul continua, devenea mai profund, iar Jackie
simjea cum cre§te dorinja. li putea simji sufletul Tntreg,
Tn acest sarut. CTnd se tn d e p irti de ea, Tn el vibra
dorinja nivalnici, pe care se straduia s-o Jina sub con­
trol. Jackie tl simjea ca s-ar fi napustit asupra ei, i-ar fi
smuls hainele §i ar fi facut dragoste silbatic cu ea. Cu
toate astea, el se limitase la un sarut bltnd, un lung
sirut.
- William, §opti ea.
- Da? Vocea lui, de obicei profunda, era acum gitui-
t i de tensiunea emojiei.
- Eu... Nu §tia ce sa spuna. Femeile stnt tndoc- -
trinate de mici cu ideea ca birbatul trebuie sa fie agre-
sorul. Binetnjeles c i, d u p i ani de cisnicie, o femeie
injelege adesea c i, d a c i nu tncepe ea, n-ar mai fi nici
un tnceput. Acum, Jackie ar fi vrut s i-i s p u n i lui William
c i totul e In ordine, c i-l dore§te la fel de mult ca §i el.
Poate ceea ce fice a nu era bine, iar mtine va regreta.
Dar, d a c i lumea se pribu§e§te azi, iar acel mtine nu va
mai fi niciodati?'
Ea nu folosi cuvinte pentru a-l tndemna. Se folosi
tnsa de vicle§ugul femeilor cu experienja, de a se darui,
lastndu-si trupul sa-i spuna „da“ . Se tntoarse complet
catre el t§i deschise gura sub a lui, tl apasa cu picioa­
rele, lastndu-§i trupul moale.
Se temea c i o va tntreba d a c i e sigura ca vrea s i
fa c i dragoste cu el, puriind-o s i mai ia tn c i o hotirire.
Dar William nu-§i pierdu timpul cu vorbele. in loc de
170

cuvinte, o privi, cu cei mai TncTntatori ochi pe care-i

vazuse vreodata. Privirea lui era aceea a unui copil care
gusta pentru prima data o Tnghejata, propunfndu-§i sa
o savureze pTna la ultimul strop.
Se gTndise, bineTnJeles, mai mult decrt ar fi vrut sa
recunoasca, la ceea ce William Ti destainuise, Tntr-un alt
moment tensionat, ca este virgin. De nenumarate ori se
trezise noaptea, imaginTndu-§i ca e o femeie Tn virsta,
care Tnvaja un tinar timid, de altfel, foarte atragator §i Tn
Tntregime splendid, ce trebuie sa faca. Se imagina Tn
postura unei curtezane franceze, cuminjenia pamTn-
tului, amintindu-§i mereu ca trebuie sa fie bITnda §i ama-
bila, menajTndu-i stingaciile §i prima impresie. Ar fi putut
sa faca Tn a§a fel, TncTt prima lui experienja sexuala s§-i
ramTna Tn amintire, prin frumusejea neprihanita.
Insa, a visa de unul singur, Tn pat, nu are nimic de-a
face, cu realitatea. Iar el, Tn realitate, era un mascul de o
suta de kilograme, entuziast §i flamTnd. Nici vorba de
timiditate. Nici de ezitare. Frumusejea consta Tn exube-
ranja, energia, placerea ne§tirbita, Tn bucuria curata §i
noutatea, pentru William.
Cerule! William, n-ar fi putut sa-i descheie nasturii
mai repede. Adineauri, era complet Tmbracata, iar
acum, nu mai avea nimic pe ea. Adineauri, era Tn a§tep-
tarea placerii, iar acum zTmbea fericita de TncTntare, Tn
timp ce William Ti atingea §i-i gusta pielea.
MTinile lui erau peste tot, cautTnd, explorind. Gura
urma mTinile, iar cTnd Jackie gemu de placere, el paru
ca a gasit cheile paradisului. Cu o mina pe un sTn, cu
gura pe celalait, el Tncerca diferite mi§cari, pentru a
vedea care se potrive§te cel mai bine, pentru aminddi.
Daca Jackie ar fi putut vorbi, ar fi spus ca totul se
potrive§te cel mai bine.
- William, Tncerca sa vorbeasca, dar el ?§i purta mTi-
nile peste tot trupul, iar acea gura TncTntatoare Ti dadea
 171

asemenea fiori de placere, incit cu greu putea gtndi.

- Tu... Se Tntrerupse, cSci nu-§i putea aminti ce voia
sa spuna. Cine §i-ar fi putut aminti ceva a§a de com-
plicat ca vorbele, ctnd era mingiiata, cum era ea? Pal­
mele lui fi atingeau coapsele, alunecindu-i pe curbele
picioarelor. Acum Tnjelegea fascinajia barbajilor ctnd
aveau de-a face cu virgine. Ctnd te ginde§ti ca acest
barbat nu facuse niciodata dragoste! Ea se simjea mai
mult dectt deosebita. Se simjea unica, neegalata, ca o
regina. Acest barbat divin, care nu fusese niciodata
atins de vreo femeia, o facea sa simta ca era al ei,
intr-un mod fara echivoc.
Trupul ei incepu sa freamete, flexibil, moale, u§or.
- Tu... incercS ea, din nou.
- Eu, ce? reu§i el sa §opteasca inecat de placerea
pe care o experimenta.
Ea il trase de gulerul cam§§ii. Era complet goals,
incintator de goala, oferindu-se ochilor §i miinilor lui
William, el, in schimb, era complet imbracat.
Dupa u§urinja cu care o dezbracase, ea nu se mira
cind il vazu gOI, cit ai clipi din ochi.
Doamne, cit era de frumos! Pielea ii era neteda §i
proaspata, ca a unui nou-nascut. Pe piept avea un par
moale §i scurt, iar mu§chii puternici frematau de forja §i
tinereje. Nu s-ar fi gindit niciodata ca i se poate intimpla
ca vederea acestui trup frumos, s§-i sporeasca §i mai
mult neputinja in faja dormjei. Miinile ii cautau cu
nerabdare orice §i tot ce ar fi putut pipai; apoi i§i rasuci
trupul, astfel ca sS-§i poata lipi gura de umerii lui goi, iar
miinile i se mi§car§ in jos.
Ea nu era preg§tit3 pentru beatitudinea, extazul
care aparuserS pe faja §i in vocea lui William, cind ea ii
cuprinse in palme parjile lui cele mai intime. Daca pina
atunci Jackie nu fusese convinsa, acum, pl§cerea ei
consta Tn certitudinea ca el n-o compara cu nici o alt§
172

femeie. Nici o alta femeie nu*l atinsese. Nici o alta

femeie nu-§i pusese miinile sau buzele pe trupul lui. Era
al ei, numai al ei!
Cind i§i mi§ca trupul mare §i greu deasupra ei, pre-
gatindu-se sa o patrunda, ea i§i arcui §oldurile, pentru
a-l primi. Niciodata expresia „a§a fusese scris“ nu i se
paruse mai adevarata, mai proprie, ca atunci cind §i-a
unit trupul cu cel al lui William, tn minte ii rasuna ca un
ecou, cuvintul „acasa“, el venise acasa, ea era acum
acasa. Ei erau acum acolo unde le era destinat sa fie.
- Da, da, a fost tot ce putea spune cind William
incepu sa se mi§te deasupra ei. Nu exista cuvinte ca
poata fi descrisa fericirea. Exista tulburarea care inso-
Je§te intotdeauna sexul, dar cu William era mai mult. Se
pare ca el ii atinsese ni§te zone adinci, profunde, unde
nimeni nu mai ajunsese. Acest act, pe care ea il expe-
rimentase pina atunci, fusese doar unul fizic, acum,
insa, era mai mult decit atit. Era aproape spiritual, caci
simjea ca era incatu§ata de acest barbat, pina la ultima
fibra. Fusesera prieteni, §i-au schimbat ginduri §i taine,
dar acest schimb le fusese pina acum refuzat.
Jackie s-ar fi a§teptat, de§i era ultimul lucru pe care
I-ar fi recunoscut, ca prima data cu William sa dureze
foarte pujin. Din fericire, gre§ise. Contactul dura de mai
multe minute, la fel de puternic.
- William, e§ti minunat, spuse ea ca-n vis, cu spa­
tele arcuit §i ochii inchifi. tl auzi ca ride, acel ris mul-
Jumit de sine al barbajilor, cind sint foarte mindri de ei.
I§i apasa apoi pieptul transpirat peste al ei, sarutind-o
pe git.
 173

Saptamina care a urmat, Jackie a trait intr-o lume de

vis. Ea-§i incheiase viata sexuala, odata cu disparijia lui
Charley, a§a ca, intr-un fel, acum era aproape la fel de
novice ca §i William. Pina sa-l intilneascci, Charley se
culcase cu oricare femeie care ii spusese „da“ sau
„poate“ . A§a ca §tia foarte bine ce-i place §i cum tre­
buie sa faca sa-§i satisfaca dorinja. Incercase contactul
in orice pozijie posibila. Ca toate femeile, Jackie fusese
foarte curioasa §i ii ceruse sa-i povesteasca despre
experienjele lui trecute. Auzise ea ca nifte fete din Sin*
gapore fusesera teribil de a§a §i a§a, apoi ca era in
Florida o fata care era priceputa in mod deosebit, la
aitceva. Pentru moment, Jackie nu-§i daduse seama,
dar, mai tirziu, injelesese ca se simjea intimidata. Cum
ar fi putut o slabanoaga ca ea sa concureze cu acele
femei, care §tiau atit de multe? Odata chiar ii spusese
asta lui Charley, iar el facuse haz, spunindu-i c§ era cea
mai buna dintre toate §i ca o prefera, in pat, tuturor
femeilor din lume. Un timp, s-a sifnjit bine, apoi au in­
ceput acele mici indoieli siciitoare, ca poate alte femei
fusesera mai... mai cum? Mai atragatoare? Cu mai mul-
ta pricepere tehnica?
Cu William se simjea libera de comparatii, libera de
a fi nevoita sa traiasca dupa standardele altcuiva. §i
cine ar fi crezut ca aceasta libertate, era cel mai afro-
disiac lucru, pe lumea asta? §i, de asemenea, cine s-ar
fi gindit ca solidul, dependentul, prea cinstitul cetatean
William Montgomery ar putea fi un demon in pat? in toji
acei ani, de cind il cunoftea, Jackie observase pujine
indicii ca ar fi fost inventiv. Dimpotriva, parea a fi minia-
tura lui: urmeaza regula. De mic copil, el coiora intot­
deauna in Interiorul liniilor.
Timp de o saptamina n-au lucrat nimic, absolut
nimic. Motivau atit pentru ei, cit §i pentru Pete, ca tre-
buiau sa a§tepte sa se vindece mai intii mina lui Jackie,
174

ca sa poata zbura, sau ca sa poata lucra la motoare §i

chiar pentru a urmari aspectul financiar al afacerilor lor.
Adevarul era, un adevar pe care ei nu-l recuno§teau
deschis, c§ erau attt de preocupaji unul de celalait, tnctt
nu se mai puteau gtndi la nimic aitceva.
Jackie i§i impusese sa nu-l compare pe William cu
Charley, dar nu reu§ise. Charley fusese un barbat foar­
te sexy. Se gindea la sex tot timpul §i ti placea sa faca
insinuari sexuale. Orice, ridicarea avioanelor, scaunelor,
totul ti provoca aluzii la sex. Se gindea la sex, facea
sex, discuta despre sex.
William nu parea sa fie prea diferit de el. Privindu-l,
complet imbracat, la micul dejun, Jackie nu putea cre-
de ca era acela§i cu barbatul cu care fusese in pat, cu
o ora inainte. Cu hainele pe el, ai fi zis ca nu exista un
barbat mai demn ca William. Era atit de calm, atit d e :
distant, de discret, incit Tji pierea §i cheful, cind il pri-
veai. Cu toata tinerejea lui, William vazuse indivizi mai
in virsta decit el care veneau sa-i ceara sfatul. Vazindu-I
attt de sobru, era u§or de crezut ca Jackie il banuia la
inceput destul de timid in pat. Insa fusese atit de afec-
tuos, de tandru, de patima? cu ea, incit pur §i simplu a
uluit-o.
A descoperit cu inctntare ca, fara haine, William de-
venea senzual ca un copil. In general, copiii vad intr-o
baltoaca de noroi ceva placut §i rece, t§i scot hainele §i
se improa§ca, unul pe celalait. Ei nu au idei precon-
cepute ca „nu e frumos" sau „civilizat“ ceea ce fac.
Aceasta inocenja, aceasta senzualitate semana cu felul
de a fi al lui William, tn pat. El nu facea dragoste din
obligajie, cu dorinja de a termina cit mai repede, ca sa
poata dormi, dupa aceea. Nu urmarea sa ajunga cit mai
repede la finalul actului sexual. Lui ii placea sa faca
dragoste.
Jackie nu se gtndise nici un moment ca, din punct
 175

de vedere sexual, ar avea refulari. Cind fusese odata

intrebata de o femeie ce a gasit la un barbat a§a de
batrin ca Charley, ea risese cu indiferenja. De§i avu­
sese §i ea neplaceri cu Charley §i discujii, probleme
sexuale n-au fost niciodata intre ei.
Cel pujin, a§a credea, pina sa-l intilneasca pe Wil­
liam. Nu e de mirare ca barbajii prefera femeile virgine;
nu e de mirare ca un barbat e in stare sa ucida, daca
femeia lui s-a culcat cu un altul. Daca femeilor li s-ar
permite sa faca dragoste cu mai multi barbaji, ele ar
incepe sa-i compare, a§a cum il compara ea acum pe
Charley cu William. §i, daca femeile §i-ar compara
amanjii, unde s-ar ajunge? Ar mai putea barbajii sa
spuna „Sint cel mai bun, papu§ico?“ Ar trebui sa §i
dovedeasca acest lucru!
Daca s-ar fi culcat cu un barbat ca William, inaintea
lui Charley... ei bine, Jackie prefera sa nu se mai gin-
deascaL.
Dupa primele zile, ea inceta s§-i mai compare pe cei
doi bSrbaJi §i incepu sa se bucure cu adevarat. Era
greu de explicat, iar ea nici nu se stradui prea mult, dar
William o facuse sa se simta ca §i cind ar fi fost prima
pereche care descoperea deliciul celor doua epiderme
in contact.
Nu vorbeau §i pareau ca nici nu se gindesc la sex.
Sexul era ceva care venea de la sine, ceva spontan §i
mirific, ceva curat, incintator. Pareau ca-§i spun: „Oare
ce a§ simji, daca a§ face a?a? Sau a§a?“ William o lasa
sa-§i plimbe miinile la nesfir§it pe coapsele puternice,
pe pieptul lui lat.
Cind se sarutau, pareau c i sint primii care au des-
coperit aceasta practica delicioasa. Charley avea me-
reu senzajia ca sarutarile erau o pierdere de timp. „Mie
imi plac chestiile mai serioase, iubito", obi§nuia el sa-i
spun3. Jackie nici nu-§i dSdea seama ca era insetata
176

dupa sarutari, ca un ratacit tn de§ert, dupa apa. Cu

William se saruta mult. Goals, se tntindea peste el §i-i
saruta faja, ochii, nasul lung, nec§jindu-l ca-i trebuie
§aisprezece sarutari, ca sa-i poata suge dragastos
buza de sus. I§i plimba limba pe dinjii lui sau ti urmarea
conturul gurii.
Apoi schimbau locurile. Era rtndul lui sa o sarute.
Palmele ti mtngtiau brajele §i umerii, tn timp ce buzele ti
urmareau fiecare trasatura a fejei. I§i petreceau ore tn-
tregi tn pat. Se atingeau, se priveau, se sarutau, se
descopereau, unul pe celalait. Jackie se gtndea uneori
ca erau ca Adam §i Eva, simjind primii asemenea pla­
cere.
Ctnd faceau dragoste, de fiecare data, p§rea ca e
altfel. Uneori erau attt de grabiji, tnctt nu ajungeau sa-§i
arunce hainele destul de repede. Alteori, se iubeau
ceasuri tntregi. Uneori, dura mult, alteori, dorul ii prin-
dea pe nea§teptate.
Stateau pe canapea, William citea ziarul, Jackie ti
cosea un nasture la cama§a §i, deodata, hainele le
atirnau pe suportul lampii. Apoi se priveau, cu o expre­
sie nedumerita, ca §i ctnd ar fi spus: „Oare, cum s-a
inttmplat?"
Actul in sine era descatu§at de prejudecaji sau con-
stringeri. Cu William ea §tia ca nu va fi judecata sau
comparata. §tia ca, oricum ar fi fost, pentru el, ea era
preferata, unica. Era uluitor ctt de mult se schimbase
Jackie, §tiind ca cineva o iube§te, orice ar fi facut. Dupa
primele zile, amtndoi pareau ca i§i spun: „Hai sa in-
cercam §i asta, sa vedem ce simjim“. Trairea. Era totul,
pentru amtndoi. Cind i§i atingeau mtinile, buzele, cind
tncercau diverse pozijii in timpul actului sexual.
§i, apoi, era imaginajia lui William. Parca i§i conser-
vase intreaga imaginajie pentru acest unic eveniment.
Trecuse prin §coli, studiase limbajele altor popoare §i
 177

debita tot ce §tia, cu inventivitatea unui papagal. Acum,

insa, in sfir§it, gasise un domeniu fara reguli pe care sa
fie obligat sS le urmeze. Odata, in timpul celei de-a treia
zile, intr-un moment, cind curgeau apele pe amindoi,
William spusese cu o asemenea infocare Jackie, imi
place“, incit ea izbucni intr-un ris zgomotos. „§i mie“,
fusese raspunsul.
Singura persoana cu care s-au intilnit in aceasta
saptamina a fost tacutul Pete. Au facut tot posibilul
sa-§i ascunda pasiunea de el, dar fara succes. Jackie
i§i aminti- o zicatoare araba, care-i placea foarte mult:
„Sint trei lucruri pe care nu le poji ascunde: gravitatea,
dragostea §i un om caiare pe o camila“. Ea §i William
au probat adevarul al doilea. In dimineaja care a urmat
dupa prima noapte petrecuta impreuna, au convenit
ca ar fi mai bine sa-§i mascheze pasiunea ce abia se
dezlanjuise de ochii celor din jur. William a acceptat,
fara tragere de inima. „Cred ca am putea, cit insa nu
e§ti maritata cu mine",spusese el. Jackie cautase sa-l
convinga ca ar fi mai bine, pentru reputajia lor.
Ie§isera afara, convin§i fiind ca sint cei mai buni
actori din lume §i ca nimeni nu va afla ca se schimbase
ceva in relajiile dintre ei. Au reu§it sa-l pacaleasca pe
Pete, doar vreo zece minute. El curaja ni§te piese, cu
hainele im bibate de kerosen. Cei doi incercau sa
se poarte ca §i cum totul era neschimbat. Stateau in
picioare, de o parte §i de alta a lui Pete, discutind
despre problemele zilei respective. Citeva minute,
Jackie §i William nu se privisera. Apoi, William spusese
ceva in legatura cu ni§te pasageri ce trebuiau du§i la
Denver, iar cind Jackie ii raspunse a facut gre§eala sa
se uite in ochii lui. Timp de citeva momente, s-au privit
in tacere, peste capul lui Pete. Cind acesta §i-a ridicat
ochii spre ei, s-a inrofit pina in virful urechilor, de parca
ar fi dat buzna in camera unor tineri casatoriji, aflaji in
178

luna lor de miere. Cit ai clipi, Pete parasi hangarul,

lastndu-i singuri pe cei doi, care nu faceau aitceva
dectt sa se uite unul la celalait. Era o atmosfera attt de
tncinsa, tnctt kerosenul ar fi putut lua foe. Fara sa
schimbe o vorba, doar ridictnd o sprtnceana, au intrat
tn casa. Abia au avut timp sa tnchida u§a tn urma lor. In
secunda urmatoare, hainele erau azvtrlite pe jos, iar ei
tmbraji§a}i, cauttndu-se cu tnfrigurare, unul pe celalait.
Doua zile n-au mai ie§it din casi.
Idila lor a luat sftr§it dupa opt zile, ctnd doamna
Beasley, btrfitoarea ora§ului, a intrat peste ei tn dormitor
§i i-a gasit pe amtndoi tn pat. .
 tO

William §i Jackie erau singuri in toata casa. Stateau

Tn living, Tmpreuna, pe aceeafi canapea. Impreuna poa­
te nu e cuvTntuI potrivit, caci Jackie era cocojata pe un
capat al canapelei, cTt mai departe posibil de William.
De dimineaja, spioana ora§ului, care se mTndrea ca nu
exista jDentru ea u§i Tnchise, patrunsese Tn dormitorul
lor. Considera ca era, fara Tndoiala, de datoria ei, sa
§tie tot ce se petrecea Tn ora§ul fantoma, a§a ca T§i
pusese cea mai buna palarie §i dadu buzna. Se scuza
ca are nevoie sa Tmprumute ceva de la Jackie. Era
bineTnJeles o absurditate, caci doamna Beasley locuia
mult mai aproape de magazine, ca §i ceilalji vecini,
decTt Jackie.
Dar ea vazuse ceea ce sperase sa vada: ceva care
sa-i satisfaca foamea de bTrfe. Pleca Tn fuga, trTntind
u§a §i T§i porni ma§ina minuscula, atTt de repede, TncTt
William nu reu§ise sa-§i traga pantalonii §i s-o prinda de
umar. Prin ora§ circula gluma, ca alergatorul cel mai
rapid din lume era una din fetele Beasley, care duce o
bTrfa fierbinte.
A§a ca se TntTmpla exact ceea ce Jackie n-ar fi vrut.
Ea dorea sa devina respectabila, sa le arate celor din
ora§ ca nu era nici grabita, nici u§uratica, pentru a-§i
merita pozijia Tn ora§. Pentru prima data Tn viaja, ea
180

dorise sa se integreze, nu sa ramTna pe dinafara. Dar,

Tn aceasta dimineaja, doamna Beasley Ti ruinase unica
ei §ansa. Acum, cTnd va intra Tn ora§, va vedea ochii
oamenilor privind piezi§ aparijia ei. Toate pove§tile care
circulasera pe seama ei urmau s§ fie dezgropate.
William n-a vrut s-o lase singura, dar Jackie l-a im-
plorat sa piece la Denver pentru cTteva zile.
- Trebuie sa-i Tnfrunti singura, Jackie? Ce este de
Tnfruntat? Ai impresia ca sTntem primii Tn acest ora§ care
traiesc Tmpreuna, Tnainte de casatorie? Jumatate din
copiii ora§ului sTnt politicos numiji „prematuri“, pentru
ca s-au nascut la §ase luni dupa nunta.
Ea nu-i raspunse, caci §i el §tia prea bine ca ei doi
nu erau un cuplu obi§nuit.
Pentru ca ea nu i-a raspuns, William se Tntoarse §i
parasi camera. Reaparu dupa cfteva minute, cu gea-
mantanele. A vrut s-o TmbraJi§eze, dar ea 1-a respins; cu
maxilarele Tncle§tate, T§i ridica bagajele.
- Ma Tntorc peste trei zile, Ti spusese el, parasind
casa.
Jackie nu a§tepta prea mult, pTna sa se declanfeze
furtuna. Aceasta lua chipul lui Terri, cu figura mTnioasa,
stind batoasa Tn faja casei, gata de bataie.
~ E adevarat? Tntreba ea cTnd Jackie deschise u§a,
omijind saluturile convenjionale.
- Nu §tiu despre ce vorbe§ti, spuse Jackie, Tncer-
clnd sa-§i pastreze prestanja. Oare de ce au oamenii
mereu impresia sa ar trebui sa-Ji vorbeasca „pentru bi-
nele tau“? Vrei putin ceai?
- Nu,- nu vreau nici un ceai. Ce vreau este sa Tncerc
sa-Ji scot gargaunii. Doar n-ai de gTnd sa te mariji cu
acest... acest copil, nu-i a§a?
Jackie ofta greu.
- William nu este un copil. Este un barbat Tn toata
firea.
 181

Spre consternarea ei, Terri se prabu§i in lacrimi, pe

canapea. Jackie nu se a§teptase la asta. Se a§teptase
la insulte §i descarcari de furie, din partea prietenei ei,
dar nu la lacrimi. Se apropie de ea §i o cuprinse pe
dupa umeri.
- Hai, vorbe§te!
- Nu, spuse Terri. Tu nu vrei sa vorbe§ti. §tii cit de
mult insemni tu, pentru mine, Jackie? Ai idee ctt de
importanta e§ti, pentru viaja mea?
Din pacate, Jackie §tia ctt de mult tnsemna pentru
Terri. Nu-i putea uita pe cei doi fii, de-a dreptul mito-
cani, ai acesteia; tl auzise pe sojul ei, vorbindu-i, el care
nu putea pastra o slujba. O vazuse odata prin ora§ pe
Terri, aparindu-i in faja pe nea§teptate. Pe figura i se
citea mizeria. Aceea nu era faja pe care ea i-o arata lui
Jackie.
- Da, spuse Jackie, tntinztndu-i mai multe batiste.
Cred cS §tiu. <
- Tu e§ti idolul meu. E§ti idolul multor femei din
America. Nu e§ti o oarecare, ca mine. Tu e§ti deose-
bita.
Da, se gtndi Jackie. Asta fusese una din problemele
majore ale viejii ei. Ea §i-a dorit sa piloteze, dar nicio­
data n-a vrut sa fie o celebritate.
Terri o privi.
- Ai de gtnd sa te mariji cu ei?,
- Eu... eu nu §tiu.
- Dar el te-a cerut?
Jackie nu rispunse. Tacerea ei a fost raspunsul de
care avea nevoie Terri.
- Te-ai gtndit ce faci?
- Da, bineinjeles ca m-am gtndit. M-am gtndit la tot.
Am gtndit §i am rasucit totul in mintea mea, de o mie de
ori.
- Te-ai gtndit ca intotdeauna vei arata mai batrina ca
182

el? Tinerele ii vor face zTmbre, iar ctnd te vor vedea, vor
spune: „Nevasta ta e batrina". E mai bine sa fii mai
ttnara §i mai draguja dectt barbatul.
Avea impresia ca Terri cite§te propriile gtnduri. Fu­
sese cruda cu ea insa§i, de o mie de ori.
- Potrivirea de vtrsta nu e garanjia fericirii, ti spuse
ea obosita, dar tonul plin de suferinja nu o opri pe Terri
sa continue, tn timp ce-§i sufla nasul tn batista.
- Toji prietenii vo§tri tl vor trata ca pe un pu§ti, nu ca
pe un bSrbat. Ai sa-i vorbe§ti despre lucruri care s-au
petrecut tn viaja ta, pe care el nu §i le aminte§te,
pentru ca s-au tntimplat mai inainte ca el sa fi tnvajat sa
mearga.
Jackie nu voia sa se ambaleze, dar deja Terri in­
cepuse s-o enerveze.
- De ce conteaza virsta, doar cind femeia e mai
batrtna? De Ce n-are importanja §i atunci ctnd este bar­
batul mai batrin? II deranjeaza cumva pe un barbat,
indragostit de o femeie mai ttnara, ca-i vorbe§te despre
lucruri care s-au petrecut inainte de na§terea ei? Dim-
potriva,; incepe sa rida, o bate u§or peste fund §i-i
spune cam a§a:„ Ei, acum, scumpo, tu te duci tnapoi la
bupatarie, §i-Ji vezi de treaba. Noi, barbajii tn toata firea,
avem ceva de discutat“. §i tu vrei sa spui ca acest fel
de lucruri, stnt normale? Asta este ce trebuie sa incu-
rajam?
Terri nu raspunse. Probabil ca-§i formulase aceste
intrebari in ultima zi §i jumatate, de cind auzise despre
ceea ce vazuse doamna Beasley.
- Cum poate el sa aiba grija de tine? Tu e§ti o
femeie in toata firea.
- Daca s-ar fi casatorit cu o femeie de douazeci §i
patru de an:, nimeni nu I-ar fi intrebat pe barbatul de
douazeci §i opt dac§ este capabil sa-i poarte de grija,
spuse Jackie. Nimeni nu s-ar fi intrebat daca este
 183

barbat. De ce sa fie considerat copil, numai pentru ca

sojia lui, e mat Tn virstS decTt el? Subiectul incepuse s-o
infierbinte. §i, pentru ca tot veni vorba, a§ vrea sa §tiu
ce nevoi are o fata de douazeci §i patru de ani, iar eu
nu le am. Camaraderie? Un barbat care sa-§i asume
responsabilitatea unei sojii §i poate a copiilor? Sex? Sa
fie prezent cind e nevoie de el? Ce nevoi are o femeie
mai tinara, pe care eu sa nu le am?
Terri o privi cu mila.
- Vorbefti prin prisma unei vaduve. In decurs de
treizeci §i opt de ani, sper ca ai Tnvajat mai multe decit
el. la aminte§te-Ji cTt de proasta §i de necoapta erai, la
douazeci §i opt de ani. Ginde§te-te cite ai invajat de­
spre viaja, de atunci.
Jackie i§i ridica brajele exasperata.
- §tii ce-am invajat de la viaja? Am invajat sa nu mai
doresc sa-mi petrec viaja alaturi de un barbat care se
considera un semizeu, pentru mine. Charley n-a fost
pentru mine numai soj; el a fost un dictator. El facea
toate regulile §i §tia tot.
- Dar a§a §i trebuie sa fie! aproape ca striga Terri,
frustrata §i inspaimintata. Ea §tia foarte bine cit de ono-
rabila poate fi casnicia §i voia sa-§i salveze prietena de
la o nenorocire pe care o putea prevedea atit de clar,
ca intr-un glob de cristal.
- Cine a facut aceasta regula? se repezi Jackie,
apoi incepu, insa, sa se calmeze.
§tia ca Terri are pentru ea numai cele mai bune
intenjii.'Terri credea ca Jackie era pe punctul de a
cadea intr-o gre§eala grosolana §i incerca s-o pre-
vina.
- Cine spune ca sojul trebuie sa fie profesor §i in­
structor pentru sojia lui? De ce nu pot fi egali cei doi?
'William §i cu mine sintem egali. El §tie ce este un ca-
min, o familie §i stabilitate. Eu §tiu ce este zbucium,
184

impulsivitate §i viaja de azi pe mtine. DacS am fi avut

aceea§i virstS sau dacS el ar fi fost ca acel bSrbat per­
fect, cu care ai vrut s§ mS mSriJi, ar fi trebuit sS mS
adaptez felului lui de a fi. Un bSrbat mai tn vfrstS, nu
m-ar abate niciodatS din drumul meu. DacS William s-ar
fi cSsStorit cu o femeie mai ttnSrS, ar fi tiranizat-o tn
ceea ce prive§te aranjarea buclelor. L-ar fi privit ca §i
ctnd ar poseda toate rSspunsurile, iar bietul William s-ar
fi simjit obligat sS i le furnizeze, a§a cum le §tie el. Dar
eu §tiu, pentru cS am vSzut atijia oameni, cS nu exists o
cale bunS sau una rea, ctnd faci ceva. Eu n-a§tept ca
William sS-mi spunS cum sS gtndesc, cum sS trSiesc,
cum sS-mi fac ordine pe toaletS. Eu vreau doar ca el
sS... sS...
- SS ce? tntrebS Terri, cu gura strtnsS, pSrtnd sS
spuna cS nu crede nimic din cele spuse de Jackie.
Dar Jackie nu-§i fScea griji cS luptS tntr-o bStSlie pe
care destinul o desemmase sS o piardS.
- SS mS iubeascS. Vreau ca el sS-mi fie prieten. SS
mS iubeascS, a§a cum sint. Nu vreau sS-l schimb, iar el
nu vrea sS mS schimbe. Eu nu-i voi pune tn spinare
greutatea aberantS a necesitSJii, de a avea raspuns la
toate. Noi stntem egali.
- Dar, Jackie, spuse Terri incet, ca §i cind ar fi
explicat ceva pe care oricine altcineva din lume il §tia,
yn bSrbat trebuie sS simtS cS el este bSrbatul. Poate cS
tu §i cu mine §tim cS nu sint cinci bSrbaJi in lume care
sS §tie mScar jumState din ctte §tie o femeie, dar este
important pentru un bSrbat sS creada cS §tie mai mult
decit femeia iubita.
Jackie izbucni in rfe.
- Terri, dacS tu crezi ca William crede cu since-
ritate cS eu §tiu mai multe decit el, pentru cS stnt
mai in virsta, atunci nu-i cuno§ti deloc pe barbaji. Giji
ani aveau bSieJii tSi, ctnd au decis c i ei cunosc mai
 __________________ ____________________ 185

multe despre lume dectt tine, pentru eg tu erai o biatg

femeia?
In ciuda faptului eg se simjea apropierea dezas-
trului, Terri nu-§i putu opri un ztmbet.
- NOug. Ba nu, opt ani.
- A§a-i! Eu stnt cea care a spus eg William §i cu
mine stntem egali, nu el. Noi stntem egali, pentru eg
eu nu caut la el rgspunsurile. Ctnd m-am maritat cu
Charley, am crezut ca, fiind mai tn vtrstg, §tie tot ce era
de §tiut. Ne-a fost greu amtndurorc ctnd am tnceput sa
tnjeleg eg era o fiinjg ca oricare dintre noi. Amtndoi am
vrut sa ne tntoarcem la vremea ctnd eu tl priveam cu'
ochii stralucitori, plini de increderea eg el poate
orice, dar odatg pierdutg aceastg incredere, este pier-
dutg pentru totdeauna. Nu ma aftept ca William sg §tie
totul. Eu vreau de la el doar ceea ce se pricepe mai
bine: fermitate, o prezenja calma tn furtuna viejii mele.
,Nu l-am zeificat pe William; tl iau a§a cum este §i tmi
place, cum este.
Jackie ztmbi.
- Vezi tu, pentru el o e mare u§urare sg fie iubit
pentru ce este, tn loc de a se strgdui sS tncerce sg fie
ceea ce ni§te fete romantice cred eg este.
Jackie tncepuse sg se simtg mai bine. Pe mgsurg ce
vorbea, era din ce tn ce mai convinsg de adevSrul celor
spuse.
- Oare de ce un bSrbat poate fi copil la cincizeci de
ani, dar nu poate fi matur la douazeci §i opt? Este
obl§nuit ca femeile sa se pitnga ca sojii lor n-au mai
multa minte dectt la doi ani; atunci de ce este de ne-
conceput ca un barbat poate fi maturizat, la douazeci §i
opt de ani? William spunea...
Terri intelese ca Jackie a ct§tigat, ca, inca o data,.
Jackie a facut exact ceea ce a vrut, tntorcind spatele
tntregii lumi.
186

- Iar noi §tim foarte bine cit§ Tnjelepciune aveam

la douazeci §i opt de ani. Vocea Ti era Tncarcata de
sarcasm,-
- La douazeci §i opt de ani, eram doborTta de trei
copii §i de un barbat care nu-§i putea pastra slujba, Tn
schimb, T§i putea pastra porjia de tarie. Iar la douazeci
§i opt, tu zburai prin hambare Tn flacari.
- Refuz sa reduc un barbat la o singura trasatura -
virsta, spuse furioasa Jackie. Intreaba-ma despre dem-
nitatea lui, despre capacitatea de a judeca, Tn caz de
forja majora, despre bunatatea lui, despre felul Tn care
se Tngrije§te de aljii. De ce toate astea nu au nici o
valoare, iar vTrsta lui este totul?
Terri deschise gura sa mai spuna ceva, dar renunja.
?§i dadu seama ca n-avea sens sa mai continue discu-
Jia cu Jackie; se razgTndi. Se ridica Tn picioare.
- E clar ca mi-am racit gura de pomana. CTnd acest
baiat Tji va fringe inima, am sa te ajut sa pui bucajelele
la loc!
Aceste vorbe o enervara pe Jackie. *
- E scris undeva ca eu §i William sTntem sortiji
e§ecului, numai pentru ca eu sTnt mai bogata Tn ani, nu
Tn spirit?
Terri pornise catre u§a, intenJionTnd sa nu mai scoa-
ta un cuvmt, dar, Tn clipa aceea, se Tntoarse:
- Tu ai raspuns la toate, nu-i a§a, Jackie? Ai fost
peste tot, ai facut de toate, a§a ca e normal sa §tii tot.
Cum pot eu sa §tiu ceva? Am trait toata viaja Tn acela§i
ora§, sojul meu s-a atrenat cu bejivii din ora§, iar copiii
mei T§i vor petrece, nu e nici un dubiu, viaja de adulji Tn
pu§carie. A§a ca, spune-mi §i mie, cum ar putea cineva
atTt de neTnsemnat ca mine sa §tie ceva?
- Terri... Tncepu Jackie, ridicTnd mina s-o mTngTie,
dar Terri se feri.
- Jackie, eu sTnt aici, daca ai nevoie de mine,
 187

adauga ea §i p§rasi casa.

Jackie se rezemS de u§a, incepind sa plinga.
- Oare de ce nu poate fi viaja mai simpla? §opti ea,
cu lacrimile §iroindu-i pe obraji. De ce eu nu pot fi ca
alji oameni?
La aceste mtrebari, insa, raspunsul nu exista.
 &zfcit&Ccct f t

Surpriza!
Jackie ramase cu gura ciscata de uimire, privind
musafirii din u§a casei, cinci barbaji §i doua femei, cu
feje radioase §i bine dispuse. Expresiiie lor nu reflectau
ceea ce simjea ea, In adincul sufietului.
- Fac prinsoare ca nu te afteptai sa ne vezi, Jackie!
- Nu, spuse ea, straduindu-se sa fie cit mai poli-
ticoasi, dar inima ii cizuse in papuci. leri, abia, avu­
sese loc discujia cu Terri. In orele care au urmat, ea nu
pa§ise dincolo de u§a, de teama celor din Chandler. De
teama comentariilor despre ea §i William.
Acum in faja u§ii stiteau §apte persoane, prieteni
vechi ai lui Charley, amici vechi de chefuri. Barbaji §i
femei, care fic u s e ri odata parte din viaja ei, dar pe
care ii uitase.
Privindu-i cum rid, ridicind sticlele cu vin, dornici sa
sarbatoreasca revederea, ea injelese cit de mult s-a
schimbat de cind a venit in Chandler. In Chandler unde,
d a c i cineva iji zarea lumina aprinsa la ora trei noaptea,
te-ar fi cautat la ora §ase dimineaja s i te intrebe d a c i
nu Ji s-a intimplat ceva riu .
- Intraji, le spuse ea zimbind §i deschizind larg u§a.
Apoi aiergi la b u citirie , binuind c i sint infometaji §i
c i, in scurt timp, cel pujin doi din ei ii vor cere bani.
- Jackie, vino aici §i poveste§te-ne ce ai mai facut in
 189

ace§ti doi ani. Am vazut hangarul plin de avioane. Ce-i

cu ele?
Jackie, care tocmai pregatea cel de-al patruiea
sandvif, simji ca-i ingheaja miinile. Deci acesta era mo-
tivul venirii lor aici: auzisera ceva despre noua ei afa­
cere §i voiau de lucru.
Brusc simji o dorinja arzatoare ca William sa fie
linga ea. Cu politeje, dar ferm, el le-ar fi dat de injeles
ca angajau doar oameni capabili, nu pe toji bo§orogii,
ale caror vremuri bune, apusesera demuit.
La acest gtnd i§i scutura capul, incercind sa se lim-
pezeasca. §i ea era unul din bo§orogi, pentru ca ei
erau generajia din care facea parte, erau lumea ei.
- Poftiji la masa, ii invita, aducind o tava cu gustari
§i muraturi. Masa din sufragerie era deja plina cu sticle
de vin §i bere. Unul din ei le adusese tntr-o valiza.
- Speram ca n-o sa superi, daca o sa-Ji Jinem com-
panie citeva zile, spuse unul din barbaji. Ne-am gindit
ca nu te vom deranja, din moment ce e§ti proprietara
acestui hotel. Trebuie sa-Ji fie tare urit singura, a§a ca o
companie nu Ji-ar strica.
- Nu, sigur ca nu. A§a e, zise ea, forjindu-se sa
zimbeasca. Isi aminti de vremuriie cind era cu Charley.
El era un barbat foarte generos; ceea ce le convenea
tuturor, de minune. El era considerat generos, dar
Jackie era cea care trebuia sa cumpere alimentele, sa
pregateasca mesele §i sa cureje dupa fiecare.
Asa ca, erau acum aici, in cgutare de slujbe, masa
§i casa, pe gratis,
- Saluti
Ea-§i ridica privirea. In faja ei, statea William,
puternic, inalt §i pur. Razeie soarelui ii aureolau capul,
facindu-l sa para un inger salvator. Darimind trei sticle
goale, Jackie alerga spre el, iar el i§i desfacu brajele
stringind-o puternic la piept. Vag, ifi dadu seama de
190

tacerea ce se lasase Tn jurul lor, dar n-o interesa ce

gTndesc ceilalji. PTna Tn acest moment, nu realizase cTt
de mult Tncepuse sa depinda de William, de forja lui.
- Hai, Jackie, nu ne faci prezentarile?
Unul cTte unul Jackie Ti prezenta. tn camera erau
doar §ase. Al §aptelea, cel mai bun prieten al lui Char­
ley, ie§ise pujin afara. Cu tojii l-au salutat pe William cu
entuziasm §i l-au invitat sa Ii se alature la petrecere.
Jackie era cu sufletul la gura. Ace§tia erau primii
oameni carora le facuse cuno§tinJa cu William, prezen-
tTndu-l ca barbatul ei, §i le a§tepta reacjia. Dar, Tn com-
portarea lor, nu era nimic neobi§nuit. In cTteva minute
au Tnceput sa-i povesteasca lui William, plasmuiri de­
spre ispravile lor ca piloji, Tn timp ce William le vorbea
despre hotelurile cochete din ora§, unde ei ar putea
sta. Jackie fu nevoita sa-§i ascunda un zTmbet. Acum
se putea relaxa; William era aici, s-o ocroteasca. El nu
le-ar fi permis acestor indivizi sa-i ia cu asalt casa, nici
nu i-ar fi angajat, fara sa aiba calificarea necesara.
Cinci minute mai tTrziu, prietenul lui Charley, Arnold,
reaparu Tn camera.
Gladys, cam prea prietenoasa cu William, exclama:
- Iar acest superb obiect tinar Ti aparjine lui Jackie.
Arnold zTmbi §i spuse:
- Din cite §tiam, Jackie §i Charley n-au avut copii.
Brusc se facu lini§te. Doar William parea calm.
- Sper s-o conving pe Jackie sa ne casatorim.
Spusese asta cu voce mieroasa, parTnd netulburat de
ceea ce tocmai se relatase.
Cit despre Jackie, ea ar fi dorit sa se deschida
podeaua §i s-o Tnghita pamTntuI, ca sa nu se mai §tie
niciodata de ea. Se rasuci pe un calcTi §i parasi camera,
ignorind scuzele lui Arnold, rasunlnd Tn urma ei §i
rugaminjile celor din grup sa se Tntoarca.
CTnd ie§i afara, ramase surprinsa sa simta mTna lui
 191

William pe braj. El Tncerca s-o opreasca din mers, dar

Jackie T§i pusese Tn gTnd sa se urce Tn avion. Era sin­
gurul loc unde se simjea cu adevarat Tn siguranja.
- Jackie, spuse William, barbatul ila e pe jumatate
beat. §i chiar treaz sa fi fost, ma Tndoiesc ca ar fi putut
vedea mai departe de vTrful nasului.
- Ar fi putut vedea ceea ce oricine poate sa vada.
William Ti cuprinse umerii.
- Nu ma intereseazi nimic din toate astea, Jackie.
Eu te iubesc. Te iubesc. Nu ma intereseazi cTji ani ai,
ce rasa e§ti, daca e§ti g ra s i sau slaba. Te iubesc pen­
tru ceea ce e§ti tu.
§i pentru ca nu-i raspunse, el T§i l i s i mTinile sa
alunece de pe umerii ei.
- Dar acum, tu vei decide, Ti spuse el, cu o voce
Tnghejati. Tu trebuie sa hotiri§ ti.
Ea pleca de ITngi el, TndreptTndu-se spre avion. In
cTteva minute decola.
Daca, Tn ziua Tn care ea Tl luase Tn avion, William T§i
spusese ca zboa ri imprudent, vazTnd-o acum, el ra­
mase Tngrozit. Ea zbTrnTia pe deasupra copacilor, attt de
jos, TncTt crengile din vTrf au zgTriat avionul. Zbura drept
spre munte. Nu puteai §ti, pTni Tn clipa cTnd ridica
avionul, d a c i are de gTnd s i se zdrobeasci sau nu de
stTnci. CTnd avionul, cu motorul Tn forjaj pirea c i n-o
mai asculti, ei aproape c i nu-i p is i.
Z b u ri cTteva ceasuri, cTnd vertical, cTnd cu suspl Tn
jos, cTnd oblic.
CTnd i se term ini combustibilul, era cam la trei mii
de metri §i plana deasupra unui vTrf muntos. Sub ea se
afla o p ifu n e Tntihsi, f i r i copaci. t§i l i s i aviOnul s i
c a d i acolo. Nu §tia §i nici n-o interesa, d a c i va nimeri
acel loc §i p lo n ji pe cealalti parte a muntelui, iar rojile
erau la marginea pripastiei.
D u p i o clip i, cTnd motorul se oprise, ea rimase pe
192

loc, JinTndu-‘§i capul pe spate, cu ochii strin§i pina la

durere. Se afla pe vtrful unui munte, cu rezervorul de
combustibil gol §i singura modalitate de a scapa era sa
coboare pe jos muntele §i sa-l escaladeze apoi, cu o
canistrade combustibil.
Cobori din avion, dar nu-§i Tncepu cobori§ul pe jos.
Se a§eza pe marginea sttncii, admira priveli§tea mag­
nifies, apoi a§tepta sa-i vina vreo idee inteleapta. Nu-i
veni nici o idee, dar, veni grindina. TTrziu, dupa-amiaza,
cerul se Tnchise §i incepura sa-i cada ?n cap adevarate
pietre de gheaja. Se adaposti sub aripa avionului.
Se Tnnopta. Se strinse covrig, T§i trase pe ea hainele
de piele, pe care le aruncase la repezeala, inainte de a
se urea Tn avion §i ajipi. insa nu putea gtndi. De fapt,
spera ca nu se va mai putea gindi niciodata. Ar fi vrut
sa se poata Tntoarce Tn timp, cind viaja era u§oara, cfnd
era mai tinara §i cuno§tea toate raspunsurile.
in dimineaja urmatoare, devreme, nu se mira, cind
auzi in apropiere un avion. Probabii ca William o cauta.
Nu era el salvatorul, de fiecare data? Era intotdeauna
prezent, pentru a o salva, fie c§ avea nevoie de bani,
de copci pentru rana sau de ajutor, pentru a o scapa
de intru§i. Cind avionul ajunse deasupra capului ei,
Jackie ie§i de sub propriul ei aparat de zbor §i facu
semne cu miinile spre pilot, ca este teafara. in replica,
el i§i balansa aripile, astfel Tncrt Jackie Tnjelese ca a fost
vazuta. De (a acea distanja, pilotul parea a fi unul
din prietenii lui Charley. Simjindu-se vinovata pentru c i
provocase atrta agitajie, ea realiza ca William i-a pus pe
toji la treaba, ca s-o gaseasca.
Era flaminda §i obosita. Mai §tia ca le-a dat de furca
multor oameni, care erau Tngrijoraji de ea, dar mai
statea inca pe ginduri, Tnainte de a cobori muntele. §i,
mai ales, spera sa n-o caute nimeni. in special William.
Acum, trebuia sa fie singura, sa se poata gTndi.
 193

Dar ?i era imposibil. In capul ei, zumzaiau prea multe

voci. Vocea lui William, chenrrind-o §i implorind-o.
Apoi vocea lui Charley, care-i spunea: „Ce mai con­
teaza, peste o suta de ani?“ Erau §i vocile lui Arnold §i
Terri. Ce ecou avea vocea lui Terri, in capul ei!
Dar cea mai puternica dintre toate era propria ei voce.
„EI o sa vrea o femeie mai tinara. Ar merita o femeie
care sa-i poata darui o droaie de copii“.
- Inceteaza! T§i spuse ea, puntndu-§i mtinile la
urechi. De ce oare nu putea auzi ce i-a spus lui Terri?
Cit de de§teapta fusese atunci, grozav de de§teapta. \\
spusese numai lucruri adevarate. §i atunci, de ce nu
le-a crezut?
Se facuse seara. Ii scaparau ochii de foame. §tia ca
ar fi putut sa coboare muntele. Dar nu se putea clinti.
Inca nu luase decizia.
Cind auzi zgomotuj inconfundabil al cuiva care urea
pe urmele lasate de un elan batrin, Tnjelese, far§ urma
de dubiu, ca era William. Cu maxilarul lasat, cu brajele
incruci§ate pe piept, era hotarita sa-l a§tepte. Ce urma
sa-i spuna?
Spre uimirea ei nu era William, ci lini§tita, durdulia lui
mama, Nellie, care urea muntele, luptTndu-se cu un co§
uria§ de picnic, sub braj.
Lui Jackie i-au fost necesare crteva momente ca s-o
recunoasca. Se gtndea ca e, poate, o halucinajie.
Dar cuvintele lui Nellie au readus-o la realitate.
- Cred ca am facut infarct, spuse ea cu zTmbetuI pe
buze. Apoi, se a§eza u§or pe pamint.
 dfaftffotul JB

Nellie nu facuse un atac de cord. Nu era insa obi§-

nuita sa urce, iar efortul, combinat cu altitudinea, i-a dat
senzatia ca e pe moarte. Timp de citeva minute bune,
Jackie T§i comuta atenjia de la propria persoana la
Nellie. In scurt timp, arrnndoua stateau la umbra aripii
avionului, Tnfruptindu-se din mincarurile, carate de Nel­
lie.
Jackie a§tepta calma sa inceapa circul. Dar Nellie
nu scoase o vorba despre William sau despre faptul sa
traiau tmpreuna. Discutara despre vreme, despre avio­
nul care era chiar pe marginea prSpastiei, Tn general
nimic important.
In final, Jackie nu mai rezista.
- Ma crezi o caraghioasa, nu-i a§a?
Nellie nu paru surprinsa de intrebare.
- Nu, draga mea, dupa mine, e§ti una din cele mai
grozave femei pe care le-am cunoscut.
Jackie dadu din cap.
Nici de data asta Nellie nu lua Tn seama sarcasmul
ei. Nellie schimba subiectul.
- De ce nu participi la cursa Taggie?
Jackie zTmbi. Refuzase sa-i explice lui William, dar
n-o putea refuza pe mama lui.
 195

- Nu-mi place s i fiu o celebritate. Detest aparatura

m oderni de zbor care Tnlocuie§te talentul pilotului. C ici
asta reprezinta azi zborul, aparaturi. Nu-Ji trebuie ta­
lent, ci cuno§tinje solide de matematici. In djiva ani,
oameni ca William pot deveni piloji mai buni decit mine.
Nellie zimbi, la aerul inocent al vorbelor lui Jackie.
- De ce nu vrei s i te c is ito re fti cu fiul meu?
Asta era! BTIcrul Tncepuse, se gTndi Jackie.
- Dintr-o muljime de motive. S i zicern, pentru c i
m eriti o soarti mai buni. Apoi e vorba §i de mTndria
mea. Nu-mi plac bTrfele §i pove§tile care circuli.
Nellie Tncepu s i ridi.
- E drept c i aji stirnit o muljime de discujii. Bietul
meu soj, de cTte ori iese pe stradi, este acostat de cTte
cineva, care-i relateazi ultima bTrfa legati de faptul ca
doi tineri n e cisito riji au fost g is iji Tmpreuni Tn pat. Aji
scandalizat Tntregul Chandler. STnt convinsi c i sTnteji
primul cuplu din acest ora§ care a intrat Tn bitaia
focului.
Jackie ro§i je n a ti §i-§i p le c i privirea Tn pimTnt.
- Ai idee ce au ajuns acum s i spuna? C i probabil a
fost ceva Tntre voi doi, Tnci de cTnd eraji copii.
Jackie clipi uluiti, citeva secunde.
- Cum?
- Da. Doamna Beasley spune c i legitura dintre tine
§i fiul meu, Tn toji acei ani, nu era normali.
Jackie deschise gura s i vorbeasci, dar renunja.
Apoi Tncepu s i rTdi.
- Bine, dar William era copil! §i o calamitate. O
adevarata calamitate. Am fic u t orice sa scap de el.
D a ci nici asta nu e normal, atunci nu mai §tiu ce-ar
putea fi!
- Tu ai Tncercat sa scapi de el? Din cTte Tmi amin-
196

tesc, voi doi eraji nedesparjiji. E drept, ti spuneai sa te

lase in pace, dar cind el raminea acasa, veneai intot-
deauna sa-l vezi.
- N-am facut a§a ceva, spuse Jackie cu indignare.
- Dar cind el a avut gripa? Veneai in fiecare zi.
- Eram ingrijorata de intreaga familie.
- Doar William era bolnav.
' Jackie lua un b it §i incepu sa deseneze cercuri pe
pamint.
- Era doar un copil. Inca mai este. Intotdeauna a
fost.
- N-ai crezut niciodata asta. Ii cereai mereu sfatul in
multe probleme. Ai iubit intotdeauna aventura, dar, ina­
inte de a face ceva, il intrebai pe William, daca o sa iasa
bine.
- Nu-i adevarat, spuse Jackie, ca o §colarita.
Pentru un moment, Nellie nu-i raspunse.
- Tu ftii ca William n-a vorbit o luna intreaga, dupa
ce ai plecat din Chandler? Nu voia sa vorbeasca, ac-
cepta cu greu sa manince. Ca sa-l, fac sa mearga seara
la culcare, trebuia sa-l iau in braje §i sa-l legan. Mi-era
teama ca-§i va pierde dorinja de a trai.
- Iar eu, nu m-am gindit niciodata la el. Jackie Isi
acoperi ochii cu mina. Iar acum, ,ma gindesc numai la
el. Nu §tiu ce sa fac. William vrea sa ne casatorim. Dar
intre noi... sint diferenje. Oamenii...
- Sa-i ia naiba de oameni! spuse Nellie.
Jackie n-a fost niciodata mai uluita, ca acum. Nellie
Montgomery era cea mai calma, mai blinda §i mai opti-
mista persoana din lume. N-a existat vreodata ceva
care s-o faca sa-§i piarda caimul, nici macar cei doi-
sprezece copii care o asaltau. Nici chiar cind trei din ei
au venit, in acela§i timp, plini de singe. Nellie era per-
 197

soana pe care Ji-ai fi dorit s-o ai alSturi, in timpul unei

catastrofe: nu-§i pierdea calmul nici in faja plutonului
de executie.
Iar acum injura.
Cind Jackie o privi, figura lui Neiiie nu mai era cea
blinda, dulce, pe care o vazuse intotdeauna. Era plina
de furie.
- Jackie, da-Ji seama!
Aceasta o facu pe Jackie sa-§i indrepte spatele, cu
ochii larg deschi§i.
- Ai impresia ca altora le e u§or, iar tu e§ti singura
cu probleme? Ai fost norocoasa de cind te §tiu!
- Norocoasa? §opti Jackie. Oare cum putea fi no­
rocoasa, cu viaja ei atit de plina de greutaji §i batalii?
- O, §tiu la ce te ginde§ti. Sint o Montgomery §i, prin
urmare, nu cunosc aitceva decit luxul §i viaja ufoara.
N-ai dreptate. Tu ai fost capabila toata viaja sa faci ce
vrei. iar in jurul tau, ai avut numai oameni care te-au
iubit. Acum, cind ai intilnit un obstacol, intorci coada §i
fugi. De ce nu incetezi sa mai fii atit de egoista §i sa te
mai ginde§ti §i la aljii, nu numai la tine?
Jackie ramase in c re m e n t de uimire in faja izbuc-
nirii neobi§nuite a acestei femei. 0 §oca insa, cind
Nellie incepu sa stringa resturile de mincare, pregatin-
du-se de plecare.
Ar fi vrut sa se apere.
- Nu injeleg. Nu sint egoista; la William ma gindesc.
O fac mai mult pentru el, nu pentru mine.
- Nu, nu-i adevarat! spuse-Nellie cu violenja. Brusc,
i§i acoperi faja cu miinile §i incepu sa plinga.
Jackie facu singurul gest la care se pricepea: o lua.
in braje pe Nellie §i o trase spre ea.
- Scuza-ma, spuse Nellie, suflindu-§i nasul. Apoi se
198

desprinse din brajele lui Jackie. Eu vad lucrurile mult

mai clar dectt tine, pentru ca am trecut §i eu prin a§a
ceva. Cu ani in urma, am fost §i eu, cu sojul meu, Tntr-o
situajie asemanatoare.
- Nu Tnjeleg. Sojul tau nu este mai tinar decTt tine.
Nellie Tncepu sa rTd§.
- Nu, draga mea, Jace nu e mai tTnSr decrt mine.
Dar, Tn cazul meu, ca §i Tn al tau, de altfel, vTrsta nu are
nici o im portant, absolut nici o importanta. Jie Ji-e
teama de ceea ce cred aljii. Viaja m-a Tnvajat ca, daca
le dai altora putere asupra ta, ei o vor Tntrebuinja gre§it.
Nellie lua amTndoua mTinile lui Jackie Tntr-ale ei.
- Cu ani Tn urma, cTnd Jace a vrut s§ ne cSsatorim,
l-am refuzat, pentru ca aljii, pe care eu Ti consideram
foarte ata§aji de mine, Tmi spuneau ca n-ar trebui sa ma
casatoresc cu el. Ace§ti oameni ma asigurau ca sin­
gura lor grija era sa-mi fie mie bine. A fost nevoie de
mult timp, poate prea mult, pTna sa Tnjeleg ca, de fapt,
se gTndeau numai la ei, Tn nici un caz la Jace sau la
mine. Oamenii pot fi ni§te creaturi foarte egoiste.
- Nu... nu m-am gTndit la asta.
- Nu, nu te-ai gTndit sa faci ceea ce fac toji. Majo-
ritatea femeilor se casatoresc cu bSrbaJi cam cu cinci
ani mai mari ca ele, apoi T§i traiesc viaja a§a cum au
fost Tnvajate. Spune-mi, Jackie, Tl iube§ti pe William?
- Da, spuse ea, din toata inima.
- §i atunci, care e problema?
Jackie o privea descumpanita, fara sa-i poata da un
raspuns.
- Draga mea, am impresia ca Tnca n-ai Tnjeles c i
totul Tn viaja este dragoste. Asta e tot ce conteaza cu
adevarat. N-au nici o importanja banii, averea, vtrsta,
prietenii, succesele. Singurul lucru care are valoare
 199

este dragostea. .Dragostea este cea care face ca tre-

cerea noastra pe acest pam intsa aiba o insemnatate.
§i vrei sa-Ji mai spurv ceva? Dragostea, dragostea ade­
varata, este rara. N-o intilne§ti prea des. Mulji o cauta
toata viaja, fara s-o gaseasca.
, Facu o pauza. Ochii ii straluceau straniu. •
- Spune-mi, Jackie, daca ai zari acum, pe jos, un
diamant mare, ce ai face?
- L-a§ ridica, spuse Jackie abia auzit.
- Dar daca acest diamant, de altfel perfect, ar avea
un defect minuscul, sa zicem, o crapatura la un capat,
ai arunca intregul diamant din cauza acestui defect?
fn ochii lui Jackie sclipira lacrimi.
• - Nu, l-as pastra, cu defect cu tot.
- Fiul meu este perfect, dar, in ochii tai, el are un
defect: l-am nascut cu zece ani mai tirziu decit te-a
nascut pe tine mama ta. E§ti gata sa renunji la el, din
cauza gre§elii mele?
Jackie plingea in hohote.
- Nu §tiu, spuse ea cu sinceritate. Nu §tiu ce sa fac!
Dupa un moment, Nellie se ridica in picioare, pre-
gatindu-se de plecare. 0 lasS pe Jackie cu capul pe
genunchi. Se intoarse inapoi, insa.
- Cobori acum, cu mine?
Jackie zimbi printre lacrimi.
- Cam ciji ma a§teapta jos?
- Cijiva, raspunse zimbind Nellie.
Asta insemna cam jumatate din populatia ora§ului
Chandler.
- Este §i William, acolo?
Figura lui Nellie deveni sobra.
- Nu, nu este. Mi-a spus ca §tii unde tl poji gasi.
Jackie simji ca i se opre§te inima. Fara indoiala ca
 200

William o a§tepta intr-un loc pe care ea §i-l amintea. Nu

mai fusese acolo, de douazeci de ani, dar §i-l amintea.
- Sint gata intr-o clipa! Vreau sa-mi aranjez pujin
faja. „§i sa mai ci§tig timp de gindire", i§i spuse ea.
- Zece minute, nici unul in plus! Toji sint ingrijoraji
din cauza ta, zise Nellie.
- Da, ai dreptate, raspunse Jackie. Amindoua §tiau
Tnsa ca ea n-a luat inca nici o hotarire.
In clipa ctnd Nellie disparu, Jackie alerga la avion,
se cajara pe aripa §i intra in cabina. Acolo, i§i cauta
micuja caseta metalica pe care o purta tot timpul cu ea.
Aproape intotdeauna i§i lua la ea articolele cosmetice,
iopentru cazul in care se intilnea pe nea§teptate cu
ziari§tii. Iar acum, trebuia sa dea ochii cu cetajenii din
Chandler §i ar fi fost mai bine ca obrazul ei sa nu mai
fie marcat de lacrimi.
G isi cutia. In timp ce-§i cauta rujul, cazut sub trei
harji §i un compas, vazu un plic mare, alb. Pentru o
clipa, miinile ca §i inima, i s-au oprit, caci §tia foarte
bine ce conjine.
Incet scoase plicul §i-l desfacu. Inauntru era invitajia
de a participa la cursa Taggie. O primise in ziua in-
mormintarii lui Charley. Atunci, insemnase o cotitura in
viaja ei.
Cu trei zile mai inainte, se trezise, nu in sforaielile
zgomotoase ale lui Charley, ci intr-o tacere nefireasca.
Charley nu era adormit, linga ea; era mort. Murise in
somn, in urma unui infarct puternic. Arata lini§tit §i im-
pacat. Pe buze, mai purta inca umbra unui zimbet.
Citeva zile dupa aceea, ea n-a fost capabila sa
judece. Oamenii din Chandler insa, cum au aflat, au
venit sa-§i ia ramas bun. Fiecare din ei, voia parca sa
se convinga ca Jackie va continua sa faca tot ceea ce
 201

facuse §i ptna atunci: adica sa zboare mai sus, mai

mult, mai repede.
Asta s-a intimplat pTn§ Tn ziua funeraliilor, cind, ab­
sents, deschisese plicul §i gasise invitajia la cursa Tag-
gie, care urma sa aiba loc in ora§, Tnsojita de o
scrisoare de la Jace Montgomery. In clipa aceea, rea-
liza ca se saturase de tot. Era satula de permanenta
mifcare, de faptul ca nu putea prinde rSdacini nicaieri.
Se saturase sa-§i vada numele in ziare, se saturase sa
dea autografe, se saturase sa raspunda la acelea§i §i
acelea§i Tntrebari stupide. T§i dorea un camin. I§i dorea
ceea ce aljii aveau demult.
F&ra sa stea pe ginduri, ii scrisese domnului
Montgomery ca ar fi dispusa sa accepte oferta lui de
a se stabili Tn Chandler §i de a inijia o companie de
transport, dar c i nu va participa la cursa. Nu-i spusese
nici lui §i nici altcuiva, ca, de fapt, Ti era frica sa nu
piarda cursa.
Cu invitajia rupta §i prafuita Tn mTna, Jackie se Tn-
drepta spre capatul stTncii. Ramase acolo, Tn picioare,
privind spre prapastia adTnca. Nu mai reprezenta §ansa
viejii ei, se gTndi ea. §i aljii primeau frecvent invitajii.
Unele erau aurite, altele sugestive, unele erau mari, al-
tele mici. Unele erau stridente, altele subtile. Dar era
interesanta doar acea invitajie care era acceptata. MuIJi
acceptau doar invitajiile sigure, ignorindu-le pe cele ne-
obi§nuite sau care presupuneau un rise.
Dar Jackie nu se speriase niciodata de riscuri. Ea
facuse a§a cum spunea William, exact ^eea ce dorise
Tn viaja. Ea acceptase invitajia oferita de mama sa, care
spusese ca probabil e altfel decTt ceilalji copii din ace-
la§i aluat. A acceptat invitajia lui Charley sa duca o
viaja aventuroasa §i agitata. §i tot a§a, acceptase §i
202

refuzase invitajii, dupa bunul ei plac. De fiecare data,

fara ezitare, §tiind instinctiv ce era bine si ce nu pentru
ea.
Acum, insa, William ii oferise o alta invitajie, probabil
cea mai importanta din viaja ei §i tocmai acum ezita. De
ce oare? Doar pentru ca William era mai tinar decit ea?
Sau era vorba de aitceva?
II refuzase pe William pentru ca ii era teama? Oare ii
era teama, a§a cum spusese Nellie, de ce vor spune
ceilalji? Niciodata pina atunci nu-i pasase de asta. Sau
ii era frica sa iubeasca atit de mult pe cineva, cum il
iubea pe William? Daca acum il iubea atit, atunci cum
va fi cind il va vedea Jinind in braje copilul lor? Cit de
mult ar putea sa-l iubeasca, dupa ani de conviejuire,
cind va ajunge sa-l cunoasca atit de bine, incit gindurile
lui ii vor fi tot atit de familiare ca propria-i respirajie? Si
daca iubindu-l atit de mult, el va muri ca §i Charley?
Fusese capabila sa supraviejuiasca morjii lui Char­
ley, pentru ca-§i pastrase intotdeauna independenja. i§i
pastrase intotdeauna propria identitate, fusese intot­
deauna cu el, dar, in acela§i timp, separata de el. II
iubise pe Charley, dar fusesera mereu doua persoane.
De William nu se mai simjea separata. Simjea ca sint
unul singur, ca sint contopiti ca doua culori amestecate
de penelul unui pictor. Ea era galbenul, culoarea soa­
relui, o culoare pasionanta, iar William era albastrul,
culoarea p#cii §i a calmUlui. Contopite, cele doua culori
dadeau verdele, culoarea pamintului, a caminului.
Privi invitajia zdrenjuita din mina §i, dupa o clipa, ii
aparu un zimbet u§or in coljul buzelor. Tsi ridica ochii
spre necuprinsul cerului, simjind caldura soarelui pe
faja.
- Nu-mi pasa! §opti ea. Zimbetul i se accentua §i
 203

vocea deveni mai puternica.

- Nu-mi pasS ce va fi mtine! Eu traiesc acum. H
iubesc. II Iubesc cu toata filnja mea §i numai asta con­
teaza. Nu ma intereseazS ce gindesc aljii. Nu ma inte-
reseaza viitorul. II iubesc! MS auziji?
Vocea i se transforms tn strigSt.
- Lume, mS auzi? Il iubesc!
tncS ztmbind, incepu sS rupS invitajia, tntti tn douS,
apoi in patru §i iar §i iar, pinS cind o mSrunJi tn bucSJi
mici, pe care le adunS tn palmS.
Apoi ridicS mtna spre soare, deschise palma §i ISsa
vintul sa le zboare, ca pe un roi de fluturi mici §i albi
care pluteau in prSpastie.
Cind dispSru §i ultima bucatS de hirtie, se intoarse
§i incepu sa coboare muntele.
Erau acolo, a§teptind-o. Prietenii lui Charley care
zburaserS pinS au dat de ea. MuIJi locuitori din Chan­
dler, curio§i, amatori de senzajii care sS le imprSftie
monotonia viejii. latS-l pe Arnold, care nu contenea cu
scuzele pentru gafa fScutS. tncerca sS-i explice cS de
fapt el a vrut sa spuna ca nu §tia ca Charley sS fi avut
copii mari. Simjindu-i adevSrul in voce, ea il iertS, con-
tinuind sS meargS, cSuttnd cu privirea prin muljime
vreun semn de la William.
El, insS, nu era acolo. §i era normal sS nu fie. Acum
venea rtndul ei sS-l caute.
Jace Montgomery stStea in picioare la poalele mun-
telui, privind-o, cSutindu-i faja, a§teptind un rSspuns.
Brusc, Jackie fu izbitS de faptul cS toji din ora§ §tiau cit
de mult se iubeau, ea §i William, cS s-au iubit dintot-
deauna.
tn ochii oamenilor, probabil cS ei formaserS tntot-
deauna un cuplu.
204

Cind Jace ii vazu expresia fejei, ii zimbi §i un car de

ani pareau sa-i fi cazut de pe umeri. Nu scoase un
cuvint. Ii arata o ma§ina parcata in apropiere, iar Jackie
se indrepta grabita spre ea. Cum spunea William? Ca
merge „cu pa§i mari, de parca ar inghiji pamtntul".
In citeva minute era in ma§ina, conducind spre ora§.
Nu merse mult §i, deodata, i§i dadu seama unde ar
putea fi William. O a§tepta linga micul pod, unde il inva-
|ase echilibristica pe funie, apoi il impinsese in apa,
spunindu-i Jnoata sau vei muri!“
Era acolo calm, a§teptind-o. Stinca ei, se gindi
Jackie, oprindu-se o clipa sa-l priveasca. Soarele ii stra-
lucea in par. Nu, nu stinca ei, diamantul ei. Diamantul ei
fara cusur.
- Salut, spuse ea, cind era la mai putin de doi jnetri
de el.
El n-o privi, nu rosti nimic, a§a ca Jackie se a§eza
jos, in fata lui. El ii ocolea privirea.
- M-am purtat putin cam urit, in ultimele zile, zise ea.
- Da, a§a e.
Ea zimbi.
- Ai putea sa spui ceva placut.
- Nu ma simt foarte bine.
- Cred ca ar fi cazul, raspunse ea, incercind sa
invioreze situatia, cu putin umor. El nici macar nu zimbi.
Citeva minute, ea ramase tacuta, incercind sa ga­
seasca ceva de spus, dar nu se putea gindi la nimic.
- Ei, fir-ar sa fie, William! Ce ar trebui sa spun? Ca
tu ai avut dreptate, in timp ce eu am gre§it? Asta ai vrea
sa auzi?
El se intoarse incet §i o privi.
- Pentru inceput n-ar fi rau!
Jackie dedchise gura sa-i spuna ce crede despre el,
 205

dar izbucni Tn ris. Un minut mai tirziu se arunca in bra-

Jele lui §i incepu sa-i sarute faja §i gitul, cu pasiune.
William se feri, ridicindu-§i barbia.
- Jackie, nu ma multumesc doar cu o scuza. Vreau
o mie de scuze.
- Ei! exclama ea, incepind sa-i descheie cama§a |i
sa-i sarute pieptul.
William o prinse de umeri §i o indeparta de el, pen­
tru a-i privi ochii.
- N-am de gind s-o iau iar de la inceput, pina nu voi
avea certitudinea ca n-ai sa ma parase§ti din nou.
N-a§ mai putea suporta nifte zile ca acestea din urma.
Jackie, vorbesc serios. Ori e§ti toata a mea, ori deloc.
Fara jumatap de masura.
- Te iubesc, spuse ea. §i daca ma vei ierta, sint a
ta!
- Definitiv? Cu casatorie §i toate celelalte?
- Cu casatorie §i orice aitceva.
Inca o mai Jinea la distanja de el, privind-o in ochi,
pentru a se convinge ca spune adevarul.
- Ce te-a facut sa vezi realitatea? Ce te-a facut sa-Ji
dai seama cit ai fost de stupida?
Ea zimbi:
- Am stat de vorba cu un expert in probleme de
dragoste.
- Oh, un calugar sau un psihiatru sau un dansator
oriental?
- Nimic din toate astea. Am vorbit cu cineva care a
dat §i a primit enorme dovezi de dragoste. Ea m-a facut
sa injeleg ca nimic aitceva nu conteaza in viaja. Jackie
i§i inalja capul.
- William, te iubesc mai mult de.cit iubesc avibanele.
William o privi uluit un moment, apoi o lua in braje §i
206

o strTnse, aproape s-o striveasca.

- Acum §tiu ca vorbe§ti serios.
Jackie chicoti, incercind sa-i descheie catarama de
la curea.
- Nu, nu incai spuse el ridicindu-se in picioare §i
indepartind-o. In tufi§uri ar putea fi o Beasley, care ne
prive§te. Mergem chiar acum sa ne casatorim.
- Acum? Dar, William, am nevoie de o baie §i...
- Ai tot timpul, dupa.
- §i? spuse ea cu voce plinS de interes. §i ce ciftig,
daca ma marit cu tine?
El o lua in braje.
- O viaja de dragoste, ii raspunse incet. Ii mingiie
timplele, cu virfurile degetelor.
- Asta §i vreau.
Incepu sa-l sarute, dar el se feri.
- Nu. Nimic, pina nu faci din mine un barbat ono-
rabil. O lua de mina §i o conduse inapoi, spre §osea,
atit de repede, incit o facu sa se impiedice de plante §i
bolovani.
- §tiai ca, daca te mariji cu sponsorul, nu trebuie sa
plate§ti nimic, ca sa participi la cursa Taggie?
- Chiar a§a?
- A§a ca, poate Ji-ar placea sa intri in cursa?
- Nu, spuse ea vesela.
- Imi explici §i mie de ce?
- William, trebuie sa-Ji spun o taina. Sint ingrozita de
inaljimi. Nu le pot suferi.
El deschjajLu^a ma§inii cu care venise Jackie §i o
ajuta sa se d P ffl.
- Jackie, tu ai s§ ma ucizi.
- Nu, William, dragul meu, voi fi viaja ta, spuse ea
incet.
 207

El se aplecS sa o sarute, dar se trase repede Tnapoi.

- Nu, nu te voi saruta, pTna nu vei avea Montgomery
ata§at numelui tau.
- Pentru toji din ora§, spuse ea, lasTndu-se pe spate
Tn totoliu. ZTmbea privindu-l cum ocole§te ma§ina §i se
a§eaza pe scaunul §oferului. Inchise ochii §i, pentru o
clipa, vazu fericirea care Ti a§tepta Tn viitor. Nellie spu­
sese ca numai dragostea conteaza §i avea dreptate.
Nimic nu-i daduse Tn viaja atTta fericire ca aceasta cer-
titudine, ca iubefte §i este iubita.
William Tnchise u§a, trase frina f i porni. Nu-§i spu-’
neau nimic. El Ti ridica mTna §i i-o saruta, iar acest sarut
spunea totul.
Ea luase hotarirea corecta.
 Sojul lui Terri a evadat Tntr-un costum de calatorie
vargat, luTndu-l cu el pe fiul lor mai mare. Edward
Browne a consolat-o pentru aceasta pierdere §i s-au
casatorit la citeva luni, dupa divorjul lui Terri. El hotarise
ca Tncercarea de a-i aduce pe calea cea buna pe ceilalji
doi fii ai lui Terri era mult mai interesanta decTt o cala­
torie cu un vapor de agrement, a§a ca se dedicS aces-
tora. Baiejii mai mici se transformara Tn tineri mai pujin
stupizi decTt s-ar fi crezut §i, fiind Tncurajaji, au ajuns la
concluzia ca e mai util sa-§i foloseasca mai degraba
capul, Tn locul pumnilor. AmTndoi au absolvit liceul §i au
Tnceput o viaja normala. CTt despre Edward §i Terri,
muljumeau cerului Tn fiecare zi, pentru ca s-au gasit
unul pe celalait.
Jackie §i William au avut doi copii §i au traitTericiJi,
pTna la sffr§itul viejii.
& tntea, a cCaua
@&iene c tt caaat& iie
 &afUfolul J

Microcentrala telefonica de pe biroul lui Kane Tag­

gert avea §ase butoane, care se aprindeau aproape
continuu. Cind suna pe linia privata, el punea butonul
numarul §ase in contact §i raspundea. Linia privata
era pentru familie sau pentru profesorii celor doi fii ai
sai.
- Mama? spuse el, rasucindu-se in fotoliu, in timp
ce privea pe cer conturul New York-ului, ce placere
nea§teptata. §tia, fara s-o intrebe, ce voia, sau daca
avea nevoie de ceva, pentru ca nu-l suna niciodatS
cind bursa era deschisa, ddar pentru a face conver-
sajie.
- A§ vrea sa-Ji cer o favoarfe.
Kane nu protesta, de§i ar fi'facut-o. De la casatoria
fratelui sau geaman, cu cinci'luni in urma, §i pina in
acel moment, maica-sa fusese, neobosita in incercarile
de a-l casatori pe Kane, fiul ramas vaduv.
- Cred ca ai nevoie de o vacanja.
Kane ofta adinc. Pe pupitru linra numarul patru ince­
puse sa clipeasca. Era Tokio^§i ar fi trebuit sa incheie
convorbirea.
- Da-i drumul, mama, spuse el. Ce tortura mi-ai mai
pregatit?
212

-T a ta l tau nu se simte prea bine §i...

- V oifi acolo...
- Nu, nu e cazul. Inima larga, cum il §tii, a intrat
intr-o mica incurcatura, iar eu i-am promis ca-l scot din
necaz.
Era o situate obi§nuita la parintii sai. Tatal se ferea
adesea sa-i ajute pe ceilalji. Dar aceasta generozitate
uneori il depafea. Grijulie cu el, sa-l protejeze, sojia lui
trebuia sa joace adesea rolul nevestei ingrate, care-1
impiedica de la faptele lui bune.
- Ce-a mai facut? intreba Kane, privind cum s-a
stins linia numarul patru.
- N §tii pe Clem, vecinul nostru, §i incepu sa-i
explice cine era Clem. Voia sa scoata in evidenja ca
trecuse atit de mult de cind Kane nu mai fusese pe
acasa, incit era posibil sa-l fi uitat pe barbatul pe care-1
cunoscuse atit de bine. El ia adesea grupuri de turi§ti
veniji de pe coasta estica. Ei, luna trecuta a avut un
grup de §ase barbaji §i tu §tii, Clem are acum o virsta,
a§a ca i-a fost cam greu. Nu mai poate face ascensiuni
ca in tinereje.
Kane nu scotea o vorba. Clem era la fel de puternic
§i de agil, ca un mustang. §i mai §tia ca sanatatea lui
nu avea nici o legatura cu ceea ce urma sa-i propuna
maica-sa.
- A§a t a tatal tau s-a oferit sa preia el urmatorul
grup de turifti.
Clem era un bSrbat care i§i §tia bine meseria, a§a
ca, daca i-a cedat lui lan Taggert grupul urmator, era
ceva la mijloc.
- E chiar a§a de rau? Vreun grup de trasniji, nu-i
a§a? intreba Kane.
Pat Taggert ofta adinc.
- §i mai rau. Cusurgii. Le e frica de cai. Patronul le-a
„recomandat“ sa vina aici, dar ei nu vor.
 213

- Ce chestie neplacuta! Dar spune-mi de ce l-a

bagat Clem pe tata Tn povestea asta?
Kane simji o unda de mTnie Tn vocea lui Pat.
- Se pare ca §tia ca urmatorul sau grup era din
aceea§i companie, numai ca...
- Ei, hai spune odata ve§tile rele!.
- Este vorba de un grup de fertiei. Clem §tia asta §i
l-a rugat pe tatal tau sa-§i petreaca doua saptamini,
Tnsojind patru femei din New York, care n-au nici o
tragere de inima pentru plimbarile calare. Poji sa-ti Tn-
chipui! Oh, Kane, nu cred ca poji!
Kane Tncepu sa rida.
- Scumpa mea mama, nu vei cT§tiga niciodata pre-
miul Academiei pentru actorie, a§a ca poji renunja la
teatru! Adevarul e ca vrei ca eu, fiul tau vaduv §i singur,
sa-mi petrec urmatoarele doua “saptamTni Tn compania
celor patru grajii ale sexului frymos, doar-doar voi gasi
o sojie §i o mama pentru baiejii mei.
- Pe scurt, da, spuse Pat Tmbufnata. Cum crezi tu
ca vei putea cunoa§te pe cineva, daca-Ji petreci tot
timpul Tn birou, lucrTnd? Aceste patru fete locuiesc Tn
New York City, ca §i tine §i fratele tau Mike §i...
Ultimele cuvinte s-au pierdut, fiind bruiate de linia
telefonica. Sigur erau legate de faptul ca Mike §i Kane
§i-au parasit casa parinteasca, ducTnd departe §i pe
nepoti, de bunicii lor.
- Raspunsul este categoric nu, zise Kane. Nu! Sa fie
clar, mama! Pot s&-mi gasesc singur o nevasta, fara sa
mi-o pejiji voi.
- Foarte bine, spuse Pat oftTnd. Vezi-Ji de telefoa-
nele tale! I» trTnti receptorul. Pentru o clip§, Kane se
holba la aparat, TncruntTndu-se furios. Pentru a-§i cere
iertare va trebui sa-i trimita flori sau chiar vreun giuvaer.
. Chiar §i a§a, §tia foarte bine ca florile §i bijuteria nu-i
puteau Tnlocui pe nepoji.
214

tn seara aceea, Kane a ajuns acasa dupa ora opt,

ora la care Samantha, cumnata lui, Ti culcase deja pe
gemeni in pitucurile lor. Fratele sau Mike era in sala de
gimnastici, a§a ca el §i cu Sam erau singuri. Kane ii
saruta pe copiii adormiji, apoi cobori inapoi in sufra-
gerie, unde era §i Sam. Aceasta era gravida in ultima
luni. Umbla cu pa§i mirunji, Jinindu-se tot timpul de
§ale. Ea era cea care avea grija de cei doi birbaji §i de
neastimpirajii gemeni, de cinci ani. Kane avea apar-
tamentul lui la New York, care era acum pustiu, fiind in
cea mai mgre parte plin cu juciriile copiilor. De ase-
menea, mai avea un loc rezervat in casa parinteasca
din Colorado, dar dupa ce fratele sau i-o prezentase pe
Samantha, Kane §i baiejii lui s-au mutat incet-incet, in
casa lui Mike. „Aici a fost mina lui Sam“, i§i spunea
Kane. Ea-§i dorise o familie §i, daca asta era voia ei,
atunci Mike i-o indeplinise.
Fara sa-l intrebe, Sam ii aduse o bere rece, intinzin-
du-i-o. ti spusese de o mie de ori sa nu-l mai a§tepte,
dar ea era incapajinata. Kane lasa berea §i se ridica
pentru a o ajuta s i se in tin d i pe unul din fotoliile in c i-
pitoare de piele ale lui Mike. Nu era grea, dar era la fel
de volumlnoasa ca un dirijabil.
- Muljumesc, spuse ea, aratindu-i cu capul spre
bere. D aci tu m i ajuji pe mine, in loc s i fie invers,
atunci mofivul a§teptirii mele cade, nu-i a§a?
Zimbindu-i, el se a§ezi intr-un fotoliu §i d id u pe git,
dintr-o inghijitura, aproape to a ti berea. Uneori, dorinja
de a avea ce are fratele sau era a§a de puternici, incit
parea o torja aprinsi, care ameninja si-1 ardi. I§i dorea
o sojie care sa-l iubeasca pe el §i pe copiii lui, i§i dorea
o c a s i a lui, dorea s i incheie acest mod de via ji, prin
care se substituia fratelui siu .
-T e rm in i, Kane, spuse Sam.
-G ^s a te rm in ?
 215

- Sa §tii ca nu te pricepi sa minji cu mult mai bihe

decit Mike. Hai, spune, ce te preocupa?
„Tu ma preocupi, ar fi vrut sa spuna. Imi iubesc
cumnata, Tncep sa-mi urasc fratele".
- Kane, zise Sam. Nu ma mai privi a§a. Mai bine,
spune-mi ce Ji s-a intimplat?
Nu-i putea spune adevarul, a§a ca-i povesti despre
convorbirea telefonica cu Pat.
- §i ce ai de gind sa faci? il intreba Sam.
Kane nu se gindise sa accepte invitatia mamei sale,;
totu§i §i-a zis ca doua saptamini, singur in creierul
muntilor, cu patru femei, nu i-ar strica. Fiind din New
York, doamnele se temeau, sigur, de spatiile nesfir§ite,
de zgomotele noptii §i intotdeauna se indragosteau de
cowboy-ul care le era calauza. Arata-i unei femei din
New York un barbat cu vesta Denim, cu blugi Levi’s
strimji §i cizme de cowboy §i ai dat-o gata. Daca-I pui
sa mai §i incalece pe cal, poji fi sigur ca ea va le§ina de
placere.
Zimbi terminindu-§i berea. Ce placut ar fi fost sa
aiba alaturi o femeie care sa-l priveasca cu ochi stralu-
citori. Samantha il privea pe Mike ca pe un zeu din
Olimp, iar copiii lui Kane se uitau la Sam ca la singura
lor mama.
- Crezi ca ai putea sa te duci?
- Poate, spuse Kane, ridicindu-se. Ma due sa-mi
mai iau o bere. Vrei sa-Ji aduc ceva?
- Vezi ca pe bufetul din bucatarie e un fax de la
Pat. Ji le descrie pe cele patru femei care merg in
excursie.
Cu o figura plina de mirare, Kane se uita spre Sam,
dar aceasta ridica din umeri.
- A sunat §i a spus ca spera ca te vei razgindi,
Kane, una din femei este vaduva. Acum trei ani §i-a
pierdut sojul intr-un accident de ma§ina. TqJsatunci a
216

pierdut §i sarcina.
Ajuns Tn bucatarie, Kane lua faxul §i-l citi. Numele
vaduvei era Ruth Edwards, iar maica-sa Ti trimisese
chiar §i o fotografie a ei. Cu toate ca reproducerea era
de proasta calitate, se vedea ca e frumoasa, Tnalta, cu
picioarele lungi §i par negru, a§a cum fusese §i iubita
lui sojie.
Kane citi Tn graba despre celelalte trei. Una din ele
era asistenta cosmetician^, cealalta avea un magazin
de medicina naturista, iar a parta era o blonda draguja,
al carei nume i se parea cunoscut.
- Scrie despre crime ciudate, spuse Sam privind
peste umarul lui. Era foarte aproape de el, atingTndu-l
cu burta, dar distanja dintre ei era totu§i de aproape un
metru.
- Vad c£ te-ai documentat §i tu.
- BineTnJeles. Le-am studiat chiar din clipa cTnd a
sosit faxul.
- Ca tot vorbim de scriitori, cum mai merge cartea
lui Mike?
- Cartea noastra, raspunse ea, §tiind ca o neca-
je§te, va fi gata peste §ase luni. Era o biografie scrisa
Tmpreuna cu Mike, intitulata Chirurgul, de Elliot Taggert.
Acest pseudonim venea de la numele ei de fata, com-
binat cu prenumele lui Mike. Ei bine, spuse ea nerab-
datoare, pleci Tn excursie?
- Jii tu baiejii?
Era o Tntrebare formala §i amTndoi o §tiau.
- Oricum, voi avea grija de ei.
- Atunci, cred ca voi accepta invitajia.
Samanthei Ti sclipira ochii.
- Pat Tji pune la dispozijie avionul personal, pentru
mTine dlmineaja, la ora opt. Acesta a plecat deja, din
Denver.
Kane nu §tia daca trebuia sa se bucure sau sa fie
 217

nemuljumit. Le facu, pin § la umrS, pe amtndoua, tm-

braJi§md-o pe Sam §i saruttnd-o pe obraz.
- Vi se pare ca s?nt chiar attt de singur?
Sam reflects, farS sS-i rSspundS. Era totu§i fericitS
cS Tn curind va fi Tnconjurat de oameni.
 Vreti sa §tiji cum aji putea sa-i scoateji din sarite pe
barbaji? Daca veti ride de ei, Tn timp ce fac dragoste, e
posibil sa nu va reu§easca, dar, daca 1e veji spune ca
aveji un venit lunar mai mare decit al lor, succesul este
garantat.
Se pare ca Tn cazul prostujelor care mo§tenesc
milioane mTndria masculina nu are de suferit, mai ales
ca acea mo§tenire provine, mai mult ca sigur, tot de la
un barbat. Dar sa va mai spun ceva: Barbajii nu se simt
Tn largul lor, cTnd afla ca o femeie, prin forje proprii,
cT§tiga 1,4 milioane dolari anual.
Cu cinci ani Tn urma, cind aveam douazeci §i cinci
de ani, aveam o slujba plicticoasa, nu prea-mi face
placere sa-mi amintesc de acea perioada, Tntr-un ora§
de pe Coasta de Vest, unde nu se TntTmpla niciodata
nimic. Ca de obicei, ca sa-mi umplu timpul §i sa-mi pun
mintea Tn mi§care, Tmi spuneam diverse povestioare.
§tiu ca de aici nu mai era decTt un pas pTna la nebunie,
dar era singura modalitate de a nu fi luata de val. Tatal
meu cerea supunere oarba din partea familiei, pentru
ca se temea §i de umbra lui.
Trebuia sa ma Tmbrac, sa manTnc, sa-mi placa doSr
ce hotara el, toate fiind numai la comanda sa. Mi-a
controlat fiecare particica din viaja, pTna la optsprezece
 219

ani, cind am reu§it s§ scap, descoperind ca singurul

lucru pe care nu mi-i putea controla era mintea. De
multe ori, am fost obligata s§ port albastru, cind de fapt
eu voiam sa port ro§u §i sa renunj la multe alte lucruri,
pentru ca bitrinul nu le putea suferi. In interiorul meu,
eram Tnsa libera. In gTndurile mele, faceam absolut tot
ce doream, spuneam lucruri inteligente, pentru care
eram laudata (tata avea obiceiul sa plesneasca gurile
prea „de§tepte“ §i asta era o metoda eficace, pentru a
face pe cineva sa tac§).
Am scris prima povestire, la douazeci §i cinci de ani,
cTnd locuiam la cTJiva kilometri de casa parinteasca.
Subiectul era o crima neelucidata, iar criminalul e o
tTnara care-§i omorTse tatal, pentru comportamentul lui
tiranic. DupS ce am scris-o mi-am zis fie ce-o fi §i am
trimis-o unei publicajii, f§ra sa sper ca o vor accepta.
Cred ca subiectul carjii a fost bine ales, pentru ca,
dupa aproape o luna, am primit o scrisoare Tn care ma
Tntrebau daca Tmi pot publica manuscrisul §i, alaturat, o
suma considerabilS de bani.
Ce chestie interesanta, mi-am zis. Oamenii aceia
erau dispu§i sa ma plateasca pentru ceea ce facusem
dintotdeauna. Cu banii pe care mi i-au trimis, m-am
mutat la New York. Nu mai fusesem niciodata Tntr-un
ora§ mare. Se pare ca acesta e locul unde se aduna,
de obicei, scriitorii, a§a c§, sim{indu-ma §i eu o scri­
itoare, mi-am Tnchiriat Tn consecinja un apartament mic
§i mi-am cumparat §i un calculator.
in urmatorii patru ani, nu m-am dezlipit de tastatura,
scojTnd o carte dupa alta. Am ucis un unchi care nu-mi
placea. Am omorit mai mul|i parteneri de afaceri, care
ma umilisera §i, Tn fine, Tn megaseller-ul meu, am exter-
minat Tntregul grup de susjinatoare ale echipei din
liceul meu- *
In acest rastimp de patru ani, am cunoscut o lume
220

total diferita de cea Tn care am crescut. Oamenii erau

impresionati de competenta mea. STnt sigura ca am
pomenit faptul ca tata era un tiran, dar am spus cumva
ca era cea mai lene§a fiinja cu putinja? Din cTte mi-am
putut da seama, tata era un papa-lapte, pe care colegii
Tl terorizau.
Acasa, Tnsa, era cu totul altul, toata furia acumulata
§i-o descarca pe mine. Mama scapase demult, refu-
giindu-se Tntr-o lume a ei, a§a ca nu-i mai crea tatei nici
o placere cTnd tipa la ea. Eu, Tn schirrvb, Ti ofeream
satisfacjie, pentru ca Jipam §i sufeream f i simjeam toa­
ta nedreptatea faptelor sale.
, Totu§i, tocmai datorita defectelor sale, tata m-a trans­
format Tntr-o persoana competenta, fara frica. Cre-
deji-ma, dupa ce ai trait cu o persoana ca tatal meu,
nimeni §i nimic nu va va afecta la adevarata intensitate.
Sadicii T§i studiaza victimele, Tn timp ce majoritatea oa-
menilor stnt mult prea absorbiti de ei Tn§i§i, pentru a le
pasa. A§a ca, sTnt recunoscatoare pentru „antrenamen-
tul“ din copilarie, caci acum sint o afacerista compe­
tenta. Am lucrat la carji fara pauza, mi-am negociat
singura contracted si, dupa patru ani, mi- am cumparat
o vila pe Park Avenue. Reu§isem Tn viaja §i de o ma-
niera deosebita.
Va Tntrebaji, poate, cum este viaja mea particulara?
Practic, inexistenta. Editorui ma mai scotea Tn lume din
cTnd Tn cind sau Tmi aducea mincare, atunci cind lucrul
la carte ma Jinea zile Tntregi Tnchisa Tn casa. Cu toate
acestea, editorui nu-Ji aranjeaza §i TntTlnirile. Autorii care
au timp sa se Tndragosteasca, sau sTnt sociabili, nu sTnt
scriitori adevaraji. Daca ar fi dupa edituri, ele i-ar Tn-
chide pe toji scriitorii valoro§i, Tn turnurile de pe Park
Avenue, §i le-ar trimite doar de mincare, interzicTndu-le
sa iasa.
Acum, dupa cinci ani de scrieri, dupa ce am strTns
 221

milioane §i mi-am facut un nume Tn lume, m-am hotarit

sa accept invitajia lui Ruth Edwards §i sa petrec doua
saptamini prin salbaticiile statului-Golorado.
Dupa ce §eful lui Ruth a vizionat un film la moda, a
decis ca ar fi o experienja minunata pentru barbajii din
conducere, daca ar merge cu tojii Tntr-o excursie. Din
nefericire, ?eful a decis Tn ultimul moment ca Tnsura-
toarea era de o importanta primordiala, a§a ca pleca
Tmpreuna cu sojia lui Tn Bermude. l-a lasat pe subalterni
sa se descurce, preg§tindu-§i singuri fasolea cu frip-
tura.
BineTnJeles ca atunci cTnd s-au Tntors, toji au fost
TncTntaJi de cele vazute si traite, mai pujin §eful lor, care
nu vazuse Colorado decTt pe harta.
Dupa Tntorcerea barbajilor, §eful se gTndi ca n-ar fi
rau daca §i femeile din conducere ar pleca Tn aceea§i
excursie, avTnd §i el# parte de aceeasi relaxare §i
destindere. Fiind singura printre atTJia barbaji, lui Ruth
i s-a propus sa-§i aleaga trei persoane cu care sa
mearga.
A§a a ajuns Ruth sa ma caute. E greu de presupus
ca noi doua sTntem sau am fost vreodata prietene.
Am urmat acela§i colegiu, iar Tn primul an, am avut
dulapurile cu haine alaturate. Ruth crescuse Tncon-
jurata de bogajie, cu ni§te parinji care o adorau §i care
ar fi facut orice numai ca ea sa reu§easca Tn viaja, Tn
timp ce eu mergeam la §coala pe banii statului, iar
acasa, taiam iarba, spalam rufele §i-i satisfaceam ta­
talui meu plaeerea de a chinui pe cineva. Veneam din
lumi diferite, care nu ne ofereau subiecte comune de
discujii.
Ruth ramasese aceea§i de odinioara: Tnalta, cu un
corp atragator, cu parul negru care a avantajat-o de
fiecare data, cu haine nemaipomenite, una din fetele
care purtau la bluza e§arfa Hermes §i cu un anturaj
222

format din punk-i§ti, gorile §rdrogate, care o adulau.

CTnd aceste fete oboseau s-o mai venereze, erau
schimbate §i Tnlocuite cu altele.
De vreme ce eram mai tot timpul cu nasul tn carji, o
priveam pe Ruth doar de la distanja, trebuie sa recu-
nosc ca o invidiam §i ca visam ca Tntr-o buna zi, din
raju§ca cea urita, ce eram, ma voi trasforma miraculos:
voi avea §i eu un par stralucitor §i matasos §i Tn loc de
a spune lucrul nepotrivit, la momentul nepotrivit, voi
deveni un succes pe plan social, §i nu credeam ca ea
m-ar cunoa§te.
Se pare ca am subestimat-o. Orice femeie care-§i
croie§te drum spre vTrful societajii § ifi atinge Tnainte de
treizeci de ani nu trebuie subestimata niciodata. M-a
sunat §i mi-a spus cTt de mTndra este de succesul meu,
cum mi-a urmarit ani de zile activitatea §i cTt de mult
m-a invidiat la colegiu. *
- Intr-adevar? m-am trezit spunTnd, cu ochii holbaji.
Tu m-ai invidiat pe mine?
M-am simjit fiatata, de§i ma Tndoiam de sinceritatea
ei. Mi-a spus ca la colegiu observase cTt de repectata
eram de ceilalji colegi, cu toate ca eu mi-aduc bine
aminte ca toji „ceilalji“ nu.doreau decTt sa le fac temele.
Dar Ruth parea dispusa sa continue cu laudele, a§a ca
am iasat-o. Ceea ce lumea nu Tnjelege la scriitori este
ca ace§tia au nevoie disperata de Tnjelegere. E o zicala:
daca vrei sa devii scriitor, trebuie sa ai o copilarie nefe-
ricita. CTnd eram mica, faceam orice, numai sa intru Tn
voia tatei: aveam numai note bune, faceam aproape
toate muncile casei, eram de§teapta, atunci cTnd cre­
deam ca el vrea sa fiu a§a §i taceam, atunci cfnd tre­
buia. Placerea lui consta Tn a schimba regulile jocului §i
de a nu-mi spune. Imi imaginam viaja ca pe o ghereta
de tir, la bTlci: uneori raju§ca era nimerita, alteori nu.
Asta mi-a facut copilaria mai interesanta, iar apoi adul-
 223

tul sa se simta stapTnitor. Banii nu m-au ispitit niciodata,

lumea care Jipa la mine nu objinea nimic decit cu
aprobarea mea, dar laudaji-ma pujin §i stnt a voastra.
Ruth incepuse sa-mi spuna o muljime de lucruri dra-
guje despre mine §i carjile pe care le citise. Cartea ei
preferata era aceea in care victima ti semana.
In final, Ruth mi-a spus ca trebuie sa mearga Tntr-o
excursie Tn Colorado §i m-a invitat s-o Tnsojesc, „reTn-
noind" vechea prietenie.
Nu-mi place sa spun ca toata povestea asta mi se
cam urease la cap. Am crezut ca acum, cTnd sTnt o
femeie bogata §i cu succes, Ruth ma va considera
egala cu ea §i nu o provinciala necunoscuta. Acum
eram „cineva“.
Din nefericire, am subestimat-o din nou pe Ruth,
deoarece cum am ajuns Tn Colorado mi-am dat seama
ca m-a invitat cat sa-§i impresioneze §eful. CTnd se va
Tntoarce la New York Ti va spune acestuia: am invitat-o
Tn excursie pe vechea §i buna mea prietena, autoare^f
de bestseller-uri, Cale Anderson.
Nu mi-a fost prea greu sa-mi dau seama de asta. De4
cum am coborit din avion, tntr-un loc numit Chandler
din Colorado, Ruth a traversat Tn fuga pista §i m-a ?m-
brajifat. Grozav.
Gura mi-era plina cu matase, din e§arfa ei, §i tot
machiajul meu facut cu grija mi s-a Tntins pe faja. In
spatele lui Ruth, ca pe vremea colegiului, erau'doua
fete, care o sorbeau din priviri.
- Cale, spuse Ruth, iata-le pe Maggie §i Winnie. '
Nu mi s-a spus care e una §i care cealalta. AtTt ca“
una era grasa §i mi-a facut cu ochiul, iar cealaltS,
judecTnd dupa faptul ca era mica §i siaba, Tn mod sigur
m-a apreciat din punctul ei de vedere, cel am medicinii
naturiste.
Le-am zTmbit §i mi-a venit sa fug Tnapoi, la avion.
224

Dar acesta decolase. Linga pista se aflau doua han-

gare, unul Tnchis, iar celalait, jur ca e adevarat, avea Tn
el un avion bimotor din primul razboi mondial. M-am
uitat la Ruth §i mi-am zis ca ea §i satelijii ei nu pot fi
chiar a§a de plicticoase §i de neinteresante.
— Cale draga, te superi daca-mi duci geanta
albastra, te rog? Nu reu§esc singura.
Ma Tntreb cum pot negocia contracte de milioane
de dolari, obJinTnd ceea ce vreau, cum pot scrie despre
femei independente, iar Tn faja unei femei ca Ruth tot
ceea ce am putut face a fost sa-mi Tnabu? furia §i sa-i
ridic blestemata de geanta^ Oare pentru ca mama mea
nu m-a iubit? La naiba! Tata nici n-a §tiut ca exist, pTna
cTnd toaleta n-a trebuit sa fie curajata ca lumea. §i asta
v-ar putea face sa credeji ca le urasc pe femei. Dim-
potriva. A§ da orice, ca sa-mi fac o prietena.
A§a ca, iata-ma, pe dinauntru Tnfuriata, dar carind
nenorocitul acela de bagaj. Eu ma aflam Tn spatele
cuplului Winnie-Maggie §i ele Tncarcate cu bagajele
lui Ruth, Tn timp ce Tnaljimea sa se fandosea Tn faja
noastra, conducTndu-ne spre Dumnezeu §tie ce loc. Noi
eram soidajii care mar§aluiam, iar ea generalul care ne
comanda.
CTnd am ajuns la capatul pistei, era un teren privat,
a§a ca nu parea nici draguj §i nici agreabii. 'Ruth ne
facu semn sa ne oprim.
O, mii de muljumiri stapTna Tnduratoare, mi-am zis, §i
am lasat sa-mi cada valiza, nu prea de soi, apoi m-am
a§ezatpeea.
Ruth, cu cele doua cajelu§e privind spre ea, din cTte
§tiu, toate admiratoarele ei erau macar cu un deget mai
scunde dectt ea §i mai urTte, spuse:
- Aici trebuia sa ne a§tepte cineva. Privea Tncruntata
pista, de la un capat la altul. Nu se vedea nimeni §i ma
cam Tndoiesc ca Ruth avea de gind sa a§tepte.
 225

Mi se spusese foarte putin Tn legatura cu excursia.

Instrucjiunile ei au fost mai sumare decTt detaliile pe
care mi le-a dat despre cartea mea de succes Jos cu
galeria. A fost unui din cele mai tari subiecte ale mele: o
eleva de liceu era ofticata ca, Tn fiecare vineri dupa-a-
miaza, pierdea ora de chimie, stTnd Tn sala de gimnas-
tica §i TncurajTnd o ceata de indivizi care alergau dupa o
minge. Tntr-un moment de furie, l-a ucis pe capitanul
galeriei, demonstrTnd, odata pentru totdeauna, ca ora
de chimie este mai folositoare decTt fotbalul.
Tn orice caz, eram ametita inca de laudele lui Ruth,
asa ca Tn momentul cTnd mi-a spus „Lasa totul Tn sea­
ma mea“, am fost foarte fericita. §i, de altfel, eram sigu­
ra ca ea era unul din cele mai mari genii ale vremurilor
noastre.
A§a c§, iata-ma acum, stTnd sub soarele din Colo­
rado. Singura mea consolare era ca experienja aceasta
urma sa fie subiectul viitoarei mele carti. Criminalul va fi,
probabil, o scriitoare misterioasa. Ea va ucide o bru-
neta Tnalta, cu numele de Edwina Ruthan §i nu va fi
prinsa niciodata. Sau poate, Tn final, detectivul va spu­
ne: „§tiu ca tu ai facut-o, dar, pentru ca m-ai scapat de
Edwina, ai facut un serviciu omenirii. E§ti libera sa pleci.
Dar sa nu se mai repete.“
Evident ca acest lucru nu s-ar petrece niciodata,
caci singurele fiinje care o adora pe Ruth, mai mult
decTt pe propriile lor neveste, sTnt barbajii. Scunzi sau
TnaIJi, urTji, superbi, barbajii de orice fel o adora. Tntr-un
fel, cei o suta §aizeci de centimetri al lui Ruth i-ar putea
face pe barbaji sa creada ca e mica, draguja §i neaju-
torata, cerind ocrotire. Ca §i cum King Kong ar avea
nevoie de ajutor. Ca §i cum Cybill Shepherd n-ar putea
gasi un Tnsojitor, la balul de sfir§it de an §colar.
Cam la doua minute dupa ce ma hotarisem sa para-
sesc statul, o camioneta albastra opri Tn faja' noastra
226

scTrJTind din toate incheieturile. In faja „noastra“, e un fel

de a spune. Camioneta opri in a§a fel, tnctt foferul s-o
poata vedea pe Ruth. Noi, celelalte, obosite, tncalzite,
plictisite, §ezind pe valizele lui Ruth, ne holbam la rojile
camionetei §i la vopseaua invechita §i degradata.
Uittndu-ma la Ruth, a carei privire incruntata s-a
transformat brusc tntr-una gale§a, mi-am dat seama ca
foferul trebuia sa fie pe undeva, tntre adolescenja §i
andropauza.
- Sinteji, cumva, domnul Taggert? toarse Ruth, ca o
pisicuja.
A§ fi vrut sa ma pot pisici §i eu. Chiar daca §oferul
ar fi fost Mel Gibson tn persoana, tot i-a§ fi spus: „Ai
intirziat". ‘
Din camion se auzi o voce de barbat a carei
masculinitate am putut-o remarca. Ori foferul era un
cowboy local, ori au pus un tgur sa conduca.
Ruth i f i flutura genele §i spuse:
- Nu, nu aji tnttrziat, noi am venit mai devreme.
Ce gogoa§a, mi-am zis.
- Binetnjeles ca-l iertam, nu-i a§a, fetelor? intreba
Ruth, privindu-ne candid.
Demult nu mi se mai spusese „fata“, incit aproape
ca mi-a placut. Cind deschise u§a |oferului, am vazut
cum cauciucurile uria§e, pline de noroi, §i-au recapatat
forma inijiala, odata cu eliberarea de sub greutatea
„taurului“. L-au trimis, probabil, pe cel mai solid. Plicti-
sita inca §i intrebindu-ma daca America-Express-ul oprea
in acel ora§ prapadit, pentru a ma intoarce acasa, am
vazut picioarele cowboy-ului in timp ce inconjura
camioneta. Era Tncaljat cu cizme de piele, destul de
uzate, de parca ar fi facut razboiul.
Chiar in momentul cind el ocolea camioneta, m-a
cuprins stranutul §i tot ce am vazut mai intii au fost
figurile perplexe ale lui Maggie §i Winnie (sau Winnie §i
 227

Maggie?).
Ei bravo, mi-am zis, suflindu-mi nasul. Or fi trimis
vreun cowboy care sa ne uimeasca.
Mi-e ru§ine sa recunosc ca, atunci ctnd l-am va­
zut, am reacjionat la fel de rau ca duo-ul nostru §i
chiar mai rau dectt netnfricata conducatoare. Il chema
Kane Taggert §i arata superb: par negru, cirlionjat,
ochi negri, ten bronzat, umeri pe care §i un elan i-ar fi
invidiat §i o expresie piacuta a fejei, care mi-a inmuiat
genunchii. Noroc ca stateam jos, caci altfel, sigur a§
fi cazut.
- Stntem pujin obosite, explica Ruth §i se incrunta la
mine, tn timp ce Tncerca/sa-§i puna tn ma§ina cea mai
mare valiza. §tia demult, ca solujia cea mai rapida de a
atrage atenjia barbajilor era aceea de a face munca, tn
locul lor.
Brusc, cowboy-ul Taggert tnceta sa se mai holbeze
la mine §i, tncerctnd sa-§i aduca aminte de limbajul
semnelor, se infoarse catre Ruth. Personal, am fost sur-
prinsa, vazind-o ca tsi cara geamantanul - ptna atunci
nici nu se atinsese de el.
In acel moment, am auzit un sunet, destul de obi§-
nuit tn filme, dar pe care n-a§ dori sa-l aud tn realitate:
zornaitul unui §arpe cu clopojei. Domnul Taggert avea
valiza cea mare tn braje, iar Ruth, care statea foarte
aproape de el, se afla tn stinga lui. La cijiva centimetri
de picioarele ei, facut colac, era un §arpe cu clopojei,
care parea pus pe rele.
Domnul Taggert mi s-a adresat cu voce foarte
scazuta, eu fiind cea mai departata de §arpe §i mai
aproape de u§a camionetei.
- Deschide u§a, a spus el calm §i rabdator. Sub
scaunul §oferului este un pistol, la-1, ocole§te camionul
§i da-mi-l mie.
In cazuri-limita, mintea imi lucreaza rapid. Nu sint
228

dintre aceia care tngheata de spaima §i, chiar acum,

am remarcat o muljime de gre§eli ?n acest plan. Unu,
cum ar fi putut trage acest om, daca avea brajele
ocupate cu valiza lui Ruth? §i doi, mi-ar fi luat prea mult
timp sa ocolesc camioneta, cu mult mai mult, decit i-ar
fi fost necesar §arpelui sa ajunga la Ruth.
Incet am deschis u§a camionetei. Eram singura care
ma mi§cam, cu excepjia clopojeilor §arpelui, care su-
nau strident, tn locul acela pustiu. Cu acelea§i mi§cari
Tncete, am intrat in ma§ina §i, cind am scos pistolul, am
rasuflat u§urata. Speram sa nu fie unul din pistoaleie
greoaie, pe care ni§te miini de barbat le-ar fi putut mt-
nui. Era un pistolet de noua milimetri §i tot ce trebuia
facut era sa armezi, sa oche§ti §i sa tragi.
Asta am facut. Am tremurat pujin, asa ca n-am re-
tezat de tot capul bietului §arpe, dar l-am omorit, cu
siguranja.
In acel moment, s-au precipitat toate. Cowboy-ul a
aruncat valiza la pamint tocmai la timp, pentru a opri
caderea lUi Ruth, tn timp ce Winnie si Maggie au cazut
suspinind, una pe umarul celeilalte.
Eu am ramas insa in picioare, cu revolverul inca
fumegind in mina. Privind catre Ruth, care se odihnea
in brajele cowboy-ului, am tncercat sa-l intruchipez
pe Matt Dillon - cu picioarele indepartate, am suflat in
Jeava revolve/ului §i apoi l-am bagat in buzunarul fus-
tei.
- Ce zici, Tex? am tntrebat eu, inca una pentru Boot
Hill.
Nu trebuia sa fiu as in psihologia umana, ca ssl-mi
dau seama ca texanul s-a suparat. Se uita !a mine
de parca ar fi vrut ca ma apuce cu m'iinile de git §i sa
m3 sugrume, dar cum avea miinile ocupate cu Ruth nu
putu decit sa-mi arunce o privire semnificativa, In ciuda
bagajelor pe care le ducea, cind s-a indreptat spre
 229

mine, m-am dat la o parte. Nu cred ca tn Colorado

criminalii stnt toleraji, dar nu voiam sa-mi forjez no-
rocul.
A lasat pretioasa tncarcatura pe bancheta camio-
netei - Ruth tnca facea pe lebada le§inata, dar, din
clipitul ochilor ei, mi-am dat seama ca era la fel de
treazS ca §i mine -, apoi ne-a spus sa urcam tn ma§ina.
De enervare cred ca ar fi fost tn stare sa trinteasca u§a
ma§inii, dar zgomotul ar fi deranjat-o pe „Frumoasa din
Padurea Adormita".
Winnie, Maggie §i cu mine sprijineam camioneta, tn
timp ce el tncarca valizele, cite patru odata.
- Urcaji-va tn ma§ina, se adresa el protejatelor lui
Ruth §i acestea se executara tn viteza, nu chiar cu gra­
tia unor gazele.
Se tntoarse apoi spre mine, cu faja stralucitoare, iar
tn acel moment m-am hotarit sa nu ma urc tn ma§ina,
pentru a ma duce Dumnezeu §tie unde.
- la asculta, am zis eu, apanndu-ma, tot ceea ce am
facut a fost sa trag tn §arpe. tmi pare rau ca am ranit
masculul din tine, dar...
Poate nu era cea mai potrivita cale de a discuta cu
un cowboy. Exista o rajiune pentru care, ctteodata, bar­
bajii tnalti §i frumo§i n-au minte, iar cei uriji §i mici stnt
de§tepti. Parca Dumnezeu, tncerctnd sa echilibreze lu-
crurile, ar fi spus: tu sa fii frumos, dar la minte gaunos,
iar tu, de-acolo, sa fii pocit, dar la minte- SscuJit. A§a ca
o discutie eleganta cu acest tip nesuferit nu va duce
nicaieri. Ma tntreb daca §tie njracar sa scrie §i sa
citeasca.
- Ctnd tji dau un ordin, trebuie sa-l asculji! M-ai
tnteles?
Deodata, nu ma mai aflam tn Colorado. Nu mai
eram celebra scriitoare de romane. Eram din nou fetija
al carei tata ti coritrola viaja. La fel de repede cum am
230

c§zut Tn amintire, am §i revenit Tn prezent, dar toata ura

acelei fetije ramasese Tn mine.
- Te voi asculta, pe naiba! i-am zis §i am Tnceput sa
ma TnvTrt pe ITnga ma§ina.
CTnd §i-a pus mTinile pe mine, am simjit ca Tnnebu-
nesc. De cTnd am scapat din casa tatalui meu, nimeni
nu m-a atins cTnd eram nervoasa, iar acum cu atTt mai
pujin. L-am lovit, l-am mu§cat, m-am luptat cu el §i l-am
zgTriat, pTna mi-a dat drumul. Nu §tiu cTt timp a mai
trecut pTna sa revin Tn prezent §i sa realizez ca mTinile
lui ma scuturau cu putere de umeri. Ruth §i Tnsojitoa-
rele ei se holbau prin geamul ma§inii, iar una din ele,
care se afla pe bancheta din spate, s-a ghemuit dupa
valizele lui Ruth, de teama sa n-o atac §i pe ea.
- Te-ai lini§tit? Tntreba cowboy-ul.
Avea trei zgTrieturi urTte pe obrazul sau frumos §i eu
eram cea care i le facuse. Nu m-am putut uita la el.
- Vreau sa plec acasa, am reu§it sa §optesc. Acasa,
Tn apartamentul meu draguj, departe de Ruth §i de
cowboy-ul ei. Departe de aceasta situajie jenanta.
- Bine, §opti el, cu tonul cu care te adresezi unui
nebun. Cind vom ajunge la ferma, Tji pot aranja trans­
ports Tnapoi, dar acum, aici nu se mai afla nimeni, ma
Tnjelegi?
Nu-mi placea tonul lui de §ef §i, cTnd m-am uitat la
el, nu mi s-a mai parut la fel de frumos ca la Tn­
ceput.
- Nu, nu Tnjeleg. Poate ca ar trebui sS vorbe§ti mai
rar, sau poate ca ar trebui sa chemi doctorii.
Replica mea nu cred ca i s-a parut amuzanta, de
vreme ce m-a prins de mijloc §i m-a aruncat pe ban­
cheta ma§inii, cu aceea§i delicateje cu care operase §i
cu geamantanele. Ma aflam cu jumatate din corp afara,
pe geam, cTnd el accelera §i §ocul ma arunca Tnapoi, Tn
ma§ina. Din fericire, am aterizat fSra sS mS lovesc, da-
 231

torita formelor moi ale lui Maggie-Winnie. Nu m-am de-

ranjat sa intreb care din ele era.
Eram o scriitoare de succes international §i trans-
portata in spatele unei camionete Tmpujite. Unul din
geamantane imi strivea glezna §i toji cei din jurul meu
ma credeau nebuna. Oare Mary Higgins Clark a trecut
§i ea prin toate astea?
 - Ce Ji s-a Intimplat? a Tntrebat Sandy, privind de la
masa din bucatarie §i observfnd furia §i zgTrieturile de
pe faja lui Kane.
Kane n-a raspuns, decit dupa ce §i-a turnat o du§ca
zdravana de whisky, pe care a dat-o pe git, dintr-o
Tnghijitura.
- Urmele astea le am, fiindca am fost un mare prost,
spuse §i-§i umplu din nou paharul, apoi se Tntoarse din
nou cu faja catre batrin.
- S-au scris multe car# pe tema legaturii mama-fiu?
Sandy zimbi §i o muljime de riduri, datorate Tn parte
unei §ederi prelungite sub soarele arzator din Colo­
rado, Ti brazda faja.
- Sute, sau poate chiar mii, Ti raspunse acesta. In ce
te-a mai bagat Pat, acum?
- M-a convins sa conduc ni§te idioate prin munji.
M-a facut sa ma simt vinovat pentru copii, §i... A tacut,
pentru a lua o Tnghijitura de whisky. Le cuno§ti pe fe­
meile astea?
- Nu, zise Sandy. De ce nu Tmi poveste§ti tu, despre
ele?
Kane dadu din cap neTncrezator.
- Una §i-a pus mina sub cama§a mea §i m-a pipait.
Alta m-a Tntrebat cum stau cu intestinele, iar cealalta...
 233

Sandy se incrunta, vazindu-l pe Kane ca mai ia un

pahar, pentru ca-l §tia nebautor.
- Gealaita aproape ca m-a impu§cat, pentru ca apoi
sa devinS isterica. Daca nu ne va omort pe toji in somn,
cu siguranja ca va speria caii.
- Ce poji sa spui despre a patra?
Kane zimbi.
- Ei, a patra este Ruth.
Sandy se intoarse, pentru a-§i ascunde surisul faja
de Kane. Era clar ca Pat urmarea o poveste de dra­
goste §i pentru asta il obligase pe fiul sau vaduv, sa
accepte aceasta excursie. §i daca expresia tembela a
fejei lui Kane era vreun indiciu ca se intimpla ceva,
atunci planul funcjiona.
- Acum trebuie sa ma intorc la ele. Nebuna e in
stare de orice. tn casa sint arme §i s-ar putea crede
Annie Oakley, incercind sa nimereasca cirlionjii vre-
uneia din ele.
- Chiar a§a? intreba Sandy incruntat.
- Mai rau, decit crezi. Kane i§i termina bautura,
Vreau sa suni acasa, sa-i spui tatei sa trimita un eli­
copter s-o ia de aici. Nu vreau sa ma aflu in preajma ei,
e periculoasa.
- Frank a plecat cu elicopterul la Washington. Era
ceva in legatura cu Tynan Mills.
- Fi-ar sa fie! zise Kane pe nerasuflate. Uite ce e, iei
leg§tura cu tata §i-i spui sa trimita de urgenja un mijloc
de transport. Daca nu se poate, spune-mi sa vina cu un
camion, in ora§ul Eternity. Dac$ voi fi nevoit sa-mi pe-
trec doua saptamini alaturi de femeia asta, cred c-am
s-o omor.
- Mai bine te-ai abjine. Mamei tale nu i-ar placea sa
distrugi una din cele patru §anse.
- Nu-i nimic de ris. Se pare ca n-ai intilnit-o. Kane
respira adinc. Bine, am sa fac tot ce-mi sta in putinja,
234

sa ma Impac cu ea, pina cind o expediez. E§ti mul-

Jumit? Acum, il vei suna pe tata?
Aproblndu-I din cap, imediat ce Kane parasi baraca,
Sandy se duse la stajia radio.

Cind Kane a intrat In cladirea principals, primul lucru

pe care-1 observa, a fost micuja scriitoare blonda, iar
primul gind care-i trecu prin minte Tn acel moment, a
fost daca nu cumva toate pove§tile ei se bazau pe
Incercarile oamenilor de a ucide. Daca era adevarat,
atunci li tnjelegea pe cei care o faceau. In ciuda faptului
ca vorbise cu Sandy despre o eventuala Incercare
de reconciliere, cind o vazu acolo singura, tncerca s-o
stearga pe furif, Inainte ca ea sa-l observe.
- Te-am prins! spuse ea, partnd foarte amuzata, la
vederea celui care Incerca sa scape nedetectat.
IntorcTndu-se catre ea, Kane se forta sa-i ztm-
beasca. Ea li era totu§i oaspete, sau mai bine zis, ve-
cina, iar el trebuia sa se straduiasca sa-i fie o gazda
buna. Parterul casei mari era de fapt o camera, la
etaj erau dormitoarele. Ea statea linga bar, privindu-l
amuzanta. Kane nu-§i putea explica de ce li este atit de
nesuferita. Era destul de draguja §i, daca ar fi. vazut-o
pe strada, i-ar fi atras atenjia. Dar avea un aer atit de
muljumit de sine, era atit de sigura pe ea, Incit tot ce
gindea Kane, era sa scape de ea.
Kane se forja sa zlmbeasca §i se duse In spatele
baruiui.
- Vrei sa bei ceva? Cred ca Ji-e sete, dupa zborul
lung, pe care l-ai facut.
- Nu Ji-e frica de ce se poate Intimpla, daca ma
 235

imbat?
li trecuse §i lui prin minte acest gtnd §i cind ea i-l
ghici, Kane simji ca ro§e§te.
- Nu-Ji face griji Tex, spuse ea, cu o voce voit
taraganata, in timp ce-§i a§eza un picior pe unul din
taburetele de linga bar. Pot sa-mi iau singura de baut,
la fel de bine, ca §i barbatul de linga mine.
Mina lui Kane se Tncle§ta pe sticla de whisky. Era
ceva in femeia asta mai mult decit suparator: orice spu­
nea, facea, insinua, il enerva. FarS sa se mai complice,
intrebind-o ce vrea sa bea, ii prepara un gin slab cu
tonic, fara gheaja §i cind i-l dadu, nu reu§i nici macar
sa schijeze un zimbet.
Ea privi bautura §i pentru prima data Kane vazu o
expresie omeneasca pe faja ei. Cind a intilnit-o, era il
privise, se holbase la el, ca la un animal de circ, iar
Kane se intrebase chiar, daca nu cumva e retardata.
Apoi impu§case §arpele, apoi Jipase §i sarise cu ghea-
rele. Acum parea pujin trista, dar aceasta expresie dis-
paru | i in locul ei ap§ru un zimbet forjat.
- In cinstea ta, cowboy-ule, spuse ea, dar Kane ii
apuca incheietura miinii, oprind-o sa-§i duca paharul la
gura.
- Nu ma chema, „cowboy“.
Coborind paharul, ea se Tncrunta.
- Ce te-a scos a§a de mult din sarite. in dupa-a-
miaza asta? Ca nu am facut ce mi-ai ordonat sa fac,
sau c§ n-ai jucat tu rolul eroului salvator, pentru dom-
ni§oara Ruth?
Foarte incet, el ocoli barul, oprindu-se in faja ei.
Apoi, privind-o fix in ochi, i§i puse piciorul pe taburetul
ei. Atunci vazu ea gaura lasata de glonj, in virful cizmei,
mai erau doar cijiva milimetri §i, i s-ar fi retezat degetul,
dar avu totu§i amabilitatea sa para §ocatS. Dar expresia
nu dura mult timp. In clipa urmStoare, ea i§i baga de-
236

getul in gaura din cizma §i ii atinse degetul de la picior,

glonjul luase cu el §i un pic din ciorap, §i spuse:
- Degetul mare, pleaca la plimbare,
Aratatorul, duce bastonul
Mijlociul, duce pardesiul...
Nici in copilarie,' Kane nu lovise vreo fata. Fratele
sau mai mare, Frank i-a Jinut o predica cind s-a intors
acasa cu ochii invinetiti de Cindy Miller. Kane nu ripos^
tase; a. ramas in picioare, lasind-o pe Cindy sa-l
pocneasca, pina cind profesoara a intervenit, tragind-o
deoparte. Profesoara nu §tia daca prin ce facuse Kane
fusese prost sau erou. Pentru Frank insa, era clar:
fusese un prost. Acum insa Kane dorea s-o pocneasca,
s-o sugrume §i, inainte de a realiza ce face, se indrepta
spre ea cu miinile intinse.
- lata-te! spuse Ruth coborind scarile, intr-o su-
perba rochie de matase ro§ie.
Brusc, Kane se trezi ca dintr-un co§mar §i, realiza
ce se intimpla, o vazu pe mica §i misterioasa scriitoare
ca alerga disperata spre Ruth, cautind ocrotire. Kane se
simji obligat sa piece, ingrozit, de ce era gata-gata sa
faca.
- Ce bine ca te vad, ii spuse Cale lui Ruth. Tocmai
purtam o discujie onesta despre carnea de pore. Bei
ceva? Cowboy Taggert prepara un gin cu tonic foarte
bun, cald §i slab.
- IJi ofer ce dore§ti tu, Ruth, spuse Kane, calmin-
du-§i bataile inimii, fara s-o priveasca pe femeia ingro-
zitoare care statea linga ea.
- Pujin vin alb, rece, raspunse Ruth, cu o modestie
afectata, iar Kane o privi zimbind.
- Porumbeii deja s-au indragostit, murmura Cale,
dar Kane refuza cu indarStnicie s-o bage in seama.
Poate va injelege ca era nedorita §i-i va lasa singuri, pe
el si pe Ruth.
 237

Cind ti intinse lui Ruth paharul, o privi in ochii negri,

imagintndu-§i parul ei tntunecat, revarsat pe perna.
- Eee, am impresia ca e cam mare aglomerajia aici,
spuse Cale, factndu-l pe Kane sa se intoarca cu spa­
tele, astfel ca Ruth nu-i observa expresia de furie, ce-i
apSruse pe faja.
Cind t§i veni Tn fire, el se indrepta spre fereastra
sperind ca Ruth Tl va urma, iar ctnd o §i facu, Kane t§i
imagina ca ar fi firesc daca §i-a'r strecura brajul tn jurul
mijlocului ei. Semana attt de bine cu sojia lui tnctt §tia
de pe acum ca brajul lui ar cuprinde-o perfect, numai
ca prezenja acelei blonde de Itnga Ruth tl tmpiedica s-o
atinga. In preajma acelei femei, Kane nu putea fi el
tnsu§i.
Kane tl vazu pe fereastra pe Sandy care se apropia
de casa, aductnd doua §ei.
- Cine e? tntreba Ruth.
- Sandy. Adica J. Sanderson, ti ztmbi Kane, obser­
ved felul tn care lumina tnserarii se reflecta tn parul ei.
Nimeni nu §tie ce tnseamna J. Caci noi i-am spus tntot-
deauna Sandy. Este o ruda de departe.
Cale se uita cu atenjie tn jurul lui Ruth, apoi tl privi
pe Kane.
- §i care e ruda ta? Cel cu §aua neagra sau cel cu
saua cafenie?
Fara sa gtndeasca la ce face, Kane veni spre ea. Se
repezi la scaunul din spatele ei, tn timp ce Cale cu un
tipat de spaima s§ri peste canapea, alergtnd spre u§a,
Kane o prinse exact tn momentul ctnd ea se izbi de
Sandy, care tocmai intra pe u§a. Dintr-o saritura, Cale
ajunse tn spatele lui Sandy, cu mtinile pe solduriie aces-
tuia, folosindu-l drept scut.
Kane era prea furios ca sa-§i mai dea seama de
urmari. Avea un singur gtnd; s-o ucida pe aceasta fe­
meie. Alergtnd tn jurul lui Sandy, se repezi s-o apuce,
238

dar ea ti scapa. In culmea enervarii, Kane Tl impinse pe

Sandy Tntr-o parte.
- Kane! urla Sandy Tn urechea lui. Era vocea ce
care Tl cunoscuse de mic.
Inca o data Kane se simji ca ie§it din transa. Pentru
o clipa, se opri Tn loc, cu ochii holbaji; apoi realiza ce
era sa faca. Femeia, pe jumatate cTt el, Ti zTmbea din
spatele lui Sandy, aratind ca o fcolarija cu gura mare,
care-§i savura rautatea facuta Tn acea zi. Sandy era
dezgustat §i §ocat de Kane, iar acesta nu Tndraznea s-o
priveasca pe Ruth. Prea umilit §i jenat, ramase pe loc,
nemi§cat.
AruncTndu-i Tnc| o privire plina de repro§, Sandy o
cuprinse pe Cale pe dupa umeri §i o Tnsoji afara din
camera. Ea parasi triumfatoare camera §i casa, lega-
nTndu-§i situeta micuja.
 Sandy trebuia sa admita ca purtarea lui Kane Tl tul-
burase. II cuno§tea de cTnd era copil. Kane §i fratele lui
geaman fusesera intotdeauna cei mai bITnzi, mai dra-
gala§i copii, gata oricTnd sa dea o mina de ajutor oricui
ar fi avut nevoie. Erau Tn stare sa doarma Tn grajd ITnga
un cal bolnav §i pITngeau cTnd unul din cTini omora un
sarpe. RTdeau aproape din orice, erau veseli, dorind sa
Tmparta fericirea cu ceilalti.
A§a ca, Tn clipa cind intrase Tn casa §i-l vazuse pe
Kane punind In pericol viaja unei femei foarte draguje ?i
plapTnde, aproape ca nu §tiu cum sa reacjioneze, Tn
primul moment. II uluise faptul ca acesta era vinovat de
tot ce se Tntlmplase. Dupa moartea sojiei sale, cu cinci
ani In urma, Kane parea ca s-a Inchis Tn sine. Nimic nu-i
facea placere, nimic nu-l dezamagea, nu-l supara. De
fapt, nu-l mai atingea nimic.
CTnd Pat Ii Tmparta§ise lui Sandy intentiile ei Tn lega­
tura cu aceste patru femei §i, mai mult, faptul ca o
alesese chiar pe una din ele pentru a fi viitoarea sojie a
fiului ei, Sandy n-o lua Tn rTs. Sperase ca, poate ceva
sau cineva II va readuce pe Kane la viaja §i, daca o
vaduva putea s-o faca, atunci Sandy era de acord cu
orice In§elatorie pusa la cale, doar-doar va fi atins
scopul dorit.
240

Dar cind intrase Tn casa, Kane Tn toe sa se giugiu-

leasca cu frumoasa vaduvS, fugarea pe dupa mobile o
§trengarija de fata. Sandy se vazu nevoit sa admita ca
era intrigat §i nedumerit de cele v§zute.
- Tu e§ti cea care a Tmpu§cat §arpele? o Tntreba
Sandy pe tTnara care mergea Tn tacere alaturi de el. Era
micuja §i dragala§a, cu ochi alba§tri, blonda §i chiar
daca n-o cuno§tea, era sigur ca era timida §i lini§tita.
- §i care a Tnnebunit, adaugS ea.printre dinji. Sandy
Ti vazu mi§carea u§oara a umerilor, ca §i cTnd s-ar fi
pregatit sa-§i ia singura apararea Tn faja lui.
- Vrei sa-mi spui §i mie ce s-a TntTmplat?
- Nu Jin Tn mod deosebit, Ti raspunse.
Sandy voia sa afle §i cealalta varianta a pove§tii,
a§a c§ T§i pusese Tn gTnd s-o faca sa vorbeasca.
- Kane spune ca era sa-l omori §i, dupa toate astea,
ai mai 'facut §i istericale. Intotdeauna devii isterica §i
folose§ti armele?
Straduindu-se din rasputeri sa nu zTmbeasca, el Ti
urmarea fe|i§oara dragala§a trecTnd prin toate nuanjele
de ro§u, de la roz la purpuriu. Ea Tnghiji momeala §i
statea gata-gata sa explodeze.
- l-am salvat viaja acelei ingrate! Ti spuse, apoi
continua sa-i povesteasca precipitat lui Sandy despre
saco§a pe care Kane o cara §i, cum ea s-a gTndit ca
daca nu acjioneaza rapid, §arpele se poate repezi la
Ruth.
Pe masura ce o as6ulta, lui Sandy Ti disparea zTm-
betul. Dupa parerea lui Kane, aceasta femeie era mai
mult decTt irajionala. Dar acum, dupa ce ascultase §i
motivele pentru care ea acjionase astfel, ajunsese la
concluzia ca de fapt Ti salvase viaja lui Ruth.
- §i apoi? Tntreba el Tncet. Ai fost TnspaimTntata §i
pujin prea agitata? Pricepuse ca a§a fusese, dar o ur­
marea, Tn timp ce ea privea undeva, pe ITnga el. Faja Ti
 241

era inca ro§ie, dar de data asta, mai mult de jena, decit
de furie. 0 vedea cum sta in cumpana, daca sa-i spuna
sau nu adevarul. Sandy ramasese calm, a§teptind-o sa
se hotarasca.
Dupa ce ofta adinc, Cale continua:
- Ei bine, oh... batrinul meu obi§nuia sa ma scoata
din fire §i... sa... sa ma pocneasca §i am avut impresia,
cind cowboy-ul t§u m-a atins, ca tntr-un fel, am facut o
mica tntoarcere tn timp.
Dupa ce-§i incheie vorba, ea ramase privindu-l ba-
taioasa, sfidtndu-i orice comentarii. Semana pujin cu un
taur local, care se daduse de gol ca nu era chiar a§a
de violent cum parea.
Sandy dadu din cap ca o tnjelesese, dar nu co-
menta.
- Te pricepi la cai?
- Pot sa spun ctnd unul e cu susul tn jos §i, cam
attt.
El ztmbi.
- Ce-ar fi sa ma ajuji sa pun §eile pe aceste animale
§i sa-mi pove§te§ti de unde §tii attt de multe despre
pistoale?
- Cred ca nu §tiu suficient, din moment ca aproape
l-am tmpu§cat tn picior pe acel cowboy.
Sandy mergea fara s-o priveasca. II auzi tnsa re-
mu§carea tn voce §i sesiza felul in care se referise la
Kane, folosind expresia „acel cowboy".
- l-ai cerut scuze lui Kane?
- Ha! Mai bine mor!
Sandy ii arunca o privire furi§a, pe sub borul pa-
lariei. Ea privea spre munji, Jinea pumnii incle§taji, iar
gura i se-strinsese intr-o linie dura.
- Tu e§ti doamna cea pletoasa, vaduva, sau cea
cu magazinul de caraghioslicurj? Mai inainte ca ea sa-i
poata raspunde, ochii lui Sandy incepusera sa
242

straluceasca.
- A, tu scrii despre crime misterioase!
- Da, raspunse ea, inca Tmbufnata dar, privindu-l
Tncepu sa zimbeasca. Urmatoarea mea carte se va
numi Moartea unui cowboy. Ce fel de moarte crezi ca i
s-ar potrivi? Prins in propriul iasou §i spinzurat? Sau
poate cu un §arpe cu clopojei in sacul de dormit. El
zimbi amuzat. Ori, poate, cu singele otravit de un glonj
murdar, care-i reteaza toate virfurile degetelor.
Chicotind, Sandy ii deschise larg u§a.
- Hai intra §i poveste§te-mi §i restui istoriei. imi plac
romanele bune.
- Atunci o sa ma placi §i pe mine, spuse ea fericita,
pentru ca eu pot spune o muljime de pove§ti bune.
Apoi, incruntindu-se, mormai; Ar fi fost bine sa am pe
cineva pe aproape, care sa ma placa.
 & zfU to lcd 5

In ciuda aparenjelor, nu Jineam deloc, ca Taggert,

cowboy-ul, sa ma urasca. Am avut intotdeauna fantezia
sa cred ca sint agreabila. ImWace placere, cind intru
intr-o incapere, cei din jur sa ofteze u§ura|i spunind: „A
venit Cale. Acum petrecerea poate sa Tnceapa“. Sigur
ca nu s-a intimplat niciodata a§a. Oamenii de litere nu
prea sint invitati la petreceri, iar atunci cind se intimpla
sa fie, stau intr-un colj §i privesc.
A§a cum i-am sugerat §i acelui mo§ulica scump §\
dragala§, Sandy, in grajd, am pretins ca nimic nu ma
deranjeaza §i am jurat sa-mi controlez comportamen-
tul, pe tot parcursul excursiei. Peste zece ani, cind cow­
boy-ul i§i va aduce aminte de mine, o sa spunS „Totu§i
acea scriitoare micuja §i misterioasa, n-a fost chiar a§a
de rea, precum p§rea.“
M-am Jinut de promisiune, o zi intreagS. La cina,
ne-am a§ezat cu tojii in jurul aceleia§i mese, iar eu
n-am scos o vorba. N-am spus nimic nici cind cow­
boy-ul s-a intins de sute de ori peste mas§ ca sa umple
paharul cu vin pentru Ruth. N-am scos o vorba cind
slabanoaga din cuplul Winnie-Maggie Tncepuse sa
povesteascS despre intestinele ei. N-am bufnit Tn rTs,
CTnd grSsana cuplului amintit, a vSrsat vinul Tn poala
244

cowboy-ului, TncercTnd apoi sa §tearga pata ro§ie, de

pe §li|ul lui. Am urat politicos tuturor noapte buna §i
m-am dus Tn camera mea, planuind sa mai scriu un
paragraf, la cartea mea.
Cea mai puternica §i mai buna trasatura a carac-
terului meu este puterea de concentrate, care e cam
acela§i lucru cu puterea de obsesie. §i toata noaptea
aceea am avut o obsesie.
Ce gasesc barbajii la femei ca Ruth? De ce sTnt atit
de pro§ti, cTnd vine vorba de femei? Picioare lungi,
pieptul ca scTndura, hectare de par §i gata femeia ace­
ea poate cuceri orice barbat dore§te.
Ma nelini§te§te faptul ca eram atrasa, §i Tnca serios,
de un cowboy mare §i mut, Tn timp ce el ma privef te de
parca ar vrea sa-mi dea otrava de §obolani.
Mi-am supravegheat comportamentul pTna la micul
dejun, cTnd Ruth §i jocheul T§i facea ochi dulci, unul
altuia, spunTndu-§i parca: „Da-mi §i mie, mierea". Nimic
nu e mai plictisitor decTt sa fii Tn apropierea Tndragos-
titilor, preocupaji doar de ei. I§i gaseau amuzament, Tn
orice cuvTnt; orice gest al unuia era- pentru celalait ceva
minunat. Nu-i interesa nimic Tn jur.
Tn timp ce mestecam o bucata de pTine prajita, ma
uitam la felul Tn care cowboy-ul o privea pierdut pe
Ruth. Acesta Tnsa, nu era prea prinsa. Din cTnd Tn cTnd,
arunca cite o ochiada spre Maggie-Winnie, cu o nota
de triumf Tn priviri, de parca ar fi spus: „PriviJf, de ce sfnt
eu Tn stare". I§i §i imagina probabil marele, tragicul final,
cind Ti va arunca un adio, lacrimogen. Dar bietul, fraierul
Taggert arata de parca voia sa lege Tn jurul taliei perfect
fntretiriuta a lui Ruth o funie §i s-o tintuiasca Ifnga ma­
rina de gatit. 0 clipa am simjit o placere nemasurata,
imaginTndu-mi-o pe Ruth Tn bucatarie: du§umeaua aco-
 245

perita cu linoleum uzat, cu draperii tn geam, mirosind a

ceapa prajita, o caldura sufocanta, trei copii care urla,
agajtndu-se de picioarele ei umflate, ro§ii §i nespalate.
Ctnd mi-am ridicat privirea, l-am vazut pe Sandy,
urmarindu-ma ztmbind, ca §i cum §tia exact ce gtn-
deam. l-am facut cu ochiul, saluttndu-l tn bataie de joc
cu paharul de sue de portocale.
Toata dupa-amiaza, m-am comportat attt de bine,
tnctt eram chiar mtndra ca n-am facut explozie.
Am suit pe cai §i am plecat cu tojii pe cararea din
padure. Calarisem doar de ctte va ori tn viaja, dar daca
stai sa analizezi mai bine, calaria nu inseamna aitceva
dectt concentrare. Nu ma refer la dresaj sau la modul
cum se executa sariturile, care necesita ani de practica
§i antrenament. Sttnd tnsa pe un animal bine hranit,
bine tntrejinut, care §tie deja drumul, calaria nu cere
cine §tie ce pricepere.
Dar Ruth §i duo-ul nu credeau la fel. Gtndindu-ma la
copilaria lui Ruth, banuiam ca e o mare calareaja, dar tn
realitate erg tngrozita de animal. Era tngrozita §i spe­
riata de narile mari, de gura paroasa, ca §i de spinarea
lui. Ctnd urea pe cal, cu ochii mariti de frica, m-am
apropiat de ea s-o tiicurajez. Jinea mult sa-§i pastreze
prestanja daca dorea sa urce pe un animal care o
terifia tn a§a hal.
Era ttrziu dupa-amiaza. Descalecasem cu tojii, eram
obosiji §i amorjiti §i majoritatea tacuji. Ruth calarise tn
urma lui Taggert §i numai ei §tiau ce-au discutat pe
drum. SI§banoaga Winnie-Maggie tncercase sa-mi vor-
beasca despre dieta vegetariana, dar ctnd i-am spus ca
eu nu mantnc dectt carne §i derivatele ei, amuji §i nu-§i
mai adresa nici un cuvtnt. Tacerea padurii cu Sandy
calarind in urma mea, ma umplea de fericire.
246

Dupa ce am desc§lecat, majoritatea ne-am im-

pra§tiat prin padure, pentru a ne rezolva micile treburi
personale. M-am uitat la Ruth §i am vazut ca avea o
priviee ciudata. Se Jinea cu mina de fund §i mi-am dat
seama ca daca e doar pe jumatate amorjita faja de
cum eram eu, insemna ca era in mare suferinta. Nu §tiu
la ce se gindea, dar ca de obicei probabil nu se gindea
la nimic. Era plictisita §i cauza era calmul cu care ru-
mega calul din faja ei.
Cu miinile tremurind de epuizare, i§i aprinse o
Jigara. Apoi, cu o privire de copil rautacios, stinse Jigara
pe gitul neted al calului, luindu-l prin surprindere.
Totul se petrecu intr-o secunda. Calul necheza, se
smuci intr-o parte, spre Ruth, o trinti jos §i incepu s-o
calce in picioare. N-am mai stat pe ginduri. Arti alergat
a§ezindu-ma intre Ruth §i cal, dar acesta era furios §i
ranit. O parte din coama ii luase foe §i ardea mocnit.
A§a cum am putut, am apucat hamul cu mina stinga, iar
cu dreapta incercam sa-i sting coama, in timp ce ma
straduiam sa-l domolesc, spunindu-i ca era in siguranja
§i c^ nimeni nu-l va mai supara. tn timpul taraboiului,
Ruth se furi§a tiptil, ca un §arpe ce era, lasindu-ma
singura cu calul.
Strecurindu-se cu greu printre copaci, ca Uria§ul Za-
pezilor, venea marele cowboy. Cind mi-am ridicat privi­
rea, l-arfi vazut ca se indreapta direct spre mine, cu faja
schimonosita de furie. Ce ma fac? m-am gindit. Oare
acum, de ce naiba era furios pe mine?
Ruth cu o mimics convingatoare, se aruncase in
brajele puternice, protectoare ale cowboy-ului, plingind
in hohote, fara sa-§i strice insa machiajul ochilor §i im-
plorindu-l s-o salveze. Taggert o Jinea in braje, dar se
holba la mine, cum stateam acolo, mingiind bietul ani-
 247

mai ranit. Ma gind earn, ce-ar fi spus Ruth, daca i-a§ fi

zis c§ am vazut ce facuse.
- Ar fi trebuit s£ ma chemi pe mine, spuse Taggert
cu dlnjii incle§tati.
In clipa aceea, mi-au trecut prin minte o mie de
replici. Nu-i puteam spune adevarul despre iubita lui.
Am reu§it sa-i tndrugca, daca l-a§ fi chemat, ptna ajun-
gea el, drag§la§a faja a lui Ruth ar fi avut imprimata o
copita de cal, drept la mijloc. Ptna la urmS i-am zis, fara
sa ma gtndesc la urmari:
- E§ti un adevarat idiot, §tiai? Un idiot batrin, ordinar
§i fara minte! apoi am aruncat hamul>§i am disparut tn
padure.
Exista vreo furie mai rece, mai profunda ca aceea
determinate de o falsa acuzatie? Ma simjeam ca un
carbune meins, scos din foe. Cu un mic efort, cred ca
as fi izbUcnit tntr-un incendiu, care ar fi mistuit intreaga
padure. Stateam acolo, tntre copaci, fara sa vad nimic
tn jur, cu pumnii strin§i, simjindu-ma ca un martir. Nu
era drept! Nu era, nu era deloc corect!
Enervarile mele nu stnt niciodata de durata §i nici de
data asta n-ai fost o excepjie. Dupa ctteva minute mi-am
venit tn fire §i mi-am tnghijit nodul din gtt. Inca stateam
acolo, tremurind de emojie §i epuizare, ctnd spre marea
mea ciuda, lacrimile mi-au Jt§nit din ochi.
Mi-am §ters ochii cu dosul palmei, caci am auzit pe
cineva tn spate. Era Sandy, cu faja cuprinsa de tn-
grijorare.
- Nu §tiu ce se petrece cu Kane, spuse el. De obicei
nu e a§a. De obicei este...
in casa tatalui meu, regula numarul unu era: Nu-i
lasa niciodata pe aljii sa vada ca suferi. Daca afla ca
e§ti suparat, te vor lovi §i mai tare.
248

M-am straduit din rasputeri sa zTmbesc §i sa par

nep&satoare.
- Eu stnt de vina. Nu §tiu niciodata cum sa ma port
cu barbajii. Daca a§ fi Jipat de groaza, acoperindu-mi
faja cu mTinile, acum probabil ca m-ar fi alimentat cu
pateu §i Juica.
Sandy chicoti.
- Probabil. Tacu o clipa, apoi spuse:
- Dar cu Ruth, ce e?
Mi-am ferit ochii. Oare ar trebui sa-i spun povestea
cu Jigara?
- Kane... Sandy ezita. Cred ca-§i cauta o nevasta.
tmi revenf Tn minte scena pe care mi-o imaginasem
adineauri, cu Ruth Tn bucatarie. Faceam eforturi dispe-
rate sa nu strig de bucurie. Sandy fusese Tnsa prea
draguj cu mine, a§a ca nu era cazul sa-l mint.
- §i s-a gTndit la Ruth? Lui Ruth Ti plac cuceririle, dar
dupa ce a Tnvins, T§i alege alta victima. Ma gTndeam la
cowboy-ul care urlase la mine, pentru ca am salvat-o
pe Ruth, §i nu numai o singura data, ci de doua ori.
Cred ca se potrivesc unul cu celalait. Sper ca Ruth i-a
frTnt inima.
Sandy ma privea tacut.
- Da, spuse el dupa un timp, tu e§ti cSsatorita?
§tiam ca se gTndise la Kane, ca la propriul lui copil.
Oare de ce unii au parte de dragoste, indiferent ce
ar face, iar ajii, nu? M-am prefacut ca nu-l Tnjeleg pe
Sandy.
- S-o iau ca pe o propunere?
Sandy deveni foarte serios.
- Daca a§ fi fost cu zece ani mai tTnar, m-a§ fi Jinut
atit de mult de capul tau, TncTt ai fi ajuns sa te mariji cu
mine, numai ca sa ma faci s§ te las Tn pace.
 249

Am ris pujin forjat, dar nu puteam nega faptul ca

eram flatata.
- N-ai fi vrut sa te insori cu mine, i-am spus eu
cinstit. Sint prea independents. Barbajilor le plac fe­
meile neajutorate sau cel pujin care §tiu sa para a§a,
cum face Ruth. Eu sint insa ridicol de capabila f i uit
intotdeauna sa ascund acest lucru. M-am intors sa
plec. N-aveam chef sa mai vorbesc cu nimeni, in halul
in care eram.
- Vino repede inapoi, striga Sandy dupa mine.
Avem Jimba de taur, la masa.
- Mmm, preferinja mea, i-am raspuns, continindu-mi
drumul.
 Cale se intinse pe iarba, Tn pozijia favorita a scriito-
rilor, cu corpul relaxat complet, lasTndu-§i mintea libera
sa gTndeasca §i sa creeze. Cugeta la o poveste, Tn care
ucigaful era un cowboy attt de frumos, tnctt nimeni nu
I-ar fi banuit. Auzi apropierea cuiva.
§i ce daca? se gtndi ea. Nu voi sa-§i paraseasca
pozijia §i nici sa renunje la firul imaginajiei. Exista unii
oameni carora nu le place s§ scrie, nu le place sa dea
frTu liber imaginajiei, iar aljii care ar merge oriunde ca
sa poata continua sa creeze. Auzind zgomot de pa§i,
Cale se gtndi ca daca va sta liniftita, oricine ar fi fost,
putea trece mai departe, lastnd-o Tn pace.
Cale privi Tn direcjia zgomotului §i Tl vazu pe Kane,
care o Jinea Tn braje pe Ruth §i o saruta incredibil de
ginga§, ca pe ceva fragif §i prejios. Cale T§i dadu seama
ca ar trebui sa piece §i se ridica. in clipa aceea, Kane
se departa pujin de Ruth, TntrebTnd-o:
- Te simti mai bine? Nu te-a ranit calul?
Cale T§i propti capul Tntr-o mina, ascultTnd cu mare
interes raspunsul lui Ruth. Se gTndea ca trage cu ure-
chea, doar ca un studiu §tiinjific.
- Ma simt perfect, Kane, raspunse ea, cu o fluturare
delicata a genelor. Nici nu-Ji Tnchipui ctt m-am temut de
aceasta excursie. Mi-era atit de frica, frica de a ie§i
 251

afara, frica de animale, frica de cei care urmau sa ne

tnsojeasca. Ma gindeam ca vei fi agresiv. Rise sedu-
cator. Eram ingrijorata ca ai sa vrei sa... sa ma pui sa
potcovim caii, sau ceva asemanator.
Deci n-avea de gtnd sa-i spuna ce-i facuse calului.
De fapt, Cale nici nu credea ca ar fi facut-o. Singurul
lucru care o speria pe aceasta femeie era posibilitatea
de a nu fi adorata de barbaji. Aici intervenea o pro-
blema filozifica, se gtndi Cale: „Oare ar mai exista Ruth
Edwars, daca nu s-ar uita nimeni la ea?“
- Aici, tn Vest, stntem la fel, ca oricare alji barbaji, ti
spuse Kane cu voce scazuta.
„Mda, cugeta Cale. O vor pe Ruth".
Ruth tl prinse de braj.
- N-am vrut sa spun ca e§ti la fel cu ceilalji barbaji.
Chiar nu era posibil ca tipul sa nu pice tn plasa. Nu-i
a§a? Ar fi echivalent cu un individ care se apropie de
tine, tntr-un bar §i spune: „Ce-ar vrea sa bea o fata
draguja ca tine?" §i a§a mai departe. Unele femei n-ar
da nici o atenjie. Dar exista oare vreun barbat care sa
treaca pe Itnga plasa intinsa de Ruth?
- tmi place sa cred c§ nu stnt ca alji barbaji, ti
raspunse, tn timp ce-i mtngtia brajul.
tnc§ o data, Cale supraestimase animalul din bar­
bat. intrebarea este, se gtndi ea, care e diferenta dintre
tmperecherea la cerbi §i un barbat tn acjiune? RSs-
puns: nici una. Ambii stnt orbi, surzi §i muji.
Cind au inceput sa se sarute, Cale scoase un
„hmm“ tare. A trage cu urechea era una, dar perver-
sitatea era cu totul aitceva.
Kane se schimbS la faja cind o vazu pe Cale, dar
pentru o clip§ ea vazu ceea ce vazuse §i Ruth: un
barbat caruia i se citea pe faja patima §i dorinja, pa-
siunea §i poate chiar IScomia. Dar §i mai interesanta
era inf§Ji§area lui Ruth. Doar, daca cumva Cale nu-§i
252

grefise socotelile, iar versatul animal de prada, care era

Ruth, se temea de cowboy-ul Taggert. In momentul in
care II vazu indepartindu-se, T§i tntoarse coada §i pleca
Tnapoi in tabara.
- Cred ca pot adauga §i spionajul pe lista talentelor
tale, §uiera el printre falcile strinse cu furie.
- Eu am fost prima aici, Tncerca sa se apere Cale,
dar se opri cind Ti vazu figura. Oare cum ar trebui sa-Ji
vorbesc? Ji-ai facut o idee fixa despre mine. Se ridica Tn
picioare, pregatita sa piece, dar el Ti prinse mTna.
- Nu ma atinge, Ti raspunse ea, ferindu-se.
- Bine. Una din fobiile tale este sa fii atinsa.
- Contrar parerii despre mine... Oh, dar ce mai con-
teaza, spuse ea Tn Tncheiere, TntorcTndu-se §i ea, spre
tabara.
Acasa, Sandy preparase un prinz cu fasole §i cTr-
naji, pe care slabanoaga Ti dadu la o parte, din farfuria
de tabla, bombanind cTt pot fi de dezgustatori cTrnaJii, Tn
timp ce grasana Ti peria parul lui Ruth, spre deliciul
vadit al lui Kane. Dupa masa, slabanoaga Tncepu o
discujie despre cristale §i piramide, povestind cu detalii
scabroase ca piramidele se pare Tmbunatajesc viaja
sexuala, insi.nuTnd apoi ca Ruth §i-a atTrnat una de
creanga unui copac, chiar deasupra sacului ei de dor­
mit. Dezgustata, Cale pleca de iTnga foe, TndreptTndu-se
catre cai.
- Vrei sa-Ji scoji bluza, sa ma uit pujin la umarul
tau?
Cale Tncerca sa nu para surprinsa de cuvintele lui
Sandy. ?i raspunse cu un zTmbet radios. Dar Ti disparu
brusc zimbetul, Tn clipa cTnd Tl vazu, caci Tn spate,
uitTndu-se pe deasupra lui Sandy, era Kane.
- Ce are la umar? Tntreba Kane.
Sandy se Tntoarse §i-l Tn§faca pe barbatul mai tTnar.
- Daca nu Ji-ar fi luat-o minjile razna, ai fi vazut ca
 253

s-a ranit Tn timp ce o salva, pentru a doua oara, pe

Ruth.
Ah, scumpa justijie, se gindi Cale. lubitul meu ca-
valer, mi-a venit Tn ajutor. Se Tntreba daca lui Sandy i-ar
placea sa se mute la New York §i sa locuiasca cu ea Tn
vila.
Kane ro§i, mormai ceva, Tn sensul ca voia sa se uite
§i el la umarul lui Cale, dar ea T§i ridica barbia, T§i trase
umerii Tnapoi §i, pa§i apasat spre tabara. In clipa acpea,
se simji cel mai bine, de cTnd venise Tn Colorado.
 Kane se foia nelini§tit, Tn sacul lui de dormit, lovind
cu pumnul Tn obiectul acela care se voia perna, Tntor-
cTndu-se Tntruna de pe o parte, pe alta. Plasticul facea
destul zgomot, ca sa sperie bufnijele. §i pe deasupra
Tnjura, de fiecare data. §tia ca ar fi trebuit sa se gTn-
deasca la Ruth. Era cu adevarat perfecta. DincOlo de
aspectul TncTntator, era o persoana piacuta, delicata.
Aproape ca o putea vedea Tmpreuna cu baiejii lui; T§i
putea imagina cele noua luni de sarcina, cu copilul
lor.
Zis §i facut, dar Kane nu parea sa se gTndeasca la
Ruth. In locul ei, o vedea §i o auzea doar pe puftoaica
aceea micuja de scriitoare. Era ca o a§chie, care nu
poate fi scoasa §i care acum se infectase §i-l supara.
CTnd o revedea s§rind spre Ruth ca sa apuce §aua
calului, Tl lua groaza. Un singur pas gre§it, §i ar fi fost
gramada, sub burta calului. §tia ca fusese o tTmpenie,
sa-i spuna ca trebuia sa-l a§tepte. Ea facuse exact ceea
ce trebuia, totu§i Tnca Tl mai irita gestul ei.
Nu-|i dadea bine seama ce anume Tl deranja attt de
mult la ea. Poate ztmbetele §i ironiile ei. Poate felul Tn
care se uita la Ruth, ca §i cTnd aceasta ar fi ie§it de sub
o stTnc?. Sau poate de vina erau curbele ademenitoare
 255

care i se vedeau prin blugi.

De ce se enervase atit de tare pe ea, cind o salvase
pe Ruth? Daca ar fi fost oricare alt§ femeie, ar fi
fost mTndru de ea, de gTndirea §i de acjiunea rapida,
dar la aceasta blonda era ceva care ti Tnfuria perma­
nent. Totu§i chiar ctnd statea acolo, privind-o minios,
simjea un imbold s-o ia jn braje §i s-o ocroteasca.
S-o ocroteasca? Ca §i cind ai vrea sa protejezi o
porcupina... Iar ea era exact un pore Jepos: mica, plina
de Jepi §i periculoasa.
Cam pe la trei dimineaja, Kane ie§i din sacul de
dormit §i pleca sa se plimbe prin padure. Mergea pe o
carare bine cunoscuta, cStre marginea padurii, spre §o-
sea. Ifi propusese sa ajunga Tn ora§ul fantoma Eternity.
Microbuzul tatalui sau, urma s§ fie acolo, pentru a o lua
pe scriitoare. Dupa aceea T?i va petrece nestingherit
restul zilelor de vacanja, Tmpreuna cu Ruth. Va avea
timp s-o cunoasca mai bine. Va avea timp sa...
Firul gTndurilor i-a fost Tntrerupt de farurile unei ma-
§ini. Cineva se Tndrepta spre Eternity, pe vechea §osea.
Cine era, §i de ce, la o ora attt de matinalS? Brusc se
gTndi ca se petrecuse ceva rau.
I§i aminti cu acuitate de noaptea cTnd venise acasa
si gasise o ambulanja Tn faja casei lor din Paris, unde
locuia cu sojia §i gemenii lor, nou-nascuji. In ambulanja
era trupul neTnsufleJit al iubitei sale sojii, care avusese
un accident oribil. Kane era plecat cu nifte treburi §i
lipsise noaptea. In noaptea aceea, copiii fuseserS foarte
agitaji, JinTnd-o tot timpul treaza.
A doua zi, spre seara, ea statea la fereastra, a§tep-
tTndu-§i sojul. Probabil ca ajipise §i, pur §i simplu, T§i
pierduse echilibrul §i cazuse de la fereastra.
IncercTnd sa prinda ma§ina, Kane renunja la calm
256

scurtfnd drumul prin padure, poticnindu-se de stmci

§i de copaci, afundTndu-§i picioarele in mormanele de
frunze uscate. Tn dorinja de a prinde ma§ina, aluneca
§i cazu in patru labe, doar la cijiva metri in faja
camionului. §oferul apasa disperat pe frina, ma§ina
derapa Tntr-un nor de praf §i nisip §i se lasa puternic pe
o parte, Tn timp ce foferul se fupta sa pastreze controlul
direcjiei. Inainte de a se opri de tot, u§a se deschise
furtunos §i din interior s§ri fratele geaman al lui Kane,
Michael.
- Ce naiba faci aici? Puteam sa te omor, Jipa Mike
la fratele sau, fara a se obosi s§-l ridice.
Kane se ridica Tncet de jos, scuturindu-§i de praf
hainele §i mTinile.
- Ce Sra TntTmplat? C'e cauji aici, Tn Colorado?
Ca §i cTnd I-ar fi durut toji mu§chii, Mike se lasa pe
spate, sprijinindu-se de capota m af inii, Tn timp ce Kane
Tl privea febril.
Cei doi fraji gemeni erau identici, atit cTt pot semana
doi oameni: aceea§i Tnaljime, talie, ochi §i culoare de
par. Toata viaja fusesera Tmpreuna, fiind atTt de apro-
piaji, TncTt uneori comunicau fara cuvinte. De multe ori,
aveau, independent unul de celalalt, acelea§i gTnduri
sau idei §i era un fapt obi§nuit sa-§i cumpere acela§i fel
de cama§a Tn acela§i timp §i sa le poarte la pereceri
comune.
Intre ei n-a existat vreodata un secret, iar cTnd unul
din ei avea o noutate, primul drum Tl facea la fratele
geaman.
- Felicitari, zise Kane Tncet, fiindca §tia, fara sa-i fi
spus cineva, ca sojia fratelui sau tocmai nascuse o
pereche de gemeni.
Cei doi fraji s-au Tmbraji§at Tndelung, Tntr-o pornire
 257

fierbinte de dragoste f i Tnjelegere. Apoi s-au Tndepartat

pujin unul de altul, zTmbind fericiji.
- Ei bine? Tntreba Kane, anticipTnd ca fratele sau ftia
deja care Ti va fi prima Tntrebare: De ce ai plecat din
New York?
Mike T§i trecu palma peste ochi, Tntr-un gest de
oboseala §i de exasperare.
- A fost cumplit. La prima durere, Samantha s-a
hotarTt sa nasca bebelufii Tn Chandrer, Colorado, ca sa
fie ITnga mama. Nimeni nu se putea Tnjelege cu ea... a
Tnceput s§ pITnga, a§a ca Blair f i cu mine am urcat-o pe
ea §i pe puftii tai Tn avion §i am plecat. In timpul ca-
latoriei, Sam a fost calma, dar eu §i Blair eram Tnne-
buniji. Daca naftea Tn avion §i nu aveam ce trebuie?
Sam ne consola, spuntndu-ne ca bebeluf ii nu vor veni
pe lume pTna nu-§i vor putea vedea bunica. Tata fi
mama ne afteptau la aeroport, cu o ambulanja. Imediat
ce am ajuns la spital, au Tnceput durerile nafterii, iar cei
doi prunci au jTfnit afara, ca nifte dopuri de fampanie.
Mike facu o pauza, ztmbind.
- Poate crezi ca nafterea copiilor mei a avut loc
Tn liniftea f i singuratatea unei camere de spital? Te
Tnfeli! fn sala de naftere era tata, mama, Jilly, Blair, eu
§i doua asistente. Afteptam sa apara cineva cu tava cu
gustari...
Kane nu se lasa Tnfelat de tonul fratelui sau. Mike
era mai mult decTt TncTntat ca fiii lui s-au nascut Tn bra-
Jele pSrinJilor lui, era TncTntat ca Tntreaga familie o iubea
pe Samantha, la fel de mult ca f i el.
- Sam, copiii sTnt bine?
- O, excelent. Toji foarte bine, dar...
- Dar ce?
- La spital e o adevarata casa de nebuni. Rude
258

de care n-am auzit niciodata apar acolo, ca din

senin.
Mike nu voia sa-i spuna lui Kane ca ar fi vrut sa fie
singur, cu sojia §i cu bebelufii lui. Dar nici nu era ne­
voie. Kane §tia ce simte. Timp de douS saptamfni, dupa
ce i se nascusera baiejii, familia sojiei Ti asaltase, pTna
cTnd a simjit ca se sufoca. Soacra-sa era una din acele
femei care considera ca barbajii n-ar trebui sa schimbe
scutece, a§a Tnctt lui Kane i se dadea voie rar sa-§i
atinga micujii. Abia dup§ ce a plecat a putut sa-§i Tm-
braji§eze sojia §i copiii, sa-i simta, sa-i mTngTie, sa-i
strings In braje. ^
Cuno§tea sentimentul de frustrare pe care II simjea
acum Mike, gelozia care-1 rodea. ti putea descrie pe
Mike, care statea In picioare, la u§a spitalului, urmarind
cum se perindau o rudS, dupa alta, la nou-nascujii lui §i
se glndea ca ei au stat mai mult cu copiii decit el. Kane
era chiar suparat daca vreunul din copila§i i-ar fi zlmbit
prima data altcuiva decit lui.
Kane I§i trecu amical brajul pe dupa umerii lui
Mike.
- §tii ce mi-a§ dori foarte tare? Mi-ar placea sa-mi
iau baiejii §i sa-i aduc aici. tn acest grup sint numai
femei. Cred ca i-ar rasfaja, peste poate.
- Da? spuse Mike melancolic. Vrei sa ma due sa Ji-i
aduc aici?
- Ma gfndeam ca ar fi mai bine sa merg chiar eu, la
Chandler, sa-i aduc.
Mike era prea cufundat In propria suferinja, a§a ca
nu-l Intelesese, Tn primul moment.
- Stai pujin. Vrei sa te Tnlocuiesc eu, pTna ce te
Intorci?
- Douazeci §i patru de ore. Atit. Mai ales ca vreau
 259

s§-mi vad §i eu nepojeii. Sint la fel de unji ca tine?

Era o gluma veche a lor, care nu d§dea gre§ nicio­
data, aducTndu-le zfrnbetul pe buze.
- De unde vrei sa §tiu cum arat§? spuse Mike cu un
oftat. Neamurile nu m-au lasat sa ma apropii de ei.
- Dar au dreptate! exclama Kane. Tu Ji-ai fScut trea­
ba, iar ei nu mai au nevoie de tine. RTzTnd de expresia
morocanoasa a fratelui sau, Kane se Tndeparta.
- Vorbesc serios. Am nevoie de o pauza... de o
pauza, in toata povestea asta.
- O pauza? Au trecut doar ctteva zile de cind e§ti Tn
mijlocul acestor femei. Mike ridica dintr-o sprTnceana.'
S-a Tntlmplat ceva?
Kane Ti povesti lui Mike versiunea lui Tn legatura cu
ultimele zile, spunTndu-i eft era de dragala§a Ruth §i de
scorjoase erau cele dou§ care o Tnsojeau.
- Dar scriitoarea de romane polijiste? Sam Ti Tndr§-
ge§te carjile §i ar vrea s-o cunoascS.
Dupa o clipa de tacere, Kane aproape ca exploda
Tntr-un tir de invective la adresa ei, povestindu-i cum
era sa-l Tmpu§te Tn picior, cum a alergat pe sub burta
unui cal Tnfuriat §i cum Ti sta, Tn general, ca un os Tn
git.
- Oriunde ma uit, dau de ea. Ma spioneaz5 cind sTnt
cu Ruth, Tmi spune, „cowboy Taggert" §i ma Tntreaba
daca socotesc zgTriind pamTntuI cu bajul.
Mike T§i strinse buzele, ca sa nu izbucneascS Tn
rTs.
- Nu e de rTs. Femeia nu e sSnatoasa, spuse el,
apoi Ti povesti lui Mike despre ie§irea lui Cale dupa ce a
omorit §arpele.
- Acum s-au vindecat, dar aveam trei zgTrieturi pe
faj§, unde §i-a Tnfipt ghearele.
260

- Nu erau ptea actfnci, daca s-au vindecat atit de

repede.
Mike §i Kane se contraziceau rar. Mama lor spunea
ca ar fi ca §i cind te-ai bate cu propria umbra. A§a ca
acum, privindu-l pe Kane, Mike accepta. in definitiv,
douazeci §i patru de ore Sam nici n-ar observa ca nu e
acolo. Poate nici n-ar fi o idee attt de rea sa piece o zi
Tntreaga.
- S-a facut, spuse Mike. Ne vedem m Eternity, inline
seara.
 Cind s-a fScut dimineata, am simjit o bucurie §i o
ufurare, caci avea sa fie ultima mea zi de vacanfa aici.
Uram e§ecurile, dar §i mai mult uram sa fiu prost va-
zuta. Am mai ramas ctteva minute in sacul meu de
dormit, gtndindu-ma la istorioarele amuzante pe care i
le voi spune editorului, la tntoarcerea la New York. Ma
voi razbuna, sttrnind hohotele de rts ale tntregii edituri,
ctnd le voi povesti escapada mea tn Vestul salbatic.
Chiar mai^ mult, am sa scriu o carte care va sttrni rtsul
tntregii omeniri despre marele cowboy §i despre pa-
siunea lui pentru femeia cu doua fete.
Sim|indu-ma acum mult mai bine, am ie§it din acel
nesuferit sac de dormit. Mi-am intins bine blugii, oare
ce poate fi mai rau, dectt sa dormi imbracat? Mi-am luat
trusa de farduri §i m-am tndreptat catre rtu, sa vad daca
mai pot curaja ceva de pe faja mea. A§a norocoasa
cum eram, ma §i vedeam lutnd o ciuperca oribila, din
apa clara de munte, care mi-ar fi putut provoca o moar-
te teribila.
Tocmai tmi terminasem toaleta, ctnd am auzit tn
spatele meu ni§te pa§i grei. Sem§nau cu cei ai dra-
gala§ului nostru ghid, sau erau ai ultimului dinozaur.
S-a oprit, ca de obicei, Itnga mine, holbtndu-se §i
vtntnd momentul sa-mi spuna ca iar faceam ceva rau.
262

L-am ignorat cit am putut, apoi m-am Tntors spre el. Dar
surpriza: linga mine era un bSrbat pe care nu-l mai
vazusem pTn§ atunci. ’
- Oh, am exclamat eu uimita. Credeam ca e alt-
cineva.
Remarca mea p§ru c§-l surprinde. Precis, tn Colo­
rado se nasc numai timpiji, mi-am zis. Mari, frumo§i,
bine cladiji, dar complet tTmpiJi.
- Cine credeai ca sint? m-a Tntrebat el. M-am ridicat
Tn picioare privindu-l.
- Nu §tiu daca {i-a mai spus cineva, dar semeni
pujin cu... cu ghidul nostru.
Tipul Tmi zTmbi, de parcS toata viaja a§teptase sS
auda ce i-am spus §i atunci m-am gtndit: E grozav.
N-am putut sS spun sau s§ fac niciodatS ceva care sa
placa unui barbat, dar acesta pare TncTntat chiar §i de o
remarca banaia. Probabil ca l-a fiatat comparajia cu
conducatorul nostru cowboy.
El Tmi Tntinse mTna.
- Trebuie c§ e§ti Ruth. Eu sTnt fratele lui Kane, Mike.
l-am strTns mtna, apoi l-am corectat.
- Nu sTnt Ruth. STnt Cale Anderson, iar fratele tau
ma ura§te.
Nu §tiu daca era de vin§ acel „ma ura§te“, sau fap­
tul ca nu eram prea-frumoasa Ruth, despre care sigur
auzise atrtea, dar ceva se pare ca l-a deranjat. Statea
acolo, deschizTnd §i TnchizTnd gura, ca o inima pulslnd,
dintr-unul din programele §colare de §tiinja popu-
larizata.
- Dar Ruth este... Ruth §i Kane, credeam...
Ooo, iata un adevarat intelectual, mi-am zis.
ParcS mi-ar fi citit gtndul. I§i opri mifcarea falcilor §i
Tmi zTmbi, continutnd sa-mi rejina mtna, chiar §i cind am
Tneercat sa mi-o retrag.
- §tii ce, spuse el, Tmi pare rau pentru confuzie.
 263

Kane mi-a spus ca el §i Ruth stnt tn vorba, a§a ca,

atunci ctnd nu ftiai cine stnt, am presupus ca e§ti Ruth.
Totul era clar acum. Avea acum un sens. Deci, daca
tnttlnesc un barbat, pe care nu l-am mai vazut nicio­
data, atunci, nu pot fi altcineva dectt Ruth Edwards.
Evident. E de la sine tnjeles.
Mike izbucni tn rts, tmi dadu drumul mtinii §i ne-am
a§ezat jos. Apoi tncepu sa-mi povesteasca o istorie lun-
ga §i tnctlcita despre faptul ca el §i fratele lui geaman
erau aproape identici. Ei, sigur, §i eu stnt sora geamana
cu Tina Turner. Banuiesc c§ mi-a ghicit scepticismul.
Am Tnceput sa rid, ctnd mi-a spus ca pentru urmatoa-
rele douazeci §i patru de ore se va da drept Kane. Era
ca f i ctnd eu a§ fi avut de.gtnd sa-l tntruchipez pe O.J.
Simpson.
l-am ascultat tntreaga poveste,. l-am felicitat pentru
bebelufi §i chiar l-am tntrebat despre copiii lui Kane.
Continuam tnsa sa-l consider nebun, daca avea tm-
presia ca exista cineva care sa-l confunde cu fratele
sau.
Ctnd a tnteles, s-a amuzat §i din nou m-a asigurat
ca s-ar putea sa dftige.
- Apropo, spuse el foarte serios, care din noi e mai
frumos, eu sau fratele meu?
Nu voiam sa-l jignesc, dar adevarul era ca fratele lui,
Kane, ti era net superior ca aspect. Am apelat la tot
tactul de care eram tn stare §i i-am spus:
- §tii Mike, §i tu e§ti un barbat bine, dar Kane... Nu
mi-am terminat fraza caci Mike riztnd tare ma saruta
zgomotos pe amtndoi obrajii. Nu §tiu ce i-a placut, dar
a fost sigur ceva.
Din momentul ctnd mi-a spus ca ar putea fi sigur
luat drept fratele lui, am avut aproape o jumatate de ora
discujii furtunoase despre cum crede el ca ar trebui
tratata fiecare persoana din excursie.
264

l-am povestit despre Winnie-Maggie §i,'Cind l-am

vazut ca se amuza de ironiile mele, mi-am dat seama
ca am un auditor, a§a ca am Tnceput sa le presar din
bel§ug.
La Tnceput am fost precauta Tn legatura cu Ruth, dar
risul lui Mike §i grimasele lui, cu cit ridea mai mult de
ironiile mele, cu atit arata mai bine, m-au Tncurajat. Mike
m-a Tncurajat attt de mult, TncTt am sfir§it prin a-i pre-
zenta o mica parodie ad-hoc a lui Kane §i Ruth, care l-a
facut sa se tavaleasca de rls.
- Apropo, i-am zis, sa §tii ca a fost adevarat cind
Ji-am spus ca fratele tau Tmi detesta caracterul.
El Tncerca sa para §ocat, dar o licarire din privirea lui
mi-a dat de Tnjeles ca fratele lui geaman Tl prevenise Tn
privinja mea.
Mike crezuse c§ eram cea „buna", prin urmare nu
puteam fi decTt Ruth.
- De ce te ura§te?
Tonul lui Tmi spunea ca nu poate crede ca e posibil
sa ma poata cineva urT. Era foarte magulitor, foarte,
foarte mSgulitor §i i-am zTmbit cu o umbra de iubire.
- Chiar daca nu e§ti la fel de frumos §i de sexy ca
fratele tau, cred sa-mi placi mai mult. De ce nu ramTi aici
pentru toata perioada excursiei? Se pare ca i-am facut
din nou 'placere. Se ridica Tn picioare §i-mi oferi mTna sa
mii ajute.
Vedeji, a§ vrea sa-mi poata explica cineva despre
atracjia sexuala. De ce cTnd pui alaturi doi barbaji, la fel
de frumo§i, unul te atrage, iar celSlalt, nu? Iat§-m§ sin­
gura Tn padure cu un barbat de vis, care se amuza de
glumele mele §i evident ma place foarte mult. Dar faj§
de el mS simt ca o sor§. Sigur, are sojie §i doi bebelu§i,
dar de dud c5s§torisrlmpiedic§ atracjia? Pe de alts
parte, Kane Taggert nu fScuse decTt s§ se Tncrunte mT-
nios, Tn mai bun caz, §i sS urle la mine, Tn cazul cel
 265

mai rau. Ma ura, il uram. §i totu§i, prea des ma intre-

bam daca pielea lui avea peste tot, aceea§i culoare
aramie, sau pe burta avea culoarea pintecului de
broasca?
M-am intors in tabara, braj la brat cu Mike, in timp
ce-mi povestea ctt de mult ti plac sotiei lui cartile mele.
Ctnd a aparut focul de tabara facut de Sandy, ne-am
desparjit. Am ramas in spatele lui, urmarindu-l cum t§i
pune in practica nebunia de a se da drept Kane.
E greu de spus ce simjeam, auzindu-i pe toji ca il
iau pe Mike drept Kane. Chiar Sandy a bombanit ca,
Kane a stat prea mult tn padure, in loc sa-l ajute. Ince-
pusem sa chicotesc, cind Mike mi-a facut cu ochiuI,
conspirativ. Felul lui de a fi era dumnezeiesc!
Totul a decurs perfect, cit cei doi barbaji au in-
§eunat caii §i ne-am pregatit cu tojii sa ie§im. Mike s-a
aplecat sa-mi verifice scara, care era in ordine §i m-a
tntrebat cum a luat foe coama calului lui Ruth. Am vrut
s§-i spun, dar n-am putut. Anii indelungaji de §coala,
ctnd copiii scandau ..Pirtcioasa, pirtcioasa", m-au facut
sa-mi Jin gura. l-am spus ca nu §tiam, dar m-am inrofit,
iar Mike a mtrtit:
- Ar trebui sa iei lecjii de spus minciuni;
Aceasta afirmajie tmi facea bine.
Am calarit ctteva ore, iar Mike a fost foarte grijuliu cu
Ruth. Am ajuns pe o porjiune mai veche de drum, a§a
c i acum putea calSri alaturi de ea. tn urma lor, erau
domni§oarele ei de onoare, care stateau gata sa se
pravaleasca din §a. Sandy §i cu mine Tncheiam plu-
tonul. Nu eram nici unul prea vorbarej §i amindoi ii
urmiream pe Ruth §i pe Mike.
Seara ttrziu, mi s-a spulberat. acea senzajie de bine,
de peste zi. N-am §tiut cS stnt geloasS, dar eram. Se
pare c§ Ruth mai fScuse o cucerire. Mike ti ztmbea,
rtdea u§or de tot ce spunea §i, Tn general, o adora.
266

Am ajuns Tn valea unde era Eternity, pe la apusul

soarelui. Mai ramasesera Tn picioare cTteva cladiri cu
zidurile Tnnegrite de vreme §i doar cu urme vagi, ca
odata ar fi fost locuite. Unele T§i mai pastrau firmele
vechi, cum ar fi Parisul de§ertului, care Tmi stTrni un
zimbet. Am calatorit Tn tacere pe strada principals. In
jurul nostru, totul era napadit de buruieni. Sandy ne-a
condus catre o cladire mare, la marginea ora§ului,
unde ne-a spus ca vom face popas.
Obosita, cu dureri Tn tot corpul, am descalecat, va-
zTndu-l pe Mike care venea spre mine, cu §aua lui Ruth
pe bra|.
- Ruth este. exact a§a cum mi-ai descris-o, Tmi spu­
nea el, trecTnd pe ITnga mine.
Mi-am revenit brusc. M-am Tnveseiit §i am capatat
un suflu nou de energie.
O ora mai tirziu, Ti ajutam pe Sandy §i pe Mike sa
pregateasca hamburgerii. La cina Tnsa, am zbTrcit-o!
- Mike, e§ti atTt de amabil, sa-mi dai mu§tarul? l-am
fugat.
Evident, ca toti s-au oprit, privindu-ma miraji. Am
Tncercat s-o scald, spunTnd ca Kane Tmi amintea de
cineva cunoscut, pe nume Mike, a§a ca am Tncurcat
numele. Femeile nu'mi-au dat nici o atenjie, dar eram
sigura ca Sandy pricepuse ce s-a petrecut. Imi parea
r^u ca am divulgat secretul lui Mike §i voiam foarte tare
sa-mi cer scuze.
Dupa cina, am dat o mina de ajutor la strTnsul
mesei, dar nu l-am putut prinde pe Mike singur. Ruth
parea agajata permanent de el, a§a ca am plecat sa ma
plimb.
tmi place sa merg pe jos §i merg mult. Dupa pare-
rea mea, mersul te ajuta sa gTnde§ti. Mi-am dat seama
ca plimbTndu-ma cTjiva kilometri prin ora§, pe §oseaua
inundata de buruieni, voi TntTIni vreo casa demna de
 267

interes §i a§a a §i fost. Era acolo, inconjurati de ceea

ce fusese odata o gradina tncintatoare. R im is e s e ri
ctteva tufe de trandafiri, care in c i mai tnfloreau.
- Aici a locuit un stribunic al meu. Mike vorbise
tncet, dar eu totu§i am tresarit.
- Imi pare rau, spuse el. §tiam ca vrei sa fii singura,
dar n-am vrut s i te las s i te ritice § ti.
l-am ambit. Sub razele luni.i, era aproape la fel de
frumos ca §i fratele lui.
- In le g itu ri cu seara asta... am tnceput eu, dar
Mike izbucni tn rts, spuntndu-mi ca Sandy era obi§nuit
cu farsele celor doi gemeni §i nu se supirase ctnd Mike
i-a explicat despre ce era vorba.
- Am adus o lanterni. Vrei sa prive§ti tn jur?
Mike era o companie m in u n a ti. Mi-a povestit
despre stramo§ii care locuiserain casa, inclusiv despre
unul care fusese un actor, attt de cunoscut tnctt a fost
poreclit marele Templeton. Fiind o iubitoare de pove§ti,
am fost tare emojionati de casa cu tapet cu trandafiri
mari, acum scorojit de vreme.
- Cale, spuse Mike, d u p i ce mi-am tncheiat vizita
prin c is u ji, orice s-ar tnttmpla, sa nu-i spui lui Kane c i
§tii de faptul c i ne-am schimbat rolurile.
Nu-mi dideam seama ce importanti ar fi avut §i
m-am amuzat.
- Vorbesc foarte serios, continue el. S i nu mai faci
gre§eala §i s i spui: „Mike spunea" sau „Mike ficea".
Este foarte important, Cale.
- E-n ordine. Pe cuvtnt de onoare. Tot acest v il de
mister §i primejdie era ca in cirjile mele.
- Acum trebuie s i plec §i s i m i tnttlnesc cu Kane.
Data viitoare cind ai s i m i vezi, voi fi cu totul altul.
Am presupus c i era genul de umor specific al celor
doi gemeni. l-am intins mina, dar el m-a imbri|i§at §i
m-a sirutat pe oraji, frije§te. Mi-a cerut s i-i promit c i
268

am sa-i fac o vizita, lui §i familiei. Apoi a plecat, iar eu

m-am sim jit, ca §i cind mi-am pierdut un prieten
vechi.
N-a§ fi vrut sa parasesc casa. Ma simjeam bine
acolo, ca §i cind cei care o locuisera, cu multi ani in
urma, avusesera Tn ei mult haz §i multa dragoste.
Servindu-se de. lanterna, Mike a plecat, Tn timp ce
eu rataceam prin Tncaperile de la parter, apoi Tn pod §i
din nou jos. §tiam ca e tTrziu §i ca ar fi trebuit sa fac o
plimbare lunga pe jos, Tnapoi, la acel grup incintator de
femei, dar nu ma Tnduram sa plec.
Inca mai trageam de timp, amTnTnd momentul ple-
carii, cind Tn u§a aparu Kane Taggert, purtind pe fiecare
braj cTte un baieja§, cam de cinci ani. Dormeau lipiti
de tatal lor, Tntr-un'abandon total, de Tncredere §i de
muljumire. Era cea mai frumoasa scena pe care am
yazut-o vreodata. Mi-a§ fi dorit sa fiu Tn locul tatalui
lor.
Odata, am vazut o masuja de treizeci de mii de
dolari, care mi-a plaeut. O visam, a§a cum viseaza bar­
bajii sa aiba cele mai rapide ma§ini, sau cum viseaza o
femeie un barbat. Dar niciocfatk n-am rTvnit atit de mult
ceva, a§a cum rivneam la cei doi pu§ti adormiji.
§tiam ca eram du§man de moarte cu cowboy-ul
Taggert; ftiam ca ne urim reciproc, cu toate astea, sim-
Jeam ca nu pot sa nu ating aceste creaturi delicioase.
RidicTndu-ma pe virfuri, am mTngTiat o bucla neagra,
care era matasoasa, ca parul unui Tnger.
- Oare sint adevaraji? am §optit.
Amuzat, Taggert raspunse:
- Cit se poate de adeviraji.
Mi-am plimbat degetele pe obrazul delicat.
- Dar sint nefiresc de perfecji.
El dadu din cap.
- Nu §tiu cit sTnt de perfecji, dar acum sTnt macar
 269

curaji. In mai pujin de doua ore, se fac iar ca nifte

purcei.
- Cum ii cheama?
- Jamie §i Tood.
Simjeam ca ma prive?te ciudat, dar Tl ignoram, in
timp ce mingiiam celalait copil adormit.
- Care e unul §i care e celalait?
- Nu conteaza, asta e Jamie §i asta e Todd.
Nu conteaza, ma gindeam. Ce ciudat spus, apoi
mi-am dat seama: sint gemeni. Mike §i Kane -erau
gemeni, bebelufii lui Mike erau gemeni, a§a ca, fara
indoiala §i ace§ti copii, erau gemeni. Pentru mine, nu
conta, daca intreaga familie Taggert era ca nucile. Daca
Taggert Kane pretindea ca baiejii lui seamana, n-aveam
de gind sa-l contrazic. *
In timp ce-i priveam, cei doi copii s-au trezit. Eram
de-a dreptul uluita, ca pleoapele lor aveau atita putere
sa ridice stufoseiiia de spice a genelor.
- Unde sintem? intreba Jamie, frecindu-§i ochii cu
pumni§orul.
- Sintem intr-o casa, care a aparjinut de mult de tot
cuiva, i-am spus. in dormitor era o uria§a pinza de.
paianjen. Vrei s-o vezi?
- Sint §i paianjeni in ea? intreba Todd, care i§i mai
Jinea minunatul capu§or, pe umarul tatalui.
- Un paianjen mare §i citeva mu§te moarte.
Am intins intenjionat mina, iar Jamie a luat-o. Apoi
§i-a intins §i Todd mina. Imediat, baiejii erau linga mine,
unul in stinga, altul in dreapta §i, impreuna am plecat in
dormitor.
Erau ni§te copii incintatori: isteji, curio§i, pu§i pe
ris, plini de energie. Am vorbit despre paianjeni, de­
spre pfnzele lor, §i le-am descris in amanunjime, cum
prinde paianjenul, mu§teie §i cum le infa§oara cu
pinza. Apoi ne-am a§ezat pe podea. Aveam cuibarit in
 270

fiecare braj cite un bSieJa§, Tnc§ fierbinte de somn. Am

totvorbit.
In tot acest timp, uitasem coplet de cowboy-ul tata.
Cred ca ramasese in u§a, urmarindu-ne, dar nu sTnt
sigura. Eram prea preocupata de baieji, ca sa ma mai
intereseze unde era el.
Dupa un timp, Kpne le spuse copiilor ca trebuie sa
se intoarca Tn tabara §i sS se culce. Ei au sSrit Tn sus §i
au Tnceput sa alerge prin camera, facTnd un zgomot
infernal. Dupa cTteva minute, Kane Tl apuca pe unul de
gulerul cam§§ii, TncercTnd sa-l Tnha|e §i pe celalait. Dar
Jamie alerga Tn spatele meu, cautTnd aparare, apoi §i
Todd Tncerca acela§i lucru.
- Todd, i-am spus, du-te cu tatal tau, iar tu Jamie,
vino cu mine.
Mi-am dat seama ca am gre§it, imediat ce am spus
aceste cuvinte. Cred ca nimeni nu se a§tepta, ca sTnt Tn
stare sa le spun acestor gemeni, sa ne desparta. Dar
sTnt TncTntata sa spun ca mi-am luat singura apararea,
remarcTnd ca Todd avea o pata de grasime pe guler §i
de aceea i-am putut deosebi pe unul, de celalait. Kane
- m-a privit din nou, ciudat, apoi s-a Tncruntat §i §i-a ridi-
cat Tn braje baiejii, unul cite unul.
- Tu cine e§ti? Tntreba Todd. Eram sigura ca Todd
va deveni om de afaceri, Tn timp ce Jamie avea sa
frTnga inimi:
Mi-am cTntarit raspunsul, Tnainte de a-i replica.
- Eu sTnt scriitoare.
AmTndoi baiejii au dat slfirmativ din cap.
Ca de obicei, Kane m-a crezut o proasta, care nu
pricepe o Tntrebare atTt de simpla.
- Eu cred ca a vrut sa §tie cum te cheama.
- la spune, Jamie, cum m§ cheamS?
- Cale, rSspunse sclipind de istejime pu§tiul, iar eu
i-am zTmbit lui Kane, fn cel mai enigmatic mod, Tnainte
 271

de a pleca rapid din casa. Eram sigura ca baiatul §tia

cum ma cheama, dar nu Tnjelegea cum am patruns Tn
lumea lui. CTnd ai un tata ca al meu, un barbat care nu
permitea nici un fel de independenja, aruncTnd totu§i
responsabilitafi enorme pe umerii fragezi de copil, o
parte din tine n-a fost copil niciodata, iar cealalta parte
nu se va maturiza, niciodata. Eu ma Tnjeleg cu copiii
caci doua treimi din mine au ramas Tnca la vTrsta de opt
ani.
 A doua zi Kane n-ar fi vrut sa ma lase Tn apropierea
baiejilor. Era clar ca voia sa-i Tmprieteneasca cu Ruth,
dar nu trebuia sa fii geniu ca sa observi ca lui Ruth nu-i
placeau copiii. Slabanoaga din tandemul Winnie-Mag-
gie voia sa §tie ce manTnca baiejii, chiar Tn momentul
cTnd Jamie T§i baga Tn gur§ o libelula. M-a distrat copios
cTnd a scuipat-o drept pe bluza de matase a lui Ruth.
M-am grabit sa plec, dupa ce Ruth zvTrli cit colo mTna lui
Kane de pe nasturii bluzei ei, strigindu-i:
- la-Ji labele murdare de pe mine!
Trebuia sa plec, astfel plesneam daca Tmi mai Ji-
neam rTsul. Am avut satisfacjia de a-i TntTIni ochii lui
Kane, chiar cTnd le Tntorceam spatele, a§a ca mi-am
ridicat semnificativ o sprTnceana. Privirea mea parea
sS-l Tntrebe: „Deci aceasta este femeia cu care vrei sa
te casatore§ti?“ Am luat Tn graba un mar §i m-am Tn-
dreptat spre casa lui Templeton.
Odata ajunsa acolo, m-am simjit mai bine §i am
Tnceput sa ma Tntreb cTnd a§ putea ajunge la Chandler,
sa prind primul avion. Voiam sa fiu cTt mai departe de
tot clanul Taggert. Erau cu tojii nebuni, TncepTnd cu
gemenii care nu semanau §i sfTr§ind cu Tnclinajiile lor
rapide de a uri sau a iubi. Ar fi fost nemaipomenit sa ma
 273

pot Tntoarce la New York, unde oamenii se comportau

normal.
Am urcat Tncet scarile §i m-am a§ezat la fereastra,
privind §oseaua, Tn timp ce Tmi mTncam marul. N voi
pierde pe copii. GTndul era absurd, avTnd Tn vedere ca-i
cuno§team de mai pujin de douazeci §i patru de ore.
Noaptea trecuta, Jamie se Tnghesuise Tn sacul meu de
dormit; iar azi dimineaja, Todd Tncepuse sa pITnga pen­
tru ca Jamie T§i petrecuse cu mine mai mult timp decTt
el. In clipa aceea Kane T§i lua baiejii de ITnga mine,
conducTndu-i catre Ruth.
Stateam acolo §i-mi mTncam marul, cTnd l-am vazut
pe Kane, singur, f§r§ copii, TndreptTndu-se spre casi. El
T§i ridica privirea, ma vazu §i o clipa am avut impresia
ca vede figura fantomatica a actorului. Am vazut cum
se albefte la faja §i Tncepe sa alerge spre casa. Alerga
Tntr-un fel care aproape te TnspaimTnJa, ca §i cTnd va­
zuse ceva teribil, terifiant.
. Iar eu de-a dreptul paralizata. Nu ma puteam clinti,
de§i Ti auzeam pa§ii apasaji prin casa, apoi urcTnd sca­
rile catre podul de fin.
Ma smuci de la fereastra §i am venit gramada pe
podea, unde m-am izbit cu spatele de lemnul dur, sub
povara celor o suta de kilograme care au aterizat peste
mine. La Tnceput m-am zbatut sa ies de sub el, dar
m-am oprit cTnd am realizat ca el nu se mi§ca. Se Tntin-
sese peste mine §i ma privea ca pe un exponat de
muzeu. M-am uitat la el, dTndu-i d6 Tnjeles ca vreau sa
se ridice.
Dumnezeule, cTt era de frumos! Avea gene scurte §i
dese, Tntoarse, ca ale mele dupa ce ma chinui zece
minute cu aparatul. Buzele erau pline §i moi, larg des-
chise §i Ti puteam simji respirajia pe faja. Ne consi-
deram cu tojii ni§te fiinje rajionale §i ne place sa
credem ca, Tn faja unei situajii neobi§nuite, o cladire Tn
274

flacari, de exemplu, acjionam, cu calm §i inteligenta.

Dar uneori se Tnttmpla ceva Tngrozitor §i ne surprindem
actiontnd exact cum n-am fi vrut.
Imi imaginam ca m§ rostogolesc de sub el, ma ridic
tn picioare §i cu mtinile tn §olduri, rece §i triumfatoare,
netulburata de frumusejea lui, ti spun ceva, tn genul:
„Sa nu ma atingi, vreodata".
Asta, a§ fi vrut sa fac. Ce am facut a fost sa-mi plimb
virful lim bilpe buzele lui.
Gestul m-a uluit §i l-a uluit f i pe el. BSnuiesc ca pe <
el l-a uluit mai mult. §i l-a pornit.
Tmi place sa fiu femeie dintr-un smgur motiv: ur-
marea excitatiei sexuale nu este evidenta pentru cei din
jur. Sigur, chipul femeii poate ro§i, iar respirajia poate fi
mai §uierata, dar ea poate spune orictnd ca are un
bufeu. Dar barbajii nu pot ascunde ce simt, ce „doresc“
(este termenul corect).
A§a ca mi-am dat seama precisxa acel cowboy ma
dorea, pentru ca eviderrja dorinjei lui aproape ca mi-a
perforat foldul sttng.
Ei, acum, ma gtndeam eu, ar fi momentul potrivit sa
ma rasucesc de sub el §i sa-i rtd tn nas. Ha-ha-ha, a§
face. Ma vrei, dar mie nici nu-mi pasa de pasiunea ta.
Dar viaja nu decurge niciodata cum am planuit noi,
pentru ca tl doream pe acest barbat mai mult dectt
orice pe lume, cu excepjia primei mele carji publicate,
§i n^aveam nici o §ansa sa m§ ridic de sub el.
Tmi' imaginam ca prima experienji sexuala va de­
curge sub lumina sfe§nicelor, cu ctteva sarutari ma-
runte, tntre sprtncene §i tot a§a, dar, tntre mine §i acest
barbat, nu putea exista §ansa unui asemenea act. Nici
macar nu ne-am sarutat §i am tnceput sa ne sft§iem
unul pe celalait, ca §i cum am fi vrut sa ne ucidem
reciproc. Era ca tn acele filme straine, alb-negru, .sexy,
unde oei-doi vorbesc §i vorbesc §i vorbesc §i singurul
 275

t iu gtnd este c i Ji s-a umplut vezica; apoi brusc el o

tmpinge pe ea pe u§a unui hambar §i uiji de vezici.
Ne-am repezit unul la altul, cu to a ti furia §i minia cu
care ne vorbisem ptna atunci. §i-a descheiat dintr-o
mi§care cama§a, §i atunci am tnjeles eu de ce cama§ile
de cowboy au capse, tn loc de nasturi. Stnt ficu te pen­
tru rendez-vous-urile grabite, din podul cu ftn.
Nu §tiu cum mi-a scos hainele. Purtam blugi cu acel
soi de fermoar scurt, enervant, tn care tji rupeai de-
getele, trig ind de el sa-l desfaci. Dar de data asta, n-a
fost nici o problems, sa-l desfac. El a tras blugii u§or §i
ca un magician §i-a trecut plamele peste §ireturile tnno-
date ale ghetelor, iar ele s-au desficut, chiar au cizu t
fara nici un efort. Ctnd §i-a mi§cat palmele tn sus, eram
amtndoi cum ne lisase mama naturi. Doamne, ce trup
avea! N-am putut sa-l vad prea mult, dar tl puteam
simji. Cred ca era o minune de atlet. Pielea ti era ne-
teda §i fierbinte. Ctnd m-a atins, mi s-a taiat respirajia,
ca §i ctnd cineva m-ar fi stropit cu apa rece, numai ca
senzajia pe care mi-o transmitea nu era de frig.
Mu§chii nu stnt singurul lucru interesant, la un bar­
bat. Auzisem c£ pielea este cel mai mare organ al
corpului uman, dar la acest barbat, trebuiau facute ne-
aparat ni§te masuratori, ca sa poji fi absolut sigura ca e
a§a!
M-a patruns cu toata u§urinja §i experienja unui mo-
tan punga§, care se strecura tn dormitor, ca tn poveste.
Acum venea partea de sex pe care o detestam, nu
pentru c3 a§ fi avut prea m u lti experienja tn domeniu,
dar se pire a c i limita masculini era de trei minute. Am
citit citeva istorii cu birbaji care au incercat s i spargi
recordul de patru minute §i m i tntrebam de ce oare
birbajii nu tncearci ceva mai important, dectt patru
minute de in§urubare.
La tnceput am stat nem ifcata, a§tep.ti,od clipa
.276

dezamagirii, cind el i§i va da sufletul gifiind, deasupra

mea, spunind: „A fost bine, baby“, apoi va incepe sa
sforaie. Dar individul asta nu s-a oprit dupa trei minute.
In asemenea imprejurari, s-ar putea sa nu cronometrez
prea bine, dar cred ca trecusera §ase minute §i el inca
se mi§ca inainte §i tnapoi tn trupul meu, tncet, lin, de
parca n-avea de gtnd sa se opreasca ptna simbata
urmatoare.
N-a§ putea sa explic prea bine ce s-a petrecut cu
mine, tot ce pot spune este ca am tnceput sa ma tre-
zesc. Ca §i ctnd femeia din mine, nu, mai bine spus,
aceasta zeija minunata, inalta, blonda, din interiorul
meu, care fusese adormita toata viaja, tncepuse acum
sa se desfa§oare. Se descolacea languros, se ridica in
picioare, i§i freca ochii §i privea in jur. Iar cind s-a trezit
de-a binelea, a inceput sa creasca. A crescut tot mai
mare §i mai mare, ptna a inceput sa ma ocupe in
intregime, de la virful degetelor, pina la talpi. Mi-a ocu-
pat mintea atit de bine, incit a fost pentru prima data,
de cind imi pot aminti, cind nu mai aveam in cap nici o
poveste. tn locul pove§tilor, il aveam pe acest barbat in
trupul meu §i eram treaza cu adevarat, complet treaza,
pentru prima data, in viata mea. Fiecare terminate ner-
voasa, fiecare por, fiecare celula din trupul meu era
alertata §i sensibila §i vie.
Nu mai §tiu ce am facut. Adica nu-mi amintesc
unde-mi alergau miinile, gura. Imi amintesc, ca la un
moment dat, m-a intors §i cele o sut§ de kilograme
masculine m-au propufsat inainte, incit am inceput sa
alunec pe podea. A trebuit sa ma agaj de un balot de
fin, ca sa ma opresc din mi§care. Imi amintesc ca
imi pierise ru§inea. Nu mai aveam nici demnitate, nici
ginduri. Eram mai aproape de animal, decit de o fiinja
umana, rajionala. fmi amintesc ca am injeles atunci, in
sfir§itr.c?bVOiau sa zica oamenii cind spuneau ca sexul
 277

este o necesitate de baza, ca hrana §i apa. Pina in

acea zi, Tn acel pod, cu acel barbat, n-am crezut vechea
zicala. Am crezut ca oamenii au nevoie de hran§ §i de
apa, dar n-au nevoie de sex. Am gre§it.
M-a Tntors din nou §i mi-a pus gleznele dupa umeri.
Mi s-a parut partea cea mai incintatoare. Nu cred ca
eram sexy, cu aceie mici gemete feminine §i pot ga-
ranta ca nu spuneam nimic rational. Pe scara evolujiei,
ma simjeam sub niveiul uman, atTta doar ca mai aveam
abilitatea de a vorbi.
Dupa un timp, am Tnceput sa simt ca sint gata
sa explodez. E-n ordine, mi-am zis, a§a trebuie sa fie.
Stiam ca fusese spus de un milion de ori, dar cTnd Ji se
Tnttmpla prima data e aproape Tnfiorator. Cred c a a r fi
de groaza, daca ai vrea sa opre§ti explozia. Este ca
acel somon, care se lupta sa tnoate impotriva curen-
tului. Era ceva, catre care ma Tndreptam, galopTnd.
l-am Tnconjurat mijlocul cu picioarele, in timp ce el
statea Tn genunchi §i am Tnceput sa ma mi§c cu mai
multa putere decTt am, Tn realitate. In acel moment, as fi
putu mi§ca un tren cu pelvisul, dar nu-l puteam mifca
pe acest barbat, care parea ca are forta cTtorva nave
oceanice de mare tonaj.
Am citit despre orgasm §i credeam ca l-am f i rea-
lizat, de cTteva ori. Dar nu e a§a. Nu era un orgasm
adevarat. Acesta nu se petrece Tntr-o fractiune de se-
cunda. Cel pujin, nu pentru o femeie.
Sint atit de fericita ca sint femeie. Oare cum poate fi
sexul la fel de placut pentru un barbat, cind el se pe­
trece in afara trupului sau? Pentru o femeie, totul are
loc inauntru, in profunzime.
Cred ca se poate cel mai bine compara orgasmul
cu valurile oceanului, care se sparg de Jarm. Val dupa
val, veneau din interiorul meu §i se mi§cau spre exte­
rior, spre limitele trupului. Pareau ca merg mardeparte
 278

§i mai departe, pulsTnd, extinzTndu-se §i retrigTndu-se,

la inceput, in graba, apoi din ce tn ce mai Tncet, scazind
din intensitate, de la lumina de un alb stralucitor, la jarui
care abia mai pilpiie.
Degetele de la mtini §i de la picioare m i dureau, ca
§i cTnd valurile din interiorul meu le-ar fi strTns pina la
limita lor.
D u p i un timp, am Tnceput din nou s i respir, iar
femeia din interiorul meu, zeija de a cire i existenji nu
§tiam, a realizat c i era o b o siti §i a Tnceput s i se re-
’’ tragi. §i mi-a luat cu ea §i energia. Mi- a luat supirarea
§i mTnia. Nu m-am simjit niciodati atTt de calm i, atit de
lini§titi.
CTnd b irb a tu l mi-a s iru ta t urechea, am zimbit
adormiti, ghemuindu-ma ITngi el, apoi am urmat-o pe
zei|a din interiorul meu §i am adormit.
Mai tTrziu, cTnd m-am trezit, eram Tnci Tn brajele lui
Kane, lip iti de ei. Mi-am dat atunci seama c i am mult
mai multe de Tmpirjit cu el, nu numai acea extraordi-
n a ri experienja sexuali.
Odati, pe cTnd eram Tn juriul pentru Miss America,
una din multele instrucjiuni era s i nu acordim nici unei
fete un punctaj mai mic de cinci. Spuneau, §i eu am
fost de acord, ca fetele mUnciseri mult §i meritau, ceil
pujin un cinci la fiecare probi.
Oficialii concursului au solicitat voluntari locali, care
s i fie alituri de concurente Tn timpul repetijiilor, pentru
ca noi s i putem folosi calculatoarele. LTngi mine, era
celebrul actor Richard Woodward. Cind prima concu-
renta a a pirut tn faja noastra, el i-a acordat nota 2,2.
Eu nu-l cunoa§team, dar §tiam c i acest punctaj va
apirea pe monitoare §i m-am gfndit c i nu era prea
frumos din partea lui s i acorde un punctaj attt de mic
acestei driguje §i temperamentale fete. A§a c i i-am
spusJa .* ,r
 279

Richard m-a privit §i mi-a replicat:

- E§ti o adevarata scriitoare, nu?
Am fost foarte flatata, caci pentru mine aceasta re­
marca „adevarata scriitoare", insemna Premiui Pulitzer.
In timp ce ro§isem de placere, Richard a adaugat:
- Adevaratii scriitori sint ni§te bagacio§i incurabili,
care nu se pot abjine de la comentarii.
Am rts attt de tare, tnctt pre§edintele juriului mi-a
facut semn sa tac. Dupa povestea asta, Richard §i cu
mine am ramas prieteni foarte buni.
Ei, da, stnt tn toate sensurile o scriitoare adevarata.
Stnt curioasa, nu-m ijin gura. Daca vreo doamna imi
spune, ca tocmai a objinut divorjul, nu ma pot abjine
s-o tntreb: „Dar de ce ai divorJat?“
Kane §i cu mine ne cuno§team destul de bine §i
m-am. gtndit ca putem discuta deschis, a§a ca l-am
tntrebat:
- Cum se face ca nu te-ai recasatorit? Ji-ai urtt so­
jia, sau ce s-a tnttmplat? Subtilitatea nu face parte din
personalitatea mea, mai ales ca observasem ca abor-
darea directa ma poate conduce fie la o tacere, fie la o
poveste.
Simjeam ezitarea lui Kane §i am tnjeles ca nu po-
vestise apsolut nimanui ptna atunci adevarul despre
sojia lui. In timp ce se tot gtndea §i se razgtndea dac§
sa-mi spuna sau nu, am pastrat o tacere adtnca, tmi
Jineam ptna §i respirajia. II simjeam ca tncearca sa-§i
explice, chiar luitnsu§i, ce are tn suflet. In acel moment,
el a tnceput sa reprezinte, §i ca om, ceva pentru mine.
Poate ca determinant fusese §i felul tn care facusem
dragoste, poate privirile lui, poate parfumul respirajiei
sau poate tnclinajia mea spre pove§ti, din orice sursa
(de§i, asta n-o prea cred). Cred ca era acea senzajie ca
era vorba de el, de ceva mai mult dectt mu§chi ,§i
sex-appeal. Cred ca tnjelegeam ca un barbat care ma
280

poate face sa simt astfel nu era un bolovan insensibil,

ca, dincolo de aparente, tn el era un om adevarat.
- Eu am un frate geaman absolut identic, Tmi spuse.
Mi s-a taiat respirajia. Ma Tntrebasem de multe ori
de ce m-a rugat Mike sa nu-i spun fratelul sau, c i-l
cunosc.
El continui:
- In familia mea, exista o superstijie prosteasca. Te
casatorefti cu cel care poate deosebi doi gemeni.
Oh, cerule, mi-am zis. Nu-i de mirare rugamintea lui
Mike. Am amujit. Sa ma cisitoresc? Eu? Cu un vicar
uria§, sexy, pe care, pTni acum citeva ore, Tl uram din
risputeri?
- Sojia ta a putut deosebi gemenii? l-am Tntrebat cu
vocea pieriti.
Kane, nu parea sa observe acest lucru §i Tncepu
sa-mi povesteasci cum a cunoscut-o la Paris.
Paris? m-am gTndit eu. Ce sa faca un vacar la Paris?
Poate si-§i coafeze taurul cel mai bun?
Oricum, fusese la Paris, a TntTlnit-o, s-a Tndragostit
nebune§te §i s-a c is ito rit cu ea, §ase zile mai tTrziu. In
cele §ase zile, a sunat-o pe maici-sa, iar ea l-a trimis pe
Mike sa aplice miresei testul. Ajuns aici, trupul lui Kane
Tncepu sa se tensioneze, Tn timp ce povestea cum l-a
trimis familia pe Mike sa vada daca ea poate deosebi
gemenii.
- Iar ea n-a putut. Asta a fost. La nunta, n-a asistat
nimeni din familie, Tn afara de Mike. Pur §i simplu, n-au
acceptat-o, din cauza unei legende stupide.
- Totu§i, ai iubit-o? Ma rugam Tn gtnd sa nu-mi spu­
na ca acea prejudecata era re a li §i c i, dupa d o u i
siptamTni de la nunta, n-a mai iubit-o.
- Oh, am iubit-o. Am iubit-o nebune§te. Ne potri-
veam perfect. Eram ca d o u i ju m itiji ale aceluia§i Tn­
treg. Ne gTndeam concomitent la acela§i lucru. Ne
 281

pliceau acelea§i mtncaruri, aceia§i oameni, voiam sa

facem aceia§i iucruri, tn aceia§i timp.
Daca a§ fi coabitat cu un asemenea om, cred ca
tntr-o saptamtna a§ fi innebunit. De fapt, am avut o data
un astfel de prieten. Toate fetele din camin tmi spuneau
sa stnt o norocoasi, dar eu credeam ci-m i ies din
minti. tntr-o seari i-am spus ca vreau sa mergem la
restaurantul italienesc §i ctnd mi-a spus ca §i el vrea la
fel, l-am atacat: „§i daca voiam la cel chinezesc? Daca
a§ fi vrut o pisici siamezi?“ am Jipat la bietul baiat. „Tu,
n-ai nici o pirere personali? Chiar nu vrei o cearti
z d ra vin i, de m o d i veche, tn legatura cu locul unde
vom cina?“ Mai e nevoie sa spun ca acest ttnir, singu­
lar de altfel, nu m-a mai sunat niciodata?
§tiam de mult ca majoritatea oamenilor nu stnt ca
mine §i ca probabil, cei mai mulji ar prefera sa triiasca
tntr-o pace §i armonie des§vtr§ite. Personal, nu m-am
drogat niciodata, dar intuijia tmi spune ca nu este ceva
pentru care a§ avea vreo tnclinajie.
Kane continui povestea, vorbindu-mi despre sojia
fratelui sau §i un moment am crezut, dupa tonul vocii,
ca era tndragostit de ea. Mi-a explicat cum familia a
acceptat-o pe sojia lui Mike, Samantha, iar pe sojia lui,
nu-«
in voce avea mtnie, dar, spre bucuria mea, nu era
gelozie.
Ei, §i acum ce trebuia s i fac? m i gtndeam. S i
spun: Hei, eu pot s i-i recunosc pe cei doi gemeni? Nu
prea cred tn farmece f i demonstrable de magie m i
adorm, a§a c i stnt sig u ri c i tn America stnt sute de
femei, care ar putea si-1 recunoasci pe Kane, de fra­
tele lui, foarte diferit. Ctnd se va c is ito ri, data viitoare,
Kane va lua una dintre ele §i-§i va tntemeia o familie
fericiti.
A continuat si-m i vorbesci Tn detaliu despre fosta
282

sojie, care era un model de frumuseje §i de virtute.

M-am abjinut sa fac remarci rautacioase, despre eft de
„perfect“ se armonizau cei doi, poate cit de perfect se
plictiseau, mai degraba. Conversajii perfecte, dragoste
perfecta, copii perfecji. Oare, daca ar fi trait, ar fi avut §i
un divorj perfect? Poate sint cinica, iar ei doi n-ar fi
divorjat, dar toate casniciile tn care sojia spune: „SoJul
meu, este un scump. Noi nu ne certam niciodata" sfir-
§esc cu un divorj. Casniciile care dureaza au o sojie
care spune: „Barbatul meu era un junghi tn gtt“, apoi se
apuca sa se tngrijeasca de subject. Probabil, ce ar tre­
bui facut este sa-Ji spui, ca tot ceea ce speri este
adevarat §i sa ai tndrazneala sa tnfrunji realitatea evi-
denta.
Kane a continuat sa-mi povesteasca, ctt a fost de
singur dupa moartea ei. Nu avea voie sa sufere dupa
ea. Se pare ca toji din familie aveau aceea§i atitudine.
Fii barbat §i gtnde§te-te la copii! Ar fi vrut sa se ascun-
da tntr-o camera tntunecoasa §i sa pitnga zile tntregi,
dar asta trebuia s-o faca mama fostei sojii, tn timp ce
el trebuia sa fie cel puternic §i sa asculte necazurile
altora. Oare cum puteau s§-i jeleasca moartea, ctnd
niciodata n-au sarbatorit-o, ctt a fost tn viaja?
tn final, a tncetat s-o pitnga. Toji credeau ca e
datorita baiejilor, care erau cei mai importanji acum §i
care simjeau lipsa mamei. Kane nu era genul care sa
strige, de§i §i lui ti lipsea, a§a ca §i-a tnghijit lacrimile §i
§i-a continuat viaja de ptna atunci. Atfta doar ca numai
era nimeni care sa-l a§tepte la sfir§itul zilei. Nimeni care
sa rtda de glumele lui, sa-i mtngtie umerii obosiji, nimeni
care sa-i alunge gtndurile negre, nimeni cu care sa faca
dragoste.
Nu §tiu de ce oamenii au tendinja de a-mi povesti
cele mai intime taine ale lor. Poate, pentru ca ti ascult
cu interes sau poate pentru ca traiesc alaturi de ei,
 283

ceea ce Imi spun.

Am vazut un episod din Star Trek, unde o femeie era
empathS; ea simjea. Cred cS dacS m-a§ concentra cu,
toatS puterea fiinjei mele, cind Ti ascult, a§ putea
sa le rezolv problemele, daca vreau ceva Tmi urmSresc
scopul. Nimic nu mS TmpiedicS, nimic nu mS descura-
jeazS.
Am cunoscut o secretary amSrTtS cu adevSrat,
care-mi spunea cS nu e nimeni ca mine. Tot ce-§i dorea
Hildy era s i scrie carji pentru copii. De fapt scrisese
una singuri, iar acum avea nevoie de un editor.
Nu §tiu ce se TntTmpli cu mine: eu cred ce-mi spun
oamenii. Hildy spunea c i vrea un editor; am apelat la
ni§te cuno§tinJe §i am aranjat ca povestea ei s i fie c ititi
de cel mai bun editor de cSrJi de copii din New York.
Mi-am pierdut trei zile la telefon, TncecTnd s-o gisesc pe
Hildy. CTnd, Tn sfTrfit, am gisit-o, tTrziu, Tntr-o dum inici
seara, ea mi-a spus furioasi c i deoarece n-am sunat-o,
a§a cum i-am promis, ea a trimis manuscrisul prin pos­
ts la o a lti editurS'de mTna a doua. BineTnJeles cS a fost
refuzatS §i mS considera vinovatS de e§ecul ei.
Mi-a trebuit mult timp sS Tnjeleg cS de fapt Hildy
voia doar sS spuriS tuturor cS Tntr-o zi va scrie cSrJi
pentru copii.
Deoarece Ti ascult pe oameni cu interes, urmSrin-
du-le suspinele, Tn intenjia de a-i ajuta, cu tot ce pot,
am Tnjeles cS acesta e motivul, pentru care Tmi poves-
tesc despre problemele lor.
Dar, pe Kane nu §tiam cum sS-l ajut. SS-i adun toatS
familia §i sS urlu la ei. SS-i iau baiejii, un an sau mai
mult, §i sS-l las sS se jeleasci. tntr-un fel, nu cred c i mi
i-ar fi dat. Sau s i-i spun: „Kane, eu pot s i v i deose-
besc, pe tine §i pe Mike. Prin urmare, sTnt mult mai
potriviti pentru tine, decTt a fost sojia ta perfects".
Ei, da. Un vScar mare §i frumos, a cSrui idee de
284

petrecere era sa scarpine calul pe burta §i o ora§anca

cu limba ascutita. Oare, daca ma maritam cu el, ma
mutam la o ferma §i mergeam cu oile la tirg? Sau poate
s-ar fi mutat Kane la New York, devenind domnul Cale
Anderson, preparindu-mi bauturi reci, la tnttlnirile cu pu-
blicul.
Dar, pe de alta parte, §i e un adevar dramatic, nu-mi
pot imagina pe cineva care sa vrea sa traiasca cu mine.
Fara sa fac o melodrama, crnd propriii parinji nu te
iubesc, nu poji crede ca te poate iubi cineva, vreodata.
 &afiCto£ul tO

Ar fi minciuna secolului, daca a§ afirma ca, dupa ce

am facut dragoste §i am stat de vorba, tntre mine §i
Kane a intervenit jena. Am fi stat acolo la nesftr§it, tn
siguranja, tmbraji§tndu-ne, daca n-ar fi sosit Sandy, cu
baiejii. In clipa ctnd am auzit vocile, vraja s-a spart §i
ne-am privit cu groaza unul pe celalait, apoi cu dis-
perare. Mi-am tras hainele pe mine, ctt am putut de
repede, tresarind de spaima, caci aveam genunchii
tnjepeniji. Ctnd am tncercat sa-mi pun ghetele, am des-
coperit ca aveam §ireturile taiate. Deci a§a mi le sco-
sese, m-am gtndit. A trebui sa tropai pe scara de la
pod, cu ghetele desfacute.
Sandy statea tn spatele baiejilor, ne-a aruncat o
privire la amtndoi §i am tnteles ca §tie ce se tnttmplase.
N-am putut s§-i privesc tn ochl, nici pe el, nici pe Kane,
a§a ca, m-am tndreptat catre baieji.
Sandy adusese caii. Ne-am tntors calare, ceea ce a
fost bine, avind tn vedere starea ghetelor mele. Ctnd
am ajuns tn tabara, nu l-am putut privi pe Kane. Luase
un ghem de sfoara groasa de bumbac, spuntndu-mi ca
vrea sa-mi lege ghetele. l-am smuls ghemul §i i-am spus
ca ma pot descurca §i singuri. §tiam ca ramasese
acolo, privindu-mi, dar eu nu m-a§ fi uitat la el.
Cu o noapte tnainte, am dormit afara. Alaturi de
286

birbaji §i de copii, j n timp ce restul femeilor dormeau

Tnauntru, Tn casa. In seara asta, m-am dus TnSuntru,
Tmpreuna cu doamnele. Ce se petrecuse Tntre mine §i
cowboy-ul cel tacut, a fost un accident §i n-aveam de
gTnd sS mai fac §i alte gre§eli.
MTine ma voi Tntoarce la Chandler, chiar de-ar fi sa
merg pe jos.
GTndul la accident, m-a f§cut sa ma Tntreb, daca nu
cumva am ramas Tnsarcinata. Nu-mi amintesc sa fi luat
nici o masurS de precaujie.
„A§ putea avorta", mi-am spus, Tn Tntuneric.
Ca-n iad, mi-a§ ucide propriul copil. Nu m-am gTndit
niciodata prea mult la copii, dar acum ma §i imaginam
Tntr-un balansoar, la trei dimineaja, la sTn cu un bebelu§
cu parul negru, scriindu-mi notijele pentru viitoarea
carte. Imi imaginam, cum a§ bandaja un genunchi de
trei ani, §tergTnd cu un sarut lacrimile copilului. Imi ima­
ginam o bon§ spalTnd scutecele murdare §i curaJTnd
peretii bucatariei de morcov pasat. (STnt realista, nu?)
N-am dormit, ore Tntregi, iar cTnd m-am sculat, nu
mai era nimeni Tn camera.
 In ziua urmatoare, nu l-am prea vazut pe Kane. De
fapt, practic nu l-am vazut deloc, ceea ce Tmi convenea,
caci nu eram sigura de sentimentele mele Tn legatura
cu el. S-a dus cu Ruth Tn padure §i m-a lasat sa am
grija de scumpii lui baieji. De fapt, i-a lasat cu Sandy,
dar eu am hotarit sa-i iau §i sa ne petrecem timpul
uittndu-ne Tn §i la fiecare casa veche din Eternity. Inven-
tam pove§ti, despre cei care au locuit Tn ele §i despre
felul cum au murit. Dupa-amiaza §i-au pus capu§oarele
Tn poala mea, de o parte §i de alta §i l-am spus pove§ti,
pTna cTnd au adormit.
Era aproape trei, cTnd ne-am Tntors Tn tabara. L-am
gasit numai pe Sandy, mojaind la umbra. Baiejii au sarit
imediat pe el §i pot spune ca Ti era dor sa-i vada, a§a
ca, f§ra prea multa tragere de inima, i-am lasat §i am
coborit pe §oseaua care ducea spre ora§. Acolo am
zarit un microbuz. Fara Tndoiala era microbuzul care
trebuia sa ma duca Tnapoi, la Chandler. Mi-am facut
curaj, dar, spre mirarea mea, l-am vazut pe Mike stfnd
ITnga ma§ina §i Tnca o data m-am mirat, cTt de pujin
semana cu Kane. Mike avea genele scurte §i rare, buze
subjiri §i un trup predispus la Tngra§are. Timbul vocii
288

era mai ridicat dectt bubuitul adTnc, de bas, al lui

Kane.
- Buna, Mike, i-am spus, ce-Ji fac bebelu§ii?
CTnd Mike s-a Tntors spre mine mi-am dat seama
ca s-a Tntimplat ceva rau.
N-a fost nevoie sa-mi pun Tn funcjiune toate celulele
creierului ca sa-mi dau seama ce se petrecea. Am
vazut, prea tTrziu, de altfel, doua picioare Tncaljate Tn
cizme, ie§ind de sub ma§ina.
De ce le-o fi placTnd barbajilor sa stea cu capul
b§gat, pe sub scaunele ma§inii §i sa priveasca sTrmele
de dedesubt? Asta probabil dupa ce mamele lor i-au
facut sa priceapa ca este inacceptabil sa zaci pe podea
§i sa prive§ti pe sub fustele fetijelor?
- Tji trebuie cheia asta? Tl Tntreba Mike pe fratele
sau. O clipa, n-am scos nici unul nici un cuvfnt. Poate
Kane nu m-a auzit. Poate a avut urechile pline de sTr­
mele ma§inii §i n-a realizat ce spusesem.
N-am fost niciodata norocoasa. Kane nici n-a inten-
Jionat sa-§i ascunda furia. Era turbat. Fara sa se uite la
mine sau la fratele lui, se rasuci, ie§i de sub ma§ina §i
porni sa escaladeze muntele de ITnga el; drept Tn sus,
printre tufe §i bolovani, alerga mTncTnd pamTntuI, cu toa­
ta energia pe care i-o dadea furia.
L-am urmat pentru ca ma gTndeam ca merita o expli­
cate.

- Ei, §i acum? o Tntreba pe Cale, de Tndata ce-l

ajunse. Ar trebui sa te cer Tn casatorie?
 289

Ea Ti ignora sarcasmul §i nu pretinse ca nu §tie

despre ce era vorba.
- Dar sTnt destul oameni care te pot deosebi de
fratele tau.
- Mama, uneori tata, fratele, sora cea mica. Scazu
vodfa. §i sojia fratelui meu.
> - Zau? Tonul ei suna plin de neTncredere.
Cind se intoarse spre ea s-o priveasca nu mai era
acela§i cowboy cu chip blind, din podul cu fin. Avea o
sprTnceana ridicata, iar narile Ti frematau.
- Fara Tndoiala, pentru tine noi doi nu sema-
nam deloc. Avem genele diferite §i unul este mai gras,
da?
Ea nu intenjiona s i raspunda, vaztndu-l atit de fu­
rios.
- Cred ca tji dai seama ca toata legenda asta e o
bazaconie.
El continua s-o priveasca, cu expresia fejei ne-
schimbata.
- De ce spui asta?
- Sojia ta, n-a putut sa va deosebeasca, totu§i voi
doi aji fost iubirea secolului. Eu te pot deosebi de fra-
t&le tau, dar noi doi nu ne putem suferi. Facu o pauza.
Cu excepjia sexului, adauga ea Incet.
El privea Tntr-o parte.
- Mda, cu excepjia sexului.
- Tu ar trebui sa te casatore§ti cu cineva normal,
care vrea sa fie sojie §i mama §i sa traiasca Tntr-o fer-
ma, sa calareasca, sa mulga vacile §i a§a mai departe.
§i pe deasupra, n-ar trebui sa te gTnde§ti, n-ar trebui sa
Jii cont de... sa te casatore§ti cu cineva din cauza...
vreau sa spun din cauza unui raport sexual obi§nuit. Se
poate TntTmpla. Pariez ca se poate TntTmpla oricui... chiar
290

§i unei femei din New York. Cale se tnfierbtntase. La

New York btntuie o boala ru§inoasa, a§a ca femeile nu
se simt tn siguranJS - nu ca a§ aproba tnttlnirile de o
noapte - dar se simt tn siguranja alaturi de un cowboy
mare, curat, care a trait toata viaja tn purul, inocentul
Colorado. Adica, vreau sa spun, ce boala ai putea lua
de la un cowboy? Anthrax? Boala de copite? §i care ar
mai fi? Pariez ca daca Ruth ar fi fost la acea fereastra
de la pod, ar fi fost... Ruth pe care tu... Incet-tncet Cale
cobora tonul. Recunoscu cu groaza ca era geloasa.
Daca, se gtndi ea. Daca Ruth ar fi fost acolo, Kane ar fi
tras-o pe ea de la fereastra. §i atunci, Ruth §i Kane
ar fi...
Se ridica, t§i scutura praful de pe blugi. In lumea
asta exista milioane de femei. Du-te, fa cuno§tinJa cu
ele §i gase§te una, care sa-Ji realizeze prezicerea. Nu
stnt eu aceea. Eu nu stnt pentru nimeni, prinjesa din
turn.

Tot timpul ctt am cobortt muntele, cu fiecare pas

facut, am sperat ca va veni dupa mine. Deoarece gtn-
durile tmi aparjin, am socotit ca pot fi indulgenta cu ele,
nu era nimeni caruia sa i le spun §i nimeni care sa rtda
de mine.
§tiam ca ideea ca el ar putea veni dupa mine era
stupida. §tiam ca stntem complet incompatibili, pentru
c§ ne-am spus deschis vorbe „politicoase“ unul celui-
lalt. Cu excepjia unei dupa-amieze de minunata, divina,
dumnezeiasca dragoste, urmata de tmbrajifarea unui
 291

barbat frumos care §i-a deschis sufletul Tn faja mea, noi

am fost Tntr-un permanent conflict. Nu ne-am agreat
deloc. Nu am avut rmnic Tn comun. Poate, cu excepjia
celor doi copii, pe care Ti doream. H voiam, Tntr-un fel
general. Cum a§ fi putut sa ma gTndesc sa mut ace§ti
doi copila§i scumpi din salbaticia din Colorado, din
aerul curat al acestui stat muntos §i sa-i due Tntr-o casa
din New York, care nu are pentru joaca decTt o terasa?
Sigur, s-ar putea, chiar daca s-au nascut Tn Colorado
sa nu fie fericiji, mai tTrziu, traind tot acolo. S-ar putea,
chiar sa le placa acel uria§, murdar New York. Sau
poate m-a§ muta eu Tn Colorado.
Nici unul din aceste gTnduri nu-mi faceau placere,
pentru ca Kane nu venea cu mine, nu-mi cadea tn
genunchi, spunTndu-mi ca nu poate trai fara mine. El
rSmasese de fapt Tn vTrful muntelui, Tn timp ce eu Tl
cob'oram.
Mike a§tepta. Simula bine grija pentru mine. Eram
attt de deprimata, TncTt nici macar nu i-am sugerat ca ar
trebui din cTnd Tn cind sa viziteze o sala de gimnastica.
Dupa Kane, Mike era o copie, palida.
- Vreau sa plec acasa, i-am spus.
- Acasa? ,
Parea attt de prostanac, TncTt am crezut o clipa, ca
era Kane. Dar Kane nu era prostanac. Era de§tept, glu-
mej §i bun §i... §i speram sa creada Tn acea stupida
profejie. Fantezia mi-a luat-o Tnainte §i mi-am imaginat
un tata cu o pu§ca, forJTndu-ne sa ne casatorim, pentru
ca am Tndeplinit profejia. Unde sTnt tajii cu pu§ti, ctnd ai
nevoie de ei, cu adevarat?
- Da, acasa, i-am raspuns eu insistent. Acasa, la
New York.
Mike privi Tn sus, spre munte. §tiam ca nu-l va ve-
292

dea pe fratele sau.

- Ne-am spus la revedere, acolo, sus.
- Dar...
Era evident ca Mike nu mai §tia ce sa spuna.
Fara Tndoiala ca facea intotdeauna numai ce trebuie,
ducTnd-o pe sojia sa tn faja tribunalului familiei, Tnainte
de a se hotari sa se casatoreasca cu ea. Oh, ce bine,
ca Tntre mine §i Kane nu se va petrece nimic, pentru ca
eu nu ma am bine cu neamurile §i cred ca pe ale Ijji
le-a§ putea uri.
- Mike, i-am spus Tncet, ca §i cum atunci Tmi venise
ideea. A§ vrea sa ma conduci la Chandler, ca sa pot
parasi acest stat. A§ vrea sa merg undeva unde sa-mi
pot Tnlocui inima. (Nu s-o distrug, cum mi s-a TntTmplat
Tn Colorado.)
Am fost nevoita sa privesc Tn alta parte, fiindca Tnce-
pusem sa dramatizez prea mult. Voiam sa ies din scena
ctt mai neobservata, fara atacuri, fara furii. Voiam sa
plec cu fruntea sus.
Mike m-a ajutat sa-mi string harna§amentul, dar i-a
trebuit o ve§nicie, pTna sa termine. §tiam ca-i dadea
timp fratelui sau sa se razgTndeasca. Dar Kane se raz-
gfndise §i, avea dreptate sa aiba atTt bun-simj. A§ fi un
dezastru de nevasta. M-a§ cufunda Tntr-o carte §i a§
uita de mTncare, ore Tn §ir. Daca n-a§ avea o bona la
copii, probabil ca a§ uita §i de ei. vai de barbatul
care m-ar deranja! Mi-a§ scoate pintenii §i a§ face exact
contrariul celor spuse de el. A§a ca pentru cineva ca
mine era mai bine sa traiasca singur. Sa fie liber. Da
asta e. Libertate. Libertatea de a veni §i a pleca, dupa
chef. Libertatea de a nu avea... pe nimeni care sa rida
de giumele mele, pe nimeni care sa-mi frece umerii
adunati pe tastatura, pe nimeni care sa-mi asculte
 293

ultimul subiect de roman. Nimeni cu care sa fac dra­

goste.
Mike §i-a pierdut timpul cu tot felul de fleacuri ptna
la apusul soarelui, apoi a tnceput sa caute motive ca sa
plecam a doua zi, de dimineaja.
- Colorado este chiar attt de tnapoiat, tnctt nu §i-au
pus nici faruri la ma§ini? l-am tntrebat cu cea mai sfida-
toare atitudine new-yorkeza. Mike nu mi-a raspuns §i
m-a condus tnapoi, tn Chandler. Voia sa ma duca la
casa parintilor lui. §i ce daca? Ma cuibaresc tn patul lui
Kane §i sper ca fratele sau sa vina noaptea acasa §i sa
se trripiedice de mine, in pat.
L-am convins sa ma duca la un motel, iar la ora
zece, a douai zi dimineata, m-a condus la aeroport,
unde m-am urcat tntr-un aeroplan micuj, spre Denver.
De acolo, am zburat la New York.
Editoarea mea nu era foarte mujumita de mine. In
cele §ase saptamini de ctnd ma tntorsesem din Colo­
rado, n-am omorttpeTiimeni. Pe htrtie, binethjeles. De­
oarece editura tmi trimisese o suma ffumu§ica de bani,
ca sa omor oameni, .orice aitceva a§ fi facut nu erau
prea tnctntaji.
Povestea e ca nu mai aveam chef de scris. Scriam,
ce-i drept, zece ptna la patrusprezece ore pe zi, dar
despre mirese prin mica publicitate, scriam doar pro-
puneri de subiecte §i le trimiteam editoarei.
La tnceputul celei de-a §aptea saptamini, editoarea
a venit la mine sa stam de vorba.
- Nu este treaba noastra, ca Ji-ai schimbat genul de
subiecte, spuse calm. (Toji editorii i§i tncep ve§tile
proaste date autorilor de best-seller-uri, cu un calm §i
un tact exagerat, de parca s-ar adresa unui nebun inar-
mat cu o maceta: „Nu ne prjve§te ca e§ti nedrept tn
294

dorinja de a desfigura §i mutila...“) La urma urmei, con-

tinua, §i romanele de dragoste aduc venituri bune.
(Muljumsc Cerului, ca nu tncercasem sa scriu, ceva
care s§ nu aduca bani, s-ar fi creat o isterie generala,
pe culoarele editurii mele.)
Ea t§i scazu vocea §i ztmbi dulce.
- Problema e ca romanele tale de dragoste nu stnt
bune. Stnt attt de triste.
Viaja e ciudata, nu credeji? Omori oameni tn zece
carji §i nu pare nimanui ceva trist, dar daca eroina su-
fera dupa un tip oarecare, care o parase§te, dispartnd
la apusul soarelui, toji considers ca e prea trist. Daca
a§ fi ucis eroina, povestea ar fi devenit tragedie. Tra-
gedia este buna, crima este extraordinary dar tris-
tejea e proasta. §i, mai rau dectt attt, tristejea nu se
cauta.
Am ascultat tot ce mi-a spus §i am remarcat ca
pentru prima data, ea nu mi-a adus flori sau mtncare,
dovada concreta ca editorii erau cu adevarat suparaji.
Pariez ca ar fi dorit sa ma poatS scutura zdravan, sa-mi
vin tn fire, ca sa-mi dau seama ca era de datoria mea
sa ucid oamenii pe htrtie §i sa suport familiarismele
tuturor celor din editura.
Partea comica era ca eu am vrut sa scriu romane
polijiste. Eram fericita ctnd eram mtnioasa. Eram fericita
§i sigurS pe mine ctnd aveam conflicte cu poliJi§tii de la
circulajie §i tmi imaginam personajul pe care urma sa-l
ucid tn cartea urmatoare. leri, am fost nevoita sa merg
la Saks, pentru a returna uri costum care nu mi se
potrivea §i i-am spus taximetristului sa ma duca pe
strada patruzeci §i cinci. Dupa zece minute, eram pe
First Avenue, tn direcjia opusa magazinului. Calma am
spus doar attt:
 295

- Ai gre§it drumul. Cind §oferul mi-a raspuns stilcit,

cu doar cele §apte cuvinte engleze§ti pe care le §tia, ca
era prima lui zi in aceasta muncS, i-am zimbit §i i-am
explicat cum sa ajunga la Saks; apoi i-am platit costul
tntregii excursii §i i-am dat bac§i§, un dolar §i jumatate.
Credeji-ma, ca nici eu nu ma recunosc.
 CafeOUvL t2

Cale era tn apartamentul ei, cu u§ile de la terasa

larg deschise. Scria o pdveste impgsibiia despre o dra­
goste netmparta§ita, ctnd auzi zgomotul unui elicopter.
La tnceput nu i-a dat atenjie, dar devenea din ce tn ce
mai puternic. Apoi aparatul se opri, undeva chiar tn faja
ferestrelor. Enervate, tncurcata, ea se ridica s5 tnchida
u§ile. Atunci vazu ca elicopterul se afla chiar deasupra
terasei sale. „Dar e ceva ilegal“ , se gtndi ea. Sigur, New
York-ul trebuia s§ aibS ni§te legi §i tmpotriva elicop-
terelor, care se apropiau attt de mult de cISdirile de
locuit.
Cu mtna pe ctanja intenjiona sa tnchida u§ile de la
terasa, ctnd auzi un zgomot ciudat. I§i rld ic i privirea
curioasa catre acel obiect care genera vint §i zgomot §i
casca gura uluita.
Din elicopter cobora un barbat. Se Jinea cu mtna
de frtnghia subjire, cobortnd scara. Primul impuls al lui
Cale a fost sa trtnteasca u§a §i sa fuga tn apartament.
Apoi, mai privi o data. Barbatul purta tn picioare ceea
ce p^reau a fi ni§te cizme de cowboy, de culoare vi§i-
nie. Inttlnise o singura persoana cu cizme de cowboy:
Kane Taggert.
Cale a vrut sa tnchida u§a §i sa intre tn apartament,
dar n-a fost tn stare. S-a apropiat de terasa, urmarind
 297

coborirea lenta a bSrbatului. Culmea absurdului, la ora

patru a dupS-amiezei, era TmbrScat tn smoking §i, daca
vederea n-o tn§ela, avea sub braj o sticla mare verde,
iar tn mina, doua cupe de §ampanie. Se dadu un pas
tnapoi, ctnd el sdri de pe scard. Barbatul facu semn
celui din elicopter cd a ajuns cu bine jos. Cale tl privea
muta de uimire. Apoi elicopterul pleca §i se facu din
nou lini§te. Cale continua s i stea acolo nemi§cat§ §i
sa-l priveasca pe barbatul uria§, care aterizase pe te­
rasa ei, afteptind ca el sa sp u n ! ceva.
Cu un ztmbet rejinut, el a§ezS jos sticla, o desfScu,
turna §i ti tntinse un pahar de §ampanie. Ea tl refuzl.
- Ce dore§ti? il intreba, cu toata ostilitatea de care
era in stare.
Kane lua intti o inghijitura zdravSnS de bautura,
inainte de a-i rSspunde.
— Am venit sa te cer in casatorie.
Ezitind, Cale ii tntoarse spatele §i se indrepta spre
u§ile apartamentului. Kane o prinse de braj, dar ea se
smuci furioasa.
- Pleaca de aici, spuse ea. Nu vreau sa te mai vad
niciodata.
- Cale... tncepu el.
Ea se rasuci spre el.
- Nu-mi vine sa cred ca §tii cum ma cheama, izbuc­
ni ea. §tiam ca stnt „scriitoarea“. Ofttnd, t§i domoli pujin
furia. Ei, bine, Ji-ai facut aparijia triumfal, m-ai impre-
sionat, iar acum, poji sa pleci. Poji cobori cu liftul, doar
daca nu vrei cumva sa te folose§ti de o para§uta.
Kane se a§eza in faja u§ilor de la terasa.
- Stnt sigur ca-mi rrierit soarta. §tiu ca am fost ca o
cizma. Mi-aji spus-o §i tu § i Mike,§i Sandy, §i baiejii mei.
Chiar §i cumnata mea, §i mama, care nici nu te-au cu-
noscut inca, mi-au spus-o clar, qa sint un idiot, un tim-
pit §i, in general, un nebun.
298

Cale nu parea impresionata de vorbele lui.

- Sint sigura ca §i. alte femei, care te pot deosebi de
fratele tau, spuse ea. Du-te §i g3se§te-Ji una din ele. Cu
mine ai terminat.
Kane o prinse din nou de braj.
- Nu e vorba de problema aceea cu gemenii. Vreau
sa-Ji spun ca tu m-ai facut s-o uit pe sojia mea.
Ea se Tntoarse Tncruntata spre el.
- Ruth te-a facut s-o uiji pe sojia ta.
Kane Ti lasa brajul §i, departindu-se de ea, ramase
la capatul terasei, privind partea din spate a cladirii
General Motors. Inainte de a fi ridicata, de acolo aveai o
vedere superba spre hotelul Plaza §i Central Park.
- Nu §tiu daca Ji-a spus cineva ca Ruth semana cu
fosta mea sojie. Cind i-am vazut fotografia, am avut
impresia ca-mi recapat ce am pierdut. Am avut impresia
ca Janine a Tnviat, mi-am amintit atunci de picnicurile
noastre, de plimbarile sub clar de luna §i de faptul ca
eram toji patru, nedesparjiji. Nu m-am Tntrebat nicio­
data cum era Ruth, pentru ca aveam impresia ca o
cunosc. I§i pierduse sojul §i copilul* Tntr-un accident ca
§i mine.§i credeam ca eram facuji sa fim tmpreuna.
Se Tntoarse spre Cale §i fi vazu chipul neinduplecat.
- Cred ca m-ai atras din prima clipa, cind te-am
vazut. Stateai acolo pe geamantan, privind inciudata
lumea. Apoi ai Tnceput sa stranuji, Iar ctnd m-ai privit...
El zTmbi. Ei, da, m-ai facut sa ma simt car o stea de
cinema. Atlet §i astronaut, toate Tntr-un singur barbat.
Mi s-a parut c i e§ti cea mai draguja fiinja pe care am
vazut-o vreodata §i asta a nemuljumit diavolul din mine.
Mai lua o Tnghijitura de §ampanie, apoi o privi. Am fost
teribil de Tngrozit de §arpe. Ar fi trebuit sa-Ji muljumesc,
dar faptul ca te-ai descurcat, ca nu Ji-a fost teama §i pe
deasupra erai minunat de frumoasa mi-a dat planurile
peste cap. Era de faja Ruth, idealul meu de femeie, iar
 299

eu rTvneam la o pu§toaica blond§. M§ simjeam de par­

ca a§ fi savTr§it... un adulter.
i§i goli paharul, II umplu din nou §i iar il dadu peste
cap. Ultimele luni mi le-am petrecut cu Ruth Edwards.
Mi-a trebuit mult, dar am realizat Tn final ca ea nu era
Janine, ca era cu totul altcineva. De fapt, era cineva
care nu-mi placea foarte mult. El chicoti. CTt despre
baiejii mei, ei o urau.
Se Tntoarse §i o privi pe Cale care ramasese ne-
mifcata ITnga u§ile terasei, cu o figur§ de nepStruns.
- Deci, sTnt aleasa numSrul doi, spuse ea. Ei, hai,
cowboy, sTnt sigurS cS daca ai Tntilni o a treia femeie,
pe ea ai alege-o. Dar de ce vTnezi femei, la New York?
Gase§te-Ji o fata draguja, de la Jara §i...
- Locuiesc la New York, spuse el, fara a avea in-
tenjia sa discute prea mult despre acest subiect.
- Ei, ai spus ce aveai de spus, a§a ca acum poji
pleca, zise ea, TntorcTndu-se spre u§i, dar Kane o prinse
Tn braje, o rasuci spre el §i Tncepu s-o sarute. Ii saruta
urechile, gTtuI, faja.
- Te iubesc, Cale, rosti, cu buzele apropiate de ale
ei. Iubesc felul Tn care ma faci sa ma simt cu tine, ca §i
cum n-a§ mai putea vedea o alta femeie. IJi iubesc
cinismul §i Simjul umorului. Iubesc felul Tn care te porji
cu copiii mei, felul cum te porji cu mine. Iubesc felul Tn
care facem dragoste Tmpreuna. tji iubesc competenja,
vulnerabilitatea, sarScia...
- Nu sTnt saracSI Nu era deloc u§or sa poata gTndi
raspunsuri taioase, cTnd el era atit de aproape.
Kane d id u din cap.
- N-am TntTlnit niciodata o fiinja cu mai multe nevoi
decTt tine. Ai nevoie de... o saruta pe virful nasului,
dragoste. Ii saruta obrajii, cu bITndeJe. DupS fiecare cu-
vTnt, o s§rut5 dulce. De atenjie, de o familie, de sigu­
ranja.
300

Cale se smuci din brajele lui.

- Iar tu ai nevoie de un catelu§.
El nu-i dadu drumul din braje.
- Eu am nevoie de cineva care sa poata vedea
realitatea. De cineva care sa nu ma lase sa ma bala-
cesc in autocompatimire, orb la viaja din jur. Imi ima-
ginez ca daca m-ar cuprinde melancolia, mi-ai da un
§ut sa-mi treaca cheful de dezgropat amintiri §i m-ai
trimite la treaba. Nu te pot vedea permijind cuiva luxul
de a se scalda in propria durere.
- Ma faci sa ma simt ca un supraveghetor de plan-
tatie.
El o strinse §i mai aproape, chicotind, frecindu-§i
trupul de al ei.
- Ce sa-Ji mai spun, ca sa te conving ca te iubesc §i
ca vreau sa macasatoresc cu tine?
Cale il impinse, Jinindu-I la distanja brajului intins.
- Uite ce e, §tiu ca toate astea sint foarte romantice.
Am avut o intilnire rapida... ei, da, nu chiar rapida, intr:un
pod de fin §i ai inceput sa crezi ca'este fundamentals,
pentru conviejuirea noastra impreuna. Dar nu te poji
casatori cu mine. Eu nu sint... o sojie In adevaratul sens
al cuvintului.
- p s-a intimplat ceva? o intreba §i, din tonul lui,
razbatea o nota de ironie. ‘
- Eu sint un om de afaceri, asta mi s-a intimplat. Sint
un mare afacerist. Cale respira adinc §i ii dadu lovitura
de grajie care, credea ea, I-ar putea indeparta la sigur.
Anul trecut, am c!§tigat 1,4 milioane dolari, iar anul
acesta, voi ci§tiga probabil §i mai mult.
Kane nu-si pierdu zimbetul, frecindu-§i nasul de
urechea ei.
- E-n ordine, iubito. Se poate trai §i cu atit.
Ea il impinse cit colo.
- Asculta-ma, cowboy. Eu nu sint banala ta sojioara
 301

casnica. Nu sint mica ta sofie care sta §i te afteapta sa

vii noaptea,-tirziu. Sint atit de absorbita de carjile mele,
inert uit sa maninc §i, cu atit mai putin, cred sa-mi voi
aminti. sa-Ji prepar un Martini. Sau bei numai bere? §i,
ce ziceai, locuie§ti la New York?
- Voiam sa-Ji spun ca nu stnt ce crezi tu. Sint tot attt
de cowboy, cum e§ti tu, actrija de circ. Am o bursa de
marfuri. Eu am bani, nu marunji§ul pe care-1 ci§tigi tu.
Ea tl privi uluita, cu gura cascata.
- Continua, zise el. Spune-mi care e cel mai rau
lucru pe care trebuie sa-l §tiu, tn legatura cu tine. Nu
conteaza ce ai sa-mi spui, nu conteaza ce faci. Te iu­
besc. Vreau sa te mariji cu mine. iji voi cumpara un etaj
tn cladirea asta. Copiii §i cu mine vom loeui impreuna
cu bona, a§a ca tu vei ramtne aici, cu carjile tale, de­
parte de noi. Poji avea orice dore§ti.
ii trecura prin minte o muljime de motive pentru care
nu se putea casatori cu el, cum ar fi faptul c§-l ura.
Mda, a§a cum t§i ura cartile! De ctnd se desparjisera,
nu mai fusese capabila sa se gindeasca la aitceva decit
la el. De cite ori se trezea, in fiecare vis, se gindea
numai la el si la copiii iui.
- Te urasc, i-a soptit, simtind ca se sf?r§e§te in bra­
jele lui'puternice. Te urasc de nu mai pot.
- Da, §tiu, a murmurat el. §i nu te condamn. Dar,
daca-mi dai. tot restul vietii tale, poate as putea sa-Ji
schimb parerea despre mine.
Ea nu mai putea vorbi, caci avea un nod mare in git.
In clipa aceea, auzi soneria. il impinse de linga ea,
incercind sa-si stapi'neasca lacrimile.
-Trebuie sa... sa...
- Cred ca sint baietii. Vor sa-Ji arate ni§te carji noi.
- Jamie si Todd sint aici? in secunda urmatoare,
Cale alerga ?n apartament si aproape smulse u§a de la
intrare.
302

Dupa o clipa de ezitare, baiejii tabarfra pe ea §i toji

trei se rostogolira tn hoi. Kane sosi §i Ii se alatura. Cei
trei barbaji au inceput s-o gidile, rizind zgomotos.
- Raspunde-mi, spuse Kane. Raspunde-mi acum!
- Da, zise Cale rizind. Da, ma marit cu tine.
Cu un gest, Kane ii d§du la o parte pe b iie ji §i o lua
in braje.
- Nu §tiu de ce nu te-am recunoscut, in clipa cind
te-am vazut.
- Nici eu, §opti ea. Nici eu.
 &antea a tneOz
& et fH(U (tun aneutfawettt
 (Z&ftftolul J

- Domnule Hunter, a§ vrea sa te rog, sa te casa--

tore§ti cu mine.
Cole amujise. Era unul din pujipele momente In
viaja, cind ramasese realmente fara grai. De multe ori,
el hotarise sa nu vorbeasca, de aceasta data, tnsa, o
mie de cuvinte i se invalma§eau Tn minte, iar el pur §i
simplu, refuza sa le dea drumul. Nu era inca mo-
mentul.
Nu-l §ocase faptul ca o femeie il ceruse Tn casatorie.
Fara sa se laude, avusese de-a lungul timpului ctteva
cereri in cas§torie. Sigur, unele erau propuneri formale
§i proveneau de la ni§te femei mai pujin respectabile,
dar, in mod cert, mai fusesera femei care ii pomenisera
cuvintul „casatorie“.
Ceea ce l-a §ocat insa a fost ca tocmai aceasta
femeie l-a cerut in cSsatorie. Creatura aceasta micuja
era genul de femeie care pretindea ca barbaji ca el nici
nu exista. Era una din acele femei care-§i fereau pina §i
poalele fustei de apropierea lui. E drept ca, dupa pre-
dica, poate s-ar fi intilnit cu el, in hambarul din spatele
bisericii, dar nu ca sa discute de casatorie §i nici sa-l
invite la masa de duminica.
I se parea normal ca o astfel de micuja sa aiba
306

probleme in gSsirea unui soj. Nu prea avea nimic atrS-

gStor, cu excepjia rotunjimilor de sub bluzS, pe care el
le §i vazuse; era tipul de femeie pe care n-ai fi bagat-o
in seama nici daca Ji s-ar fi a§ezat pe pulpana hainei.
Nici drSguJS, nici uritS. Nici macar modestS, doar o fats
platS. Avea pSrul lipsit de strSlycire. 0 duzinS de droturi
inro§ite in foe n-ar fi ajuns sS-i facS o buclS. Ochii negri
obi§nuiJi, nSsuc obi§nuit, chiar §i gura era cit se poate
de banalS. N-avea nimic care sS atragS atenjia, in afarS
de rotunjimile de sub bluzS. FSrS §olduri, fSrS nici un fel
de alte forme.
Cit despre temperament, ce sS mai vorbim! Lui Cole
ii pISceau femeile care promiteau sS fie zglobii §i in pat
§i in afara lui. Ii pIScea ca femeia sS fie veselS, sa ridS §i
sS-l facS §i pe el sS ridS. Dar pe aceastS micS creaturS
inJepatS cu greu ai fi putut sa o crezi capabilS de drS-
galS§enii §i, cu atit mai pujin, de umor. ArSta ca o pro-
fesoarS care n-ar fi acceptat nici o scuzS pentru cS nu
Ji-ai facut tema. SemSna cu femeia care aranja fiorile in
bisericS, in fiecare duminicS, femeia pe care ai vazut-o
in fiecare zi, de cind te §tii pe lume, dar pe care nu te-ai
gindit niciodatS s-o intrebi cum o cheama.
Nu parea casStoritS. Nu avusese probabil nici un
bSrbat in patul ei, un bSrbat care sS i se cuibSreascS
la piept cSutind cSldurS. DacS ar fi avut un bSrbat,
probabil ca noaptea ar fi purtat o cSma§S lungS §i albS,
bonetS pe cap §i ceea ce ar fi fScut cu el ar fi fost doar
pentru procrearea rasei umane.
Cole i§i aprinse o JigarS, pentru a mai ci§tiga
tim p §i pentru a-§i reveni din uimire. CSIatorise mult §i
cunoscuse atijia oameni, incit se obi§nuise sS fie un
judecStor rapid §i pStrunzStor, atit pentru bSrbaJi, cit §i
pentru femei. Dar nu mergea prea departe cu aceastS
 307

analiza. Cind era mai tin ir decit acum, avea in prezent

treizeci §i opt de ani, obi§nuia sa spuna despre acestfe
femei ca erau innebunite dupa un bSrbat care sa le
incalzeasci. Invajase ca femeile care pareau reci erau
in cea mai mare parte frigide. O dati §i-a pierdut citeva
luni, incercind sa seduci o banali femeiu§ci, injepata,
ca §i aceasta, sperind ca sub rochia ermetic inchisa,
zace un vulcan in stare laterna. Dar cind, in sfir§it a
reu§it sa-i dea jos chilojii, ea z ic u nemi§eati, cu pumnii
strin§i §i dinjii incle§taji. A fost singura d a ti in viaja
lui cind a avut un e§ec. Dupa toata povestea asta, a
hotarit ca era mult mai u§or sa cucereasca femeile care
ii primeau bucuroase avansurile.
Iar acum, iata, avea din nou in faja Jui o maimujica
frigida. Speriata ca un §oricel, cu rochia incheiata bine
pina sub barbie, cu coatele Jinute strins pe linga trup §i,
de§i nu putea vedea, era sigur ca genunchii ii erau lipiji
unul de celalait.
El statea pe un scaun masiv, tapitat, unul din acelea
pe care proprietareasa il considera elegant, straduin-
du-se sa-§i aprinda Jigara §i, in acest timp urmarind-o,
a§teptind-o, a§teptindu-i urmatoarea mi§care. §i mai
avea, desigur, destule mi§cari de facut. Ii scrisese ca
vrea si-1 angajeze pentru o problema foarte personal^
§i ca doreste sa-l intiineasca in ora§ul Abilene.
Dupa scrisoare, care era redactata pe o hirtie fina,
scumpa de prima mina, el ghici ca era bogata §i c i
dorea s i-i ceari si-1 u cid i pe barbatul care i§i batuse
joc de sentimentele ei. Cam aceasta era de obicei ceea
ce ii cereau femeile in scrisori. Cind il angaja un birbat
o fice a in general in dorinja de a scip a de cineva, din
cauza unei proprietiji, a unor vite sau din rizbunare.
Femeile in s i aveau intotdeauna doar probleme de
308

amor. Cu ani in urma, Cole renunjase sa mai Tncerce

sa-i faca, atit pe barbaji, cit §i pe femei, sa Tnjeleaga
ca el nu era un uciga§ platit. El T§i oferea, contra
cost, serviciile de Tmpaciuitor. Se considera un ade­
varat diplomat. Avea talentul de a rezolva disputele §i
Tsi folosea acest talent, a§a cum putea. E adevarat, ca
Tn timpul discujiilor, unii mai erau §i omoriji, dar Cole nu
facea decTt sa se apere. Niciodata nu tragea primul.
- Continua, te rog, spuse el, vazTnd ca §oricelul a
amujit. Ii oferise un scaun, dar ea preferase sa ramTna
Tn picioare. Probabil ca nu-Ji putea Tndoi spinarea Jea-
pana. La insistenja ei, u§a camerei fusese lasata des-
chisa, vreo cincisprezece centimetri, astfel ca nici unuia
sa nu-i treaca prin minte vreo idee nesabuita.
Ea T§i drese glasul.
- Imi dau seama cum trebuie sa-Ji sune spusele
mele fi cum apar Tn ochii tai. STnt sigura ca ma crezi o
fata batrina, Tn cautarea unui barbat.
Cole se stradui cu greu sa nu zTmbeasca, deoarece
era exact ce gTndea. Oare acum urma'sa-i spuna ca ea
nu are nevoie de un barbat? Ca tot ce voia de la el era
sa-l gaseasca pe fiul vecinului care o parasise §i sa-i
mature de pe suprafata pamTntului.
- Incerc sa fiu sincera cu mine Tnsami, spuse ea.
Nu-mi fac iluzii despre cum arat si cTt de atragatoare
sTnt pentru barbaji. Sigur ca mi-a§ fi dorit un soj §i o
duzina de copii.
El zimbi. In sfTr§it fusese cinstita si recunoscuse ca Ti
trebuie un barbat zdravan la pat.
- Daca Tnsa as fi fost cu adevarat Tn cautarea unui
soj, a unui barbat care sa fie tatal copiiior mei, nu m-a§
fi oprit Tn nici un caz la un pistolar batrin, fara avere §i
care a Tnceput sa faca burta.
 309

Auzind astea, Cole se Tndrepta Tn scaun, sugTndu-§i

stomacul. Aproape ca-i venea sa §i-l acopere cu mTinile.
Poate ar fi mai bine sa se mai abjina cTteva zile de la
placintele cu mere, facute de hangija.
- E§ti amabila, sa-mi spui, ce vrei de fapt? „Nu pen­
tru ca a§ dori sa-mi asum vreodata acest angajament"
T§i zise el. Oare ce a vrut sa spuna cu acel „pistolar
batrin11? Doar tragea la fel de bine ca §i acum douazeci
de ani! Nici unul din tinerii de azi.,. I§i curma §irul gTn-
durilor caci ea reTncepuse sa-i vorbeasca.
- Inca nu stiu cu ce sa Tncep. II privi lung, scormo-
nitor. Mi s-a spus ca esti cel mai prezentabil barbat din
Texas.
Cole zTmbi din nou.
- Oamenii vorbesc multe, zise el cu modestie.
- Personal nu prea vad sa fie a§a!
La acesta remarca, el ramase cu tigara Tn aer.
- Poate ai fost prezentabil, cu ani Tn urma, acum
Tnsa... Ai stat prea muft la soare §i ti s-a tabacit pielea; '
iar Tn ochi ai o privire rautacioasa. Dupa parerea mea, -
domnule Hunter, e§ti un tip foarte egoist.
Pentru a doua oara pe ziua de azi, Cole ramase fara
grai. T§i dadu apoi capul de spate §i izbucni Tn ris. CTnd
se Tntoarse din nou spre interlocutoare, ea de-abia
schija un zTmbet.
- E-n ordine, domni§oara...
- Latham. Domnifoara Latham.
- A§a, domni§oara Latham, spuse el dispre|uitor,
apoi Ti fu jenade el Tnsu§i. In dispute, avusese de-a face
cu tot soiul de oameni care-i spuneau o multime de
dragala§enii manierate despre el §i despre stramo§i,
fara sa reufeasca Tnsa sa-l afecteze prea mult. Dar
aceasta femeiufca anosta Tl suparase cu comentariiie
310

despre presupusa burta §i cu parerea ca este egoist.

Cine era ea ca sa-i vorbeasca astfel? Era atit banala,
Tnctt daca ai fi a§ezat-o in faja unei dune de nisip, n-ai fi
putut spune cu precizie unde incepe ea §i unde se
termina nisipul.
- Vrei sa-mi spui, ce dore§ti de la mine? o intreba.
I§i daduse seama ca ar trebui sa o pofteasca afara, dar
nu-§i putea stapini curiozitatea de a afla ce vrea.
„Grozav“ i§i spuse el, „un diplomat curios" ar putea fi
ucis din cauza acestei metehne.
- Am o sora care este mai mare cu un an decit
mine.
Se rasuci §i tncepu sa mearga agale spre fereastra.
In mersul ei, nici macar nu se insinua vreo umbra
slaba de unduire grajioasa a §oldurilor, atit de apre-
ciata de barbaji. Ciudata femeie mergea de parca ar fi
fost facuta din lemn §i tocmai acest lucru il atragea
la ea.
- Sora mea este exact ceea ce eu nu sint. Sora mea
este, foarte frumoasa.
Cole nu scoase o vorba. Era exact ce credea. Nici
nu trebuia sa fie prea grozava, ca sa para draguja, faja
de aceasta m ic i creatura. Bineinjeles ca, dupa toate
rautajile pe care le spusese la adresa lui, ii devenise §i
mai pujin atragatoare. Se intreba, cam ce virsta ar pu­
tea avea. Dupa parerea lui, nu putea avea mai pujin de
treizeci de ani. Mult prea in virsta, pentru a mai atrage
acum vreun bSrbat. Era cu neputinja sa mai faca du-
zina de copii, pe care §i-i dorea.
- Rowena este cea mai frumoasa dintre femeile care
au existat vreodata. Are cam un metru §aptezeci inal-
Jime, par des de culoarea inului §i buclat, ochi verzi,
gene dese, un nas perfect §i buze plinuje. Chipul ei ti
 311

face pe barbaji sa tremure. §tiu acest lucru caci s-a

intimplat sa-i vad §i, nu numai o data.
Respira adinc.
- Dar mult mai important decit frumusejea, cel pujin
pentru femei, este faptul ca Rowena este o fiinja
piacuta. Este plina de afecjiune pentru aljii. Face totul
pentru ei, ii face s i fie atenji cu ei §i cu aljii. Este o
conducatoare innascuta. Ea ofta. Sora mea are alura §i
personalitatea mamei. Cu alte cuvinte, are totul.
- §i vrei s-o impu§c, pentru tine? Cole incercase
sa glumeasa, dar femeia nici nu zimbi, faoindu-l sa
se intrebe daca nu cumva e lipsita §i de simjul umo-
rului.
- Ai pagubi o lume intreaga, daca i-ai lua viaja
surorii mele.
Cole tu§i, aproape sufocat de fumul Jigarii. Nu mai
auzise niciodata pe nimeni pina atunci vorbind a§a, iar
ea o spusese ca §i cind era purul adevar.
- Sora mea e o eroina, in cel mai bun sens al
cuvintului. Ca toate eroinele, nu s-a gindit niciodata la
eroismul sau. Cind avea doisprezece ani, a vazut arzind
cladirea unui orfelinat. Fara sa-i pese de viaja ei, a
alergat in casa cuprinsa de fiacari §i a salvat o camera
intreaga de copii. Este iubita de toata lumea.
- Cu excepjia ta.
Domni§oara Latham respira adinc din nou, apoi se
a§eza pe scaun.
- Nu, n-ai dreptate. Eu o iubesc cel mai mult.
Cind dadu afara aerul din piept, el o vazu ca tre-
mura, dar ascundea foarte bine acest lucru. El chiar o
suspecta ca-§i tainue§te adesea emojiile.
- E foarte greu de expiicat, ce simt eu pentru Ro­
wena. 0 iubesc dar uneori o... aproape o urasc. I§i
312

s§ltS capul, tntr-un gest de mtndrie. Probabil cS la mine

e vorba de gelozie.
O urmari, cum rSmSsese ctteva momente complet
nemi§catS pe scaun. Era uluit sS vadS cS nimic nu-i
trSda emojia pe taJS, sau in corp. Nici o licSrire Tn pri­
vire, nici o mi§care a mtinilor. StStea complet nemi§-
catS. Ar fi fost un strSlucit jucStor de pocher.
Brusc, Cole Tnjelese ca era Tn pericol, cSci Tncepuse
sS devinS mai tngSduitor cu ea.
- §i ce dore§ti, sS fac eu? Tntreba el, mult mai su-
pSrat dectt era tn realitate.
- Acum §ase ani, sora mea s-a maritat cu tin bSrbat
formidabil. Tnalt, prezentabil, bogat, inteligent. Jonathan
este bSrbatuI cu care orice femeie viseazS sS se cSsS-
toreascS. Locuiesc tn Anglia, pe un domeniu splendid
§i au doi copii, tnctntStori. Rowena este tipul de femeie
pentru care servitorii ar munci, chiar dacS ea n-ar putea
sS-i pISteascS.
- Iar tu, tu cum e§ti?
Pentru prima datS, el ti zSri o foarte u§oarS umbrS
de ztmbet.
- Eu le dau servitorilor §i tn plus, farS sS le cer nimic
§i, tot mS fura.
El tncepu din nou sS rtdS. Poate cS totu§i, ea avea
pujin s im jal umorului.
- Problems mea pleacS de la faptul cS sora mea mS
iubefte foarte mult. Intotdeauna m-a iubit. De CrSciun,
obi§nuia sS se furi§eze pe scSri, tn toiul nopjii, §i sS
schimbe etichetele de pe pachete, cSci lumea se in-
vSJase ca mie sS-mi ofere cadouri banale, utile, tn timp
ce ei ti luau lucruri pentru cochetSrie. §i atunci, evident
cS mS pomeneam cu douSzeci §i trei de metri de mS-
tase galbenS, brodatS cu fluturi, iar ea primea zece
 313

volume despre viaja lui Byron, a§a cS puteam ti amtn-

doud nefericite. Dar ea o facea din dragoste pentru
mine.^
- Iji place Byron?
- tmi plac c§rjile. §i studiul. Eu sint cea sensibila, tn
timp ce Rowena este cea atrdgdtoare. D a ci vad fiacSri
ie§ind dintr-o casa, eu chem pompierii. Nu alerg spre
flacSri; eu fug de ele.
Cole ztmbi.
- Cred ca sem in mai mult cu tine.
- Oh, nu, deloc, spuse ea cu destuia putere. Tu,
domnule Hunter, semeni cu Rowena.
Felul tn care ti spusese aceste cuvirrte i s-au pdrut
cele mai rele lucruri pe care i le adresase vreodatS
cineva. Prima reacjie a fost de autoapSrare. S i se
apere, dar de ce? Ea nu spusese despre sora ei
nimic, care sS nu fie un complim ent din cele mai
puternice.
- Te-am studiat deslul de amSnunJit, domnule
Hunter. Ai acela§i eroism nesibuit, ca §i ea. Mai tntti
acjionezi §i abradupa aceea gtnde§ti la ceea ce faci.
Potrivit unor surse, pe care le-am consultat, ai pus
capSt in final la douS rSzboaie la rind, tntre triburi, cu
mai pujini morji, dectt ar fi crezut cineva c3 e posibil.
Cole t§i dadu seama ca n-ar fi trebuit s-o faca, dar
trebuia sa-i piateasca, pentru remarca rautacioasa de
mai tnainte.
- Nu, stnt exact ceea ce vezi, un pistolar batrin.
- Asta pari a fi §i e adevarat ca nu ai nici un viitor.
Utilitatea ta va dispdrea ctnd te va lasa vederea. Nu
te-ai tngrijit sa-Ji pui deoparte ceva bani din cei ct§tigaji,
tn primul rfnd, pentru cd ai avut tendinja sd cerl prea
pujin sau chiar nimic. Pe de o parte e$ti erou, pe de
314

alta, nebun.
- Chiar ca §tii cum sa flatezi un barbat, domni§oara
Latham. Nu-mi pot imagina cum de nu ai un soj §i o
droaie de copii!
- Sint imuna la insultele barbajilor, a§a ca mai
bine nu te mai stradui. Vreau sa te angajez pentru un
serviciu §i nimic aitceva. Dupa douS saptamini, e§ti
liber sa pleci din viaja mea §i sa nu ma mai vezi nicio­
data.
- §i ceea ce vrei s§ fac, este sa ma casatoresc cu
tine? ^
- De fapt, nu sa te casatore§ti cu mine, ci doar sa
.pretinzi ca- mi e§ti soj, pentru doua saptamini, cit va fi
sora mea aici in vizita, in Texas.
- Sint curios domni§oara, de ce tocmai eu? Nu te-ai
gindit ca un pistolar batrin este cea mai proasta alegere
pentru a-Ji fi soj? Fara indoiala ca ea ii spusese lucruri
draguje, dar mai ales acea remarca referitoare la virsta
ii ramasese in git. Apoi cea legata de vedere. El putea
sa vada azi la fel de bine ca la optsprezece ani. Ei,
sigur, s-ar putea ca literele din ziare sa fie ceva mai mici
decit altadata, dar... El nu-§i mai continua cugetarea.
Daca mai facea unul din comentariile ei umiiitoare, avea
de gind s-o stringa de git.
- Pentru ca tu e§ti, a§a cum vreau eu. Vreau s-o...
s-o impresionez pe sora mea. tn prima emojie adeva­
rata, ea se daduse de gol, ridicindu-§i palrriele, exaspe-
rata. Cine poate sa injeieaga dragostea? Cu siguranja,
eu nu. Dupa mine, cind intenjionezi sa te casatore§ti cu
un barbat, ar trebui sa-l cauji pe acela care ar putea fi
derhn de incredere §i un tata iubitor. Dar femeile nu
prea se uita dupa astfel de barbaji. Femeile i§i doresc
barbaji pericuiofi, care fac adevarate copilarii, lucruri
 315

stupide, cum ar fi, de exemplu, s§ impu§ti pe cineva,

inainte de a fi tu insuji Tmpu§cat. Pe scurt, domnule
Hunter, femeile prefera barbaji ca tine.
Cole uitase ca a avut intenjia sa fumeze. Era attt de
fascinat de ea, Tncit n-ar fi putut sa-l clinteasca, nici
chiar un butoia? cu dinamita.
- Eu, sa o Jmpresionez pe sora ta? intreba el Tn­
cet.
- Ei bine, da. E§ti exact b&rbatul care ar impre-
siona-o pe Rowena. Semeni destul de mult cu Jona­
than al ei, cu deosebirea ca el i§i folose§te abilitatea
pentru a speria oamenii, ca sa realizeze enorme su-
me de bani.
- Vorbe§ti de parca ar fi un adevSrat demon.
- Chiar §i a§a este. Dar se pare ca asta le place
femeilor. Sa nu Tnjelegi c§ Jonathan e un om rau. Cred
ca este considerat, tn general, un foarte bun afacerist.
Este un om nemilos, Tn felul lui, ca §i tine, de altfel. Dar
considera ca orice mijloc este justificat, atTta timp, cTt
poate conduce la finalizarea scopurilor sale,
- § i eu fac la fel? Mai bine §i-ar fi mu§cat limba, Tn
loc sa pun§ o astfel de Tntrebare. Dar i-a fost imposibil
sa se abjina.
- Da. Nu era deloc treaba ta sa intervii Tn razboiul
dintre triburi §i sint uluita cit de tare Ji-a luat minjile
vanitatea, facTndu-te sa crezi ca-i poji impaca.
- Dar chiar i-am TmpScat, nu se putu el abjine sa
remarce.
- Da, a§a este. Vezi tu, Jonathan ca sa scoatS bani,
e la fel ca §i tine, se amesteca in viaja oamenilor §i,
daca ace§tia fac altfel decit vreji voi, sint uci§i.
Cole simjea ca-i vine sa-§i ceara iertare pentru ca se
nascuse.
 316

- Tmi pare rau ca te-am suparat, imi pare rau ca

femei ca sora ta considera ca sint cel mai rau lucru,
spuse el sarcastic.
- O, nu-i nimic, ii raspunsese ea, luindu-i vorbele in
serios. Toji avem vanitajile noastre. Eu, de pilda, sint
extrem de mindra de ceea ce fac acum. §tii, sora mea,
are cele mai bune intenjii, in privinja mea. De aceea a
hotarit sa vina in Texas, sa-mi caute un soj. Ea spune
ca m-am ofilit, ca m-am acrit... Tfi mifca mina a leha-
mite. N-are importanja ce spune Rowena. Spune §i ea
tot ce-i vine in minte.
- Tn timp ce tu efti culmea tactului f i a grajiei.
Ea il privi lung, sa vada daca nu glumefte. Dar nu
observa nici o unda de umor in ochii lui.
- Rowena s-a hotarit sa-mi faca ordine in viaja fi o
va face, daca nu ma grabesc.
- Tot nu pricep ceva. Spui ca vrei un soj f i copii. E
clar insa, cu farmecul tau, nu vei reufi sa-Ji gasegti un
SOJ. Atunci de ce nu-i dai voie surorii tale sa-Ji gaseasca
tinuT? 7 ~ .
— ... - Pentru ca va imbrobodi un barbat ca tine ca sa
ma ia in casatorie.
Cole ramase holbindu-se la ea. Ti era greu sa ac-
cepte ca el era cel mai rau lucru care i se putea
intimpla unei femei. Pentru ca fusesera destule care
considerau ca el este cel mai bun lucru care Ii s-ar fi
putut intimpla.
Ea ofta.
- Cred c§ nici mie nu mi-am explicat clar acest
lucru.
- Probabil ca e gre§eala mea, spuse Cole dulceag.
Tot acel praf de pu§ca, ce mi-a trecut foarte aproape
de cap, m-a facut destul de incet la minte, pentru muiji,
 317

mulji ani. Te rog, fii mai explicita.

- Imi doresc mult un soj §i m-am hotarrt sa-l caut...
Dar barbatul pe care l-a§ vrea eu nu ar fi ceea ce ar
vrea Rowena pentru mine. Eu vreau un barbat placut,
obi§nuit. Nu vreau unul ca Jonathan sau ca tine. Nu
vreau un bgrbat care sa fie atit de frumos, TncTt sa-mi fie
frica Tn fiecare noapte ca e cu alte femei.
Cole simji ca pe undeva, era un compliment, dar nu
era sigur unde.
- Vreau un barbat pe care sa ma pot baza, care
sa-mi fie alaturi cind merg la culcare §i cind ma trezesc.
Un barbat care-§i va legana bebelu§ul cind Ti dau dinjii,
care ma va ingriji, cind voi fi bolnava. Cu alte cuvinte,
un barbat maturizat, un adult, un barbat care este des-
tul de barbat, ca sa Tnjeleaga ca sint destule cai de a
rezolva lucrurile, fara ca aceasta sa presupuna Tmpu§-
carea cuiva. -
Cole Tncepu sa se foiasca pe scaun. I§i descoperi o
adevarata antipatie pentru aceasta femeie.
- Atunci, de ce nu-Ji iei un fermier, daca asta este
ce-ti dore§ti? Vocea lui, chiar daca i se parea ciudata,
era a unui om iritat, poate chiar gelos.
- Imagineaza-Ji care ar fi reacjia surorii mele, daca
ar veni Tn vizita §i m-ar g§si maritata cu un barbat
scund, chel, care §tie mai multe despre carji, decit de­
spre pistoale! S-ar simji mai mThnita atunci pentru mine,
decit este acum.
Brusc se ridica Tn picioare, cu pumnii strTn§i.
- Domnule Hunter, nu-Ji poji imagina cum a fost
pentru mine sa cresc alaturi de o sora ca Rowena!
Toata viaja am fost comparata cu ea. Daca i-a fost dat
sa fie frumoasa, atunci nu cred ca e cinstit, sa mai fie §i
talentat§. Rowena poate sa faca orice. Calareste, de
318

parca e una cu calul. Se pricepe sS gateasca, s§ dan-

seze, vorbe§te patru limbi. Rowena e absolut divina. !l
Tnfrunta pe tata, sfid§toare, iar el o iubea §i mai mult,
pentru asta. Cind am Tncercat §i eu sa-l Tnfrunt, m-a
trimis Tn camera mea, fara sa mai manTnc.
Ea respira adTnc, sa se calmeze.
- Ei §i acum, parinjii mei sTnt morji, eu locuiesc
singur§ Tntr-o casa enorma, veche §i deprimanta, iar
splendida mea sora vine Tn Texas sa-mi gaseasca un
barbat cu care sa ma marit. Ea spune ca o face din
dragoste pentru mine, dar de fapt o face din mila. N
pare rau pentru mine §i se gTnde§te ca niciodata n-a§
putea sa-mi gasesc singura un soj. Este Tnsa convinsa
c§ are destul farmec, Tnctt sa convinga un barbat, sa
ma ia de nevasta.
Ea Tl privi.
- A trecut mai mult de un an, de cTnd a murit tata.
CTt timp a fost Tn viaja, nu am avut §ansa s§-mi caut un
soj. El spunea ca §i-a pierdut o fiica casatorind-o §i
§i-ar fi blestemat zilele, daca ar pierde-o §i pe cealalta.
Am acum toata Tncrederea c§, libera fiind, pot sa-mi
gasesc un soj. Dar nu pTna saptamTna viitoare, cTnd
vine Rowena. AtTt de repede nu pot gasi un soj bun.
Pentru a gasi acel barbat pe care-1 doresc, Tmi trebuie
timp §i multa g rp . Casatoria e un pas foarte serios. §i
pe ITnga toate astea, chiar daca o TntTmpin pe Rowena
cu ace! tip de barbat pe care-1 doresc, ei Ti va parea Tn
continuare r§u, pentru mine, din cauza ca nu am un
fanfaron, un sa§iu, unul cu fSlci puternice §i un uciga§
neTndurator, ca sojul ei.
Coie se abjinu sa nu-§i pipaie falca. Era puternica?
El era neTndurator? T§i dSdea ifose? Cerule, dar aceastS
femeie Tl facea sa Tnnebuneasca! Daca era Tntr-adevSr
 319

un ucigg§ neTndurator, ea va fi prima pe lista, de care

se va descotorosi.
- Deci vrei sa pretind timp de doua saptamini ca
s?nt casatorit cu tine, Tn efortul de a o impresiona pe
minunata ta sora?
- Da, chiar a§a! Am sa-Ji platesc cinci mii de dolari
pentru cele doua saptSmTni, iar Tn acest timp, vei locui
bineTnJeles, Tntr-o casa confortabila §i vei fi bine
hranit.
Ea Ti vorbea ca §i cTnd pTna atunci el ar fi locuit Tntr-o
caverna §i ar fi mTncat murdarie §i viermi, la prTnz.
Sigur camera TnchiriatS Tn care locuia ar mai fi tre­
buit curajata §i poate ca mTncarea ISsa de dorit. Dar el
a locuit odata, la Saint Louis, Tntr-un hotel splendid §i a
mTncat... E, dar asta fusese dupa un angajament gras,
iar el a ramas acolo, pTna §i-a cheltuit toji banii. Poate
ca fermierul ei cel chel ar fi facut ceva mai inteligent, cu
banii.
- Ei bine? Tntreba ea, framTntTndu-se foarte impa-
cientata.
- Domnifoara Latham, cred ca daca ar fi sa-mi pe-
trec doua saptamini alaturi de tine, voi fi spTnzurat pen­
tru crima, iar victima, vei fi tul...
0 urmarea cu interes, dar ea nu trada nici o emojie,
daca avea a§a ceva!
- Atunci, consider povestea Tncheiata. Tti doresc
succes Tn stradaniile tale viitoare §i sper ca vei continua
sa te fere§ti de gloanje, mulji ani de aici Tnainte. Buna
ziua, domnule!
Astea fiind spuse, ea parasi camera, TnchizTnd u§a
Tn urma sa.
Cole se TndreptS spre dulapul de ITnga perete, scoa-
se o sticla cu whisky §i *d§du pe gTt o du§ca zdravana.
 320

Oare ce-ar zice Domni§oara Cea-Bine-Crescuta, daca

l-ar vedea cu bautura, la ora asta a diminejii? Probabil
ca §i-ar intoarce plictisita nasucul.
Dadu la o parte draperia §i privi pe fereastra; o
vazu, cind traversa strada. Nici un barbat nu intorcea
capul dupa ea. Nici m§car n-o privea. Era cea mai pujin
agreabila femeie, din ctte vazuse„ §i, totu§i, ceva ti
placuse la ea.
- La naiba! spuse el cu voce tare. In ctteva minu
doar, tl facuse sa creada ca toata viaja nu fusese
dectt o epava. El! Coleman Hunter, barbatul cunoscut
§i apreciat tn tot sud-vestul, barbatul care-§i putea
alege orice femeie dorea!
Pleca de la fereastra. In trecere, t§i arunca o privire
tn oglinda de pe birou. Intorctndu-se tntr-o parte, t§i
tndrepta Jinuta §i t§i privi stomacul. Nici urma de burta!
Stomacul lui era la fel ca tn ziua primului duel. Infuriat,
t§i Tnhaja grabit palaria §i parasi camera.
Doua ore mai ttrziu, Cole statea jos, tn faja biroului
§erifului, cioplind un baj. Incepuse sa creada ca femeia
fusese o piaza rea. La zece minute dupa ce plecase,
venise tn fuga la el un baiat cu o telegrama. Aran-
jamentui pe care-1 facuse cu un fermier din Plano,
fusese anulat. Fermierul cauta pe cineva care sa prinda
§i sa omoare o banda de hoji de vite, dar i-a telegrafiat
ca un ttnar, care cerea mai pujin dectt el, preluase deja
acjiunea.
Aceste ve§ti l-au mtniat attt de tare, tnctt alerga la
Nina, spuntndu-i ca o vrea, chiar acum. Nina ti zisese
sa mai a§tepte, sa-i vina rtndul. §i ti aminti, ca nu i-a
^ platit pentru data trecuta. De ctnd trebuia sa plateasca
pentru o femeie? Doar femeile erau tnnebunite sa se
culce cu el. * '
 321

- Nina, spusese el, Tnciudat pe sine ca o face, crezi

ca sTnt... ei bine, Tnjelegi tu... atragator?
Fata izbucni in rTs.
- Ce-i cu tine Cole, iubitule? Ai picat Tn nas dupa o
fata, care te consider^ destul de batrin, ca sa-i fii
tata?
Asta era probabil singura insulta pe care nu i-o
adresase domni§oara Latham. Dar o facuse Nina. Intii o
fata batrina ofilita, iar acum o prostituata. Se gtndi ca ar
fi mai bine sa piece din Abilene cTt mai repede, mai
Tnainte ca parul sa-i albeasca §i sa-i cada din|ii.
- Ce te roade? in Tntreba §eriful, care era linga el pe
veranda.
- Nimic, raspunse cu arjag. Ce te face sa crezi ca
mi s-a TntTmplat ceva?
- Rar te-am vazut treaz, a§a devreme. Iar ctnd te
scoli ziua o faci ca sa cureji pe cineva. Cum de nu e§ti
inca la cTrciuma, ca de obicei?
- Asta crezi tu, despre mine? Asta crezi tu, ca fac
toata ziua? fmpu§c oameni, beau §i joc pocher? Daca
crezi ca sTnt haimana, de ce nu m-ai arestat pTna acum?
Fiindca veni vorba, de ce nu m-ai spTnzurat, daca ma
consideri un uciga§?
§eriful Tl privi amuzat. Se cuno§teau de mulji ani,
calatorisera Tmpreuna, de multe ori. PTna cTnd §eriful a
decis ca s-a saturat de chiftele uscate §i de fasole. S-a
casatorit cu o vaduvioara durdulie §i a facut doi baieji,
care erau toata viaja lui.
Te-a parasit Nina?
- Nu, nu m-a parasit Nina, minji Cole. Nu Tnjeleg
ce-i deranjeaza pe oamenii din ora§ daca, din cTnd Tn
cTnd, un barbat e pujin altfel decTt de obicei.
- A fost cineva azi, la tine. Cine era? Vreunul din
322

baiejii lui Dalton, pe care eu nu-l cunosc?

Cole nu-i raspunse pentru ca Tn clipa aceea scTn-
teietoarea domni§oara Latham tocmai ie§ea din hotel §i
se Tndrepta spre banca.
§eriful Tl urmarea pe vechiul sau prieten, TncercTnd
sa ghiceasca ce i se TntTmplase, cTnd deodata ochii lui
Cole s-au schimbat brusc. Avea acum privirea aceea pe
care o rezerva de obicei tri§orilor cu un as Tn mTneca §i
tradatorilor renumiji, care ar fi tras Tn orice secunda,
numai ca sa se poata f§li ca l-au ucis pe Cole Hunter.
Spre dezamagirea sa, §eriful vazu ca Hunter T§i fixase
rapid privirea pe o femeie mica, fara forme, Tmbracata
cu o rochie neagra, modesta. De obicei, Coie era atras
de femei stralucitoare, Tmbracate Tn satin ro§u, cu dan-
tele de culoare neagra. El obifnuia sa spun§, ca se
lupta de o viaja cu barbajii. A§a ca nu mai voia sa se
lupte §i cu femeile; el le voia ufoare.
- Cine e? Tntreba Cole, cu un ton razboinic. §eriful
se falea ca §tie Tn orice moment cine vine §i cine
pleach.
- E plina de bani. Scuipa tutunul pe care-1 meste-
case pTna atunci. Tatal ei, era din est. A venit aici §i a
cumparat cTteva sute de acri de pamTnt foarte bun, apoi
a a§teptat. Cei mai mulji l-au crezut nebun. Dupa patru
ani, au venit de la o companie de cSi ferate §i i-au
cumparat terenul la un prej de cinci ori mai mare decTt Tl
platise el. Cu banii, a construit un ora§, pe care l-a
numai Latham, dupa numele lui. A Tnchiriat cladirile
celor care veneau sa lucreze. Teribil om! Se spune ca Ti
arunca Tn drum pe cei care TntTrziau cu chiria douazeci
§i patru de ore.
- A§a facea, spuse Cole. A murit cam de un an.
- Da? N-am auzit, spuse §eriful, dTndu-i de Tnjeles lui
 323

Cole c§ ar vrea s§ aud§ mai multe. Dar Cole, care era

mereu acuzat c§ este un flecar batrin, n-avea chef da-i
mai dea nici o informajie.
- Ce §tii despre sojia lui? intreba Cole.
- Am auzit c§ a adus-o §i pe ea. A plecat in est,
pentru ctteva luni, iar la tntoarcere a venit cu ea. §eriful
se opri ztmbind. Am auzit ca era cea mai frumoasa
femeie, din cite au fost. Vorbeam cu un cowboy care
lucra pentru ei. El imi spunea c§ in preajma ei barbajii
nu mai puteau scoate o vorba. Toji stateau §i o priveau
uimiji.
- Are o fata care-i seamana leit, spuse meet Cole.
§eriful ridica din umeri.
- Mda, o frumuseje; §i mai are una, care-i seam§na
lui. Trebuie sS fi fost grozav de decepjionaji.
Cole nu era sigur dac§ ar fi trebuit s§ apere sau nu,
acel prune. Se gtndea pe de o parte ca ar trebui, dar
?§i aminti de cuvintele „pistoiar batrtn" §i renunja. Data
viitoare, ctnd vreun obraznic Tl va provoca la duel o
sa i-o trimitS pe cap pe domni§oara Latham. In mod
sigur vorbele ei Tl vor rani mai mult dectt gloanjele lui
Cole!...
Scrijelea cel de-al patrulea baj, cind tncepu atacul.
Chiar sub privirea adormita a §erifului §i sub ochii
neatenji ai lui Cole, patru barbaji, purttnd ma§ti pe faja,
intrasera tn cladirea bancii, cu intenjia de jaf. §eriful
auzi mai tntti o tmpu§catur§, apoi zari un barbat care
iefi clatintndu-se, care-§i apasa stomacul cu o mtna
plina de stnge.
Cole nu se amestecase niciodata tn problemele
§erifului, considertnd ca nu e treaba lui s§ intervina, tn
cazul unei spargeri la banca. Mai tntti, pentru ca s-ar fi
putut tnttmpia s§ traga asupra unor oameni pe care-i
324

considers prieteni, oameni cu care participase poate

la focuri de tabara. A§a ca lasa bravada pe seama
pro§tilor, dornici sa se m^i invirta de o decorajie. Cu o
zi in urma, ar fi ramas nepasator, acolo unde era, pe
veranda §i ar fi a§teptat ca §eriful sa se ridice §i s-o ia la
fuga, cu ajutorul de §erif, ti§nind din birou §i alergind Tn
urma lui.
Dar azi, se schimbase ceva. Azi, cuvintele „ea este
inauntru", ii sunau in urechi. N-aveau desigur nici o
semnificatie, caci ea nu-l interesa. Daca ar fi fost Nina,
sau vreo alta cuno§tinta, poate qa ar fi avut rost; dar
a§a, nu-l interesa.
Nu mai statu pe ginduri. In ciuda burtii imaginare,
a virstei inaintate §i a vederii slabite, sari peste ba­
lustrade §i ® rupse la fuga, depa§indu-l pe §erif cu cijiva
metri. Era ca un §arpe lenevind la soare, care dupa o
secunda, incepe sa se mi?te atit de iute, incit e greu
de zarit.
Hojii nu s-au a§teptat, ca tocmai unul ca Hunter,
cu binecunoscuta lui reputatie, sa intervina, pentru a-i
impiedica sa jefuiasca banca din Abilene. Se gindisera
ca vor avea de a face doar cu un §erif gras, un ajutor
de serif necopt §i citiva trecatori nepasatori. La urma
urmei era o banda mica, ce nu interesa decit pe
cijiva oameni. Au socotit ca acesta prada va fi u§or de
inhatat. Dar lucruriie au mers prost, de la inceput. Unul
din fermieri se hotarise sa faca pe eroul,*iar cel mai
tinar §i mai nervos dintre hoji se speriase §i tra-
sese in el. *
- Sa ie§im de aici! Jipa unul dintre bandiji, in§facind
sacul plin de bani §i aierga spre u§a. l-a fost ultimul
drum. Cole Hunter izbi puternic cu piciorul in u§a des-
chisa, apoi se ascunse in spatele ei, pentru a se feri de
 325

barajul de foe, al gloan]elor. Cind impu§caturile Tnce-

tara, el intra Tnauntru, JinTnd Tn mTini cite un pistol, cu
care tragea, acoperindu-f i intrarea. CTnd fumul lasat de
Tmpu§caturi se Tmpra§tie, pe podea puteau vazute trei
cadavre.
Cel de-al patrulea ho| In§faca cea mai apropiata
persoana, pe care o transforma Tn scut. Din TntTmplare,
era chiar domnifoara Latham.
- Arunca pistoaleie, sau Ti zbor creierii! striga in-
dividul din spatele paravanului viu, punTndu-§i pistolul Tn
tTmpla femeii.
Cole constata cu multumire ca ea nu parea Tngro-
zita. N-ar fi vrut sa-i spuna nimic, pentru a nu lasa sa se
Tnteleaga ca o cunoa§te; nu trebuia sa-i ofere tTlharului
nici o §ansa.
CTrid au sosit §eriful §i ajutorul sau, el le comanda
sa stea deoparte.
- l-am dat gata, fo p ti Cole, aplecTndu-se sa-§i
arunce pistoaleie. Nfixa permanent pe tipul care o luase
ostatica, Tn timp ce se Tndrepta spre usa. Mai avea un
pistol la briu, Tn Centura, un revolver cu teava scurta §i
tragere rapida. Ar fi putut sa-l scoata si sa traga, dar
era necesar s-o Tnlature din calea sa pe domni§oara
Latham. Cauta febril un mod de a-i spune domni§oarei
sa se Tndeparteze de tilhar..
- De ce ai facut asta, Hunter? spuse spargatorul. De
obicei, erai de partea noastra.
leri, Cole ar fi fost TncTntat de aceasta remarca, chiar
ar fi fost de acord cu ea, dar azi se schimbase ceva.
Poate ca de vina erau ochii domni§oarei Latham care-1
priveau cu o Tncredere absoluta. Parca-i spuneau ca e
un erou.
- Se mai Intimpla, spuse el, sa mai am §i eu nevoie-
326

de crte o distracjie. Un b§rbat care a facut burta, tre­

buie s§ se fereasca de plictiseala.
- Injeleg, spuse hoful, iar ochii Ti sclipira ?iret sub
masca. Inainta Tncet spre u§a, TmpingTnd-o pe dom-
ni§oara Latham in faja lui.
CTnd credea ca aluzia sa n-a fost mjeieasa de
domnisoara Latham, ea Tl mu?ca de brat pe tilhar, iar
acesta, surprins, Ti dadu drumul. Ea se aruncS la po­
dea, apoi se rostogoli intr-o parte.
Cu o mi§care rapida, Cole scoase revolverul §i
trase, dar nu Tnainte ca hojul sa faca acela§i gest. Glon-
}ul sau Tl lovi de Cole Tn bratul drept. Arma lui Hunter
sari cTt colo, dar §i spargatorul ramasese fara suflare.
 & a fe ifo tu C 2

Cole statea Tntins pe spate in pat, cu ochii Tnchi§i,

caci il deranja pina §i iumina slaba din incaperea care
era de fapt cufundata Tn intuneric. Era greu de crezut,
dar dispozijia sa era mai rea decit durerea pe care o
simjea la cap §i in stomac, ca sa nu mai vorbim de
faptul ca brajul drept ti pulsa cu putere. Cu o zi in urm§,
bause o cantitate apreciabila de whisky, in timp ce doc-
torul se straduise un timp ce i se paruse nesfir§it sa
extraga glonjul tras de acea bestie. Cind a incheiat
operatia, l-a informat pe Cole ca glonjul ti atinsese osul,
fisurindu-l in atitea locuri, TncTt bratul era pentru citeva
luni, de nefolosit; trebuia Jinut mai intii in ghips §i apoi
era necesar sa Jreaca alt timp, pina sa-§i recapere u§u-
rinja de a mmui arma.
Cole a avut nevoie de intreaga sa putere de sta-
pinire, ca sa nu urle in faja doctorului §i a §erifului.
Jinind cont de gradul avansat de ebrietate in care era,
cind a auzit diagnostics, ar fi trebuit sa fie decorat
pentru modul eroic in care s-a abjinut. Mai era capabil
sa se gindeasca doar ia faptul ca nu-§i putea onora
cele doua angajamente. Unul din ele era simplu; un
bogata§ voia sa-§i sporeasca numarul terenurilor aflate
in posesie §i-l platise pe Cole sa-l convinga pe un ama-
rit de fermier ca ar fi mult mai bine pentru el §i familia lui
328

daca i-ar vinde bogata§ului cei cijiva acri de pamint pe

care-i avea. Era genul de afacere potrivit pentru Cole.
Tot ce avea de facut era sa-i vorbeasca §i sa-i Tnfa-
Jiseze fermierului o descriere idilica a unui teren aflat
oriunde, in alta parte. De obicei, ii pacalea, spunindu-le
celor mai pujin avizaji ca terenul cutare sau cutare con-
Jinea aur, iar amatorii de inavujire rapida ?§i lasau plugul
§i dadeau navala spre pamintul fagaduinjei.
Cel de-al doilea angajament era mai dificil. Un fer-
mier scapase vitele pe pammturile unuia dintre du§-
manii sai. T§i platise cijiva pistolari, care sa-i apere
vacile §i pe sine, de urmari.
Acum insa, cum i§i mai putea onora Cole angaja-
mentele, cu mina in ghips, tocmai mina cu care tragea?
Nu se putea duce la primul fermier sa-i spuna adevarul,
anume ca afacerea se putea incheia §i fara arma. Daca
se raspindea vestea, cit de curind oamenii l-ar fi platit
pe predicatorul local sa le rezolve problemele. Daca
voia sa-§i pastreze clienjii, el trebuia s§-i lase sa creada
ca fiecare contract era primejdios §i era nevoie de un
barbat expert in minuirea rapida a armei.
Iar el era acum inapt, pentru cine §tie cit timp. §i
pentru ce? Pentru o cojofana de femeie, care spusese
o multime de lucruri jignitoare. Se simjea ca in primele
clase de §coala, cind objinuse prima notS proasta, la
testul de aritmetica. Iar aceasta micuja domnifoara
Lartham ii amintea de primul sau dascal, o batrina cu
vocea de trompet§ ragu§ita, care obi§nuia s§-i spuna
lui §i celorlalji elevi ca nu e nimic de capul lor §i ca nu
vor realiza nimic in viaja. Domni§oara Latham il facuse
sa creada ca trebuie sa-§i demonstreze atit lui insu§i,
cit §i ei, calitajile. il facuse sa creada ca trebuie sa-i
demonstreze ca nu era un criminal.
In clipa asta, cel mai mult il framinta insa irrtrebarea:
fusese impu§cat din ca u zi c§-i scazuse vederea, sau
 329

pentru ca viteza sa de reacjie fusese prea lenta/ambele

datorindu-se virstei avansate?
?§i schimba pozijia ?n pat. Macar trupul sa se simta
confortabil, daca mintea nu reu§ea!... I§i tntredeschise
ochii §i in momentul acela scSpa un strigat de uimire.
Linga patul lui, stTnd tacuta in picioare, se profila ca o
fantoma in intunericul camerei, domni§oara Latham.
- Ce cauji aici? o intreba, iar din vocea lui rezulta
clar convingerea ca totul fusese din vina ei. El n-ar fi
ajuns in halul in care era acum, daca n-ar fi fost ea.
- Am venit sa-mi cer scuze, spuse ea calma, fara sa
lase sa i se citeasca vreun gind. Cole era obi§nuit cu
femei care plingeau §i i se aruncau in braje speriate,
cerindu-i ajutor. Dar acest pe§ti§or era la fei de rece, ca
o bucata de gheaja.
- §i sa-Ji aduc muljumirile mele, continua ea. Daca
n-ai fi intervenit tu, nu §tiu ce s-ar fi intimplat cu mine.
Cuvintele ei aproape ca-l inmuiasera §i era pe
punctul de a mormai ceva amabil, cind ea urma:
- E adevarat ca daca n-ai fi dat buzna in cladirea
bancii, agitind pistoaleie, tilharul nu m-ar fi inhajat. Dar
asta-i alta socoteala.
Cole i§i puse din nou capul pe perna §i i§i pironi
ochii in tavan.
- Ma simt ca in iad, fara sa fi ajuns inca acolo! Se
intoarse spre ea. Domni§oara Latham, daca chiar vrei
sa-mi fii de folos, arata-mi mai bine biletul de tren, cu
care vei p§r§si acest ora§! Nadajduiesc ca vei pleca de
aici cit mai repede §i, cit mai departe de mine, caci
astfel, cum mi-a mai rim as o mina sanatoasa §i doua
picioare zdravene, tare mi-e teama ca ai fi in stare sa mi
le betege§ti j i pe astea!
Ea nu paru afectata de tonul lui sarcastic.
- Scuz§-ma pujin, ii spuse §i se intoarse cu spatele
la el §i i§i ridica fusta, Scoase un portofel de piele
330

dintr-un buzunar secret, se tntoarse §i i-l intinse.

In primul moment Cole nu injelese despre ce e vor­
ba. Se uita cu atenjie in lumina chioara. Ea se indrepta
spre fereastra §i ridica jalUzeaua. Lui Cole ii veni sa-i
spuna ca vede foarte bine §i a§a, dar renunja, caci ea
nu-i pomenise niciodata ca ar fi incapabil sa citeasca
pe intuneric.
- Ce-i asta? intreba el taios.
- Biletul de tren.
- Asta vad §i singur, dar este pentru Waco, Texas §i
ce naiba mai e §i lista asta? Spre neplacerea lui, vocea
i se ascuji la ultimele cuvinte. Lipita de bilet era o lista
cu toji lunatecii, criminalii periculo§i, spintecatorii, de-
menjii, pe care avusese vreodata ghinionul sa-i intil-
neasca. Pe unul din ei, chiar il impu§case.
- Ce ai de gind s§ faci cu a§tia? §i de ce ai luat bilet
spre Waco? De ce nu te intorci acasa, sa-Ji vezi de
viaja ta?
- Ma due la Waco, pentru ca sper sa-l gasesc acolo
pe Waco Kid.
Cole incerca sa vorbeasca, dar cuvintele ii ingheja-
sera in gitlej, iar capul ii cazu inapoi, pe perna.
- Tmi spui §i mie ce treaba ai tu, cu acel uciga§
singeros, care e Waco Kid? Dar mai inainte ca ea sa-i
rSspunda, el i§i intoarse ochii scinteind. Nu cumva ai de
gind sa-i propui sa te mariji cu el? vorbi ei repede,
impro§cind cuvintele.
- Ba da, raspunse ea, calma.
- Cred oa ar trebui sa consulji un doctor. Ar trebui
sa te supravegheze cineva, caci e§ti iresponsabila.
Cuno§ti ceva despre vreunul din indivizii de pe lista
asta?
- De cind am primit scrisoarea surorii mele, care-mi
vorbe§te de vizita apropiafa, am avut timp sa te studiez
doar pe tine, domnule Hunter, in ciuda faptului ca aj
 331

bagat spaima in unii oameni, cei pe care i-ai ajutat au

avut doar pareri de bine la adresa ta. §i atunci m-am
gindit ca or mai fi §i aljii, ca tine.
- Cu alte cuvinte, ai impresia ca toji pistolarii au o
inima de aur. De fapt, el 'nu intenjionase sa spuna chiar
a§a, ar fi vrut sa lase sa se injeieaga cu numai el a avut
o inima de aur, dar sa fie al naibii ca a ie§it aitceva, iar
el nu-§i mai retragea vorbele, odata spuse.
- Nu stnt foarte sigura daca un barbat care-§i duce
traiul folosind arma are vreo inima, indiferent de care.
Dar asta e treaba ta §i a Creatorului. Lui va trebui sa-i
dai socoteala, nu mie.
- Doamna, spuse Cole, cu din|ii strin§i, cum poji
insulta un barbat, care nu §tie ce-i rezerva viitorul? Mai
bine ca nu te-ai nascut barbat, cred c i n-ai fi trecut de
douazeci de ani. Spune-mi odata, ce ai de gind sa faci
cu aceasta list§ cu nume?
- Daca ma gindesc mai bine, nu e treaba ta,
domnule Hunter. IJi datorez doar scuze §i... §i asta. Ea
scoase o pungulija de piele §i, dupa greutate §i zornait,
el i§i dadu seama ca e plina de monezi de aur. §i
pentru ca el nu intinse mina sa ia punguja, ea o a§eza
pe noptiera.
- Sfnt vinovata pentru ceea ce Ji s-a intimplat, iar eu
sint obi?nuita sa-mi piatesc datoriile. Ma indoiesc ca un
om ca tine ar face ceva a§a, de florile marului. Deci, cu
ace§ti bani, vei putea sa traie§ti, ptna vei fi din nou
capabil sa tmpu§ti oameni. N-a§ suporta sa aud ca ai
fost aruncat pe strada, sau in padure din cauza mea.
II lasa din nou pe Cole, fara grai. E foarte adevarat
ca el n-ar fi economisit nici un banuj. §i de ce ar fi
facut-o cind, cu modul lui de a-§i ci§tiga existenja, nu
putea fi sigur de la o zi la alta daca va mai fi in viaja,
sau nu. §i e tot atit de adevarat ca, de vreun an in­
coace, se saturase s i tot doarma pe unde apuca.
332

incepuse sa ofteze dupa un pat al sau, de fapt, mai

nou, t§i dorea s§ aiba lucrurile proprii, cum ar fi, un
scaun pe masura lui. Poate chiar i-ar fi placut sa aiba
un loc, Tn care sa-§i puna ceva mai mult dectt cele doua
cama§i, care erau singura lui avere, tn prezent. Dar,
chiar daca ea nu spusese dectt adevarul, el nu voia s-o
auda.
- Pot sa te asigur, domni§oara, ca-mi pot purta
singur de grija. El §tia ca apararea cea mai buna era
atacul, a§a ca ti smulse lista proscri§ilor. 0 alta mai
oribila, nici ca putea fi tntocmita!
Ii indica primul nume. In timp ce vorbea, tonul lui era
plin de dezgust.
- Acest individ tmpu§ca oamenii pe la spate, in cap.
Daca tl prime§ti tn casa, tji fura tot §i te ucide. Urmatorul
este tn pu§carie;x al treilea e mort. Continua sa urma-
reasca cu degetul, lista numelor. Acesta, mort. Mort.
Pu§carie. Sptnzurat. Pe acesta l-am ucis ieri, la banca.
I§i ridica sprtncenele tn semn de: .Ji-am spus ce aveam
de spus“. Acesta e perfid, ca un §arpe. Acesta a fost
tmpu§cat acum §ase luni, pentru ca a tri§at la carji. Nu.
Nu. Cum ai intocmit aceasta lista? Ai copiat numele de
pe afi|ele: „Cautatpentru..." ?
- in legatura cu o parte din ei, le-am tntrebat pe
niste doamne din ora§, care erau cei mai teribili barbati,
pe care ele i-au tnttlnit?
- Doamne? tntreba el. Intimplator aceste „doamne“
locuiesc tn casa de Itnga circiuma La jartiera de aur?
- Da, chiar acolo, raspunsese serios.
- E clar, cineva trebuie sa te ptotejeze de propriile
tale prostii. De ce nu te tntorci acasa? E mai bine ca
sora ta sa-Ji aleaga un soj. Ea nu poate gasi unul mai
rau, dectt acefti barbaji, afara doar tn cazul ctnd l-ar
ierta de sptnzuratoare, cas§torindu-l cu tine. Pe nici
unul din ace§ti indivizi nu-i poji lasa sa intre tn casa ta
 333

boqata.
Incet, fara nici o expresie pe figura, ea T§i lua Tnapoi
biletul §i lista.
- Desigur ai dreptate. Mai ales ca sora mea n-ar
crede niciodata ca un barbat s-ar putea casatori cu
mine, avTnd alt motiv decit banii, a§a ca oricum, alege-
rea facuta de mine ar fi gresita. Ea T§i privi mTinile, Tn
timp ce-§i punea manu§ile, care Ti acopereau §i ultimii
centimetri de piele. Pe cap.Ti trona cea mai urrta palarie.
El se Tntreba daca nu cumva a gasit-o Tntr-o Hada de
misionara.
- Oh, Dumnezeule! mormai el, respirind adTnc.
Aceasta micuja femeie, Tn aparenta bITnda §i politicoa-
sa, avea o limba care ar fi putut despica otelul.
- Nu e§ti chiar a§a de rea, se auzi el spunTnd. Pariez
ca daca ai pune pe tine ni§te culori mai luminoase §i o
palarie albastra, din piele, ai fi chiar dragufa. Orice
barbat ar fi bucuros sa te aiba. Am vazut femei atit de
urite, TncTt se speriau §i pasarile §i totu§i erau maritate §i
mai aveau §i cTte §ase copii, agatati de fuste!
Ea-i zTmbi silit.
- Vai, eft e§ti de amabil, domnule Hunter, dar eu nu
pot chiar sa-mi cumpar un soj. Inainte ca el sa mai
spuna ceva, ea T§i ridica semej capul. Va muljumesc
pentru tot, domnule. Apreciez ce aji facut pentru
mine. Am Tnjeles acum §i mai bine de ce sora mea este
atft de iubita. Este attt de... tulburator sa beneficiezi de
actele de eroism ale cuiva. Parca devii mai valoros Tn
propriii ochi, cTnd cineva T§i asuma riscul de a-Ji salva
viaja. '
tn tot acest timp, ea ramasese Tn picioare §i, ca de
obicei, lasase u§a deschisa, cei cincisprezece centi­
metri regulamentari. Acum, se Tndrepta spre ie§ire §i cu
mina pe clanja, se Tntoarse spre el. Cole o urmarea §i,
spre suprinderea lui, o observa Tntr-un moment cTnd
334

nu-§i mai tinea gesturile §i mimica sub control strict. In

acel moment, era aproape dragala§a. Repede, sub unul
din acele rare impulsuri de sentimentalism, de care as­
culta cel mai pujin, ea se intoarse I?ng5 pat, se apleca
§i-l sarut§ pe obraz. Apoi disparu, la fel de t§cuta, cum
venise.
 - Fir-ar al naibii, sa fie! Tnjura Cole in barba, sau cel
pujin a§a i se paruse. De fapt, injurase atit de tare §i cu
atita naduf, TncTt proprietareasa deschise u§a §i intra
in camera. Era o vaduva care dupa moartea so-
Jului T§i Tnchiriase casa. Cu toate ca avusese nenuma-
rate oferte, nu-§i mai luase pe cap alt soj. Nspusese lui
Cole ca era bucuroasa sa stea la taifas cu barbajii, dar
sa nu-i aiba in pat, s-o loveasca noaptea cu picioarele.
- Ce s-a TntTmplat? intreba ea, cu acel ton al femeii
care fusese maritata mulji ani §i care constatase ca
Tntre copii §i barbaji era o diferenja foarte mica.
- Nimic, n-am nevoie de nici un ajutor, mini el, stTnd
cu spatele. Era furios pentru nu-§i putea Tncheia nasturii
de la cama§a, cu atTt mai pujin, pe cei de la pantaloni,
avTnd mTna dreapta Tn ghips §i legata Tntr-o fa§a. Iar
lipsa de TndemTnare cu care-§i folosea mTna stTnga, Tl
ranea mai ceva ca o arma.
Propietareasa Tnjelese imediat, care era necazul. Se
apropie de el §i Tncepu sa-i Tncheie Tmbracamintea, de
parca ar fi fost barbatul ei. Ca sa poata ajunge la
nasturii de la git, a fost nevoita sa se ridice pe vTrfuri,
mai ales cu Hunter, Tn efortul de a-§i pastra intacta
mTndria, T§i umflase pieptul, §i Tfi Tmdreptase spatele,
Jeapan ca un toe de pu§ca.
336

Doamna Harrison ii zimbi cu indulgenja §i blago-

slovi Cerul ca nu s-a mai recasatorit.
- IJi aminte§ti de fata aceea micuja, care a venit sa
te vada,'acum citeva zile? Cea pe care ai salvat-o in
cladirea bancii?
- Cu greu o poji numi „fata“.
- La virsta mea, pot spune oricui „fata“.
Era greu de presupus ca doamna Harrison implinise
patruzeci §i cinci de ani, dar ei ii placea sa spun§ ca
era in virsta; asta ii dadea posibilitatea sa refuze ce-
rerile multor barbaji, care doreau sa se insoare cu ea, §i
cu banii ei.
Ea il impinse parinte§te pe un scaun §i incepu sa-i
puna §osetele §i ghetele. Lui Cole ii era lehamite de
aceste ingrijiri ale ei, §tia ca le-ar putea face §i singur,
dar in acela§i timp ii cam placea aceasta atenjie. Poate
ca deja imbatrinise. t§i dadu sema de unde i se trage
aceasta idee, asa ca vocea ii deveni taioasa.
- Da, ce-i cu ea?
- Sora-sa a venit in ora§.
- Rowena? intreba el, manifestind cam prea multa
curiozitate.
- Cred ca a§a o cheama. Cuno§ti toata familia?
- Nu §tiu nimic despre ele. §i nici nu ma intere-
seaza. Nu intra in preocuparile mele.
Vazindu-I atit de im bufnat, proprietareasa cea
guraliva nu mai spuse nici o vorba. Cole fu nevoit sa
reia discujia.
- Am auzit ca arata grozav.
Doamna Harrison se straduia sa-§i Jina gura strinsa,
sa nu-i scape nici un zimbet, caci il §tia pe Cole domic
de a afla totul. Nu prea reu§i, dar amindoi pretindeau
ca ea vorbea pentru ca a§a voia, iar el o asculta din
politeje.
- Este cea mai frumoasS femeie din lume. In mod
 337

sigur. Ar trebui s-o vezi. A sosit azi de pe drum, imagi-

neaza-Ji! A coborrt din vagonul personal §i orice birbat
pe o raza de treizeci de metri se oprea din drum, Tncre-
menit. Cind patru indivizi s-au repezit sa-i ia bagajele,
ea era atit de recunoscatoare. de ai fi zis ca pina atunci
nu se mai oferise nimeni s-o ajute. Chiar surprinsa. Sint
sigura ca o femeie attt de frumoasa n-ar trebui sa se
poarte ca ratu§ca cea urita. l-a cam trecut virsta pentru
asemenea fandoseli. Dupa cum §tii, are slugi care se
bat sa-i indeplineasca orice pofta.
Fara sa §tie prea bine de ,ce, Cole era nemuljumit
de acest omagiu prelungit, adus frumusejii Rowenei.
- Da, stnt convins ca e frumoasa, dar ce se aude cu
domni§oara Latham? Tot acest taraboi n-a suparat-o,
nu?
- Vrei sa spui ca a fost strivita de flacaii care carau
bagajele? Aproape. Dar §eriful...
- Ce cauta acolo §eriful?
- A venit intr-un suflet s-o fntimpine pe femeia cea
frumoasa. Am sa-Ji spun un gind murdar: daca ea ar fi
avut vreo Tnclinajie spre Decinste, ar fi putut face avere.
Ea venea printr-o parte a ora§ului, toata lumea navalea
s-o vada, iar partenerii ei ar fi putut devasta cealalta
parte ramasa pustie, §tergTnd-o nepedepsiji.
- Dore§ti sa-mi imparta§e§ti planurile tale criminale?
Nu te-am Tntrebat despre gloata de cowboys ttmpiti
care cred ca orice femeie spalata este §i frumoasa.
Te-am Tntrebat despre domni§oara Latham §i despre
spargatorii de la banca. Sa Jii minte asta!
- Nu Tnjeieg de ce e§ti a§a de arJ§gos, spuse ea,
indreptindu-§i spinarea, dupa ce i-a pus §i a doua
gheata. II privea cu coada ochiului. Doar daca nu Ji-a
picat cu tronc acea mica domni§oara Latham.
- Nu mi-a picat cu tronc nici o femeie. Eram curios
§i atit. Dar el §tia bine ca nu era doar atit. La naiba! Nu
338

se putuse abjine! ii era necaz pentru un fleac. Oare

cum ar fi fost daca ar fi sem§nat la chip cu frumoasa ei
sora? Iar Rowena ce cauta aici in Abilene? Mai bine ar
fi lasat-o in pace, pe mica ei sora, modesta §i neob-
servata cum era ea, Tn loc s-o urmareasca peste tot prin
|ara, aratTnd tuturor ce mare diferenja era Tntre ele
doua!
- Te simji bine? Tl Tntreba proprietareasa.
- BineTnJeles ca ma simt bine, o repezi el. Apoi,
chinuindu-se sa-§i bage ceasul Tn buzunar, aproape
ca-l scapa jos. Se lupta cu un val de durere cTnd Tl
apuca cu degetul de la mTna dreapta, ranita.
- - Ar trebui sa treci Tnapoi, Tn pat.
--.tar tu ar trebui sa-Ji vezi de treburile tale.
Ea Ti Tntoarse spatele ofensata. Era obi§nuita cu bar-
batii care voiau sa auda toate bTrfele din ora§, pretin-
zTnd apoi ca nu-i intereseaza. Dar proasta dispozitie a
lui Gole depa§ea atribujiile ei.
- Pune-Ji singur haina, spuse ea, cu nasul pe sus.
 (tyufotul 4
tn clipa ctnd Cole se pregStea sa batci la u§a ca-
merei din hotelul numit eufemistic Suita prezidenyala,
simji ca-i vine s-o ia la fuga. Nu era treaba lui, nu avea
nimic de-a face cu domni§oara Latham, cea cu limba
taioasS, sau cu grijulia ei sora. Doar patru ore trecuserS
de cind proprietSreasa ti povestise despre sosirea prea
frumoasei surori mai man a domni§oarei Latham §i, tn
tot acest timp, Cole constatase ca nimeni nu mai vor-
bea de aitceva. Toji remarcau ctt de dulce §i de bltnda
era Rowena, trSsaturi attt de nea§teptate, pentru incre-
dibila ei frumuseje.
Deh, se gtndi Cole, a§a cum iepurele apare f§r§
veste tn faja vtnatorului, sau un pistolar iese tn calea
altui pistolar, pe negtndite, la intrarea tn ora§.
Cei tnzestraji cu frumuseje nu stnt con§tienJi de ea.
Era sigur de acest lucru. Domni§oara Latham ti spu­
sese ca era considerat cel mai chipe§ barbat din Texas,
titlu pe care, de ce sa n-o recunoasci, nu prea tl merita.
II numise astfel o ziarista urtjica, la fel ca §i domni§oara
Latham. El ura aceasta apreciere. Nu l-a surprins tnsa
faptul ca fusese numit astfel. Ctnd Dumnezeu Ji-a ha-
razit frumusejea §i toate capetele se tntorc dupa tine,
oamenii au de doua ori mai multa considerajie pentru
340

tine. Copil fiind, Cole era asaltat de fete §i chiar de

femei, care doreau sa-i mtngtie parul negru §i buclat.
Dupa ce s-a facut mare, femeile erau dornice sa-i
atinga trupul. Nu-§i amintea sa fi avut vreodata proble-
me sa obtina orice femeie voia.
A§a au mers lucrurile, ptna saptamtna asta. Domni-
§oara Latham a fost prima care i-a spus ca este... oare
cum i-a spus? Falcos? Sa§iu?
Oricum," nu mai are importanta, t§i zise el. Ceea ce
conteaza tnsa, era faptul ca ea ti oferise o suma de bani
pentru o treaba - de altfel incredibil de stupida, dar
care trebuia facuta. Iar acum, cu o mtna legata dupa gtt
§i cu celelalte contracte anulate, el era nevoit sa treaca
la actiune. Nu intenjiona sa pretinda ca este casatorit
cu ea. Se parea tnsa ca are nevoie sa fie protejata de o
sora attt de lacoma, tnctt n-ar fi fost multumita, ptna n-ar
fi captat atenjia oricarui barbat, femeie sau copil din
Abilene.
In cele doua zile de ctnd era tn ora§, doamna Ro­
wena Nu-§tiu-Cum, parea ca vrea sa ia legatura cu
oricine. In magazine, la circiuma §i chiar la bordel.-Cole
auzea vorbindu-se doar de ea.
Nina ti spusese ca a auzit ca el, Cole, o cunoscuse
pe sora ei mai mica.
„0 cuno§ti, spusese ea, pe cuconija aceea mica §i
spalacita, cu parul negru? Poji sa-Ji imaginezi ca ace-
eafi femeie a dat na§tere la doua fete attt de diferite?
Nici nu-i de mirare ca s-a prapadit, dupa ce a nascut-o,
pe a doua“. Nina Jinea morti§ sa afle cum reu§ea Ro­
wena sa aiba parul attt de stralucitor §i attt de matasos.
„Daca ar fi de meserie, ar face milioane", spusese Nina.
„Ar trebui sa-i sugerezi, asta“.
In ctteva ore, Cole aflase destule despre talentata
 341

doamna Rowena. Se parea ca ramisese singurul om

din ora§ care nu se Tndragostise inca, de ea. Probabil
ca era singura persoana care o Tnjelesese. Frumusejea
era un lucru ciudat. CTnd un om urit §i unul frumos
savtr§eau aceea§i fapta rea, cel urit era mult mai aspru
judecat, decit cel frumos. Cole observase acest lucru,
de nenumarate ori. Vazuse cum membrii aceleia§i
bande de tilhari, prin§i in aceea§i spargere, primeau
sentinje dupa felul cum aratau. Cind auzise ca a fost
prins in sf?r§it, Wilson Fara Nas, Cole a fast sigur ca
acesta nu va avea parte de clemenja. De altfel, Wilson
a §i fost spinzurat, dupa douazeci §i patru de ore de la
capturare. In schimb,. chipe§ul Billy Whittier, de trei ori
convinsese niste fete dragute sa-l ajute sa scape de
tavalugul justitiei. '
Iar acum, aceasta TncTntatoare Rowena, prin fru-
musetea ei, convinsese intregul ora§. Iar ea deocam-
data o Jinea sub aripa pe micuja §i blajina ei sora.
Poate „blajina“ nu era cuvintul potrivit, pentru a o ca-
racteriza pe domni§oara Latham, dar Tn comparajie cu
dorinta mistuitoare a Rowenei de a fi cunoscuta, ea era
lipsita de caracter.
Totu§i nimic din toate acestea nu explicau prezenta
lui acum la u§a camerei de hotel a domni§oarei La­
tham. Nu era prea convins ca va primi slujba oferita de
ea. Ce fel de oferta era aceea, care nu-l solicita cu
nimic? Se mindrise Tntotdeauna cu cinstea care-1 carac-
teriza. Iar acum, nici m§car nu se putea gindi s§ ac-
cepte un angajament care nu-i cerea aitceva decit sa
minta. Nici arme, nici diplomatie, doar o minciuna, de la
un capat, la altul.
In ^nomentul Tn care ridica mTna sa bata la u?a, avu
o viziune a ceea ce urma sa vada Tnauntru: micuta
342

domni§oara Latham care-i servea palme §i §uturi su-

perbei, comodei, rasfajatei sale surori.
Nu era pregatit pentru asemenea vedenii, a§a ca
deschise u§a. Se a§tepta la extravagance: o femeie dra-
pata Tn matase §i dantele, cu chipul perfect alcatuit. In
locul acestei imagini de vis, vederea Rowenei Tl dez-
arm§. Chipul ei, acel chip minunat, unic, era luminos §i
cald. Avea aproape. o tona de par, Tmpletit Tntr-o coada
groasa ce i se odihnea pe un umar. Ochii mari, de
culoarea lacului Tn lumina lunii, nici verzi, nici cenu§ii, Tl
priveau cu o inocenja dezarmanta.
- Buna, spuse ea, cu o voce scazuta, care trada
curiozitate §i bunavoinJS. Dupa o secund§, chipul i se
lumina. E§ti domnul Hunter cel care i-a salvat viaja lui
Dorie. Oh, te rog sa intri. E o onoare pentru noi. Te rog
sa iei loc. Dorie, prive§te cine a venit!
In tot acest timp Cole n-a scos un cuvTnt. Fusese
poftit Tnauntru §i i se oferise cel mai confortabil scaun.
LTnga el, au aparut ca din senin o masuja, o sticla
de whisky §i o Jigar§ Tn foi. Dupa cTteva minute se
simjea ca la el acasa, ca §i cTnd ar fi locuit confortabil
acolo, dintotdeauna.
- Ce-Ji face mTna? Tntreba Rowena, aplecTndu-se
spre el, plina de solicitudine. Doctorul spunea c§ o sa
treaca mult timp, pTna Tji vei putea folosi pe deplin
brajul. Inca sTnt uluita cum de Ji-ai riscat viata pentru
cineva pe care-1 cuno§teai foarte pujin. NiciOdata nu voi
fi capabila sa-Ji muljumesc destul, pentru ceea ce ai
facut.
Cole se surprinse adTncindu-§i zTmbitor privirea, Tn
ochii ei uimiji. CTnd Tncepu sa vorbeasca, vocea lui pa­
rea a unui pu§tan.
- Zau ca n-ai pentru ce! Orice barbat ar fi facut la
 343

fel. 1§i sorbi paharul cu whisky, constatind ca era cel

mai bun pe care-1 gustase vreodata. Oare II adusese cu
ea, din Anglia? Iar Jigara de foi era u§oara §i aromata.
Niciodata nu se simjise attt de bine.
- Orice barbat? tntreba Rowena zimbind. Pe cit e§ti
de priceput §i curajos, pe attt e§ti de modest. Spune §i
tu, Dorie, nu e minunat?
Rowena se dadu un pas tnapoi, pentru a-i permite
lui Cole s-o vada pe sora ei. El realiza ca fusese atit de
orbit de frumusejea Rowenei, de ospitalitatea ei bi-
nevoitoare, ca sa nu mai vorbim de felul magulitor in
care-1 tratase, incit nici n-o observase pe domni§oara
Latham. Daca pina acum o considerase o persoana
plata, monotona, pusa alaturi de. stralucitoarea Ro­
wena, aproape ca nu se mai observa.
Domnifoara Latham statea pe o parte, pe jumatate
intinsa pe canapea, JinTndu-§i in faja ei, piciorul ban-
dajat. Privindu-i chipul, Cole i§i reveni, ca dupa un du§
rece. Domni§oara Latham ztmbea insinuant, avind pe
faja Tntiparita o expresie Tn genui: „Vezi, Tji spuneam
eu!“ , care-1 facu sa se simta attt de mic, de parca fru­
moasa Rowena i-ar fi retezat picioarele.
Cole deschise gura sa spuna ceva in apararea sa.
Nu pentru ca ar fi fost acuzat, cit pentru faptul ca intre
el §i domni§oara Latham avusese loc o comunicare
tacita, clara §i puternica.
t§i lasa imediat paharul §i Jigara §i sari sus de pe
scaun.
- Am venit sa v3d cum se simte domni§oara Latham
dupa lupta din cladirea bancii, spuse el. Sper ca e bine,
tn timp ce vorbea, i§i repro§a in sinea lui felul cum ii
vorbise Rowenei. Oare ce se intimplase cu el? Mai va­
zuse pina atunci destule femei frumoase, dar aceasta
344

avea ceva aparte. Parea sa aiba o influenja nea§teptata

asupra oamenilor. Era pura ca razele soarelui dimi-
neaja, inocenta ca roua de pe iarba, dulce ca...
- Rowena, sTnt sigura ca ai mai facut o victims!, o
auzi pe domni§oara Latham spunTnd.
- Vai, Dorie, cit e§ti vde ridicola, spuse Rowena.
Domnul Hunter a venit sa te vada pe tine. Prive§te-I, nici
nu-§i poate desprinde privirea de la tine.
Incet, Cole T§i recapatS luciditatea §i, Tn timp ce
se uita pe rind la cele doua femei, cind la una, ctnd
la cealalta, constata ca domni§oara Latham avusese
dreptate: Rowena chiar T§i iubea sora, foarte mult. Ii
trecu atunci prin minte ca Rowena nu se gTndise vreo­
data c3 sora ei mult iubita nu era cu nimic mai prejos,
decit divinele frumuseji. De fapt, poate ca Rowena
privea pe toata lumea Tn acest fel.
El schimb§ o privire rapida, iscoditoare cu domni-
§oara Latham, fiind rasplatit cu unul din rarele ei zTm-
bete. Era caraghios, dar acest zTmbet palid Tl facu sa se
simtS bine, a§a cum nu mai reu§ise nimeni pTnS atunci.
O fi fost Rowena frumoasa, dar sora ei mai mica, a§a
lipsita de culoare, era cea de§teapta!
- Doamna... Tmi cer scuze, nu-{i cunosc numele.
- Westlake, dar te rog, spune-mi Rowena. Am auzit
atit de multe despre tine, Tnctt mi se pare ca te cunosc
de cTnd lumea.
- Adevarat? Tntreba el Tncordat. Domni§oara Latham
Ji-a vorbit de mine? l-ar fi parut bine s-o prinda cu ceva
pe domni§oara Latham. Era mult prea aroganta, pentru
gustul lui, a§a c§ s-ar fi bucurat sa afle ca §i ea fusese
la fel de impresionata de el, cum §i el fusese de ea.
- Nu prea, spuse Rowena inocent. Dorie n-a scos
un cuvTnt despre tine, sau despre ce s-a TntTmplat la
 345

banca. Am aflat totul de la aljii.

La auzul acestor cuvinte, domni§oara Latham ?§i
ridica u§or o sprfnceana, dfndu-i de Tnjeles ca §tia la ce
se gTndise.
Pe naiba, aceasta femeie Tl scotea din sarite!
- Rowena, de ce ai venit aici? o Tntreba el, ca un
tata care-§i controleaza fiica. De fapt, nu asta ar fi vrut
s-o Tntrebe. Nu avea nici o treaba cu domni§oara La­
tham §i nici nu-i pasa de ea. fl amuza ideea de a-i
accepta oferta. I§i dadea seama Tnsa ca nu era posibil,
caci micuja domni§oara Latham Ti stTrnea doar dorinja
de a o extermina.
Rowena izbucni Tntr-un rTs cristalin, a§a cum de fapt
Cole §1-1 imaginase,
- Am venit s-o ajut pe sora mea sa-§i duca la Tnde-
plinire dorinja, spuse ea, cu o candoare dezarmanta.
Avea darul de a-l face sa simt§ ca are Tncredere Tn
el. Dorie n-ar putea niciodata sa-§i realizeze singura
aceasta dorinja. Ii zTmbi a§a de dulce, tnctt el simji ca i
s-au umezit §osetele. Tntelegi, domnule Hunter.
- Cole, spuse el.
- Ce draguj din partea ta, remarca ea, ca §i cum i-ar
fi facut o mare favoare. Exista un tip extraordinar Tn
Latham, ora§ul unde am copilSrit §i unde Dorie con-
tinua sa locuiasca §i acum, care s-a Tndragostit de sora
mea mai mica, TncS de mult, iar eu am de gTnd sa fac
tot posibilul s-o conving sa vada realitatea §i sa se
casatoreascS cu el.
Cole arunca o privire rapida spre domni§oara La­
tham, care T§i Jinea capul Tn jos, studiind ceva, pe fusta.
Brusc, Tnjelese ca Tntre el §i domni§oara Latham exista
o legSturS. Poate era ceva neTnsemnat, dar el era
aproape sigur cS tot ce-i povestise despre viaja ei, de-
346

spre sora sa, despre ceea ce simjea pentru aceasta

frumoasa femeie care dorea sa-i conduca viaja, toate
acestea nu mai fusesera povestite nimanui. Domni§oa-
ra Latham spusese ca Hunter era un erou. El §tia ca nu
era nici pe departe a§a. Acum insa, simjea... simjea ca
ar putea acjiona ca protectorul ei.
Poate a§a ar fi oprit-o pe Rowena sa se mai ames-
tece, chiar daca intenjiile-el erau din cele mai bune.
- Daca nU te supara intrebarea mea, spuse Cole,
cine e acest barbat cu care vrei s-o mariji?
- Alfred? intreba Rowena, cu ochii stralucitori. E un
barbat incintStor, foarte draguj. Are cam un metru
faizeci §r cinci. Desigur, e scund, dar pentru Dorie e
numai bine; ea e atit de micuja, nu e cit o camila, cum
sint eu, care am fost nevoita sa-mi caut un barbat de
peste un metru optzeci. Dorie e atit de norocoasa ca-§i
poate alege orice barbat. Alfred are cam patruzeci §i
trei de ani §i...
- Cincizeci §i unu, spuse domnifoara Latham §i vo-
cea i se amplifica, de emojie.
- Da? Ei, cijiva ani acolo, nu mai conteaza. Impor­
tant este ce se afla in spatele acestor ani, iar Alfred este
o bijuterie. §i se spune ca este §i foarte de casa. A fost
casatorit de doua on §i a ramas vaduv, bietul de el. Are
trei copii. Dorie iube§te copiii. Cu certitudine ca s-ar
gasi o camera pentru ei, in casa aceea mare, care i-a
ramas de la tata. Dar mai important decit toate este ca
Alfred e nebun dupa ea, o urmeaza pretutindeni. Sint
atit de potriviji amindoi.
- Ca doua ri§nije: de sare §i de piper, spuse dom-
ni§oara Latham cu disprej.
- Se poate, Dorie! Pentru ca Alfred nu are prea mult
par §i are citeva semne din na§tere, pe pielea capului,
 X

nu tnseamna cS trebuie sa-l asemeni cu o ri§nija de

piper!
Cole se stradui sa-§i ascundS un zimbet, dar, cind
i§i ridica privirea spre domni§oara Latham,' \\ trecu risul.
Ceea ce parea pentru el o gluma, pentru ea nu avea
nimic amuzant. Exista o explicajie pentru care el nu-§i
intemeiase o familie, un motiv pentru care la treizeci §i
opt de ani era necasatorit. Parintii sai se urisera grozav,
unul pe celalalt. Mama lui fusese Tndragostita de un
fermier ve§nic plin de praf §i de noroi. Tatal ei, tnsa, a
silit-o sa se casatoreasca cu barbatul ales de el. Nu
TntTlnise niciodata doi oameni care sa se urasca mai
mult, ca parinjii sai. La doisprezece ani, Cole plecase
de acasa, fara sa se mai tntoarca vreodata acolo. Daca
mai erau inca in viaja, probabil c§ ai lui se urau §i acum
la fel de tare.
Privind-o acum pe Rowena, el era convins ca tot
ce-i spusese domni§oara Latham fusese adevarat. Ro­
wena ar fi putut fermeca orice barbat, pentru a-§i marita
surioara cea searbada. D a ci asupra lui Cole avusese
aceasta putere, ?§i putea imagina cit ii fusese de u§or
sa-l convinga pe tipul bondoc f i chel, care probabil nu
vazuse nici macar o femeie ctt de cit aratoasa, darmite
o frumuseje ca Rowena! §i, farS tndoiala, ca aceea§i
Rowena o putea determina pe lini§tita domni§oar§ La­
tham sa creada ca ea tnsa§i este cea care-§i dorefte
casatoria cu acest barbat, care-i amintea de o ri§nija de
piper!...
Cole i§i ridica paharul cu whisky, lua o inghijitura §i
i§i Intoarse din nou privirea spre cele doua surori. Ro­
wena nici nu i se mai parea chiar attt de frumoasa ca la
inceput. O gasea pujin cam prea tiranica. Iar domni-
§oara Latham nu era chiar atit de anosta, cum crezuse.
348

Era inteligenta §i putea fi chiar nostima, cind voia. Ar fi

meritat ceva mai mult dectt un barbat chel §i bondoc,
care sa-i atirne trei copii de git apoi sa dispara, tocin-
du-i averea. ’
Cole deschise gura sa vorbeasca. Nici el macar nu
banuia cava spune ceea ce a urmat. Tot ce §tia, era ca
nu o putea lasa pe domni§oara Latham sa se marite cu
un barbat pe care nu-l voia; Prin minte ii trecura zeci de
imagini ale parinjilor lui, JipTnd unul la altul. Nimeni nu
merita o viata ca asta, in special copiii.
- lubito, vrei sa-i spui tu, sau o voi face eu?
Domni§oara Latham il privi consternata, neinte-
legind la ce se referea.
- Toata lumea va afla cit de curind. Nu mai poji Jine
secret, continua el, cu o voce mieroasa, de indragostit.
I§i ridica privirea spre Rowena §i-i zimbi dulce, cu acel
zimbet care le facea pe femei sa le§ine. Sora ta §i cu
mine am hotarit sa ne casatorim.
Dorie sari in sus de pe canapea.
- Nu, te rog, nu trebuie sa faci asta!
Rowena se uita de la unul la altul, la exp/esia
sfidatoare a lui Cole §i la figura lui Dorie, ro§ie de jena.
Camera se umplu de risul incintator al Rowenei.
- Dorie, iubito, i]i spuneam eu ca e un erou, dar nici
eu nu-mi imaginam, cit de mare! Este la fel de cavaler,
ca un prinj din poveste. Te^-a salvat, iar acum se simte
raspunzator pentru tine.
Se intoarse spre Cole.
- Totu§i, domnule Hunter, grija mea pentru sora
mea nu trebuie sa te duca atit de departe. Chiar daca
i-ai salvat viata, nu inseamna ca raspunzi de ea, pentru
totdfeauna. Dorie este acum in grija mea, a§a cum era
in grija tatalui nostru, cind traia.
 349

Poate ca era o urma de cavalerism in el. Altfel cum

s-ar explica faptul ca i se zbtrli parul pe ceafa, la cuvin­
tele Rowenei. Aceasta vorbise despre domni§oara La­
tham ca despre o batrinica sensibila, tndragita dar
inutila. Iar, in realitate, domni§oara Latham nu era inu-
tila. Era la fel de vioaie la minte, ca o liceana. O femeie
dintr-o mie ar fi putut tnjelege la ce facuse aluzie, atun­
ci, in cladirea bancii, ctnd i-a dat de tnjeles ca trebuie
sa scape de ttlhar. Nu numai ca l-a tnjeles, dar §i-a
pastrat cumpatul, gasind modalitatea de a-i distrage
atenjia acelui individ, iar apoi s-a mi§cat tot attt de re-
pede, ca un pe§te sageata. Iar acum, iat-o pe sora-sa,
care vorbea despre ea, ca §i ctnd domnifoara Latham
ar fi fost ceva nefolositor, de care trebuia sa se des-
cotoroseasca, ctt mai iute posibil.
- Te rog, tnceteaza, tncepu Dorie, dar se opri caci
Cole se ridicase tn picioare §i din cttiva pa§i traversa
tncaperea, apropiindu-se de ea.
Cole t§i puse mtna sanatoasa pe umarul ei.
- Acesta este adevarul, doamna Westlake, sora ta §i
cu mine ne iubim §i am hotartt sa ne casatorim. Cu
mine se va casatori §i nu cu altcineva!
Dorie ridica spre el o privire rugatoare.
- Nu, nu poji face asta. Eu am gre§it ctnd te-am
tntrebat. Se tntoarse catre sora sa. Rowena, e un min-
cinos! Cum s-ar putea tndragosti vreodata cineva, de
mine?
Se rasuci apoi spre Cole.
- Nu e cazul sa faci asta. Eu n-ar fi trebuit sa spun,
ce am spus. Ar fi trebuit sa §tiu ca a§a ceva nu se
poate. Rowena, am sa-Ji spun ce am facut. Eu...
Cole nu §tia cum s-o faca sa taca, dar trebuia s-o
opreasca. Nu mai suporta s-o vada umilindu-se tn faja
350

•prea frumcasei sale surori, a carei expresie trada faptul

ca nu credea nici o secunda ca Hunter se Tndragostise
de anosta ei surioara.
Pe Cole tl enerva aceasta privire.
- l-am cerut domnului Hunter sa..., Tncepu Dorina,
cu vocea greoaie, ca a unui copil care-§i recunoa§te
minciuna, §tiind ca urmeazi pedeapsa.
Fara s§ stea pe gTnduri, Cole lasa mina sanatoasa
sa-i alunece pe sub brajele ei §i o ridica in sus spre el.
Era attt de micujci, u§oara §i fragila, ca un fulg. Trebuia
cu orice prej sa-i opreasca vorbele §i, Tn afara de a-i
acoperi gura cu palma, nu mai §tia cum ar putea s-o
faca sa taca. A§a ca o saruta. Nu era un sarut pasional,
nici macar un s§rut adevarat, era doar un sarut de
circumstanja: greoi, cu gurile Tnchise, fara afectiune.
Brusc se desprinse, TntorcTndu-se sfidator spre Ro­
wena.
- Ei §i acum, nu crezi c§...
Dar chipul i se acoperi de Olmlre, T§i Tnghiji cuvintele
privind la femeia pe care o finea strins Tn braje. Ea
ramasese lipita de el. Picioarele nu-i mai atingeau
podeaua, iar trupul Ti era moale ca al unei papu§i de
cTrpa. N privea cu ochii larg deschifi §i Tncremeniji de
surpriza.
PreJ de un minut, timpul se opri, pentru Cole. Nu
Tntelegea ce se TntTmplase, dar sarutul pe care-1 Tm-
parjise cu aceasta femeie, daca putea fi numit sarut,
acel gest era diferit de oricare alt sarut pe care-1 expe-
rimentase. Sarutase ^ute de femei Tn viata lui. De fapt,
chiar Ti placea sa sarute §i n-a ratat nici o ocazie care i
se oferise, fie ca era cTrciuma, sau Tn spatele bisericii.
Dar acest sarut era ceva deosebit.
Ca §i cTnd Rowena n-ar fi fost acolo, ca §i cTnd el §i
 351

femeia pe care o Jinea Tn braje ar fi fost singurii oameni

pe pamTnt, el se Tntoarse din nou spre ea §i o saruta cu
adevarat.
0 trase mai aproape de el §i simji imediat ca nu era
a§a de uscata cum crezuse. Dimpotriva, avea rotunjimi
TncTntatoare, iar statura ei mica Tl fermeca. Era atTt de
micuta, TncTt ar fi putut s-o acopere cu totul cu trupul
sau, daca nu i-ar fi fost teama ca o pulverizeaza Tn
interiorul brajelor lui. ✓
O sSruta TntTi delicat, abia gustTndu-i prospejimea,
puritatea. In mintea lui, nu era nici o Tndoiala ca era
primul barbat care o atinsese, care o strTngea Tn braje,
care T§i lipise buzele de ale ei. I§i aminti eft de ostila §i
de arjagoasa fusese la prima lor TntTlnire. Ii era cu nepu-
tinja sa recunoasca Tn femeia bITnda pe care o Jinea
acum Tn braje, pe cea de atunci. I se daruia Tntr-un fel,
Tn care nici o alta femeie n-o mai facuse. In sarutul ei
era ceva greu de definit, ceva ce el nu simjise pTna
atunci. Daca n-ar fi cunoscut-o destul de bine, ar fi
putut crede ca e dragoste. Dar nu era posibil. Intre ei,
nu era nimic.
MTna bolnava Tl durea, dar n-o mai simjea, O cu-
prinse cu ambele braje, apoi folosindu-§i mTna stTnga, Ti
Tntoarse capul pentru a-i simji mai bine buzele. Ii saruta
cu tandreje buza de sus, convins fiind, ca niciodata nu
gustase ceva mai dulce.
Au trecut cTteva minute, pTna cTnd a auzit vocea Ro­
wenei. JudecTnd dupa tonul ei, trecuse cam multi§or,
de cTnd Tncerca sa-§i faca simjita prezenja.
Revenindu-§i cu greu, el se Tntoarse spre Rowena,
vazTnd-o ca prin ceaj§, parca era la mare distanja. Inca
o mai Jinea pe Dorie, strTns Tn braje. Nu-i venea sa dea
drumul acelui trup u§or, mladios. Pa ITnga asta, ea era
352

atit de moale, incTt s-ar fi prabu§it, daca o lasa din

braje.
- Doamne, Dumnezeule, spuse Rowena, cu vocea
gttuita de emojie. Ma gtndeam sa arunc o galeata
cu apa rece pe voi. Incerca sa glumeasca, dar nu se
amuza nimeni, caci avea In faja ei doi oameni foarte
tulburaji.
- Da, eh, eu... Tncepu Cole, btlbtindu-se ca un
§colar. Trupul din brajele lui tncepu sa prinda substanja
§i t§i dadu seama ca domni§oara Latham ?§i pusese
palmele pe umerii lui §i tl tmpingea destul de tare.
- Domnule Hunter, Ti spunea, tn timp ce tncerca sa-l
tndeparteze, te rog, da-mi drumul.
Ctnd mintea lui Cole tncepu sa funcjioneze se simji
foarte jenat.
- Da, sigur... zise el, apoi ti dadu drumul domni-
§oarei Latham, ca §i ctnd facuse ceva interzis. Aceasta
cazu pe spate, pe canapea, cu un zgomot surd. Nu se
apleca s-o ajute. De fapt, abia se abjinea sa n- o ia din
nou tn braje.
- Vad ca va iubiji, spuse Rowena. N-am §tiut ca
asta-i situajia. Dorie, cum ai putut sa-mi ascunzi acest
lucru? De ce nu mi-ai spus? M- ai lasat sa cred ca
domnul Hunter n-a avut nici un alt motiv sa te salveze
din mtna tilharilor, dectt ca avea con§tiinJa, ca era
altruist, ca era...
- Un nebun, spuse Cole tncerctnd sa-§i revina. t§i
trecu mtna peste ochi, arunctnd pe furi§ o privire spre
domni§oara Latham, care era la fel de naucita, ca §i el.
Daca lui, un barbat cu experienja, nu i se mai tnttm-
plase a§a ceva, ei, tn mod sigur nu i se tnttmplase.
- §tiji ce cred ca ar trebui sa faceji voi doi? ti tntreba
Rowena cu vocea cuiva care n-a tnttlnit niciodata vreun
 353

obstacol. Cred ca ar trebui sa va cSsatoriJi chiar acum.

tn clipa asta.
Dorie Tncepuse sa-§i revina.
- Rowena, dar este ridicol! Domnul Hunter...
- Da, se trezi Cole spunTnd. Ar fi grozav.
Rowena le vorbea, strabatTnd camera cu pa§i mari.
Nici nu observa ultima remarca a surorii sale.
- Mergem chiar acum la biserica §i...
- Nu! Dorie aproape ca Jipa, iar cei doi se Tntoarsera
brusc s-o priveasca. Statea Tn picioare, cu pumnii
strTn§i.
- Dorie, glezna ta!
- Rowena, n-am nimic la glezna, decTt o vTnataie.
Pentru o vTnataie nu se sta Tn pat. Se Tntoarse catre
Cole, tmi cer scuze, domnule Hunter, pentru sora mea.
Ei Ti place sa faca ordine Tn viaja altora §i, cum aici
n-are nici copiii, nici sojul, m-a gasit pe mine, iar acum
§i pe dumneata. Ea T§i Tndrepta spatele §i Tl privi mlndra.
E drept ca noi doi am vorbit despre... despre anumite
lucruri, dar asta era acum cTteva zile. Acum, treburile
s-au schimbat.
- Ce s-a schimbat? Tntreba el sec.
BineTnJeles, totul era la fel. De fapt, era foarte real §i
din ce Tn ce mai clar. Rowena venise Tn Texas s-o ma-
rite pe nesuferita ei surioara §i-§i pusese Tn gTnd sa fa c i
tot posibilul, pentru aceasta. Ori o marita pe Dorie cu
un barbat chel §i Tn vTrst§, ori cu un pistolar, pentru ea,
era indiferent.
- Rowena, spuse Dorie Tncet. Poji sa ne la§i pujin
singuri? Trebuie sa vorbesc ceva cu domnul Hunter.
Rowena Tncepu sa rTda, Tntr-un fel pe care Cole Tl
gasi vulgar.
- Nu sTnt sigura ca ar trebui sa va las singuri, pa-
354

sarele Tndragostite. Cei pujin pina la nunta!

Cole avea prea multa experienja, pentru a putea fi
dat gata de o femeie in acest fel, ca §i cind ar fi fost
olog §i ar fi avut nevoie de Tnsojitor. A§a ca Ti arunca o
privire semnificativa, privire care pe mulji barbaji ti facea
sa priceapa ca nu e de glumit cu el.
- Eu... ei, cred ca am sa a§tept afara, spuse Ro­
wena, parasind camera in mare graba.
_ Cind se convinse ca Rowena era dincblo de u§a,
Dorie Tncepu sa vorbeasca.
- Domnule Hunter, acum citeva zile, am fost nebuna
sa-Ji vorbesc Tn cel mod. Eram singura in Latham §i
cred c§ ma cuprinsese panica, la primirea scrisorii de la
sora mea, prin care ma anunja ca are de gind sa vina
Tn America §i, apoi Tn Texas, ca „sa ma capatuiasca",
dupa cum se exprima. CTnd T§i pune ea ceva Tn gTnd,
nu-i sta nimic Tn cale. Imi mai scria ca fusese sigura ca,
dupa moartea tatalui meu, ma voi Tngropa Tn carjile
mete, fara sa vad pe nimeni, cTt despre casatorie, ce sa
mai vorbiml Rowena a considerat Tntotdeauna ca tot
ce-i place ei trebuie sa placa §i altora. Ea e fericita ca
femeie maritata, a§a ca §i eu ar trebui sa fiu.
- Doar prin casatorie, poji avea cei §ase copii, pe
care Ji-i dorefti.
- Da, sigur, numai ca la vTrsta mea, aproape treizeci
de ani, sTnt cam batrlna sa-mi mai Tntemeiez o familie.
- Deci avea dreptate sora ta ca Ji-ai propus sa-Ji
Tngropi viaja. In timp ce vorbea, el o privea insistent. Ii
era greu sa recunoasca In persoana din faja lui pe cea
care Ii stlrnise senzajiile puternice de adineauri. Ea pa­
rea Tmpietrita, dar sufletul Ii era altul. Cole se surprinse
zlmbind. Ar trebui probabil s-o viziteze mai des pe Nina.
Numai ca acum, Tn comparajie cu puritatea domni§oa-
 355

rei Latham, cuno§tinJa lui cu Nina, felul ei plicticos de a

fi, faptul ca vorbea cind nu trebuie, toate astea i se
pareau mizerabile.
- Nu e treaba ta, sau a surorii mele, ce fac eu cu
viata mea, spuse brusc Dorie.
Cole recunoscu ca avea dreptate. Mai §tia ca ar
trebui sa piece, f§ra sa se mai uite Tnapoi. Dar, dupa tot
ce a facut, ce ar urma? N-ar fi trebuit sa piece de
acasa, la doisprezece ani, n-ar fi trebuit sa traga cu
arma. Daca n-ar fi Tncercat sa salveze aceasta femeie
uscativa din mTinile hojilor de la banca, el n-ar fi fost
acum aici, n-ar fi sarutat-o, nu s-ar fi simtit ca acum.
§i mai era ceva. Aceasta femeie avea un mod de a fi
care-1 intriga. Probabil ca-si petrecuse prea mult viaja,
alaturi de femei de proasta calitate. Poate ca toate fe­
meile „bune“ erau ca ea, daca le-ar fi cunoscut. Dar se
Tndoia. Poate c§ problema era ca ea Tl provocase, iar el
nu era capabil sa Tntoarca spatele unei provocari. Era
suficient sa-i spun§ cineva „Cole, nu vei fi niciodata Tn
stare sa faci asta“, §i i se zbTrlea parul de pe spinare §i
de pe git. §tia sigur ca trebuia sS faca exact ceea ce
provocatorul Ti spusese ca nu e Tn stare.
Domni§oara Latham parea ca-i cite§te gTndurile.
Parea sa Tnjeleaga ca el Tncepuse sa creada ca voia
aceasta casatorie. Ea respira adTnc §i, dupa ce se
relaxa, Tl privi foarte calma, privire care-1 facu pe Cole sa
realizeze ca era chiar mai dragala§a decTt crezuse la
Tnceput.
- E foarte onest din partea ta, dar acum trebuie sa-Ji
cer sa fii rezonabil. In lumina celor TntTmplate, ar trebui
s§ Tnjelegi ca noi doi nu putem pretinde ca sTntem
logodiji. Nu e posibil.
Avea ceva, femeia asta, care-1 facea sa amejeasca.
356

N-avea habar despre ce vorbea ea. Tot ce §tia era ca

tare ar mai fi vrut s-o sarute din nou. Oare ceea ce se
petrecuse Tntre ei fusese o §ansa? Ceva ce se poate
tnttmpla doar o singura data?
- De ce nu e posibil? De ce?
- Atracjia unuia faja de celalalt a schimbat tot. Nu
mi-am imaginat ca tntre noi doi ar putea exista vreun
magnetism. Eu nu stnt atrasa de barbajii care sint ni§te
criminali. Poji sa fii sigur ca tot ceea ce eu... noi am
simjit m-a §ocat §i pe mine, la fel de mult, ca pe tine.
AvTnd tn vedere aceasta atracjie, eu consider ca nu e
posibil, sub nici un motiv, sa mai fim tmpreuna. Urmarile
probabile stnt mult prea tngrozitoare, ca sa ma pot
gtndi la ele.
Cole privi lung la paharul de whisky de pe masa.
Din pacate era gol. Simjea o nevoie disperata, tn acel
moment, de bautura. Oare despre ce naiba vorbea
aceasta femeie? Care urmari?
Ea tl privea foarte lini§tita.
- Domnule Hunter, consider ca totul a fost o gre-
sala. Gre§ala mea. Ji-am spus ca eram panicata de
vestea sosirii iminente a surorii mele. Am nascocit atun­
ci o schema, care s-a dovedit foarte naiva. Imi pare rau
ca am generat toate acestea §i a§ vrea sa le pun capat.
- Care urmari? repeta el, straduindu-se sa tnjeleaga
despre ce vorbise ea, De obicei, le tnjelegea pe femei;
a§a cum de obicei tnjelegea limba engleza.
Ea ofta, caci era nevoita sa explice un lucru attt de
simplu.
- Ctnd ne-am... oh, sarutat, tntre noi a existat o
foarte mare atracjie. La care nu m-af fi a§teptat. N-am
simjit-o tn ziua ctnd te-am tnttlnit tn camera ta. Daca te
casatore§ti fictiv cu un barbat faja de care nu simji o
 357

atracjie, nu e nici o problema. Dar o casatorie falsa cu

cineva care vrea sa... sa...
Citi pe chipul lui frumos ca tot n-a tnjeles, §i atunci
continua:
- Copiii, domnule Hunter, copiii, spuse ea brusc. Se
strimba. Probabil pentru unul ca tine e greu de tnjeles
ca... ca drepturile maritale, ca sa le spun a§a nu stnt
exercitate de placere. Ceea ce fac un barbat §i o femeie
conduce la procrearea copiilor. Bazata pe senzajiile
pe care le-am avut amtndoi Tn timpul acelui unic sarut,
cred ca daca ne-am petrece un timp mai tndelungat
tmpreuna, am... am, ei bine, am sftr§i-o tn pat §i, mi-e
teama sa am un copil cu tine. Nu-mi pot imagina un
tata mai rau dectt tine, asta e, daca ai sta prin apro-
piere, ceea ce ma Tndoiesc. In orice caz, nu vreau sa
cresc singura un copil, dar §i mai pujin vreau ca prun-
cul meu sa aiba un tata care nu §tie aitceva dectt sa
puna pu§ca la ochi.
Cole se holba la ea, era tot ce putea face tn acel
moment.
- Mai exista vreun strop de whisky pe aici? tntreba
el ragu§it. A§tepta apoi ca ea sa-i tntinda sticla. Spre
deosebire de sora ei, care-i turnase bautura grajios
tntr-un pahar, ea ti tntinse toata sticla, avtnd pe chip
expresia unei profesoare, care se putea traduce cam
a§a: ..Pricepi ce vreau sa spun?“
De§i nu-i venea u§or, Cole puse sticla jos, apoi se
a§eza §i el greoi, pe un scaun privind-o pe Dorie. E clar
ca nu era o fricoasa. Nu-i spusese ca-l ura§te §i nici nu
negase ca vrea sa se culce cu el. Dimpotriva, ti martu-
risise ca nimic nu i-ar placea mai mult dectt sa faca
dragoste cu el, dar daca o faceau, ar fi putut avea un
copil, iar el ar deveni cel mai nefericit tata. Din cite t§i
358

amintea, nimeni nu mai formulase pina atunci posibi-

litatea ca el sa devina tata. In cel mai rau caz, era
considerat cel mai rapid tragator, mediator §i, din timp
in timp, amant. Niciodata Inca nu fusese privit ca posibil
tata al unui copil care nu exista Inca.
Poate ca imbatrinise. Nu era un fel normal de a fi,
pentru o femeie. I§i amintea de femei care, dupa primii
doi nasturi descheiaji la bluza, incetau sa mai gin-
deasca. Dupa ce saruta o femeie §i-i strabatea pe amin-
doi un curent ca un fulger, asemanator celui simjit cu
citeva minute in urma, nici unul din ei nu mai era in
stare sa gindeasca in urmatoarele doua ore. Era in-
confortabil. Fara ginduri. Pasiune. Pasiune de moda
veche.
Nu insa cu searbada; micuja domni§oara Latham.
Cu ea nu exista pericolul lipsei de control. Se dadea
inapoi din faja pasiunii §i spunea ca §i-o dorefte, dar
fara consecinje.
Era desigur, foarte cerebrala. Singura femeie cere-
brala pe care o cunoscuse, nu era insetata, nu curgea
foe in venele ei. Dar Dorie era. El o simjise. Cu toate
acestea, era capabila sa se controleze.
- Domnule Hunter, te simti bine?
Nu, ar fi vrut el sa spuna. Nu se simjea bine. Se
simjea bine pina sa o intilneasca pe aceasta femeie.
Acum insa incepuse sa se indoiaSca de tot. Era nece-
sar sa se incurajeze singur ca viaja nu-i fusese o irosire
inutila. Se simjea aerian. Nu voise casS. Niciodata nu
avusese. Nu pentru ca nu §i-ar fi dorit-o, ci pentru ca o
casa insemna sa se stabileasca intr-un loc. Nu se gin-
dise niciodata ca ar fi fost un tata mai rau decit oricare
alt barbat, daca ar fi facut un copil. De fapt, ii placea s i
creada ca are pujine lucruri de spus unui copil. §i, in
 359

nici un caz, despre arme. Nu era prea §colit §i ti placea

sa treaca mai repede peste acest capitol.
Imediat, deveni foarte important pentru el, sa o faca
sa tnjeleaga ca era ceva mai mult dectt un pistolar. §i
un erou. Se simjea magulit, ctnd era numit erou. Ctnd
ea ti spusese tnsa, „erou“, suna mai degraba o per-
soana fara judecata, care nu se gtndea la consecinjele
viitoare ale acjiunilor sale.
- Oare cum am sa rezist, ptna mi se vindeca
brajul?
Ea tl privi uimita.
- N-am idee. Vrei bani? Vreau sa spun ca e vina
mea, ca tu... Ei, de fapt nu e numai vina mea, dar
tntr-un fel, ma simt responsabila pentru ca ai fost ranit.
Poji sa-Ji dau o polija.
- Nu vreu mila ta. Vreau o slujba. Ea ztmbi palid,
un ztmbet §ters, singurul de cafe era capabila, se
gtndi el.
- Cu prima ocazie ctnd voi vrea sa ucid pe cineva,
s i fii sigur ca pe tine te voi angaja.
Cole trebuia sa recunoasca faptul ca femeia ti in-
trase pe sub piele, a§a cum nu reu§ise nici o alta ptna
atunci.
- Eu nu ucid oameni, spuse el brusc.
- Sigur ca nu, cu un braj tn starea de acum. Gura i
se strtnse tntr-o linie subjire. Domnule Hunter, am vorbit
despre viitorul tau, acum ctteva zile, tnainte de a se fi
tnttmplat toate astea §i atunci viitorul nu te tngrijora attt.
Chiar tncercam sa te avertizez ca Ji s-ar putea tnttmpla
ceva de genul asta.
Oare de ce se simjea ca atunci ctnd ti vorbea
maica-sa? Ea avea obiceiul sa zica: „Ti-am spus ca s-ar
putea tnttmpla, dar n-ai vrut sa ma asculji. Trebuia sa
360

faci ca tine. Nu asculji niciodata, pe nimeni".

Cole t§i trecu palma peste ochi. Daca ar fi ucis pe
cineva, atunci, pe aceasta femeie ar fi ucis-o! Dar nu.
Exista ceva §i mai rau, dectt s-o ucida, iar el se hotart
sa-i faca o demonstrate.
- Domni§oara Latham, mt-ai oferit o slujba. Ji-o ac­
cept.
Era rtndul ei sa se a§eze.
- Nu, §opti ea, e o gre§eala.
El simji cum tncepe sa-§i recapete puterile.
- Domni§oara Latham, spune-mi, cum tji petreci tim-
pul? •
- Poftim?
- Timpul. Cum t§i petreci timpul, ctnd e§ti acasa, la
Latham? Nu te vad lucrtnd pamtntul ca o Jaranca. Nu te
vad organiztnd petreceri §i ceaiuri tn gradina. Ce faci tu
tn acel ora§, de ctnd te-a parasit tatal tau?
Era rtndul ei sa-l priveasca surprinsa.
- Vad ca §i tu ai facut ceva investigajii.
Pe toji zeii! La un asemenea compliment facut de
aceasta mica uscatura, simji ca-l tree caldurile. Trebuia
sa-§i vina tn fire, a§a ca o lasa sa continue.
- Stnt latifundiar spuse ea, apoi facu o pauza. Cole
ti putea observa emojia pe figura. Deci nu era un
jucStor chiar attt de bun de pocher.
- Tata mi-a I5sat mie ora§ul Latham, c§ci Rowena
are un soj bogat. Facu o pauza. Tata nu credea cS-mi
voi gasi vreodata un soj, fie el bogat, sau sarac, a§a
ca mi-a lasat un suport material destul de modest.
Oricum, Latham este un ora§ mic, care n-ar exista daca
n- ar fi calea ferata. Cele ctteva magazine §i case, stnt
ale mele.
- E§ti perceptor? t§i dadu seama ca e o josnicie din
 ____________________________361
a a — ^ - S S - S 5 H B B B S = S ^ = B B B S H B a e ^ ^ ^ ^ = B B B 5 S B —S H B H H S l

partea lui, dar voia sa o faca sa se simta neinsemnata,

a§a cum §i e i Tl facuse nedemn.
- §i reparator de acoperi§uri §i ascultator de motive,
de ce au TntTrziat dirile, §i, cam totul Tn acel ora§. Daci-mi
permiji sa-Ji dau un sfat, domnule Hunter, daca i|i ofe ri
cineva un ora§, s i nu-l iei!
El izbucni Tn rTs.
- Am s i Jin minte. Nu mi-a dat nimeni pTni acum
acest sfat. Privi o clipa spre ea, a§a cum stitea acolo,
cu mTinile adunate Tn poala. Am impresia ca ai nevoie
de un barbat din mai multe motive, decTt acela de a o
face pe sora ta sa te lase Tn pace.
- A§a este, zise ea, privindu-l ca §i cind i-ar fi spus
ca nu e prea istej. §tiu asta. Imi doresc foarte mult un
soj. Imi doresc sa am un barbat care sa ma scuteasci
de administrarea ora§ului Latham. Tatal meu era omul
care nu perm itea n im in u i sa stea degeaba. Era
un...Parea ci-§i c a u ti cuvTntuI potrivit.
- Un tiran?
- Exact, spuse ea, privindu-l cu ochi scTnteietori,
aproape prieteno§i. Era un tiran Tngrozitor. II iubeam,
dar eram Tn acela§i timp terorizata de el, ca §i ceilalji.
BineTnJeles, cu excepjia Rowenei. Dar asta e alta
poveste. Tata spunea ca nici una din fiicele lui nu are
tarie de caracter, c i sTnt prea bITnde, dar c i, pTna la
u rm i, eu nu mk voi m irita, ca Rowena, ca s i dau
ora§ul pe mina unui tic ilo s , care vrea doar banii
mei.
- De ce nu? Tntrebi Cole, §tiind c i era o Tntrebare
ridicola.
- Tata spunea c i sTnt mult prea cerebrala, ca s i ma
marit cu un ticilos. Spunea c i ar trebui sa m i m irit cu
un birbat cu mintea s in ito a s i §i foarte judicios.
362

- §i atunci de ce nu te mariji cu ri§nija de piper? nu

se putu el abjine.
- Alfred n-ar fi avut habar cum sa fie dur cu chiriafii.
Am Tncercat sa-i explic Rowenei ca Alfred munce§te
acum din greu pentru ca n-are Tncotro. Daca ar avea
banii mei, el n-ar mai mi§ca un deget. Sub mveli§ul
de om harnic, se ascunde un barbat foarte delasator.
Vreau sa gasesc un om care sa munceasca, unul care
sa se lupte cu chiria§ii tatalui meu, in timp ce eu sa stau
acasa.
- Ji-ai planuit viaja, pina in cele mai mici amanunte.
- Desigur. Daca nu te planifici, Tji treci viaja plutind
in deriva. Asta merge la tinereje, dar nu sTntem ve§nic
tineri.
Cole se foi pe scaun.
- Daca nu te deranjeaza, a§ vrea sa te Tntreb ceva
personal. Nu-i a§tepta permisiunea. Ai facut ceva care
sa nu fi fost cerebral?
Ea nu §ovai.
- l-am cerut unui pistolar sa se casatoreasca cu
mine.
Cole tresSri speriat. Pentru o clipa, nu mai spuse
nimic. Cauta Tn ftindul buzunarului §i gasi o Jigara Tn foi,
dar era imposibil sa o Jina §i sa o aprinda, cu o singura
mTna. Poate era vanitos, dar era obifnuit ca femeile sa-i
acorde atenjie. Oricare alta femeie din lumea asta, fiind
Tn camera cu el, ar fi zburat sa-l ajute sa-§i aprinda
Jigara. Domni§oara Latham Tnsa Tl urmarea nemi§cata,
fara sa-i ofere ceva. Enervat arunca Jigara neaprinsa,
pe masuja de ITnga scaun.
- Ai dreptate, domni§oara Latham. Ai dreptate Tn
toate. incep sa simt cum zilele mele de uciga§ cu singe
rece se apropie de sfir§it. El ezita, dTndu-i timp sa-l
 363

contrazica, dar ea tacu. Oare de ce nu facem noi doi o

intelegere? Eu te ajut pe tine, tu, pe mine.
- Ce vrei sa spui?
- Acum citeva zile ai venit la mine, pentru ca voiai
s-o faci pe sora ta sa creada ca ai deja un sot §i astfel
sa te lase in pace sa-ti vezi de... cercetarile tale, parca
asa le-ai spus.
A§tepta ca ea sa-l aprobe.
- Voiai sa-Ji termini cercetarile pentru gasirea unui
sot potrivit, un barbat care sa te ajute sa stringi chiriile,
sa Jina piept vaicarelilor chiria§ilor §i sa fie un tata tan-
dru pentru copiii tai. E corect?
- Da.
- Eu, am nevoie sa locuiesc undeva, timp de citeva
luni, pina mi se vindeca brajul. De asemenea ar putea fi
interesant sa Tncepem o afacere.
- Inteleg. Dar avind ir\proprietate un oras, e greu de
facut o afacere.
- Poate a§ putea incorca sa deschid o circiuma. §i,
cind toate astea vor lua sfirsit, a§ putea sa-mi cumpar
un teren §i sa ma stabilesc.
- Nu cred c-o sa mearga.
- De ce nu? intreba el.
- Pentru ca... §tii tu. Nu cred ca vom reufi sa stam
prea mult timp.
Cole nu-§i putea crede urechilor. Poate datorita
concepjiilor sale, nu alergase niciodata pina atunci du­
pa femei. Ele veneau intotdeauna la el. Desigur pretin-
deau ca intilnirile cu el erau intimplatoare, desi nu erau.
El nu facea aitceva decit intra in ora§ si in citeva ore
mai multe fetite dragalase se postau acolo unde puteau
fi v§zute de el. Iar acum, iat-o pe aceasta femeie piper-
nicita, care recunoscuse ca n-o voia nici un b§rbat, cu
exceptia unui bondoc, chel, cu pete pe cap, si acesta
364

probabil, doar pentru banii ei, tocmai ea, afirma ca el,

el, Coleman Hunter, n-ar fi In stare sa se stapineasca
daca sta prea mult timp In preajma ei.
- Crede-ma, domni§oara Latham, spuse el cu un
sarcasm mu§cator, reu?esc sa-mi pastrez controlul
„Ghiar daca ar trebui sa vizitez bordelul de §apte ori pe
saptamina", se gindi eh Aceasta femeie era prea de tot!
Insinulnd ca §i-ar pierde stapinirea de sine, in preajma
ei, era mai mult decit putea el suporta. Voia cu orice
prej sa-i demonstreze, cit II judecase de gre§it.
- A§a cum o §tiu eu pe Rowena, ea nu va parasi
Texas-ul, pina nu ne va vedea casatoriti, continua ea
pe nea§teptate, gindurile lui Cole. Daca falsa noastra
logodna va dura patru ani, ea va sta aici §i va a§tepta
patru ani. Sora mea poate parea blinda §i dulce, dar
este din ojel pe dinauntru.
- Oare cum putea tatal vostru sa creada ca fetele lui
sint bllnde? murmura Cole.
Cole §tia ca in ochii domni§oarei Latham cuno§tin-
Jele §i deprinderile lui nu faceau doi bani. Viaja II in-
vatase insa sa ia decizii rapide. Poate §i cuvintele ei,
poate §i faptul ca era JinJa§, poate amindoua II faceau
sa vada astfel lucrurile. Lasind la o parte banii, oare cu
ce se va ocupa, pina i se va vindeca brajul?
Ea nu-§i ingaduia sa doreasca sa-§i duca pina la
capat originala propunere, dar Cole observase, cind
ochii au tradat-o, ca se simjea vinovata, cind venise
vorba de brajul lui. Cole nu simjise niciodati aitceva
decit blindeje faja de femei, dar aceasta II stirnise. Se
hotari rapid ca trebuie sa uzeze de tot ceea ce in-
cepuse sa cunoasca in legatura cu ea. Daca o credea
pe Rowena un tiran, atunci inseamna ca nu-l vazuse
niciodata pe Cole Hunter, in acjiune!
________________ _____________ . . - .... — ..................................

- E-n ordine, domni§oara Latham, din moment ce

nu ai nici un motiv sa te simti responsabila pentru ce mi
s-a intimplat, inseamna ca, exceptind ceea ce mi-ai pla-
tit acum citeva zile, toji banii pe care ii am sint doi dolari
§i douazeci §i cinci de cenji. §i chiar acesta era ade-
varul, dar el fusese altadata in situajii §i mai proaste.
Gasea, totu§i intotdeauna pe cineva care sa mizeze pe
el, la jocul de pocher. §i cum era norocos, ci§tiga sufi-
cient cit sa traiasca. Dar nu trebuia sa §tie ea, toate
astea.
- Dupa parerea mea, imi e§ti datoare.
- M-am oferit sa-Ji platesc.
- §i Ji-am spus ca nu vreau mila. Vreau sa invaj o
meserie. (Cam tot atit de mult cum dorea ciuma bu-
bonica.) Nu-§i putea imagina cum i-ar sta ca negustor,
chiar daca in magazin s-ar fi vindut bere. Datorita Jie,
am desdoperit posibilitatea de a invaja ceva care sa-mi
foloseasca peste cijiva ani. Pentru prima data, mi-am
dat seama ca modul meu de viaja ma conduce la
degradare §i moarte. Am intrezarit posibilitatea de a
deveni un om respectabil. Am vazut Calea de a deveni
mai bun, de a duce o viaja ca lumea. E prima data cind
mi s-a oferit o asemenea §ansa §i, contrar parerilor tale
despre mine, nu sint nebun. Domni§oara Latham, vreau
sa profit de acest prilej.
Cole se gindi ca §i-a ratat cariera. Poate ar fi putut fi
predicator sau vinzator de piei de §arpe, sau senator.
Ei, §i cum era umflat de ifose ca un baton, se gindi ca
ar fi putut fi chiar pre§edinte, mai inainte ca ea sa poata
spune o vorba, el continua, ducindu-§i gindul pina la
capat:
- Vreau sa te intreb ceva. Ciji barbaji te-au sarutat?
Ea se holba la el.
366 ^

- D... Doar tu.

- A§a am banuit §i eu. Se pare ca Tntelegi ca exista
ceva special Tntre noi, ceva aparte. Te asigur ca nu e
a§a. Experienja pe care am trSit-o noi e aceea§i pentru
toti barbajii §i femeile care se sarut§. Daca te-ai fi saru-
tat cu domnul Piper al tau, ai fi simjit acela§i lucru. Ea
Tncerca sa-§i ascunda dezamagirea. Dar se citea pe
faja ei, iar privirea pe care o avea aproape ca l-a deter-
minat sa-§i retraga minciuna. Dar n-a facut-o. Ai im­
presia ca daca vom sta mai mult timp Tmpreuna, nu voi
mai fi Tn stare sa ma stapTnesc §i voi muri, daca nu fac
dragoste cu tine. Nimic nu e mai departe de adevar ca
acest gTnd.
El continua, nelasTnd-o sa scoata un cuvTnt:
- Domni§oara Latham, T§i ofer o propunere de
afaceri: marita-te cu mine pentru §ase luni §i lasa-ma
sa-Ji conduc ora§ul Tn acest timp. La sfTr§itul celor §ase
luni, daca am muncit satisfacator, vreau sa-mi dai cinci
mii de dolari. Va fi riscul viejii mele.
- N-ar fi mult mai simplu, sa te angajez ca res-
ponsabil la strTngerea dSrilor?
Al naibii sa fie! Aceasta femeie avea un fel dezar-
mant de a vedea adevarul gol, goluj! El zTmbi u§or.
- Tn afara de cazul cTnd, fiind mai mult decTt un
responsabil cu strinsul birului, sora ta, §i-ar vedea de
drum. El T§i arcui o sprTnceana. Poate voi fi invitat la
nunta ta cu Alfred. II vor Tnsoji §i copiii? Apropo, ce
vTrsta au copiii lui?
- Baiejii lui au douazeci §i cinci, douazeci §i trei §i
douazeci de ani, spuse ea.
Pentru un moment, Cole ramase atit de uluit de
aceasta informajie, TncTt nu mai scoase un cuvTnt.
- Nu sTnt chiar bebelu§i, nu-i a§a? spuse* el Tncet,
 367

gindindu-se ca aceasta femeie micuja nu era deloc

ceea ce parea la prima vedere. Cind s-au TntTlnit prima
data, a crezut ca ea nu are nevoie de nimeni; i se parea
capabila sa-§i poarte singura de grija §i unei jumataji
din populatia globului, de deasupra. Acum abia, Tnce­
puse el sa aiba un tablou clar al motivelor care au
Tmpins-o sa ceara Tn casatorie un pistolar.
Pe de o parte, Cole §tia ca are sTnge de „erou“ Tn el,
Tncepuse sa urasca acest cuvTnt, a§a ca se simjea oa-
recum protectorul ei. Sora-sa Tncerca s-o marite cu un
barbat puturos, care avea trei baieji mari. Fara Tndoiala
ca s-ar fi mutat toji patru Tn casa ei, i-ar fi luat orasul §i
i-ar fi cheltuit banii.
Cole obosise sa vorbeasca, sa argumenteze. Apoa-
pe brusc, simji un val de simpatie pentru Rowena. Nu
era de mirare sa-i era teama sa-§i lase sora lipsita de
aparare, singura, Tntr-o casa atit de mare, la cheremul
oricarui cautator de aur din Jara. Nu era de mirare ca
Tncerca s-o forjeze sa se marite cu un barbat, care ar fi
putut s-o protejeze. Gre§eala Rowenei era ca socotise
ca un barbat Tn virsta, cu trei baiefi mari, era potrivit
pentru aceasta treaba.
- Te vei marita cu mine, Tnjelegi? Dupa aceea, poji
sa mituie§ti un judecator, ca sa anuleze casatoria, daca
vrei, dar acum avem nevoie unul de altul. Tu ai nevoie
sa fii protejata de bine intenjionata ta sora, iar eu am
nevoie de un loc unde sa-mi atTm palaria, pTna ma Tnsa-
nato§esc. tn timp ce-§i Tncheia discursul, el T§i Tncle§ta
mTinile pe brajele ei §i o salta de la podea. Erau acum
nas, Tn nas. §i sa nu mai sco'Ji o vorba despre copii,
sau despre faptul ca a§ fi un criminal, orj despre orice
aitceva. Voi face ordine Tn acel ora§ al tau. Se pare ca
chiriafii au dus-o bine cu tine, la plata cu TntTrziere a
368

cotelor.
- Ai de gind sa-i ?mpu§ti? Tntreba ea, cu sufletul la
gura. Oare Jinea morJi§ sa-l Tnfrunte sau o facea fara sa
se gTndeasca?
- Poftim, spuse el, cu vocea plina de mTnie, Tn timp
ce Tncepuse sa-§i descarce pistolul prins la briu. tl jigni-
se prea tare. De fapt, durerea Ti sageta brajul §i simji
cum rana Tncepu sa-i sTngereze, Tn timp ce-§i smulgea
arma. Putea sa §i moara, Tnsa, nu s-ar fi lasat pTna nu-§i
ducea pTna la capat, gestul de bravada. Era amejit de
durere cTnd Ti Tntinse Centura, ca pe o ofranda §i numai
voinja de fier, Tl mai Jinea Tn picioare. tji dau arma mea,
zise el. N-am s-o folosesc, ca sa string datoriile Tn ora-
§ul tau §i daca voi Tncerca sa te ating Tn vreun fel, T§i
dau voie sa ma Tmpu§ti. Acum facem Tnjelegerea?
Tacuta, foarte serioasa, ea lua de la el Centura cu
arma grea. Paru ca-i trebuie mult tifftp pTna sa se ho-
tarasca. tn final, ea spuse „da“ §i asta a fost tot.
Cole nu §tia daca trebuie sa fie fericit sau speriat,
dar nu dadu voie emojiei sa se manifeste.
- E-n ordine. Mergem? Ne a§teapta sora ta.
ti oferi brajul sanatos. Dupa o scurta ezitare, ea T§i
strecura mTna mica pe sub brajul lui §i pornira amTndoi
catre u§a. Dorie purtTnd arma lui Cole Tn mTna stTnga.
Un capat al centurii se tira pe podea.
 Dorie tncerca sa stea cit mai la marginea locuiui
ei, dar ii venea greu. Autocontrolul fusese principala ei
preocupare in ultimele zile, dar acum ti era aproape
imposibil sa §i-l mai impuna. In dormitorul din vagonul
particular al Rowenei, vagon mnprumutat de la un ar­
dent admirator lipsit de sperante, Dorie statea faja in
faja cu un strain, care-i devenise soj. Cind nascocise
planul de a se casatori cu un pistolar, ideea i se paruse
stralucita. In sfir§it, i-ar fi §ocat pe toji. Ar fi socat-o pe
sora ei, care credea ca §tie totul despre Dorie; i-ar fi
§ocat pe toji locuitorii din ora§ul Latham, care rideau de
ea ca a ramas fata batrina. Aproape ca §i-ar fi dorit sa
mai traiasca §i tatal ei, sa-l poata §oca §i pe el. De§i se
indoia ca I-ar fi §ocat ceva pe Charles Latham. Dorie
putea sa-i spuna ca s-ar fi maritat cu o omida §i el nu
s-ar fi sinchisit, i-ar fi spus doar „Nu“. Chiar daca ar fi
cerut-o Tn casatorie pre§edintele Statelor Unite, tatal ei
ar fi spus „Nu“. Zicea ca-i permisese uneia din fete sa-l
paraseasca, pe cealalta Tnsa n-avea de gind s-o lase sa
piece ctt timp traia el.
Astfel, Dorie a crescut intr-o casa dominata de
un totalitarism rece, cu un tata care era mai mult
mo§ier decit parinte, care accepta doar parerile lui,
370

atit in casa, cit §i in afara ei, in ora§ul asupra caruia

era stapin. Singurul lucru care-1 imbuna era frumusejea
Rowenei.
Charles Latham se casatorise in mod intenjionat cu
o femeie obi§nuita, spunind ca vrea o sojie care sa-i
fie credincioasa.' Rowena a intrebat mereu daca el ii
spusese acest lucru §i mamei lor. Dar Rowena a trait
intr-o lume de vis §i dragoste. Bineinjeles ca Charles
Latham ii spusese micujei §i infrico§atei sale sojii ca s-a
casatorit cu ea pentru a-i putea face copii §i pentru ca
nu trezea interesul altui barbat. Dorie se intrebase daca
mama sa i§i dorise sa moara, dupa ce daduse naftere
celei de-a doua fiice. Fara indoiala ca auzise pina in
cele mai mici amanunte cit de dezamagit fusese sojul ei
pentru ca adusese pe lume o alta fata §i nu un baiat
care sa-i duca mai departe numele, a?a ca s-a hotarit
sa-§i incheie viata.
Mama ei nu era singura a carei viaja fusese
condusa de vointa de fier a lui Charles Latham. Dupa
moartea tatalui sau, Dorie descoperi ca nu prea §tia ce
sa faca cu libertatea. Toata viaja il avusese pe tatal ei,
care-i spunea cind sa mearga la culcare, cind sa se
scoale, cind sa manince. Viaja ei era planificata §i se
desja§ura dupa un orar facut de el,
Injelesese desigur ca viaja izolata, petrecuta aproa­
pe in compania tatalui ei, o facuse pujin... altfel.
Frumusejea incredibila a Rowenei ii daduse acesteia
posibilitatea sa aiba o viaj§ foarte asemanatoare cu a
celorlalji oameni. O femeie ca Rowena nu trebuia sa
iasa din casa pentru a intilni pe cineva; oamenii ve-
neau la ea. tn ciuda stradaniei tatalui ei de a o izola,
Rowena se afla in mijlocul oamenilor, pina cind in
final aparu Jonathan Westlake, care o lua cu el, pentru
totdeauna. ,
Pe Dorie insa n-o c§uta nimeni. Nici un tinar chipe§
 371

nu riscase sa Tnfrunte mtnia tatalui ei §i sa ciocaneasca

la u§a principals, pentru a cere s-o vada. §i chiar daca
ar fi facut-o, iar tatal ei I-ar fi refuzat, Dorie nu era destul
de frumoasa, pentru a-T face sa se razgTndeasca.
Rowena parasise ora§ul Latham, cu §ase ani in
urma; ea plecase de linga tatal ei, dar Dorie trebuia sa
ramina. Dorie trebuia sa ramTna Tn acea casa mare §i
intunecoasS, lucrind ca menajera §i secretara tatalui
sau. Trebuia sa-§i petreaca serile Tn aceea§i Tncapere
cu el, fara sa vorbeasca, fara sa vada pe altcineva. Pur
§i simplu, statea. El spunea ca-l parasisera deja doua,
din cele trei femei §i, pentru nimic in lume, n-o va lasa §i
pe a treia sa piece. A§a ca Ti permitea foarte rar lui
Dorie sa se Tndeparteze de privirile lui.
La moartea lui, Dorie simji cu greu aitceva decit
u§urare. Poate ca l-a iubit, dar el nu permitea Tn casa lui
bITndete sau dragoste. Charles Latham considera ca Tn
toate trebuie sa existe o discipline Rowena spunea
odata ca tatal lor o sarutase pe mama, doar de doua
ori Tn viaja §i aceasta demult, pe vremea cTnd ei Tnca
mai credeau ca bebelu§ii se fac prin sarut.
In toji ace§ti ani traiji alaturi de tatal sau, reprimTn-
du-§i orice ernojie, trSind cu teama de el §i de furiile lui,
Dorie se gTndea la ce ar vrea sa faca Tn momentul cTnd
va fi libera, c§ci moartea lui semnifica eliberarea ei. I§i
imagina tot felul de grozavii, cum ar fi o calatorie Tn
Jari straine. !§i imagina c§ ar deveni brusc la fel de
frumoas§ ca Rowena, provocTnd doar prin ridicarea
sprTncenelor tulburarea barbajilor Tn toata firea.
Ceea ce nu-§i imaginase Tnsa era ca va ramTne
cu povara administrarii unui Tntreg ora§. Oamenii pe
care Ti TntTlnea, chiar dac§ nu*i cunoscuse niciodata
pTnS atunci, pareau sa s-au transformat peste noapte
Tn ni§te enorme palme deschise, care cereau sS le
umple. Ea trebuia sa gaseasca bani pentru repararea
372

acoperifurilor, sa fixeze porjile, sa cureje canalele.

Pareau ca nu se mai sfir§esc treburile care trebuiau
facute.
§i, ca §i cind n-avea destule necazuri pe cap, sosi o
telegrama de la Rowena prin care aceasta i§i anunta
sosirea, in citeva zile.
Iar Rowena, dulcea, scumpa Rowena, care nu-§i
putea |ine niciodata gura, o ameninjase in mesaj ca
intenjiona, ca in timpul §ederii ei, sa-i gaseasca surorii
mai mici, un soj.
Bineinteles ca telegrafistul raspindise §tirea in tot
ora§ul, astfel ca §tiau acum vestea §i jumatate din
calatorii care treceau cu trenul prin ora§.
Dorie nu s-ar fi mirat ca intreaga populajie din San
Francisco sa §tie ca sora ei, careia ii placea sa se
amestece in treburile altora planuise sa-i gaseasca
un soj.
Dorie i§i iubea sora, dar uneori Rowena era lipsita
de elementarul bun simj. S-a gindit oare ca Dorie va fi
ingrozita cind va citi telegrama, in loc sa exclame: „Oh,
ce splendid! Sora mea ma va marita cu un barbat pe
care nu-l cunosc!'1
In timp ce Dorie i§i revenea dupa,primul §oc, fiind
nevoita sa asculte zilnic chicotelile §i ironiile chiria§ilor,
fie ei tineri sau batrini; bine intenjionata ei sora ii trimise
o alta telegrama, prin care o ruga sa-i faca placerea §i
sa nu se casatoreasca inca cu Alfred, mai inainte ca ea
sa fi sosit acolo.
Poate ca Dorie gresise pomenind de Alfred. Cam cu
doi ani in urma, inainte de moartea tatalui lor, Rowena
trimisese, din incintatorul ei cohac din Anglia, o scri-
soare, prin care comunica ca era ingrijorata in legatura
cu sora eTmai miQa. Spunea ca are de gind sa revina in
America §i sa-i gaseasca un soj. Pe Dorie o ingrozise
acesta veste pentru sa stia ca, daca tatal lor hotarise ca
 373

fiica mai mica sa nu-l paraseasca sub nici un motiv,

decizia Rowenei Ti va face viaja §i mai insuportabila,
dectt era. Dupa gafa facuta de Rowena, cam a§a gTn-
dea Dorie in legatura cu mariajul ei, tatal lor' T§i Jinea
fiica mai mica, aproape ca o ostatica. Abia dupa tre-
cerea anilor, el ti mai slabi pujin friul claustrarii. Treptat,
Dorie primi permisiunea sa se plimbe pe cimpurile din
spatele casei, a§ezTndu-se pe malul riului, in cite o
dupa-amiaza, cu o carte in mina. Tatal ei o lua cu el Tn
trasura, ctnd mergeau sa stringa chiriile. De fapt, cu
fiecare luna care trecuse, dupa plecarea Rowenei,
Dorie §i tat§l ei, deveneau tot mai apropiaji.
Nu-§i vorbeau, dar semanau din ce in ce mai pujin a
prizonier §i paznic, cum fusesera ptna atunci.
Daca Rowena t§i punea Tn aplicare planul §i se Tn-
torcea sa-l sileascS pe tatal lor sa-i dea voie lui Dorie sa
se marite, aceasta §tia ca viaja ei urma sa se trans­
forme Tnt-un adevarat iad.
Se gindea ca daca Rowena ar fi ie§it Tnvingatoare §i
i-a fi gasit un barbat minunat cu care sa se marite, ea ar
fi fost fericita. Dar gustul Rowenei in materie de barbaji
Tnclina spre boemi cu cama§i bojite, care debitau
prostii Tn genul: „ViaJa e ca o §osea pe care pujini pot
calatori". Astfel de inepjii nu aveau nici un sens pentru
Dorie, dar o faceau pe Rowena sa simta oa i se Tnmoaie
genunchii. Dorie Ti spusese Rowenei de o mie de ori ca
nu avea Tnjelepciunea sa aleaga pe cineva la fel de
puternic §i de inteljgent ca Jonathan, ca de fapt el o
asaltase, pTna cTnd Rowena, cedase din plictiseala.
Pentru a se salva de la o casatorie cu un barbat
care bea lichior §i poarta inel cu piatra roz, Dorie Tn­
cepuse sa-i scrie surorii sale ca a hotarTt sa se marite
cu un barbat din Latham. Din pacate ea nu s-a gindit
suficient de departe, Tnainte de a numi, la TntTmplare, un
barbat. Un barbat fictiv ar fi putut muri Tntr-o tragedie ,
374

romantics, iar Dorie ar fi putut purta doliu, jelindu-l.

In loc sa facS a§a, ea i-a scris Rowenei despre unul
din barbajii pe care amindoua il cuno§teau foarte bine:
Alfred Smythe. Cind i§i incepuse §irul scrisorilor, tocmai
murise §i cea de-a doua sotie a lui Alfred. Ea §i tatSI ei
au trecut in trSsurS, pe linga Alfred. Dorie il considera
cam de aceea§i virstS cu tatal ei. Alfred i§i ridica ochii
spre Dorie, ca §i cum s-ar fi intrebat daca nu cumva ea
urma sa fie numSrul trei.
De aici totul luS amploare. Spre marea ei suprizS,
Dorie constats ca are talent de romanciera. Poate pen­
tru cS nu-§i trSia viaja, ea descoperi ca poate trSi prin
pove§tile a§ternute pe hirtie. Astfel incepu sS compunS
o mare poveste de dragoste cu Alfred. §i, cu cit scria
mai mult, cu atit erau rSspunsurile Rowenei mai entu-
ziaste, a§a cS descrierile lui Dorie deveneau tot mai
inflacarate. Incepuse sa-l glorifice pe Alfred, sa poves-
teascS plina de ifose^ despre plimbarile cu el, despre cit
era el de tulburator. Ii povestise Rowenei ca Alfred pare
a fi un simplu patron de magazin. Adevarul era insS ca
era implicat in ni§te afaceri hazardate fi primejdioase.
Deoarece, pentru cuno§tinJele limitate ale lui Dorie, a fi
indraznej insemna a scapa de sub privirile tatalui o orS
intreagS, ea nu reusise niciodata sS explice cu ce se
ocupa de fapt Alfred. §i de altfel, aluziile erau cu mult
mai interesante, decit realitatea.
Cind insS Rowena obosise sa tot a§tepte anunjul
matrimonial al lui Dorie, ea ii trimise o scrisoare, prin
care o anunja ca vine in America sa aranjeze casatoria.
Atunci Dorie i se destainui cS a rupt legatura cu Alfred,
a§a cS nu era necesar ca Rowena sS vina. La rindul ei,
Rowena trimise telegrama pe care o §tia tot ora§ul, prin
care o anunja cS sose§te, ca sa-i gaseascS un alt soj
surioarei decepjionate.
DupS cel de-al doilea mesaj al Rowenei, Dorie intra
 375

in panica. Ce putea face? In felul sau, Rowena era, la

fel ca §i tatal lor, un mare tiran. Dupa toate scrisorile
pasionante pe care Dorie le trimisese surorii sale, Ro­
wena credea cu adevarat ca ea il iubea pe acel mize-
rabil care era Alfred Smythe, a§a ca nu vedea nimic rau
in faptul cfi o indemna pe Dorie sa se casatoreasca.
Dorie considera ea singurul lucru pe care-1 putea face
era sa se casatoreasca cu altcineva. Iar acest alt-
cineva trebuia sa satisfaca spiritul romantic al Ro­
wenei §i s-o faca sa creada ca Dorie s-a indragostit
nebune§te de el, fulgerator, dupa marea ei pasiune
pentru Alfred.
Dorie nu era deloc fiica tatalui sau. Cind se hotarise
sa-§i ia un soj, primul gind a fost sa-§i cumpere unul,
ca pe o noua pereche de pantofi. De fapt, §i tatal ei i§i
cumparase sojia. El se intorsese in est, citise anunjurile
din ziare, in legatura cu noile falimente ?i se imprie-
tenise cu primul barbat intilnit, care avea o fiica, destul
de urita ca sa nu-i dea bataie de cap, in legatura cu
posibilele avansuri ale unul alt barbat. Platise apoi
datoriile tatalui ei §i se casatorise cu ea.
A§a ca Dorie se gindi sa angajeze contra cost un
barbat care avea nevoie de bani. Acesta insa trebuia
sa fie suficient de romantic pentru a o determina pe
sora-sa s-o lase in pace, l-au trebuit citeva zile pentru a
intocmi o lista cu barbajii potriviti scopului ei. Print-un
noroc, ea afla ca fierarul din Latham il cuno§tea pe unul
dintre ei, un tip considerat uciga§ platit. Dar fierarul ii
spusese lui Dorie ca Hunter are inima cea mai blinda
din lume. Cole n-avea habar de asta. Era un tragator
atit de rapid, cum nu mai era altul, iar chestia cu inima
blinda era doar o gluma care circula printre adevarajii
ucigasi platiti.
Are singele fierbinte, zisese fierarul. fnsa detesta cu
adevarat sa ucida pe cineva. §i, cum Dorie voia sa-l
376

cear5 ?n casatorie, acestea erau ve§ti bune.

II gSsise Tn Abilene, dar nu era a§a cum se a§tep-
tase ea. §i ce era mai rau Ti stTrnise lui Cole o puternica
antipatie pentru ea. Dar Dorie nu se mira. Nu avusese
niciodata succes la barbaji. Nu numai pentru ca nu
avea nici un pic de experienja. Chiar ctnd Rowena mai
locuia Tnca Tn Latham, Dorie facuse cuno§tinJa cu cijiva
baieji, aproape barbaji, care o vizitau pe stralucitoarea
ei sora. §i toate TntTlpirile fusesera un dezastru.
Rowena o dascalea: „Nu trebuie sa-i spui lui
Charles Pembroke ca e inteligent ca un morcov §i gra-
Jios ca un elefant Tn papuci de balet“.
Un timp, Dorie se straduise sa-§i Jina gura, sa pri-
veasca §i sa Tnveje, dar Rowena Tncepuse s-o Tmbol-
naVeasca. Scotea atitea aah-uri §i ooh-uri Tn faja
oricarei §i fiecarei creaturi masculine, oricTt ar fi fost
acesta de stupid sau grejos. Lui Dorie nu i se parea
cinstit, iar ea, mai presus de orice, iubea cinstea.
§i cu toate acestea, Rowena se maritase, avea §i
doi copii frumo§i, iar Dorie traia singura Tntr-o casa
mare.§i sumbra §i dadea bani oamenilor. Insa nu putea
Tnjelege de ce barbajii iubeau mai mult minciunile decTt
adevarul.
CTt despre domnul Hunter, ea nu-l putea socoti
printre ace§tia. 0 facuse sa tresara, cTnd se dusese
prima data la el §i Ti spusese adevarul. Ca §i ceilalji
bSrbaJi, el parea ca-i detesta onestitatea. Dorie §tia ca
Rowena I-ar fi minjimt §i I-ar fi flatat, iar el i-ar fi ciugulit
din palmS. Dorie Tnsa i-a spus adevarul, iar el, se vedea
clar, n-o putea suferi.
Din pacate acest lucru o jignise pe Dorie, caci, spre
marele ei ghinion, Tncepuse sa-l placS. Nu-§i dadea
seama de ce, dar Tl placea. Poate pentru alura lui de
erou. §i de ce sa nu recunoasca, Tn ziua cTnd el o
salvase in mTinile jefuitorilor de la banca, ea se simjise
 377

ca o erpinS de roman, de tjpul celor pe care tatal ei le

interzisese tn casa lui.
Domnul Hunter Tnsa nu tmparta?ea sentimentele ei.
Ctnd se dusese la el sa-§i ceara scuze pentru ca il
suparase cu ceea ce-i spusese prima data ea nu reu-
§ise dectt sa-l tnfurie.
El aparuse apoi in camera ei la hotel §i ti spusese
ca se vor casatori. Crezuse probabil ca Rowena facea
§i ea parte din mariajul cu Dorie. Altfel nu-§i putea
explica gestul lui. Doar o detesta din adtncul sufletului
cind era doar ea implicate, dar dupa ce a vazut-o pe
Rowena, a dorit sa se casatoreasca cu ea.
O, dar ce mai conteaza? Aranjamentul era doar tem-
porar; dupa §ase luni, el oricum va pleca. t§i va lua cele
cinci mii de dolari, Iar Dorie va fi iara§i ca la inceput. Nu
era chiar attt de proasta sa creada o iota din ce-i spu­
sese el in legatura cu dorinja de.a invaja o meserie;
§tia ca tot ce voia erau banii §i poate o ocazie de a
ajunge la Rowena §i atunci Semana cu toji ceilalji bar­
baji. Era un aranjament perfect.
Iar acum, iata-i pe amtndoi, faja tn faja, la masuja
din camera lui. Patul mare se banuia tn spatele lor.
Dorie purta inelul de casatorie, darul Rowenei, inel
care-i attrna greu pe deget. I§i tmpinse farfuria cu min-
care. Realiza ca domnul Hunter ti spusese ceva.
- Poftim? spuse, ridicindu-§i privirea spre el.
- Spuneam ca, daca vrei sa-Ji gase§ti un soj, unul
adevarat, ar trebui sa tncerci sa fii mai, cum sa zic, mai
piacuta.
Dorie se holba la el. Piacuta. Acest cuvint tl auzise
legat de numele Rowenei, ortografiat cu litere vrajite,
dar attt.
Inca din clipa cind se derula acea farsa numita ca­
satorie, Cole se intreba, ce Dumnezeu facuse? Nu se
considerase niciodata un romantic, dar ceremonia
378

aceea rapid§, plicticoas§, oficiata de un preot grabit sa

ajunga la dejun, nu semana cu imaginea pe care §i-o
formase despre casatorie. Oare unde era mireasa cu
brajele pline de flori f i cu o rochie incintatoare? Unde
erau doamnele emojinate, care insojesc cununiile?
Unde era barbatul, in aparenja nepasator la toate
aceste momente, dar care in secret iubea mirosul
florijor §i suspinul miresei, drapata in dantele?
In timpul cununiei, Dorie nu scosese o vorba,
lasind-o pe autoritara ei sora sa conduca totul. Cole
incepuse sa tnjeleaga, Tn cele citeva ore petrecute in
preajma Rowenei, ca vorbele dulci §i inveli§ul mieros
ascundeau un miez de ojel. II complimentase atit de
mult pe Cole, incit chiar incepuse s-o creada: ca ar fi
cel mai iscusit, cel mai curajos, cel mai chipe§ barbat
de pe mapamond. Dar in timp ce-l flata, ea cauta sa se
convinga ca micuja ei sora se marita cu adevarat.
Ii spusese lui Dorie unde urma sa aiba loc nunta,
unde-§i vor petrece luna de miere §i cind se va intoarce
cuplul, in Latham. Rowena aranjase masa de nunta §i
daduse ordinul de impachetare a hainelor lui Dorie,
pregatindu-le pentru calatorie. La sfir§itul ceremoniei,
Rowena spuse:
- Acum, Dorie, ai voie sa-LsaruJi, iar Cole i§i...
- E sojia mea, din clipa asta, spuse el incet, folosind
insa tonul cu care comunica coechipierilor de pocher
ca-i banuia de escrocherie la carji. Una din calitajile
pozitive ale Rowenei era ca parea sa §tie cind sa se
retraga. Grajioasa, inceta sa mai ordone, dindu-se la o
parte, cu un zimbet fericit, incintata ca aranjase totul.
§i iata acum Cole ramasese singur cu o straina care
era §i nu era sojia lui, iar el simjea o puternica pornire
de a incerca s-o cunoasca mai bine. Oare era chiar a§a
de ursuza cum i se paruse prima data cind a intilnit-o,
sau era blinda, a§a cum aparea uneori? Era prefacuta
 379

sau inocenta? Oare jignea Tn mod intenjionat, sau nu

stia sa fie altfel?
- Mi-e teama ca nu §tiu cum sa fiu piacuta, spuse
ea, cu nasul Tn farfurie. l-am lasat tot farmecul surorii
mele.
Dupa ziua de azi, Cole realizase ca pentru a stra-
bate „farmecul“ Rowenei, Tji trebuiau cizrne foarte Tnalte.
Privindu-§i sojia, Cole descoperi ca n-o vazuse nicio­
data rizTnd cu adevarat. Oare §tia sa zTmbeasca? Cum
arata cind zTmbea?
. Se Tndrepta Tn scaun, ca un profesor.
- Atenjie, domni§oara Latham, eh, doamna Hunter,
se corecta el si constata ca-i placea mai mult cum suna
al doilea nume. Vom face acum o lecjie despre farmec.
Ea Tsi salta capul privindu-l surprinsa.
- Te rog sa-mi raspunzi la urmatoarea problema:
daca te afli singura cu un barbat §i vrei sa-l antrenezi
Tntr-o discujie, ce Ti spui?
Privindu-i figura, el T§i dadu seama ca ea a luat
Tntrebarea foarte Tn serios.
- El ce face?
— El nu face nimic. In majoritatea Jarilor, este de
datoria femeii sa fie cea socjabila. Barbatul trebuie sa
fie cel rejinut, tacut iar femeia Tncearca sa-l scoata din
mujenie.
- Oh, spuse Dorie. Nu mai auzise niciodata pTna
acum, a§a ceva. Asta Ti explica unele lucruri pe care nu
fusese capabila sa le Tnteleaga. Ma refeream la ocu-
pajia barbatului, pentru a supraviejui. Pentru a se Tntre-
Jine. Poate ca de aici ar putea porni o conversajie.
- Ai un punctl Barbatul e fermier.
- Bine, atunci a§ putea sa-l Tntreb cum se prezinta
recolta?
- Mda, spuse Cole. Asta ar merge cu un barbat
destul de Tn virsta ca sa-Ji fie tata, dar daca tipul e tTnar,
380

frumos, unul cu umeri laji?

In ochii lui Dorie, aparu o sclipire de umor.
- Mai precis, d t sint de laji umerii acestui barbat?
Cole nu zTmbi. RidicTndu-fi mfinile, spuse:
- E vorba despre aceasta lajime. Nu despre asta.
Ochii lui Dorie scapararS mai tare.
- Domnule Hunter, nici un barbat nu are umerii a§a
de laji.
Pentru moment, Cole batu in retragere, Tn timp ce-§i
plimba privirea de la mTinile Tntinse la proprii sai umeri §i
vazu ca deschiderea brajelor era exact cTt lajimea
umerilor. CTnd se pregatea sa-i spuna ca umerii lui erau
cu siguranja atTt de laji, o privi Tn ochi f i Tntelese ca ea Tl
necajise intenjionat. „Bine, bine, se gTndi el. 0 sa mi-o
plateasca pentru asta“.
- In al doilea rTnd, acest barbat linga care stai, este
un mediator renumit.
- Mediator? Adica un pistolar? Un uciga§ platit?
Figura lui Cole era foarte serioasa.
- Doamna Hunter, e§ti atTt de amabila s§ urmarefti
datele problemei? Lecjia este despre farmec, iar tu e§ti
departe de a ma co'nvinge ca §tii Tnjelesul acestui
cuvTnt.
- Ba da, Tl cunosc. Inseamna sa minti. Raspunsul Ti
brusca pe Cole.
- Farmecul Tnseamna minciuna?
- Rowena este fermecatoare, datorita faptului ca
minte.
- Fa-mi, te rog o demonstrajie.
Dorie intenjiona sa spuna ca nu-i poate arata ce
Tnjelegea, prin „minciunile Rowenei", dar Tfi aminti ca
§i-a petrecut mult timp, urmarindu-§i sora. A§a ca ar fi
capabila s-o imite.
Cu coatele pe masa, ea se apleca peste farfurie,
astfel TncTt faja Ti era foarte aproape de a lui, §i-§i flutura
 381

genele la el.
- Oh, domnule Hunter, am auzit atitea despre dum-
neata! Am auzit despre Tnjelepciunea dumitale, despre
felul cum rezolvi disputele §i salvezi Tntregul ora§, doar
cu o mTna. Dumnezeule! Ce barbat important e§ti! Sper
ca nu te deranjeaza privirea mea insistenta! Este ca §i
cind a§ cauta un safir de culoarea ochilor tai §i mi-ar fi
cu neputinja ca gasesc acea nuanta profunda de al-
bastru. Poate ma vei Tnsoji cind voi merge data viitoare
la bijutier §i, in felul acesta, i-a§ putea arata albastrul la
care ma refeream.
Dorie se rea§eza la masa, cu bratele incruci§ate la
piept.
Cole ramase o c|ipa fara grai. Ea T§i batuse joc de
el §i de sora ei, era elar, dar la naiba, ti placuse s-o
asculte. Simji'o dorinja aproape incontrolabila de a lua
cujitul, pentru a-§i privi ochii in lama lui.
!§i veni Insa in fire, cind privind-o t§i dadu seama ca
ea §tia cu precizie la ce se gindea. Doi la zero pentru
ea, se gindi Cole.
- Minciuni, spuse el. Sint groaznice. §tii ca si bar-
bajii mint, nu-i a§a?
- Nu pe Rowena. N-ar avea cum. Ce minciuna ar
putea scorni despre frumuse|ea ei?
- Farmecul nu contine minciuni.
- Ha! Rowena e experta la capitolul farmec §i cu
toate astea, tot ce face este minciuna.
- Atunci nu e farmec adevarat. Inimile barbatilor sint
cucerite de frumusejea ei. Dar ce se va tntimpia cu ea,
cind i se va ofili frumusejea? Nici un barbat nu se va
arata domic de minciunile ei, mai ales ca vor fi spuse
de buze care nu mai sint frumoase. Cole observa ca
subiectul o interesa. Evident ca-i placeau §i ei minciu­
nile, dar cele care sunau ca §i cind ar fi fost adevaruri.
- Ei, hai, sa-Ji arat ce inseamna farmecul real. Da-mi
382

m?na.
Ea continua sa-§i |ina mina lipita de trup.
- Sa nu tncerci sa-mi spui minciuni despre mag-
nifica mea frumuseje, caci nu-mi face placere.
- Poti sa-mi acorzi putina incredere? Da-mi mina! La
naiba, aceasta femeie il domina. Era sigur ca nu mai
exista o a doua, ca ea, care sa-i poata refuza o lecjie
de seducjie. Mai ales ca barbatul care incerca s-o se-
duca era propriul ei sot.
li lu/i cu delicatete mina intr-a lui. 0 aita femeie
poate s-ar fi tulburat. Pe acesta mica creatura Tnsa nu o
tulbura nimic. H apropie mina de fata lui, fara sa i-o
sarute. fi apasa dosul palmei de obraz.
- §tii ce-mi place la tine, doamna Hunter? Nu-i
a§tepta raspunsul. Imi place onestitatea ta. Toata viata
mi-am auzit complimente. Barbajii erau prea infricofaji
de mine §i-mi spuneau doar lucruri placute, iar femeile
erau atit de incTntate de prezenta mea, Tncit se pre-
lingeau, cind erau llnga mine. II rostogoli pe „r“ din
cuvtntul „prelingeau“ pe un ton atrt de scazut, catifelat
care o facu pe Dorie sa-l priveasca cu ochii dilataji.
- E reconfortant sa gasesc o femeie care e cinstita
cu mine, care sa-mi spuna ca mai am multe de invajat.
Aceasta suna ca o provocare, care-mi invioreaza min-
tea. Cind sint in preajma ta, simt nevoia sa muncesc
din rasputeri; tu ma determini sa vreau sa-Ji arat ca pot
munci, chiar daca nu ma crezi in stare.
li duse mina la buze §i incepu sa-i sarute inche-
ieturile, una cite una. CTt despre frumuseje, tu ai o anu-
mita stralucire, pe care sora ta n-o poate egala. Este ca
un trandafir complet inflorit, senzuai §i JipHtor. Tu e§ti
insa o violeta, dulce §i timid§, delicate dar puternica.
Frumusejea ta nu se arata la prima vedere. Frucnusejea
ta este mai ginga§a. Trebuie s-o cauji §i, prin urmare,
cu mult mai valoroasS.
 383

Dorie ramase tacuta. Ochii i se mareau, cu fiecare

cuvint al lui. Simtea furnicaturi u§oare, care urcau din
palma in sus, pe braf, apoi i se impra§tiau in tot
corpul.
Brusc, el ii lasa mina.
- Asta e, spuse el. A§a infeleg eu farmecul, fara
minciuni.
Dorie i§i scutura capuI pentru a se limpezi.
- Minciuni fermecatoare. Eu a§a le consider, zise
ea.
- §i atunci care crezi ca e adevarat?
- Ma consideri o ciumata plictisitoare. O ciumata
bogata, insa, iar tu ai nevoie de bani.
Cole nu §tia cind se simjise mai jignit. Ea ii spusese
ca a luat- o de sojie numai pentru bani, ceea ce nu era
adevarat. Se casatorise cu ea pentru ca... La naiba! Nu
§tia sigur de ce se casatorise cu ea, dar precis nu era
numai pentru bani. Un barbat care se casatore§te pen­
tru bani era... era... care era cuvintul potrivit? Era un
gigolo, asta era! Nu-§i amintea sa fi fost considerat
uciga? platit, dar nici sa fi fost banuit ca trage foloase
de pe urma femeilor.
Se ridica brusc in picioare.
- Hai sa lamurim lucrurile. M-am casatorit cu tine
pentru ca aveai nevoie de ocrotire, vom incheia cola-
borarea §i totul ca lua sfir§it. De acord?
- Dqsigur, spuse ea calm, cu ochii limpezi, fara nici
o umbra de emojie in ei.
- Acum, daca n-ai nimic impotriva, eu ma due la
culcare. A’ fost o zi obositoare. Ochii ei se marira din
nou. El injelesese la ce se gindea.
Nu §tia exact de ce era atit de furios. Apuca in
graba doi saci de voiaj care erau a§ezaji linga perete §i
ii propti pe mijlocul patului, objinind un paravan des-
pSrJitor. Poate ca enervarea lui era determinata de fap-
384

tul ca toata viaja se luptase sa scape de femei, iar

acum, dintr-o data acest §oricel se purta ca §i cind el
s-ar fi transformat intr-un satir, adica un om mir§av §i
respingator. Ii era atit de antipatic inert ti fusese sila sa-i
Tntinda mina peste masa.
- Poftim, spuse el furios, aratind cu capui spre patul
Tmparjit Tn doua. Iti satisface simjul proprietatii? Nu Tn-
Jeleg de ce continui sa crezi ca sTnt un obsedat care
defloreaza cu forja virginele. Te asigur ca nu e deloc
a§a.
- Nu m-am gtndit la asta, Tncepu ea, dar se opri.
- Atunei, hai la culcare. N-am sa te deranjez, a§a ca
Tnceteaza sa ma mai prive§ti atTt de speriata.
- Nu sTnt speriata, spuse ea Tncet, apoi se mi§ca Tn
spatele micului paravan aflat la unul din capetele pa-
tului §i incepu sa se dezbrace. Rowena ti vorbise tntre
patru ochi, dupa ce Cole anunjase ca el §i Dorie se vor
casatori. Rowena ii spusese o multime de prostii, cum
ar fi sa nu se teamS §i sa faca tot posibilul ca domnul
Hunter sa se considere un tip priceput. „Conteaza
foarte mult, pentru up barbat", spusese Rowena. „Un
barbat are nevoie sa fie privit astfel“ . Dorie nu avea
habar la ce facea aluzie sora ei.
- La naiba, TI auzi pe Cole TnjurTnd. Apoi auzi zgo-
motul scurt al unui nasture, cazut Tn cada de baie.
Privind pe furi§ de dupa paravan, ea TI vazu pe Cole
TncruntTndu-se mTnios, Tn efortul de a se dezbraca sin-
gur. MTna bolnava Ti facea sarcina foarte dificila. „lata un
erou“, se gTndi ea, „un barbat care nu va striga dupa
ajutor“.
PurtTnd o enorma cama§a de noapte alba, care o
acoperea de la git pTna la talpi, ea ocoli paravanul §i se
apropie de el. Observa imediat ca el intenjiona sa-i
spuna ca nu se poate dezbraca singur. La acest capitol
Dorie era foarte competenta. In ultimul an de viata, tatal
 385

ei fusese invalid. Doar ei Ti daduse voie sa-l Tngrijeasca.

Astfel ea se obi§nuise sa Tmbrace §i sa dezbrace un
barbat Tn toata firea.
- Lasa-ma pe mine, spuse ea cu o voce atotcunos-
catoare. tn crteva clipe, Ti scoase hainele, pTna la iz-
menele lungi de bumbac. Nu observase ca el o privea
zTmbind amuzat §i u§urat.
Nu §tia nici ca el Ti privea lung parul des, strfns Tntr-o
coada simpla. tn timpul zilei §i-l purtase adunat strins
§i uimitor de ordonat Tn jurul capului. Acum Tns§ pa-
rea lejer, chiar cTteva bucle Ti Tncadrau faja. §i, destul de
ciudat, cama§a de noapte apretata era aproape
provocatoare. Era obi§nuit sa vada femeile Tmbracate Tn
dantela ro§ie §i neagra, nu Tn albul virginal pur §i curat.
VazTnd-o astfel complet ascunsa, el se Tntreba daca
sub aceasta cama§a se ascundea cu mult mai mult
decit se zarea printr-o matase.
Dupa ce-§i trase §i el cama§a de noapte, ea dadu la
o parte cuvertura de pe pat, apoi, ca §i cTnd facuse
acest lucru de o mie de ori pTna atunci, ceea ce era de
fapt adevarat, a§eza pledul peste el, TI saruta formal
pe frunte, se Tntoarse cu spatele, aprinse veioza §i se
Tndrepta spre u§a.
Era cu o mina pe clanta, cTnd realiza unde era §i ce
facea. Cu uimirea pe faja, se Tntoarse §i-l privi. Cole T§i
Jinea brajul sanatos sub cap, §i-i zTmbea.
Brusc, el izbucni Tn ris.
- Nu-mi spui §i o poveste de adormit? o Tntreba,
facTnd-o sa ro§easca.
- Tatal meu... Tncepu ea sa explice, dar izbucni §i ea
Tn rTs, adaugTnd: Ce fel de poveste preferi? Una despre
spargatorii de banca §i despre capturarea lor?
- Va fi vorba §i despre prietenii mei, acolo?
Ea rTse §i mai tare.
- Daca e o poveste cu criminali, atunci obligatoriu
386

trebuie sa fie despre prietenii tai, nu-i a§a?

El o privi jumatate furios, jumatate amuzat.
- Vrei sa spui, ca daca a§ fi trimis in pu§carie, acolo
ar fi ca o reuniune de familie?
- Am impresia ca o sa fii §i tu aproape de biserica,
doar cTnd vei fi dus la cimitir, spuse ea, cu intenjia de a
face o gluma^ dar afirmajia suna sec, ca §i cum s-ar fi
referit la o situajie reala. Nici ea §i nici Cole, nu voiau
de fapt sa se gTndeasca cit de aproape de moarte era
viata pe care o ducea el.
Lampa de ITnga pat era aprinsa, iar Dorie T§i veni in
fire, realizind ca nu se afla Tn casa tatalui sau, iar acest
barbat nu era tatal bolnav. Se apropie de jumatatea
de pat, unde trebuia s§ doarma ea. Ferindu-se sa
priveasca macar saco§ele mari, pe care el le pusese pe
mijlocul patului, dadu la o parte cuvertura, stinse lampa
§i se strecura Tn pat, cu spatele la el. Dupa un timp, TI
Tntreba:
- Parin|ii tai au fost oameni cumsecade?
- Nu. El ezita. Dar ai tSi? L-ai iubit pe tiranul de
taica-tau?
- Nu mi-am pus niciodata aceasta Tntrebare. Cred
ca da. Era tatal meu.
- Iar acum, din toata familia, |i-a ramas doar sora?
- Da. Iar ea traie§te departe, peste un continent §k
un ocean. Ea facu o pauza. §i are un soj §i doi
copii.
- Asta inseamna ca e§ti singura. Ea nu raspunse,
iar Cole nici nu a§tepta vreun raspuns. Trenul se
puse Tn mi§oare, iar zgomotul parea c§-i Tnvaluie pe
amTndoi. Cole se gTndea ca scena era aproape inti-
ma, cu ei doi Tn acela§i pat, separaji Tnsa, fara sa se
atinga. PTna atunci, nu-§i mai petrecuse niciodata o
noapte Tntr.eaga, Tn acela§i pat, cu o fenrveie. Pentru
el devenise o regula ca, dupa ce §i-a terminat treaba,
 387

sa piece. Observase c§ dupS ce fScea sex cu o femeie,

simfurile barbatului erau istovite, iar el era o prada
u§oara, pentru orice condam nat care voia s§-§i
scape pielea, ucigtndu-l pe Cole Hunter, Acum traia
o experienJS inedit§, stind alaturi de o femeie, pentru
altceva decTt pentru sex. Se Tntoarse §i Tndoi brajul,
§i-§i [Duse capul pe mTna.
- Tji este somn? Adica, vreau sa spun, tu, eu a§...
Ea se rasuci, ca sa-l priveasca. Chiar daca prin dra-
perie strab§tea cu greu lumina lunii, i se puteau deslu§i
ochii vii §i stralucitori.
- Nu mi-e somn deloc. Vrei sa stam de vorba?
Era de-a dreptul caraghios. El era un om de actiune,
nu un palavragiu. 0 , ar fi putut vorbi, §i Tnca mult, dar
atunci cTnd era necesar. Folosea adesea cuvintele,
pentru a rezolva o disputa, preferindu-le pistolului,
totu§i, nu era adeptul conversajiilor fara rost. Acum Tnsa
era prea Tncordat ca sa poata adormi. Poate din cauza
ca femeia aceasta, care-1 respinsese, era Tntinsa ITnga
el. Poate pentru ca azi facuse ceva incredibil: se casa­
torise. Sau poate pentru ca, pur §i simplu, Tncepuse sa-l
placa aceasta femeie. Doar Dumnezeu §tia de ce. Nu
era nici pe departe genul care-i placea lui §i, pTna
acum, nu simjise dorinja sa se culce cu ea cTt mai
curTnd posibil, chiar daca urma s-o paraseasca, imediat
dupa aceea.
- Cum te cheama? Am auzit ca sora ta Tji zice Dorie
dar azi preotul Ji-a spus altfel, Tn biserica.
- Apollodoria. Este un nume grecesc sau cel pujin
a§a mi-a spus tata. Imi mai spunea ca e un nume
ridicol, dar asta a fost dorinja mamei mele, Tnainte de a
muri: sa port acest nume.
El se Tntoarse pe spate, cu brajul sub cap.
- Apollodoria. Imi place. M3 bucur ca tatal tau a
acceptat sa-Ji spuna a§a.
388

- Bucatareasa mi-a spus ca mama s-a jurat ca-l va

blestema, daca nu-mi va da numele pe care ea l-a dorit.
Tata nu era superstijios, dar nu risca niciodata.
Cole Tncepu sa rida. Ea avea un fel aparte de a face
ca lucrurile cele mai neplacute sa sune amuzant.
- Poveste§te-mi despre ora§ul care Tji aparjine. Cel
care te-a facut sa ma sfatuie§ti sa nu primesc niciodata
in dar un ora§.
- Latham este micut. Are doar dteva sute de oa-
meni, avTnd in vedere Tnsa ca popuiajia este in cre§tere,
ma gindesc ca iocuitorii §tiu cum sa-§i petreaca dupa-a-
miezele de duminica, pe ITnga odihna...
Cole izbucni din nou Tn rTs, afteptind-o sa con­
tinue.
Oare ce poate inspira mai mult; pe cineva, ca apro*
barea celor ce-i asculta? se gindea Dorie. Ultima pe-
rioada cTt locuise cu tatal ei, fus'ese mai mult taciturna. Ii
detesta comentariile impertinente, cum le numea el.
Voia ca ea sa existe doar §i, pTna Tn ultimul lui an de
viata, n-a a§teptat de la ea nimic aitceva decTt sa fie
ITnga el, undeva unde s-o poata vedea. Pentru a scapa
de Tngrozitoarea plictiseala a viejii pe care o ducea, ea
devenise un atent observator al celor din jur, urma-
rindu-i, TncercTnd sa §i-i imagineze, completind din ima-
ginajie, ceea ce nu cuno§tea.
In fiecare zi, ie§ea cu tatal sau Tn trasura, a§tep-
tindu-l nemi§cata, Tn timp ce el vorbea cu chiria§ii, resp-
ingTndu-le orice cerere. Dorie T§i pastra observajiile
pentru sine.
Dar iata ca acum acest barbat ridea amuzat de ob-
servatiile ei.
- Latham e un ora§ pa§nic. Aproape fara probleme.
STnt sigura ca Ji s-ar parea un loc plicticos. In fiecare
 389

an, pe 4 lulie, organizam o serbare cimpeneasca. Toji

sintem evlaviofi, Anul trecut, cel mai interesant lucru
care s-a intimplat a fost ca palaria doamnei Sheren a
zburat, exact cind lurnea ie§ea din biserica. A zburat
peste riu, a nimerit in capul taurului domnului Lester §i
a ramas agajata de cornul sttng al animaiului. Partea
nostima era c§ domnul Lester adusese taurul tocmai
din Montana, unde ti fusese laudat drept cel mai rau,
mai fioros animal din Texas. Poate o fi fost, dar a§a
purtind o palarioara §ic de pai, impodobita cu cire§e §i
frunze de giicina, nu parea deloc furios.
Cole o asculta tacut, zimbind in intuneric §i bucu-
rindu-se ca este distrat. Ea putea depana tot felul de
istorioare. Vorbea despre magazine, despre pensiune
§i despre pasagerii din tren.
Dar, pe masura ce o asculta, realiza ca nici una din
povestiri n-o includea pe ea. Toate erau spuse din pos-
tura unui observator. Ca §i cind ar fi stat in spatele unei
ferestre, urmarind desfa§urarea viejii de afara. Nu se
plinsese niciodata, nici macar nu facuse aluzie la viaja
ei izolata, petrecuta alaturi de un tata care nu-i oferea
fiicei mai mici nici afecjiune, nici aprobare, dar Cole
intelegea mai mult decit ii spunea ea.
In clipa cind se pregatea sa vorbeasca, mecanicul
puse o frina puternica, iar trenul se opri greoi, cu o
smucitura. Daca n-ar fi fost in pat, ar fi cazut jos. Destul
de neplacut, se gindi el. In cadere, ea ar fi putut ateriza
in bratele lui. Astfel ca pe linga toate celelalte trasaturi
de caracter neplacute, ea ar.fi avut §i una pozitiva,
considerindu-l protectorul ei.
Frinele au scirfiit, citeva momente, iar trenul se opri.
Pentru a preintimpina o alta posibila smucitura, Cole o
apuca de umeri, cu mina sanatoasa, oprind-o sa cada
390

din pat;
Una din saco§ele ei aluneca, ameninjTnd s-o lo-
veascS in cap. Cole o Tmpinse jos.
Cind trenul se opri, Tn sffr§it, Cole ?§i dadu seama c§
statea aplecat deasupra ei, ca §i cind ar fi aparat-o de
sagefi sau de gloanje.
- Te superi daca te sSrut de „noapte bun§“? se
surprinse TntrebTnd-o. Chiar dacS Tmplinise, cu cTteva
zile Tn urm§, treizeci §i opt de ani, nu avea acum mai
mult de doisprezece, curtTnd o fat§ sub un mar.
- Cred... Cred ca nu, §opti ea.
- E-n ordine, spuse el, repro§Tndu-§i ca era ridicol
de tulburat. Sarutase pTna atunci atTtea femei. Sigur, nici
una nu-i fusese sojie, T§i reaminti el.
Cu o lovitura de expert, Tmpinse §i cea de-a doua
saco§a jos, la piciorul patului. Apoi, cTnd nu mai exista
nici o bariera Tntre ei, se apleca Tncet spre ea, apasTn-
du-§i buzele peste ale ei. Minjise cu neru§inare, cTnd Ti
spusese ca sarutul lor anterior nu avea nimic ne-
obi§nuit. Acel sarut TI daduse gata. Iar acum, spera la
ceva mai mult.
tn clipa cTnd buzele lui le-au atins pe ale ei, el T§i
dadu seama ca primul sarut nu fusese o TntTmplare
norocoasa. Puterea, profunzimea senzajiei TI cople§ir§.
Parca nu mai sarutase niciodata pTna atunci o femeie,
parca niciodata nu simjise ce Tnseamna sa atingi o
femeie.
Se retrase pujin §i o privi Tn ochi. ti vSzu cuprin§i de
uimire. Pentru o clipa, Cole nu Tnjelese ce simjea, daca
Ti placuse sau nu sarutul lui delicat, u§or. Ea TI Tmbra-
Ji§a, atingTndu-i parul de la tTmple. Niciodata Cole nu
luase foe de la o mTngiiere, ca acum.
- Ah, Dorie, spuse el, apoi o a§eza peste el, risu -
 391

cindu-se Tnapoi, catre jumatatea lui de pat. ?§i blestema

neputinja de a o cuprinde cu anmndoua brajele, apoi o
Tmbra|i§a ctt putu de strins, cu singurul braj valid. Dorie
Tnsa, nu avu nevoie de multa insistenja. Se Tntoarse
peste el, TncepTnd sa-l sarute mai apasat. „E foarte
de§teapta, se gTndi el. Invaja repede".
Dar cTnd era gata sa-i arate de ce era Tn stare limba,
detunatura unei Tmpu§caturi razbatu prin fereastra,
spargTnd cu zgomot mare sticla §i lovind patul, acolo
unde era locul lui Dorie. Un minut mai devreme §i i-ar fi
strapuns inima.
 &crfUifolul 6

- Hunter! E§ti tnauntru?

In momentul exploziei, Cole T§i trecu brajul tn jurul
ei §1 se rostogolira jos din pat, apSrtnd-o cu trupul lui,
tn clipa ctnd atinsera podeaua. In cadere, t§i apuca
pistolul de pe masa din apropiere, o strtnse pe Dorie
linga el, §optind:
- E§ti teafSra?
Ea incuviinJS cu capul. Cole era muljumit sa con­
state c§ nu era nici urma de isterie tn ochii ei §i, ceea
ce era §i mai bine, nici o tntrebare. Ea tl privea, a§tep-
ttndu-i parcS ordinele, supusa. Se gtndi tn clipa aceea,
c§ o iube§te. Care barbat n-ar fi iubit femeia gata sa-i
tndeplineasca ordjnele?
- Stai lungit§. Incerc sa vad cine e, spuse el.
Ea facu tntocmai, ghemuindu-se linga peretele tre-
nului.
Cu precaujie, Cole se tndrepta spre fereastra tre-
nului, arunctndu-§i o privire afara. Era lunS plin§, a§a ca
vazu cu u§urinja siluetele a patru cal§reji. Cel din faja,
c§larea un cal mare, murg, silueta lui degajtnd o ne-
p§sare exagerata, ca §i ctnd, nu-i pSsa de nimic pe
lume. Era un barbat pe care cu greu l-ai fi confundat §i,
odata ce l-ai tnttlnit, cu greu tl mai uitai.
Sarind tn picioare, Cole t§i lipi spinarea de perete §i
 393

bolborosi cTteva Tnjuraturi colorate.

- N-am mai auzit a§a ceva pina acum, spuse tncet
Dorie privindu-l atit de uimita pe Cole, inert acesta Tn-
drepta pistolul spre ea, tragindu-i piedica, mai Tnainte
de a realiza ce face.
Dorie se strecura din calea lui §i se ascunse sub
pat. De acolo, Tl privi Tn fuga, scojTndu-§i doar faja de
sub cuvertura care atTrna pe podea. Auzind din nou
sunetul metalic al piedicii pistolului lui Cole, ea disparu
din nou sub pat. CTnd se convinse ca nu era Tn pericol
de a fi Tmpu§cata, Dorie Ti arunca din nou o privire
rapid§.
- Cine e? §opti ea.
- Winotka Ford. Cole T§i dadu capul pe spate,
lipindu-l de perete. Auzisem ca a murit. Altfel, n-a§ fi
plecat niciodata cu trenul. Il cople§ise minia. CTt de
prost am fost! Se Tntoarse spre ea. Pe fratele lui mail
mic l-am Tmpu§cat Tn timpul spargerii de la banca. Ar fi
trebuit sa §tiu ca Ford o sa ma caute, dar, a§a cum
am spus, auzisem cS a murit. Probabil ca am auzit ca
jumState din Texas spera sa fie mort.
Gloanjele sfT§iau tacerea nopjii.
- Ie§i afara Hunter, Ji-a sosit sorocul! Am venit dupa
tine, c§ te v§d cum mori.
- Ce ai de gTnd s§ faci? Tntreba Dorie, privind Tn
sus la Cole, ca §i cTnd el avea rezolvare pentru orice
problems.
Cole se gTndi: „Ma prive§te din nou ca pe un erou.
Cel pujin am s§ mor, §tiind c§ cineva ma crede ceva
mai mult decTt un pistolar de doi baniu.
- Nu vom face nimic, spuse el. Tu ai sa ramTi unde
e§ti, iar eu am sa ies afara §i am sa m3 bat cu Ford.
- Hunter! se auzi vocea taioasa de afara.
- Acum, striga Cole pe fereastra. Tu ai cama§a pe
tine. Trebuie sa ma Tmbrac §i eu. Un barbat are dreptul
394

sa moara cu ghetele* in picioare. In timp ce se ridica, o

privi pe Dorie. Ajuta-m§ sa m i Tmbrac.
Ea ie§i de sub pat, cu o mi§care rapida §i agila. Ii
strinse hainele §i tncepu sa-l ajute sa-§i traga pantalonii,
peste izmenele lungi.
- N-a§ vrea sa te cicalesc, dar cum crezi ca poji
folosi pistolul, din moment ce nu-§i poji tncheia nici
cama§a?
- Cu mina stinga.
- 0, da. Ambidextru.
Cole nu-§i batu capul ca sa injeleaga ce spunea ea.
- Da-mi cama§a.
Dorie se indrepta spre el, apuca Ja repezeala peria
de cap §i, intorcindu-se brusc, i-a arunca. Cole inhaja
peria cu mina stinga, dar o scapa. Peria cazu cu zgo-
mot pe podea.
- E§ti la fel de dibaci cu un pistol, dupa cum ai prins
peria, cu mina stinga?
- Tine-Ji gura §i ajuta-ma sa-mi pun ghetele, ordona
el. Apoi, dupa ce-l ajuta sa se incalje, el incepu sa-i
vorbeasca cu o voce calma, lini§tita. Habar n-am daca
el §tie ceva despre tine. Ma tndoiesc ca-l intereseaza.
El are ce are cu mine, nu cu tine.
Ea statea in genunchi, in faja lui, tragindu-i ghetele.
Pe Cole, tl cuprinse brusc o mare tristeje. Fusese la un
pas de ceea ce nici un bSrbat de teapa lui nu visase sa
aiba. Niciodata nu se gindise ca' ar putea avea o sojie
§i copii. Acum realiza ca poate acesta fusese motivul
pentru care el acceptase sa se casatoreasca cu o fe-
meiu§ca atit de pura §i proaspata. Era suficient de istej
sa-§i dea seama ca §ansa de a mai intilni pe altcineva
ca ea nu s-ar mai repeta niciodata. Niciodata, vreo
alta femeie virgina nu s-ar mai apropia de el, oferin-
du-i o viaja diferita de cea pe care o cunoscuse pina
atunci.
 395

Acum aceasta §ans§ disparuse. §tia sigur ca-§i traia

ultimele minute. Winotka Ford, cu o mama din indienii
-Cheyenne ^i un tata american, era un bastard nebun.
Nu-§i iubise niciodata fratele, cel pe care Cole tl omo-
rtse. Asta nu-l tmpiedica, fara nici o scuza, sa scoata
afara pe cineva tn miez de noapte §i sa-l ucida. Raz-
bunarea era o scuza la fel de buna, ca oricare alta.
Ford nu urmarea o lupta cinstita. El n-ar fi stat tn faja
unui barbat, in mijlocul strazii, ca sa vada care din ei
era cel mai rapid tragator. El preferea sa opreasca
diligentele §i sa ucida toji caiatorii, doar a§a, de amorui
artei.
Singura speranta a lui Cole era s-o apere pe Dorie.
Se tntoarse catre ea, ii ridica barbia §i o privi in ochi.
- In clipa cind voi ie§i afara, tu sa ie§i pe u§a cea-
lalta §i sa te amesteci cu ceilalji pasageri. M-ai injeles?
Nu te prive§te ce se petrece afara, tu ramii in tren §i
cauta sa nu-i dai prilejul lui Ford sa priceapa ca ai vreo
legatura cu mine.
Cole simti brusc in gol in stomac. Daca Ford tl va
ucide, ce l-ar mai putea rejine pe tilhar sa captureze
intregul tren §i sa-l jefuiasca? Chiar daca Ford nu aflase
ca Dorie avea vreo legatura cu Cole, putea sa vada ca
era tinara §i vulnerabila. §i draguja, se gindi el, a§a cu
parul impletit la spate tntr-o coada groasa, cu cama§a
de noapte u§or increjita la git §i cu privirea Candida.
Acum vedea Cole ce era gata sa piarda.
Repede, o saruta cu pasiune. Ctnd se departa de
ea, era aproape amejit. -
- Ne vedem mai tirziu, bine? spuse el, insinuind ca
va reu§i sa se mai intoarca. Apoi adauga: Spune-i
surorii tale sa aiba grija de tine. Transmite-i din partea
mea ca meriji mai mult decit un barbat ca domnul
Piper.
Ar fi vrut s-o faca sa-i zimbeasca, dar nu reu§i. II
396

privea cu ochii larg deschisi. Cole §tia ca dac§ mai

ramTne un rninut, va trage Tn Ford, iar dupa aceea sigur,-
ar fi fost ucis. In toti ace§ti ani ramasese viu caci Ti
fusese indiferent daca traie§te, sau nu. Acum Tnsa nu-i
mai era indiferent. Ii pasa chiar foarte mult.
- Hunter, daca nu ie§i Tn zece secunde, vin eu dupa
tine.
- Ai grija de tine Apollodoria, fopti Cole, apoi se
ridica, TndreptTndu-se spre u§a din spate a vagonului.

- A durat Cam mult, spuse Ford, cTnd Tl vazu aparin

pe platforma din spate a trenului.
Cole statea Tn picioare linistit, a§teptTndu-i pe
celalalt sa faca prima mi§care. Singura lui §ansa de
supraviejuire era sa se arunce pe podeaua platformei,
la primul gest al vreunuia din cei patru barbaji, §i sa
Tncerce sa traga. tn felul acesta ar fi putut ochi trei din
ei, Tnainte de a fi ucis. Macar ar fi fost trei mai pujin,
care s-o atace pe Dorie. L-ar fi Tnlaturat pe Ford primul
§i atunci oamenii lui poate s-ar fi Tmpra§tiat, ori poate
i-ar fi sarit Tn ajutor toti acei gura-casca, fricosi, care
acum Ti urmareau de la toate ferestrele trenului.
 & rftitalcd 7

Intr-o clipa, Cole t§i simti inima in git, §tiind ca-§i

traie§te ultimele clipe. Se putea tnttmpla orice. Dorie se
repezi jos din tren. Trupul ei mic se pierdea tn fluturarea
faldurilor cama§ii de noapte, prea mari. Parul lasat liber,
i se tmpra§tiase tn jurul capului. Parea attt de prima-
varateca! El crezuse ptna atunci ca are parul drept.
Acum Tntelegea de §i-l purta strtns atit de sever la spa­
te. A§a adunat parul ei semana cu al unui cal salbatic. I
se valurea tn jurul capului ca un nor de culoarea mierii.
Arata ca un tnger, se gtndi el. Nu se simjise niciodata
ptna atunci attt de oc'rotitor faja de o alta fiinja umana,
cum era acum, faja de ea.
in clipa ctnd o vazu, t§i dadu seama ca se petrece
ceva Tngrozitor. Oare vreunul din oamenii lui Ford ata-
case deja trenul? Ea fusese agresata? Cole vru sa se
repeada spre ea, sa-i dea un ordin jnonosilabic, dar
Dorie nu-l lasa sa scoata o vorba, caci izbucni tntr-un
Jipat sft§ietor.
- Sa nu-l omortji, tnainte de a-mi da tnapoi aurul pe
care mi l-a furat, aurul meu §i al surorii mele. Numai el
§tie unde l-a ascuns.
- Dorie! striga taios Cole, tncerctnd s-o ajunga, cu
ochii ajintiji tnsa, spre cei patru barbaji calare, care-1
a§teptau.'
398

Dorie se feri din calea lui Cole, cu o scirb i exage-

rati, ca §i cind atingerea lui ii putea provoca brusc o
b o a li oribila, aducitoare de moarte.
Contrariat Cole se enervi de atltudinea ei §i de
oroarea ce o se citea pe faja.
- Sa nu te apropii de mine! Prefer sa mor, decit sa
ma atingi. Privi in sus, catre calarejul calului murg. Oh,
domnule Ford, nu va puteji imagina cit este de ingro-
zitor acest individ. Se folose§te de mine!
Dorie era in centrul atenjiei: pe de o parte era Cole
§i cei patru nelegiuiji, iar pe de alta, protejaji de pe-
retele metalic al trenului, erau pasagerii infrico§aJi, care
urmareau scena de la ferestre.
Cind Dorie sari de pe platforms, Cole se arunca sa-i
prinda poalele c§m§§ii de noapte, dar ea il evita.
- Domnule Ford, pari un b irb a t care ar veni in
ajutorul unei doamne, spuse ea.
Winotka Ford avea pomejii obrajilor atit de ascujiji
ca putea spinteca o ha lci de v iti cu ei. Pe unul din
obraji, avea o cicatrice lunga de doisprezece, treispre-
zece centimetri. Parul ii atirna pe umeri §i nu mai fusese
spalat, de cind traversase ultima oara un riu. Avea ochii
atit de reci, ca ar putea inspaiminta §i un §arpe cu
clopojei. Nu parea ca ar fi putut, sau ca ar fi vrut, sa
ajute pe cineva.
- Acest individ, acest tip ingrozitor, Ji-a ucis fratele,
a§a ca era in stare s i m i rapeasca. §tia ca sint bogata,
mai bogata decit fi-ar fi putut el imagina, vreodata. §tia
ca tata i§i ascunsese milioanele in casa, sub forma de
lingouri de aur. §tia toate astea §i a folosit aceste infor-
majii, impotriva mea. Am crezut ca-mi era prieten, am
crezut, dupa ce m-a salvat atunci, in cladirea bancii, ca
este un om bun. M-am... m-am cSsatorit cu el.
Ford il privi pe Cole, care ramasese in picioare ne-
mi§cat, pe platforma, gata sa traga. Daca ar fi facut un
 3^9

gest s-o prinda pe Dorie §i-ar fi pierdut pozitia avan-

tajoasa, iar cu mina dreapta ranita n-ar fi reu§it s-o dea
la o parte din calea gloanjelor. Era Jintuit locului ca un
prizonier.
- Zt, te-ai Tnsurat cu o fata bogata, Hunter? Tntreba
Ford, cu o voce prefacuta, insinuanta. Ii placea sa se
joace cu oarrienii, Tnainte de a-i ucide.
Dorie raspunse tn locul lui Cole.
- S-a casatorit cu mine, apoi a silit-o pe sora mea
sa-i dea cincizeci de mii de dolari, Tn aur, pe care i-a
ascuns. Nu §tiu unde. Nu §tiu nimic Tn plus. Nu §i-a
piutut fine prea mult mTinile departe de mine, pentru a
ma lasa sa cuget.
- Dorie! spuse Cole. Spre groaza lui, vocea Ti trada
jignirea. El n-o atinsese, se purtase faja de ea cu res­
pect. Cum ar fi putut intra Tn mormTnt, cu aceste ultime
cuvinte care Tl blamau? Oare cele cTteva sarutari o dez-
gustasera chiar atit de mult?
Dorie nu-l lua Tn seama."
- Fa-1 sa-mi spuna unde a ascuns aurul, apoi, poji
sa-l omori. Sau poate ca voi trage chiar eu. Mi-ar pla-
cea sa-l vad mort, dupa felul cum m-a tratat.
Intr-o clipa Cole Ti pricepu intenjia. Ii era sila de el
Tnsu§i, ca n-a Tnjeles mai devreme. Fusese atTt de orbit
de vorbele ei Tn legatura-cu casatoria, TncTt nici nu sesi-
zase afirmajia Tn legatura cu aurul.
II privi pe Ford.
- Nu exista nici un fel de aur, spuse calm. Nu am
nici un fel de aur ascuns.
- Mincinosule! Jipa la el Dorie, apoi scuipa cu
emfaza.
Cole o privi interzis. Acest gest Tl §ocase. Unde Tn-
vajase sa faca un gest atTt de vulgar?
Ford Tncepu sa rTda. Scotea un sunet oribil, caci
rtsul nu era ceva obi§nuit la el. Hohotele lui sunau ca o
400

roata de vagon ruginita de vreme, care era acum pusa

Tn mi§care, fa ri a fi unsa.
- Pe cine ar trebui sa cred, pe tine, sau pe aceasta
cuconita?
- Nu-l crede! Minte Tntruna! |ipa Dorie. A minjit-o pe
sora mea §i pe mirle. Minte pe toata lumea. A fost ranit
§i n-ar mai fi putut cT§tiga bani, ucigTnd oameni, a§a ca
mi-a cerut cu voce mieroasa sa ma marit cu el, apoi a
silit-o pe sora mea sa-i dea tot aurul pe care Tl avea.
Acum, tocmai m£ ducea Tnapoi, Tn Latham, ca sa ia
restul de bani. Cred ca planuise sa m i omoare §i s i
dea foe casei tatalui meu. Cred...
- Taca-Ji gura, o repezi Cole, facTnd-o sa-§i Tnghija
brusc vorbele. Se Tntoarse spre Ford. Ea Tncearca acum
sa-mi salveze viaja. Nu exista nici un fel de aur, ea n-a
avut aur. Este la fel de saraca, precum un pastor. Tu ai
ce ai, cu mine, nu cu ea. Dorie, du-te la celalalt capat al
trenului §i nu te mai amesteca.
- Ei a§! Mai bine mor, decit sa fac ce-mi spui tu!
Nu va puteji imagina ce lucruri oribile m-a pus sa fac.
Chestii dezgustatoare, carora nici o doamna nu le-ar fi
putut supraviefui. Alerga spre Ford, Ti prinse scara §eii
cu amTndoua mTinile, cu o privire convingatoare.
- Nu sTnt saraca. Daca a§ fi fost, n-a§ calatori cu
un vagon particular, nu-i a§a? §i' nu Tncerc sa-i salvez
viaja. Jl urasc. Mi-a luat prea mult §i vreau Tnapoi,
ce e al meu. Fa-1 sa spuna unde a ascuns aurul. Dupa
aceea, poji sa-l omori. Nu-mi pasa de el. Deloc.
Cole observa ca Ford devenlse atent.
Aur. Era singurul cuvTnt pe care-1 recepjiona unul ca
Ford. Poate mai auzise §i aluzia la acel ceva murdar §i
sinistru, sugerat de Dorie^ pe care Cole i l-ar fi facut.
CTt despre Cole, acesta T§i stapTnea cu greu furia,
auzind-o ce spune. Oare se Tn§elase, de la Tnceput?
Era altfel, decTt parea? Oare chiar cuno§tea acele
 401

„chestii dezgustatoare", pe care nici o doamna n-ar

putea s i le suporte? Unde auzise de asemenea lucruri?
- Watkins! strig i Ford. D i-i lui Hunter §i... cuconijei,
silabisi el disprejuitor, calul tiu . Ne Tntoarcem Tn tabara
§i ne vom socoti acolo.
O clipa Cole Ti trecu prin minte sa Tmpu§te cTji putea
din ei. §tia Tnsi c i Tn final va fi ucis §i atunci, cine o va
mai ocroti, pe Dorie? Tocmai la spusese minciuna go-
gonata, ca era bogata §i Ti determinase s-o considere
femeie. Cu tojii ar fi vrut s i §tie ce i-a fic u t Cole, attt de
Tnjositor; ar fi vrut detalii §i chiar sa repete experienja.
- Minte, spuse el, fara a fi luat Tnsa Tn seama. Oare
ce cuvinte puteau concura cu „aur“ §i „sex"?
- Vorbim mai tirziu, spuse Ford. Pe cai, acum!
- Lasaji-o sa se Tmbrace, spuse Cole, TncercTnd s i
cT§tige timp. Poate va cidea un trisnet asupra lor. Poa­
te vor sosi patrulele cilare §i-i vor salva. Poate c i acei
pasageri, galbeni de frici, vor alerga sa-i ajute. §i poate
c i Winotka Ford avea de gTnd s i se ciiasca, Tn urm i-
toarele d o u i secunde. Precis.
- Nu vreau s i ca lire s c ITngi el, spuse Dorie,
ghemuindu-se Tn spatele calului lui Ford, acoperindu-§i
pieptul cu brajele, ca §i cum Tncerca ? i se apere de
loviturile lui Cole.
- Poate s i Tncalece ITngi mine, spuse unul din
birbaji, rinjind spre ea.
- Nu, las-o pe mina lui Hunter, doar Tl iube§te a§a
de mult, spuse Ford, cu o privire u§or de citit, Tn lumina
lunii. A§tepta s i se distreze vizTnd-o pe Dorie In apro-
pierea birbatului pe care II ura. Suferinja cuiva Ii fice a
mare placere. D a ci era el cauza suferintei, plicerea Ti
dubla puterea, iar Ford, era de d o u i ori mai muljumit.
- Coboara aici, p in i nu-l Tmpu§c pe unul din voi, Ti
spuse Ford lui Cole. §i Ia si Tmbracatul. Plecim chiar
acum. ... .
402

Cole nu fusese niciodata pus Tntr-o asemenea Tn-

curcatura. Dar nici nu avusese vreodata pina atunci
responsabiiitatea cuiva. Toata viaja, §i-a purtat de grija
numai iui §i s-a supravegheat numai pe sine. Daca ar fi
fost ucis, moartea lui n-ar fi Tnsemnat nimic, pentru
nimeni; nimeni n-ar fi observat disparitia lui. Ei, dar lu-
crurile se schimbara.
Daca ar fi ucis Tn noaptea asta, unei alte fiinje i se
va TntTmpla ceva Tngrozitor, unei fiinte de care el era
acum raspunzator. Era con§tient ca nu erau casatoriji
cu adevarat, dar jurase sa .ramTna alaturi de ea, s-o
ocroteasca, pTna cTnd moartea Ti va desparji. Iar acum
moartea nu era prea departe, caci Tn cTteva minute
urma sa dea ochii cu ea.
Dupa un sfert de or§, Cole era cocofat pe cal, iar
Dorie era instalata Tn faja lui. Cama§a de noapte flutura
peste picioarele lui §i peste papuceii de casa subjiri ai
femeii. Se lasase pe spate, peste el. Cole 6 finea Tntre
brajele sale, strunind calul de hamuri. Timp de zece
minute, Tn goana calului, el Ti spuse tot ce gindea, Tn
legatura cu nebunia pe care ea o facuse.
- Ar fi trebuit sa stai acolo unde erai. Daca ai fi facut
cum Ji-am spus...
- Probabil ca acum ai fi fost mort, zise ea, cascind
§i lasTndu-se pe spate, peste el.
Impotriva vointei lui - cum reu§ea ea, sa-i scoata la
iveala ce era mai rau Tn el! - el Ti spuse:
- Ai face mai bine sa nu te apropii prea mult de
mine. S-ar putea s§-|i fac ceva care sa te dezguste.
- Ca de pilda? Tntreba ea pe tonul unui cercetator,
care intenjiona 3a ia notije despre comportamentul tipic
al altor civilizatii.
- Habar n-am! Tu ai fost cea care ai afirmat ca
nu mi-am putut Jine mTinile departe de tine. La naiba,
D oriel-'N e-ai bagat pe amTndoi Tntr-o adevarata
 403

tncurcSturS. AmTndoi §tim cS nu exists nici un fel.de

aur. De ce nu m-ai ISsat sS mS bat cu el?
- Pentru cS nu voiam sa mori, spuse ea simplu.
El se tmblinzi pentru o clipa. Desigur, era bucuros,
pe de o parte, cS nu murise, dar dorea din toatS inima
ca ea sS fie undeva, tn siguranJS nu la cheremul unui
proscris, lipsit de con§tiinJS.
- De ce te-ai apucat sa-i spui lui Ford §i celor din
jur, care te auzeau, ca eu... eu...
- Ca nu-Ji puteai Jine mtinile la distanJS de mine?
Mtndria tl tmpiedica sS-i cearS un astfel de raspuns,
dar tn clipa asta, toate simJSmintele ti erau bruscate §i
confuze.
- Da, §opti el.
- Tatal meu, nu ma ISsa niciodata sa fac ce-mi pla­
ce. Rowena spunea cS e un om foarte sucit. DupS
pSrerea mea, era tnsa lipsit de imaginajie. Daca voiam
sa citesc o carte, el ma lua tn trSsurS, cu el. Daca ti
spuneam cS e o zi minunata §i a§ dori sa mS plimb,
poji fi sigur ca ramtneam tn casa, probabil amtndoi tn
aceea§i camera. Atunci, m-am gtndit ca ttlharul tau gtn-
dea la fel ca tatal meu. Daca i-a§ fi spus ca vreau sa
stau cu tine, ar fi fScut tot posibilul sa ne desparta, a§a
ca am procedat cum obi§nuiam sa fac cu tatal meu;
i-am spus ca vreau sa fac exact opusul, adica, sa stau
departe de tine. Dorie se gliiemui u§or, la pieptul lui. Se
pare c§ figura a mers.
Cole crezuse toata viaja c§ femeile erau sexul slab.
CS au nevoie de ocrotire. Dar aceastS femeie tl fScea
s§-§i revizuiascS tot ceea ce crezuse ptna atunci cS-e
adevSrat. Intr-un impuls de moment, e fs e aplecS sS-
ruttnd-o de mai multe ori, pe gtt.
- Opre§te-te! JipS ea. la-Ji mtinile jegoase de pe
mine! Te urSsc! Sa nu mS atingi!
In faja lor, Winotka Ford chicotea. Rtsese.probabil tn
404

noaptea asta mai mult decit in ultimii zece ani, la un loc.

- Nu e cazul sa exagerezi, Ti spuse Cole, ranit in
amorul propriu.
- Ba da, trebuie, caci astfel, el n-o sa mai gaseasca
nimic amuzant tn toate astea.
Lui Cole nu-i facea placere sa creada ca ea cunos-
cuse pe cineva chiar mai rau dectt Winotka Ford. Se
datora poate instinctului de aparare, necunoscut de el,
ptna atunci, instinct, pe care ea i-l trezise. Cole ar fi
preferat sa creada ca Dorie avusese un tata, care o
rasfata cu rochite dragala§e §i acadele, tn dupa-amie-
zele de duminica. Incepuse sa tnjeleaga c§ tmbel§u-
gata ei copilarie fusese tot attt de stinghera ca §i cea a
unui copil sarac, cum fusese el.
Se surprinse spunTndu-§i tn sinea lui ca nu trebuie
sa fie attt de melodramatic. In momentul asta, preocu-
parea lui majora era modul tn care el §i Dorie puteau
scapa din beleaua tn care ea ti bagase pe amtndoi.
Daca ar fi fost singur, ar fi tncercat sa iasa tn felul lui,
din aceasta Tncurcatura, fara sa Jina cont ca mtna cu
care tragea, ti era legata. Dar acum, el trebuia sa aiba
grija de Dorie.
De§i nu-i facea placere sa-§i aminteasca, tncerca sa
se gtndeasca la ceea ce Dorie ti spusese lui Ford. Se
pare ca el, Cole, era banuit ca ar avea cincizecl de
miare, de care §tia numai el. Asta tnsemna ca Ford ti
putea face orice, ma] pujin sa-l ucida, pentru a afla
unde a ascuns aurul. I§i aminti, de asemenea, ca Dorie
spusese ca tn casa ei din Latham exista §i mai mult aur.
- Ai ceva aur dosit tn casa tatalui tau?
- Nici urma, spuse ea adormita. De ce?
El t§i strtnse brajul tn jurul ei, cu un gest protector.
- A, da, spuse ea, amintindu-§i cele spuse acelui
barbat tnfrico§ator. Am vrut sa gasesc un motiv sa nu
ma omoare, a§a ca i-am spus c i §tiu unde stnt ascun§i
 405

banii, care nu exista. Tata punea totul la pastrare la o

banca din Philadelphia. Mie mi se da lunar cea mai
mica suma posibila.
- Asculta-m§, spuse Cole aplecTndu-se Tn faja, a§a
TncTt gura Ti era aproape lipita de urechea ei. A§ vrea sa
ma ajuti sa ie§im din dandanaua asta. Am sa continui
sa-i spun lui Ford ca tu ai bani, iar eu am plecat Tn
cautarea lor. Am sa-i spun ca este singurul motiv pen­
tru care Tji port de grija.
- Oare? Tl Tntreba ea.
- Oare ce?
Ea §tia ca el a Tnjeles despre ce era vorba, a§a ca
nu se obosi sa-i raspunda. Era evident ca el nu i-ar fi
spus ceea ce voia ea sa afle.
Cole se TncapajTnase sa nu spuna nimic care s-o
faca sa se gTndeasca la dragoste. Femeile Tndragostite
fac lucruri stupide. E adevarat ca sTnt orbe§te devotate
barbatului, indiferent ce soi de om era, dar adesea Tn
aceste acjiuni T§i primejdiau viaja.
- Vreau cele cinci miare promise §i gata. Dupa ce le
objin nu-mi mai trebuie sa calc niciodata Tn Texas.
Nu putea minji la fel de bine, spunTndu-i ca nu-i
pasa de ea, poate ca, la momentul potrivit, ar fi fost mai
ascultitoare. .
- Ce trebuie s i fac? Tl Tntreba posomorita.
Se stapTni s§ nu reacjioneze la tonul ei.
- Ma voi stradui sa-l fac pe Ford sa Tnjeleaga ca nu
poate objine nici un sfanj, fara mine §i, la rTndul meu,
eu nu pot face nimic, fara tine. Ii voi spune ca ai
minjit, cind ai spus ca nu-Ji plac mTngTierile mele. ZicTnd
acestea, Tn vocea lui se simjea orgoliul. Am sa-i spun
ca Ji-am Tn§irat vorbe dulci ca sa-Ji capat Tncrederea §i
sa-mi spui cum ajung la bani. Doar sojul poate ridica
banii, de aceea m-am casatorit cu tine. Tu trebuie sa
semnezi ni§te acte.
406

Ea continua s i ta ci, a§a c i Hunter se apleca spre

ea, ca s-o v a d i mai bine.
- Ai adormit?
- Nu. Deci, aici voiai s i ajungi, ctnd Imi faceai curte?
S iru tiri de miini §i a§a mai departe. Aveai de gind sa
m i duci de nas ca s i semnez actele, nu-i a§a?
El nu se gTndise a§a de departe, dar probabil ca
ideea nu era rea.
- Da. Ai ceva Tmpotrivi?
- De ce nu mi-ai pus pur §i simplu un pistol la
tim pli, ameniiijTndu-mi ca m i omori, d a c i nu semnez?
Nu era u§or de pacalit aceasta femeie.
- Probabil ca tatal tau s-a temut ca erai o proasta
Tn materie de birbaji, a§a TncTt a scris Tn testament o
clauzi conform cireia trebuie sa semnezi actele de faja
cu martori.
- Puteai s-o sechestrezi pe sora mea §i sa nu-i dai
drumul pTni nu semnam actele.
El zTmbi pe Tntunerlc. E clar ca-i avea pe barbaji la
degetul mic.
- Sora ta e Tn drum spre Anglia, ai uitat? Vezi, tu ai
putea ameji un barbat. Cole trase aer Tn piept. Nu cred
ca Ford are mintea atit de isteaja, ca a ta. O sa-i spun
doar, ca eu, sojul tau, te voi convinge sa semnezi, ca
banii sa-mi revina mie. Va trebui sa fim acolo Tmpreuna,
a§a TncTt oamenii lui Ford sa nu ma poata lega de
un stTIp §i sa ma bata pTna-mi dau duhul. IJi convine
raspunsul?
- Le convine raspunsul, prietenilor tai, tTlharii?
La acestea, Cole izbucni Tn rTs, cam tare. Imediat T§i
ascunse faja Tn ceafa ei.
- Ai impresia s i poji pretinde ca m i iube§ti?
- Nu Ji-am demonstrat deja c i sTnt o mare actriji? Ti
rispunse, ficTndu-l pe Cole s i se Tndepirteze de ea.
Nu era'sigdfr, dar se gTndi c i-i spusese ceva teribil.
 407

- Pune-Ji capul Tnapoi pe pieptul meu §i Tncearca sa

dormi. Ofera-i pujina odihna minjii tale TncTlclte. Ne vom
opri probabil cu cTteva ore Tnainte de rasaritul soarelui.
PTna atunci Tncearca sa dormi.
Ea se ghemui ITnga el, fara sa adoarma. ti simjea la
spate pieptul puternic. Cu un braj Ti Tnconjura trupul, iar
cu celalalt o apasa Tntr-o parte, astfel TncTt palma Ti atin-
gea coastele. Ii simjea barbia ITnga frunte §i respirajia,
Tn aerul rece al nopjii. Coapsele ei mici se frecau de-
coapsele lui mari, Tntarite, dupa anii petrecuji Tn §a,
musculoase, datorita faptului ca zed de cai fusesera
comandaji de voinja lui, pe nesfir§ite drumuri.
Dorie §tia ca ar fi trebuit sa fie Tngrpzita de ce urma
sa se TntTmple. §tia ca ar fi trebuit sa fie Tngrijorata §i
speriata, chiar sa tremure. Adevarul era Tnsa ca pujin Ti
pasa de ce se va TntTmpla a doua zi. Se putea gindi
doar la ce era acum. Ultimele zile fusesera cele mai
grozave. Toata viaja se condusese dupa o logjca. I§i
planuia totul, pTna Tn cele mai mici amanunte. I§i stu-
diase tatal ca pe un manual, din care tr'ebuja sa dea
examen §i Tnvajase cum sa procedeze cu el. Ii Tnvajase
regulile §i filozofia de viaja, „ia tot ce poji lua“. Folosin-
du-|i mintea, se adaptase toanelor lui.
II gasise pe Cole Hunter, printr-un exercijiu de lo-
gica. II alesese, bazTndu-se pe ceea ce auzise §i citise,
Tn special, pe nevoia ei de un barbat care sa Tnde-
plineasca o activitate speciala.
Dorie mai avea Tnsa de Tnvajat ca nu toji oamenii
reacjionau la fel. In timp ce tatal sau proceda Tntr-un
mod previzibil, ceilalji nu erau la fel. Cole Hunter nu
facuse nimic a§a cum crezuse ea ca ar fi trebuit sa
faca. CTnd se prezeotase la el, cu propunerea de ca-
satorie, el se enervase, dar Dorie se a§teptase la asta:
Tntotdeauna Ti enerva pe barbaji. Nu se a§teptase Tnsa,
din partea lui, la tandreje tot mai puternica faJS de ea.
408

§i chiar Tncepuse s§-i plac§ aceasta blindeje. H

placea felul Tn care o privea uneori. §i ceea ce era mai
ciudat se pare ca Tl TncTnta cel mai mult tot ce pe tatal ei
Tl enerva: remarcile ei impertinente.
Tatal, ei nu putea sS sufere cTnd Dorie spunea sau
facea ceva deftept, la care el nu se gindise. El avea
nevoie sa creada ca toate femeile erau ni§te proaste,
pentru a-§i justifica unele acte lamentabile, ciudate, pe
care le facea, chiar §i cu fiicele lui.
InchizTnd ochii, T§i lasa toata greutatea pe Cole. Iar
el parea ca se Tnchide Tn jurul ei, protejTnd-o, JinTnd-o Tn
siguran$, departe de toate necazurile.
 @aftf£olul %

- DS-mi mie femeia, §efule.

Dorie se trezi cu greu, sesiztnd c§ se oprise calul,
iar Cole o Tmpingea sa stea dreaptS. Tn stinga ei, a§tep-
tind nerabdator, cu brajele ridicate, era unul din acei
tipi fioro§i care calareau cu ttlharul ce urma sa-i ucidS
sojul. Nefiind complet trezita, Dorie nu avu ragazul s§-§i
aminteasc§ de povestea pe care le-o Tn§irase ace-
lor indivizi; uitase pe moment ca spusese ca-l ura§te
pe Cole Hunter. La vederea acelui tip monstruos, cu
mnnile tntinse spre ea, Dorie acjiona din instinct: se
Tntoarse spre Cole, TnconjurTndu-i strTns gTtuI, cu bra­
jele.
Winotka Ford nu scipara de inteligenja, dar era su-
ticient de istej sa Tnjeleaga repede sensul unor acjiuni.
Nu-i placea sa fie luat de prost. AplecTndu-se Tn §a, Tl
privi mTnios pe Cole.
- Care-i treaba? Tntreba el cu o voce joasa, ame-
ninjatoare.
Cole Tncerca s§ se comporte ca §i cum nu se Tn-
tTmplase nimic neobi§nuit.
- Am avut timp sa stau de vorba cu ea. Ford
continua sa-l priveasca furios. Cole ridica din umeri.
Poate c§ tu ai necazuri cind e vorba sa cucere§ti o
femeie. Pentru mine, e suficient s§ stau trei ore Tntre
410

patru ochi cu o femeie §i sa pot sa objin orice de

la ea. SpunTnd astea, Cole descaleca, fntinzind mfna
sanatoasa lui Dorie, pentru a o ajuta sa coboare.
A trecut un mi nut Tntreg pTna cTnd Ford §i oamenii lui
au priceput ce-a vrut sa spuna Cole. Puteau sa nu-i dea
dreptate? Care din ei, avmd de gind sa cucereasca o
femeie, admitea ca nu e capabil sa objina orice de la
ea? Barbajii pretindeau §i Tnfrico§au, §antajau §i da-
deau ordine, dar nici unul din ei nu Tncercase sa folo-
seasca vorbe de mTngTiere. Nu foloseau niciodata acele
cuvinte care puteau determina o femeie ca, de buna-
voie, sa-i ia de git §i sa-§i lipeasca trupul de al (or.
Cole sperase ca va putea s-o protejeze pe Dorie
de ace§ti barbaji lipsiji de caracter, dar cu o mTn§
ranita, nu era posibil. Ii lipsea puterea pe care i-o da-
dea arma atirnata de §old; Ti lipsea taria pe care aceas­
ta i-o asigura, pentru a o proteja pe Dorie. Singurele
arme pe care se putea bizui acum erau statura, re-
putajia §i abilitatea de a se impune celor din jur, cu o
privire ce-i Tngheja.
Mai ramasesera cTteva ore pTna la rasaritul soarelui.
Ford hotarTse ca trebuie sa-§i odihneasca armasarii.
A§a caT§i facura culcu§ pentru un scurt popas. CautTnd
pe cTt putea sa se izoleze de ceilalji, Cole T§i puse §aua
cTt de departe Ti era permis. Nu voia sa le dea impresia
ca e atTt de neghiob TncTt sa Tncerce sa evadeze, Tn timp
ce ei dormeau. Evident ca ar fi Tncercat, daca n-ar fi
avut-o pe Dorie cu el. A§a Tnsa nu ar fi vrut sa faca nici
un gest, ce i-ar fi pus ei viaja Tn primejdie.
Unul din ei a facut un foe de tabara, a pus la fiert o
cana cu cafea §i a fript ni§te slanina. CTnd Dorie se
Tntoarse, dupa ce-§i rezolvase o treaba personala, dupa
ni§te copaci, el Ti Tntinse o cea§ca aburinda, cu o cafea
atit de greJoas§, TncTt ea se Tneca, tu§i §i o scuipa cTt
colo.
 411

- Bea-o. S i teTncalze§ti, spuse el tncet, facTnd din

trupul s£u mare un paravan Tntre ea §i ceiial|i, care
stateau pe vine, in jurul focului. PinS atunci, Ford §i
oamenii lui nu prea avusesera timp sa se gTndeascS
la cele TntTmplate. Acum Tnsa, venise momentul. Ford
planuise sa-l ucida pe Cole Hunter, un pistolar renumit,
§tiind ca niciodata n-ar fi fost urmSrit pentru aceasta
fapta. Ar fi fost de ajuns s§ spuna ca fusese o luptS
dreaptS, ar fi adus cTjiva martori §i ar fi ramas Tn liber-
tate. Trecutul lui Cole n-ar fi dat nimanui de banuit ca ar
fi putut fi altceva decit o lupta cinstita. Dar acum, tn
locul asasinarii unui barbat, Ford avea de a face cu doi
ostateci. Nu conta ca Hunter fusese cel dintTi care o
agresase; era sojul ei. Daca.i s-ar fi Tnttmplat ceva, Ford
ar fi fost cel acuzat. A§a c§ tot ce putea spune era ca
ea Ti crea acum cele mai multe probleme.
- Bea cafeaua §i manTncS asta, spuse Cole, Tntin-
zTndu-i o bucata tare de slaninS.
Ascultatoarev Dorie Tncerca sa mestece slanina §i S3
bea din cafea. Ii era foame, dar parca ar fi mTncat o
bucata de piele tare, de pantofi §i ar fi baut apa dintr-o
cana Jaraneasca, de lut. Oricum era fierbinte, iar Cole
Ti ceruse sa manTnce, iar ea se straduia sa-i faca pe
plac.
Cole o privea: mTnjita pe obraz, statea Tn picioare, Tn
lumina lunii, Tn fosta cama§a de noapte, acum murdara
§i zdrenjuita §i Tncepu sa aiba mustrari de con§tiin}a.
Din cauza lui ajuhsese Tn halul Ssta. Daca nu l-ar fi
cunoscut niciodata, acum ar fi fost-Tn siguranja, nu
ameninjata de moarte, Tn fiecare clipa. Privind-o, T§i
jura ca trebuie s-o salveze, chiar daca ar fi ca el sa
moara.
Ford lasa pe unul din ei de paza, pe de o parte, sa
fie cu ochii pe Cole §i pe de alta, sa vegheze sa nu
apara cumva vreunul din acei vinatori de recompense,
412

puse pe capul tilharilor. CeilaIJi se Tntinsera pe paturi,.

adormind imediat.
Cole o Tndemna pe Dorie sa se a§eze in cuicu§ul pe
care-1 facuse pentru ea, straduindu-se sa-i fie cTt mai
confortabii, pentru acea situajie. Ea refuza sa se culce
Tn patul improvizat din paturi. Foarte aproape de ea,
Cole Tncerca sa adoarma, culcat pe pamTntuI goi.
- Nu vreau sa ma lafai Tn singurul pat, Ti §opti ea.
Tipul care era de paza, Ti urmarea flegmatic. Ceva Tn
privirea lui care stralucea chiar Tn Tntuneric, facea sa-i
•zbTrleas6a pielea.
- Ai nevoie de pujin somn, mai spuse Cole,
exasfjerat.
- Tngheji, fara nici o patura. E§ti departe de foe.
- STnt obisnuit sa dorm sub cerui liber, Ti spuse el
brusc.
- Aha, deci asta-i motivul pentru care preferi paturile
§i §aua, Tn iocul pernei. Eu sTnt obi§nuita Tn pat cu puf §i
a§ternuturi albe §i curate ca hTrtia. Ti-ar trebui §i tie un
ioc mai bun, de dormit.
tncepu sa Tnjeleaga ca ea se TncapajTna sa stea
treaza, comentind toata noaptea, Tn timp ce el ar fi
dormit, cTt de mult era posibil. Dumnezeu §tia ce le mai
rezervau urmatoarele ziie.
- Bine, atunci, spuse el, TncercTnd sa rezolve
situajia. Hai sa dormim Tmpreuna. §tiind ca-l refuzase,
el se Tntinse pe patura, apoi T§i ridica mTna sanatoasa,
invitTnd-o §i pe ea dlaturi. Se gTndea ca Dorie Ti Tnfirase
o lista lungS de” motive, pentru care nu puteau dormi
Tmpreuna, dar de data asta ea nu mai ezita prea mult.
Se a§eza repede Tn brajele lui, ceea ce dovedea cTt de
mult dorise acest lucru, lipindu-§i cu pricepere trupui de
al lui. t|i puse capul pe brajul lui §i T§i strecura coapsa
Tntre ale lui.
- Oh, Dumnezeule! §opti Cole Tntr-o rugaciune
 413

tacuta. Nu i se paruse niciodata atit de placut un trup

de femeie. Chiar daca avusese femeia legal, sau ilicit.
Daca femeia cu care era in pat nu era o prostituata,
atunci era cu siguranja sora sau sojia cuiva, aparjinind
intr-un fel sau altul unui alt barbat. Dar aceasta era a lui.
Poate nu pentru totdeauna §i din motive cinstite, dar
acum, in aceasta clipa, era a lui. Poate suna caraghios,
pentru ca era atit de vremelnic §i ireal, dar el se gindi ca
are dreptul s-o imbrati§eze, facindu-o sa-l simta mai
bine.
Crezuse ca e firava, dar nu era a§a. Era exact
pe masura lui, potrivindu:se intre curbele trupului 'sau,
ca §i cind ei doi erau facuji unul pentru altul. Ea i se
cuibari la piept, facind ca inima lui Cole sa bata cu
nebunefte.
Era inocenta ca un nou-nascut sau era cea mai
cfesfrinata tirfa de pe pamint, se gindi el. Orice ar fi fost
insa, daca cineva in clipa aceea ar fi incercat sa-l des-
parta de ea, Cole l-ar fi ucis, cu siguranja.
Cit despre Dorie, nu se simjise niciodata in viaja ei
atit de bine, ca acum, alaturi de Cole. Nu numai pentru
ca era virgina, ci §i pentru ca ii lipsisera placerile sen-
zuale. In copilarie nu avusese parte de imbraji§arile pa-
rinte§ti. Mama ei, traise sa-|i stringa in braje §i sa-§i
mingiie fiica cea mare, dar murise la na§terea lui Dorie.
Iar tatal ei hotarise ca §i cel mai mic gest de afecjiune
reprezenta un semn de „stricaciune“, astfel incit inter-
zisese pina §i cea mai fugara manifestare de tandreje
faja de copiii lui. Firea calda a Rowenei invita pe oricine
la mingiieri interzise, dar micuja Dorie, cu felulei tacut
§i ochii reci care semanau ai tatalui ei, facea pe oricine
sa se gindeasca de doua ori, mai inainte de a risca
pedeapsa pentru ca a atins-o. Ca urmare, Dorie trecuse
prin viaja, fara sa aiba parte de afecjiune, a§a cum
in mod normal primesc copiii. Lumea spunea ca mica
414

domni§oar§ Dorie este plina de sine §i nu are nevoie de

nimeni, tn timp ce adevSrul era exact la polul opus.
§i-ar fi dorit sa urce pe genunchii cuiva, a§a cum facea
Rowena, dar instinctiv, nu §tia cum sa sctnceascS,
f§ctndu-i pe adulji s-o ia tn braje; niciodata nu §tiuse sa
ceara ceva.
Cole Hunter fusese, tn afara de Rowena, singurul
om care indraznise sa ri§te apropierea de fiinja aceas-
'ta , aparent attt de rece. Cole tnjelesese, ceea ce
Rowena §tia de mult, ca raceala lui Dorie era numai
tncercarea de a ascunde lumii ceea ce ea t§i dorea attt
de mult.
Ctnd Cole a imbraJi§at-o, a dezlanjuit ceva adtnc
ascuns tn fiinja ei; nevoia de a simji o alta inima battnd
linga a ei, de a-§i simji respirajia contopindu-se cu cea
a altei fiinje umane, de a-§i simji pielea atingtnd o alja
piele.
Ctnd Cole o trasese tn brajele lui, ea tnjelese ce era
caldura §i ocrotirea, dar mai era ceva, legat de acest
trup mare, lipit de al ei, ceva ce o facea sa se simta attt
de bine, attt de tmpacata. Ar fi vrut sa alunece in
interiorul lui, pentru a se afla chiar §i mai aproape dectt
era de el, tn acel moment.
Inima tncepuse sa-i bata mai puternic, mai profund,
tn piept. Nu numai ca-§i auzea inima, dar o §i simjea
in gtt. Ar fi vrut sa fie mai aproape de el, dar o im-
piedica Jesatura camafii lui. In clipa aceea, materialul
cama§ii era la fel de gros §i impermeabil ca §i pielea
cizmelor.
I§i dadu seama de emojia din vocea lui, ctnd il auzi
spunind:
- Ce faci? Dar aceasta n-a impiedicat-o sa-i des
cheie cama§a §i sa-§i lipeasca obrazul de pielea lui. ti
spuse ca nasturii ii ranesc obrazul. §i chiar a§a era.
Acum, pina §i cutele moi ale bumbacului ti raneau
 415

pielea, inima.
tn timp ce Dorie Ti desfacuse c§ma§a, cuibarindu-§i
faja la pieptul lui dezgolit, Cole T§i ridic§ ochii spre cer,
murmurTnd cTteva Tnjuraturi.
ZTmbind mai fericita decTt fusese vreodata, Dorie T§i
mi§ca obrazul pe pieptul lui §i cTnd buzele Ti atinsera
pielea, fara sa se mai gTndeasca Tl saruta.
- Opre§te-te, Ti spuse el apSsat. O apuc§ de umeri
§i o Tndeparta de el. Vocea Ti era dura, Tn timp ce T§i
exprima furia, fara sa ridice tonul.
Dorie Tl privi riauca, neTnJelegTnd Tn prima clipa ce
facuse sau ce era atTt de grav ca sarutase pieptul gol al
acestui barbat.
- tmi... cer scuze, domnule Hunter, spuse ea cTnd
se dumiri ce facuse §i cu ce Tl suparase.
Evident ca nu-i placea sa-i atinga, mai mult decit era
necesar. Ea Tnjepeni Tn brajele lui, schimbTndu-se Tn mai
pufin de o secunda, din moale §i flexibil§, Tntr-un arc
Tncordat.
- Nu §tiu ce m-a apucat. Domnule Hunter, eu...
- Lasa-i, o repezi el, caci Dorie Thcepuse sa-i stringa
cama§a §i sa-i Tncheie nasturii.
- Dar eu...
El Ti Tmpinse capul Tnapoi, mai Tnainte ca ea sa mai
adauge ceva.
Dar Dorie nu se lini§ti. Era probabil obositS, dar Tn
acela§i timp, nu se simjise niciodata atTt de plina de
energre. Pe de o parte creierul Ti dicta ca trebuie sa fie
o doamna, dar pe de alta parte, se Tntreba ce rost mai
au bunele maniere, cTnd peste douazeci §i patru de ore,
va fi moarta. CTnd acest om Tngrozitor, care era Ford, va
descoperi ca nu era nici urma de aur la ea acasS, nu-§i
facea iluzii ca el va rTde spunTnd: „Ce gluma buna mi-ai
facut", §i Ti va lasa sa piece. Probabil ca-i va Tmpu§ca Tn
cap pe amTndoi, fara sa stea prea mult pe gTnduri. Dupa
416

ce va muri, pe piatra funerara va fi gravat: „A fost o

doamna, ptna la sffr§itul zilelor“.
- Nu-i a§a ca e minunat? il intrebS pe Cole.
- Ce e minunat? mTrTi el, incercind sa-i dea impresia
ca 1-a sculat din somn.
Daca Dorie n-ar fi stat cu urechea lipita de pieptul
lui, auzind cum inima lui batea mult prea tare pen­
tru un om care dormea, poate ca ar fi renunjat sa
mai vorbeasca. Dar §tia ca era atit de adormit ca §i
ea.
- E foarte placut, il intreba ea §optit, sa faci dra-
goste?
§i pentru ca nu primi nici un raspuns, continuS:
- Rowena nu mi-a spus nimic despre asta. Cred ca
ftiu cite ceva despre... mecanism, dar nu §tiu exact ce
simji. Rowena spunea ca un soj ar trebui sa-§i invete
sojia to t ce trebuie s§ §tie, dar cred ca eu nu voi
avea niciodata unul. Adica, un soj. Dupa o scurta
ezitare, ea continua: §tiu ca nu voi avea. Dar dupa cum
se prezinta situajia acum, nu-mi va fi ingaduit niciodata
sa mai am vreunul, a§a ca m-am gindit, sa te intreb pe
tine.
Pentru un moment, ea a§tepta. Lui Cole i-a trebuit
atit de mult sa-i raspunda, incit ea crezuse ca n-o s-o
mai faca.
- Da, e placut, spuse el in sfir§it. Dar cred ca ar
putea fi §i mai bine.
Raspunsul lui o determina sa-§i inalje capul, ca sa-l
priveasca, dar se culca inapoi, imediat. Nu pSrea dornic
sa-§i mi§te nici un centimetru patrat din el.
- N-ar trebui sa ma intrebi pe mine despre cum se
face amor. Ma pricep doar la adulter. Experienja pe
care o am se refers la ceva facut rapid, pe fuga, fiind
urmarit de careva inarmat cu un pistol, sau de altul,
care-§i a§teapta rindul.
 417

- Bine, dar...
- Poate ca au fost §i citeva cljpe frumoase. M-am
Tntrebat tnsa mereu cum ar fi, daca a§ face amor cu o
femeie care sa fie a mea §i numai a mea. Continua pe
un ton scazut: Cu o femeie care n-a aparjinut niciodata
altui barbat. Cu o femeie care nu va fi niciodata a altuia,
numai a mea.
- Eu n-am avut niciodata... un ait barbat, spuse ea
Tncet.
- §tiu! De aceea meriji mai mult, dectt un pistolar
batrin.
- Oh, spuse ea. Vrei sa spui ca e§ti prea batrin, ca
sa...
Nu era sigura daca spusese ceva gre§it sau ceva
adevarat. El o cuprinse de dupa ceafa, aplecTndu-i
capul, ca s-o sarute. A fost un sarut ca-n visurile ei. In
acele zile c?nd statea tacuta Itnga tatal ei, Dorie T§i ima­
gina cum ar fi daca ar fi Id fel de frumoasa ca Rowena
§i ar veni la ea un barbat frumos §i ar saruta-o tandru §i
pasionat.
El Ti Tntoase'capul Tntr-o parte §i o saruta mai apa-
sat. CTnd palma Ti aluneca Tn jos, cuprinzTndu-i sTnul,
Dorie nici nu se gindi sa-l Tndeparteze. Daca ai fi vazut-o
a§a cum fusese Tn urma cu cTteva saptamTni, ai fi avut
impresia ca i se zbTrle§te parul, la orice Tncercare a unui
barbat de a o atinge. CTnd Tnsa a mTngTiat-o Cole, trupul
ei parea ca i se deschide. I§i mi§ca Tn a§a fel §oldurile
peste ale lui, T§i strecura piciorul Tntre ale lui, iar cTnd
Tncepu sa-§i frece coapsele, Tl simji cum respira greu.
CTnd se Tndeparta de ea, Dorie Tncerca sa-l traga
Tnapoi, dar Cole Ti Tmpinse capul, TndepartTndu-§i buzele
de ale ei.
- Domnule Hunter, Tmi dai voie sa-Ji spun Cole?
- Nu, raspunse el taios. E mai bine a§a. Ascult§-ma,
Dorie, asculta-ma bine. Eu nu sTnt ce crezi tu. Nu sTnt
418

eroul visurilor tale. Stnt doar un pistolar batrin, a§a cum

ai spus chiar tu, ctnd m-ai tntilnit prima oara. Nu §tiu
cum s-a tnttmplat sa traiesc atit de mult, cred ca a fost
o gre§eala a sorjii. Aveai dreptate: cei mai mulji dintre
noi mor la vtrsta de treizeci de ani. Acum eu traiesc o
viaja de tmprumut. N-ar fi trebuit sa mai fiu tnca in viaja
§i sint sigur ca nu mi-a mai ramas mult de trait.
- Dar...
- Gata, spuse el taios. §tiu §i simt, acest lucru. In
timp ce vorbea, nu se putu staptni sa nu-§i plimbe mtna
peste rotunjimile trupului ei. Nu rezista tentajiei de a-i
cuprinde fesele rotunde, apastnd-o spre el. ti scapa un
geamSt. Ar fi preferat sa moara, dectt sa-i spuna ca o
dorea mai mult dectt orice, ca-§i dorea o noapte cu ea,
chiar daca pe lume existau poate femei de doua ori mai
frumoase chiar dectt sora ei.
- Trebuie sa ramtnem tmpreuna, ptna te pot scoate
din necazul asta. Dupa aceea tnsa tu te tntorci tn lumea
ta, iar eu tntr-a mea. Nu stntem facuji din acela§i aluat.
Venim din doua lumi diferite.
- Poate c§ totu§i stntem asemanitori, dar, pur §i
simplu, ne-am nascut tn lumi diferite. Poate ca ar fi fost
altfel daca ai fi fost fiul tatalui meu.
- Acum sptnzurat, pentru crima de a-§i fi ucis bas-
tardul, spuse Cole, ca pentru sine.
Dorie ztmbi. §tia ca tl ura pe tatal ei pentru ca aces­
ta nu fusese bltnd cu ea.
Ztmbind muljumita ea, se ghemui Itnga el.
- fmi placi, spuse ea. Imi placi chiar foarte mult. E§ti
un om bun.
Nu se gtndea ca vorbele ei l-ar putea tulbura. ti
spusesera multe femei ca tl iubesc, dar nici una nu-i
spusese ca-l place, sau ca e un om bun. lata de ce,
ctnd Dorie rostise aceste cuvinte, el aproape ca le §i
crezu.
 419

O Tmbraji§a mai strins, simtindu-i caldura §i puri-

tatea. Era ciudat, dar ITnga ea el chiar se simjea bun.
Toate Tncaierarile de pin a atunci pareau ca se Tntim-
plasera altcuiva. Iar ctnd Dorie \§\ ridica privirea spre el,
simji ca nimic nu-i poate sta Tn cale, pentru a o ocroti.
- Te voi salva, iubito, §opti el.
Ea nu-i mai raspunse, caci adormise. Avea atrta
incredere Tn el, TncTt Ti adormise Tn braje. Cole Tnjelese
ca §i-ar fi dat §i viaja pentru ca nimeni §i nimic sa nu o
tulbure.
 - Nu merg, spuse Dorie stind Tn picioare, ITnga calul
pe care calarise, Tmpreuna cu Cole. I§i Jinea mTinile
Tncruci§ate pe piept, privind drept Tn faja. Nu vreau §i
gata! Poji sa ma Tmpu§ti, nu ma mi§c de aici!
Cole T§i spuse ca orice parere buna, pe care o avu­
sese despre Dorie §i despre femei, Tn general, era lucrul
dracului. Dar necuratul Tl facuse sa aiba pareri bune
despre o creatura, attt de Tndaratnica §i de proasta, ca
aceasta.
CTnd Ford T§i reveni din §oc - doar vreo cTjiva
barbaji, §i nici o femeie, nu Tntraznise pTna atunci, sa-i
spuna „nu“ - T§i trase pistolul din toe. In clipa aceea,
Cole sari de pe cal §i se interpuse Tntre Dorie §i glonjul
care putea veni spre era.
„Trebuie sa fiu calm, T§i spuse el. Trebuie sa o aduc
la realitate, s-o conving. Femeilor le plac cuvintele gin-
gase".
- Sa te ia naiba! Au fost primele vorbe care i-au ie§it
din gura, vorbe spuse printre dinjii Tncle§taji. Nu-Ji dai
seama de gravitatea situajiei? Poji fi ucisa. Poji fi...
- Nu vreau sS-i spun unde e aurul, chiar daca ma
omoara, zise Dorie, fara sa-l priveasca pe Cole. Avea
buzele atTt de strTnse, TncTt formau o dunga subjire, ca o
pTnza de fierastrau.
 421

- Dorie, Tncepu el, apoi exclama: Ce dracu! O prin-

se de mijloc §i Tncerca sa o urce cu forja, pe cal.
Era ea mica de statura, dar era apriga, iar el nu
putea tolosi decit un brat. CTnd Tncerca sa o ridice, ea
Tncepu sa se zbata, lovind cu mTinile §i cu picioarele.
Apoi T§i Tncorda trupul, TmpingTndu-l din rasputeri.
CTteva clipe, pareau ca se afla Tn lupta egala
mu§chii §i TncapajTnarea.
Rtsul gros, mTrlanesc al lui Ford Tl facu pe Cole sa-i
dea drumul jos, pentru a o apuca mai bine.
- Da-i drumul! spuse Ford-.
Imediat, Cole o lasa jos, a§ezTndu-se Tntre ea §i
Ford.
- Sa n-o love§ti, spuse el cu ochii scapatTnd de
mTnie.
Ford pufni.
- Hunter, mi se pare ca a|i minjit amTndoi ca nu va
iubi|i.
Cole simji uh fior pe §ira spinarii. Daca Ford Ti
prinsese cu minciuna asta, se putea gTndi ca au mai
spus §i alte minciuni. §i ar fi ajuns repede la concluzia
ca nu avea nici un motiv, sa-i mai lase Tn viata.
in clipa asta Cole se gTndi ca ar putea s-o stringa de
git pe Dorie, fara remu§cari. Daca timp de cTteva zile
crezuse ca a TntTlnit Tn sfTr§it o femeie cu ceva minte Tn
cap, Tn dimineata asta, ea Ti demostrase ca era... ei
bine, era cea mai femeia, dintre femeie. A fost cel mai
urTt lucru pe care l-a putut gTndi la adresa ei. N-avea
creier Tn cap.
in dimineaja asta, dupa numai doua ore de somn, Ii
se poruncise sa-§i Tncalece caii. Calarisera Tn galop,
aproape trei ore, pTna ajunsera pe creasta unui munte,
de unde se zarea priveli§tea unui ora§el parasit. Era
locul potrivit pentru o crima. Odata, demult, aici fuse­
sera niste motive pentru existenja ora§ului, dar acestea
422

se pierduserS in timpuri de care nimeni nu-§i mai amin-

tea §i nu mai interesa pe nimeni acea localitate. Dar,
printre ruinele viejii de alt§ data, ramase de la cei ce-§i
ci§tigasera din greu dreptul la viaja, se cuibarisera
acum cartoforii §i criminalii. Devenise un loc unde, bar-
baji sau femei, i§i pierdeau banii sau viaja. Era dupa
cum aji ghicit, locul de ba§tin§ al lui Winotka Ford,
singurul unde se simjea in siguranja.
Au zabovit un timp la marginea ora§ului parasit,
inconjurind citeva case darimate, pentru a fi siguri ca
nu erau oamenii §erifului prin apropiere, sau soldajii,
sau altcineva care sa le dea bataie de cap.
Erau inca acolo privind spre ora§, cind Dorie, care
calarea pe acela§i cal, alaturi de Cole, spuse:
- Acolo mergem?
- Da, raspunse Cole, incercind sa gaseasca in gind
o modalitate de a ie§i din acel loc; nu avea bani cu care
sa poata mitui pe cineva; nu-§i putea croi drum cu
arma. Odata intraji in ora§, oare cum ar fi reu§it sa mai
iasa?
- Nu pot intra in ora§, imbracata in cama§a de
noapte, spuse Dorie, parind gata sa izbucneasca in
plins.
- Nu ne va observa nimeni, zise el, intrebindu-se
daca exists cineva, in ora§, care sa-l cunoasca. §i daca
da, spera sa nu-i fi ucis vreo ruda.
- Nu injeiegi, spuse Dorie. Nu pot merge a§a.
Oare de ce-l siciia cu lucruri care n-avea impor-
tanJS?
- Dorie, de doua zile, c3iatore§ti prin Texas im­
bracata in cama§§ de noapte. Ce mai conteaza inca
vreo citeva ore in plus? O s§-Ji gasim ceva de imbracat
cind vom intra in ora§. Habar n-avea de unde va face
rost de bani sa-i cumpere o rochie, dar asta nu i-o
putea spune ei.
 423

- Nu, riposta ea, cu o voqe din care razbatea dispe-

rarea. Pina acum nu m-a vazut nimeni. Daca voi intra in
ora§, acolo vor fi §i femei.
El o privi ca pe o nebunS.
- Ai purtat cama§a de noapte in faja barbajilor. Asta
nu e mult mai rau, decit sa fii vazuta de ni§te femei?
Oare de ce erau barbajii atit de pro§ti? se intreba
ea. Oare cum reu§eau mamele lor sa-i inveje sa-§i lege
pantofii, din moment ce nu aveau creier? Ea il privi
foarte calmS.
- Barbajilor le place sa vada o femeie in cama§a de
noapte. §tiu asta, in ciuda experienjei mele limitate. O
spunea pe un ton care il intreba cum de nu §tia acest
lucru? Femeile insa i§i bat joc de cele care intra calare
intr-un ora§, imbracate intr-o cama§a de noapte je-
goasa.
Lui Cole ii cazu falca de uimire.
- Patru barbaji fioro§i sint gata sa te omoare, iar tu
iji faci griji de femeile care-fi bat joc de felul cum e§ti
imbracata?
Ea i§i incruci§a brajele pe piept.
- E o chestiune de demnitate.
- Aid e vorba de viaja §i de moarte. I§i plimba pal-
ma pe obraz. Oare ar putea vreun barbat, sa injeleaga
femeia? Prive§te la locul acela, spuse privind peste
umarul ei, la ora§ul de la picioarele lor. Ramasesera
intregi doar vreo opt cladiri. O parte din ele erau arse
pina la temelie, iar altele aratau de parca acoperi§ul
fusese smuls de explozie. Firmele atirnau in pozijii ciu-
date, perejii aveau porjiuni mari, lipsa. Chiar in timp ce
priveau, trei barbaji au inceput sa traga unul asupra
celuilalt §i, in citeva clipe, unul a cazut, ucis. CeilaIJi
oameni care se vinturau in jurul lo,r se oprisera o clipa
din treburile lor, foarte pujin tulburaji de atit de obi§-
nuitul spectacol al varsarii de singe. Un tip, care parea
424

a fi antreprenor de pompe funebre, trase cadavrul din

mijlocul strSzii.
- Aproape ca am intrat Tn acest iad, iar pe tine te
preocupS faptui ca vei fi vazuta Tn cama§a de noapte?
rtnji el. Te temi ca nu te vor lasa Tn localul rezervat ,
doamnelor din Tnalta societate daca n-ai Jinuta cores-
punzatoare?
Era evident ca Hunter n-o Tnjelegea. Cu o mi§care
sprintena, ea aluneca jos de pe cal, spunTndu-i ca nu
intrS Tn ora§ Tn cama§a de noapte. Orice ar fi zis el, n-o
convingea sa renunje.
- Dorie, spuse cu un calm exagerat, cum e§ti tu
acum, arSJi mult mai Tmbracata, decTt oricare femeie din
ora§. Nu e§ti indecent dezgolita.
Dorie nu avea de gTnd sa-i raspunda, caci §i ei i se
parea ca a exagerat. Dar §tia sigur ca nu poate calari Tn
acest ciudat ora§el, purtTnd pe ea cam cincisprezece
metri de bumbac, fost alb.
- Dorie, tu... Tncepu Cole.
- Du-te §i-i cautao rochie, spuse Ford, privind catre
unul din oamenii lui. Ii indica spre ora§, cu pistolul.
Cole schimba o privire cu Ford, case era vulpoi ba-
titn. Acesta parea sa spuna ca nici un barbat n-a Tnjeles
§i nu va Tnjelege niciodata femeia, a§a ca n-are rost sa
mai Tncerce.
Dorie, bucuroasa ca a descaiecat, se Tndrepta spre
singurul loc umbros din zona sub un pin, se a§eza jos,
aranjTndu-§i volanele cama§ii de noapte Tntr-un mod
care se potrivea cu aerele ei de doamna.
Cole T§i ridica spre cer brajul sanatos, Tntr-un gest
care cerea ajutorul divinitajii. Lua bidonul §i Ti oferi ni§te
apa. Nu Tndraznea sa scoata o vorba, de teama ca §i-ar
putea pierde rabdarea de tot.
Daca era atTt de Tncapa]Tnata pentru ceva banal,
oare va refuza sa faca ceea ce trebuie, cTnd vor Tncerca
 425

s§ evadeze? ,
Dupa pujin timp, se tntinse pe iarba, tn spatele ei, t§i
puse pSIaria pe faja §i adormi imediat. Se trezi doar
cind auzi tropotul unui cal, care se apropia de ei.
Automat t§i cauta pistolul, apoi tresari de durere cind ?§i
lovi brajul ranit, fara sa-§i gaseasca arma.
- Am luat, spuse unul din oamenii lui Ford, cu
vocea nerabdatoare, ca a unui baeitan. Fara Tndoiala,
era prima §i probabil u|tima data ctnd cumpSra o rochie
pentru o doamna. Tipul descalecase §i vorbea cu Ford.
Fa|a Ti exprima atita bucurie de parca-§i completase
primul cont la banca.
- Greu de gasit ceva sa i se potriveasca. Am luat-o
de la Ellie, fi’nca e singura-din ora§ care e a§a mica ca
asta. Ellie n-a vrut s-o scoata, da' i-am zis ca e pentru
tine, a§a ca n-a avut lncotro. A zis ca totu§i n-ar vrea sa
i-o patezi de singe. Mindru, ii intinse un §omoiog de
catifea de un ro§u aprins §i un saculej de pinza tare, cu
lenjeria de corp.
- E adusa tocma’ de la Paris, spuse el.
Cole izbucni tntr-un rts batjocoritor.
- Poate Paris, Tennessee? tntreba el, privind rochia
pe care barbatul o adusese.
Era o rochie de prosituatS: foarte decoltata la piept,
strtnsa pe §olduri, cu o trena exageratS, care amplifica
rotunjimile feminine.
- la-o de aici, spuse el. Ea nu tmbraca a§a ceva.
- O, ba da, spuse Dorie, repezindu-se sa apuce
rochia din mtinile individului.
- Ba n-ai s-o tmbraci, sari Cole indignat. Are
pieptul decoltat ptna la jumatate. Vei fi... vei fi prea
dezgolita.
- E§ti mai rau dectt preotul din Willoughby.
Cole tresari uimit.
- Willoughby?
426

- Acolo locuiesc. Acolo am aurul, spuse ea cu

subTnJeles.
Cole era supSrat din cauza rochiei, dar acum, era
de-a dreptul furios pentru aceasta declarable, pe care
nu §tia cum sa o ia. Aceasta fata facea numai dupa
capul ei.
- N-ai sa te imbraci cu rochia asta, spuse el,
smulgindu-i-o din mina.
- Ba da. Incerca s-o ia Tnapoi, dar el Jinea rochia la
spate.
Ea vru s-o apuce, el n-o lasa. Atunci Dorie se tn­
toarse cu spatele §i !§i Tncruci§a bra|ele la piept.
, - Daca nu ma la§i sa ma Tmbrac cu ea, n-am sa
intru Tn ora§ §i nimeni n-o sa ia aurul.
Cole nu avusese niciodata de-a face cu o problema
ca asta. Fiind un tip bine, nu-i fusese greu sa convinga
femeile sa spuna „da“ . Pe de alta parte, nu fusese
vreodata atTt de fraier, TncTt sa interzica vreunuia sa faca
ceea ce Jinea morJi§.
Se Tntoarse instinctiv spre ceilalji barba|i. Se umplu
de scTrba, cTnd Ti vazu ca se distrau, ca §i cind el §i
Dorie ar fi fost nifte actori Tntr-un spectacol facut pentru
amuzamentul lor. Chiar §i Ford care-§i curaja unghiile
cu un cujit cu care puteai jupui un bou, nu parea domic
sa sfTr§easca distracjia.
- Dorie, trebuie sa asculji de rajiune, spuse Cole,
facTnd un pas spre ea.
Ea se Tntoarse catre el.
- Cu ce gre§esc daca ma Tmbrac cu rochia asta? Ai
impresia ca Tn acest ora§ se face un concurs de rochii,
cu care sa te Tmbraci pentru slujba de biserica? §i de
fapt, ce te prive§te pe tine?
Aceste cuvinte Tl enervara §i mai mult pe Cole, care
era deja furios.
- Nu vreau ca Tntreg ora§ul sa se uite dup§ tine,
 427

scn§ni el. E§ti sojia mea.

Spre dezamagirea lui, faja lui Dorie se laji Tntr-un
zTmbet. Se pare ca vorbele lui Ti placusera foarte
mult.
- Da-mi rochia, spuse ea Tncet, TntinzTnd mTila.
Oare cum reu§ea o fiinja atit de plapTnda sa ma-
nevreze un barbat ajuns Tn pragul nebunjei? Sau poate
nu era nebunie, ci sentimentul de frustrare, care Ti inun-
dase mintea. Cole nu era nebun; §tia cTnd era Tnvins. El
n-ar fi determinat-o niciodata sa Tncalece pe cal, fiind
Tmbracata Tn cama§a de noapte, dar nici n-ar fi fost
capabil sa-i cumpere o rochie serioasa.
Cu resemnarea Tntiparita pe faja, Ti intinse rochia.
Dorie se duse Tn spatele unui bolovan sa se schimbe.
CTnd scapa de sub privirile lui, Dorie se Tnveseli sim-
Jind catrfeaua. Ar fi trebuit sa Tmbrace ceva decent, dar
aceasta rochie era mult, mult mai buna dectt sperase
sa gaseasca. Era rochia pe care orice femeie visa sa o
poarte, o rochie cu care n-ai fi trecut neobservata de
barbaji. Era genul de rochie, care nu-i fusese permis
s-o poarte Tn casa tatalui ei. El o controla Tntotdeauna,
asigurTndu-se ca avea parul bine strTns la spate, ca
fiecare centimetru de piele Ti era acoperit. Se Tnfuria
cTnd nu purta manu?i, care sa-i fereasca mtinile de privi­
rile pricarui barbat;
?§i scoase verginala cama§a de noapte §i Tncepu
un proces lung §i complicat de TmbrScare, de la piele: •
cama§&, pantalona§i, pin a la genunchi cu bobocei de
trandafiri, ciorapi negri cu dungS, jartiere de dantela, un
corset, pe care tat§l ei l-ar fi gasit indecent, din m§-
tase neagrS cu marginile din funda roz, peste corset,
dou§ jupoane terminate in capse §i tn sftr§it, rochia.
Jinindu-fi respiraJia, t§i trecu pe cap catifeaua.
Corsajul era din catifea ro§u aprins. Pe verticals, din
zece tn zece centimetri, era inserate benzi de matase
428

vi§inie. Dupa Ce-§i trase rochia pe cap, Dorie se con-

vinse ca-i era pe masura. Ii venea perfect. Era nevoita
sa-§i tina respirafia, ca s-o Tncapa peste talie, dar ce
mai conta? Pieptul rochiei era atit de decoltat, TncTt
aproape i se vedeau sTnii. Iar ro§ul aprins, pe pielea ei
alba, neatinsS vreodata de razele soarelui, realiza un
contrast care o TncTnta.
Spre deliciul ei, rochia se Tncheia Tn faja, cu ceea ce
pareau a fi cTteva sute de copci, mo§ f i bab§. Se
Tntreba, de se Tncheia Tn fats, cTnd de obicei rochiile se
Tncheiau la spate, dar Ti veni Tn minte ca a§a rochia era
mult mai u§or de pus §i de scos.
Dupa ce-§i trase pantofiorii, ie§i de dupa stTnca §i
privi figurile celor patru barbaji, rama§i fara grai.
Inima Ti tresalta. ,
Oare de cite mii de ori o vazuse pe Rowena intrTnd
Tntr-o camera, iar barbajii trasformTndu-se Tntr-o stana
de piatra? Toate vocile amujeau, iar femeile, ca §i
barbajii, o priveau uluiji. Vazuse chiar, §i cete de copii,
care se opreau din joaca, la vederea TncTntatoarei ei
surori.
Dar a§a ceva nu i se TntTmplase niciodata lui Dorie.
Putea sa intre Tntr-o camera calare pe un elefant alb,
Tnsojita de fanfara §i nimeni n-ar fi observat. Cel pujin
a§a crezuse pTna atunci
- Imi sta bine? Tntreba cu tonul acela timid, pe care-1
auzise mereu la Rowena. Ea, ca §i toji ceilalji, credeau
ca Rowena era modesta. Toji spuneau: ,,'Nu-i a§a, ca e
adorabila? E atTt de frumoasa, dar nici nu se gTnde§te la
asta. Ca oricare alta femeie, Tntreaba daca-i sta bine",
tn clipa aceea, Tnjelese Dorie cTt era de draguja sora
ei. Rowena n-avea nevoie sa Tntrebe, cum arata; se
oglindea Tn privirile celor din jur, care-i spuneau cTt este
de TncTntatoare. CTnd Rowena Ti Tntreba pe cei din jur
daca arata bine, ea Tncerca sa-i atraga de partea ei,
 429

daca cumva nu §tia nimic despre faptul c§ e rapitor de

frumoas§.
Iar acum Dorie, pentru prima data in viaja ei, juca
acest foarte amuzant joc.
- Nu spuse nimeni, nimic? Tntreba ea cu inocenja
unei fetije de patru ani, care purta prima ei rochie de
petrecere. Diferenja era ca Dorie nu mai avea patru
ani.
Cole Incremenise, stateaTn picioare, holbindu-se la
ea. Nu era frumoasa ca sora ei, dar era mult mai atra-
gatoare. Parul l&sat liber, supus vTntului §i soarelui
atTtea ore, plutea Tn jurul capului, ca un nor u§or, bogat
§i ademenitor. FeJi§oara ei, Tn forma de inimioara, era
un amestec de inocenja §i de inteligenja profunda.
ScTnteierile din priviri nu se datorau soarelui, ci creie-
rului neobosit, care lucra zi §i noapte. 0 gura draga-
la§a, mica dar carnoasa, barbia voluntara, iar mai
jos...
Cole strTnse pumnii. Nu era un barbat posesiv. Nu
avusese nimic al lui Tn viaja §i nici nu dorea. A§a ca
niciodata n-a privit o alta fiinja umana, ca pe proprie-
tatea lui. Dar acum, Dorie Tl facea sa creada ca tot ceea
ce le arata ea acestor barbaji Ti aparjinea lui, iar ea se
expunea Tn public, mai Tnainte ca el sa o vada, Tn in-
timitate.
CTnd a Tnttlnit-o prima data, credea ca'este neintere-
santa. Sigur, avea sTnii acceptabili. Ceea ce vedea
acum, Tnsa, nu se mai putea numi acceptabil. Avea un
g?t lung, grajios, facut pentru a purta cohere cu dia­
mante, umeri perfect croiti. Totul curgea parca spre sTnii
minunaji, ridicaji excitant, sub catifeaua stnnsa pe talia
subjire. Singurul cuvTnt care i se potrivea, era „elegan-
ta“. Purta o rochie care pe o alta femeie ar fi stat ca pe
gard, dar Dorie arata, de parca urma sS. ia ceaiul cu
regina. Cole nu-§i dadea seama cum reu§ea; probabil
430

ca toate acele carji citite se reflectau acum in ochii ei.

Poate a§a era felul ei de a fi. Poate pentru ca §tia ca nu
e o stricata nu permitea nici celor din jur sa o trateze ca
atare.
Pe de alta parte, poate ca acea piele catifelata il
orbise, a§a Tncit nu mai putea gindi limpede.
- Nu spune nimeni nimic? intreba Dorie, dorind sa-i
lase a§a, cu gura cascata, un an sau doi. In orice
caz, tinjea sa auda citeva vorbe, pe care nici un barbat
nu i le mai adresase, cum ar fi: „minunata, excitanta,
divina". De fapt, „frumu§ica“, era destul de bun, pentru
inceput.
Cole §tia prea bine ce-§i dorea ea §i nici de-al naibii
nu voia sa-i faca pe plac. Cel pujin, nu in faja acestor
slugi ordinare. Oare unde auzise, ca sint jari, unde bar­
bajii i§i obliga femeile sa poarte valuri care le acopera
din cap, pina la calciie? Cu siguranja ca barbajii acelor
Jari erau foarte de§tepji.
Intr-o clipa, Cole smulse patura de pe spinarea ca-
lului §i incerca s§-i acopere umerii.
- Fii serios, domnule Hunter, e prea cald, pentru
pelerina, spuse Dorie, unuduindu-se prin faja lui, cu
ochi inocenji, in timp ce-l privea peste um§r.
Barbajii din jurul lor incepusera sa chicoteasca.
Hunter simji, ca daca pina atunci n-ar fi dorit sa-i omoa-
re, acum ar fi facut-o.
- Cine ma poate ajuta s§- incalec? intreba Dorie,
cu cel mai dulce accent sudist, fluturindu-§i genele.
Cred ca aceasta catifea este prea grea. Nu spuse
„este prea grea pentru micuja de mine", dar asta se
injelegea.
Uluit, gindindu-se c§ poate folosi doar un braj,
Cole se napusti §i o ridica, trintind-o atit de puternic
in §a, incit ii cl§nj§nir§ dinjii. Dar Dorie nu-§i pierdu
surisul.
 431

l§i pastra zTmbetuI §i in urmatoarele treizeci de mi­

nute, cit le-au trebuit sa ajunga pina la porjile ora§ului,
timp in care Cole o dojeni fara Tntrerupere. Tot ce-i
spunea era „spre binele ei“ , Tn legatura cu modul Tn
care se expunea, dTndu-se Tn spectacol. Ii spunea chiar
ca soarele avea sa-i ruineze Tnfaji§area. Ii atragea
atenjia despre felul Tn care va Tncepe sa fie privita de
barbaji.
Cind o Tntreba:
- Ce crezi ca ar spune tatal t§u? Dorie Tncepu sa
rfda. Niciodata pTna atunci, nu stTrnise Tn cineva gelozia.
Trebuia sa recunoasca faptul ca se simjea destul de
placut, facTndu-l pe unul ca Hunter, sa fie gelos pentru
ca alji barbaji se uitau la ea.
- Oare ce vor crede barbajii din ora§, cTnd ma
vor vedea? Tntreba ea Tncet, lasTndu-se pe spate, spre
el.
- Ca e§ti o femeie de strada, Ti raspunse el, re-
pede.
- Daca tu m-ai fi vazut, ce ai fi gTndit? Tntreba ea,
TmpiedicTndu-l s-o mai asasineze cu morala.
Cole ar fi vrut sa-i raspunda ca ar fi considerat-o de
vTnzare, dar nu izbuti. Indiferent ce ar fi Tmbracat, Dorie
continua sa-§i pastreze acel aer de „prive§te, dar nu
pune mTna“ , care o Tnvaluia.
- Cred ca te-a§ gasi frumoasa. Mi s-ar parea ca e§ti
un Tnger coborrt pe pamTnt, spuse el Tncet, Tn timp ce-i
sSruta umSrul gol.
Era chiar mai mult decTt §i-ar fi dorit.
- Te iubesc, Ti §opti ea, punTnd tot sufletul Tn aceste
cuvinte.
Cole Tnceta sa-i mai sarute umarul, fara sa-i ras­
punda. Nu-§i putea permite sa spunS cu voce tare, ce
simte. O femeie atTt de pura §i de buna, ca Dorie, merita
de la viaja ceva mai mult decTt un pistolar batrin. Merita
432

totul. Dar Tn clipa aceea, el spera ca este barbatul pe

care-1 merita.
GTndurile lui Cole erau, toate, Tndreptate spre Dorie,
cTnd Ford Ti ajunse din urm§, spunTndu-le:
- Asculta, Hunter, voi sTnteJi doi circari daji dracu'l
Daca va prind ca m-a|i luat drept prost, v5 omor p’a-
mTndoi. Nu-mi plac carjile masluite §i nici mincino§ii.
In timp ce se TndepSrta de ei, Dorie §opti:
- Dar pariez ca-i plac §opTrlele, c§ci sTnt sigurS ca
maica-sa fusese §opTrla.
Cole nu-i rSspunse.
 - Dorie, zise Cole cu gura lipita de urechea ei, Tn-
cercTnd din rasputeri sa ignore faptul c i avea jumitatea
de sus a trupului aproape goali. Vreau s i m i asculji
cu atenjie. M i Tnjelegi?
Ea Tncuviiriji, dlnd din cap. Pricepuse c i urma sa-i
s p u n i ceva neplicut.
- Am aflat ce au planuit sa fa c i cu noi. Dorie ftia
c i trebuie s i fie ceva serios, din moment ce Cole
afteptase s i se apropie de ora§, tnainte de a-i spune.
- Nu vom rirmne in o ra f. Inseamna c i existi cineva
care-1 u rifte pe Ford. El se opri f i scoase o exclamajie
care voia s i tnsemne: E xisti §i astfel de oameni, vreun
du§man vechi, pe care Ford nu vrea si-1 intilneasci.
Cred ca avem o §ansi, d a c i am fi tnconjuraji de alji
oameni, dar nu se va Tntimpla a§a. Ford plinuie§te s i
ia provizii §i b iu tu ri §i s i ne indreptim spre cojibe.
Cred c i vrea sa ne fa c i s i-i spunem undee aurul, altfel
nu vom p ir is i colibele, Tn viaja.
I§i strTnse brajul in jurul mijlocului ei.
- Am de gind s i Tncerc si-1 fac pe Ford s i m i ia cu
el la cTrciumi, iar acolo s i creez o diversiune, ca s i fac
rost de arma. D upi ce am arma, voi ie§i in strada, am
s i fur un cal §i voi goni spre sud. Vreau ca tu s i ramu
pe cal fi, cind auzi distracjia, o iei spre nord. D aci nu
434

ies din cTrciumi, sau auzi Tmpu§daturi, vei goni spre

nord cTt de repede poji, din toate puterile. Fara sa te uiji
Tnapoi. Ai prieeput?
- Unde ne TntTlnim?
El lu i o g u ri de aer.
- Nicaieri. Cole n-o l i s i sa se Tntoarca spre el.
Dorie, noi doi ne-am Tncheiat socotelile. Am reu§it s-o
fac pe sora ta sa nu te mai oblige sa te mariti cu
domnul Piper. Vezi bine ca Tntre noi nu poate fi aitceva.
Eu am prea mulji du§mani.
Dorie §tia ca e Tngrijorat pentru ea §i ca alesese sa
renunje la tot, pentru ca ea sa fie Tn siguranja. Ora§ul
era Tnchis acum §i Ti mai r im is e s e ri doar cTteva
minute, pentru a lua cea mai importanti hotirire din
viaja ei.
- Ma jube§ti? Tl Tntreba.
- Asta n-are nici o legatura cu...
- Ma iube§ti? Tl Tntreba iar, insistent.
- Da, Ti rispunse, dar nu are nici o importanja, ce
simt eu. §i cu atTt mai pujin, daca tu vei muri.
Ea se risuci Tn §a, ca sa-l p o a ti privi.
- Daca ai putea, ai vrea sa locuie§ti cu mine, Tn
Latham? Sa ma ajuji sa administrez ora§ul?
ZTmbind, o s ir u ti pe nas.
- N-a§ vrea nimic aitceva, decTt sa am patul meu,
casa mea §i... Ti privi parul, buzele, gTndindu-se ca o
vedea, poate, pentru ultima oara. Daca nu va fi ucis Tn
urmatoarea ora, va goni pe cal, departe, Tntr-o direcjie,
trimijTnd-o pe ea Tn sens opus. Ar fi greu §i nu §i-ar
permite niciodata s-o viziteze Tn micul §i lini§titul ei ora§.
Ea merita mai mult decTt sa fie legata toata viaja, de un
„pistolar batrTn".
- Dorie, spuse, prinzTnd-o de ceafa pentru a-i
Tntoarce faja, s i o sirute. Un s iru t de rim as bun.
Dar ea se risuci, refuzTndu-l.
 435

In ciuda bunelor lui intenjii, Cole simji cum se tnfu-

rie. Poate nu voia sa-l sarute, vaztnd in el, pe cel care-i
dusese in acest bucluc. Poate menjionase prejiosul ei
ora§, tnjelegtnd, de fapt, cine era ea, §i cine, el.
Cind intra ri in ora§, Cole avea falcile ?ncle§tate
tntr-o linie dura. Ar trebui sa faca tot ce era cu putinja,
pentru a o scoate din acest necaz. Asta va fi tot ce
fusese tntre ei.

Dorie refuzase sa-l sarute pe Cole, pentru ca se-

mana a ramas bun. Iar ea nu avea de gtnd sa-§i ia
ramas bun, dupa ce-§i cheltuise o viaj§, tncerctnd sa
gaseasca un barbat ca el. Il iubea §i voia sa-l pastreze.,
Viu.
Nu avea habar cum sa procedeze, pentru a-l feri de
o eventuate tmpu§catura, primita pentru a-i salva viaja,
dar spera sa gSseascS ea ceva.
Primul lucru care-i strica lui Cole planul nascocit tn
graba a fost faptul ca Ford i-a obligat pe amtndoi s§
intre cu el, tn ctrciuma. Ea §tia ca Hunter ar fi vrut ca
unul din oamenii lui Ford sa ramtna afara §i s-o pa-
zeasca, dar Ford nu intenjiona sa separe grupul. Fu­
sese istej, dar Dorie se tndoia ca putea fi vorba de
inteligenja, dac§ se oprea, pentru o sticla sau doua de
whisky, avtndu-l ca prizonier pe Cole Hunter.
Prin mintea ei, gonea ideea ca Hunter planuise sa
faca o diversiune. Oare ce tnsemna asta, pentru un om
de factura lui? Poate sa tnsceneze o thcaierare §i, tn
tnvalma§eala, Dorie trebuia sa iasS tn fuga pe u§a, sa
sara pe cal, trectnd destul timp ptn§ ctnd ttlharii ti ob-
servau lipsa. Oare asta gtndea el despre ea? ti spuse
436

ca-l iube§te. Oare el avea impresia ca Tl iubea doar cind

totul era bine, iar cind ceva mergea prost, ea dadea bir
cu fugitii?
In prima clipa cind a intrat Tn circiuma, Dorie era
prea orbita de soare, ca sa distinga ceva. Pe masura ce
ochii i se limpezeau Tnsa, vedea §i mai pujin. Incaperea
era plina de turn §i, judecTnd dupa miros, se varsase tot
atTta bere, pe cTt fusese bauta. Era plin de barbaji, dar
nu erau din cei care se duceau duminica la biserica.
Erau preocupaji de carji sau de bautura, privind din
cTnd Tn cTnd Tn jurul camerei, ca §i cTnd fiecare persoana
le era du§man.
Erau §i cTteva femei stinghere Tn Tncapere, cu pri-
virea stinsa. Dorie auzise de acele femei „rele“ §i cre­
zuse Tntotdeauna, ca erau primejdioase, cu aspect
de femei fatale. Credea ca astfel de femei cunosc o
muljime din secretele barbajilor. Dar acestea aratau
murdare §i obosite. Dorie avea impresia ca dorinja lor
cea mai mare era un hTrdau plin cu apa fierbinte, o
bucata de sapun parfumat §i o-noapte de somn
zdravan.
In orice caz circiuma a dezamagit-o. Unde erau pri-
mejdiile §i intriga? Acest loc era plin de oameni obosiji
§i plictisiji.
Era atTt de absorbita de observajiile ei, TncTt aproape
nu reu§i sa-l vada pe Cole care simulase ca s-a Tmpie-
dicat, Tn timp ce cauta sa apuce cu mTna pistolul unuia
din jucatorii de carji, pistol care era scos neglijent din
toe. Era suficient ca individul sa-§i schimbe pozijia, iar
Cole ar fi fost prins furind. §i se pare ca tipul care
privea Tncruntat pe deasupra carjilor n-ar fi fost prea
iertator cu Cole.
Dorie nu mai statu pe gTnduri. In urechi Ti sunau
cuvintele „sa creeze o diversiune". Cole trebuia sa fie
sigur ca atenjia celor din cTrciuma, incluzTndu-l §i pe
 437

Ford cu oamenii sai, era indreptata in alta parte, ca sa

poata fura arma. Era nevoie ca oamenii din camer§ sa
fie mai pujin vigilenji, ca de obicei.
Intr-o clipa, Dorie trecu prin faja celui mai gras din-
tre oamenii lui Ford, deschise gura §i tncepu sa cinte.
Ptna atunci ctntase doar tn biserica §i nu §tia prea multe
ctntece potrivite pentru o circiuma. §tia tnsa o mica
melodie despre o pasare ctntatoare §i se gTndi ca poate
acestor barbaji le-ar placea. Avu o secunda de ezitare,
apoi se gtndi ca nimeni din incapere nu era un cu-
noscator de muzica, nefiind prea pretenjios cu ceea ce
urma sa auda.
Ctnd toji cei din incaperea aglomerata s-au oprit,
holbtndu-se la ea, ctteva sunete i s-au stins in git. Spre
deosebire de capelmaistrul din Latham, aici nu remarca
nimeni. Erau mai atenji la decolteul rochiei, sau mai
bine zis, la ceea ce lipsea de la partea de sus a
rochiei.
Dorie i§i duse mtinile la git, continutnd sa cinte.
- Dorie, §uiera Cole. Facu un pas spre ea, dar ea
nici nu-l baga in seamS, sperind ca nu-§i va pierde prea
mult timp prejios, incercind s-o faca sa renunje. Se
saturase sa faca numai ce i se cerea. Cind o femeie
face numai ceea ce ii cere barbatul, i§j transforma viaja
in ceva foarte mohortt §i plictisitor. In afara de.asta,
Dorie mai tnvajase ceva in ultimele saptSmini. I§i ascul-
tase supusa tatal, iar, el, ca s-o impresioneze, ii cerea
sa faca §i mai mult. Rowena nu-l asculta §i primea de la
el dragoste §i libertate.
Iar acum, de cite ori avea ocazia, facea altfel decit ii
cerea domnul Hunter §i, drept urmare, el o indragise.
Cind va ie§i din aceasta incurcatura, va« cugeta asupra
acestei filozofii ceva mai mult, chiar daca i se parea un
nonsens.
Deocamdata planuise sa fie attt de neascultatoare
438

cu domnul Hunter, TncTt el probabil va sf?r§i sarutindu-i

picioarele, sau oriunde ar fi vrut s-o sarute.
CTnd toji ochii erau ajintiji asupra ei, Dorie se Tn-
departa de oamenii lui Ford, fara ca vreunul sa Tncerce
s-o trag§ Tnapoi. Dupa trei melodii, ea Tncepu un cTntec,
pe care-1 auzise la nevasta bacanului.
In cTteva minute, T§i dadu seama ca §i-a pierdut
ascultatorii, dar din pacate Cole nu facuse nimic. StStea
pe loc, holbTndu-se la ea. Uitase de arma, de cai, de
tot. Iar indivizii din cTrciuma pareau din nou preocupaji
mai mult de carjile de joc, decTt de o femeie oarecare,
Tmbracata doar pe jumatate, care cTnta. CTnd barbajii'
sTnt obifnuiji sa se ucida Tntre ei, Tn tTlharii zilnice, e
foarte greu sa le captezi atenjia.
Din nou, Dorie acJionS fara sa se gTndeasc§ prea
mult la ceea ce facea. Singurul ei gTnd era sa le atraga
atenjia celor din jur asupra ei §i nu asupra lui Cole. Se
aflase pTna atunci Tn fundul Tncaperii, cTntTnd. In clipa
urmatoare, se urea pe un taburet, apoi pe tejgheaua
barului, plimbTndu-se de-a lungul mesei acaju, sparta,
scrijelita, pe care se serveau bauturile, cTntTnd tot mai
tare. Privind spre capetele auditorilor, remarca faptul ca
Hunter T§i venise Tn fire, Tn sfir§it, cautTnd cu ochii, o
arma.
Deocamdata, jocul Tncepuse s-o amuze. Poate §i
din cauza ca prea fusese mult timp silita sa stea Tntr-un
spajiu restrTns, ca o prizoniera. Poate-§i spuneau cuvTn-
tul acum anii de singuratate, cTnd nu se uita nimeni la
ea, Tn timp ce sora ei capta atenjia tuturor barbajilor.
Sau poate pur §i simplu Ti facea placere sa §tie privirile
bSrbaJilor ajintite asupra ei. Nu §tia sigur ce. era, dar un
lucru era sigur: Tncepuse s£ o distreze.
La Tnceput, relud cele cTteva cTntece, dar, de data
asta, le cTnta ca §i ctnd trilurile pasarelelor aveau o
semnificajie aparte, faj§ de intenjia autorului. In clipa
 439

aceea, ?l observa pe Cole care luase ctteva monezi, din

gramada aflata pe o masa de joc. Unul din jucatori tl
vazu. Pentru a-i distrage atenjia, Dorie t§i ridica fusta,
dezgofindu-§i glezneie. Reacjia barbatului a fost attt de
entuziasta, tnctt ea t§i mai ridica pujin fusta. Ctta agita-
Jie, se gtndi ea, pentru ceva attt de banal, ca o glezna!
Cineva tncepu sa ctnte la pian, care tn ciuda cttorva
clape dezacordate, avea un sunet festiv. Dorie deveni
mai interesata tn ceea ce tncepuse sa semene a dans.
Se mi§ca spre capatul baruiui, dar nu tn pas de plim-
bare; t§i legana §o!durile, a§a cum vazuse de atttea ori
la Rowena. Ajunsa la capatul baruiui, Dorie privi peste
umarul sttng, la barbajii din ctrciuma. Apoi, tncet, lasa
sa-i alunece breteaua de pe umar.
Ctnd Cole parasi tncaperea, temtndu-se ca Ford ti
va observa lipsa, Dorie tncepu sa-§i descheie rochia,
desfacind copcile, una ctte una, tncet, foarte tncet, tnctt
barbajii, tncepura sa bata* cu canile de bere, de ne-
rabdare, tn mesele jegoase. Nu era prea tngrijorata,
ptna tn momentul ctnd ajunse la ultima copca, iar Cole
nu era nicaieri. Oare o va lasa la cheremul acestor
barbari? Nu-i a§a, ca nu era attt de sctrbit de ea, tnctt sa
nu doreasca sa o mai vada din nou? Se va intoarce iar
la ea, nu-i a§a?
Incet, rochia ti aluneca de pe §olduri, tntr-o baltoaca
§i imediat, una din femei o tn§faca; Dorie presupuse ca
era Ellie, proprietara rochiei. A§a ca Dorie ramase fara
rochie, doar tn desuuri.
Urma juponul, iar Cole nu dadea nici un semn.
Corsetul cazu, fiind iuat tn graba de femeia care statea
la picioarele ei, ca §i ctnd ar fi fost camerista originalei
doamne.
- Tmi dai ceva de baut? murmura Dorie spre tipul
din spatele baruiui, dar el nu acorda nici o atenjie
vorbelor ei. Privirile lui, ca §i ale celorialji din.circiuma,
440

a§teptau cu nerabdare urmarea, oare ce mai a§teptau?

Pancove? . ' ) '
Ea bTjbTia, qjiinuindu-se s§ desfaca Tnchizatoarea
din faja a corsetului ctnd aparu Cole pe un cal mare,
cafeniu, urmat de trei bSrbaJi. Trecu ca o furtuna prin
u§ile cTrciumei. Niciodata Dorie nu s-a bucurat attt de
mult, la vederea cuiva.
In cTteva secunde, se produse un haos general,
cauzat de intrarea celor patru barbaji calare, Tn cTrciuma
- dupa parerea lui Dorie, mirosul animalelor, chiar Tm-
bunatSJea aerul din spelunca - §i de asemenea, cauzat
de dezamagirea celor din jur ca se Tntrerupsese spec-
tacolul dat de Dorie.
Dorie nu lua Tn seama chipul Tntunecat a lui Cole.
El s§ri pe bar, facTndu-§i loc cu pumnii printre armele
ridicate §i, fara s-o priveasca Tn faja, o prinse de mijloc,
aruncTnd-o cu faja Tn jos pe cal, apoi ie§i Tn goanS din
cTrciuma.
 &zfi£folul 1 1

- Ar fi trebuit sa te las acolo, spuse Cole. Erau Tn

pat, sau mai bine zis, Tntr-o cu§eta a trenului, care Ti
ducea spre Latham. De trei zile o tot cicalea. Dorie se
Tntreba daca nu cumva batuse recordul. Totu§i el T§i
Tntrerupsese mustrarile destul de frecvent pentru a face
dragoste cu ea, cu orice prilej ivit, de cTnd scapasera
de Winotka Ford §i de oamenii lui.
O singura data Tncercase Dorie sa-i spun§ ca
datorita ei s-au sfTr§it toate cu bine. Dar, dupa parerea
lui Cole, nici nu putea fi vorba de a§a ceva. Daca ea ar
fi facut cum Ti spusese el, ar fi scapat de tTlhari mult mai
repede.
- Bine, iubitule, zise Dorie, ghemuindu-se ITngS el,
pentru TncS un sSrut.
Dupd ce luase un pistol §i ni§te bani de la unul din
cartoforii din cTrciumd, el alergase afara, Tl gasise pe cel
care voia sa-i ucidS pe Ford §i se Tntorsese cu el, Tna­
poi, Tn speiunca. Cole socotise ca, Tmpreuna, ar putea
s§-i Jina piept.
Evident, spusese el, cea mai mare parte a necazului
era spectacolul indecent, desfrTnat, dat de ea. CTnd Tn
timpul dansuiui, ea T§i aruncase hainele!
Nici macar n-o lasa sa-§i ia apararea. Abia atunci
realiza ea cTt era de gelos §i, din clipa aceea, nu mai
442

dori sa se dezvinovajeasca. De cele mai multe ori, ea

generase furie, enervare, dar niciodata nu inspirase vre-
unui barbat gelozie. Gasi ca e chiar placut. Mai Tnjelese
§i aitceva: lui Cole ?i fusese teama crezTnd ca ei poate
chiar Ti placuse sa-§i legene §oldurile §i sa se dezbrace
in faja tuturor acelor barbaji. Ar fi vrut sa se ^lisculpe,
spunTndu-i ca tot ce facuse era pentru el, ca-i era scTrba
de felul Tn care o priveau acei barbaji, dar Cole nu-i
daduse nici un prilej. Iar mai tirziu, cind i-ar fi putut
explica, Dorie se gindi ca poate n-ar strica pujin mister,
in locul atitor explicajii.
Prima data, reufise sa-l faca sa Tnceteze cu mustra-
rile ctnd i-a aratat cum ar fi incheiat ea spectacolul, din
circiuma. Chiar atunci, el Ti cumparase o rochie, de
doua ori mai mare decit iie ra necesar §i care o aco-
perea din cap pina la talpi. De asemenea, Ti luase o
palarie uria§a, cu borurile rotunde care Ti ascundea pTna
§i chipul. Fara sa-si Tnceteze tirada, despre ctt fusese
ea de neascultatoare, primejduindu-§i viaja, au ales un
hotel, prezentTndu-se ca soj §i sojie. Odata intraji, Dorie
T§i scoase hainele, una cite una. Coie statea Tntr-un
fotoiiu §i Tnceta s-o mai certe, dupa ce primii trei nasturi
ai rochiei ramasesera nedesfacuji. A§a ca acum 6e
aflau pe drumul spre Latham, Tmbraji§aji, Tn cu§eta
trenului.
- Dorie, Ji-a placut sa te dai Tn spectacol, Tn faja
acelor tipi? o Tntreba el.
Ea nu-i raspunse. tn schimb, Tl saruta. I§i propusese
sa nu-i spuna adevarul.
- Bine, zise el, dar se vedea ca tacerea ei Tl supara.
N-ai decTt sa nu-mi spui. Mai bine, poveste§te-mi de­
spre ora§elul tau. Seamana cu locul acela al lui Ford?
Lui Dorie nu-i facea placere tonul lui, superior, care
lasa sa se Tnjeleaga ca Latham se conducea singur,
ceea ce nu era cazul.
 443

- Nu e u§or sa administrezi un ora§ Tntreg, spuse

ea. Cred ca Ji-am mai povestit c§ domnul Wexler nu
vrea sa-§i plateasca chiria.
- De ce? Tntreba el cascTnd.
- Pentru ca toate femeile din ora? sTnt Tndragostite
de el. Nu ma privi a§a. Domnul Wexler e un omulej
nesuferit, dar prepara un tonic pe care Tl adora toate
femeile. Personal, nu-mi place. Ma mole§e§te. Dar bar­
bajii Tl ofera sojiilor pentru ca, spun ei, le face sa zica
„da“, ceea ce am aflat eu, este dorinja lor arzatoare. In
orice caz, domnul Wexler nu vrea sa-§i achite chiria §i,
daca voi Tncerca sa-l evacuez, Tntreg ora§ul va dori sa
ma lege de un par §i sa-mi dea foe. Chiar nu §tiu ce sa
fac. Dar de ce rizi?
. ContinuTnd sa rTda, Cole T§i freca nasul de gitul ei.
- Vezi tu, am crezut cH oamenii se Tmpart Tn buni §i
rai. Dar am aflat c§ difera doar etichetele. O saruta de
citeva ori. Apollodoria, dragostea mea, cTnd te-am TntTI-
nit prima data, am crezut ca tu n-ai nevoie de nimeni.
Am avut impresia ca e§ti foarte TngTmfata. Dar cu fiecare
minut care trecea, am descoperit ca viaja ta are mare
nevoie de mine.
- Ei! exclama ea. Eu te-am salvat Tn acel ora§el
mizerabil. Daca n-a§ fi fost eu...
- Da?
Ea renun|§ sa mai spuna ceva.

SFIR§IT
 %
Odata Rafe Martinez o tinuse in
brate - goala, sub clar de luna, intr-un miez de
vara, si-i jurase iubire etema, dar apoi o parasise,
fara s-o previna macar. Ceva in fiinta lui Jeannie
Crane murise, in timp ce aitceva, fiul ei, fiul lor,
continua sa existe. Amintirea tradarii lui Rafe inca
ii pirjolea sufletul, dar la fel de arzatoare ii era
pasiunea pentru singurul barbat pe-care-1 iubise
vreodata, singurul cu care facuse dragoste...