Slujba Sfântului Cuvios

Nichifor Leprosul

(4 ianuarie)

LA VECERNIA MARE

La Doamne strigat-am..., se pun stihirile, glasul al 8-lea:

Dreptar de trezvie, pildă de înfrânare și de smerenie, stâlp de

priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe
tine, Sfinte Nichifor. Căci pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile,
pătimitorule, iar acum ca și acela te veselești dea pururea întru nespusa
vedere de Dumnezeu. Roagă-te să ne mântuim noi toți!

Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de Hristos, pe prietenul lui

Hristos, pe Sfântul Nichifor cel lepros, cu vrednicie în cântări să-l lăudăm ca
pe un desăvârșit luptător. Căci acesta ca un ciorchine copt a fost zdrobit în
linurile dureroasei lepre, preaminunatul, și a dat vinul cel dumnezeiesc al
virtuților, ce veselește inimile credincioșilor.

Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu, Cuvioase

Nichifor, ai alergat cu multă stăruință pe calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la
lărgimea dumnezeieștilor locașuri. Căci ca o nicovală a răbdării, neînduplecat
te-ai arătat în chinuri, părinte, și în cuptorul durerilor fiind încercat, mai
strălucitor ca aurul te-ai arătat. Roagă-te pentru sufletele noastre!

Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul mângâierii, dumnezeiască

icoană a nădejdii, pecetea credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii,
dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției, cel pedepsit în cuptorul
leprei, Cuvioase Nichifor, cel ce strălucești neîncetat în lume mai minunat
decât aurul.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Veniți să-l lăudăm astăzi pe Sfântul Nichifor, iubitorul de sfinţenie, cel

care a luptat lupta cea bună, cel care ne este chip de răbdare. Căci după ce a
trecut prin focul cumplit al suferinţei pe care o aduce boala leprei, s-a înălţat
întru bucuria cea de negrăit. Şi după ce a ars în cuptorul suferinţelor, a
devenit mai strălucitor decât aurul şi acum revarsă asupra sufletelor noastre
bucuria mântuirii.

Și acum..., a Născătoarei-Învierii (Dogmatica):

Trecut-a umbra Legii, și Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind
aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de
foc, a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor
noastre.

VOHOD: Lumină lină..., Prochimenul

PAREMIILE

Din Cartea înţelepciunii lui Solomon (4, 7-15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.

Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după
numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta
bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul
l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca
răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.
Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel
fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani
îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a
grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi
nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu
aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
 Din Cartea înţelepciunii lui Solomon (3, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge

de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea
lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd,
dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe,
nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată
vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe
aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit.
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor
fi. Judeca-vor neamurile şi vor stăpâni peste popoare şi Domnul va împărăţi
întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în
Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt
partea aleşilor Lui.

Din Cartea înţelepciunii lui Solomon (5, 15-23, 6, 1-3)

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul
şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului
împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta
Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din
mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească
vrăjmaşilor. Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică
Îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; Iar din cumplita Sa
mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El
împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine
îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor.
Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor
întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti
se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va
aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici.
Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi
marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi
care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre”. Pricepeţi că stăpânirea vi
s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele
voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.

LA LITIE

Stihira hramului
 Slavă…, glasul al 8-lea:

Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și suflet tare ai suit-o,

Sfinte Nichifor cugetătorule de Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului
și vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a mădularelor, la înălțime
te-ai ridicat și frumusețea și slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul
Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale. Roagă-te neîncetat
pentru sufletele noastre!

Și acum..., a Născătoarei, același glas:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup,

Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea
ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curăţire de greşale, primind
rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

LA STIHOAVNĂ

Slavă..., glasul al 5-lea:

Având cugetul spre cele din cer, ai urcat pe scara cerească a virtuţilor
dumnezeiești, Sfinte Nichifor, fiind călăuzit în chip minunat, de sfaturile
înţelepte în cele dumnezeieşti ale marelui tău învăţător Antim, care, în aceşti
ani din urmă, a sfinţit insula Hios prin luptele lui pentru smerenie şi care, în
chipul cel mai minunat, a împodobit întreaga Biserică cu minuni preasfinte.
Împreună el, roagă-L pe Dumnezeu, a Cărui milă este fără de sfârşit, să ne
socotească şi pe noi vrednici de strălucireaa cea dumnezeiască în Împărăţia Sa.

Și acum..., a Născătoarei, același glas:

Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară preacinstită,

prin care Izbăvitorul meu Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric,
S-a arătat, Soarele dreptății fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după
chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit
îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască
sufletele noastre.

TROPARUL, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumusețea…
 De luptele Sfântului Nichifor cel Lepros și de bărbăția sa întru nevoință
și îngerii s-au mirat; căci precum un alt Iov întru răbdare, mai presus de fire
pătimind a răbdat și pe Domnul L-a slăvit, Care acum cu slavă și cu darul
minunilor l-a încununat. Acestuia cu credință să-i strigăm: Bucură-te,
povățuitorul călugărilor, bucură-te, stâlpule de lumină al Bisericii, bucură-te,
că sfintele tale moaște bună mireasmă au dobândit.

ALT TROPAR, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…

Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra trupului tău, Sfinte

Nichifor pătimitorule, curățindu-ți astfel în chip strălucit îmbrăcămintea
sufletului tău; și suind pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la petrecerea
îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție slavă Se cuvine, Treime
deoființă.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se pune primul tropar al sfântului (de două

ori), Slavă…, al doilea tropar, Și acum…, a Născătoarei Învierii.

După catisma întâi, se pune sedealna întâi, glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul…

Pe diamantul cel tare și turnul cel neclintit de asupririle vrăjmașilor, pe

purtătorul de Dumnezeu Nichifor, cu cântări să-l cinstim; ca pe cel ce prin
răbdare cu adevărat a rușinat pe potrivnicul vrăjmaș și l-a făcut deșert, iar
acum se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Înfricoșătoarea minune a zămislirii și chipul cel negrăit al nașterii, întru

tine s-a cunoscut pururea Fecioară curată. Spăimântează-mi mintea mea și-mi
luminează gândul. Slava ta, Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat tuturor, spre
mântuirea sufletelor noastre.

După a doua catismă, se pune sedealna a doua, glasul al 4-lea:

Podobie: Grabnic ajutător…

 Vino mulţime iubitoare de Hristos, să-l slăvim acum cu imne și cântări
de slavă pe prietenul lui Hristos, pe Sfântul Nichifor Leprosul, ca pe un
biruitor preamare plin de dumnezeiască răbdare.

Slavă… Și acum…, a Născătoarei:

Înnoit-ai, Preacurată, prin dumnezeiască nașterea ta, ființa cea

muritoare și stricată de patimi a neamului pământesc, și ai ridicat pe toți din
moarte la viața nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie, toți te fericim,
Fecioară preaslăvită, precum mai înainte ai zis.

Polieleul: Robii Domnului…

MĂRIMURILE:

Mărimu-te pe tine, Sfinte Preacuvioase Părinte Nichifor, și cinstim

sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stihuri:

1. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi Ela căutat spre mine, şi a auzit

rugăciunea mea.
2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa
untdelemnului.
3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.
4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai
încins cu veselie.
5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.
6. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei
Lui.

După polieleu, se pune sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Degrabă ne întâmpină...

Arătatu-te-ai minunat întru răbdarea ta, întru toate ai plăcut lui Hristos,
preafericite Nichifor, cu gândul cel înțelept ai întărit sufletul, robind duhului
cugetele trupești și alegînd cele bune, ca să te nevoiești pentru Dumnezeu,
bărbătește ai grăit: Deși iute este iarna, dar dulce este Raiul, cu durere este
truda, dar fericită este răsplătirea. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu strigând: Tu ești una

binecuvântată, că din tine negrăit S-a născut Hristos, Dumnezeul nostru!

Antifonul întâi al glasul al 4-lea: Din tinereţile mele...

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea:

Veseli-se-va dreptul de Domnul și va nădăjdui spre Dânsul.

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție.

Toată suflarea...

EVANGHELIA de la Luca (VI, 17-23)

(vezi vineri, în săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh)

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile cuviosului Tău Nichifor, Milostive, curăţeşte

mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte

mulţimea păcatelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Apoi se pune STIHIRA, glasul al 6-lea:

Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și suflet tare ai suit-o,

Sfinte Nichifor, cugetătorule de Dumnezeu; căci suferind ca și Iov lepra
trupului și vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a mădularelor, la
înălțime te-ai ridicat și frumusețea și slava celor cerești le-ai văzut, pe care
Domnul Dumnezeu le-a gătit celor ce împlinesc poruncile Sale.

LA CANOANE

Se pune Canonul Născătoarei de Dumnezeu (de la Paraclis), pe 6 și

Canonul Cuviosului, pe 4

CANONUL SFÂNTULUI CUVIOS NICHIFOR

Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Apa trecând-o ca pe uscat…

Stih Sfinte Preacuvioase Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb decât zăpada cu
sufletul, veniți toți pe Sfântul Nichifor cel Lepros în cântări curate să-l mărim.

Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu bărbăție săvârșind-o, în

nădejdea dobândirii Împărăției celei de sus, acum pe Cuviosul Nichifor cel
Lepros îl fericim.

Slavă…

Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifor, sufletul tău cel

dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în mâinile Dumnezeului tău
încredințându-l.

Și acum…

Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință ascultându-le,

Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut lumii, neascultarea Evei îndreptând.

Catavasia: Fața adâncului…

Cântarea a 3-a

Doamne, Cel ce ai făcut

 Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată lumea ai luminat cu
petrecerea ta, și împodobindu-te cu bună cuviință, fiule al luminii, strălucite
Nichifor, întunericul patimilor îl risipești de la noi.

Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai străbătut, cu multă înfrânare

petrecând, preafericite, și cetele celor fără de trup ai ajuns în trup fiind,
Cuvioase Nichifor; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit asemenea
Îngerilor.

Slavă…

Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi pedepsește cu

neputința pe cei pe care îi primește ca fii adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Sfinte
Nichifor, lepra trupului, spre încredințarea dragostei Sale.

Și acum…

Fecioară Curată, Stăpână a toată lumea, sufletul meu cel robit de

greșeale, cu rugăciunile tale de maică arată-l mai presus de patimi și la slava
cea dintâi iarăși mă ridică.

SEDEALNA, glasul al 2-lea

Podobie: Ceea ce ești folositoare…

Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet viteaz și cuget

bărbătesc, lui Dumnezeu cântând, fericite Nichifor, cântare de bucurie și cu
buze curate slăvind neîncetat dumnezeiasca bunătate.

Slavă... Și acum...,

Ceea ce eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătorului, locaş

luminat prin fapta bună să mă faci, rogu-te, ceea ce eşti de lumină primitoare
Curată; izgoneşte-mi negura patimilor şi împărăţiei celei de sus mă
învredniceşte cu rugăciunile tale.

Cântarea a 4-a

Auzit-am, Doamne…

Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată înfrânarea uneltind, Cuvioase

Nichifor, și sufletul dumnezeiește ți l-ai înviat.
 Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut, Părinte Nichifor,
biruind toate cetele făcătorului de rele.

Slavă…

Vătămarea ochilor tăi pătimind, Sfinte Nichifor văzătorule de

Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău strălucirile Dumnezeiescului Duh și razele
strălucitoare ale luminii celei neapropiate.

Și acum…

Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit, Preacurată, căci neispitită

de bărbat ai purtat în pântece pe Cel ce de demult prin ei a grăit.

Cântarea a 5-a:

Luminează-ne pe noi, Doamne…

Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău, înțelepte Nichifor, pentru

aceasta ai rămas tare ca diamantul, neînfricoșându-te de dureri.

Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte Nichifor, pentru aceasta

strălucești cu sufletul ca aurul și ca argintul cel de mult preț.

Slavă…

Pusu-ți-ai nădejdea, fericite Nichifor, în Dumnezeu, Apărătorul

orfanilor și al văduvelor, Părintele milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.

Și acum…

Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână, risipind meșteșugirile

lor, ca ceea ce ai născut pe Cel nemăsurat întru putere.

Cântarea a 6-a:

Rugăciunea mea voi vărsa…

Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit slăbănogirea trupului ca

pe un dar al milostivirii Lui, Care dorește mântuirea muritorilor pentru
nemăsurata Sa milă.
 Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, prealăudate Nichifor, deasupra
muntelui așezată, care răspândești tuturor lumina și strălucirea Duhului în
ceața întunecată a patimilor, luminând peste întinderea pământului.

Slavă…

Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu dumnezeiasca ta smerenie, Părinte

Nichifor, căci cu suflet recunoscător ai primit suferințele și defăimările, și te-ai
făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât zăpada.

Și acum…

Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile,
Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput, pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta
înduplecă-L cu rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de strâmtorarea
patimilor.

Condacul, glasul al 8-lea:

Pe Cuviosul Nichifor, care prin răbdarea mulțimii pătimirilor sale, a

primit cununa cea nestricăcioasă și acum revarsă noian de tămăduiri celor
care îl cinstesc, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porţi
nume de biruință!

Icosul

Ţi-ai dovedit tăria în încercări, Sfinte Nichifor, şi ai îndurat suferinţa

adusă de lepră. Iar prin aceasta, predându-te cu totul lui Dumnezeu, I-ai adus
mulţumire şi laudă din inima ta curată, de Dumnezeu purtătorule. Iar acum şi
noi, dorind să te cinstim pe tine, îți strigăm cu mare glas:
Bucură-te, cel care ai dat dovadă de mare stăpânire de sine,
Bucură-te, cel care ai îndurat încercările cu mare tărie,
Bucură-te, cel care ai suportat, fără crâcnire, durerile trupeşti,
Bucură-te, cel care, cu înţelepciune, ai cunoscut cele frumoase ale duhului,
Bucură-te, chip de sfinţenie şi model pentru călugări,
Bucură-te, călăuză a celor credincioşi spre virtuţile dumnezeieşti,
Bucură-te, stâlp de lumină, făptură strălucitoare,
Bucură-te, far a Bisericii, care arunci strălucire peste sufletele noastre,
Bucură-te, laudă şi fiu preacinstit al Cretei,
Bucură-te, slavă a insulei Hios şi ucenic al Cuviosului Antim,
Bucură-te,cel pe care lepra te-a făcut mai curat decât aurul,
Bucură-te, cel care ţi-ai păstrat credinţa în Hristos, Mirele tău!
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porţi nume de biruință!

Sinaxarul

În această zi, 4 ianuarie, prăznuim pomenirea Sfântului şi Purtătorului de

Dumnezeu, Nichifor Leprosul, părintele nostru, care, în aceste vremuri din urmă, s-a
nevoit în insula Hios și a îndurat cu multă răbdare nenumărate suferinţe trupești.

Cuviosul Nichifor (Nicolae Tzanakakis) s-a născut în anul 1890, din

părinți țărani evlavioși, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta.
Părinții lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului
său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania și a început să lucreze ca
ucenic la un bărbier. La scurt timp după aceea, a început să aibă primele
simptome ale maladiei lui Hansen (lepra). Dat fiind că lepra era o maladie
contagioasă ce inspira teamă și oroare, în acea vreme bolnavii de lepră erau
închiși obligatoriu într-o colonie de leproși din insula Spinaloga. Nicolae a
reușit să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din
Alexandria. Boala a continuat să avanseze, și la sugestia unui cleric, care îi
povestise despre Lovokomeio, un azil-spital pentru leproși din insula Chios,
Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.
La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital
pentru leproși administrat de ieromonahul Antim, cunoscut mai târziu ca
Sfântul Antim din Hios. În capela Sfântul Lazăr a azilului pentru leproși, unde
se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea
(Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă duhovnicească care l-a făcut să
își deschidă inima spre credință și l-au făcut să râvnească la o viață de
rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să
primească schima monahală și l-a tuns în monahism, dându-i numele de
Nichifor.

Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost descoperit abia în
1947), dar Nichifor a stăruit în ascultare, în post și rugăciune. Lucra în grădina
azilului. Între el și părintele său duhovnicesc, cuviosul Antim, s-a dezvoltat o
strânsă relație de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de
nedespărțit de cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reușit să scrie o
culegere de texte despre minunile săvârșite de Sfântul Antim pe care le văzuse
cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în șir, făcea metanii fără număr, dar în
același timp nu vorbea despre acestea și nu își deschidea inima nimănui
altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-cântăreț al bisericii
azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, și-a pierdut vederea, cele mai
multe cântări erau cântate de ceilalți cântăreți de la strană.
În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună cu ceilalți
pacienți rămași au fost mutați în stațiunea-leprozerie a Sfintei Varvara din
Aigaleo, la vest de orașul Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de
ani. Trupul și ochii îi fuseseră profund afectați de boală. În acea vreme, în
stațiunea de la Aigaleo trăia un preot pe nume Eumenie, care, vindecat de
lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături
de ceilalți pacienți. În scurt timp, părintele Eumenie a devenit ucenicul
duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia Dumnezeu, pentru răbdarea lui în
boală, îi dăruise multe haruri duhovnicești.
Mulți credincioși au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară
binecuvântarea. Țintuit la pat, chinuit de dureri și aproape orb, monahul
Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.
Vizitatorilor le spunea adesea: „Copiii mei, vă rugați? Cum vă rugați?
Să vă rugați cu rugăciunea lui Iisus, «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.»
Așa să vă rugați.”
Cuviosul Părinte Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la
vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au fost descoperite sfintele sale moaște,
acestea erau binemirositoare.
Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a
Constantinopolului a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor, iar numele
acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Tinerii cei ce au mers…

Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o lucrare desăvârșită, prin

care ai vorbit cu Dumnezeu, petrecerea Îngerilor urmând, cugetătorule de cele
cerești Sfinte Nichifor, și strigând: Dumnezeul Părinților binecuvântat ești.

Povățuit fiind, fericite, de prealăudatul Antim, ai săvârșit alergarea

nevoinței în Hios și ai luat mari cununi de biruință, biruitorule Nichifor.
Pentru aceea, ai fost încununat din mâna cea purtătoare de viață.

Slavă…
 Aducând Domnului dumnezeieștile tale rugăciuni cele de la miezul
nopții, Sfinte Nichifor, te-ai ridicat de la pământ, uimindu-l pe ucenicul tău,
Eumenie, care te-a văzut și împreună cu care aduci laudă lui Dumnezeu în
veci.

Și acum…

Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat, Maică Fecioară Curată,

căci în pântecele tău ai păzit Pâinea vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce
hrănește în chip de negrăit sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a

Pe Împăratul ceresc…

Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale sfaturi dulceață și

mângâiere pricinuiesc sufletelor îndurerate, Cuvioase Nichifor.

Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte Nichifor, și făcându-te sărac cu

inima, mult te-ai îmbogățit, fericite.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii sufletului, fericite

Nichifor, pentru că ai fost împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.

Și acum…

Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă, Fecioară, de-a dreapta

Împăratului ceresc ai fost așezată, ca o Stăpână a lumii.

Cântarea a 9-a

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu…

Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei, biruitorule Nichifor, și te-ai

mutat în cetatea lui Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.

Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al inimii tale primind-o,

milostive Nichifor, a făcut rod de spice însutit.

Candela sufletului tău, înțelepte Nichifor, umplând-o cu untdelemnul

răbdării, Mirele Hristos împreună cu fecioarele cele înțelepte te-a numărat.
 Slavă…

Racla moaștelor tale și sfânta ta icoană, Părinte Nichifor, izvorăsc Harul

Mângâietorului și mireasmă de viață, credincioșilor care se închină lor.

Și acum…

Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii Lumina cea neapropiată,

Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Soarele cel mare al slavei.

LUMINÂNDA, glasul al 3-lea:

Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, fericite Nichifor, și din toată

inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca un fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și
povara cea ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava cea veșnică,
în veselia nesfârșită, unde neîncetat te veselești.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 4, glasul al 8-lea:

Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de smerenie, stâlp de

priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe
tine, Sfinte Nichifor.

Pătimit-ai, părinte, ca și Iov cu multă răbdare durerile, pătimitorule

Nichifor, pentru care, ca și acela, te veselești veșnic, întru nespusa vedere de
Dumnezeu.

Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile dureroasei lepre,

minunate Nichifor, și ai dat vinul cel dumnezeiesc al virtuților, care veselește
inimile celor ce te laudă pe tine.

Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu, Sfinte Nichifor,
ai alergat cu multă stăruință pe calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea
dumnezeieștilor locașuri.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Să lăudăm astăzi pe Sfântul Nichifor, prietenului nostru iubit, comoara

cea mai sfântă a Sfântului Duh, care mai curat decât zăpada fiind, a fost
oglinda virtuţilor, a blândeţii lui Hristos şi a smereniei inimii. Căci în sufletul
său L-a mărit pe Domnul şi a cântat cuvintele Sale dulci, cu viețuirea sa cea
neclintită și prin cuvintele sale cele mângâietoare. Drept aceea, a fost cinstit de
Hristos, prin mireasma minunată a moaştelor sale, care îi bucură întotdeauna
pe cei care le slăvesc şi care aduc cinstesm sfântă pomenirea sa.

Și acum..., același glas:

Stăpână, Împărăteasă, primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi şi

ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

LA SFÂNTA LITURGHIE

Apostolul și Evanghelia se pun din slujba cuvioșilor.

 Acatistul Sfântului Cuvios
Nichifor Leprosul

(4 ianuarie)

TROPARUL, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumusețea…

De luptele Sfântului Nichifor cel Lpros și de bărbăția sa întru nevoință

și îngerii s-au mirat; căci precum un alt Iov întru răbdare, mai presus de fire
pătimind, a răbdat și pe Domnul L-a slăvit, Care acum cu slavă și cu darul
minunilor l-a încununat. Acestuia cu credință să-i strigăm: Bucură-te,
povățuitorul călugărilor, bucură-te, stâlpule de lumină al Bisericii, bucură-te,
că sfintele tale moaște bună mireasmă au dobândit.

Condacul 1

Pe atletul cel preaviteaz în suferință, pe diamantul cel neclintit în

răbdare, pe cel încercat de boala cea cu întristare, întru care pe Dumnezeu L-a
slăvit, pe Nichifor cel Lepros să-l lăudăm în cântări, așa grăindu-i: Bucură-te,
Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Icosul 1

Cu alese cântări să cinstim viețuirea cea pământească neîntinată, a lui

Nichifor cel Lepros, și, lăudându-i alergarea spre viețuirea cea cu cerească
cuviință, să-i strigăm într-un glas cu îngerii: Bucură-te, vasul binecuvântării;
 Bucură-te, mirul cel cu bună mireasmă;
Bucură-te, vlăstarul preaînflorit al Bisericii;
Bucură-te, rodul Evangheliei cel preabogat;
Bucură-te, că ai ascultat glasul Domnului Care te-a chemat;
Bucură-te, cel ce Crucea Domnului din copilărie pe umeri ai purtat;
Bucură-te, că prin boala leprei mai curat decât aurul ai fost lămurit;
Bucură-te, cel ce cu pricepere mai luminos decât zăpada te-ai albit;
Bucură-te, sfeșnicul neadormit al luminii cerești;
Bucură-te, vas încăpător, nedeșertat, al harismelor dumnezeiești;
Bucură-te, că bunătate desăvârșită ai avut;
Bucură-te, că tuturor părinte milostiv te-ai făcut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 2-lea

Ai fugit de povara lenevirii și de întunericul patimilor, Sfinte Nichifor,

dobândind lumina nepătimirii, și cu aripi duhovnicești ai înaintat, ajungând
către locașurile cele cerești, întru care strigi Domnului cu întreagă cugetare:
Aliluia!

Icosul al 2-lea

De bună voie, Sfinte Nichifor, din copilărie te-ai lipit cu totul de Hristos
și cu bucurie ai luat crucea pe umerii tăi, neîmpiedicat urmându-L pe Acela
până în sfârșit. Pentru aceea și noi, cu drag strigăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, al Domnului slujitor;
Bucură-te, al demonilor biruitor;
Bucură-te, învățăcelul cel înțelept al dreptății;
Bucură-te, al poruncilor dumnezeiești mult iubitorule;
Bucură-te, cel ce frumos ai zugrăvit ale Edenului măriri;
Bucură-te, cel ce ai moștenit ale cerului cununi;
Bucură-te, pecete neștearsă a înfrânării;
Bucură-te, temelie a luptelor pline de dumnezeiască râvnă;
Bucură-te, făclie purtătoare de lumină cu strălucire aurie;
Bucură-te, liră cu melodioasă și dulce cântare;
Bucură-te, Părinte Nichifor, podoaba tuturor celor bolnavi de lepră;
Bucură-te, Cuvioase, de Dumnezeu văzătorule, al orbilor ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!
 Condacul al 3-lea

Cu lacrimi, cu privegheri, cu rugăciuni și postiri făcutu-te-ai casnic lui

Dumnezeu, fericite Nichifor, și cu Acesta adeseori vorbind îndeaproape, ca un
prieten către aproapele lui ai grăit. Pentru aceasta cu cuviință te lăudăm,
cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pentru dragostea Ta, Mântuitorule și Binefăcătorule al meu, rabd fără

cârtire ale trupului cumplite dureri, strigat-ai Sfinte Nichifor, ca să guști din
jerfa de pe Cruce. Pentru aceasta și noi îți dăruim dragostea noastră, strigând
cu mulțumire unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce pe umerii tăi răbdarea ai purtat;
Bucură-te, temelie a bărbăției;
Bucură-te, al monahilor neînșelat povățuitor;
Bucură-te, al vieții monahicești vrednică pildă și chip de urmat;
Bucură-te, cel ce prin nevoință patimile cele vătămătoare de suflet ai
călcat;
Bucură-te, că puterilor tale sufletești prin smerenie viață le-ai dat;
Bucură-te, că de râvnă spre urmarea vieții îngerești te-ai înflăcărat;
Bucură-te, cel ce pe calea cea strâmtă și cu chinuri ai pășit;
Bucură-te, carte deschisă ce spre dragostea lui Dumnezeu ne-ai
îndrumat;
Bucură-te, bici ce înșelarea potrivnicului ai alungat;
Bucură-te, că ai simțit cu mintea răcoarea cea din Ermon;
Bucură-te, că ai adunat bogăție din tainicul Sion;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 4-lea

Mintea ți-ai încins cu brâul asprei nevoințe, Sfinte Nichifor, omorându-

ți patimile trupului și viețuind ca un fără de trup în lume. Iubitor al petrecerii
celei îngerești făcându-te, împreună cu îngerii L-ai slăvit pe Dumnezeu,
cântând : Aliluia!
 Icosul al 4-lea

Minunat ai strălucit cu frumusețea slavei celei dumnezeiești, o, Sfinte

Nichifor, luminând Biserica lui Hristos. Împodobit fiind cu diadema celei mai
alese cinstiri, uimiți fără de grai ne lași pe noi, cei ce-ți cântăm cu dorire așa:
Bucură-te, a insulei Creta veselie;
Bucură-te, a insulei Hios frumoasă împodobire;
Bucură-te, că strâmtorarea cea grea a lumii ai urât;
Bucură-te, că purtător al sfintei schime îngerești te-ai făcut ;
Bucură-te, că spre a credincioșilor mângâiere gura ți-ai deschis;
Bucură-te, că buzele tale spre buna învățătură le-ai mișcat;
Bucură-te, că în dumnezeiasca vie cu credință ai lucrat;
Bucură-te, lucrătorul cel bun în al Domnului ogor;
Bucură-te, că la cele de căpătâi ale sufletului neîncetat ai cugetat;
Bucură-te, cel ce măririle cerului ai cercetat;
Bucură-te, cel ce ziua și noaptea în rugăciuni ai petrecut;
Bucură-te, cel ce Domnului întru toate ai mulțumit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 5-lea

Cu împreună-lucrarea Domnului cea minunată, semne și minuni mai

presus de fire ai săvârșit, slăvite Nichifor, căci de la pământ te-ai înălțat, fiind
văzut de Părintele Eumenie, ucenicul tău, cu care în ceruri lauzi pe Dumnezeu
neîncetat, cântând din toată inima: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Să luăm aminte la bărbăția duhovnicească a Sfântului Nichifor cel

Lepros, pe care a arătat-o vreme de mulți ani, închis fiind în leprozeria din
Hios, și, de a sa răbdare minunându-ne, să-i strigăm din inimă așa:
Bucură-te, vrednicule de pomenire, Nichifor;
Bucură-te, atlet nebiruit al lui Hristos;
Bucură-te, că nevoințelor lui Iov ai râvnit;
Bucură-te, că în răbdare laolaltă cu cei leproși ai stăruit;
Bucură-te, că ceata noilor asceți ai împodobit;
Bucură-te, că pe calea tuturor cuvioșilor ai pășit;
Bucură-te, cel ce bogăția cereștilor bunătăți ai agonisit;
Bucură-te, că rodul bunei nădejdi în schimb ai luat;
 Bucură-te, cel ce dragostea lui Dumnezeu a împărtăși te-ai învățat;
Bucură-te, că din insula Creta, ca lumina zorilor, curat ai răsărit;
Bucură-te, că toată zidirea cu veselie din belșug ai luminat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 6-lea

Fericite Părinte Nichifor, ai socotit câștig durerile trupului și ca Iov ai

mulțumit lui Dumnezeu din toată inima, slăvindu-L pe Acela pentru nespusa-
I milă și iubire de oameni, înălțându-I neîncetat cântare de mulțumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Părinte înțelepțite de Dumnezeu Nichifor, cuvânt deșert nu s-au auzit

din gura ta, căci ai iubit tăcerea ca pe o comoară, zăbovind doar în cuvintele
rugăciunii. Cu sfaturile tale de suflet folositoare i-ai întărit pe credincioși, iar
învățându-ne cu credință și acum pe toți, îți strigăm așa: Bucură-te, primăvara
evlaviei;
Bucură-te, floarea adevărului;
Bucură-te, că pe tine însuți sălaș sfințit dumnezeirii te-ai făcut;
Bucură-te, că din cer harul ca ploaia asupra ta a coborât;
Bucură-te, că sfintele porunci degrab ai împlinit;
Bucură-te, cel ce ai revelat înțelepciunea cuvintelor Scripturii;
Bucură-te, că plata cea nestricăcioasă cu vrednicie ai primit;
Bucură-te, că în corturile drepților cu slavă locuiești;
Bucură-te, că a Domnului Cruce sprijin ai avut;
Bucură-te, cel ce calea cuvioșilor bine ai săvârșit;
Bucură-te, învățăcelul Bisericii și-al lui Hristos prieten;
Bucură-te, ucenic iscusit al înțeleptului Antim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 7-lea

Cu adevărat mai dulci decât mierea și fagurele sunt cuvintele

Evangheliei, pe care mereu pe buzele tale le-ai avut, Părinte Nichifor,
înțelepțitule de Dumnezeu. Înălțat-ai cântări din psaltirea lui David, cu care
într-un glas armonios cânți lui Dumnezeu cântarea de mulțumire: Aliluia!
 Icosul al 7-lea

Sfinte Nichifor, ai adus lui Dumnezeu mulțimea lacrimilor tale, dintr-o

inimă ca un mir de nard, ales și curat. Câștigat-ai virtutea pocăinței, având
plânsul tovarăș nedespărțit și amintirea morții drept mângâiere. Pentru
aceasta, alinare și nouă ne dăruiești, celor ce cu dragoste te pomenim și în
toate zilele îți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, prietenul isihiei;
Bucură-te, cunoscătorul înfrânării;
Bucură-te, râul cel preaplin al darurilor osebite;
Bucură-te, oceanul cel adânc al multor minuni;
Bucură-te, cel ce sprijini pe cei clătinați de tulburarea patimilor;
Bucură-te, cel ce veselești pe cei cumplit încercați;
Bucură-te, icoană a milei, mai înainte de Dumnezeu zugrăvită;
Bucură-te, canonul desăvârșit al trăirii în Hristos;
Bucură-te, cel ce ai vorbit cu Dumnezeu ca și cu un prieten;
Bucură-te, cel ce iubirea Lui a devenit una cu suflarea ta;
Bucură-te, pildă a ascultării cu acrivie întru toate;
Bucură-te, cunoscătorul purtării frumoase și neprihănite;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 8-lea

Străin de toate cele ale lumii te-ai făcut, îndepărtându-te de acestea cu

bună știință, și în curțile Domnului ai sălășluit, ca unul ce ai cunoscut
părinteasca Lui milă. De dorul Lui te-ai mistuit și ca un adevărat fiu ai strigat
cu veselie cântarea cuviincioasă : Aliluia!

Icosul al 8-lea

Boala leprei ți-a slăbit permanent vederea ochilor trupești, Cuvioase

Nichifor, ajungând până la cea mai de pe urmă durere cumplită a orbirii. Dar
ai văzut frumusețea cea neapropiată a lui Dumnezeu și pe aceasta apropiată o
faci celor ce de bunăvoie, cu credință, îți aduc laude ca aceste:
Bucură-te, leagănul bunei-cuviințe;
Bucură-te, rază a Sfeșnicului preastrălucitor;
Bucură-te, cel ce întărești inimile credincioșilor;
Bucură-te, că ne ajuți să alungăm întunericul patimilor;
Bucură-te, cel ce ne-ai povățuit să aflăm calea cea dreaptă;
 Bucură-te, cel ce ne-ai învățat suirea către Dumnezeu;
Bucură-te, timpan ce vestești învățăturile dumnezeiești;
Bucură-te, liră cu îngerești cântări;
Bucură-te, mărgăritarul strălucitor al Bisericii;
Bucură-te, locuitorul împărăției cerești;
Bucură-te, cel ce ai fost răsădit cu ușurință în casa Domnului tău;
Bucură-te, cel ce ai secerat rodul cel tainic, cu îmbelșugare;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 9-lea

Ai întărit cu milă și iubire, Părinte Nichifor, pe cei ce pătimeau cumplit,

fiind bogat în milostivire, ca unul ce ești prietenul lui Dumnezeu, Cel iubitor
de oameni. Și toată iubirea ta ca pe o comoară ai împărțit-o, cu dragoste
înălțând Celui Celui ce este cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Răsărit-ai din insula Creta, Sfinte Nichifor, ca un trandafir frumos și

bineplăcut, umplând toată zidirea de buna mireasmă a mirului dumnezeieștii
tale viețuiri. Și acum înmiresmezi simțirile noastre sufletești celor ce cu
credință îți strigăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, crinul Bisericii;
Bucură-te, darul desfătării duhovnicești;
Bucură-te, frumusețea osebită a iubirii lui Hristos;
Bucură-te, neprihănită desfătare a virtuților dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu lacrimile tale așternutul ți-ai udat;
Bucură-te, că izvorul veseliei înlăuntrul tău ai aflat;
Bucură-te, cel ce ca o pasăre în pustie ai privegheat;
Bucură-te, că întru nevoințe în chilie ai stăruit;
Bucură-te, pecete neștearsă a sărăciei;
Bucură-te, putere cu multe înțelesuri a smeritei cugetări;
Bucură-te, alăută cu multe coarde a Duhului Sfânt;
Bucură-te harpa cea îndulcită de melosul dumnezeiesc;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!
 Condacul al 10-lea

Saltă insula Creta și ca o maică te veselește la pomenirea Sfântului

Nichifor cel Lepros, căci pe acesta l-ai dăruit Domnului ca o floare
cuvântătoare, plină de dumnezeiască mireasmă. Pentru aceasta și noi ne
bucurăm, desfătându-ne de cântarea din biserici: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine va putea spune în cuvinte îndeajuns răbdarea ta, Sfinte Nichifor?

Căci tu ai purtat crucea bolii și nu ai îngenunchiat sub greutatea durerilor
până ce nu ai ajuns întru bucuria drepților, cu care dimpreună îți cântăm cu
veselie:
Bucură-te, că între cei drepți ești preastrălucit;
Bucură-te, că între cuvioși ești preamărit;
Bucură-te, sfeșnic luminos la înălțime așezat;
Bucură-te, candelă plină cu untdelemn dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce cu pricepere de negura patimilor te-ai ferit;
Bucură-te, că la limanul cel lin lesne ai ajuns;
Bucură-te, dumnezeiască oglindă și nouă revărsare de lumină;
Bucură-te, al armoniei cerești organ desăvârșit;
Bucură-te, că haina trupului cea stricăcioasă și fără bună înfățișare, ți-ai
înălbit;
Bucură-te, că veșmântul bucuriei nepământești ai dobândit;
Bucură-te, că neprihănit cu viețuirea și desăvârșit cu obiceiurile te-ai
aflat;
Bucură-te, că osebit cu purtarea și folositor în cuvânt te-ai arătat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 11-lea

Nu ai dat nicidecum somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare,

fericite Părinte Nichifor, căci ziua și noaptea cu fierbințeală te rugai fără
încetare Domnului, laude și cereri aducându-I și strigând din adâncul inimii:
Aliluia!
 Icosul al 11-lea

Ca un bun slujitor, Sfinte Nichifor, ai păzit poruncile Domnului,

ținându-le cu multă scumpătate. Pentru aceasta ai înmulțit și talantul care ți s-
a încredințat și ai auzit din gura Stăpânului tău: „intră întru bucuria raiului!”
Acum auzi și de la noi, cei ce după datorie îți înălțăm cântare de laudă:
Bucură-te, vrednicule de laude;
Bucură-te, că ție se cuvine a fi încununat;
Bucură-te, cel ce întru părinți și drepți ești minunat;
Bucură-te, cel ce între aleșii Domnului împreună moștenitor te-ai aflat;
Bucură-te, că averea de suflet folositoare ai păzit;
Bucură-te, că locuința în rai ți-ai chezășuit;
Bucură-te, cel ce părtaș obiceiurilor îngerești te-ai aflat;
Bucură-te, stâlp al Bisericii, de aceeași strălucire cu luminătorii cerești;
Bucură-te, adevărat vlăstar al slavei nepământești;
Bucură-te, cel ce cu dragoste te împărtășeai cu Sfintele Taine;
Bucură-te, cel ce ai slujit Domnului precum un fiu părintelui său;
Bucură-te, că ai arătat ascultare întru toate Sfântului Antim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 12-lea

Aflat-ai har peste har, Cuvioase, primind în chip bogat darul facerii de
minuni, pentru aceasta și tămăduiești prin rugăciunile tale pe cei bolnavi,
făcându-te mijlocitor, ajutător și împreună-pătimitor celor ce te cheamă și îți
cântă cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Plin de blândețe și înțelepciune fiind, cuvânt mincinos niciodată nu s-a

aflat pe buzele tale, Cuvioase Nichifor, nici așteptări spre folosul tău de la
aproapele n-ai avut. Ci, cu adevărat pe toți i-ai iubit cu inimă curată, ca pe
niște frați ai tăi, și de la toți primit-ai cinstire cu evlavie și duioșie. Iar noi
cinstindu-te, după datorie strigăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, vas încăpător al harului;
Bucură-te, cămară a Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce bogăția darurilor slavei ai primit;
Bucură-te, că pe Dumnezeul milostivirilor L-ai preacinstit;
Bucură-te, că trupul mâncat de lepră prin nevoințe l-ai îndumnezeit;
 Bucură-te, suflete curat, ce cu sfințenia te-ai împodobit;
Bucură-te, că cetele drepților cu strălucire te-au întâmpinat;
Bucură-te, că mai marii îngerilor către Dumnezeu te-au înfățișat;
Bucură-te, al insulei Creta și Hios fierbinte apărător;
Bucură-te, că şi cetății Alexandria ești cald ajutător;
Bucură-te, al leprozeriei din Atena ocrotitor;
Bucură-te, înțeleptule povățuitor al tuturor;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, cel ce porți nume de biruință!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Nichifor, cel ce în vremurile de pe urmă ești adăugire

cuvioșilor părinților și necurăția sufletelor noastre, cea din lepra patimilor,
prin ale tale mijlociri te rugăm să o curățești ca, sărutând comoara cea bine
înmiresmată a moaștelor tale, să ne învrednicim de binecuvântarea milostivirii
și purtării tale de grijă și să-I înălțăm lui Dumnezeu cântarea de mulțumire:
Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1.

Rugăciune către Sf. Cuv. Nichifor Leprosul

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne,

acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre
sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește
urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu
binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea
noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor
care se află în boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima
fricii și a patimilor noastre întunecate, să-i îmbolnăvim pe cei care, din
dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le
putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în
inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor,
primește-i și mijlocește și pentru toți cei care prin această boală se înfățișează
înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.