CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR

1.1. Obiectul Dreptului Afacerilor

10. Definiţii

Dreptul Afacerilor este ansamblul normelor juridice ce reglementează

raporturile juridice dintre profesioniştii comercianţi, dintre aceştia şi stat şi
dintre profesioniştii comercianţi şi salariaţi.
Norma juridica este regula de conduita cu caracter general,impersonal
si obligatoriu aplicabila oamenilor in raporturile dintre ei sau in raport cu
societatea. In caz de nerespectare a normei juridice se recurge, in ultima
instanta, la forta coercitiva a statului.
Norma juridica este:
-generala pentru ca impune o conduita tipica, adresandu-se tuturor
persoanelor, putand viza totusi si numai o anumita categorie sau grupa de
persoane. Ex.: Codul Muncii, Legea salarizarii.
-impersonala pentru ca nu se adreseaza direct unei persoane,
individualizate, concretizate, ci vizeaza un numar nedeterminat de persoane.
-obligatorie, deci daca nu este indeplinita de buna voie, se apeleaza la
forta de constrangere a statului.
Ca obiect al dreptului afacerilor studiem raporturile juridice
patrimoniale si cele nepatrimoniale care iau nastere intre profesionistii
comercianti, intre acestia si stat si intre profesionistii comercianti si salariati.
Raportul juridic civil este o relatie sociala - patrimoniala ori nepatrimoniala -
reglementata de norme de drept civil. Ex.: raportul juridic dintre vanzator si
cumparator in legatura cu imobilul vandut.
Este patrimonial acel raport juridic al carui continut poate fi evaluat in
bani, adica pecuniar.
Este nepatrimonial acel raport juridic al carui continut nu poate fi
evaluat in bani. Ex: raportul juridic ce are in continutul sau dreptul la nume ori
denumire sau dreptul la domiciliu sau sediu.
Subiectele raporturilor juridice sunt persoane fizice sau/si persoane
juridice care sunt titularele drepturilor si obligatiilor civile.
Persoana fizica, este subiect individual de drept, adica omul, privit ca
titular de drepturi si obligatii civile.
Persoana juridica, este subiect colectiv de drept, adica un colectiv de
oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi si
obligatii civile.
Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor si
obligatiilor pe care le au partile.
 Obiectul raportului juridic consta in actiunile ori inactiunile la care sunt
indreptatite partile ori pe care acestea sunt tinute sa le respecte. Cu alte cuvinte,
obiectul raportului juridic civil consta in conduita pe care o pot avea ori trebuie
s-o aiba partile. Ex.: la un raport juridic de vanzare-cumparare, continutul
raportului juridic cuprinde pentru vanzator dreptul de a primi plata pretului,
caruia ii corespunde obligatia corelativa a cumparatorului de a plati pretul.
Potrivit art.3 Cod Civil, profesionist este persoana fizica sau persoana
juridica care exploateaza o intreprindere. Constituie exploatarea unei
intreprinderi, exercitarea sistematica de catre una sau mai multe persoane, a
unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea, instrainarea de
bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.
Conform art.8 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului
Civil, profesionist include categoriile de comerciant, intreprinzator,operator
economic, precum si orice persoane autorizate sa desfasoare activitati
economice sau profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege, la
data intrarii in vigoare a Codului Civil.

1.2. Izvoarele Dreptului Afacerilor

Acestea se împart în două categorii: izvoare creatoare şi izvoare interpretative.

10. Izvoare creatoare.
• Constituţia României adoptată la 8 dec.1991 (astfel cum a fost
modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României
publicată în Monitorul Oficial nr. 669 din 22 septembrie 2003, aprobată prin
Referendumul naţional privind revizuirea constituţiei din 19 octombrie 2003)
include norme fundamentale pentru întregul sistem de drept, deci şi pentru
Dreptul Afacerilor. Potrivit art. 135 din Constituţie economía României este o
economie de piaţă, bazată pe liberă iniţiativă şi concurenţă. Statul trebuie sa
asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.
• Codul Civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/2009 prind Codul Civil.
Codul Civil reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale
dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Potrivit art. 3 Cod Civil,
dispoziţiile acestuia se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi
raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. Pentru
raporturile juridice de dreptul afacerilor prezintă interes dispoziţiile
Codului Civil privind statutul juridic al persoanelor (Cartea I din Codul
Civil despre persoane), cele privind obligaţiile (Cartea a V-a despre
obligaţii) şi cele referitoare la prescripţie (Cartea a VI-a despre prescripţia
extinctivă, decădere şi calculul termenelor).
 • Legile adoptate de Parlament reprezintă un important izvor de drept
al afacerilor. Dintre aceste legi amintim: Legea nr.31/1990 privind societăţile
comerciale, Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului, Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, ş.a.
• Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului1 reglementează aspecte ale
activităţii comerciale. Amintim în acest sens: Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile
familiale.
• Normele, reglementele şi ordinele adoptate de organele competente,
cum sunt actele emise de conducătorii organelor centrale ale administraţiei de
stat pot avea incidenţă în activitatea de afaceri.
• Potrivit art. 5 Cod Civil, în materiile reglementate de Codul Civil,
normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de
calitatea sau statutul părţilor.

20. Izvoarele interpretative

Din categoria izvoarelor interpretative fac parte: doctrina şi practica

judiciară.
• Doctrina2 nu este izvor de drept totuşi, datorită rolului jucat în
cunoaşterea relaţiilor sociale supuse normării de către legiuitor, în interpretarea
legilor este un factor de progres al dreptului pentru că legiuitorul preia, când i
se par fondate, soluţiile oferite de doctrină.
• Practica judiciară are rolul, pe de o parte, de interpretare a legilor şi pe
de altă parte, de sursă de inspiraţie pentru legiuitor.

1 Art.107 Constituţie: ʺGuvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru organizarea legilor. Ordonanţele
se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceastaʺ.

2 ʺDoctrina este ştiinţa juridică şi cuprinde analizele, investigaţiile şi interpretările făcute de analiştii fenomenului
juridicʺ.
 CAPITOLUL II
ÎNTREPRINDEREA – FORMA JURIDICĂ DE DESFĂŞURARE A
ACTIVITĂŢII CU CARACTER PROFESIONAL

2.1. Noţiunea şi formele întreprinderii

Codul civil nu defineşte întreprinderea, ci exploatarea întreprinderii.

Definiţia dată exploatării întreprinderii de art. 3 alin. 3 Cod civil cuprinde
elmentele esenţiale ale noţiunii de întreprindere.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 3 Cod Civil, ”constituie exploatarea unei
întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a
unei activități organízate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea
de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau un un scop
lucrativ”. Cu alte cuvinte, întreprinderea este o activitate sistematic organizată,
autonomă, realizată de o persoană, pe riscul său, constând în producerea de
bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, indiferent dacă are sau un
un scop lucrativ.3
Definiţia întreprinderii are un caracter general; ea priveşte orice activitate
realizată cu caracter profesional, indiferent de obiectul şi scopul activităţii.
Din definiţie rezultă caracterele întreprinderii.
a) Noţiunea de întreprindere desemnează o activitate sistematic
organizată. Această activitate se desfăşoară cu caracter permanent şi potrivit
unor reguli proprii. Ea este caracteristică activităţii profesionale, prin opoziţie
cu actele izolate întâmplătoare.
b) Organizarea activităţii are un caracter autonom. Cel ce organizează
activitatea este independent în luarea deciziilor.
c) Activitatea este realizată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor.
Persoanele care realizează activitatea au calitatea de profesionist.
d) Obiectul activităţii organizate este producerea de bunuri, executarea de
lucrări şi prestarea de servicii.
e) Scopul realizării activităţii poate fi lucrativ sau nelucrativ, adică
obţinerea unui câştig sau fără un atare scop.
Formele întreprinderii. În caracterizarea întreprinderii esenţiale sunt
obiectul activităţii şi scopul urmărit de persoana sau persoanele care
organizează activitatea.
Desfăşurarea unei activităţi economice cu caracter profesional, în scopul
obţinerii unui profit este proprie activităţii comerciale. Deci, o întreprindere
având ca obiect o activitate economică şi al cărei scop este obţinerea profitului
este o întreprindere economică (comercială) şi, dimpotrivă, o întreprindere cu

3 St. D. Cărpenaru – op. cit., pag. 36.

un obiect non economic şi având un scop non profit este o întreprindere civilă
(necomercială).

2.2. Întreprinderea economică (comercială)

Definiţia întreprinderii economice (comerciale). Întreprinderea economică

(comercială) se poate defini pe baza definiţiei generale a întreprinderii şi
dispoziţiilor art. 2 lit. f) din OUG nr. 44/2008. Astfel, constituie întreprindere
economică aceea activitate economică desfășurată în mod organizat, permanent
și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă, materia prime,
mijloace logistice și informatice, pe riscul întreprinzătorului în cazurile și în
condițiile prevăyute de lege.
Caracterele întreprinderii economice (comerciale). Din definiţie rezultă
caracterele întreprinderii economice (comerciale).
a) Activitatea întreprinderii este o activitate economică. Potrivit art. 2 lit.
a) din OUG nr. 44/2008, constituie activitate economică, activitatea cu scop
lucrativ, constând în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii.
b) Activitatea este realizată în mod organizat, permanent şi sistematic, de
către una sau mai multe persoane pe riscul lor. Persoanele pot fi persoane fizice
sau persoane juridice şi au calitatea de profesionist comerciant.
c) Obiectul activităţii economice constă în producerea şi circulaţia
mărfurilor sau executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil denumeşte aceste
activităţi „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (art. 8 alin. 2
din lege).
d) Scopul desfăşurării activităţii economice este obţinerea de profit
(animus lucri).

2.3. Actele juridice comerciale – actele aferente exploatării unei

întreprinderi economice (comerciale)

Definiţia actelor juridice comerciale. Actele juridice comerciale sunt

actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează
de către un profesionist comerciant, activitatea economică privind producerea şi
circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, în cadrul
unei întreprinderi economice (comerciale).
Caracterele actelor juridice comerciale. Din definiţia dată rezultă
caracterele actelor juridice comerciale.
a) Actele juridice comerciale sunt actele juridice, faptele juridice şi
operaţiunile economice prin care se exploatează o întreprindere economică
(comercială).
 b) Actele juridice comerciale sunt săvârşite de către profesionişti
comercianţi.
c) Actele juridice comerciale au ca obiect producerea şi circulaţia
mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
d) Actele juridice comerciale au drept scop obţinerea de profit.
Regimul actelor juridice comerciale. În condiţiile noului Cod civil,
regimul juridic al actelor juridice comerciale este acelaşi cu cel al actelor
juridice civile (Cartea a V-a Despre obligaţii – art. 1166 – 2499).
Reglementarea noului Cod civil cuprinde şi unele dispoziţii derogatorii de
la principiul unităţii de reglementare a raporturilor juridice civile şi a
raporturilor comerciale.
Menţionăm dispoziţiile privind determinarea, în subsidiar, a preţului în
contractele încheiate între profesionişti (art. 1233 Cod civil), reprezentarea (art.
1295 – art. 1314 Cod civil), solidaritatea codebitorilor (art. 1446 Cod civil),
aprecierea diligenţei părţilor în executarea obligaţiilor (art. 1480 Cod civil),
întârzierea în executarea obligaţiilor băneşti (art. 1523 Cod civil), caracterul
oneros al contractului de mandat (art. 2010 Cod civil).
Aceste dispoziţii se aplică actelor juridice încheiate în exerciţiul activităţii
unei întreprinderi de către profesioniştii comercianţi.

2.4. Întreprinderea civilă

2.4.1. Noţiune şi caracterele întreprinderii civile

Definiţia întreprinderii civile. În definirea întreprinderii civile trebuie

avută în vedere definiţia generală a întreprinderii prevăzute de art. 3 alin. 3 Cod
civil, precum şi elementele ei specifice.
Întreprinderea civilă (necomercială) este o activitate sistematic
organizată, executată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, având ca
obiect acte sau fapte juridice cu caracter civil, fără a avea ca scop obţinerea
profitului.
Caracterele întreprinderii civile (necomerciale). Din definiţia dată rezultă
caracterele întreprinderii civile (necomerciale):
a) Activităţile care fac obiectul întreprinderii civile sunt activităţile
desfăşurate în cadrul profesiilor liberale (activităţile avocaţiale, medicale);
b) Persoanele care realizează activitatea au calitatea de profesionist şi
desfăşoară această activitate potrivit legii organice care reglementează regimul
juridic al profesiei în cauză;
c) Aceste persoane pun la dispoziţia celor interesaţi cunoştinţele şi
competenţa lor, pentru care primesc onorarii (nu profit).
 2.4.2. Actele juridice aferente întreprinderii civile (necomerciale)

Caracterizare generală. Actele juridice încheiate în cadrul întreprinderii

civile (necomerciale) sunt acte juridice cu caracter civil.
Regimul acestor acte juridice este cel prevăzut de legea organică a
profesiei în cauză, care se completează cu dispoziţiile Codului civil.

Tema de referat:

1. Intreprinderea - forma juridica de desfasurare a activitatii cu caracter

profesional. Notiunea si formele intreprinderii: Intreprinderea economica
(comerciala), Intreprinderea civila (necomerciala). A se consulta: Art.3
Cod Civil si Art.2 lit.f din O.U.G. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor
economice de catre persoana fizica autorizata, Intreprinderea Individuala
si Intreprinderea Familiala.

Bibliografie si resurse electronice:

1. C. Popa Nistorescu - Drept Comercial. Curs Universitar., Editura Universitaria,

Craiova, 2019.http://editurauniversitaria.ucv.ro/drept-comercial-curs-universitar
2. C. Popa Nistorescu - Studiu de Drept Comparat cu privire la regimul juridic al
intermediarilor din mediul de afaceri, Ed. ProUniversitaria, Bucuresti, 2013.http://
editurauniversitaria.ucv.ro/studiu-de-drept-comparat-cu-privire-la-regimul-juridic-
al-intermediarilor-din-mediul-de-afaceri
3. S. Angheni, Drept comercial. Profesioniștii comercianți, Ed. C.H.Beck,
București, 2013;
4. S. Angheni, Raporturile juridice dintre profesioniștii comercianți, Ed.
C.H.Beck, București, 2014;
5. Gh. Piperea, Drept comercial roman.Teoria generala, intreprinderea si insolventa,
Ed. C.H.Beck, Bucuresti,2020.
6. S. Angheni, Drept comercial. Tratat, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2019.
7. https://drept.ucv.ro/licenta/resurse-electronice.html
8. Site-uri pt Jurisprudenta: www.scj.ro (dec.ICCJ); www.jurisprudenta.com
9. Pentru articole: www.avocatnet.ro; www.juridice.ro
Legislatie:

1. Art.3 Codul Civil;

2. Art.2 lit.f din O.U.G nr.44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice

de catre persoana fizica autorizata, Intreprinderea Individuala si
Intreprinderea Familiala.