UNFPA (Fondul ONU pentru Populaţie)

NGO INRECO, Conflicts Resolution Institute

Colectarea de date privind implicaţiile medico-sociale

şi demografice ale îmbătrânirii pentru consolidarea
capacităţii instituţionale de colectare şi analiză a datelor
demografice dezagregate şi de formulare a politicilor
relevante şi monitorizare a implementării acestora
în Republica Moldova

Studiu evaluativ

CHIŞINĂU 2008
 2

СUPRINS:
Pagina
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I
Caracteristica şi tendinţele demografice globale şi factorii ce o
influenţează 9
1.1 Procesele demografice mondiale şi ale Republicii Moldova şi factorii
determinanţi ai schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei
9
1.2 Îmbătrânirea populaţiei şi problemele medico-sociale ale persoanelor
vârstnice 17
CAPITOLUL II
Material şi metode de studiu 29
CAPITOLUL III
Problemele medico-sociale ale îmbătrânirii şi factorii ce o
determină 40
3.1 Caracteristica generală a factorilor ce influenţează bunăstarea persoanelor
40
vârstnice
3.2 Rezultatele analizei factorilor medicali şi socio-economici în menţinerea
51
sănătăţii persoanelor vârstnice
CAPITOLUL IV
Evaluarea stării sănătăţii femeilor vârstnice 61
CAPITOLUL V
Menţinerea sănătăţii generaţiei în vârstă 73
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE 82
CONCLUZII 86
BIBLOGRAFIE 89
 3

INTRODUCERE

În cadrul planurilor naţionale de asigurare a serviciilor de sănătate, elaborarea şi

fundamentarea programelor de sănătate, planificarea resurselor şi optimizarea reţelei sanitare,
cunoaşterea reală a stării de sănătate a populaţiei pe diferite grupe de vârstă şi sex are un rol
primordial. În acest sens, este necesară organizarea şi desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice de studiere
a stării sănătăţii diferitor categorii de populaţie.
Totodată, studiile demografice din ultimii ani constată mutaţii esenţiale în structura
demografică a populaţiei. Acest important fenomen demografic se datorează modificărilor
înregistrate de evoluţia principalilor indicatori ai mişcării naturale a populaţiei – natalitatea şi
mortalitatea – caracterizaţi printr-o tendinţă constantă de scădere a natalităţii şi fertilităţii, pe de o
parte, şi prin scăderea mortalităţii generale (dar mai ales a mortalităţii infantile, a copiilor şi
adulţilor tineri), pe de altă parte, fenomen cunoscut sub denumirea de „tranziţie demografică”.
Îmbătrânirea demografica este un proces istoric, ireversibil, care afectează întreaga populaţie
atât prin condiţionările sale, cât şi prin multiplele sale consecinţe. Procesul de îmbătrânire a
populaţiei se datorează în deosebi scăderii natalităţii – îmbătrânirea „de bază” şi mai puţin creşterii
duratei medii a vieţii – îmbătrânire „de vârf”, noţiunile referindu-se la baza şi vârful piramidei
vârstelor. Asistăm deci, astăzi, în ţările avansate, la fenomenul spectaculos al „răsturnării piramidei
vârstelor”.
Fenomenul îmbătrânirii demografice se evaluează cantitativ prin proporţia populaţiei de 60
ani şi peste (în %) din totalul populaţiei. Numărul persoanelor vârstnice a crescut în lume fără
încetare – de la mai puţin de 100 milioane înainte de cel de-al doilea Război Mondial la peste 200
milioane în anul 1950, apoi cca 460 milioane în 1990 şi 590 milioane în anul 2000. În perspectivă
se estimează, că această grupă de populaţie va continua să sporească, atingând 1,2 miliarde în 2025,
ceea ce va reprezenta 14% din totalul populaţiei globului.
Îmbătrânirea populaţiei reprezintă un fenomen global, legat în mod direct de aspectele
cotidiene ale vieţii umane şi vizează problemele de care depinde prosperarea economică: investiţiile
şi cheltuielile, piaţa forţelor de munca, pensiile, impozitarea şi transferul proprietăţii altei generaţii.
Acest proces influenţează şi asupra structurii morbidităţii şi mortalităţii populaţiei, componenţei
familiilor, condiţiilor de viaţă. Numărul persoanelor vârstnice creşte în lume anual cu 2%, cu mult
mai repede decât sporul natural al populaţiei. Creşterea rapida a numărului populaţiei va necesita
reglementări economice şi sociale de perspectivă în majoritatea ţărilor.
 4

Procesul de îmbătrânire demografică are numeroase consecinţe şi implicaţii. Astfel,

modificarea raportului dintre populaţia activă şi cea pasivă determină o creştere a populaţiei
dependenţilor, pe seama adulţilor neproducători, fenomen care creează probleme dificile de ordin
medical şi social-economic.
Importante consecinţe generează procesul de îmbătrânire a populaţiei pe planul protecţiei
sociale şi al asistenţei medicale persoanelor vârstnice, care reprezintă cel mai numeros grup de
populaţie ca adresabilitate, fiind în acelaşi timp categoria populaţională în rândul căreia modificările
de vârstă produc creşteri importante ale mortalităţii şi invalidităţii, şi la care se produce tranziţia de
la patologia infecţioasă specifică vârstelor tinere la patologia cronică degenerativă a vârstelor
înaintate. Îmbolnăvirile la vârstnici au o prevalenţă ridicată, manifestând o accentuată tendinţă la
cronicizare şi la boli asociate.
O altă manifestare importantă a procesului global de îmbătrânire a populaţiei planetei este
creşterea numărului femeilor în populaţia persoanelor vârstnice şi bătrâne. Deoarece durata vieţii
femeilor este mai mare decât la bărbaţi, în prezent la 81 de bărbaţi vârstnici revin 100 femei, iar
printre cei mai bătrâni oameni la 100 femei revin doar 53 de bărbaţi. Raportul între bărbaţi şi femei
de vârstă înaintată este mai redus în regiunile dezvoltate (71 de bărbaţi la 100 de femei), decât în
cele mai slab dezvoltate (88 de bărbaţi la 100 de femei).
Dinamica creşterii numărului populaţiei vârstnice în ţara noastră, comparativ cu populaţia
tânără şi cea adultă, cât şi faţă de populaţia totală, relevă că în timp ce populaţia totală a crescut pe
parcursul a circa 70 ani (1930-2003) cu 126,3%, populaţia în vârstă de 60 de ani şi peste a sporit cu
345%; în acelaşi timp, populaţia tânără a cunoscut o tendinţă continuă de scădere.
Pentru Republica Moldova procesul de îmbătrânire demografică a început să devină tot mai
actual pe parcursul ultimului deceniu, raportul de dependenţă al populaţiei vârstnice fiind de 21,6 în
anul 2003.
În republica noastră în prezent nu există o acoperire corespunzătoare cu fonduri a proceselor
de îmbătrânire a populaţiei. Criza economică şi efectele restructurării societăţii creează probleme
dificile de rezolvat în ceea ce priveşte asigurarea unei protecţii economico-sociale minime, în cadrul
căreia ponderea cea mai importantă a beneficiarilor o deţin persoanele vârstnice. Diminuarea
veniturilor după pensionare este mai accentuată în cazul femeilor, deoarece, deşi în Moldova nu
există diferenţe de salarizare pentru aceeaşi funcţie între bărbaţi şi femei acestea din urma ocupă, de
regulă, funcţii cu salarii mai mici, iar multe dintre ele, casnice, beneficiază doar de pensie de vârstă.
Starea de sănătate a acestui segment de populaţie prezintă o serie de particularităţi, ce se regăsesc la
grupe populaţionale similare din alte ţari ale Europei. La această perioadă de vârstă pe prim plan ies
consecinţele medico-sociale ale îmbătrânirii, care includ următoarele probleme mai importante:
 5

morbiditatea şi starea de sănătate a acestor grupuri de populaţie; nivelul mortalităţii specifice

acestor grupuri, cauzele de deces şi tendinţele acestui fenomen; adresabilitatea la serviciile de
sănătate şi modul în care unităţile de profil asigură nevoile de asistenţă medico-socială a
persoanelor vârstnice.
Starea de sănătate a femeii în vârstă este consecinţa unui cumul de factori determinanţi, între
aceştia mai importanţi fiind: nivelul de îmbătrânire demografică şi dimensiunea procesului de
feminizare; calitatea vieţii aşa cum este susţinută de nivelul pensiilor şi al altor măsuri de suport
social şi economic; de existenta unei legislaţii de protecţie socială, de alimentaţie, de condiţiile de
locuit etc.; resursele financiare disponibile pentru programele de sănătate ce privesc prevenţia
bolilor cronice, reforma sistemului de sănătate, reţeaua de servicii medicale şi sociale, diversitatea şi
calitatea acestor servicii.
Toate cele expuse au demonstrat, că o analiză a stării de sănătate a femeilor vârstnice din
Moldova, ţară în plină tranziţie economică, realitate care îşi pune cert amprenta pe calitatea vieţii
populaţiei în totalitatea sa, poate reprezenta o posibilitate de a desprinde unele sugestii pentru
eventualele strategii, care să servească elaborării de politici valabile şi eficiente.
 6

Scopul studiului
EVALUAREA ASPECTELOR DEMOGRAFICE, SOCIALE ŞI MEDICALE
ALE ÎMBĂTRÂNIRII

Obiective:
1. Caracteristica proceselor demografice şi a schimbărilor structurii de vârstă a
populaţiei în Republica Moldova.
2. Analiza factorilor socio-igienici şi economici ce influenţează sănătatea
femeilor vârstnice.
3. Studierea nivelului şi structurii morbidităţii femeilor vârstnice în dependenţă
de mediul de reşedinţă.
4. Cercetarea patologiei ginecologice a femeilor vârstnice cu evaluarea perioadei
climaterice şi a influenţei ei asupra sănătăţii femeii.

Fenomenele studiate:
Procesele demografice, factorii socio-economici, morbiditatea populaţiei; opinia femeilor
vârstnice.

Metodele de cercetare:
Ø Statistică – o metodă de bază folosită în studierea sănătăţii publice. Ea a permis de a
determina şi aprecia obiectiv starea de sănătate a femeilor vârstnice.
Ø Matematică – s-au folosit calcule matematice în baza diferitor formule elaborate pe
parcursul cercetării.
Ø Demografică – care a permis obţinerea, analiza şi sinteza informaţiilor privind evenimentele,
fenomenele din sânul populaţiei, în structura şi dinamica lor.
Ø Sociologică – această metodă s-a folosit prin utilizarea anchetării şi interviului. Ea a permis
de a studia opinia populaţiei şi a medicilor de familie faţă de reforma serviciilor primare de
sănătate.
Ø Interviul standard – prin care s-a obţinut culegerea de informaţii de tip populaţional.
 7

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific

Studiul s-a bazat pe principiul asigurării accesului populaţiei vârstnice la serviciile medicale
şi sociale, prin utilizarea conştientă, explicită şi judicioasă a celor mai valide dovezi în adoptarea
deciziilor. În acest scop s-au folosit următoarele metode de cercetare: istorică, statistică,
matematică, sociologică, a interviului standard.
Metodologia cercetărilor ştiinţifice a fost elaborată în baza materialelor expuse în
publicaţiile autorilor autohtoni (V. Kant, 1964; N. Testemiţanu, 1974; E. Popuşoi, 1998; Gh. Paladi,
1998; C. Matei, 2000; D. Tintiuc, 2002; C.Eţco, 2002 ), cât şi celora din diferite ţări (Л.М.
Васерман, 1937; О. В. Гринина, 1965; M. C. Бедный, 1980; Singh şi Casterline, 1985; R.F.L.
Logan, M. Vasek, Linder Forrest E., 1986; Ю.П. Лисицин, 1982, 1984, 1998; P. Mureşan, 1989; S.
Rădulescu, 1994, R. Duda, 1996; Anca G.Vitcu, 2002; M. Preda, 2002). De asemenea, metodica
dată s-a bazat pe recomandările Institutului Naţional de Gerontologie şi geriatrie „Prof.dr. Ana
Aslan” din România.
Drept suport teoretico-ştiinţific au servit materialele informaţionale ce ţin de reformarea şi
dezvoltarea sistemului de sănătate (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 668 din
17.07.1997 „Cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului asistenţei medicale din
Republica Moldova în condiţiile economice noi pentru anii 1997-2003”; Anuarul Statistic al
Republicii Moldova de la Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, Chişinău,
1996-2004, cât şi cele internaţionale (United Nations. The world’s women, 1970-1990: Trends and
statistics. New York, 1990; Carta de la Ljubljana, Slovenia, 1996; Rezoluţia EUR / RC 48 / 10
„Sănătate – 21”, 1998; World Health Organization. Life in the 21st century: a vision for all (World
Health Report), Geneva, 2003; XXVth International Population Conference, Paris, july 2005 etc.).
 8

Perspectiva rezultatelor obţinute

Pentru prima dată în Republica Moldova s-au efectuat cercetări orientate spre determinarea
tendinţelor şi particularităţilor demografice şi a schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei cu
utilizarea metodelor contemporane de evaluare şi analiză, orientate spre determinarea priorităţilor ce
ţin de perfecţionarea şi optimizarea sistemului sănătăţii.
În condiţiile actuale ale sistemului sănătăţii un rol important în adoptarea deciziilor cu
privire la dezvoltarea asistenţei medicale, în special pentru populaţia vârstnică, îi revine studierii
factorilor socio-economici ce influenţează sănătatea femeilor vârstnice. Pornind de la aceste
considerente, pentru prima dată în Republica Moldova a fost efectuată o analiză amplă a factorilor
social-igienici, economici şi medicali care influenţează sănătatea femeilor şi în baza cărora s-au
elaborat direcţii strategice de organizare a asistenţei medicale contingentului respectiv.
Au fost studiate nivelul şi structura morbidităţii femeilor vârstnice în dependenţă de mediul
de reşedinţă (urban, rural) şi s-au argumentat măsurile ce asigură accesul femeilor la asistenţă
medicală. Rezultatele cercetării privind morbiditatea femeilor vârstnice au permis de a determina
necesităţile de asistenţă medicală, problemele de diagnostic şi tratament parvenite, şi de a
diversifica gama măsurilor preventive.
S-a studiat evoluţia perioadei climaterice cu influenţa ei asupra sănătăţii generale, ceea ce a
permis de a implementa măsuri orientate spre îmbunătăţirea acordării asistenţei medicale femeilor
vârstnice.
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost utilizate pentru, şi au stat la baza determinării
factorilor şi verigilor de menţinere a sănătăţii şi bunăstării generaţiei în vârstă din Republica
Moldova.
 9

Capitolul I.
CARACTERISTICA ŞI TENDINŢELE DEMOGRAFICE
GLOBALE ŞI FACTORII CE O INFLUENŢEAZĂ

1.1. Procesele demografice mondiale şi ale Republicii Moldova şi factorii

determinanţi ai schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei
Elaborarea unei politici demografice trebuie să se bazeze pe o cunoaştere fundamentală a
evoluţiei tuturor fenomenelor sociale, economice şi demografice, care influenţează direct sau
indirect asupra reproducerii populaţiei cu tendinţele actuale şi posibilele transformări în dezvoltarea
lor. Cunoaşterea direcţiilor principale ale proceselor demografice din perioada anterioară ne permite
să relevăm tendinţele principale ale dezvoltării fenomenelor demografice în perspectiva apropiată.
În baza acestor rezultate pot fi determinate posibilităţile societăţii de a orienta evoluţia fenomenelor
demografice în direcţia necesară. Cunoaşterea tendinţelor în evoluţia fenomenelor demografice ne
va permite să evităm consecinţele negative ale reproducerii populaţiei şi ale schimbărilor socio-
demografice din societatea noastră.
Formarea populaţiei unei ţări este un proces social, care se dezvoltă sub influenţa mai multor
factori. Asupra dinamicii şi structurii populaţiei în mod direct influenţează procesele inevitabile de
industrializare, urbanizare, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, starea sănătăţii publice, sistemul
educaţional, precum şi condiţiile socio-economice.
Studiul indicilor demografici în diverse ţări, clasificate după criteriul geografic cum ar fi
regiunile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sau după starea socio-economică cum ar fi ţările
Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, Ţările Europei de Est şi ţările fostei Uniuni
Sovietice sunt utile pentru a crea un tablou general al tranziţiei demografice din lume.
În anul 1999 numărul populaţiei mondiale a depăşit nivelul de 6 miliarde. Timpul de dublare
a populaţiei lumii este în prezent de 39 ani, dar având în vedere tendinţa de scădere a fertilităţii şi în
ţările în curs de dezvoltare, aceasta ar putea să fie de peste 50 ani, deci în anul 2050 populaţia lumii
ar putea fi de 12 miliarde locuitori. Creşterea populaţiei este influenţată în primul rând de natalitate
şi mortalitate, totodată alţi factori cum ar fi migrarea, războaiele, haosul politic sau calamităţile
naturale pot afecta distribuţia populaţiei.
Se crede că coşmarul pericolului suprapopulării se va transforma în inversul ei când,
începând cu secolul XXII, populaţia lumii va începe să scadă în ritm accentuat, înainte de a depăşi
 10

numărul de 15 miliarde, număr de locuitori ce ar avea totuşi condiţii bune de trai într-o lume mai
raţională.
Aproximativ 77% din această populaţie locuieşte în ţările slab dezvoltate sau în curs de
dezvoltare. O diferenţiere accentuată se constată dintre ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, a
structurii populaţiei tinere (sub 15 ani) şi vârstnice (peste 60 ani). Schimbarea profilului
populaţional însoţeşte şi dezvoltarea economică. Diferenţierea între cele trei tipuri de ţări este şi mai
mare, dacă analizăm indicii de natalitate, rata totală a fertilităţii, mortalitatea generală, mortalitatea
infantilă şi speranţa de viaţă la naştere. Datele demografice din ţările industrializate, în curs de
dezvoltare şi slab dezvoltate sunt reflectate prin discrepanţe enorme între ratele brute ale natalităţii,
variind de la 12‰ în ţările industrializate la 39‰ în cele slab dezvoltate. Diferenţe esenţiale se
determină şi în cadrul celorlalţi indici demografici. Creşterea populaţiei în ţările slab dezvoltate şi
celor în curs de dezvoltare, datorată ratelor majore ale fertilităţii (3,5 şi 3,1 naşteri per femei adulte
respectiv) şi declinului în mortalitatea infantilă (108‰ şi 65‰ respectiv) constituie un factor
determinant al sărăciei şi stării precare în aceste ţări.
Datele demografice ale ţărilor europene se caracterizează printr-o scădere continuă a
natalităţii şi ratei totale a fertilităţii, concomitent cu scăderea mortalităţii infantile şi creşterii duratei
medii de viaţă.
Tendinţele descrise au condus la modificarea radicală a structurii de vârstă a populaţiei cu
creşterea valorilor procentuale şi numerice a populaţiei vârstnice (peste 60 ani). Schimbările
parvenite în structura populaţiei sunt rezultatul trecerii indicatorilor de la niveluri înalte ale
natalităţii şi mortalităţii la niveluri joase. Această trecere de la indici înalţi ai mortalităţii şi
natalităţii la cei scăzuţi a căpătat denumirea de „tranziţie demografică”, ca fondator ai concepţiei
cărei se consideră F.W. Notestein în SUA şi A. Landry (care iniţial a denumit-o drept „revoluţie
demografică”) în Europa.
Ea a început în ţările europene, mai întâi în cele nordice, şi din vestul continentului, urmând
ulterior şi ţările din sudul Europei şi în cele din răsăritul ei.
Sunt descrise 4 faze, după alţi autori 3 faze, dar esenţialul este că (modelul celor mai multe
ţări europene) la început se înregistrează o scădere a indicilor de mortalitate (mai întâi cea generală
şi apoi cea infantilă), concomitent cu creşterea excedentului natural. În etapa ulterioară scade şi
indicele de fertilitate la nivele din ce în ce mai mici concomitent cu scăderea excedentului natural,
care în ultima perioadă, în unele ţări ca Germania, Austria, Ungaria, Luxemburg s-a transformat în
deficit de populaţie. Creşte ponderea populaţiei vârstnice, concomitent şi indicele mortalităţii
generale.
 11

Desigur, tranziţia demografică, indiferent în câte etape distincte se evidenţiază, are o

durată şi intensitate variabilă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta, dar este caracteristică atât
ţărilor dezvoltate, cât şi celor în curs de dezvoltare, însă se desfăşoară în mod diferit. Ţările în curs
de dezvoltare se află în faza care se caracterizează prin scăderea nivelului de natalitate şi
mortalitate de la indici înalţi la indici reduşi şi, ca rezultat, creşte rata persoanelor cu vârsta peste
60 de ani. Factorul determinant la această etapă este micşorarea nivelului natalităţii. Ţările
dezvoltate au intrat în a ultima fază, pentru care este specifică scăderea nivelului fertilităţii
natalităţii de la indici reduşi la indici foarte reduşi şi la apariţia deficitului de populaţie.
Mecanismul de bază la această etapă este majorarea duratei vieţii persoanelor după 60 ani, ceea ce
va duce la creşterea numărului persoanelor după 80 ani în structura de vârstă a populaţiei.
Cauzele acestor schimbări sunt multiple şi numai o politică demografică activă, cauzală,
poate să stăvilească acest fenomen, negativ de scădere a indicelui brut şi net de reproducere, care
duce la deficit de populaţie cu toate consecinţele ei: depopulare, creşterea indicelui de dependenţă
prin ponderea crescândă a populaţiei vârstnice, cu consecinţe social-economice serioase.
În ţările în curs de dezvoltare cauzele enumerate conduc la îmbătrânirea populaţiei în ritmuri
accelerate. Astfel, se estimează că în perioada 2004-2015 rata anuală de creştere a populaţiei după
60 ani va depăşi 3%, adică de 2 ori va întrece indicele respectiv al ţărilor dezvoltate. Deoarece
ritmul de îmbătrânire în ţările în curs de dezvoltare este mai înalt decât în cele dezvoltate, primele
vor dispune de mai puţin timp pentru a se adapta la consecinţele acestui proces. În plus,
îmbătrânirea populaţiei în ţările în curs de dezvoltare are loc pe fundalul unui nivel socio-economic
mult mai jos.
Referindu-ne la ţările dezvoltate economic, se estimează – cu foarte puţine excepţii – o
accentuare a procesului de îmbătrânire demografică. Dacă în anul 1980 numărul ţărilor care
depăşeau nivelul de 20% vârstnici din totalul populaţiei, era redus (doar Suedia şi Norvegia), în
anul 2000 numărul lor a crescut considerabil: Elveţia, Germania, Suedia, Italia, Belgia, Grecia,
Australia, Bulgaria, Danemarca, Ungaria, România, Rusia, Ucraina, Estonia şi altele. Cu unele
excepţii, îmbătrânirea populaţiei s-a accentuat simţitor şi în ţările cu nivel de dezvoltare mai scăzut.
La finele secolului XX, la fel ca şi în Republica Moldova, ţările din Comunitatea Statelor
Independente şi din fostul lagăr socialist din Europa de Est, fiind influenţate de multiple probleme
umane şi sociale, de consecinţele dure ale unor procese de emigrare, dezechilibrul economic la nivel
naţional, înregistrează unele tendinţe similare de evoluare a situaţiei demografice.
În ţările europene tendinţele demografice se caracterizează prin declinul ponderii populaţiei
în raport cu populaţia globului (în Europa locuiesc doar 10% din populaţia mondială), fertilitate
 12

joasă şi creştere încetinită a numărului populaţiei. Conform datelor statistice publicate de OMS,
nivelul natalităţii în Europa pe parcursul perioadei 1990 – 2002 a scăzut de la 14,15 până la 10,84 la
1000 populaţie şi se menţine relativ stabil.
Nivelul mortalităţii generale pe parcursul aceleiaşi perioade este în descreştere în general în
ţările Europei şi constituie 9,66‰, manifestând o reducere continuă în Polonia (de la 11,23‰ la
9,4‰), Cehia (de la 11,7‰ la 8,91‰), Slovacia (de la 11,4‰ la 9,89‰), Iugoslavia (de la 10,7‰ la
10,3‰). Şi mai vădită este tendinţa de micşorare a nivelului mortalităţii generale în Slovenia, ţară
care înregistrează un nivel de mortalitate egal cu 7,99 la 1000 populaţie.
În pofida faptului că tendinţa de reducere continuă a mortalităţii generale persistă practic în
toate ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv în Republica Moldova, menţinerea unui nivel
scăzut al natalităţii nu permite înregistrarea unui spor natural pozitiv al populaţiei.
Astfel, conform sursei de informare citate mai sus, pe parcursul anilor 1990-2002 doar în
Slovacia, Iugoslavia, Polonia, Georgia, Republica Moldova (1990-1998) s-a menţinut un spor
natural pozitiv, atunci când în alte ţări, aşa ca: Slovenia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, România,
Bielorus, Rusia, Ucraina, acest indicator este cu semn negativ, fapt ce conduce la înregistrarea unui
spor natural negativ (-0,26; -0,28 ) în medie pe întreg continentul european.
În România, rezultatele recensământului efectuat în 1992 au scos în evidenţă o tendinţă
accentuată de îmbătrânire a populaţiei, constând în creşterea absolută şi relativă a populaţiei în
vârstă de peste 60 ani, în condiţiile unei scăderi constante a natalităţii. Totuşi, evoluţia procesului de
îmbătrânire are, în România, o serie de trăsături distincte faţă de cea a altor populaţii europene. Dat
fiind decalajul tranziţiei demografice în România faţă de tranziţia demografică din Europa, procesul
de îmbătrânire a populaţiei româneşti, a început mai târziu şi s-a desfăşurat cu o intensitate mai
scăzută, înregistrând ritmuri mai lente de creştere. În pofida măsurilor luate de vechile autorităţi
româneşti pentru creşterea natalităţii, procesul de îmbătrânire demografică a continuat, în mod
constant, astfel că în ultimele două decenii, faţă de o creştere a populaţiei totale cu 1% anual,
creşterea populaţiei vârstnice a înregistrat un ritm anual de circa 2,1% .
În prezent, populaţia vârstnică (60 de ani şi peste) a României cuprinde peste 3,8 milioane
de persoane, ceea ce înseamnă o proporţie de aproximativ 16,75 din populaţia totală.
Pe parcursul ultimilor 10 ani ai secolului XX şi primilor 2 ani ai mileniului III, situaţia
demografică în Republica Moldova, cu devieri neesenţiale, se caracterizează prin tendinţe negative
în mişcarea naturală a populaţiei. Merită menţionat faptul că procesul depopulării este condiţionat
atât de scăderea naturală a numărului populaţiei, cât şi de emigraţia ei.
Situaţia demografică în Republica Moldova evident depinde de factorii etnici, istorici,
culturali, economici, ecologici, medicali etc. Tot în acest context s-au constatat diferenţe în aspectul
 13

regional: natalitatea şi mortalitatea în mediul urban sunt mai mici de cât în mediul rural. Frecvenţa
divorţurilor e maximală în urbe şi minimală în sate, fapt ce duce la înregistrarea familiilor cu mulţi
copii şi câteva generaţii care sunt caracteristice, într-o măsură mai mare, pentru locuitorii de la sate.
Structura populaţiei apte de muncă pe sexe şi vârstă este mai favorabilă în localităţile
urbane. Analiza principalilor indicatori socio-economici şi a materialelor statistice demografice din
ultimii 10-12 ani permite să stabilim în ce direcţie se dezvoltă procesele demografice în Republica
Moldova.
În Republica Moldova fenomenele demografice au particularităţile sale, schimbările ce se
produc fiind asemănătoare cu schimbările care au avut loc în Europa cu 15-20 de ani în urmă,
totodată, denotând o criză demografică progresivă. Această criză se manifestă prin scăderea bruscă,
fără precedent, a natalităţii în decursul ultimului deceniu (cu 50% în anii 1990-2000, constituind
9,7‰ în 2003) pe fundalul creşterii mortalităţii generale cu circa 15% în aceeaşi perioadă. Aceasta a
dus la reducerea de aproximativ 10 ori a sporului natural, care are deja valori negative (adică
descreştea), populaţia republicii micşorându-se în anul 2003 cu l,2%. Actualmente, după nivelul
ratei natalităţii Republica Moldova se află printre statele lumii cu cel mai scăzut nivel al acesteia.
Alte manifestări ale crizei demografice în Moldova sunt micşorarea numărului căsătoriilor de la
9,7% în 1990 la 6,5% în 1999, fapt ce demonstrează reducerea valorii institutului familiei în
societate şi creşterea numărului naşterilor în afara căsătoriei (de la 11% în 1990 în numărul total de
naşteri la 18,8% în 1999), în special, printre adolescente.
Scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii populaţiei cu vârsta aptă de muncă duc la
îmbătrânirea populaţiei, generând probleme noi cu caracter socio-economic şi medical. Îndeosebi se
evidenţiază prin ponderea înaltă a mortalităţii grupele de vârstă de 40-59 de ani, cărora le revin
peste 20% din numărul total de decese (la sexul masculin –25%). Astfel, circa 25% din decese
afectează populaţia cu cel mai înalt potenţial de producere. Alarmantă este şi menţinerea mortalităţii
infantile în limite mari (18-19‰). În prezent procesul de îmbătrânire demografică în ţările în curs
de dezvoltare, inclusiv Moldova, a atins la nivelul pe care l-au înregistrat ţările dezvoltate acum 50-
60 ani. Însă acest proces în ţările în curs de dezvoltare se va desfăşura mult mai rapid din cauza
creşterii mortalităţii şi a scăderii rapide a fertilităţii. Conform pronosticurilor, viitoarea generaţie va
fi aptă de muncă în proporţie de numai 30 la sută.
Factorii determinanţi ai crizei demografice în Moldova sunt: scăderea nivelului natalităţii şi
a fertilităţii generale; menţinerea sau chiar majorarea mortalităţii generale; deteriorarea institutului
familiei (micşorarea numărului căsătoriilor, majorarea numărului naşterilor extraconjugale), care
joacă rolul hotărâtor în dezvoltarea demografică a ţării. La aceasta au contribuit şi continuă să
contribuie criza socio-economică, scăderea nivelului de educaţie şi stresul cronic al populaţiei,
 14

reproducerea populaţiei fiind în funcţie de situaţia din sfera relaţiilor conjugale. La etapa actuală
una din principalele probleme socio-demografice cu care se confruntă republica noastră constă în
scăderea continuă a numărului căsătoriilor şi în majorarea numărului divorţurilor. Numărul acestora
creşte anual (în 2002 la 100 căsătorii au revenit 58,3 divorţuri), de asemenea şi cel al naşterilor
extraconjugale (22,9% din numărul total de naşteri) şi al familiilor incomplete (circa 15%). În
condiţii economice actuale precare majoritatea familiilor numeroase trăiesc sub pragul sărăciei.
În medie pe Republica Moldova coeficienţii nupţialităţii la tinerii în vârstă de 16-24 ani pe
parcursul perioadei 1990-1998 s-au micşorat de două ori, fenomen caracteristic şi pentru alte ţări
ex-sovietice – Rusia, Ucraina, Bielorus.
După cum s-a menţionat, o dată cu scăderea nupţialităţii are loc şi creşterea continuă a
numărului de divorţuri. Acest proces se dezvoltă cu ritmuri rapide, provocând majorarea numărului
familiilor incomplete şi al persoanelor solitare [140]. În urma analizei structurii de vârstă a
persoanelor care divorţează s-a constatat că 28 la sută din numărul divorţurilor au loc în perioada de
până la 5 ani de la căsătorie, circa 30 la sută - între 5 şi 9 ani de la momentul căsătoriei. Deci
divorţează soţii de vârstă tânără, când se nasc aproximativ 80% din copii.
Cele relatate confirmă faptul că în Moldova se desfăşoară procese demografice similare
celor din ţările occidentale.
Consecinţe catastrofale are migraţia forţată a populaţiei apte de muncă, de care depinde mult
sănătatea populaţiei şi viitorului ţării noastre. Circa 60-70% din numărul persoanelor care au plecat
la muncă peste hotarele republicii constituie femeile de vârstă aptă de muncă, majoritatea fiind de
vârstă reproductivă. Aceasta influenţează negativ asupra stabilităţii familiei şi a reproducerii.
Situaţia demografică este caracterizată de structura pe sex şi pe vârstă a populaţiei.
Tendinţele evoluţiei acestei structuri pentru Republica Moldova în ultimul deceniu sunt:
• În anii ’90 ai secolului trecut structura pe sexe, după o perioadă îndelungată (anii
1950-1990) de îmbunătăţire, s-a stabilit la limitele 47,8% pentru sexul masculin şi
52,2% pentru sexul feminin, în 2003 – femeile au constituit 52,2%, la 100 bărbaţi
revenind 109 femei. În proporţia indicată pot fi erori din cauza diferenţei de sexe în
structura fluxurilor de migraţiune.
• Reducerea considerabilă a grupei de vârstă de 0-14 ani de la 38,4% în 1930, până la
27% în 1980, 23,7% în 2000 şi la 20,7% din numărul total al populaţiei în 2003.
• Ritmurile comparativ înalte de îmbătrânire a populaţiei. Dacă în 1930 ponderea
persoanelor vârstnice peste 60 de ani alcătuia 5%, în 1970 - 9,7% din numărul ei
total, apoi în 2003 – 13,9%, deci pe parcursul ultimilor 70 ani creşterea numărul lor
 15

s-a triplat. De menţionat, că ritmurile procesului de îmbătrânire demografică în ţara

noastră este mult mai înalt comparativ cu ţările dezvoltate. Aşa, de exemplu, pentru
mărirea indicilor de îmbătrânire a populaţiei de la 8 la 12% în Franţa au fost necesari
80 de ani, în Belgia – 70 de ani, Suedia - 50 de ani etc. În Moldova, ponderea
persoanelor vârstnice a evoluat de la 7,7% la 12,6% în mai puţin de 30 ani. Acest
indicator capătă valori diferite pe medii şi sexe. Astfel, în mediul rural gradul de
îmbătrânire a populaţiei este ceva mai mare, comparativ cu cel urban, şi constituie
17,5%. Este destul de înalt gradul de îmbătrânire la sexul feminin (24%), în spaţiul
rural el depăşind 26%.
Creşterea mortalităţii populaţiei s-a răsfrânt negativ şi asupra evoluţiei speranţei la viaţă la
naştere. Dacă în 1990 speranţa la viaţă a constituit 68,5 ani, apoi în 1995 – 65,8 ani, deci a scăzut cu
aproape 3 ani. În 2002, conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie speranţa de viaţă la
naştere în Republica Moldova a constituit 68,1 ani, inclusiv pentru bărbaţi 64,4 ani şi pentru femei
71,77 ani. În perioada anilor 1999 – 2002 speranţa de viaţă la naştere atât pentru bărbaţi, cât şi
pentru femei s-a mărit cu 0,7 ani. Totuşi discrepanţa acestor indicatori după sexe rămâne şi în
continuare semnificativă – 7,3 ani în anul 2002, faţă de 7,9 ani în anul 1995. Acest decalaj se
explică, în mare măsură prin indicii înalţi ai mortalităţii premature printre bărbaţi. Trezeşte
îngrijorare şi micşorarea speranţei la viaţă a sexului masculin în spaţiul rural (care nu depăşeşte 61-
63 de ani).
Comparând acest indice cu datele statistice din Human development Report 2003, speranţa
de viaţă la naştere în Republica Moldova (68,5 ani) este mai mare decât media globală (66,7 ani),
dar se situează sub media Asiei Orientale şi a regiunii Pacificului (69,5 ani), Americei Latine şi
Caraibelor (70,3 ani), este cu mult mai mică decât cea a ţărilor dezvoltate (77 ani) şi una dintre cele
mai mici în CSI şi Europa Centrală şi de Est. Doar Kazahstanul (65,8 ani), Rusia (66,6 ani),
Turkmenistanul (66,6 ani) şi Kîrgîztanul (68,1 ani) sunt depăşite de Moldova.
Dacă speranţa de viaţă a crescut la naştere, speranţa de viaţă la vârstele copilăriei şi la adulţii
tineri creşte foarte lent, iar la vârstele înaintate se constată o tendinţă de stagnare sau chiar de
descreştere a acestui indicator, mai cu seamă la bărbaţi. Fenomenul se observă în toate ţările
avansate, şi prin aceasta, se pare că progresele privind creşterea duratei medii a vieţii, în aceste ţări,
sunt tot mai greu de obţinut. Cauzele constau în mortalitatea prin boli cardiovasculare, cancer şi alte
boli degenerative, deosebit de redutabile, favorizate de o serie de factori de risc existenţi în
societăţile avansate.
 16

Tendinţele evoluţiei proceselor demografice nu pot fi studiate şi analizate izolat de celelalte

aspecte ale dezvoltării economico-sociale. Factorii socio-economici influenţează foarte mult
fenomenele demografice. În cadrul unui sistem social, factorii care acţionează asupra nivelului
natalităţii, mortalităţii, nupţialităţii, divorţialităţii şi migraţiei, constituie elemente ale sistemului
social şi sunt influenţaţi de modul de reflectare a lor în conştiinţa populaţiei şi, mai ales, de politica
socială a ţării. În ceea ce priveşte situaţia socio-economică actuală, determinată de sărăcie, şomaj,
stresuri, asistenţă medicală nesatisfăcătoare, ea are un impact negativ asupra sănătăţii şi sporeşte
nivelul mortalităţii.
Structura de vârstă a populaţiei, în special a celei feminine în cadrul tranziţiei demografice
interacţionează cu fertilitatea prin câteva moduri. În prima fază, de trecere la indici reduşi ai
fertilităţii se va menţine relativ indicele brut al natalităţii şi numărul populaţiei va continua să
crească pe seama vârstei reproductive a generaţiilor născute în perioada de fertilitate înaltă. De
aceea depopularea unei ţări poate să aibă loc peste mai multe decenii de la începutul reducerii
fertilităţii. Totodată, paralel cu creşterea speranţei la viaţă, scade numărul populaţiei de vârstă
reproductivă, fapt ce influenţează negativ asupra ratei brute a natalităţii, ceea ce se reflectă asupra
efectivului total al populaţiei.
Desigur simpla prezentare a unor indicatori nu este suficientă. Aceste date comparative arată
că Republica Moldova se situează printre ţările din Europa care au cele mai slabe valori pentru
indicatorii demografici. Ameliorarea situaţiei şi a valorilor indicatorilor necesită o analiză mai
detailată a cauzelor şi mai ales a factorilor ce influenţează aceşti indicatori, în special a factorilor ce
se răsfrâng asupra stării sănătăţii populaţiei vârstnice. Deoarece pe teritoriul republicii există
diferenţe majore între raioanele şi localităţile ei, este necesară studierea factorilor determinanţi după
zonele republicii, mediul de reşedinţă şi structura populaţiei.

1.2. Îmbătrânirea populaţiei şi problemele medico-sociale

ale femeilor vârstnice
Îmbătrânirea populaţiei reprezintă un fenomen global, legat în mod direct de
aspectele cotidiene ale vieţii umane şi vizează problemele de care depinde prosperarea
economică: investiţiile şi cheltuielile, piaţa forţelor de muncă, pensiile, impozitarea şi
transferul proprietăţii altei generaţii. Acest proces influenţează şi asupra structurii
morbidităţii şi mortalităţii populaţiei, componenţei familiilor, condiţiilor de viaţă.
Conştientizarea acestei provocări la nivel de comunitate internaţională datează oficial
 17

circa două decenii. În anul 1982, la Vena, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru prima oară, în
cadrul Adunării Mondiale vizând Îmbătrânirea, a atenţionat guvernelor şi a descris
consecinţele ce pot parveni în rezultatul majorării populaţiei vârstnice în raport cu populaţia
aptă de muncă – creşterea costurilor îngrijirilor de sănătate, de asistenţă şi protecţie socială,
probleme vizând respectarea drepturilor şi combaterea abuzurilor, probleme de mediere între
generaţii. În final au fost date recomandări în elaborarea politicilor sociale şi a planurilor de
acţiune. Ulterior, în 2002, la Madrid s-a desfăşurat cea de-a doua Adunare Mondială vizând
Îmbătrânirea. În acelaşi an, la Berlin, a fost organizat forumul European de analiză a acestui
fenomen, graţie faptului că Europa este considerată drept continent cu cel mai înalt nivel de
îmbătrânire a populaţiei.
Actualmente pe globul pământesc trăiesc 654 mln. de oameni, care au vârsta de peste
60 de ani. Conform pronosticurilor, această cifră va creşte până la 2 mlrd., iar numărul
persoanelor vârstnice pentru prima dată în istoria omenirii îl va depăşi pe cel al copiilor de
până la 14 ani. În anul 2000 în ţările dezvoltate locuiau 62% din numărul oamenilor cu
vârsta mai mare de 60 ani. În 2050 se prognozează o creştere a acestui indice până la 80%.
Numărul persoanelor vârstnice pe parcursul secolului al XX-lea a crescut continuu şi
această tendinţă, conform pronosticurilor, se va menţine şi în secolul al XXI-lea. Astfel, în
1950 rata oamenilor vârstnici în lume a constituit 8%, în 2000 - 10%, iar în 2050 va alcătui,
conform estimărilor ONU, 21% din numărul total al populaţiei globului (figura nr. 1.1).
 18

30

25

20

%
15

10

0
1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030 2040 2050

mondial regiuni dezvoltate

regiuni în curs de dezvoltare regiuni subdezvoltate

Figura nr. 1.1

Ponderea persoanelor în vârstă de 65 de ani şi peste pe marile regiuni ale
globului şi la nivel mondial, anii 1950-2050
Sursă: Global Population Forum 2004, Population Ageing: the neglected issue, Washington D.C.,
13-15 May, 2004.

Numărul persoanelor vârstnice creşte în lume anual cu 2%, cu mult mai repede decât
sporul natural al populaţiei. Această dinamică se va înregistra încă cel puţin 25 de ani. În
prezent fiecare al zecelea locuitor al Terrei este mai în vârstă de 60 de ani, iar în 2050 din
categoria de vârstă respectivă va face parte fiecare al cincilea locuitor.
Viteza acestor tendinţele variază de la o ţară la alta şi depinde, într-o mare măsură de
nivelul dezvoltării economice a ţării. De exemplu, în ţările în curs de dezvoltare creşterea
numărului persoanelor vârstnice decurge lent, iar în ţările Europei de Vest, ţări cu o
economie foarte dezvoltată, ponderea persoanelor vârstnice (peste 65 ani) în 2003 depăşea
16% şi pentru anul 2050 se prognozează o rată de 28,3%. Pe de altă parte, în ţările aderate
actualmente la Uniunea europeană aceşti indici reprezintă, respectiv 13,3% şi 28,9% (tabelul
nr. 1.1). Creşterea rapidă a numărului populaţiei va necesita reglementări economice şi
sociale de perspectivă în majoritatea ţărilor.
 19

Tabelul nr. 1.1

Ponderea persoanelor vârstnice (de 65 ani şi peste)
în Uniunea Europeană (în %)

2003 2050
Europa celor 15 ţări (Austria, Belgia, Danemarca, 16,5 28,3
Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Marea Britanie, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania,
Suedia)
Ţările aderate la UE (Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, 13,3 28,9
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia)
Europa celor 25 ţări 16,0 28,4
Sursa: pentru anul 2003 – Observatorul Demografic European, pentru anul 2050 – ONU

O altă caracteristică a procesului de îmbătrânire a populaţiei este dinamica medianei

de vârstă a populaţiei. În ţările dezvoltate mediana de vârstă a crescut de la 27 de ani în
1950 până la 37 de ani în 2000, pentru anul 2050 se prognozează majorarea lui până la 45 de
ani. Mediana componenţei de vârstă a populaţiei în ţările în curs de dezvoltare constituia în
1950 - 22 de ani, în 2000 - 24 de ani, iar în 2050 se aşteaptă creşterea ei până la 36 de ani.
Astfel, cele mai semnificative schimbări ale structurii de vârstă a populaţiei vor avea loc în
următorii 50 de ani.
Modificări s-au produs şi în structura populaţiei vârstnice însăşi. În 1950 în întreaga
lume 0,4% din numărul populaţiei aveau peste 80 ani, în 2000 - 1%, iar pentru anul 2050 se
prognozează o creştere a acestui număr până la 4%. Pentru ţările dezvoltate acest indice
constituie respectiv 1%, 3% şi 9,5%, pentru ţările în curs de dezvoltare - 0,2%, 0,7% şi
3,5%. În prezent numărul persoanelor cu vârsta peste 80 de ani creşte anual cu 3,8%, acestea
alcătuind 12% din numărul total al persoanelor vârstnice.
Aceste cifre denotă că ponderea vârstnicilor longevivi (peste 80 ani) este în creştere
lentă (pe parcursul a 50 ani s-a majorat doar cu 0,6 la sută), ceea ce nu se poate spune despre
marii longevivi şi centenari. În marea majoritate a ţărilor avansate proporţia persoanelor
peste 90 sau 100 ani din totalul populaţiei este în scădere. De asemenea, vârsta medie de
deces a persoanelor vârstnice a crescut foarte lent.
Cercetările efectuate asupra familiilor de longevivi au scos în evidenţă rolul jucat de
ereditate în această privinţă. De asemenea, numeroşi autori au studiat în detalii condiţiile de
mediu şi de viaţă în regiunile globului unde există condiţii propice longevităţii umane,
 20

condiţii care favorizează atingerea de către numeroşi oameni a unor vârste foarte apropiate
de limita maximă a vieţii, cum ar fi: valea Vilcabamba (Ecuador), Hunza (Caşmirul
pakistanez), Abhazia (Georgia), Siberia Orientală, delta Dunării, munţii Vrancei ş.a.
Condiţiile naturale şi stilul de viaţi favorabil acestui fenomen sunt: puritatea aerului,
blândeţea climatului, numărul mare de zile însorite, absenţa tensiunii nervoase, regimul
alimentar echilibrat, munca la aer liber etc. Ch.W. Hufeland consideră că sunt favorabile
longevităţii: agricultura, grădinăritul, vânătoarea, pescuitul, viaţa de călugăr, marinar şi
militar.
După Bastide, există două „plafoane” ale longevităţii: unul ar fi 77 ani, vârsta medie
a celor al căror deces este atribuit senilităţii, iar al doilea - care constituie la ora actuală
durata maximă a vieţii, se situează la 120 ani.
O altă manifestare importantă a procesului global de îmbătrânire a populaţiei planetei
este creşterea numărului femeilor în populaţia persoanelor vârstnice şi bătrâne, adică
feminizarea acestui fenomen. Conform prognozei, explozia demografică va avea un
diagnostic comun pentru marea majoritate a ţărilor – „feminizarea bătrâneţii”. Astfel, dacă la
începutul secolului al XX-lea numărul şi ponderea persoanelor vârstnice pe cele două sexe
erau aproximativ egale (în anul 1930 bărbaţii peste 60 ani constituiau 5,3% din numărul total
al populaţiei masculine, femeile – 4,8%), începând cu anii ’60 se remarcă diferenţieri
semnificative în nivelul de îmbătrânire pe cele două sexe în favoarea sexului feminin (în
anul 2003 bărbaţi – 11,3%, femeile – 16,2%). Iată de ce femeile cu vârstă înaintată necesită
o deosebită atenţie. La începutul erei noastre, când populaţia Terrei era de 300 mln, durata
vieţii alcătuia 22-23 ani, în secolul al XVIII-lea (500 mln) – de 35 de ani şi la începutul
secolului al XXI-lea (peste 6 mlrd) – 66 de ani.
S-a constatat că durata vieţii femeilor este mai mare decât cea a bărbaţilor, fapt care
se explică prin particularităţile biologice şi felul lor de viaţă. Bărbaţii în timpul vieţii sunt
supuşi mai frecvent diferitelor riscuri. Din cauze fiziologice, istorice şi culturale,
comportamentul bărbaţilor şi cel al femeilor este diferit. Fiind mai frecvent angajaţi în
activităţi profesionale cu riscuri, consumatori preferenţiali de alcool şi tabac, bărbaţii sunt
mai frecvent afectaţi de maladii sociale. O altă explicaţie ar fi acea, că femeile sunt mult mai
atente faţă de propria sănătate, recurgând mai frecvent la ajutor medical pe parcursul vieţii,
mai uşor modificând regimul dietetic în caz de indicaţii medicale (diabet zaharat,
hipertensiune arterială etc) ş.a.m.d.
 21

Deoarece durata vieţii femeilor este mai mare decât la bărbaţi, în prezent la 81 de
bărbaţi vârstnici revin 100 femei, iar printre cei mai bătrâni oameni la 100 femei revin doar
53 de bărbaţi. Raportul între bărbaţi şi femei de vârstă înaintată este mai redus în regiunile
dezvoltate (71 de bărbaţi la 100 de femei), decât în cele mai slab dezvoltate (88 de bărbaţi la
100 de femei).
Îmbătrânirea populaţiei este determinată şi de creşterea mortalităţii populaţiei de
vârstă aptă de muncă. Cauzele proceselor de îmbătrânire demografică sunt diverse, fiind
determinate atât de factori cu acţiune directă (demografică), cât şi indirectă (nedemografică).
Sub aspect strict demografic, îmbătrânirea colectivităţilor umane este condiţionată de
nivelurile scăzute pe care le înregistrează ratele de natalitate şi de mortalitate în evoluţia
acestora în timp. Procesele de îmbătrânire demografică sunt însă în funcţie de reducerea
ratelor de fertilitate. Coeficientul fertilităţii în ţările în curs de dezvoltare s-a redus din 1972
aproape de două ori: de la 6 până la 2,9 copii la o femeie. În Europa el continuă să scadă
deja pe parcursul multor ani. Se estimează că în viitorii 40 ani Germania poate să piardă a
cincia parte din populaţia sa de astăzi, în Bulgaria numărul populaţiei se va micşora cu 38%,
în România - cu 27%, în Estonia - cu 25%. Numărul populaţiei Rusiei anual se reduce cu
750 000 de oameni. Numărul ţărilor cu spor natural negativ a crescut de la 52 de ţări (1990-
1995) până la 62 (2000-2005).
Modificarea structurilor demografice pe grupe de vârstă este determinată, de
asemenea, şi de migraţia populaţiei. Fenomenul migraţiei, care este caracteristic, mai ales,
persoanelor tinere şi adulte, va genera un proces de îmbătrânire demografică în zonele de
plecare a populaţiei, în timp ce în regiunile de sosire se va înregistra o întinerire
demografică.
Îmbătrânirea populaţiei presupune sporirea încărcăturii demografice în rândurile
populaţiei apte de muncă. Astfel, coeficientul potenţial de susţinere (numărul persoanelor de
15-64 ani la o persoană cu vârsta de peste 65 ani) în perioada anilor 1950-2000 s-a redus de
la 12 până la 9 persoane. Către mijlocul secolului al XXI-lea acest indice va scădea până la 4
persoane cu vârsta aptă de muncă la fiecare persoană vârstnică. Coeficientul potenţial de
susţinere are un rol important în construcţia modelelor de asigurare socială, mai ales în
sistemele tradiţionale, în care în prezent persoanele lucrătoare asigură plăţile şi înlesnirile
actualilor pensionari.
Creşterea ratei şi a numărului persoanelor vârstnice duce la scăderea activităţii
 22

economice a populaţiei. Se consideră că modificarea structurii vârstnice a populaţiei

determină nivelul productivităţii muncii (cu cât este mai în vârstă persoana, cu atât mai joasă
este productivitatea muncii ei). Îmbătrânirea populaţiei înseamnă reducerea afluxului
tineretului în domeniul economiei. Iar aceasta, la rândul său, în opinia unor cercetători,
cauzează încetinirea proceselor de perfecţionare profesională şi influenţează negativ asupra
componenţei populaţiei angajate în câmpul muncii şi deci asupra eficienţei economiei.
Pe parcursul ultimilor decenii necesităţile persoanelor vârstnice au crescut
considerabil. Problemele lor sociale, medicale, lărgirea reţelei de aziluri solicită cheltuieli
tot mai mari. Starea de lucruri poate fi schimbată dacă aceste persoane îşi vor continua
activitatea de muncă. Dar datele statistice demonstrează că în unele ţări numărul persoanelor
vârstnice care lucrează se micşorează. De exemplu, în Rusia în anul 1995 comparativ cu
anul 1993 el s-a redus cu 24,4%.
Extinderea procesului de îmbătrânire demografică pe glob îngrijorează societăţile
contemporane, care se văd puse în faţa unor probleme noi, foarte numeroase şi extrem de
diverse, reprezentate de consecinţele pe care le generează îmbătrânirea colectivităţilor
umane. Aceste implicaţii sunt atât demografice, cât şi de ordin economic, social, cultural,
medical şi, de asemenea, politic. Pe plan politic, în urma procesului de îmbătrânire a
populaţiei în ţările dezvoltate s-a constituit o forţă puternică aptă să influenţeze, de exemplu,
asupra voturilor alegătorilor. Alegătorii de vârstă mai înaintată, de regulă, citesc ziare şi
ascultă ştirile, studiază problemele care îi interesează şi votează mai activ în raport
procentual, decât celelalte grupe de vârstă. Rezolvarea multiplilor probleme determinate de
îmbătrânirea demografică ar fi posibilă cu contribuţia esenţială a savanţilor din diverse
domenii ale ştiinţei, inclusiv din medicină.
Problema condiţiilor de viaţă ale oamenilor în vârstă a fost luată în dezbatere de către
ONU, la adunarea Mondială asupra îmbătrânirii, desfăşurată în 1982 la Viena, anul respectiv
fiind proclamat An Internaţional al bătrânilor.
Începând cu 1990, ziua de 1 octombrie este declarată Zi Internaţională a persoanelor
în etate. Doi ani mai târziu (1992), ONU a elaborat un plan internaţional de acţiune
consacrat senescenţei, au fost formulate cinci principii de bază cu privire la viaţa
persoanelor vârstnice şi anume:
Cetăţenii în etate trebuie:
1. să fie în stare să trăiască independent;
 23

2. să participe la viaţa socială şi politică;

3. să beneficieze de un sistem calitativ de protecţie socială şi de ocrotire a sănătăţii;
4. să dispună de condiţii favorabile pentru a duce o viaţă activă spre binele
societăţii;
5. să se bucure de un trai decent.

Motoul Naţiunilor Unite pentru Anul Internaţional al persoanelor în etate (1999)

„Spre o societate pentru toate vârstele” a avut drept scop prioritar protecţia intereselor
persoanelor în etate şi propagarea înţelegerii între generaţii.
În prezent în Republica Moldova nu există o acoperire corespunzătoare cu fonduri a
proceselor de îmbătrânire a populaţiei. Criza economică şi efectele restructurării societăţii
creează probleme dificile de rezolvat în ce priveşte asigurarea unei protecţii economico-
sociale minime, în cadrul căreia ponderea cea mai importantă a beneficiarilor o deţin
persoanele vârstnice. Diminuarea veniturilor după pensionare este mai accentuată în cazul
femeilor, deoarece, deşi în Republica noastră nu există diferenţe de salarizare pentru aceeaşi
funcţie între bărbaţi şi femei, acestea din urmă ocupă, de regulă, funcţii cu salarii mai mici,
iar multe dintre ele, casnice, beneficiază doar de pensie de vârstă.
Necătând la faptul că nivelul pensiilor a crescut ca valoare nominală în ultimii ani,
din punct de vedere a valorii reale şi al capacităţii de cumpărare acestea au înregistrat un
declin alarmant. Ca urmare, tot mai mulţi bătrâni nu-şi pot sigura din pensie acoperirea
cheltuielilor minime cotidiene legate de alimentaţie, întreţinerea locuinţei şi procurarea
medicamentelor. Situaţia devine şi mai dificilă atunci când bătrânii sunt singuri, fără familie
sau alte rude.
Deşi este destul de dificil de a analiza problema veniturilor persoanelor vârstnice,
întrucât nu dispunem de date statistice recente, totuşi unele tendinţe pot fi observate.
Scăderea nivelului real al pensiilor a urmat o tendinţă continuă după anul 1990. Această
diminuare a nivelului pensiilor reale în ansamblu cu creşterea considerabilă a preţurilor
produselor şi serviciilor a afectat profund capacitatea de cumpărare cu efecte asupra
nivelului de trai şi a calităţii vieţii persoanelor vârstnice. Ponderea cheltuielilor pentru
alimente în totalul cheltuielilor de consum (coşul de consum) în Moldova este în prezent
62,1%. Ţinând cont că nivelul pensiilor este mult mai scăzut comparativ cu salariile, este
uşor de realizat, cât de gravă este situaţia persoanelor vârstnice.
 24

De menţionat, că nevoile de consum ale persoanelor vârstnice comportă particularităţi

evidente faţă de celelalte grupe de vârstă ale populaţiei. Astfel, dacă consumul alimentar şi
nealimentar au nivel mai scăzut comparativ cu celelalte grupe, consumul medical
înregistrează cotele cele mai ridicate la vârstele avansate ca urmare a morbidităţii şi
polipatologiei crescute la aceste vârste.
Dintre consecinţele sociale specifice proceselor de îmbătrânire demografică din toată
lumea şi din Moldova, în particular, putem menţiona şi încetarea activităţii profesionale,
care determină efecte variate de ordin social, familial şi individual. S-a demonstrat că
femeile traversează cu mai multă uşurinţă acest proces comparativ cu bărbaţii care sunt
marcaţi mai profund de acest eveniment. De asemenea, persoanele din mediul rural sunt mai
puţin afectate de ieşirea la pensie în opoziţie cu cele din mediul urban, în rândul cărora acest
eveniment provoacă nelinişte şi stresuri puternice.
Faptul că femeile tolerează mai uşor evenimentul pensionării faţă de bărbaţi se
explică prin rolurile diferite ale acestora în cadrul familiei şi gospodăriei, luând în
consideraţie că femeile sunt mai ocupate cu rezolvarea diferitelor activităţi de menaj şi, deci,
îndeplinind activităţile sale gospodăreşti cotidiene, privesc cu o oarecare detaşare ieşirea la
pensie. În schimb bărbaţii, mai puţin implicaţi în asemenea activităţi, se simt inutili,
manifestând indispoziţie şi, uneori, depresii grave. Asemenea manifestări sunt mai acute
printre bărbaţii din mediul urban faţă de cei din mediul rural.
Singurătatea reprezintă una din consecinţele sociale cele mai negative şi deseori
întâlnită atât în mediul urban cât şi în cel rural. Ea înregistrează o pondere importantă
printre femei, mai ales ca urmare a dezechilibrului pe sexe în favoarea sexului feminin la
vârstele avansate ca urmare a supramortalităţii masculine. Văduvia prin decesul soţului,
pierderea relaţiilor sociale şi un fenomen care se extinde – dezangajarea afectivă a copiilor,
care se separă, uitându-şi sau ignorându-şi obligaţiunile – aduc femeia vârstnică în multe
cazuri în situaţia de izolare socială, singurătatea fiind sursa de îmbolnăviri psihice şi
psihosomatice.
Sentimentul singurătăţii se accentuează cu vârsta şi determină probleme speciale
pentru societate, căreia îi revin o serie de obligaţiuni faţă de aceste persoane lipsite de
sprijin. Un rol important în aceste situaţii le revine serviciilor publice de asistenţă socială,
cât şi altor structuri specializate de prestare a serviciilor legate de aprovizionare, îngrijire şi
supraveghere în cazul unor situaţii extreme (persoane nedeplasabile, handicapate fizic şi
 25

psihic, cu boli cronice invalidante etc.).

O opţiune de ajutorare a acestor persoane ar fi instituţionalizarea lor în azilurile
pentru bătrâni, formă care este neacceptabilă pentru mulţi reprezentanţi ai populaţiei
vârstnice din ţara noastră, ei preferând să rămână în familie. În ţările economic dezvoltate
această problemă este rezolvată prin angajarea de către copii a persoanelor care îngrijesc de
bătrânii cu dificultăţi, aceştia din urmă rămânând în mediul familiar, nefiind lipsiţi de
contactul cu copiii şi nepoţii.
Relaţiile sociale ale vârstnicilor cu semenii lor sau cu alte grupuri de vârstă a fost un
subiect mult studiat de sociologi. Izolarea de viaţa productivă provoacă multe consecinţe
nefaste pentru persoanele vârstnice: pierderea contactelor stabilite şi întreruperea fluxului de
informaţie, ce accentuează sentimentul de singurătate, favorizând izolarea socială şi apariţia
stărilor depresive. Desconsiderarea şi marginalizarea bătrânilor de către generaţia tânără are
efecte negative puternice asupra stării sănătăţii. Recunoaşterea bătrânului ca membru activ şi
folositor al societăţii este de o importanţă vitală pentru acesta. Un rol important în
rezolvarea acestor situaţii îi revine familiei, prietenilor, rudelor, care pot să stimuleze
menţinerea relaţiilor sociale ale vârstnicului.
Organizarea timpului liber al persoanelor vârstnice reprezintă o problemă socială la
fel de importantă care cade în seama societăţii. În cadrul familiei vârstnicii pot îndeplini o
serie de activităţi cotidiene între care se pot menţiona ajutorul în îngrijirea nepoţilor,
activităţi menajere, alte diverse prestaţii cum ar fi rezolvarea unor probleme legate de
aprovizionare. Antrenarea bătrânilor în rezolvarea diferitelor activităţi în familie şi societate
le creează acestora un sentiment de utilitate socială, factor important pentru menţinerea
stării de sănătate. Aceste activităţi contribuie indirect la menţinerea relaţiilor sociale ale
vârstnicilor cu efecte benefice asupra echilibrului psiho-fiziologic după încetarea activităţii
profesionale.
Creşterea longevităţii pune în faţa societăţii şi alte probleme privitor la starea
sănătăţii persoanelor vârstnice. Se întreabă dacă persoana care a ajuns la o vârstă înaintată
nu a acumulat diverse incapacităţi, maladii cronice invalidante. Nu ar trebui să se creadă că
progresul actual al speranţei de viaţă, şi în special, care va urma, nu va comporta o
deteriorare a stării sănătăţii populaţiei. La această perioadă de vârstă pe prim plan ies
consecinţele medico-sociale ale îmbătrânirii, care includ următoarele probleme mai
importante: morbiditatea şi starea de sănătate a acestor grupuri de populaţie; nivelul
 26

mortalităţii specifice acestor grupuri, cauzele de deces şi tendinţele acestui fenomen;

accesibilitatea la serviciile de sănătate şi modul în care unităţile de profil asigură nevoile de
asistenţă medico-socială a persoanelor vârstnice.
Ultimii ani au fost definite mai multe concepţii şi indicatori, care caracterizează
starea sănătăţii persoanelor vârstnice, cum ar fi speranţa la viaţă în stare de sănătate şi, în
particular, speranţa la viaţă fără incapacitate.
Starea de sănătate a femeii în vârstă este consecinţa unui cumul de factori
determinanţi, între aceştia la nivel de stat mai importanţi fiind: nivelul de îmbătrânire
demografică şi dimensiunea procesului de feminizare; calitatea vieţii aşa cum este susţinută
de nivelul pensiilor şi al altor măsuri de suport social şi economic, de existenţa unei
legislaţii de protecţie socială, de alimentaţie, de condiţii de locuit etc.; resursele financiare
disponibile pentru programele de sănătate ce privesc prevenţia, bolile cronice, reforma
sistemului de sănătate, reţeaua de servicii medicale şi sociale, diversitatea şi calitatea
serviciilor. Pe parcursul evoluţiei umane încetarea funcţiei generative şi apariţia menopauzei
au depins de longevitatea vieţii. Natura a determinat întotdeauna limita capacităţii femeii de
a procrea după o anumită vârstă, care începe o dată cu încetarea funcţiei ovariene. Această
perioadă postmenopauzală evaluează mai mult de 20 ani cu transformări specifice, în primul
rând, în sistemul metabolic neuro-hormonal. Este evident că prăbuşirea nivelului de hormoni
estrogeni, care apare în menopauză, interferă cu multe funcţii fiziologice importante,
reprezentând, din acest punct de vedere, unul dintre factorii majori timpurii, înainte de
senescenţa reală, pentru polipatologia feminină. Tulburările metabolice ce pot cauza
micşorarea longevităţii cuprind ateroscleroza şi patologiile distrofice osteoarticulare.
Osteoporoza este însoţită de fracturi tipice, mai ales a colului femurului, extremităţilor
distale ale oaselor şi vertebrelor. Tot ei se datorează durerile în articulaţii. Aceste femei
trebuie să se afle sub supravegherea permanentă a medicilor, să respecte un regim alimentar
şi hormonal corespunzător, care ar putea preveni perturbările neurohormonale caracteristice
pentru această perioadă a vieţii.
În ce priveşte morbiditatea populaţiei vârstnice, ea se caracterizează printr-o
polipatologie, la această vârstă constatându-se în medie 2-3 patologii cronice pe persoană,
iar la vârstele foarte crescute numărul lor este şi mai ridicat.
O altă particularitate este predominarea bolilor cronice la persoanele vârstnice şi
bătrâne, fapt ce necesită un consum medical ridicat, un număr sporit de internări la
 27

instituţiile spitaliceşti, o durată mai lungă de internare. Deseori aceste boli provoacă stări de
invaliditate severe, ceea ce creează probleme nu numai pentru vârstnici dar şi pentru familie
şi societate. O altă caracteristică a morbidităţii persoanelor vârstnice este, că femeile nu se
plâng, nu cer ajutor medical fie din modestie, fie din cauza considerării suferinţei ca fiind
normală la o vârstă înaintată.
Dar, ocrotirea sănătăţii persoanelor vârstnice nu trebuie să fie axată doar pe maladie,
ci să prevadă asigurarea unei stări de bunăstare generală, care s-ar baza pe interacţiunea
factorilor fizici, psihici, morali, sociali, economici. Cu toate acestea, eforturile în domeniul
ocrotirii sănătăţii şi, în primul rând, al asistenţei medicale primare ar trebui să fie
concentrate asupra măsurilor, realizarea cărora ar permite persoanelor vârstnice să păstreze
cât mai mult timp capacitatea la autodeservire şi să ducă un mod de viaţă activ cu integrarea
lor în societate. În scopul prevenirii morbidităţii şi handicapului în vârsta înaintată se cere
aplicarea continuă a măsurilor profilactice, direcţionate spre diagnosticul precoce şi
tratamentul oportun în caz de depistare sau acutizare a maladiei.
Asigurarea unei îmbătrâniri sănătoase trebuie să se bazeze pe o asistenţă medicală
accesibilă şi calitativă, care ar lua în consideraţie particularităţile stării de sănătate a
persoanelor vârstnice şi caracterul specific al morbidităţii lor.
Aşadar, procesele socio-demografice şi economice care caracterizează ultima
perioadă (îmbătrânirea populaţiei, reducerea populaţiei active, problemele economice) şi
care se vor accentua în următoarele decenii transformă necesitatea protecţiei sociale a
persoanelor vârstnice în problemă fundamentală dificil de rezolvat atât pentru ţările
dezvoltate, cât, îndeosebi, pentru cele aflate în tranziţie. Pentru Republica Moldova
problema populaţiei vârstnice este agravată de concentrarea ei în anumite zone ale ţării (în
special în mediul rural), în care problemele de structură a populaţiei se suprapun peste
problemele de acces la serviciile sociale şi medicale şi sunt aproape întotdeauna surse de
sărăcie şi excluziune socială.
Cunoaşterea particularităţilor morbidităţii la grupele de populaţie vârstnică prezintă o
mare importanţă pentru orientarea activităţilor profilactice şi de intervenţie medico-socială
care trebuie să fie făcute diferenţiat, pe grupe de populaţie, pe categorii de localităţi: urbane
şi rurale, în raport cu gradul acestora de îmbătrânire demografică etc.
Toate cele expuse au demonstrat, că o analiză a stării de sănătate a femeilor vârstnice
din Moldova, ţară în plină tranziţie economică, realitate care îşi pune cert amprenta pe
 28

calitatea vieţii populaţiei în totalitatea sa, poate reprezenta o posibilitate de a desprinde

unele sugestii pentru eventualele strategii, care să servească elaborării de politici valabile şi
eficiente.
Datele rezultate din studiu contribuie la argumentarea politicii pentru promovarea,
elaborarea şi implementarea măsurilor optime de asistenţă medicală şi socială acordate
persoanelor vârstnice.
 29

Capitolul II
MATERIAL ŞI METODE DE STUDIU
Evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate a populaţiei reprezintă preocuparea „cheie” a
sănătăţii publice, care stă la baza tuturor celorlalte funcţii ale acesteia: promovarea sănătăţii şi
prevenirea bolilor, a deceselor premature şi a invalidităţii, cercetarea şi conducerea serviciilor de
sănătate, dezvoltarea politicilor de sănătate. Abordarea actuală a sănătăţii publice urmăreşte să
prevină apariţia bolii, în principal, prin intervenţii la nivelul politicilor publice, deoarece numai o
politică sănătoasă va putea asigura baza unei ameliorări durabile a stării de sănătate şi a calităţii
vieţii.
Evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate ale femeilor vârstnice din Republica Moldova
prin cunoaşterea nivelului şi structurii morbidităţii şi caracteristica factorilor demografici, socio-
igienici şi economici ce influenţează sănătatea femeilor vârstnice va permite efectuarea unor
concluzii ce pot condiţiona politica sanitară a contingentului respectiv. În perioada de proiectare şi
elaborare a direcţiilor strategice în politica sănătăţii femeilor vârstnice este important să se analizeze
atât experienţa internaţională, cât şi situaţia reală din Republica Moldova, care ar include
cunoaşterea stării de sănătate a femeilor, necesităţile ei reale în îngrijirile medicale, factorii exo- şi
endogeni ce influenţează sănătatea lor.
Studierea stării sănătăţii femeilor a preocupat ştiinţa din cele mai vechi timpuri, o atenţie
deosebită acordând sănătăţii reproducerii. În special, sănătatea femeii reprezenta rezultatul
interacţiunii unui cumul de factori legaţi de fertilitate, sex şi condiţiile sociale care afectează
sănătatea. Tradiţional în perioada dintre menarhă şi menopauză necesităţile sanitare ale femeii erau
preponderent determinate de fertilitate. În prezent odată cu creşterea nivelului de educaţie şi al
participării femeilor în activitatea de muncă şi cea socială, problemele sanitare ale femeii depăşesc
cu mult domeniul fertilităţii.
Problema sănătăţii femeilor în vârstă de 60 ani şi peste se impune tot mai categoric în ultimii
ani ca subiect de discuţie la multiple foruri ştiinţifice. Actualitatea stringentă a acestei tematici este
determinată, mai întâi de toate, de creşterea speranţei de viaţă a femeii. Odată cu sporirea speranţei
de viaţă a femeii, în societatea contemporană, creşte şi interesul faţă de problemele legate de
sănătatea femeii ce şi-a petrecut deja cele 60 de primăveri şi a ajuns la frumoasa vârstă a „toamnei
de aur”. Femeia contemporană îşi continuă activitatea încă 30-35 de ani după debutul menopauzei.
Statisticile OMS atenţionează că pe glob una din şase persoane este o femeie aflată în menopauză.
Deci, viaţa femeii aflate la vârsta „toamnei de aur” are o acţiune specifică asupra structurii sănătăţii
populaţiei.
 30

În zilele noastre perioada „toamnei de aur” corespunde pentru multe femei drept o
continuitate în afirmarea esenţelor feminine, a profesionalismului, a vieţii culturale, sociale şi
politice; practic toate rămân implicate în transferul de experienţă inclusiv în consolidarea
educaţională a mai multor generaţii. Deci, studiile privind capacitatea de muncă a femeilor vârstnice
orientarea şi reorientarea lor profesională prezintă astăzi o deosebită însemnătate şi actualitate.
O primă abordare a problemei este determinată de necesitatea analizei complexe a situaţiei
demografice a republicii şi, în special, a structurii de vârstă a populaţiei, în scopul utilizării acestor
date la stabilirea priorităţilor în activitatea medicilor, inclusiv a medicilor de familie, ce acordă
asistenţă medicală femeilor vârstnice.
Necesitatea includerii cercetării proceselor demografice în lucrarea actuală este justificată de
următoarele criterii:
Ø indicatorii demografici, prin nivelul şi mai ales prin dinamica lor, au servit la caracterizarea
stării de sănătate a populaţiei, în special celei în vârstă de 60 ani şi peste;
Ø rezultatele primite permit medicului ce acordă asistenţă medicală femeii vârstnice de a
participa în mod activ, prin natura activităţii sale, la determinarea nivelului şi evoluţiei unora
dintre fenomenele demografice;
Ø în numeroase cazuri medicii sunt implicaţi în elaborarea informaţiei referitoare la
evenimentele demografice. Astfel, ei sunt cei ce constată şi certifică decesul unei persoane
vârstnice;
Ø cunoaşterea cât mai precisă a numărului, structurii şi dinamicii populaţiei vârstnice permite
elaborarea programelor şi acţiunilor de sănătate în funcţie de nevoile contingentului
respectiv.
Situaţia demografică este un fenomen secundar, format ca rezultat al evoluţiei legităţilor
social-economice obiective ale societăţii în perioada dată. Prin noţiunea de situaţie demografică se
înţelege starea fenomenelor demografice atât în spaţiu, cât şi în timp. Cu alte cuvinte, situaţia
demografică a unei ţări reprezintă ratele natalităţii, mortalităţii, ale sporului natural, nupţialităţii,
divorţialităţii, migraţiei populaţiei şi structurilor demografice într-un an.
Complexitatea fenomenelor demografice (adică a evenimentelor într-o populaţie umană şi
într-o perioadă de timp bine precizată) actuale, multitudinea factorilor care influenţează evoluţia lor,
determină creşterea cerinţelor faţă de volumul şi calitatea informaţiei necesare pentru studiu. Aceste
cerinţe se schimbă odată cu perfecţionarea metodelor de analiză demografică şi cu creşterea
exigenţelor societăţii faţă de informaţia demografică folosită.
Pentru aprecierea calitativă a proceselor demografice, în lucrarea dată am analizat situaţia
demografică a republicii la momentul actual, cu accent pe structura de vârstă a populaţiei şi am
 31

determinat tendinţele principale ale evoluţiei fenomenelor date. Situaţia demografică a fost studiată
în baza analizei datelor oficiale ale Departamentului Analize Statistice şi Sociologice al Republicii
Moldova. Valorile obţinute ale fenomenelor demografice au fost comparate cu valorile similare ale
altor state pe diferiţi ani de referinţă.
Sub aspect dinamic datele au fost analizate în două părţi principale:
- studiul static al populaţiei vârstnice, care a cuprins numărul, densitatea şi repartizarea ei teritorială
(după zone şi medii de reşedinţă), precum şi structura în funcţie de diferite caracteristice: biologice,
sociale, economice şi culturale;
- studiul dinamic sau mişcarea populaţiei vârstnice, alcătuită din mişcarea naturală (evenimentul
demografic fiind decesul) şi cea migratorie.
O importanţă deosebită în lucrare s-a acordat faptului că sănătatea femeii depinde de
corelarea factorilor socio-igienici, economici şi medicali, adică de standardele de viaţă. Statutul
socio-economic nu este, prin el însuşi, o caracteristică măsurabilă, ci un concept teoretic. De obicei,
el este evaluat indirect prin ocupaţie, nivelul de educaţie, venit şi alţi factori. Încă în anii 20-30 ai
sec. al XX-lea drept surse ale cercetărilor complexe, inclusiv şi în studierea sănătăţii femeilor,
serveau materialele examinărilor sanitare ale localităţilor, descrierile medico-topografice, controlul
sanitar al locuinţelor, hărţile de examinare a regimului de lucru şi în afara orelor de lucru, analiza
regimului alimentar etc.
În literatura ştiinţifică medicală tot mai frecvent apar lucrări în care se studiază atât
sănătatea şi metodele de organizare a asistenţei medicale, cât şi condiţiile social-igienice şi
economice în care se formează sănătatea şi se organizează asistenţa medicală. De exemplu în cadrul
studiului WFS (Singh şi Casterline, 1985) variabilele socio-economice standard au fost nivelul de
educaţie al respondentului, mediul actual de reşedinţă, ocupaţia şi angajarea în câmpul muncii,
caracteristici care au permis clasificarea persoanelor în grupuri în funcţie de statutul socio-economic
şi efectuarea unei planificări de alocări a resurselor de asistenţă medicală. Pentru a aprecia statutul
socio-economic pot fi folosite şi alte informaţii, ca posesia diferitor obiecte de uz îndelungat (de ex.,
frigider, televizor) şi tipul de reşedinţă (de ex., numărul de camere, sursa de apă potabilă, canalizare
etc.).
Statutul socio-economic este deseori evaluat prin angajarea în câmpul muncii şi ocupaţie.
Această informaţie se colectează uşor şi apare frecvent în înregistrările colectate în mod curent.
Ocupaţia este de obicei împărţită pe categorii după tip – profesională sau tehnică, clerică, calificată
sau necalificată, agricolă şi casnică. Înaintea stratificării populaţiei după ocupaţie poate fi necesară
separarea datelor colectate în funcţie de mediul de rezidenţă urban sau rural, deoarece distribuţia
după ocupaţie variază deseori semnificativ între regiunile urbane şi rurale. În studiu, luând în
 32

consideraţie contingentul studiat – femeile în vârstă de 60 ani şi peste, categoriile după tip diferă de
cele clasice şi sunt divizate în conformitate cu sectoarele economiei Republicii Moldova, fiind:
antreprenoriat; sectorul privat; sectorul public; sectorul industrial; sectorul agrar; sectorul agrar
privat şi altele. Stratificarea după mediul de reşedinţă urban, rural s-a efectuat în conformitate cu
recomandările cercetărilor prin interviu.
Venitul poate constitui o măsură mai directă a statutului socio-economic decât ocupaţia. Însă
datele despre venit de multe ori nu sunt accesibile, sau sunt nerelative. În studiu aceste date s-au
căpătat printr-un şir de întrebări indirecte referitoare la pensie (salariu) şi prin determinarea
prezenţei unor obiecte de uz îndelungat. Pentru o analiză corectă a indicatorilor socio-economici în
mediul rural este improprie folosirea indicatorilor clasici referitori la consumul / distribuţia
veniturilor femeilor, pentru că o bună parte a consumului în gospodăriile din rural este de fapt
autoconsum. Datorită preţului mic de achiziţie a produselor agricole de la producători, aceştia
preferă să nu mai vândă ceea ce produc şi încearcă valorizarea acestora în cadrul gospodăriei (de
exemplu, creşterea animalelor). Se ştie că tendinţa de autarhizare despre care am vorbit este
specifică economiilor înapoiate sau aflate în regres. Este deci aproape imposibilă realizarea în
mediul rural a unei analize relevante a statutului economic în termeni monetari. Din aceste
considerente în chestionarul nostru au fost incluse afirmaţii ca: am grădină, livadă, vie; cresc păsări,
animale domestice etc.
Nivelul de educaţie şi al ştiinţei de carte sunt, de asemenea, indicatori ai statutului socio-
economic şi, la fel ca ocupaţia diferă între regiunile urbane şi cele rurale. Nivelul de instruire al
femeii este un factor important pentru sănătatea întregii familii, deoarece de el depinde, în primul
rând, venitul (mărimea pensiei) şi, în mare măsură de nivelul de instruire a mamei, bunicii depinde
starea sănătăţii copiilor şi nepoţilor ei. Femeile cu un nivel de instruire mai superior exprimat în ani
de studii pot ajuta fiicele la însuşirea unor cunoştinţe legate de conduita sarcinii şi îngrijirea
copilului sugar, în ceea ce priveşte imunizarea şi nutriţia. Bunicile cu studii superioare au o
înţelegere mai clară a scopurilor în viaţă.
Indicatorii socio-economici specifici trebuie luaţi în consideraţie în condiţii individuale,
deoarece fiecare societate îşi are propriul tip de economie, tradiţii culturale şi structură socială,
tendinţe ce au fost reflectate în lucrarea dată.
Un alt compartiment ce ţine nemijlocit de sănătate este studiul nivelului şi structurii
morbidităţii populaţiei. Necesitatea studierii morbidităţii este determinată de valoarea ştiinţifică şi
practică a rezultatelor primite. Conform datelor bibliografice, morbiditatea poate fi studiată (P.
Mureşan, 1989) prin următoarele metodici: nivelul adresabilităţii în instituţiile medicale, rezultatele
examenului medical complex şi datele privind rezultatele deceselor. Lucrarea dată prevede
 33

colectarea datelor privind morbiditatea conform adresabilităţii femeilor la medic şi a fost realizată
prin transfer de informaţie din documentaţia medicală. Datele au fost cuprinse în capitolul V al
chestionarului, la elaborarea căruia s-au luat în consideraţie metodicele descrise atât de autorii
autohtoni (V. Kant, 1964; M. Ghehtman, 1970; N. Testemiţanu, 1974; M. Ciocanu, 1987; D.
Tintiuc, 1988; I. Prisăcari, 1989; E. Popuşoi, 1997), cât şi celora din diferite ţări (M.C. Бедный,
1980; R.F.L. Logan, M. Vasek, Linder Forrest E., 1986; Ю.П. Лисицин, 1982, 1984, 1998; V.
Marinescu, P. Mureşan, 1989; Anca G. Vitcu, 2002). De asemenea, metodica dată s-a bazat pe
recomandările Institutului Naţional de Gerontologie şi geriatrie „Prof.dr. Ana Aslan” din România.
La studierea morbidităţii generale a femeilor în vârstă de 60 ani şi peste ca unitate de
observaţie a fost considerată cea dintâi adresare (adresare primară) cu maladia dată în instituţia
medicală sau la domiciliul bolnavului în decursul anului calendaristic. Ca sursă de informare au
servit tichetul statistic pentru înregistrarea diagnozelor finale (precizate) (forma 025-2/u), “Fişa
medicală de ambulator a bolnavului” (forma nr. 025/u); “Fişa de dispensarizare” (forma nr. 030/u);
“Registru de evidenţă a solicitărilor medicului la domiciliu” (forma nr. 031/u); “Lista de evidenţă a
vizitelor” (forma nr. 039/u) etc.
Dacă metodica colectării informaţiei pentru studierea morbidităţii şi organizării asistenţei
medicale prevede transferul datelor din documentaţia medicală, atunci pentru colectarea informaţiei
de examinare a factorilor social-economici rolul primordial îl are interviul.
Se diferenţiază interviurile standarde, atunci când se efectuează în baza unei anchete –
chestionar formulat preventiv şi nestandarde, când interviul poate dezvolta o întrebare în
dependenţă de situaţia creată (folosit frecvent în studiul sănătăţii reproductive). Sunt descrise, de
asemenea interviuri semistandarde, când se efectuează în baza anchetei, dar pe parcurs se pot
formula şi întrebări adăugătoare.
Pornind din cele relatate cercetarea dată a fost realizată prin utilizarea a cinci etape de
studiu:
I. Analiza şi caracteristica factorilor demografici şi a structurii de vârstă a populaţiei în
Republica Moldova.
II. Determinarea factorilor socio-economici ce influenţează sănătatea femeilor în vârstă de
60 ani şi peste.
III. Cercetarea retrospectivă a sănătăţii reproductive, drept factor de influenţă ulterioară
asupra sănătăţii femeii.
IV. Studierea perioadei climaterice.
V. Studierea nivelului şi structurii morbidităţii femeilor în vârstă de 60 ani şi peste.
 34

Schema nr. 2.1

ETAPELE STUDIULUI
 35

Etapele date au fost realizate prin utilizarea următoarelor metodici de studiu:

a) analiza proceselor demografice bazate pe datele statisticii oficiale;
b) metoda interviul standard, cu ajutorul căruia s-a cercetat statutul socio-
economic al femeilor în vârstă de 60 ani şi peste;
c) metoda colectării datelor prin transferul informaţiei din documentaţia
medicală pentru studierea nivelului şi structurii morbidităţii conform datelor
adresabilităţii;
d) metoda statistico-matematică, care a permis calcularea indicatorilor relativi, a
valorilor medii şi erorile lor, standardizarea după metoda directă, de
asemenea, s-a putut testa diferenţa semnificativă dintre valorile relative şi
medii în dependenţă de locul de trai (urban - rural) conform criteriul t-Student.
Studiul descris în lucrarea de faţă, după caracterul său este de tip observaţional - descriptiv
(studierea variaţiei distribuţiei bolii în populaţie), conform genului investigaţiei - parţială
(cercetarea unei părţi din „universul statistic”). În cadrul studiului s-au efectuat trei tipuri
fundamentale de comparaţii: demografice, geografice şi temporale.
Cercetarea a fost proiectată astfel, încât rezultatele obţinute să conţină informaţii de la un
eşantion reprezentativ de femei de vârstă de peste 60 ani. La proiectarea eşantionului s-a ţinut cont
de unele principii generale. În primul rând s-a utilizat eşantionarea probabilistică, adică toţi membrii
populaţiei analizate au posedat o probabilitate de selecţie cunoscută, fiind mai mare ca zero. În al
doilea rând, eşantionul a fost auto-ponderat, deci nici o componentă a populaţiei nu a reprezentat
intenţionat o proporţie mai mare sau mai mică din întregul eşantion decât proporţia sa în populaţie.
Şi, în al treilea rând s-au utilizat cadrele adecvate de eşantionare, ceea ce a permis coordonarea
activităţii studiului. Totalitatea statistică generală a fost determinată drept o subtotalitate a
numărului total de îmbolnăviri al femeilor de vârstă de peste 60 ani.
Criteriile de proiectare a eşantionului reprezentativ au fost:
- unităţile care s-au extras din totalitatea generală nu s-au reîntors;
- utilizarea selecţiei aleatoare a unităţilor statistice (în baza tabelului cu numere aleatoare
din programul Microsoft Excel)
- rezultatele obţinute au fost veridice pentru întreaga colectivitate de origine.
Alegerea volumului eşantionului a implicat echilibrarea necesităţilor analizei cu capacitatea
de culegere a datelor. În cadrul studiului am fost interesaţi să obţinem o estimare a proporţiei
femeilor vârstnice care posedă sau dezvoltă un anumit rezultat de sănătate sau un anumit nivel de
dezvoltare socio-economică. Calculul volumului eşantionului reprezentativ (P.Mureşan, 1989) a
 36

urmărit scopul determinării numărului absolut de îmbolnăviri, care ar permite de a evidenţia

legităţile şi particularităţile morbidităţii pentru tot contingentul cercetat .
Nt 2 pq
n=
N∆x 2 + t 2 pq
în care:
n – volumul eşantionului reprezentativ ;
t – factorul de probabilitate;
p şi q – probabilitatea şi contraprobabilitatea de apariţie (sau neapariţie) a fenomenului
cercetat (în cazul de faţă reprezentativitatea femeilor de vârstă respectivă îmbolnăvite selectate faţă
de totalitatea femeilor de peste 60 ani);
∆x – eroarea limită admisă;
N – volumul colectivităţii generale.
Ţinând cont de natura problemei (nivelul morbidităţii generale la contingentul
cercetat) este indicat ca fiind suficient un factor de probabilitate de 95% (t = 1,96) şi am stabilit o
eroare limită de 3% (∆x = 0,03).
Luând în consideraţie că „n” este maxim când produsul „pq” este maxim, or, ţinând
seama de faptul că 0 ≤ p ≤ 1 şi q = 1 – p produsul este maxim, atunci când p = q = 0,5.
Volumul colectivităţii generale, (numărul total al femeilor în vârstă de 60 ani şi
peste) conform datelor statisticii oficiale ai Republicii Moldova, la 1 ianuarie 2004 este de 374627
de persoane. Înlocuind cifrele în formulă primim:
374627 ⋅1.96 2 ⋅ 0.25
n= = 1040 femei
374627 ⋅ 0.032 + 1.96 2 ⋅ 0.25
Eşantionul probabilistic supus cercetării a inclus 1040 femei în vârstă de 60 ani şi peste,
fiecare femeie având o probabilitate de selecţie (PR) egală cu 0,0028:
N 374627
PR = = = 0.0028
n 1040
Femeile au fost selectate printr-un model de eşantionare multifazic, efectuat în trei etape de
stratificare, la fiecare etapă efectuându-se o selecţie proporţională cu mărimea populaţiei.
Stratificarea a ajutat la asigurarea eşantioanelor suficient de mari pentru grupurile de interes
specific, ceea ce a mărit eficienţa prelucrării analitice.
La prima etapă de stratificare au fost folosite două cadre de eşantionare – unul pentru zonele
urbane şi unul pentru zonele rurale. Selecţia pe cadre a fost efectuată prin metoda de eşantionare
proporţională cu mărimea populaţiei (SPMP), ceea ce a permis echilibrarea volumului de lucru în
 37

fiecare zonă şi aproximarea obiectivului eşantionării ca fiecare individ din populaţie să aibă aceeaşi
probabilitate de selecţie. Deci s-a reieşit din numărul total de femei de vârstă respectivă:
- din localităţi urbane - 35%, ceea ce constituie 364 femei;
- din localităţi rurale – 65%, ceea ce constituie 676 femei.
În a doua etapă de stratificare au fost folosite trei cadre de eşantionare, care ulterior au
permis efectuarea comparărilor geografice – Nord, Centru, Sud. Caracteristicile geografice au servit
pentru două scopuri importante: ele au oferit perspective majore în ceea ce priveşte etiologia bolii şi
au furnizat informaţii esenţiale pentru strategiile de planificare a asistenţei medicale femeilor
vârstnice în diferite regiuni ale republicii. Conform repartizării proporţionale lotul a inclus:
- Nord – 41%, ceea ce constituie 426 persoane;
- Centru – 38%, ceea ce constituie 396 persoane;
- Sud – 21% - 218 persoane.
La etapa următoare s-a efectuat repartizarea unităţilor studiate în interiorul fiecărei zone.
Localităţile nemijlocite din care s-au selectat unităţile de studiu au fost determinate prin metoda
randomizată simplă (alegerea întâmplătoare a localităţii din lista completă a acestora), respectând
proporţia sat / oraş. Drept rezultat s-a ajuns la următoarele baze de sondaj:
Nord - raioanele Râşcani, Drochia, Briceni;
Centru - mun. Chişinău, raioanele Orhei, Călăraşi, Ialoveni
Sud – raioanele Basarabeasca, Comrat, Vulcăneşti.
Drept unitate de studiu a fost fiecare femeie în vârstă de 60 ani şi peste. Femeile au fost
selectate aleatoriu din lista tuturor femeilor de vârstă respectivă cu ajutorul tabelului randomizat din
programul computaţional Microsoft Excel.
Fiecare pas şi detaliu al operaţiunii de eşantionare a fost documentat (la etapa de proiectare a
eşantionului, la sfârşitul lucrului în teren şi la completarea anchetei cu date) în scopul calculării
ulterioare a erorii de eşantionare.
Colectarea datelor a fost obţinută prin metoda de intervievare. Anchetarea respondentelor
din teritoriile selectate s-a efectuat individual în baza unui chestionar – anchetă elaborat de către
autor ce a fost completat pentru fiecare femeie inclusă în cercetare.
Chestionarul s-a realizat pe parcursul anilor 2002 – 2004, iniţial sub formă de proiect şi
testat pe teren în lunile octombrie - noiembrie 2001. După pretestare, acest chestionar a fost revizuit
şi modificat. Chestionarul final a cuprins o gamă largă de subiecte (anexa nr. 1) incluse în 139
întrebări, menite să contribuie la elucidarea problemei studiate. Majoritatea aspectelor au fost
examinate după caracteristici geografice, demografice şi socio-economice, făcând posibilă
 38

identificarea segmentelor de populaţie cu necesităţi şi probleme de sănătate specifice. Gama

întrebărilor a fost de la închise sau parţial deschise la cele deschise, repartizate în 5 capitole:
I. Date generale – referitoare la vârstă, locul de trai şi de muncă, naţionalitate, studii,
starea civilă etc.
II. Activitatea în condiţiile reformelor social-economice.
III. Sănătatea reproductivă.
IV. Perioada climaterică
V. Particularităţile şi structura morbidităţii
Paralel cu chestionarul prezentat s-au elaborat instrucţiuni bine determinate, ce au permis
colectarea informaţiei primare în bază unitară. Colectarea informaţiei a fost realizată de către autor
cu susţinerea unor persoane competente în această problemă, instruite prealabil. Interviurile s-au
desfăşurat în cadrul instituţiilor medicale primare (centrele medicilor de familie, centrele de
sănătate, oficiile medicilor de familie) în prezenţa medicului de familie, care a verificat
corectitudinea completării capitolului V al chestionarului – particularităţile şi structura morbidităţii.
La momentul anchetării, datele referitoare la morbiditate erau deja extrase din documentaţia
medicală conform metodicii descrise mai sus. Aproape toate femeile selectate de a participa la
studiu (invitate activ de către curier la instituţia medicală primară în baza unui orar stabilit
prealabil) au fost de acord cu interviul şi s-au dovedit a fi cooperante. Dintre femeile selectate, doar
mai puţin de 1% au refuzat să fie intervievate, iar altele 1,2% n-au putut fi găsite. Rata de
participare a fost ceva mai bună în zonele rurale (98,4%) decât în municipalităţi şi oraşe (97,2%). O
atenţie deosebită, în cadrul colectării datelor, a fost acordată calităţii completării chestionarelor.
Acest lucru a fost asigurat prin verificarea primară a rezultatelor de către autor, ceea ce a permis
minimalizarea erorilor independente de eşantionare. Toate anchetele au fost supuse următoarelor
acţiuni: controlul logic, codificarea generală şi medicală, introducerea informaţiei în computer. De
asemenea, toate fişele au fost repartizate şi codificate.
Compartimentele anchetei, ce conţineau datele privind morbiditatea femeilor (capitolul V al
chestionarului) au fost codificate conform Clasificaţiei Internaţionale a Maladiilor, elaborate de
către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, revizia a X. Această clasificare a fost necesară pentru
unificarea prelucrării statistice calificate, deoarece ea are la bază trei principii: etiologie,
patogeneză, localizare (sistem) şi corespunde nivelului actual de dezvoltare a ştiinţei medicale.
Această clasificare permite, de asemenea, compararea rezultatelor cu studiile efectuate la nivel
naţional şi internaţional. Totodată, conform specificului CIM, la codificare am păstrat sistemul
biaxial: după etiologie sau procesul patologic iniţial a fost notat cu semnul (+) şi cel concomitent cu
semnul (*) (asterisc) după manifestarea bolii sau complicaţia acesteia. Astfel, codul cu semnul (+),
 39

constituia întotdeauna boala principală care trebuie luată în consideraţie, iar codul notat cu asterisc
(*) reprezenta maladiile concomitente sau complicaţiile. Această dublă codificare a permis
evidenţierea atât a maladiilor de bază, cât şi a celor concomitente, astfel prezentând efectiv
polipatologia prezentă la contingentul studiat – femeile în vârstă de 60 ani şi peste.
Rezultatele au fost prelucrate computaţional cu ajutorul programului Microsoft Excel.
Programul dat a permis prelucrarea şi gruparea materialului obţinut (metodele de grupare – simplă,
complexă, repetată), iar în funcţie de felul semnelor de evidenţă s-a efectuat gruparea tipologică
(incluzând semnele calitative) şi cea variaţională (gruparea semnelor cantitative, exprimate prin
cifre) în formă tabelară. S-au calculat indicatorii relativi. Iar pentru variabilele cantitative s-au
calculat valori cu tendinţă centrală: media aritmetică (M), mediana (Me), modulul (Mo). În cazul
variabilelor calitative s-au determinat şi frecvenţele.
La studierea morbidităţii generale a femeilor vârstnice s-au folosit valorile medii şi cele
relative (indicii intensivi, extensivi, ilustrativi şi dinamici). Indicii intensivi s-au calculat după
formula:
Nr .abs.afenomenului
I int = ⋅ 1000
Nr.abs. populatiei

La prelucrarea datelor, pe lângă metodele parametrice au fost aplicate şi teste neparametrice

de analiză – testarea diferenţelor semnificative a valorilor în baza criteriului t-Student şi Chi2.
Analizei ulterioare au fost supuşi numai acei indici, care se aflau în intervalul probabilităţii de 95%
şi mai mult (p<0,05).
După calcularea tuturor indicatorilor şi reprezentarea lor în tabele statistice s-a efectuat
analiza şi sinteza lor, dar nu înainte de a reprezenta în formă grafică materialul rezultat din
cercetare.
Cu toate că studiile descriptive, prin definiţie nu includ un grup formal pentru comparare,
datele obţinute au permis efectuarea comparaţiilor valabile după caracteristicile fundamentale:
persoană, loc şi timp. Aceste date au permis efectuarea concluziilor care subliniază cu prisosinţă
diferenţele înregistrate atât între zonele geografice ale Republicii Moldova, cât şi între localităţile
rurale şi urbane sau între diferite localităţi urbane, respectiv rurale şi au dat posibilitatea de a
formula o politică sanitară pentru contingentul studiat – femeile în vârstă de 60 ani şi peste.
 40

Capitolul III
PROBLEMELE MEDICO-SOCIALE ALE ÎMBĂTRÂNIRII
ŞI FACTORII CE O DETERMINĂ
În condiţiile specifice ale vieţii contemporane, cu transformări rapide şi esenţiale care
definesc lumea de astăzi, rolul şi locul femeii după 60 de ani în familie şi comunitate au suferit
importante modificări. Imaginea anacronică, oarecum literaturizată a acelei bătrâne stereotip
înţelepte, senile, venerate, într-o societate compusă din foarte mulţi copii şi tineri şi foarte puţini
bătrâni, apare total desuetă. Numărul tot mai mare al vârstnicilor, preponderent al femeilor
vârstnice, duce la modificarea poziţiei lor în viaţa familială şi cea socială şi necesită un efort de
adaptare reciproc din partea tuturor membrilor familiei şi societăţii.
Complexitatea schimbărilor condiţiilor social-economice şi a factorilor ce influenţează
sănătatea populaţiei, în special vârstnice, necesită efectuarea cercetărilor ştiinţifice orientate spre
determinarea influenţei modului de viaţă asupra sănătăţii, care în mare parte caracterizează
comportamentul şi activitatea omului. În acelaşi timp, este necesar de menţionat faptul, că studii
speciale ce caracterizează modul de viaţă al femeilor vârstnice efectuate în Republica Moldova sunt
foarte puţine, ceea ce determină actualitatea cercetărilor în acest domeniu.

3.1 Caracteristica generală a factorilor ce influenţează

bunăstarea persoanelor vârstnice
Abordarea indicatorilor care caracterizează factorii socio-economici la diferite nivele
(zonele republicii, mediile de reşedinţă) este necesară pe de o parte pentru a identifica diferenţele
între zonele urbane şi cele rurale şi a focaliza intervenţiile acolo unde problemele sunt mai grave şi,
pe de altă parte, pentru a oferi publicului repere pentru a măsura nivelul de dezvoltare şi progresele
sau regresele înregistrate în zonele respective. Totodată datele relevate ne oferă o orientare
strategică pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a femeilor vârstnice din Republica Moldova.
Reieşind din cele relatate, în prezenta lucrare ne-am propus drept scop de a studia aspectele
socio-economice ale femeilor vârstnice care caracterizează sănătatea şi bunăstarea lor. Analiza
factorilor s-a efectuat pe zone geografice (Nord, Centru, Sud), medii de rezidenţă (urban, rural),
naţionalitate, nivelul de educaţie, categorii socio-profesionale, grupe de vârstă şi în dependenţă de
activitatea femeilor în condiţiile reformelor social-economice.
În continuare ne vom opri la factorii enumeraţi, încercând să obţinem un tablou cât mai
complex şi detaliat al bunăstării femeilor vârstnice.
 41

Caracteristici generale ale femeilor care au fost complet intervievate, după vârstă sunt
prezentate în tabelul nr. 3.1. În structura femeilor vârstnice (60-89 ani) cuprinse în studiu ponderea
maximă (46,9%) îi revine vârstei de 60-69 ani iar cea minimă vârstei de mai mult de 89 ani (0,8%).
Tabelul nr. 3.1
Repartizarea persoanelor participante în studiu
conform vârstei şi mediului de reşedinţă
Vârsta Total Zona urbană Zona rurală
(ani) % % %
60-64 23,1±1,74 19,5±3,5 19,2±2,02
65-69 23,8±1,80 10,9±2,75 27,4±2,28
70-74 21,4±1,74 13,3±3,0 23,1±2,16
75-79 18,3±1,63 15,6±3,20 17,1±1,93
80-84 8,8±1,12 3,1±1,53 9,2±1,48
85-89 3,8±0,61 2,3±1,32 1,6±0,64
> 89 0,8±0,33 1,6±1,1 0,3±0,8
Total 100% 35,0±1,96 65±1,96

Diversitatea etnică a femeilor vârstnice este ilustrată conform următoarei repartiţii:

moldovence – 74,8%, rusoaice – 9,3%, ucrainence – 8,4%, găgăuze – 2,2%, bolgare – 2,2%, evreice
– 3,1%. După locul de trai (urban sau rural) structura femeilor cuprinse în studiu nu variază în
proporţii mari şi ponderea îi revine femeilor moldovence, respectiv 62,6% şi 81,4%.
În conformitate cu metodologia de cercetare studiul a fost efectuat pentru analiza şi
compararea rezultatelor structurate în trei zone ale Republicii Moldova (Figura nr. 3.1). În zona de
Nord au fost supuse cercetării 40,9 la sută din totalul femeilor intervievate, în zona Centru – 38,0 la
sută şi în zona Sud – 21,1 la sută. Conform mediului de reşedinţă, în fiecare zonă geografică,
numărul femeilor supuse cercetării au fost reprezentate astfel: zona de Nord urban – 34,8%, rural –
65,2%; zona Centru urban – 36,2%, rural – 63,8%; zona Sud urban – 34,3%, rural – 65,7%. Datele
reprezentate, referitoare la starea socio-economică a femeilor vârstnice, în dependenţă de zona şi
mediul de reşedinţă au permis de a efectua comparaţii geografice, de a evidenţia unele diferenţe şi
au furnizat informaţii esenţiale pentru luarea deciziilor cu privire la programele de ocrotire a
sănătăţii şi bunăstării femeilor vârstnice având în vedere particularităţile caracteristicilor geografice.
 42

21.1%
40.9%

Nord
Centru
Sud

38,0%

Figura nr. 3.1

Repartizarea femeilor incluse în studiu conform
zonei geografice a Republicii Moldova (%)

Prezintă interes rezultatele obţinute ce caracterizează starea familiară a femeilor vârstnice.

Din numărul total de femei 55,8% sunt căsătorite, 4,1% - nu au fost căsătorite, 7,4% - divorţate,
32,5% - văduve, iar 0,2% - trăiesc în condiţii de căsătorie civilă. Există o mai mare probabilitate ca
femeile cu reşedinţa în zonele rurale să se afle în căsătorii legale spre deosebire de femeile cu
reşedinţă în municipiu sau altă zonă urbană. În conformitate cu locul de trai (tabelul nr. 3.2)
ponderea femeilor căsătorite este mai mare în localităţile rurale (59,8%) comparativ cu localităţile
urbane (48,4%). Numărul femeilor solitare este aproximativ acelaşi în mediile de reşedinţă urban şi
rural şi constituie respectiv 4,0% şi 4,2%. Ponderea femeilor divorţate este mai sporită în localităţile
urbane (12,6%), comparativ cu localităţile rurale (4,6%). În localităţile rurale, precum şi în
localităţile urbane rămâne sporită ponderea femeilor văduve, respectiv 31,2% şi 34,9% (tabelul nr.
3.2).
Din numărul total de femei 46,5% erau cu studii începătoare, 12,9% - studii medii, 11,4% -
studii medii speciale, 15,1% - studii superioare şi 14,1% - fără studii. Structura femeilor în
dependenţă de studii diferă radical în localităţile urbane şi rurale. În zonele urbane există o
probabilitate mai mare ca femeile să aibă o mai bună pregătire / educaţie decât cele din zonele
rurale şi constituie respectiv femeile cu studii începătoare (28,1% şi 56,5%), cu studii medii (14,8%
şi 11,8%), cu studii medii speciale (15,7% şi 9,2%), cu studii superioare (33,8% şi 5,0%), fără studii
(7,6% şi 17,5%). Diferenţa urban-rural este mai pronunţată în cazul nivelului de şcolarizare
postliceală unde o proporţie semnificativ mai mare de femei - 49,5% în municipalităţi au făcut
studii la o şcoală profesională sau universitate, în comparaţie cu persoanele cu reşedinţă în mediul
rural – 14,2%.
 43

Tabelul nr. 3.2

Repartizarea persoanelor incluse în studiu conform statutului social
Statutul Total Zona urbană Zona rurală
c.a. % c.a. % c.a. %
Căsătorite 580 57,1±2,18 176 48,4±4,42 404 62,1±2,48*
Solitare 43 4,1±0,87 15 4,0±1,73 28 4,2±1,00
Divorţate 77 6,6±1,09 46 12,7±2,94 31 2,9±1,06**
Văduve 338 32,1±2,05 127 34,9±4,21 211 30,5±2,34
Concubinaj 2 0,2±0,19 0 - 2 0,3±0,26
Total 1040 100 364 35,0±1,96 676 65,0±1,96
* p<0,05 comparativ cu zona urbană
**p<0,01 comparativ cu zona urbană

Un interes deosebit prezintă rezultatele studiului ce ţine de posibilităţile femeilor pensionate

de a fi angajate în câmpul muncii (tabelul nr. 3.3). Această informaţie este importantă, deoarece
femeile angajate în câmpul muncii se pot realiza în plan profesional şi pot căpăta o mai bună
asigurare a bunăstării materiale în comparaţie cu femeile ce nu activează în plan profesional, adică
ajunse la pensionare – perioadă de stres maxim în viaţa femeii vârstnice.
De fapt, persoana pensionată se adaptează greu la noile probleme pe care la pune etapa şi
aceste probleme pot fi multiple. Lipsa de ocupaţie îi dă sentimentul inutilităţii sale, îi lipsesc colegii
de muncă, prietenii mai tineri lucrează, banii cheltuiţi cu largheţe încep să-i lipsească, unele
probleme de sănătate pot apare şi toate creează o stare de depresie.
În mediul urban momentul încetării activităţii profesionale este perceput comparativ mai
stresant în comparaţie cu mediul rural. Conform rezultatelor, mai multe femei din localităţile urbane
ar dori să-şi continue activitatea, deoarece actul pensionării a determinat variate perturbări de ordin
social, familial şi personal. În perioada imediat pensionării femeile au simţit o serie de modificări
importante legate de schimbarea modului de viaţă, a relaţiilor de muncă, de schimbare a poziţiei şi
statutului în cadrul familiei şi societăţii. Uneori, acestea s-au manifestat drept tulburări grave,
caracterizate prin apatie, stări depresive, tendinţă de izolare etc.
La femeile din mediul rural problemele rezultate din actul pensionării s-au determinat cu o
frecvenţă mult mai mică. Acestea au trecut mai uşor „graniţele” perioadei active formale, deoarece
majoritatea şi-au continuat munca în gospodărie, activând fără nici o restricţie, dacă le-a permis
sănătatea.
 44

Aceste rezultate corespund cu concluziile multor autori, inclusiv şi a acad. Vasile Anestiadi,
care în raportul său la tema „Senescenţa – aspecte moderne” a menţionat că „ ...cea mai dificilă
problemă pentru oamenii în etate este pensionarea, retragerea din viaţa activă, care coincide cu
vârsta de 60-65 ani. După pensionare se dereglează ritmul biologic, pentru că izolarea, tristeţea,
depresia acţionează dăunător asupra omului. Destul de frecvent, la 67-70 de ani, dacă nu a reuşit
să se adapteze la nivel fiziologic, fizic şi moral-psihologic la noua sa situaţie, dacă nu a stabilit noi
contacte sociale, pensionarul aflat la „periferia societăţii” se stinge din viaţă.
În unele cazuri, izolarea, tristeţea şi depresia pot provoca suicidul. De regulă, aceste stări
pot fi depăşite prin dezvoltarea hobbzurilor, îndeletnicirilor utile, prin cultivarea noilor interese
bazate pe principiul „ajută-te singur”. Noile funcţii ar putea compensa – parţial sau chear complet
– vacuumul apărut în perioada retragerii din activitatea utilă”.
Tabelul nr. 3.3
Angajarea femeilor pensionate în câmpul muncii, %
Total În localităţile
Urban Rural
1. Angajate în câmpul 18,8 27,2 14,3**
muncii
2. Neangajate în 81,2 72,8 85,7
câmpul muncii
Total 100 100 100
**p<0,01 comparativ cu zona urbană

Datele prezentate în tabelul nr. 3.3 demonstrează că marea majoritate a femeilor vârstnice nu
este angajată în muncă. Acest fapt este regretabil, deoarece, cercetările efectuate au arătat că
adeseori, la vârstnici, experienţa acumulată în profesie compensează capacitatea fizică diminuată,
iar spiritul de analiză şi de răspundere măreşte eficienţa muncii, deci persoanele vârstnice constituie
un potenţial intelectual colosal cu o bogată experienţă care urmează să fie aplicată întru prosperarea
societăţii. De asemenea, studiile au arătat că fluctuaţiile, absentismul şi accidentele de muncă au o
pondere mai mică la vârstnici, comparativ cu tinerii. Conform opiniei sociologilor, persoanele
vârstnice angajate în câmpul mucii se menţin într-o stare de sănătate mai bună, pe de o parte în
interesul lor propriu, dar pe de altă parte, şi în interesul general al comunităţii. Bătrânul poate şi
trebuie pus în valoare în cadrul vieţii sociale ca „un element structural, solid şi necesar” (S. Eitner).
Dacă facem o comparaţie între posibilităţile femeilor de a se angaja în câmpul muncii în
comparaţie cu bărbaţii în vârstă, simpla prezentare a raportului de 1:1,54 ne arată că din toată
populaţia Republicii Moldova în vârstă de 60 ani şi peste 60,6% de bărbaţi sunt angajaţi în câmpul
muncii pe cânt femei numai 39,4%. În acest context prezintă interes deosebit cauzele ce nu permit
 45

femeilor în vârstă de a se angaja în câmpul muncii: din motive de sănătate – 76,1%, (în localităţile
rurale – 79,3%, în localităţile urbane – 73,2%). Prezenţa maladiilor, în cea mai mare parte cronice,
la femeile de vârstă înaintate este cauza principală ce determină imposibilitatea lor de a munci.
Totodată, este important faptul şi prezintă interes datele obţinute referitor la angajarea în
câmpul muncii a femeilor vârstnice (tabelul nr. 3.4) în diferite sectoare ale economiei naţionale.
Aceste date diferă, după cum era de aşteptat în localităţile urbane şi rurale, diferenţele fiind
apreciate drept semnificative din punct de vedere statistic (p<0,01).
Analiza datelor prezentate în tabelul nr. 3.4 ne demonstrează că cea mai mare parte a
femeilor pensionate este angajată în câmpul muncii în sectorul public (27,3%), apoi urmează
sectorul agrar (34,0%) şi sectorul industrial (18,6%), iar o parte de femei, mai puţin numeroase sunt
angajate în sectorul privat (9,0%), în calitate de antreprenori (5,6%) sunt foarte puţine femei, şi mai
puţine în sectorul agrar privat (4,5%), celelalte femei (1,0%) activează având alte ocupaţii.

Tabelul nr. 3.4

Angajarea în câmpul muncii a femeilor vârstnice în diferite sectoare ale
economiei Republicii Moldova (%)
Sectoarele economice Total Localităţile
Urbane Rurale
1. Antreprenoriat 5,6±0,32 6,1±0,67 4,9±0,33
2. Sectorul privat 9,0±0,40 11,3±1,51 6,9±0,39
3. Sectorul public 27,3±0,69 41,1±2,76 13,9±0,58
4. Sectorul industrial 18,6±0,57 23,7±2,15 13,7±0,55
5. Sectorul agrar 34,0±0,75 17,5±1,87 49,8±0,98
6. Sectorul agrar privat 4,5±0,29 - 8,9±0,44
7. Altele 1,0±0,14 - 1,9±0,21
8. Total 100 100 100

Datele prezentate în tabelul nr. 3.4 ne permit de a evidenţia şi unele legităţi în angajarea
femeilor în câmpul muncii în dependenţă de localitatea urbană sau rurală. Aşadar în localităţile
urbane femeile prioritar sunt angajate în următoarele sectoare ale economiei naţionale: sectorul
public (41,4%), sectorul industrial (18,6%) şi sectorul agrar (17,5%), ceea ce constituie 77,5% din
totalul structurii sectoarelor economice.
 46

În localităţile rurale femeile vârstnice mai mult solicită pentru activitate următoarele
sectoare: sectorul agrar (49,2%), sectorul public (13,9%), sectorul industrial (13,7%). În sumă
sectoarele enumerate alcătuiesc 76,8%. Ponderea femeilor vârstnice din localităţile urbane este de
1,6 ori mai mare decât a femeilor din localităţile rurale angajate în sectorul privat, de 2,9 ori mai
mare angajate în sectorul public, de 1,7 ori mai mare angajate în sectorul industrial şi de 1,5 ori mai
mică angajate în sectorul agricol.
Un alt indicator ce caracterizează starea familiară a femeilor vârstnice din localităţile urbane
şi rurale ale Republicii Moldova este numărul de copii născuţi ce revin în mediu la o femeile
(tabelul nr. 3.5). Potrivit datelor actuale, Moldova este o ţară cu nivel jos de fertilitate, cu rata totală
de fertilitate abia la nivelul de substituţie (2,1 copii la o femeie în 2004). Deoarece noi am studiat
acest aspect la femeile vârstnice, numărul de copii ce revin la o femeie este de 2,45. După cum era
de aşteptat, fertilitatea a fost mai mare în zonele rurale. Aceasta se reflectă în procentul de 46,%
femei din zona rurală care au trei sau mai mulţi copii, în comparaţie cu 22,5% femei din zonele
urbane (p<0,01).
Tabelul nr. 3.5
Numărul de copii ce revin la 1 femeie participantă în studiu în dependenţă de
mediul de reşedinţă (urban şi rural) (% de familii)
Numărul de copii în Total Localităţile
familie Urbane Rurale
1. 1 25,0±1,37 44,8±2,61 15,2±1,45
2. 2 36,2±1,49 32,7±2,46 38,0±1,87
3. 3 18,0±1,19 10,4±1,60 21,3±1,59
4. 4 12,4±1,03 8,5±1,46 14,6±1,36
5. 5 6,9±0,79 3,6±0,97 8,7±1,09
6. 6 1,1±0,32 - 1,6±0,49
7. 7 0,2±0,14 - 0,3±0,21
8. 8 0,2±0,14 - 0,3±0,21
Total 100 100 100

Datele din tabelul nr. 3.5 au evidenţiat unele caracteristici ce ţin de numărul de copii în
familiile urbane şi rurale. Este important de menţionat faptul că la etapa actuală cota familiilor cu
numărul de 2 copii practic s-a egalat în localităţile urbane şi rurale, constituind respectiv 32,7% şi
38%. În localităţile urbane cota femeilor cu 1 copil este mai mare (44,8%) decât în localităţile rurale
 47

(15,2%), pe când cota femeilor cu patru şi mai mulţi copii în localităţile rurale este mai mare
(25,5%) decât în localităţile urbane (12,1%). Comparând aceste date cu rezultatele similare primite
dintr-o populaţie de femei tinere, putem evidenţia că, pe parcursul anilor rata naşterilor scade.
Astfel, conform datelor obţinute în cadrul „Studiului sănătăţii reproducerii în Republica Moldova”
efectuat în anul 1997, procentul maxim îl constituiau femeile ce au 2 copii (31,3%), ceea ce este
similar cu rezultatele studiului nostru, iar cota femeilor ce aveau 4 şi mai mulţi copii este mult mai
mică în studiul efectuat pe un eşantion tânăr de femei în comparaţie cu studiul nostru şi constituie
3,7% şi 20,8% respectiv. Diferenţe similare se înregistrează şi la femeile ce au 3 copii, care în
studiul menţionat reprezintă 9,6%, iar în studiul nostru – 18,0%, ceea ce este aproximativ de două
ori mai mult. Compararea acestor date ne evidenţiază faptul că, odată cu trecerea timpului, femeile
din Moldova nasc un număr mai mic de copii, deci scade rata totală de fertilitate, actualmente fiind
abia la nivel de substituţie – 2,1 copii la o femeie. Deoarece noi am studiat acest aspect la femeile
vârstnice, numărul de copii ce revin la o femeie este de 2,45. După cum era de aşteptat, fertilitatea a
fost mai mare în zonele rurale. Aceasta se reflectă în procentul de 46,8% femei din zona rurală care
au trei sau mai mulţi copii, în comparaţie cu 22,5% femei din zonele urbane.
Asupra bunăstării familiilor vârstnice, inclusiv şi a femeilor vârstnice poate influenţa şi
posibilitatea lor de a locui separat sau împreună cu copii (figurile nr. 3.2, 3.3, 3.4). Cunoaşterea
relaţiilor intrafamiliale în cadrul schimbărilor ce intervin în perioada pensionării joacă un rol
implicit prin participarea eficientă la realizarea unui climat adecvat şi atenuării divergenţelor de
opinii dintre generaţii.

14.6%

Locuiesc cu
copii
Nu locuiesc cu
copii

85.4%

Figura nr. 3.2

Repartizarea femeilor vârstnice
care locuiesc sau nu locuiesc cu copiii (în total), %
 48

O altă perioadă de stres a părinţilor, în special al femeilor – mame este momentul plecării
ultimului copil şi părinţii rămân singuri. Această etapă este caracterizată de către Duvall drept fază
„de cuib gol”. Tot odată părinţii rămaşi „singuri” au posibilitatea unor relaţii apropiate cu copii lor
plecaţi de acasă şi foarte repede cu copiii copiilor lor, ei devenind bunici – schimbare de rol sau de
mai multe ori bunici.

16.2% 13.8%

Locuiesc cu Locuiesc cu
copii copii
Nu locuiesc cu Nu locuiesc cu
copii copii

83.8% 86.2%

Figura nr. 3.3 Figura nr. 3.4

Repartizarea femeilor vârstnice din Repartizarea femeilor vârstnice din
localităţile urbane care locuiesc sau localităţile rurale care locuiesc sau
nu locuiesc cu copiii, % nu locuiesc cu copiii, %

Din numărul total de femei investigate atât în localităţile urbane, precum şi în localităţile
rurale majoritatea nu locuiesc cu copii (respectiv 83,8% şi 86,2%). Această situaţie se datorează şi
frumoaselor tradiţii care au fost şi în deosebi se dezvoltă la etapa actuală în familiile din Moldova,
cum ar fi:
1. Ajutorul multilateral al părinţilor pentru asigurarea bunăstării copiilor la începutul vieţii
familiare.
2. Crearea rezervei familiare pentru construcţia sau procurarea spaţiului locativ pentru copii.
3. Grija pentru angajarea copiilor la învăţătură şi în câmpul muncii.
4. Participarea activă la educaţia nepoţilor şi crearea bazei materiale.
5. Respectarea strictă a relaţiilor de rudenie orientate spre efectuarea ajutorului reciproc în caz
de necesitate.
Desigur, este preferabil ca locuinţa unuia dintre copii să fie în apropierea părinţilor, sau dacă
e mai depărtată, contactul să fie păstrat cât mai des, măcar telefonic, săptămânal. Pentru vârstnici,
familia rămâne singurul punct de sprijin şi ajutorul pe care familia îl acordă pensionarului poate fi
moral-afectiv, financiar sau de îngrijire fizică şi servicii efectuate. Dacă familia (copiii) este la
 49

distanţă, acest ajutor poate fi moral-afectiv şi financiar, iar atunci când familia lărgită se află în
apropierea părinţilor în vârstă, ajutorul poate fi acordat şi prin îngrijire fizică şi servicii curente. De
obicei, fiicele sunt mai implicate, în special când nu sunt angajate şi nu fac carieră.
Ajutorul poate fi şi invers – bunicile pot ajuta copii la creşterea nepoţilor, fie sub forma unor
servicii privind îngrijirea pe perioade de timp, fie prin unele facilităţi pentru părinţi – îi duc şi aduc
de la grădiniţă, sau le pregătesc o masă de prânz, etc.
Din numărul total de femei ce locuiesc cu copiii (16,2% în localităţile urbane şi 13,8% în
localităţile rurale) un număr mai puţin semnificativ necesită îngrijire specială în caz de boală sau
vârstă înaintată, care constituie în mediu 3,7%, inclusiv în localităţile urbane – 2,2% şi în localităţile
rurale – 4,4%. Acest indice este mai sporit în familiile cu dificultăţi sociale şi stare economică
deplorabilă, ca rezultat al influenţei factorilor social-economici asupra sănătăţii populaţiei în primul
rând a populaţiei vârstnice.
Analiza rezultatelor obţinute au evidenţiat un indice determinativ şi foarte valoros din punct
de vedere fizic şi psihic ce influenţează sănătatea persoanelor vârstnice, în special a femeilor –
indicele ce caracterizează relaţiile dintre părinţi şi copii (tabelul nr. 3.6)
Tabelul nr. 3.6
Caracteristica relaţiilor intrafamiliale dintre părinţi şi copii (%)
Relaţiile intrafamiliale Total Localităţile
Urbane Rurale
1. Bune 67,5±1,56 63,4±3,39 68,7±1,75
2. Satisfăcătoare 26,8±1,47 24,8±3,04 27,3±1,68
3. Nesatisfăcătoare 2,6±0,53 3,0±1,19 2,6±0,60
4. Rele 3,1±0,58 8,8±2,0 1,4±0,45
Total 100 100 100

Datele prezentate în tabelul nr. 3.6 ne demonstrează că relaţiile dintre părinţi şi copii în
general constituie un indice mai mult pozitiv. Astfel relaţii bune se consideră în 67,5% familii,
satisfăcătoare în 26,8% familii (în total în 94,3% familii). Relaţii nesatisfăcătoare (2,6%) şi rele
(3,1%) dintre părinţi şi copii se consideră numai în 5,7% familii. Ca indice pozitiv ce caracterizează
relaţiile dintre părinţi şi copii divergenţe semnificative a valorilor (bune sau satisfăcătoare) în
localităţile urbane şi rurale nu s-au evidenţiat. Această situaţie ne permite de a concluziona că în
Republica Moldova s-au păstrat atât în localităţile urbane, cât şi în localităţile rurale acele valori
morale şi spirituale de educaţie a viitoarelor generaţii (în familii, în instituţiile preşcolare, şcolare,
universitare). Totodată indicele ce caracterizează relaţiile dintre părinţi şi copii ca rele, nefiind
 50

prioritar în caracteristica acestor relaţii în condiţiile urbane este mai sporit decât în cele rurale de 6,3
ori. Aceste rezultate convingător ne indică necesitatea de a efectua măsuri concrete de evidenţiere a
factorilor morali, spirituali, de comportare, educaţionali în familiile respective pentru a evita relaţii
nefavorabile dintre părinţi şi copii ca factor de influenţă asupra sănătăţii.
Rezultatele descrise ne permit să constatăm că femeile în etate se confruntă cu probleme
serioase ce se referă, în primul rând, la statutul şi rolul lor social. Să creionăm portretul unei femei
de „vârsta a treia” din ţara noastră: persoană trecută de 60 de ani, pensionară (81,2%), văduvă sau
solitară (42,8%), fără surse suplimentare de existenţă. Constatăm, cu regret, că generaţia femeilor
trecute de 70 de ani n-a avut parte de un destin fericit nici în tinereţe. Ele au suportat calvarul celui
de-al doilea război mondial, represiile, foametea.
Viaţa oamenilor în etate e legată indisolubil de cea a generaţiilor tinere. Prin familie,
comunicarea cu copii şi nepoţii persoana în vârstă încearcă să se facă utilă pentru cei din jur.
Femeia-bunică îşi asumă funcţii sociale foarte necesare: educarea şi îngrijirea nepoţilor,
creându-i femeii-mamă condiţii de a munci activ întru binele societăţii şi al familiei.
Iar odată cu creşterea mediei de vârstă a femeilor, numărul pensionarilor longevivi poate
creşte şi există posibilitatea ca în unele cazuri, copii pensionari deja, să îngrijească părinţii tot
pensionari, mai în vârstă.
Poziţia vârstnicilor în familie trebuie încadrată în complexul drepturilor şi datoriilor, ea fiind
condiţionată de puterea economică a familiei, purtătoarea tradiţiilor şi valorilor morale. Bătrânului îi
revine sarcina de întreţinere a tradiţiilor şi de educaţie, iar descendenţii îi datorează respect, ocrotire
şi afecţiune.
Analiza factorilor generali ce influenţează bunăstarea femeilor permit de a face următoarele
concluzii:
1) Perioada de pensionare a femeilor vârstnice este caracterizată de un număr semnificativ de
femei neangajate în câmpul muncii (81,2%). Acest indice este în creştere odată cu majorarea
vârstei. Majoritatea femeilor de vârstă înaintată atât în localităţile urbane, cât şi în
localităţile rurale sunt angajate în sectorul public.
2) Numărul copiilor născuţi în familiile urbane este mai mic decât în familiile rurale. Familiile
din urbe care educă unu sau doi copii constituie 77,5%, sau cu 24,3% mai multe familii
decât în localităţile rurale. Familiile rurale cu trei şi mai mulţi copii constituie 42,8% sau
mai multe cu 30,4% familii decât în localităţile urbane.
3) Asupra sănătăţii femeilor vârstnice influenţează relaţiile cu copii. În localităţile rurale,
precum şi în cele urbane acest indice se caracterizează prin valori bune şi satisfăcătoare şi
constituie respectiv 96,0% şi 88,2%.
 51

3.2 Rezultatele analizei factorilor medicali şi socio-economici

în menţinerea sănătăţii persoanelor vârstnice
Starea socio-economică a persoanelor în etate, inclusiv şi a femeilor vârstnice este un
indicator de bază ce caracterizează şi influenţează sănătatea individuală şi publică. În acest context
un rol important pentru determinarea posibilităţilor persoanelor vârstnice de aşi menţine sănătatea îi
revine efectuării cercetărilor ştiinţifice orientate special la studierea factorilor sociali, economici,
medicali ce influenţează sănătatea acestor categorii de populaţie. Autorul, în corespundere cu planul
de studiu, pentru prima dată în Republica Moldova, a efectuat cercetări ştiinţifice comparative de
influenţă a unei game largi de factori ce au impact asupra sănătăţii femeilor vârstnice în localităţile
rurale şi urbane, cum ar fi: mărimea pensiei lunare, utilizarea serviciilor comunale, alimentaţia,
condiţiile de trai şi muncă, asistenţa medicală etc.
Prezintă interes repartizarea femeilor vârstnice după forma de pensionare, deoarece
pensionarea după vârstă presupune comparativ un stres mai mic în comparaţie cu stresul provocat
de pensionarea pe motiv de boală (tabelul nr. 3.7).
Tabelul nr. 3.7
Repartizarea femeilor vârstnice după forma de pensionare, %
Forma de pensionare Total Localităţile
Urbane Rurale
1. După vârstă 83,2±1,16 74,2±2,29 88,0±1,25
2. După invaliditate 5,2±0,69 7,1±1,35 4,1±0,78*
3. După anii de activitate 9,3±0,90 13,5±1,79 7,1±0,99**
4. După sănătate şi condiţii nocive 1,15±0,17 1,0±0,47 1,9±0,21
5. Alte condiţii 2,1±0,30 4,2±0,77 1,2±0,26**
Total 100 100 100
* p>0,05 comparativ cu zona urbană
** p<0,01 comparativ cu zona urbană

În structura femeilor pensionate ponderea maximă îi revine formei de pensionare după

vârstă (83,2%), inclusiv în condiţiile urbane 74,2% şi în condiţiile rurale 88,0%. Atât în condiţiile
urbane, precum şi cele rurale locul III după forma de pensionare îi revine gradului de invaliditate
(respectiv 7,1% şi 4,1%), iar locul II numărului anilor de activitate (respectiv 13,5% şi 7,1%).
Luând în consideraţie că venitul constituie o măsură mai directă a statutului socio-economic
şi faptul că datele despre venit sunt mai puţin accesibile, iar dacă este vorba despre populaţia care
 52

practică schimbul în natură (ceea ce se referă la populaţia rurală a republicii) datele oficiale sunt
nerelevante, ne-am propus să examinăm acest compartiment mai detailat.
Rezultatele cercetărilor au stabilit mărimea pensiei la femeile vârstnice. Datele ne
demonstrează faptul că atât în condiţiile urbane, cât şi în cele rurale mărimea pensiei la marea
majoritate a femeilor vârstnice este de până la 200 lei şi în structura lor alcătuieşte respectiv 51,1 şi
71,6 la sută. Totodată este necesar de menţionat faptul că în localităţile rurale femei pensionate cu
pensie de 300 şi mai mulţi lei constituie 0,6% comparativ cu femeile vârstnice din localităţile
urbane (7,0%).
Pentru aprecierea nivelului de protejare materială a pensionarilor specialiştii compară
salariul mediu lunar cu pensia. Se consideră că se poate vorbi despre o echitate în ceea ce priveşte
nivelul de trai, dacă pensia medie a unui pensionar atinge cel puţin 75% din salariul mediu al unui
lucrător. Rezultatele cercetării au atestat o scădere a acestei corelaţii, abordarea diferenţială fiind
mai evidentă în mediul rural.
Prezintă interes rezultatele studiului referitor la opinia femeilor pensionate ce ţine de
oportunitatea primirii pensiei. Din numărul total de femei intervievate 95,3 la sută femei din
localităţile urbane şi 96,2 la sută din localităţile rurale au constatat că primesc pensia regulat (în
fiecare lună la data stabilită). Cu toate acestea 84,2% femei din localităţile urbane şi 81,7% femei
din localităţile rurale nu sunt satisfăcute de mărimea pensiei. Cauza principală în nesatisfacerea
femeilor pensionate este lipsa posibilităţilor de acoperire a necesităţilor incluse în minimul de
existenţă a unei persoane, în special cheltuielile ce ţin de alimentaţie şi cheltuieli de regie. Aceasta
se lămureşte şi prin faptul că cea mai mare parte din femeile vârstnice nu se folosesc de reduceri
privind cheltuielile de regie (figura nr. 3.7).
Problema privind taxele pentru serviciile de deservire comunală este stringentă în special în
rândurile populaţiei vârstnice deoarece ele nu corespund cu veniturile, depăşindu-le de 2-3 ori.
Conform recomandărilor specialiştilor mondiali, acest indice nu trebuie să fie mai mare de 20-30%
din venitul total al populaţiei. Primirea indemnizaţiilor pentru cheltuielile comunale este o soluţie
pentru femeile vârstnice, dar cu regret, după cum ne demonstrează datele din figura nr. 3.7, în
localităţile rurale 90,3% femei pensionate nu primesc indemnizaţii referitor la cheltuielile comunale
(în localităţile urbane – 44,1%). Reieşind din această situaţie numai 7,1% de femei de la sate au
apreciat faptul că primesc indemnizaţii, iar 2,6% - indemnizaţii parţiale. În condiţiile urbane aceste
aprecieri alcătuiesc respectiv 25,2% şi 30,7%. Această situaţie favorizează momente negative ce ţin
de oportunitatea achitării plăţilor la serviciile comunale.
 53

90.3%
100

80
44.1%
60
30.7%
40 25.2%
7.1% 2.6%
20

0
Da Nu Parţial

Localităţile urbane Localităţile rurale

Figura nr. 3.7

Structura femeilor vârstnice ce au sau nu facilităţi la cheltuielile de regie (%)

Rezultatele studiilor opiniei femeilor vârstnice au evidenţiat cauzele principale care duc la
întârzierea plăţilor serviciilor comunale în condiţiile urbane şi rurale. În condiţiile urbane: reţinerea
primirii pensiei – 1,4±0,61%; mărimea pensiei nesatisfăcătoare – 41,2±2,58%; costul majorat al
serviciilor comunale – 43,7±2,6%; alte cauze – 13,7±1,8%. În condiţiile rurale: reţinerea primirii
pensiei – 2,7±0,62%; mărimea pensiei nesatisfăcătoare – 65,8±1,82%; costul majorat al serviciilor
comunale – 9,2±1,11%; alte cauze – 22,3±1,6%.
Deci, structura consumului şi accesul la resurse a femeilor vârstnice sunt diferite între cele
două medii de reşedinţă. În timp ce veniturile în bani, accesul la servicii de sănătate, apă curentă,
gaze naturale etc. sunt mult mai bune pentru femeile ce locuiesc în oraşe (cu un plus pentru oraşele
mari), în mediul rural auto-consumul (consumul produselor agricole din propria gospodărie) este
mai mare şi parţial compensează lipsa resurselor financiare. Totuşi, femeile din mediul rural sunt
dezavantajate în privinţa accesului la servicii publice, în timp ce femeile din mediul urban au
posibilităţi de acces mai mari dar şi costuri suplimentare pentru acestea.
Un alt compartiment al chestionarului viza posibilităţile femeilor vârstnice de a se alimenta
corect şi raţional. Nutriţia are o influenţă directă asupra dezvoltării, stării fizice şi mintale a
individului. Nutriţia este unul dintre cei mai importanţi factori ai sănătăţii individului sau
comunităţii. Organismul uman are nevoie de substanţe nutritive pentru asigurarea metabolismului
energetic, hormonal şi plastic. Starea nutriţională a individului este influenţată de aprovizionarea cu
produse alimentare, precum şi de calitatea acestora, distribuirea lor, accesul şi costul alimentelor. Ea
este de asemenea influenţată de cunoştinţe, atitudini, credinţe şi practici referitor la alimentele
 54

esenţiale şi nutriţia echilibrată. Asigurarea nevoilor de hrană, în special persoanelor vârstnice, mai
concret – eradicarea sărăciei extreme şi a foamei este şi unul din cele opt scopuri mondiale pentru o
viaţă mai bună - Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului care se presupun a fi realizate până în
anul 2015 de către cele 191 de state membre ale Naţiunilor Unite.
Posibilităţile femeilor vârstnice de a procura produse alimentare şi structura cheltuielilor
pentru alimentaţie sunt prezentate în tabelul nr. 3.8.
Tabelul nr. 3. 8
Posibilităţile de procurare a productelor şi structura cheltuielilor
pentru alimentaţie la femeile vârstnice, %
Nr. Denumirea productelor Localităţile urbane Localităţile rurale
d/o
1. Pâine 82,1±2,01 77,1±1,22
2. Produse lactate 61,8±2,55 30,6±1,77**
3. Carne 8,5±1,46 5,8±0,9*
4. Legume 28,8±2,37 49,6±1,92**
5. Fructe 14,0±1,82 4,4±0,78**
6. Alte produse 0,8±0,47 3,9±0,72**
*- p<0,05 comparativ cu zona urbană
**- p<0,01 comparativ cu zona urbană

Organismul femeii se află într-o activitate neîntreruptă. Pentru ca această activitate să

decurgă normal, e necesar, în primul rând, un regim alimentar corect şi raţional. Pentru a asigura
asimilarea maximă a substanţelor alimentare, trebuie stabilit un regim de alimentare care prevede un
consum variat de alimente. Rezultatele studiului, prezentate în tabelul nr. 3.8, au evidenţiat unele
legităţi ce ţin de alimentaţia femeilor vârstnice. Aşadar, în conformitate cu mărimea pensiei,
majoritatea femeilor vârstnice, de regulă procură pentru alimentaţie pâine (în localităţile urbane –
82,1%, rurale – 77,1%). În acelaşi timp, posibilităţile de utilizare în alimentaţie a cărnii constituie în
localităţile urbane – 8,5% femei, rurale – 5,8%, legume respectiv – 28,8% şi 49,6% femei, fructe –
14,0% şi 4,4% femei. Rezultatele obţinute permit de a concluziona că la femeile pensionate în raţia
de alimentaţie predomină pâinea şi produsele lactate, pe când produsele din carne şi fructele în raţia
alimentară sunt foarte limitate, în special în condiţiile rurale. Pe când o alimentaţie raţională
presupune un echilibru de acoperire a raţiei în vitamine, microelemente şi a aportului energetic.
Drept exemplu de alimentaţie raţională prezentăm piramida propusă de E. Ilicea (figura nr. 3.8).
 55

Figura nr. 3.8

PIRAMIDA ALIMENTAŢIEI RAŢIONALE

Rezultatele cercetărilor sunt departe de cerinţele piramidei alimentaţiei raţionale prezentate.

Numai 6,2% femei în vârstă înaintată au răspuns că pensia îndestulează cerinţele în procurarea
produselor alimentare pentru a menţine un regim nutriţional echilibrat.
Un rol important, concomitent cu alimentaţia femeilor vârstnice constituie factorii ce ţin de
condiţiile de trai (tabelul nr. 3.9). Rezultatele cercetărilor au demonstrat că spaţiul necesar
habitatului la majoritatea femeilor vârstnice este asigurat în 74,2% cazuri în localităţile urbane şi în
95,6% cazuri în localităţile rurale. Cota femeilor vârstnice ce nu dispun de spaţiu locativ este
semnificativ mai mică (p<0,01) în localităţile rurale în comparaţie cu cele urbane.
În condiţiile urbane femeile vârstnice locuiesc prioritar în apartamente (50,0%). O cotă
semnificativă de femei locuiesc în case pentru bătrâni (25,8%). În condiţiile rurale femeile vârstnice
prioritar locuiesc în case proprii şi o cotă nesemnificativă locuiesc în case pentru bătrâni. Se
înregistrează o diferenţă bine determinată (p<0,01) a femeilor care locuiesc în case proprii în
condiţii urbane (16,2%) şi rurale (69,7%), probabilitatea fiind de 4 ori mai mare pentru femeile de
la sate, respectiv în case pentru bătrâni (25,8% şi 4,8%), cu o probabilitate de 5 ori mai mare pentru
locuitoarele de la oraşe.
 56

Tabelul nr. 3.9

Condiţiile de trai al femeilor vârstnice în localităţile urbane şi rurale, %
Nr. Condiţii de trai Localităţile urbane Localităţile rurale
d/o
1. Apartament 50,0±2,62 3,1±0,67
2. Casă proprie 16,2±1,93 69,7±1,78
3. O parte din casă 3,3±0,94 21,6±1,23
4. Cămin 4,7±1,11 0,8±0,20
5. Casă pentru bătrâni 25,8±2,29 4,8±0,79
Total 100 100

Un interes deosebit în caracteristica factorilor ce influenţează sănătatea şi bunăstarea

femeilor vârstnice prezintă asigurarea cu confort a locuinţei. De nivelul confortului depinde gradul
de poluare a spaţiului locativ. De exemplu, utilizarea cuptoarelor primitive se soldează cu un nivel
înalt de poluare a locuinţelor, mai ales în lipsa ventilaţiei adecvate, totodată fiind şi o sursă majoră
de incendii. Există pericolul otrăvirii în timpul somnului cu monoxid de carbon. Poluarea spaţiului
locativ afectează în special vârstnicii, deoarece aceştia petrec mai mult timp în interiorul casei.
Izolarea, ferestrele şi uşile ermetice, fumatul toate acestea contribuie la majorarea concentraţiei
poluanţilor mediului intern al locuinţei.
Pentru a aprecia gradul de confort al locuinţei în chestionar s-au inclus întrebări cu ajutorul
cărora s-a apreciat nivelul de aprovizionare cu servicii şi bunuri de bază (gaz, apă, încălzire centrală
şi sistem de canalizare). Proporţia femeilor ce dispun de servicii comunale de bază variază
semnificativ în funcţie de reşedinţă şi regiune. Astfel, din numărul total de femei din localităţile
urbane, locuiesc în case confortabile 36,6%, cu confort parţial – 56,3%, fără confort – 7,1%. În
condiţiile rurale aceşti factori constituie respectiv 2,1%, 69,1% şi 28,8%. Datele prezentate
determină o diferenţă semnificativă (p<0,01) în asigurarea femeilor vârstnice cu locuinţe
confortabile în condiţii urbane şi rurale. Există o probabilitate de 17 ori mai mare la locuitoarele
vârstnice a zonelor urbane de a avea condiţii totalmente confortabile şi viceversa, probabilitatea
unei femei din localităţile rurale de a trăi în condiţii totalmente neconfortabile este de 4 ori mai
mare.
În şirul factorilor ce influenţează bunăstarea femeilor vârstnice se evidenţiază pe prim plan
nivelul de satisfacţie a lor referitor la condiţiile de trai, unde de asemenea se atestă diferenţe între
localităţile urbane şi rurale în special în ceea ce priveşte nivelul de asigurare cu fluide (tabelul nr.
3.10).
 57

Tabelul nr. 3.10

Nivelul de satisfacţie a femeilor vârstnice din localităţile urbane şi rurale
de condiţiile de trai
Nr. Nivelul de satisfacţie Localităţile urbane Localităţile rurale
d/o
1. Satisfăcuţi 29,4±2,39 5,2±0,85**
2. Parţial satisfăcuţi 49,2±2,62 44,2±1,91
3. Nesatisfăcuţi 21,4±2,15 50,6±1,92**
Total 100 100
**- p<0,01 comparativ cu zona urbană

Datele din tabelul nr. 3.10 demonstrează diferenţe esenţiale (p<0,01) referitor la nivelul de
satisfacţie a femeilor vârstnice în localităţile urbane şi rurale. Aşadar, nivelul de satisfacţie a
femeilor din localităţile urbane este de 5,7 ori mai înalt decât la femeile din localităţile rurale şi
viceversa - nivelul de nesatisfacere în condiţiile rurale este mai înalt decât a celor urbane de 2,3 ori.
Aceste rezultate reflectă situaţia generală a populaţiei din localităţile urbane şi rurale.
Asupra opiniei femeilor vârstnice referitor la satisfacţia condiţiilor de trai în mare parte
influenţează asigurarea cu mijloace tehnice. Din numărul total de femei intervievate din localităţile
urbane dispun de aparatură radio – 58,0±2,59%, TV – 65,9±2,48%, aparatură vidio-muzicală –
8,8±0,47%, frigider – 60,2±2,57%, maşină de spălat – 36,5±2,52%, aspirator – 40,4±2,56. În
condiţiile rurale femeile vârstnice dispun de radio aparatură în 44,2±1,91%, TV – 54,6±1,90%,
aparatură vidio-muzicală – 1,9±0,21%, frigider – 20,0±1,54%, maşină de spălat – 10,7±1,19%,
aspirator – 3,1±0,67. Rezultatele studiului au evidenţiat că din bunurile durabile de consum,
televizorul este prezent în mai mult din jumătate de locuinţe ale femeilor vârstnice cu o
preponderenţă nesemnificativă în localităţile urbane în comparaţie cu cele rurale, diferenţe majore
s-au determinat în asigurarea femeilor vârstnice din localităţile urbane şi rurale cu frigidere (de 3,0
ori), maşini de spălat (de 3,6 ori), aspirator (de 13 ori).
Toate serviciile comunale de bază şi bunurile durabile de consum au fost luate în
consideraţie în timpul evaluării statutului socio-economic al femeilor. Au fost atribuite valori egale
pentru posesia fiecăreia din aceste facilităţi şi, efectuându-se o analiză a bunăstări femeilor vârstnice
s-au evidenţiat anumite legităţi de bază care au permis de a clasifica starea materială a femeilor
drept satisfăcătoare, nesatisfăcătoare şi critică. Datele s-au comparat cu nivelul autoaprecierii
femeilor privind starea lor materială (figura nr. 3.9).
 58

100 84.0%
67.0%
80

60 42.3%
Urban
40 Rural
14.3%
20 1.6% 0.7%

0
Critică Nesatisfăcătoare Satisfăcătoare

Figura nr. 3.9

Distribuţia procentuală a femeilor vârstnice după starea materială
şi în raport cu mediul de reşedinţă, %

Datele prezentate în figura nr. 3.9 ne demonstrează o diferenţă esenţială (p<0,01) a stării
materiale critice (circa 3 ori) la femeile din localităţile rurale comparativ cu femeile din localităţile
urbane. Rezultatele autoevaluării stării materiale în mare măsură au influenţat la opinia femeilor
vârstnice referitor la estimarea criteriilor caracteristice bunăstării apreciate pe o perioadă de 10 ani.
În condiţii urbane: bunăstarea simţitor s-a schimbat spre bine – la 0,8±0,47%, s-a îmbunătăţit
– 4,1±1,04%, fără schimbare – 19,8±2,09%, s-a înrăutăţit – 75,3±2,5%. În condiţiile rurale: simţitor
s-a schimbat spre bine – la 1,0±0,39% familii, s-a îmbunătăţit – în 1,5±0,48%, fără schimbare – la
5,0±0,84, s-a înrăutăţit – în 92,4±1,91 familii. Aşadar, datele prezentate ne permit de a concluziona
că bunăstarea femeilor vârstnice pe parcursul a 10 ani atât în localităţile urbane şi în deosebi în
condiţiile rurale în majoritatea s-a înrăutăţit. Prezintă interes rezultatele studiului referitor la
autoaprecierea femeilor vârstnice a locului ierarhic în societate din punct de vedere material.
Femeile vârstnice din localităţile urbane care se consideră asigurate constituie 4,1 ± 1,04%; puţin
asigurate – 28,3±2,36%; sărace – 67,9±2,62%. În condiţii rurale sunt: femei asigurate – 0,1 ±
0,07%; puţin asigurate – 9,1±1,11%; sărace – 90,7±1,92% (p<0,05). Astfel faptul care determină
înrăutăţirea bunăstării femeilor vârstnice pe parcursul a 10 ani a servit drept motiv în aprecierea
nivelului ierarhic în societate din punct de vedere material ca femei sărace în majoritatea sa în
localităţile urbane şi rurale. Cauzele principale ce influenţează starea materială şi bunăstarea
femeilor vârstnice sunt: pensia mică – 17,6 ±1,18%; preţurile majorate la produsele alimentare şi de
necesitate primară – 64,2 ±1,49%; cheltuieli legate de starea sănătăţii şi procurarea medicamentelor
– 24,2 ±1,33%. În condiţiile enumerate un factor de a supravieţui este ajutorul acordat material din
partea copiilor.
 59

Din numărul total de femei intervievate (urbane şi rurale) în 60,1 ±1,52% cazuri copii ajută
material părinţii. Totuşi o mare parte de copii nu acordă ajutor părinţilor din mai multe motive, cum
ar fi: copii invalizi – 1,2 ±0,54%, copii plecaţi din ţară – 12,8 ±1,64%, copii care nu dispun de
posibilităţi materiale – 68,9 ±2,27%, altele – 1,7 ±0,63.
Starea materială precară a femeilor vârstnice şi lipsa posibilităţilor de a se întreţine de
sinestătător este motivul pentru care femeile vârstnice se află în casele pentru bătrâni. Această cotă
în Republica Moldova constituie circa 12,3%. În cercetare au fost incluse datele intervievării a 128
femei, care la momentul studiului locuiau aziluri pentru bătrâni. Una din cauzele principale ce a
determinat angajarea femeilor vârstnice în casele de bătrâni este singurătatea. Durata de aflare în
casele de bătrâni a femeilor vârstnice a fost diferită: până la un an – 16,4%; 1-5 ani – 46,9%; 6-10
ani – 29,7%; mai mult de 10 ani – 7,0%. Este important de menţionat faptul ce ţine de satisfacţia
femeilor vârstnice de condiţiile în casele pentru bătrâni. Rezultatele obţinute ne demonstrează că
90,4% de femei din localităţile urbane şi 78,8% din localităţile rurale apreciază pozitiv condiţiile
din casele de bătrâni.
Persoanele în vârstă, conform rezultatelor obţinute, apreciază mai obiectiv atitudinea
medicilor faţă de sănătatea lor şi calitatea serviciilor medicale acordate (figura nr. 3.10).

23.1% 16.7%
35.7%

17.2%
66.1%

41.2%

Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot Aprecia Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot Aprecia

Urban Rural
Figura nr. 3.10
 60

Nivelul de satisfacţie a femeilor incluse în studiu privind

calitatea serviciilor medicale, %

O cotă semnificativă din numărul total de femei din localităţile urbane şi îndeosebi în
localităţile rurale n-a putut aprecia nivelul calităţii serviciilor medicale. Cu toate acestea în condiţii
urbane cota femeilor nesatisfăcute de calitatea serviciilor medicale este mai mare (41,2%) decât în
condiţii rurale (17,2%), sau de 2,4 ori (p<0,01).
Cauzele insatisfacţiei au fost generate în mare parte de lipsa accesului la medicamente
gratuite, de imposibilităţile deplasării către instituţiile medicale (în special în localităţile rurale) şi,
un procent mai mic de calitatea acordării asistenţei medicale şi de unele încălcări ale principiilor de
etică şi deontologie medicală.
Rămâne să fie la nivel scăzut numărul de femei ce apreciază pozitiv serviciile medicale
acordate, respectiv în localităţile urbane – 23,1%, cele rurale – 16,7%.
Asigurarea femeilor vârstnice cu medicamente este prezentată în figura nr. 3.11.
25.5%

5.5%
91,0%

6.3%
68.1% 3.6%

Gatuite Compensate Contra plată Gratuite Compensate Contra plată

Urban Rural
Figura nr. 3.11
Nivelul de asigurarea a femeilor vârstnice cu medicamente, %

Datele prezentate în figura nr. 3.11 ne demonstrează că femeile vârstnice în caz de boală
procură medicamente în localităţile urbane în 68,1%, iar în localităţile rurale în 91,0% cazuri. Este
foarte mic sortimentul de medicamente compensate, respectiv 6,3% şi 3,6%.
Măsurile concrete ce ţin de ameliorarea bunăstării femeilor vârstnice din Republica Moldova
trebuie să fie elaborate în baza rezultatelor ştiinţifice. În acest aspect este important de evidenţiat
situaţia demografică şi social-economică care determină bunăstarea şi sănătatea femeilor precum şi
posibilităţile lor de a duce un mod de viaţă sănătos.
 61

Capitolul IV
EVALUAREA STĂRII SĂNĂTĂŢII FEMEILOR VÂRSTNICE
Procesul îmbătrânirii demografice, caracteristic actualului, reprezentat în particular prin
feminizarea acestui fenomen, a dictat necesitatea studierii nivelului şi structurii morbidităţii
specifice vârstei înaintate (după 60 ani) în scopul elaborării unor metode profilactice efective care ar
contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii acestor femei.
În situaţia economică complicată a Republicii Moldova s-a schimbat substanţial rolul
factorilor demografici şi socio-economici ce determină sănătatea, consecinţele cărora se reflectă
diferit pentru sănătatea femeilor şi bărbaţilor, tinerilor şi vârstnicilor. Acest fapt este determinat de
diferenţa de necesităţi ale femeilor şi ale bărbaţilor, această diferenţă fiind resimţită şi pe categoriile
de vârstă. De regulă, femeile, în special cele vârstnice, se adresează mai frecvent în instituţiile
medicale.
O altă particularitate este predominarea bolilor cronice la persoanele vârstnice şi bătrâne,
fapt ce necesită un consum medical ridicat, un număr sporit de internări la instituţiile spitaliceşti, o
durată mai lungă de internare. Deseori aceste boli provoacă stări de invaliditate severe, ceea ce
creează probleme nu numai pentru vârstnici dar şi pentru familie şi societate.
Indicii morbidităţii ne dau o informaţie amplă referitor la sănătatea femeilor de vârstă
respectivă, ne dezvăluie particularităţile decurgerii maladiilor în societate şi ne caracterizează
frecvenţa şi gravitatea lor. În baza rezultatelor studiului morbidităţii conform datelor adresabilităţii
putem planifica serviciile medicale acordate contingentului respectiv şi elabora acţiunile de
acordare a asistenţei medicale. Studiul dinamic al morbidităţii permite de a evalua eficacitatea
măsurilor întreprinse.
Metodica de studiere a morbidităţii, folosită în lucrarea dată, a fost structurată după
experienţele mai multor autori şi statistica modernă. Nivelul şi structura morbidităţii femeilor în
vârstă de 60 ani şi peste, conform adresabilităţii, oglindesc în exclusivitate datele referitoare la
înregistrările medicale ale maladiilor pe parcursul a trei ani (2003 - 2005). Numărul absolut al
femeilor supuse studiului morbidităţii după datele adresabilităţii a fost de 1040 selectate în trei etape
de stratificare.
Rezultatele primite ne caracterizează amplu fenomenul cercetat – morbiditatea la contul
respectiv al populaţiei. Este evident că odată cu vârsta creşte şi numărul maladiilor, în special a
celor cronice. O altă caracteristică este polipatologia întâlnită la această vârstă, constatându-se în
medie 2-3 patologii cronice pe persoană, iar la vârstele foarte crescute numărul lor este şi mai
ridicat.
 62

Creşterea patologiei multiple şi cronice pe fondul modificărilor de vârstă a organelor şi

sistemelor este însoţită de limitarea posibilităţilor fizice ale femeilor. Aceasta se referă, în primul
rând la patologiile cronice ale sistemului cardio-vascular, la afecţiunile tumorale, la parkinsonism.
O altă particularitate a morbidităţii femeilor vârstnice este condiţionată de încetinirea funcţiei
generative şi instalarea menopauzei. Natura a determinat întotdeauna limita capacităţii femeii de a
procrea după o anumită vârstă, care începe o dată cu încetarea funcţiei ovariene. Această perioadă
postmenopauzală evaluează mai mult de 20 ani cu transformări specifice, în primul rând, în sistemul
metabolic neurohormonal, determinate de sistarea secreţiei de estrogene timp îndelungat cu
majorarea numărului factorilor de risc aterogeni, care duc la apariţia sindromului metabolic
menopauzal. Tulburările metabolice ce pot cauza micşorarea longevităţii cuprind ateroscleroza şi
patologiile distrofice osteo-articulare. Osteoporoza este însoţită de fracturi tipice, mai ales a colului
femurului, extremităţilor distale ale oaselor şi vertebrelor. Tot ei se datorează durerile în articulaţii.
Aceste femei trebuie să se afle sub supravegherea permanentă a medicilor, să respecte un regim
alimentar şi hormonal corespunzător, care ar putea preveni perturbările neurohormonale
caracteristice pentru această perioadă a vieţii.
Evident că rezultatele primite au fost comparate cu datele cercetărilor similare efectuate
anterior şi cu cele ale statisticii oficiale. Astfel, Conform datelor Centrului Ştiinţifico-Practic de
Sănătate Publică şi Management Sanitar al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a Republicii
Moldova, nivelul incidenţei feminine este în corelaţie cu vârsta, ajungând la cifrele maximale la
vârsta de 70-85 de ani (tabelul nr.4.1).
Tabelul nr.4.1
Incidenţa morbidităţii feminine după vârstă în Republica Moldova
(a. 2003, la 100 000 populaţie)
Vârsta în ani Incidenţa morbidităţii
60-64 1748
65-69 2454
70-74 3298
75-79 3807
80-84 3245
85-89 1558
90-94 848
95-99 176
100 şi mai mult 29
TOTAL 19112
 63

Comparând datele din tabelul nr. 4.1 cu cele obţinute în studiul nostru evidenţiem aceeaşi
corelaţie în dependenţă de vârstă, ceea ce se explică printr-o adresabilitate sporită a acestui
contingent de vârstă. Corelaţia creşterii nivelului morbidităţii odată cu vârsta se exprimă şi prin
faptul că în vârsta mai mare de 60 de ani nivelul morbidităţii depăşeşte de 1,7 – 2,0 ori indicii
morbidităţii persoanelor mai tinere de 40 ani. Medicul, în această etapă târzie a vieţii, este solicitat
tot mai des şi ritmul consultaţiilor şi vizitelor la domiciliu creşte progresiv cu vârsta. Acest lucru
demonstrat statistic este explicabil şi prin faptul că fiecare decadă în plus după vârsta pensionării, îi
aduce femeii o nouă boală cronică ce necesită îngrijiri medicale, iar schimbările de gradul doi ce au
loc cu ocazia pensionării, decesului partenerului, scăderii veniturilor etc., duc la tulburări psihice ce
necesită sprijin şi îngrijiri medicale.
Structura morbidităţii diferă, de asemenea, în dependenţă de mediul de reşedinţă a femeii
(tabelul nr. 4.2). Atrage atenţia diferenţa statistic concludentă între nivelul morbidităţii în
dependenţă de zonă, cu predominare în zona rurală, ce poate fi explicat prin insuficienţa asistenţei
medicale primare sau prin atitudinea incorectă a locuitorilor de la sate faţă de propria sănătate, sau
acestă diferenţă este datorată şi altor factori, care trebuie căutaţi în esenţa fenomenului dat.
Tabelul nr. 4.2
Nivelul morbidităţii generale a femeilor vârstnice
(la 10 000 femei de vârstă respectivă)
Total Zona urbană Zona rurală
Nivelul ‰ ‰ ‰
morbidităţii
5778,9±2,63 4780,0±6,01 6317,3±2,89*
* - p<0,01 comparativ cu zona urbană

Diferenţa dintre nivelul morbidităţii între mediile de reşedinţă a femeilor poate fi cauzată de
prezenţa unor factori decisivi ce au favorizat apariţia neomogenităţii considerabile în totalităţile
comparate. Examinând detailat cele două loturi comparate (femeile din mediul urban şi cele din
mediul rural) după toţi factorii descrişi în capitolul III al lucrării, am depistat neomogenităţi între
loturi în ceea ce priveşte procentul femeilor ce sunt sau nu angajate în câmpul muncii (tabelul nr.
3.3). Acest fenomen ar putea influenţa asupra nivelului morbidităţii. Din aceste considerente ne-am
propus drept scop de a efectua standardizarea după posibilitatea femeilor de aşi prelungi activitatea
sa după vârsta de pensionare. Indicatorii standardizaţi arată care ar fi valoarea indicilor obişnuiţi,
dacă influenţa factorului decisiv (în cazul nostru diferenţa dintre procentul de femei din mediul
 64

urban şi rural care au posibilitatea de a lucra după vârsta de pensionare) ar fi lipsit. Se calculează
pentru a se putea compara indicatorii calculaţi din colectivităţi neomogene.
Am efectuat standardizarea după metoda directă, care presupune cinci etape consecutive de
comparare. Prima etapă este calcularea indicatorilor obişnuiţi (tabelul nr. 4.3).
Tabelul nr. 4.3
Standardizarea după posibilitatea femeilor vârstnice
de a fi sau nu angajate în câmpul muncii
Angajarea Etapa I
în câmpul Urban Rural
Urban Rural
muncii Nr. total Din ele cu Nr. total de Din ele cu Nivelul Nivelul
de femei patologii femei patologii morbidităţii morbidităţii
Lucrează 99 38 97 24 383,8‰ 247,4‰
Stau acasă 265 136 579 403 513,2‰ 696,0‰
Total 364 174 676 427 478,0‰ 631,7‰

Indicatorii obişnuiţi ne confirmă încă odată că nivelul morbidităţii este mai mare în zonele
rurale în comparaţie cu cele urbane atât la femeile angajate în serviciu, cât şi la cele ce stau acasă.
Etapa a doua a standardizării este determinarea standardului. Ca standard trebuie luată o
colectivitate care, ar cuprinde toate aspectele structurale şi caracteristicile colectivităţilor supuse
comparării. În calitate de standard, în cazul nostru am luat suma femeilor din ambele medii de
reşedinţă – urban şi rural.
Tabelul nr. 4.4
Standardizarea (continuare)
Angajarea în Etapa II Etapa III
câmpul muncii Determinarea Urban Rural
standardului
1+2 Nr. de patologii de Nr. de patologii de
presupunere presupunere
Lucrează 196 75,2 48,5
Stau acasă 844 433,1 587,4
Total 1040 508,3 635,9

Obţinând numerele de presupunere după standard, ne punem întrebarea, dacă în ambele

medii de reşedinţă ar fi fost luate în studiu 1040 femei cu aceeaşi structură între numărul de femei
ce lucrează şi ce stau acasă, care ar fi nivelul morbidităţii în cele două medii?
 65

Etapa a treia este calcularea numerelor de presupunere după standard. Numerele de

presupunere au fost calculate după regula a trei simple (standardul ales pentru fiecare parte
structurală). După calcularea numerelor de presupunere, până la calcularea indicilor standard, era
necesar de a se afla suma numerelor de presupuneri pentru ambele medii de reşedinţă (tabelul 4.4).
La etapa a patra am efectuat calcularea indicatorilor standardizaţi propriu zişi, după
metodica calculării indicatorilor obişnuiţi (tabelul nr. 4.5).
Tabelul nr. 4.5
Standardizarea (continuare)
Indicele Etapa IV Etapa V
Urban Rural Compararea
Nivelul morbidităţii 478,0‰ 631,7‰ 478,0 < 631,7

Nivelul morbidităţii 488,7‰ 611,4‰ 488,7 < 611,4

standard

Ultima etapă a standardizării – compararea indicilor standardizaţi şi celor obişnuiţi. Datele

primite după standardizare micşorează diferenţa între nivelul morbidităţii dintre cele două loturi
comparate, dar nu o schimbă. Deci, această diferenţă, statistic concludentă, a fost încă o dată
confirmată după eliminarea factorului de angajare sau neangajare a femeii în câmpul muncii.
Concluzia este că indiferent de faptul dacă activează sau nu femeia vârstnică în plan profesional,
nivelul morbidităţii este mai mare în mediul rural în comparaţie cu cel urban. Indicii standardizaţi
nu reprezintă nivelul real al fenomenului studiat, dar sunt condiţionali şi au fost folosiţi numai
pentru a elimina influenţa factorului dat asupra nivelului morbidităţii.
Analizând structura adresărilor femeilor vârstnice la medic (pe parcursul anilor de studii),
conform claselor de boală, constatăm că ponderea maximă, din totalul maladiilor stabilite, au
acumulat-o afecţiunile aparatului cardiovascular, cu 35,82 %. Locul secund în această structură este
atribuit maladiilor aparatului digestiv cu 24,93%, locul III fiind după afecţiunile sistemului
locomotor cu 12,04%. Locul IV, pe parcursul acestor trei ani este destinat cu aproximativ aceeaşi
pondere pentru tulburările de metabolism (9,70%) şi patologiile sistemului reno-urinar (9,40%), iar
locul V îl deţin maladiile oncologice (tabelul nr. 4.6).
Patologia cardiovasculară deţinând locul întâi în ierarhia structurii morbidităţii generale în
vârstă înaintată este specifică şi pentru femeile de această vârstă. Conform datelor statistice
maladiile cardiovasculare afectează persoanele de ambele sexe şi interesează toate vârstele, dar în
mod diferit. Tabloul acestei clase de boli la femeile vârstnice este dominat de hipertensiunea
arterială, cardiopatia ischemică şi ateroscleroza, a căror frecvenţă creşte odată cu vârsta. Atrage
atenţia că foarte frecvent hipertensiunea arterială se asociază cu boala ischemică a cordului şi cu
 66

obezitatea, ceea ce reduce rezervele funcţionale ale organismului. După cum reiese din tabela nr.
13, hipertensiunea arterială ocupă cota majoră în structura tuturor maladiilor cardiovasculare
(76,7%). Anume această patologie este plasată pe primul loc şi în structura tuturor afecţiunilor
cronice. Se determină tendinţa de creştere a hipertensiunii arteriale depistate primar (incidenţa) la
femeile vârstnice.
Tabelul nr. 4.6
Structura morbidităţii (după nosologie) la femeile vârstnice
Patologia %
1. Patologia sistemului cardiovascular, inclusiv 35,82
Hipertensiune arterială 73,7
Boală ischemică a cordului 23,3
Alte maladii cardiovasculare 3,0
2. Patologia tractului gastrointestinal, inclusiv 24,93
Colecistită cronică 32,5
Pancreatită cronică 21,2
Boală ulceroasă 18,0
Gastrită cronică 13,8
Sindrom postcolecistectomic 8,8
Colită cronică 4,9
Alte maladii ale tractului gastrointestinal 0,8
3. Afecţiuni ale sistemului locomotor, inclusiv 10,36
Artrită reumatoidă 46,3
Osteohondroză 51,3
Alte afecţiuni ale sistemului locomotor 2,4
4. Tulburări de metabolism, inclusiv 9,70
Diabet zaharat 50,3
Obezitate 30,3
Hipertireoză 11,2
Alte tulburări de metabolism 8,2
5. Patologie renală, inclusiv 9,40
Pielonefrită cronică 81,1
Cistită cronică 10,3
Incontinenţă de urină 6,3
Alte patologii renale 2,3
6. Patologie hepatică, inclusiv 3,73
Hepatită cronică 74,3
Ciroză hepatică 25,3
Alte patologii hepatice 0,4
7. Maladii oncologice, inclusiv 4,38
Cancer ovarian 21,3
Cancer mamar 51,8
Cancerul colului uterin 21,4
Alte maladii oncologice 5,5
8. Alte maladii 1,68
Total 100
 67

Nivelul maladiilor cardiovasculare este influenţat de diverşi factori medico-sociali. Drept

rezultat frecvenţa patologiei date s-a determinat mai mare la femeile din localităţile urbane în
comparaţie cu cele de la sate.
În ceea ce priveşte afecţiunile sistemului gastrointestinal, aceste patologii se află pe locul II
în structura morbidităţii femeilor vârstnice. Analiza structurală a afecţiunilor aparatului digestiv
(tabelul nr. 4.6 şi 4.7) denotă o adresabilitate a femeilor vârstnice egală 86,3% în structura tuturor
maladiilor gastrointestinale pentru patru grupe de nosologii: colecistitele cronice; pancreatitele
cronice; ulcerul stomacal şi / sau duodenal şi gastritele cronice. Din afecţiunile sistemului
locomotor, care se află pe locul III în ierarhia tuturor maladiilor depistate la femeile vârstnice, cel
mai frecvent sunt depistate osteohondroza şi artrita reumatoidă, celelalte afecţiuni având un procent
foarte mic.
Tabelul nr. 4.7
Structura morbidităţii (pe nosologii) în raport cu vârsta
Patologia 60-69 ani 70-79 ani Peste 80 ani
n % n % n %
Patologia sistemului cardiovascular, inclusiv
1. Hipertensiune arterială 153 40,9 209 52,1 190 71,7
2. Boală ischemică a cordului 23 6,2 42 10,5 103 38,8**
Patologia tractului gastrointestinal, inclusiv
3. Colecistită cronică 68 18,05 63 15,7 22 8,3
4. Pancreatită cronică 46 11,1 52 12,9 - -
5. Boală ulceroasă 47 12,5 40 10,0 - -
6. Gastrită cronică 21 5,6 34 8,6 11 4,2
7. Sindrom postcolecistectomic 10 2,7 29 7,14* - -
8. Colită cronică 10 2,7 12 2,9 - -
Afecţiuni ale sistemului locomotor, inclusiv
9. Artrită reumatoidă 36 9,7 57 14,3* 19 7,2
Tulburări de metabolism, inclusiv
10. Diabet zaharat 26 6,9 57 14,3** 15 5,7
11. Obezitate 31 8,3 23 5,7 22 8,3
Patologie renală, inclusiv
12. Pielonefrită cronică 73 19,4 63 15,7 21 7,9
13. Cistită cronică 6 1,5 7 1,7 6 2,3
14. Incontinenţă de urină 4 1,0 5 1,2 4 1,6
Patologie hepatică, inclusiv
15. Hepatită cronică 10 2,7 34 8,6** 11 4,2
16. Ciroză hepatică 5 1,4 11 2,8 - -
Maladii oncologice, inclusiv
17. Cancer ovarian 9 2,4 6 1,5 4 1,5
18. Cancer mamar 15 4,2 16 4,3 22 8,3**
* - p<0,05 comparativ cu alte grupe de vârstă
** - p<0,01 comparativ cu alte grupe de vârstă
 68

Rezultatele prezentate în tabelul nr. 4.7 denotă că frecvenţa multor maladii este în creştere în
raport cu vârsta, ceea ce confirmă încă o dată necesitatea elaborării unei conduite specifice de
acordare a asistenţei medicale femeilor vârstnice.
Boala canceroasă, prin gravitatea şi extinderea sa largă a devenit una dintre cele mai dificile
probleme cu care se confruntă comunitatea umană în prezent. În Republica Moldova anual
statisticile relevă creşterea continuă a morbidităţii şi mortalităţii prin tumori maligne. În pofida
eficienţei ridicate a mijloacelor terapeutice şi tehnice de combatere a morbidităţii generale, cancerul
s-a ridicat în structura ierarhică a acestora, cedând treapta supremă doar maladiilor cardiovasculare.
Luând în consideraţie că rezultatele cercetării au depistat un procent relativ mic de maladii
oncologice la femeile vârstnice, dar fiind cunoscut faptul că patologia oncologică deţine unul din
primele locuri în structura mortalităţii generale, prezentăm aparte analiza ratei principalelor forme
de tumori la femei în dependenţă de vârstă, date prezentate de Secţia Statistică a Institutului de
Oncologie (tabelul nr. 4.8).
Tabelul nr. 4.8
Structura morbidităţii oncologice la femei pe grupe de vârstă
Vârsta Maladia oncologică
(% din morbiditatea oncologică la această vârstă)
1. 60-64 ani Cr. pielii – 17,3%
Cr. glandei mamare – 14,2%
Cancerul rectului – 9,0%
Cr. gastric – 8,0%
Cr. corpului uterin, a colonului – câte 6,7%
2. 65 – 69 ani Cr. pielii – 26,4%
Cr. glandei mamare – 17,6%
Cr. pulmonar – 9,3%
Cr. stomacului, rectului – câte 7,1%
Hemoblastoze – 6,6%
3. 70-74 ani Cr. pielii – 27,4%
Cr. glandei mamare – 15,1%
Cancerul pulmonar – 9,6%
Cr. ficatului – 8,2%
Gr. stomacului, a glandei tiroide – câte 6,8%
4. 75 ani Cr. pielii – 26,1%
şi mai mult Hemoblastoze, cr. rectului – câte 21,7%
Cr. pancreasului, hipernefromul – câte 8,7%
Cr. colului uterin, a glandei mamare – câte 4,3%

Este cunoscut, că funcţia reproductivă scade treptat şi apoi dispare odată cu vârsta, iar
patologia ginecologică are un specific foarte bine determinat de vârsta în care se află femeia şi de
anamnesticul ei ginecologic. Odată cu instalarea menopauzei frecvenţa şi intensitatea proceselor
 69

inflamatorii ale organelor genitale feminine scad considerabil, pe prim plan ieşind patologia legată
de anomalii de statică ale organelor genitale feminine şi de procese hiperplastice, determinate de
perturbări hormonale, inevitabil întâlnite în perioada de menopauză.
Analizând anamnesticul ginecologic al femeilor incluse în studiu, s-a constatat, că fiecare a
10-a femeie pe parcursul vieţii a suportat careva intervenţii chirurgicale la organele genitale, fiind
observate diferenţe statistic concludente între locuitoarele sectorului urban (19,0±3,83% din totalul
femeilor au suportat aceste intervenţii) şi a celui rural (81,0±3,83% din total) (tabelul nr. 4.9).

Tabelul nr. 4.9

Structura operaţiilor ginecologice suportate de către femeile vârstnice

Operaţia suportată Total Zona urbană Zona rurală

80,0 ± 3,90 70,0±10,25 82,4±4,13
Chistectomie, miomectomie

Operaţii pe colul uterin 1,9 ± 1,33 - 2,4 ± 1,64

Chiuretaj uterin 3,8 ± 1,87 10,0±6,71 2,4 ± 1,64**

Sarcină extrauterină 3,8 ± 1,87 10,0±6,71 2,4 ± 1,64**

Sterilizare chirurgicală 1,9 ± 1,33 - 2,4 ± 1,64

Anexectomie, tubectomie 4,8 ± 2,08 10,0±6,71 3,5 ± 2,00**

Alte intervenţii 3,8 ± 0,29 - 4,5 ± 1,08

Total 100 100 100

**- p<0,01 comparativ cu zona urbană

Apreciind prezenţa patologiei ginecologice la momentul studiului, am putut constata, că,

necătând la vârsta înaintată, 33,6% din femei (respectiv 47% din zona urbană şi 24,7% din zona
rurală, p<0,01) sunt prezente diverse ginecopatii, pe care le vom detalia în continuare.
Astfel, după cum am menţionat, frecvenţa proceselor inflamatorii ale organelor genitale este
foarte joasă şi a fost apreciată ca 0,58%, fără diferenţe statistic concludente între locuitoarele
oraşelor (4,8%) şi ale satelor (6,5%).
Un loc aparte în structura patologiei ginecologice la această vârstă o constituie tulburările de
statică ale organelor genitale interne, ce a constituit 20,1% din numărul total de femei incluse în
studiu. Mai frecvent această patologie a fost observată la femeile cu multiple naşteri sau la cele
 70

activitatea cărora a fost legată de eforturi fizice. Prolapsul uterului a fost diagnosticat la 0,1% din
toate femeile incluse în studiu, dintre care la sătence mult mai frecvent decât la locuitoarele urbei ,
respectiv, 0,5 şi 0,26% (p<0,05). Prolapsul pereţilor vaginali de gradul I a fost depistat la 5,0%
femei incluse în studiu, dintre care de la oraş – la 4,7%, de la sate – la 5,2% femei. Mult mai rar a
fost stabilit prolapsul vaginal de gr. II (la 2% femei incluse în studiu, fără diferenţe între
locuitoarele de la oraşe şi de la sate).
Apreciind frecvenţa miomului uterin, am stabilit, că această patologie a fost prezentă la
1,7% femei incluse în studiu, cu diferenţe statistic concludente între diferite zone de locuire: 3,2%
femei de la oraş şi 0,6% de la sate. La fel, a fost depistată o frecvenţă joasă a tumorilor benigne ale
ovarelor – 0,36% (respectiv 0,2% - zona urbană şi 0,45% - zona rurală).
Femeile vârstnice, odată ce vârsta lor depăşea 60 ani, se aflau în menopauză pe parcursul
câtorva ani. Apariţia menopauzei este cauzată de întreruperea maturizării foliculuilor şi atrofiei
endometriului în rezultatul îmbătrânirii fiziologice a centrelor de reglare a funcţiei menstruale, aflat
în hipotalamus. Vârsta instalării menopauzei este utilă de cunoscut, deoarece acestă etapă a vieţii
femeii frecvent este asociată cu înrăutăţirea stării sănătăţii ei, apariţia unor aşa simptoame, ca
micşorarea (până la lipsa) eliminărilor vaginale, slăbirea controlului muscular al vezicii urinare etc.
Instalarea prematură a menopauzei (până la 45 ani) este considerată drept o stare ce necesită control
medical şi tratament respectiv. Vârsta instalării menopauzei este prezentată în tabelul nr. 4.10.
Tabelul nr. 4.10
Structura femeilor în raport cu vârsta ultimei menstruaţii, în %

Vârsta Zona urbană Zona rurală Total

Până la 40 ani 1,4±0,61 1,8±0,51 1,6±0,39
40 -45 9,1±1,50 25,6±1,68** 19,8±1,24
46 - 50 51,9±2,62 51,2±1,92 51,4±1,55
51 - 55 36,8±2,53 19,7±1,53** 25,7±1,35
56 - 60 0,8±0,47 1,7±0,51* 1,5±0,37
Total 100 100 100%
* - p<0,05 comparativ cu zona urbană
** - p<0,01 comparativ cu zona urbană

Menopauza precoce a fost constatată mai frecvent la femeile din zona rurală în comparaţie
cu cele din zona urbană (10,5% în zona urbană şi 27,4% în zona rurală, p<0,01).
Instalarea tardivă a menopauzei, de asemenea, este asociată cu multiple tulburări ale stării
sănătăţii generale şi celei ginecologice. Astfel, rezultatele studiului au constatat un procent mai
mare a femeilor din zona rurală (1,8%) la care menopauza s-a instalat tardiv în comparaţie cu
femeile din zona urbană (0,8), (p<0,05). Acest fapt ar presupune prezenţa unui număr mai mare de
 71

femei din zona rurală la care starea sănătăţii s-a înrăutăţit odată cu instalarea menopauzei. Însă,
analizând aceste dare, am depistat o inversă asociere – anume un procent mai mare de femei din
mediul urban (66,2±2,48%) au menţionat că sănătatea lor s-a înrăutăţit la instalarea menopauzei şi
nu cele din rural (42,5±1,90%), după cum era de aşteptat (tabelul nr. 4.11). Cauza acestor
divergenţe necesită studii suplimentare.
Evaluând apariţia unor schimbări ale stării generale a tuturor femeilor după instalarea
menopauzei, fiecare a doua pacientă (50,8%) a indicat la înrăutăţirea ei, iar 45,3% - că nu au
survenit modificări esenţiale. Doar 3,9% au indicat la ameliorarea stării generale după menopauză
(tabelul nr. 4.11).
Tabelul nr. 4.11
Modificări ale stării generale după instalarea menopauzei (structura în %)

Starea generală Total Zona urbană Zona rurală

s-a ameliorat 3,9±0,60 8,8±1,48 1,3±0,44*
s-a înrăutăţit 50,8±1,55 66,2±2,48 42,5±1,90**
fără schimbări 45,3±1,54 25,0±2,27 56,2±1,91**
Total 100 100 100
* - p<0,05 comparativ cu zona urbană
** - p<0,01 comparativ cu zona urbană

Osteoporoza fiind una din verigile patogenetice inevitabile ale modificărilor climacterice ce
se manifestă prin fracturi ale oaselor, în special a colului femurului, am evaluat prezenţa ei la
femeile incluse în studiu. Astfel, această complicaţie a fost semnalată la fiecare a patra femeie
(23,8±1,89%), fără diferenţe semnificative între sectorul urban şi cel rural.
Una din caracteristicile morbidităţii persoanelor vârstnice este, că femeile nu se plâng, nu
cer ajutor medical fie din modestie, fie din cauza considerării suferinţei ca fiind normală la o vârstă
înaintată. Aceasta a fost constatat şi în cadrul studiului nostru.
Deci, rezultatele studiului au evidenţiat următoarele particularităţi în structura morbidităţii
femeilor vârstnice:
1. Îmbolnăvirile la femeile vârstnice au o prevalenţă ridicată, manifestând o accentuată
tendinţă la cronicizare şi la boli asociate.
2. Predominanţa patologiei cronice se datorează pe de o parte modificărilor survenite odată cu
vârsta de ordin morfologic, fiziologic, biochimic, psihologic etc., cât şi a unor factori ai
 72

mediului şi modului de viaţă actual (descrişi în capitolul III), care generează o serie de
factori cauzali şi de risc răspunzători de profilul morbidităţii.
3. Nivelul şi structura morbidităţii diferă semnificativ în dependenţă de mediul de reşedinţă al
femeilor, cu o predominare în zona rurală. Probabilitatea de a avea o patologie cronică la
femeile după 60 de ani din zonele rurale este de 2,5 ori mai mare comparativ cu femeile de
vârstă respectivă din zonele urbane.
4. Locul întâi în ierarhia structurii morbidităţii generale îl ocupă patologiile sistemului
cardiovascular, cu o cotă majoră (76,7%) în structura lor a hiprtensiunii arteriale.
5. O gravă problemă cu care se confruntă femeile în etate este menopauza: circa 50% din
numărul total al femeilor suportă dificil această perioadă.
6. Senescenţa la femeile vârstnice este însoţită şi de osteoporoză, care generează fracturi tipice,
în special ai colului femoral, extremităţilor distale ale oaselor şi vertebrelor.
7. Odată cu vârsta creşte şi numărul handicapaţilor care necesită ajutor casnic sau
instituţionalizat.
8. Morbiditatea femeilor vârstnice, dominată de bolile cronice şi degenerative, generează
probleme noi şi dificile privind asistenţa medicală şi socială. Astfel, cresc solicitările şi
nevoile de asistenţă medicală, apar noi probleme de patologie, diagnostic şi terapie, se
diversifică gama măsurilor preventive.
 73

Capitolul V
MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII GENERAŢIEI ÎN VÂRSTĂ
Una din particularităţile prioritare referitor la asigurarea sănătăţii populaţiei în sec. XXI se
manifestă prin necesitatea de a recunoaşte că majorarea speranţei de viaţă fără a lua în consideraţie
indicatorii ce caracterizează calitatea vieţii este doar o afirmare a timpului. Extrem de important
este de a reduce concomitent maladiile sociale, invaliditatea, dependenţa persoanelor vârstnice de
nivelul material şi de alte categorii a populaţiei. În acest context ameliorarea sănătăţii persoanelor
vârstnice depinde de starea social-economică a societăţii, calitatea apei şi produselor alimentare,
precum şi de nivelul şi calitatea asistenţei medicale acordate acestei categorii de populaţie. Toate
aceste măsuri de o importanţă vitală asigură succesul în combaterea maladiilor, a mortalităţii
premature şi majorării speranţei de viaţă.
Modificările demografice sunt factori determinanţi ai schimbărilor distribuirii vârstelor în
populaţie, care în ultimul timp au dus la majorarea proporţiei de oameni care supravieţuiesc până la
adânci bătrâneţe. Multe stări patologice grave care înainte afectau persoanele de vârstă medie astăzi
sunt caracteristice vârstei înaintate. Îmbătrânirea populaţiei se răsfrânge asupra sistemului de
asistenţă medico-sanitară deoarece populaţia în vârstă este cel mai mare consumator de asistenţă
medico-sanitară, costul căreia este achitat de populaţia producătoare.
În Republica Moldova persoanele vârstnice fac parte din păturile cele mai social vulnerabile.
Tradiţia de îngrijire a persoanelor în vârstă de către familie a fost compromisă din cauza plecării la
muncă în străinătate a membrilor tineri, cei rămaşi sunt angajaţi în lucru, iar toleranţa faţă de
vârstnici a scăzut. Astfel în republică a devenit tot mai răspândită practica de îngrijire a vârstnicilor
în aziluri de bătrâni de lungă durată. Pentru contracararea acestei tendinţe precare în ţările
occidentale au fost majorate pensiile, instituite beneficii sociale importante pentru bătrâni, vârstnicii
au fost asiguraţi cu asistenţă medico-sanitară universală şi asistenţă la domiciliu. În Republica
Moldova sunt unele rezerve şi este necesar de implementat o politică de susţinere şi protecţie a
persoanelor vârstnice care ar presupune anumite măsuri pe termen mediu şi lung. Astfel, acţiunile
organizatorice întreprinse în vederea menajării persoanelor în etate trebuie efectuate în diferite
direcţii:
- sunt necesare trei nivele de observaţie: colectiv, al comunităţii şi individual;
- urmează a fi satisfăcute trei categorii de necesităţi: sociale, sanitare şi psihologice;
- calitatea asistenţei medicale de îmbunătăţit la cele trei nivele de acordare: teritorială, la
domiciliu şi spitalicească;
 74

- prestarea serviciilor de asistenţă socială se bazează pe trei categorii de agenţi: publici,

privaţi şi voluntari.
Un punct primordial în politica de menţinere a sănătăţii generaţiei în vârstă constituie
organizarea infrastructurii de asistenţă medico-socială a bătrânilor optimal ajustată spre satisfacerea
necesităţilor acestei grupe de vârstă a populaţiei.
Cercetările curente au demonstrat că realizarea asistenţei medico-sociale bătrânilor trebuie
implementată prin activitatea complexă a mai multor verigi (schema nr. 5.1).

Schema nr. 5.1

VERIGILE DE MENŢINERE A BUNĂSTĂRII ŞI SĂNĂTĂŢII
GENERAŢIEI ÎN VÂRSTĂ
Analizând schema nr. 5.1 vedem că cel mai apropiat de persoana vârstnică este familia, care
rămâne uneori singurul punct de sprijin şi ajutor. Bunele relaţii în familie trebuie menţinute şi
îmbunătăţite. Ajutorul pe care familia îl acordă persoanei vârstnice poate fi financiar, moral-afectiv
sau de îngrijire fizică şi servicii efectuate. Odată cu creşterea mediei de vârstă a populaţiei numărul
persoanelor longevive poate creşte şi există posibilitatea ca în unele cazuri copii în vârstă deja să
îngrijească părinţii mai în vârstă. În aceste cazuri şi multe altele, persoana în vârstă caută ajutorul la
verigile ce sunt în afara cercului familial.
Statul este cel care trebuie să-şi asume rolul major în implementarea politicii naţionale de
menţinere sa bunăstării şi sănătăţii persoanelor vârstnice. Marea majoritate a bătrânilor poartă cea
 75

mai frumoasă cunună – amintirea unei vieţi oneste. Statul, Guvernul au mari datorii şi la propriu, şi
la figurat faţă de această categorie a populaţiei. Statul este cel ce trebuie să adopte legislaţiile care ar
asigura persoanelor în vârstă o protecţie socială adecvată, acces la serviciile de sănătate, la
consultanţă juridică, la informare.
Organele sanitare publice se stăruie să asigure o viaţă prosperă generaţiei în vârstă prin
promovarea modului sănătos de viaţă şi a accesului liber la asistenţa medico-sanitară la diferite
nivele. Asistenţa medicală primară prin intermediul medicului de familie este veriga de prim contact
atunci când în pericol este pusă sănătatea persoanei vârstnice. Tulburările fizice şi mentale asociate
cu îmbătrânirea au un impact major asupra familiei, societăţii şi sistemului de asistenţă medico-
sanitară. Prevenţia bolilor cronice, ca activitate de bază a medicului de familie, cum ar fi diabetul
zaharat, bolile cardiovasculare şi cancerul creste odată cu vârsta. Disabilitatea fizica si psihica
cauzată de aceste boli poate limita abilităţile sociale şi comunicative ale acestor persoane.
Morbiditatea prin boala Alzheimer - cauza majora a demenţei printre persoanele de peste 50 de ani,
precum şi prin boala Parkinson - rigiditate musculară progresivă care compromite funcţia motorie,
creşte odată cu vârsta. Medicul de familie este cel ce cunoaşte pacientul vârstnic ca o persoană
unică, integrată în contextul relaţiilor familiale ce diferă de la un individ la altul. Medicul de familie
acţionează asupra membrilor de familie pentru a crea un mediu propice de îngrijire a persoanei
vârstnice, iar dacă familia nu poate asigura aceste condiţii sau starea sănătăţii este agravată este
necesar de a găsi un plasament într-o instituţie comunitară sau într-un staţionar.
Îngrijirea vârstnicilor prin intermediul sistemului sanitar este dificilă şi costisitoare, cu atât
mai mult cu cât nu există o infrastructură adecvată sau specializată numai pentru îngrijirea
bătrânilor. În cadrul spitalelor un rol prioritar în acordarea asistenţei medicale calitative persoanelor
vârstnice îl pot avea secţiile de geriatrie. Îngrijirea geriatrică necesită adesea o combinaţie a
îngrijirilor de natură medicală cu îngrijirile de natură socială.
Asistenţa socială reprezintă facilităţi extrem de importante pentru persoana vârstnică,
deoarece contribuie la autoacceptarea şi prosperitatea ei. Relaţiile familiale şi sociale au efecte
sanitare benefice directe, reducând şi din necesitatea instituţionalizării. Sănătatea vârstnicului
depinde direct de perceperea de către individ a propriului rol în familie şi societate. Activităţile
sociale şi de recreaţie sunt părţi componente ale oricărei persoane în vârstă. Organizarea şi
implicarea în aceste activităţi a vârstnicilor frecvent este izolată, depinde în mare măsură de
disponibilitatea şi accesibilitatea la facilităţi sociale şi de recreaţie, cum ar fi facilităţile de
reabilitare, securitate socială şi recreaţie.
Comunicaţia este de o importanta vitală pentru viaţa şi sănătatea persoanelor în vârstă.
Disponibilitatea unui sistem de comunicare reciprocă poate fi salvatoare de viaţă în anumite
 76

condiţii. Contactul prin telefon poate fi utilizat atât pentru comunicare personală cu membrii
familiei, prietenii, pentru suport social, cât şi pentru alertarea personalului medical în situaţii de
urgenta. Această posibilitate oferind persoanei în vârstă senzaţia de securitate.
Serviciile bine organizate de transport al vârstnicilor le oferă posibilitatea de a avea acces la
asistenţa medico-sanitara, activităţile sociale, de a efectua cumpăraturi si de a exercita alte activităţi
vitale. Companiile de autobuze gestionate de municipalităţi frecvent deschid rute speciale pentru
persoanele în vârstă.
Modificarea modului obişnuit de viaţă şi tranziţia sunt elemente importante cu care se
confruntă persoana în vârstă. Pensionarea de la serviciu deţine atât un potenţial de odihna şi
recreare, dar şi posibilitatea unei izolări şi depresii severe. Pregătirea persoanelor pentru această
perioada de tranziţie în viaţă este la fel de importantă ca şi menţinerea unei sănătăţi prospere.
Pierderea unei persoane apropiate frecvent face parte din aceasta tranziţie şi necesită masuri de
suport comunitar şi familial.
Determinarea metodelor de asistenţă a vârstnicilor pentru asigurarea integranţei funcţionale
maxime la domiciliu şi în societate este de o importanta vitală pentru menţinerea capacităţii siste-
mului sanitar de a îndestula necesităţile acestui grup populaţional. Îndestularea financiară a
necesităţilor populaţiei în vârstă poate avea un impact serios asupra generaţiei tinere. Frecvent
copiii sunt nevoiţi sa asigure financiar membrii în vârstă ai familiei, pensiile cărora nu sunt
îndeajuns de mari sau care nu sunt acoperite de sistemul naţional de asigurare sociala. Acest fapt
poate afecta grav relaţiile în familie, condiţiile de viata, nutriţia, asistenta medico-sanitara şi multe
alte aspecte ale vieţii.
Pentru funcţionarea adecvata a sistemului comunitar de asistenţă a generaţiei în vârstă, bazat
pe serviciile de asistenta socială sau sanitară, sunt necesare măsuri de susţinere din partea
autorităţilor sanitare publice. Aprecierea şi publicarea necesităţilor, sprijinul profesional în alocarea
resurselor, precum şi asigurarea directă cu servicii toate acestea sunt părţi componente ale sănătăţii
publice. Autorităţile sanitare publice joaca un rol de apărare şi promovare a intereselor generaţiei în
vârstă. Totodată multe servicii sunt fumizate bătrânilor de către alte agenţii cum ar fi programe de
asistenta la domiciliu dezvoltate si implementate de agenţii guvernamentale sau
nonguvernamentale.
Aportul sectorului neguvernamental (organizaţiile de caritate, ONG, organizaţiile obşteşti,
etc.) este vădit în optimizarea asistenţei medico-sociale de susţinere şi protecţie a vârstnicilor. Cu
aportul ONG-urilor pot fi organizate acţiuni concrete destinate persoanelor în etate prin elaborarea
şi desfăşurarea unor programe privind aspectele de geriatrie în teritoriu, deschiderea unor centre de
 77

protecţie, alimentaţie, suport psihologic etc., astfel contribuind la antrenarea vârstnicilor în viaţa
asociativă.
De asemenea un rol important pentru persoana vârstnică îl are biserica. Religia adesea aste
acel pilon de sprijin al vârstnicului.
Familia şi rudele, reţeaua medicală (medicul de familie, surori medicale de patronaj), reţeaua
de asistenţa socială (asistenţi sociali, lucrători sociali, tehnici, masa caldă pe roţi, îngrijitori, etc.),
biserica (slujitori voluntari ai bisericii ce acordă servicii la domiciliu persoanelor ce nu se pot
deplasa), ONG-urile şi organizaţiile de caritate sunt infrastructurile ce asigură calitatea vieţii
vârstnicului la domiciliu. Diversitatea serviciilor de îngrijire la domiciliu este una din cele mai
discutabile probleme pentru a evita pe cât posibil internarea vârstnicului într-un azil de bătrâni. Dar,
ponderea ridicată a bătrânilor care trăiesc singuri, impune necesitatea organizării unor forme
corespunzătoare de ajutor multidisciplinar, cum ar fi azilurile de bătrâni, centrele de reabilitare
spitalele sociale etc.
Azilurile de bătrâni sunt de regulă instituţii sociale, ajutorul în cadrul cărora se orientează
după necesităţi medicale, reabilitare, sănătate mentală, activitate socială şi geriatrie. Persoanele în
vârstă necesită adeseori o asistenţă medicală şi socială pe toate aceste servicii.
Centrele de reabilitare a bătrânilor şi invalizilor sunt predestinate pentru acordarea unui
complex de măsuri medicale, pedagogice, profesionale şi juridice, care au scopul de a restabili
funcţiile dereglate ale organismului şi capacităţile bolnavilor vârstnici şi invalizilor.
Spitalele sociale sunt instituţii curativ-profilactice în cadrul cărora se acordă asistenţă
medicală grupelor social-vulnerabile ale societăţii (bătrâni, persoane cu handicap etc.).
Actualmente în Republica Moldova activează un Azil Republican pentru bătrâni şi invalizi,
4 aziluri raionale pentru bătrâni, de asemenea în curs de constituire mai sunt câteva aziluri. De
remarcat că primele Centre de reabilitare a bătrânilor şi invalizilor au fost inaugurate în anul 1999 în
raioanele Cahul şi Comrat şi activează până în prezent.
Deci, pentru prezent, în republica noastră există structuri care sunt preocupate de problemele
vârstnicului, dar aceste structuri nu prezintă drept un sistem, drept o totalitate integrală care ar
conlucra pentru un efort comun – menţinerea bunăstării şi sănătăţii persoanei vârstnice. Iar pentru
categoriile de bătrâni neinstituţionalizaţi, care nu au nici un fel de sprijin, situaţia este şi mai grea,
neexistând nici o prevedere legală care să instituie dreptul de a fi asistaţi sau supravegheaţi în mod
sistematic din punct de vedere medical şi social la domiciliu. Nu există, de asemenea, nici
reglementări ale legii, exceptând regulile morale nescrise, care să prevadă măsuri de sancţionare a
membrilor familiei care îşi abandonează bătrânii, lăsându-i fără nici un fel de sprijin. Dată fiind
insuficienţa de locuinţe din ţară, o serie de cupluri căsătorite tinere solicită îngrijirea vârstnicilor la
 78

domiciliul acestora, în schimbul asigurării locuinţei sau eventual pentru ai moşteni. Această practică
a generat şi mai generează încă nenumărate abuzuri, existând şi cazuri când acest „contract” este
tratat unilateral de perechea beneficiară a locuinţei, care nu-şi mai respectă obligaţiile, acordând
bătrânilor un rău tratament, terorizându-i, începând chiar evacuarea lor.
În multe ţări industrializate majoritatea vârstnicilor sunt protejaţi prin pensii mari primite de
la locul de muncă şi de la sistemul de asigurare socială, dar totodată există încă persoane cu un
suport financiar inadecvat care duc o viaţă săracă. Izolarea, singurătatea, pasivitatea socială şi
malnutriţia devenind un mod de viaţă produc boala. Mulţi vârstnici sunt limitaţi financiar pentru a-
şi putea permite o nutriţie adecvată. Totodată pentru mulţi este inaccesibilă asistenta stomatologică.
Aceşti factori reprezintă principalele cauze ale aşa-numitului sindrom de ,,pâine şi ceai” care se
caracterizează printr-un mod semiflămând de viaţă. În alte cazuri chiar şi vârstnicii care dispun de
mijloace financiare, în condiţiile singurătăţii îşi pierd pofta de mâncare şi stimulul de a-şi pregăti
bucate. Aceasta situate este în special caracteristică pentru persoanele cu insuficienţe motorii.
Printre acestea sunt răspândite stările de deficienta de vitamine B şi D, mai ales în lunile de iarnă. În
evaluarea individuală a acestor persoane de către orice lucrător medical trebuie sa se ţină cont de
posibilitatea malnutriţiei, în special printre bătrânii cu insuficienţe motorii sau mentale ori cu
probleme severe ale aparatului dentar. Programele comunitare sau voluntare de asistenţă a
vârstnicilor pentru asigurarea unei nutriţii şi activităţi fizice adecvate sunt de o importanţă cruciala
pentru menţinerea sănătăţii şi vieţii lor independente. Dieta echilibrată pentru vârstnici este similară
cu raţia alimentară pentru un adult, dar trebuie luate în consideraţie consumul scăzut de calorii prin
activităţi fizice şi expunerea mai mică la razele solare, în special iarna.
Fortificarea alimentelor de bază este, probabil, cea mai eficientă intervenţie sanitară publică
pentru a preveni deficienţele de microelemente la aceste persoane şi în alte grupuri populaţionale
vulnerabile. Fortificarea alimentelor nu numai că face accesibile nutrientele esenţiale pentru
întreaga populaţie, ci şi asigură o mare parte a conţinutului dietetic diurn recomandat pentru
vârstnici inclusiv cu fier, iod, vitamine B, C, D, E. Suplimentarea zilnică cu vitamine este o practică
tot mai răspândită şi sprijinită de cercurile profesionale geriatrice. În anul 1998, FDA al SUA a
recomandat suplimentarea de rutină a vârstnicilor cu vitaminele grupei B. Imunizarea anuala contra
gripei şi vaccinările periodice contra pneumoniei pneumococice (la fiecare 6 ani) şi cu dT (la
fiecare 10 ani) trebuie să devină o practică standard a asistentei geriatrice.
Ulterior prezentăm obiectivele Europene şi ale SUA referitor la asistenţa geriatrică.
 79

OBIECTIVELE EUROPENE ŞI ALE STATELOR UNITE REFERITOR LA

ASISTENŢA GERIATRICĂ PRECONIZATE PENTRU REALIZARE
CĂTRE ANUL 2000
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Biroul european:
1. Asigurarea echităţii prin reducerea diferenţelor dintre ţări şi dintre grupuri în interiorul unei
tari.
2. Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin dezvoltarea şi utilizarea completă a capacităţilor fizice şi
mentale pentru obţinerea beneficiilor maximale şi asigurarea unui mod sănătos de viaţă.
3. Majorarea numărului de ani de viaţă sănătoasă prin reducerea morbidităţii şi disabilităţii.
4. Majorarea longevităţii vieţii şi a duratei aşteptate a vieţii pentru persoanele peste 65 de ani
prin reducerea mortalităţii premature.
Statele Unite:
1) Activitate fizică viguroasă - 20% din vârstnici vor fi angajaţi în exerciţii fizice de trei ori
pe săptămână câte 30 de minute.
2) Tonusul şi rigiditatea musculara - 50% vor participa la activităţi fizice menţinere a
tonusului muscular si de reducere a rigidităţii.
3) Flexibilitatea - 50% vor participa regulat la activităţi fizice de dezvoltare a flexibilităţii.
4) Toate persoanele în vârsta vor dispune de mat multe cunoştinţe, atitudini pozitive şi
practici de exersare fizica regulata.
Menţinerea corpului într-o condiţie fizică buna este o măsura preventiva eficientă de
menţinere a sănătăţii persoanelor în vârstă. Activităţile fizice regulate, individuale sau în grup, în
conformitate cu capacităţile individuale ale fiecăruia, favorizează o bună apetenţă, un somn profund
şi o fizică prospera. Aceste activităţi sunt utile în prevenirea letargiei, apatiei şi atrofiei. Efectuarea
exerciţiilor fizice în grup este un element important de socializare şi de menţinere a sănătăţii
mentale. Individul, chiar şi cel cu handicap fizic, poate practica exerciţiile fizice şezând sau fiind
culcat.
De asemenea, vârstnicilor le sunt necesare unele servicii de prevenţie şi screening.
Activităţile de prevenţie pentru persoanele în vârstă trebuie sa înceapă cu mult înainte de vârsta de
60 de ani. Menţinerea continua a unei sănătăţi bune la toate vârstele prin masuri preventive, este o
condiţie optimala pentru asigurarea prosperităţii persoanelor în vârstă. Aceste măsuri preventive
includ depistarea precoce a cazurilor de boli cronice şi managementului adecvat al bolilor existente
pentru evitarea complicaţiilor severe. Contactul şi suportul continuu al vârstnicilor de către
 80

furnizorii de asistenţă medico-sanitară poate preveni sau ameliora complicaţiile iatrogene, stările de
malnutriţie şi izolarea sociala.
Programele comunitare pentru vârstnici trebuie sa promoveze cunoştinţe, practici şi servicii
de suport necesare pentru prevenirea debutului prematur al bolilor cronice şi complicaţiilor
acestora, care se pot solda cu alterarea stării funcţionate a organismului. Principalul obiectiv ale
acestor programe este obţinerea unei independente funcţionale cât mat depline a persoanei în vârstă.
Deci, necesităţile sanitare comunitare ale persoanelor în vârstă sunt:
1. Autoasistenţa preventiva: nutriţia sănătoasă, practicarea regulata a exerciţiilor fizice, expunerea
regulată la razele solare.
2. Contactul social: contacte regulate cu familia, prietenii şi serviciile de asistenţă, de susţinere
(bisericeşti, etnice, de recreaţie şi sociale).
3. Educaţia sanitara: promovarea în comunitate a cunoştinţelor sanitare, în special printre populaţia
în vârstă.
4. Servicii de asistenta medico-sanitare: preventive, de diagnostic, tratament, de spitalizare si
recuperare.
5. Programe de suport nutriţional: asigurarea cu asistenţă consultativă, asigurarea alimentarii la
domiciliu a persoanelor invalide şi a alimentării în grup pentru promovarea socializării
persoanelor în vârstă.
6. Programe de prevenţie a traumatismelor: inspecţia caselor şi asigurarea cu obiecte casnice
sigure cum ar fi covoare care nu alunecă, cu balustrade, echiparea unităţilor sanitare cu facilităţi
speciale.
7. Serviciul de asigurare cu dispozitive medicale: servicii de asigurare cu dispozitive medicale cum
ar fi cărucioare, alte dispozitive de suport (în bucătărie, bate etc.).
8. Asistenta la domiciliu: îngrijirea medicala, fizioterapia, efectuarea cumpărăturilor, curăţeniei,
alte servicii de asistenta a persoanelor cu handicap.
9. Asistenta spitaliceasca: accesibila dar cât se poate mai scurtă în timp pentru a evita infecţiile şi
alte complicaţii.
10. Case de îngrijire: facilităţi acreditate care oferă servicii de îngrijire şi alte tipuri de asistenţă
persoanelor în vârsta care sunt incapabile să ducă o viaţă independentă şi necesită asistenţă
zilnică.
11. Supravegherea la domiciliu: viaţa independentă în grup a mai multor persoane în vârstă, care
sunt supravegheaţi de serviciile de asistenţă medico-sanitara, asiguraţi cu alimente de către
comunitate.
12. Terapia de recreaţie şi ocupaţională: este efectuata la domiciliu sau în centre comunitare.
 81

13. Programe de voluntariat: controlul traficului rutier, menţinerea ordinii publice, organizaţii de
ajutor reciproc şi practica asistenţilor sanitari comunitari.
14. Apeluri de urgenta: servicii de urgenţe accesibile prin apel telefonic.
15. Instalaţii de siguranţă: instalaţii de susţinere în băi, detectoare de fum, lacăte şi bare de
siguranţă.
16. Serviciul de ajutor la domiciliu: servicii de voluntari care asistă persoanele în vârstă în ceea ce
priveşte efectuarea cumpărăturilor, curăţenia etc.
17. Serviciul de susţinere sanitară la domiciliu: servicii de asigurare a curăţeniei, spălatului,
iluminării casei, cumpăraturilor şi alimentarii la domiciliu.
18. Serviciul de chemări reciproce: serviciul telefonic care asigura menţinerea contactelor între
persoanele în vârstă vecine.
 82

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Definirea bătrâneţii ca stare fizică, psihică şi socială pare o sarcină uşoară. Totuşi, dacă luăm
în considerare diferitele variaţii individuale care se manifestă la nivelul persoanelor vârstnice,
bătrâneţea nu mai reprezintă o etapă omogenă de vârstă, care se manifestă diferenţiat de la un
individ la altul. Calificarea unei persoane ca fiind vârstnică sau nu depinde nu atât de calităţile
fizice ori psihice ale persoanei, cât de normele sociale care stabilesc limitele de la care o persoană
poate fi considerată astfel.
În raport cu criteriul cronologic, bătrâneţea este situată, în general, în jurul vârstei de 60-70
de ani, limitele ei variind de la o societate la alta. Astfel, în societăţile tradiţionale, în care speranţa
vieţii la naştere era foarte redusă, „bătrân” putea fi considerat chiar adultul aflat în jurul vârstei de
40-50 de ani. În societăţile antice, debutul bătrâneţii era apreciat aproximativ la 60 de ani. Pentru o
serie de fiziologi din secolul al XIX-lea, bătrâneţea era plasată în intervalul de 50-70 de ani, în timp
ce pentru alţii ea cuprindea două faze: prima bătrâneţe (70-84 de ani) şi a doua bătrâneţe (între 85-
100 de ani). Pentru demografii şi sociologii americani, bătrâneţea presupune o dublă periodizare;
perioada caracterizată imediat după retragerea din viaţa activă (65-74 de ani) şi perioada de
bătrâneţe propriu-zisă (după vârsta de 75 de ani). Profesorul român Réne Duda, autor al unei
documentate lucrări de gerontologie medico-socială, clasifică în felul următor bătrâneţea, ca
senescenţă sau „perioadă de regres a organismului, care se încheie cu moartea”:
ð perioada vârstnică, între 60-75 de ani;
ð bătrâneţea propriu-zisă, peste 75 de ani.
Acelaşi autor menţionează distincţia existentă în nomenclatura gerontologică între longevivi
sau macrobioţi (cei care au peste 85-90 de ani) şi marii longevivi sau centenari (indivizii care
reuşesc să atingă vârsta de 100 de ani şi peste). Literatura de specialitate menţionează că asemenea
grupări centenare de populaţie au fost identificate în Abhazia şi Munţii Caucaz. Cercetările au
evidenţiat faptul că, dincolo de condiţiile de mediu favorabile, longevitatea mare a abhasienilor este
influenţată de o serie de factori sociali şi culturali. Desi ei nu au descoperit izvorul tinereţii, ei au
descoperit cel mai bun lucru înrudit cu acesta – o bătrâneţe implicată.
La baza procesului de îmbătrânire stau, deci, nu numai factori ereditari sau constituţionali,
dar şi factori sociali printre care angajarea în relaţii sociale şi de comunicare, ori participarea la
viaţa socială activă. La aceasta se adaugă regimul alimentar, reacţiile emoţionale faţă de diferite
evenimente familiale ori sociale, factori de igienă, puritatea mediului etc.
 83

Toţi factorii enumeraţi au fost incluşi şi în studiul nostru, care a vizat femeile după 60 de ani.
De asemenea a fost efectuată o analiză demografică a Republicii Moldova în comparaţie cu datele
mondiale.
Studiile demografice din ultimii ani constată mutaţii esenţiale în structura demografică a
populaţiei. Una din aceste schimbări, care se observă evident în ultima perioadă, este majorarea
numărului populaţiei de vârstă înaintată: 50-59 de ani şi peste 60 de ani. O altă manifestare
importantă a procesului global de îmbătrânire a populaţiei planetei este creşterea numărului
femeilor în populaţia persoanelor vârstnice şi bătrâne.
Evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate a femeilor vârstnice din Republica Moldova
prin cunoaşterea nivelului şi structurii morbidităţii şi caracteristica factorilor demografici, socio-
igienici şi economici ce influenţează sănătatea femeilor vârstnice a permis efectuarea unor concluzii
ce pot condiţiona politica sanitară a contingentului respectiv.
Scopul lucrării este evaluarea aspectelor demografice, sociale şi medicale ale femeilor
vârstnice (după 60 ani) în Republica Moldova.
Pentru realizarea scopului şi obiectivelor lucrării s-a efectuat o analiză amplă a
particularităţilor demografice şi a structurii de vârstă a populaţiei Republicii Moldova, s-au
determinat factorii socio-economici ce influenţează bunăstarea femeilor în etate, s-a cercetat
retrospectiv sănătatea reproductivă a femeilor intervievate şi totodată s-a studiat perioada
climacterică. De asemenea s-a studiat nivelul şi structura morbidităţii femeilor vârstnice.
Analiza situaţiei demografice a determinat unele particularităţi ale tendinţelor de distribuţie
pe vârste şi sex în populaţie. Reducerea nivelului mortalităţii premature, cuplată cu reducerea
ratelor de fertilitate s-a soldat cu modificarea componenţei de fertilitate s-a soldat cu modificarea
componenţei de vârstă a populaţiei (tranziţia demografică). Modificările demografice (a fertilităţii şi
mortalităţii) sunt importanţi factori determinanţi ai schimbărilor distribuirii vârstelor în populaţie,
care în ultimul timp au dus la majorarea populaţiei de oameni care supravieţuiesc până la adânci
bătrâneţe. Declinul mortalităţii infantile, majorarea nivelului de educaţie a femeilor, disponibilitatea
metodelor de contracepţie, precum şi alţi factori sociali şi economici au dus la modificarea indicilor
fertilităţii şi la tranziţia demografică – îmbătrânirea populaţiei – cu efecte importante asupra
necesităţilor în serviciile medico-sanitare.
Importante consecinţe generează procesul de îmbătrânire a populaţiei pe planul protecţiei
sociale şi al asistenţei medicale persoanelor vârstnice, care reprezintă cel mai numeros grup de
populaţie ca adresabilitate, fiind în acelaşi timp categoria populaţională în rândul căreia modificările
de vârstă produc creşteri importante ale mortalităţii, morbidităţii şi invalidităţii, şi la care se produce
 84

tranziţia de la patologia infecţioasă specifică vârstelor tinere la patologia cronică degenerativă a

vârstelor înaintate.
Societăţile nu sunt total omogene după componenţa sa, după gradele de bunăstare a
populaţiei şi după alţi marcheri sociali. Studierea factorilor medicali şi socio-economici ce
influenţează sănătatea femeilor în vârstă de 60 ani şi peste a evidenţiat particularităţi semnificative
în ceea ce priveşte mediul de reşedinţă a femeilor. Rezultatele studiului au demonstrat că la
aprecierea sănătăţii femeilor influenţează prioritar vârsta, nivelul de asigurare materială, venitul
lunar, angajarea în câmpul muncii, locul de trai şi gradul de informatizare, prezenţa maladiilor
cronice, invaliditatea şi gradul de dependenţă faţă de alte persoane. Sănătatea femeilor în etate
depinde, după cum a fost constatat în cercetarea noastră, în mare parte şi de situaţia ei în familie, de
relaţiile cu copiii. În localităţile rurale, precum şi în cele urbane acest indice se caracterizează prin
valori bune şi satisfăcătoare şi constituie respectiv 96,0% şi 88,2%.
Studierea nivelului şi structurii morbidităţii femeilor în vârstă de 60 ani şi peste ne arată că
starea sănătăţii lor se află într-o corelaţie directă cu vârsta şi se observă o predominare a maladiilor
cronice - tendinţă ne vorbeşte despre faptul că femeile în etate necesită o atenţie deosebită şi sub
aspectul sănătăţii. Femeile vârstnice reprezintă un adevărat „inventar de morbiditate” acumulată de-
a lungul vieţii, necesitând de aceea un ridicat „consum” medical, îngrijiri multiple şi specializate.
Cercetarea retrospectivă a sănătăţii reproductive a femeilor vârstnice au evidenţiat un nivel
scăzut a cunoaşterii şi aplicării metodelor contraceptive şi un procent mic de finisare a primii
gravidităţi cu naştere. Aceste date se pot răsfrânge negativ asupra sănătăţii reproductive a tinerii
generaţii, care, în mare parte, se bazează pe experienţa de viaţă a părinţilor.
O gravă problemă cu care se confruntă femeile în etate este menopauza. Cercetarea a
demonstrat că practic fiecare a doua femeie (50,8%) a suferit schimbări negative ale stării sănătăţii
şi numai 3,9% din femei au menţionat că starea generală a sănătăţii s-a ameliorat odată cu instalarea
menopauzei.
Ameliorarea factorilor ce influenţează negativ asupra stării de sănătate a femeilor vârstnice,
în mare parte, determină posibilităţile de influenţă asupra nivelului şi structurii maladiilor şi asupra
îmbunătăţirii indicilor ce caracterizează bunăstarea femeii.
În acest context este necesar de elaborat numeroase forme şi metode organizatorice pentru a
asigura o asistenţă medico-socială vârstnicilor, bazată pe caracteristicile lor specifice de patologie,
ţinând seama, în acelaşi timp şi de trăsăturile psihologice ale vârstnicului. Societatea contemporană
este impusă să studieze toate aspectele senescenţei pentru a asigura demnitatea vieţii umane până la
crepusculul acesteia. În plan mondial, strategiile de studii în gerontologie cuprind astfel de
probleme ca: asigurarea unei bătrâneţi sănătoase şi utile societăţii; combaterea demenţei;
 85

combaterea osteoporozei; asigurarea rezistenţei imunologice care scade paralel cu avansarea în

vârstă.
Pentru prezent, în Republica Moldova există structuri care sunt preocupate de problemele
vârstnicului, dar aceste structuri nu prezintă drept un sistem, drept o totalitate integrală care ar
conlucra pentru un efort comun – menţinerea bunăstării şi sănătăţii persoanei vârstnice. Necesitatea
creării şi implementării, în baza structurilor existente a unei infrastructuri sau a unui sistem de
protecţie medico-socială a generaţiei vârstnice în Republica Moldova este argumentată de două
preponderente – cele morale şi cele economice.
Puţinele iniţiative existente, astăzi, în scopul ameliorării situaţiei bătrânilor neajutoraţi sau
nesprijiniţi de către familie şi societate, nu pot suplini absenţa unei politici de anvergură care să
concentreze eforturile diferitelor instituţii, organizaţii, asociaţii cu caracter guvernamental sau
neguvernamental, de stat sau privat (prezentate în schema nr. 5.1, p. 72), şi să facă posibilă
elaborarea unor obiective specifice pe categorii de probleme şi priorităţi: protecţie socială, asistenţă
socială, medicală, alimentaţie, locuinţă etc. Lipsesc nu numai fondurile materiale necesare pentru
îmbunătăţirea nivelului de trai al bătrânilor, dar şi soluţiile, mecanismele, cadrele calificate prin
intermediul cărora aceştea pot fi readuşi la viaţa socială activă şi utilă, pentru a le restitui
sentimentul identităţii şi importanţa lor ca grup social distinct.
Crearea unui organism oficial care să apere interesele şi drepturile bătrânilor ca o categorie
socială aparte ar da posibilitatea soluţionării întrebărilor aparente şi ar rezolva probleme descrise.
În concluzie putem remarca că îmbătrânirea este o fatalitate care nu se reduce doar la o
problemă biologică: ea constituie o dramă profund umană. Ca orice alt fenomen, bătrâneţea are
aspecte atât pozitive, cât şi negative. În aşa-numita bătrâneţe „verde” (lipsită de boli) noile echilibre
ce se stabilesc pe parcursul vieţii contribuie la dezvoltarea unor temperamente care se manifestă în
activitatea umană, în special în astfel de domenii ca: ştiinţa, filosofia, arta plastică, muzica etc.
Există multe exemple când strălucite lucrări de analiză şi de sinteză, capodopere au fost create la
adânci bătrâneţe.
 86

CONCLUZII
1. Rezultatele studiului demonstrează că pe parcursul ultimilor decenii în Republica
Moldova se observă o schimbare vădită a structurii de vârstă a populaţiei cu creşterea
ponderii persoanelor vârstnice (de la 5% în 1930 la 13,9% în 2003) pe fundalul scăderii
natalităţii şi a fertilităţii.
2. Rezultatele obţinute demonstrează o cotă majoră de femei vârstnice neangajate în
câmpul muncii ce constituie în localităţile urbane 72,8% şi în cele rurale – 85,7%
(p<0,05). Din numărul celor ce lucrează mai solicitată este activitatea în sectorul public
(femeile din localităţile urbane) şi în sectorul agrar (femeile din localităţile rurale).
3. Rezultatele studiului efectuat au determinat că în localităţile urbane, precum şi cele
rurale relaţiile în familie sunt armonioase, respectiv în 63,4% şi 68,7% cazuri. Acest
fenomen este determinat de unele legităţi în educaţia viitoarelor generaţii la diferite
etape (familie, în instituţiile preşcolare, şcolare, universitare etc.) specifice pentru
Republica Moldova.
4. S-a evidenţiat o diferenţă semnificativă în aprecierea pozitivă a calităţii serviciilor
medicale în condiţii urbane şi rurale (p<0,05) respectiv 41,2% şi 17,2%, ceea ce se
explică, în primul rând, prin faptul că femeile rurale mai puţin dispun de informaţia
necesară. Aceasta poate servi ca un obiectiv prioritar în activitatea lucrătorilor medicali
de la ţară, orientată spre informare ca suport major în promovarea sănătăţii şi profilaxia
maladiilor.
5. Morbiditatea femeilor vârstnice se caracterizează printr-o polipatologie constatându-se
în medie 2-3 patologii cronice pentru o persoană. În structura morbidităţii preavalează
patologiile sistemului cardio-vascular (55,4%), fiind urmate de patologia tractului
gastro-intestinal şi a tulburărilor de metabolism. În structura ginecopatiilor pe primul loc
se plasează tulburările de statică ale organelor genitale interne, urmată de osteoporoză,
ca una din verigi patogenetice ale modificărilor climacterice şi patologia oncologică a
organelor genitale feminine.
6. Evaluarea schimbărilor parvenite în organismul femeii odată cu instalarea menopauzei a
constatat că la 58,9 la sută din femei starea sănătăţii s-a înrăutăţit, 45,3 la sută n-au
survenit modificări şi doar 3,9 la sută au indicat ameliorarea stării generale. Datele
sugerează necesitatea studierii mai profunde al aspectului pregătirii femeii pentru
„înfruntarea” menopauzei.
 87

7. Una din direcţiile prioritare în asigurarea bunăstării persoanelor vârstnice poate servi
crearea unei reţele a azilurilor pentru bătrâni. Această situaţie este determinată de
necesităţile evidenţiate. Rezultatele obţinute au demonstrat că 25,8% de femei din
localităţile urbane şi 5,0% din localităţile rurale necesită la etapa respectivă internare în
casele-internat pentru bătrâni.
 88

RECOMANDĂRI PRACTICE
1) Tendinţele demografice globale şi, în particular, în Republica Moldova, dictează
necesitatea de a dispune de o structură ştiinţifică pentru efectuarea prognozei
demografice pe termen mediu şi lung.
2) Fiind prezente multiple particularităţi ale morbidităţii persoanelor vârstnice pentru
îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale acestui contingent de vârstă se recomandă
deschiderea cabinetelor specializate de gerontologie şi geriatrie la nivelul asistenţei
medicale primare.
3) Datele cercetării ştiinţifice denotă despre necesitatea efectuării unei dispensarizării de
către medicul de familie la nivelul serviciilor primare de asistenţă medicală.
4) Reieşind din starea social economică precară şi situaţia demografică actuală în
Republica Moldova (activarea procesului de emigraţie cu exodul persoanelor tinere,
persoanele vârstnice rămânând neajutorate) ar fi binevenită lărgirea reţelei de aziluri
pentru bătrâni pentru instituţionalizarea în scopul ajutorării lor .
5) Luând în consideraţie tendinţa de creştere a ponderii persoanelor vârstnice şi
particularităţile morbidităţii acestui contingent este necesar în programele de studii
universitare şi postuniversitare ale USMF „N. Testemiţanu” de a include un
compartiment consacrat gerontologiei şi geriatriei.
6) În scopul ameliorării situaţiei bătrânilor neajutoraţi sau nesprijiniţi de către familie şi
societate se impune necesitatea creării unor structuri statale şi/sau cu statut
nonguvernamental, care să apere interesele şi drepturile bătrânilor ca o categorie socială
aparte.
 89

B IB LIO GRAF IE
1. Aaron H.J., Burless G. Retirement an economic behavior: Studies in Social Economics
Series, XV, Washington, 1984
2. Abrahamson P. Welfare and poverty in the Europe of the 1990’s: Social Progress or Social
Dumping?, International J. Of Health Services, 21(2), 1991
3. Ammam A. The changing age structure of the population and future policy. Strasburg,
council of Europe, Committee of experts on the Changing Age structure of the population,
1985
4. Ancuşa M., Ciobanu V. Probleme de sănătate publică, vol. I-II, Timişoara, România, 1998,
102 p.
5. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii
Moldova, Chişinău, 1996-2004
6. Arriaga E. Measuring and explaining the change in life expectancies // Demography, vol. 21,
nr. 1
7. Aspecte privind dezvoltarea, populaţia şi sănătatea reproducerii la nivel naţional şi studii de
caz România / coord. Marian Preda. – UNFPA, 2003. – 102 p.
8. Balaci M., Demografia vârstei a treia, Bucuresti , 1998.
9. Bardet J.P., Dupaquier J. Histoire des populations de l’Europe, Paris, 1997
10. Bianchi C., Caracciole E. Cercetări asupra factorilor şi expresiilor adaptării la bătrâni, în
„Probleme de gerontologie”, Bucureşti, pp. 131-212
11. Blanchet D. Employment of the 50 years old and over: demand and supply. Materials of
XXVth International Population Conference, Paris, July 2005.
12. Bogdan C, Onose G., Onose L., et al. Consideraţii asupra stării de sănătate a populaţiei
vârstnice feminine din România în prag de mileniu, în contextul accentuării procesului de
îmbătrânire demografică. InfoMedica, 2000, Nr 7 (77): 4-9
13. Bogdan C. Geriatrie, Ed. A III-a. Bucureşti, 1997
14. Bolocan D. Evoluţia proceselor demografice în Republica Moldova, Conferinţa
„Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova”, Chişinău,
2001, p. 30-36
15. Bolocan D. Unele aspecte ale situaţiei geodemografice din Republica Moldova în contextul
îmbătrânirii populaţiei şi evoluţiei speranţei de viaţă. Simpozionul internaţional “Probleme
demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 88-94
16. Boserup E. Women’s role in economic development. London, 1989
 90

17. Bourgeois-Pichat J. Du XXe au XXIe siècle : l’Europe et sa population après l’an 2000.
//Population, 1988, 43(1) : 9-44
18. Bryson K., Camper L. Coresident grandparents and grandchildren. Washington, 1999, 198 p.
19. Calot G, Sardon J.P. Vieillissement démographique et protection sociale, Paris, 1999
20. Carriere Y., Jenkins E., Gupta N., Legare J. The needs for home care services for the elderly
in a context of population aging. In: Facts, research and intervention in gerontology: home
care, p. 31-52. Paris, 1996, 296 p.
21. Carriere Y., Legare J., Keefe J. et al. Micro-simulations and the effects of changing family
structure on the needs for formal home care services. Ottawa, 2003
22. Caselli G., Vallin J., Wunsch G. Démographie: analyse et synthèse. Vol.VI « Population et
société ». Edition de l’Institut National d’études démographiques. Paris, 2004
23. Chesnais J-C. La démographie, Paris, 1998
24. Chesnais J-C. La transition démographique, Paris, 1986
25. Ciobanu Gh. Evaluarea clinico-epidemiologică şi managementul strategiilor urgenţelor
medico-chirgicale în Republica Moldova: Autoreferatul tezei de doctor habilitat în ştiinţe
medicale: 14.00.33. / USMF „N.Testemiţanu”– Chişinău, 2001. – 44 p.
26. Ciocanu M. (red. şef.). Sănătatea publică în Moldova anul 2002. // Monografie. Anuarul
„Sănătatea publică în Moldova anul 2003, Chişinău, 2003, 221 p.
27. Ciocanu M. (red. şef.). Sănătatea publică în Moldova anul 2003. // Monografie. Anuarul
„Sănătatea publică în Moldova anul 2004, Chişinău, 2004, 264 p.
28. Ciocanu M. Administrarea serviciilor medicale în cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală. // Revista „Sănătate Publică, Economie şi Management în medicină”. Chişinău,
2004, Nr. 1 , p. 9 – 16.
29. Ciocanu M., Cobâleanu Zinaida, Andronachi V. Tendinţe în starea de sănătate a populaţiei în
anii 2002 – 2004. // Revista „Sănătate Publică, Economie şi Management în medicină”.
Chişinău, 2004, Nr. 4 , p. 10 – 18.
30. Cleland J. Different Pathways to demographic transition. In: Population, the complex reality:
a report of the Population Summit of the world’s scientific academies, Cambridge, UK, 1993
31. Coale A., Hoover E., Population growth and economic development in low-income
countries. Princeton University Press, 1985.
32. Coale A., Recent trends in fertility in less developed countries. Science, 1983. 221, 828-832.
33. Coale A.J., Watkins S.C. The decline of fertility in Europe, Princeton, 1986.
 91

34. Comas-Herrera A. Le coût de la prise en charge des personnes âgées. Materiales de XXV
Congres International de la population, Paris, juillet 2005.
35. Courbage Y. Baisse de la fécondité: un phénomène régional.// Population et Sociétés, nr.
328, 1997
36. Courgeau D. Methodology and epistemology of multilevel analysis. Approaches from
different social sciences. Boston, Londres, 2003, 235 p.
37. Dasgupta Partha, The population problem. Population the Complex Reality, University Press,
Cambridge, 1993, pp, 151-170.
38. Davis K., The world demographic transition, în „World Population in transition, the Annals”,
1945, 237, pp. 1-11
39. Devolder D. Evolution de la fécondité en Europe. Materiales de XXV Congres International
de la population, Paris, juillet 2005
40. Dixon-Mueller R. Population policy and women’s rights. Transforming reproductive choice.
London, 1993
41. Duda R. Gerontologie medico-socială. Iaşi, 1983
42. Duda R. Sănătate publică şi management. Iaşi, Edit. „Junimea”, 1996, 210p.
43. Dupaquier M. Démographie. Paris, 2001
44. Egidi V. Health status of older people// Genus, 2003, vol. 59, n. 1, p. 169-200
45. Enăchescu D., Marcu G. Populaţia vârstnică. În „Sănătate publică şi management sanitar”,
Bucureşti, 1995, pp. 118-123
46. Epidemiologia sănătăţii reproducerii. Centrul de Control al Bolilor Atlanta, statul Georgia,
SUA; Family Health International Research Triangle Park, Carolina de Nord, SUA;
Organizaţia Mondială a Sănătăţii Geneva, Elveţia. – 376 p.
47. Eşanu A., Eşanu T., Unele aspecte socio-filosofice ale fenomenului natalităţii. Materialele
Conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi demografice ale familiei",
Chişinău, 1998, p. 28-32.
48. Eţco C. Sănătatea – obiect de studiu al medicinii. Omul şi destinul. Editura „Ruxanda”.
Chişinău, 2005. – p. 102 – 108.
49. Eţco C., Fornea Iuliana. Concepte şi viziuni privind integrarea personalităţii umane în mediul
social. Aspecte economice şi financiare în reformarea sistemului de sănătate. Chişinău, 2002,
p. 260 – 264.
50. Eţco C., Moroşanu M., Capcelea L., Medicina socială. Îndrumări metodice. Editura
poligrafică „Medicina”. Chişinău, 2005. – 302 p.
 92

51. Fathalla M., Reproductive health: a global overview in Frontiers in Human Reproduction.
Annals of the New-York Academy of Sciences, 1991.
52. Ferrucci L., Izmirliam G., Leveille S., Phillips C. et al. Smoking, physical activity and active
life expectancy.// American Journal of epidemiology, 1999, vol. 149, n.7, p. 645-653
53. Festy P., Prioux F. An evaluation of the fertility and family surveys project. New York,
UNICE-UNFP, 2002, 55p.
54. Finkle J., McIntoch A. United Nations Population Conferences, Shaping the policy agenda
for the twenty-first century. // Studies in Family Planning, 2002, vol. 33, n. 1, p. 11-25
55. Fried L., Bandeen-Roche K., Williamson J., et al. Functional decline in older adults:
expanding methods of ascertainment// Journal of Gerontology: Medical Sciences, 1996, vol.
51A, n.5, p.M206-M214
56. Fuchs M.F. La génération «grands parents ». Materiales de XXV Congres International de la
population, Paris, juillet 2005.
57. Gagauz O. Rezultatele sondajului de opinie al populaţiei privind prelungirea vârstei de
pensionare, Materialele Conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi
demografice ale familiei", Chişinău, 1998, p. 33-39.
58. Gagauz O., Concubinaj şi naşteri extraconjugale în contextul demografic al Republicii
Moldova, Conferinţa „Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica
Moldova”, Chisinau, 2001, p. 60-70.
59. Gâlcă B. Îmbunătăţirea indicatorilor demografici prin politici şi programe pentru populaţie şi
dezvoltare. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul
integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 64-72
60. Gâlcă B., Tabuica U. Aspecte medico-sociale ale femeilor vârstnice (după 55 ani) în
Republica Moldova. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în
contextul integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 148-151
61. Gani L., Simmat-Durand L. Démographie expliquée. Méthode d’analyse et études de cas,
Paris, 2001
62. Garcia B. Women, poverty and demographic change. Oxford, 2000, 311 p.
63. Garcia B., Anker R., Pinnelli A. Women in the labour market in changing economies:
demographic issues. Oxford, 2003, 341 p.
64. Gaymu J. The housing conditions of elderly people //Genus, 2003, vol. 59, n. 1, p. 201-226
65. Geografia economică şi socială mondială (sub red. C.Matei), Chişinău, 1999.
 93

66. Gheţău V. Anul 2050: va ajunge populaţia României la mai puţin de 16 mln de locuitori? O
viziune prospectivă asupra populaţiei României în secolul 21. academia Română, Centrul de
Cercetări Demografice şi UNFPA, 2004
67. Gheţău V. O radiologie a evoluţiei speranţei de viaţă în România, 1990-2003. Simpozionul
Internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”,
Chişinău, 2005
68. Gheţău V. România. Tabele anuale de mortalitate, 1980-1999. Populaţie şi societate, 2000,
nr. 2-3 (20-21)
69. Gheţău V., Evoluţia fertilităţii în România. De la transversal la longitudinal, în „Revista de
cercetări sociale”, nr. 1, Bucureşti, 1997, p. 3-85.
70. Gierveld J. L’intégration sociale des personnes âges. Materiales de XXV Congres
International de la population, Paris, juillet 2005
71. Global Population Forum 2004, Population Ageing: the neglected issue, Washington D.C.,
13-15 May, 2004.
72. Golini A. Current demographic setting and the future of aging. The expectancies of some
European countries //Genus, 2003, vol. 59, n. 1, p. 15-49
73. Golini A. Tendances démographiques et rapports entre générations. In : Caselli G., Vallin J.,
Wunsch G. (red) « Démographie: analyse et synthèse.», Paris 2004, p. 85-116.
74. Gonţa V. Aspecte şi probleme ale migraţiei externe în perioada de tranziţie a Republicii
Moldova. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul
integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 249-254
75. Goody J. Familia europeană, Iaşi, 2003
76. Got C. La mort évitable : tabac, alcool et accidents de la route.// Population et Société
(Bulletin mensuel d’information de l’Institut national d’études démographiques), nr. 393,
2003
77. Guidici C. Les déterminants socio-demographiques de la santé aux grands ages. Materiales
de XXV Congres International de la population, Paris, juillet 2005.
78. Harbison S., Robinson W. Policy implications of the next world demographic transition. //
Studies in Family Planning, 2002, vol. 33, n. 1, p. 37-48
79. Harrison P. The third revolution:environment, population and a sustaineble world. Health
and Ageing. A Discussion Paper, WHO, 2002.
80. Help Age International. The ageing and Development Report, London, Earth Scan
Publication Ltd., 1999.
 94

81. Hill K., Choi Y. Adult mortality in the developing world : new estimates. Materials of XXVth
International Population Conference, Paris, july 2005.
82. Ilicea Eugeniu. Medicina familiei. Editura Fundaţiei Academice “Vasile Voiculescu”. Buzău,
2001. – 512 p.
83. Jacobzone S., Cambois E., Chaplain E., Robine J. The health of older person in OECD
countries: is it improving fast enough to compensate for population ageing? Paris,1998, 65 p.
84. Jagger C. L’espérance de vie sans handicap. Materiales de XXV Congres International de la
population, Paris, juillet 2005.
85. Keyfitz N. Completing the worldwide demographic transition: the relevance of past
experience. Ambio, 21:1, 26-30
86. Keyfitz N. The world population debate: urgency of the problem. Population the Complex
Reality, University Press, Cambridge, 1993, pp, 21-46.
87. Klizing E., Macura M. Cohabitation and extramarital childbearing: early FFS evidence, in:
IUSSP (ed.), International Population Conferences, Beijing 1997, v. 2, p. 885-901
88. Kune J. On global ageing. Old-age income systems in the EU and other major parts of the
world. New-York, 2003, 156 pp.
89. Legare J. Conséquences économiques, social et culturelles du vieillissement de la population.
In : Caselli G., Vallin J., Wunsch G. (red) « Démographie: analyse et synthèse.», Paris 2004,
p. 117-136
90. Legare J. Population aging and its economic and social consequences, general, In: Smelser
N., Baltes P (ed.) International Enciclopedia of the Social and Behavioral Sciences, 2001,
vol. 17, p. 11737-11741, Oxford
91. Legare J., Ibrahima M., Sossa O., Smuga M. Le vieillissement démographique: un défi pour
les pays en développement. Montréal, Fédération international du vieillissement, 2002,100 p.
92. Leridon H., Toulemon L. Demographie. Approche statistique et dynamique des populations,
Paris, 1997
93. Leşco G, Fertilitatea feminină şi tendinţele realizării ei în anii '90 în Republica Moldova,
materialele Conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi demografice ale
familiei”, Chişinău, 1998, p. 92-97.
94. Lesthaeghe R. Europe’s demographic issues: fertility, household formation and replacement
migration. Brussels, 2000
95. Lesthaeghe R. The second demographic transition, in: Mason K., Jensen A. (ed.), Gender
and family change in industrial countries, p. 17-62, Oxford, 1995, 329 p.
 95

96. Lievre A., Brouard N., Heathcote C. The estimation of health expectancies from cross-
longitudinal surveys.// Mathematical Population Studies, 2003, vol. 10, n.4, p. 211/243
97. Lunenfeld B, The ageing male: demographics and challenges, World Journal of Urology,
2002, v.11, p. 13.
98. Martin L., Preston S. (ed.). Demography of aging. Washington, 1994, 411 p.
99. Martin L., Preston S. Demography of Aging.- Washington, 1994, p. 2-4
100. Matei C. Particularităţile actuale ale evoluţiei populaţiei în Republica Moldova. Simpozionul
internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”,
Chişinău, 2005, p. 10-16
101. Matei C. Problemele tranziţiei economice, Chişinău, 2000
102. Matei C., Matei A., Evoluţia structurii familiale în Republica Moldova, materialele
Conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi demografice ale familiei”,
Chişinău, 1998, p. 47-49.
103. Mathers C. Health expectancies: an overview and critical appraisal, in: Murray C. Salomon J.
Mathers C (ed.) Summary measures of population health, p. 177-204. – Geneve, WHO,
2002, 765 p.
104. Mauldin W., Family planning programs: efforts and results, Studies in Family Planning 22:
6, 1994, p. 350-367.
105. McDonald P. Low fertility and the state. Materials of XXVth International Population
Conference, Paris, july 2005.
106. Mereuţă I. Aspecte conceptuale ale reformei Sistemului Sănătăţii în Republica Moldova.
Materialele Congresului II al specialiştilor în domeniul Sănătăţii Publice şi Managementului
Sanitar. Chişinău, 1999, pag. 91.
107. Mereuţă I. Palanciuc Elena, Grejdeanu T. Aspecte metodologice de cercetare a tumorilor la
nivel de judeţ. Anale ştiinţifice ale USMF „N.Testemiţanu” Vol. I. Probleme medico-
biologice, farmaceutice şi de sănătate publică. Zilele Universităţii. Ediţia III. Chişinău, 2002,
p. 521-524
108. Mereuţă I. Sistemele sănătăţii în ţările Uniunii Europene. Chişinău, 1996. - 86 p.
109. Mesle F. Esperance de vie : un avantage feminin menace ? // Population et Societe (Bulletin
mensuel d’information de l’Institute national d’etudes demographiques), juin 2004
110. Metode utilizate în monitorizarea stării de sănătate / Aurelia Marcu. Grigorie Mihail
Marcu, Anca Gabriela Vitcu; ... – Bucureşti: Editura Institutului de Sănătate Publică.
Bucureşti, 2002. – 306 p.
 96

111. Michel J.P. Les maladies degeneratives. Materiales de XXV Congres International de la
population, Paris, juillet 2005.
112. Mihăilă V., Beldescu N. Îmbătrânirea demografică în România. Evoluţie şi perspective.
Sociologie românească, Bucureşti, 1994, nr. 6
113. Mo L., Legare J. Les futures personnes âgées font-elles une meilleure préparation financière
à la retraite que les générations précédentes? Revenu, patrimoine, évaluation subjective et
facteurs démographiques. Materiales de XXV Congres International de la population, Paris,
juillet 2005.
114. Moghadam V.M. Gender, development and policy: toward equity and empowerment.
Helsinki, 1991.
115. Mureşanu P. Manual de metode matematice în analiza stării de sănătate. Bucureşti: Editura
medicală, 1989. - 573 p.
116. Nations Unies, 2001. Modalités de résidence des personnes âgées// Bulletin démographique,
n. 42/43, p.1- 46.
117. Nations Unies, 2002. Rapport de la deuxième assemblée mondiale sur le vieillissement :
Madrid, avril 2002, 84 p.
118. Notestein N., Population: The Long View, in: Food for he world (ed. T.Shultz), 1975.
119. Nusselder W., Van Der Velden K., Van Sonsbeek J et al. The elimination of selected chronic
diseases in a population: the compression and expansion of morbidity// American Journal of
Public Health, 1996, vol. 86, n. 2, p. 187-194.
120. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Analiza comparativă în Republica Moldova.
UNFPA. Chişinău, 2003. – 48 p.
121. OCDE, 2000. Des reformes pour une société vieillissante. Paris, Organisation de coopération
et de développement économiques, 228 p.
122. Ostap I. Urbanizarea şi problemele pe care le implică. Simpozionul internaţional “Probleme
demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 292-298.
123. Paladi G., Particularităţile evoluţiei în timp a unor procese demografice pe teritoriul
Republicii Moldova, Conferinţa „Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în
Republica Moldova”, Chişinău, 2001, p. 5-16.
124. Paladi G., Sănătatea femeii şi adaptarea ei la noile cerinţe ale vieţii contemporane.
Materialele Conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi demografice ale
familiei”, Chişinău, 1998.
 97

125. Paladi Gh., Gâlca B., Leşco G. Femeile de vârsta a treia. Unele aspecte sociodemografice şi
medicale. Conferinţa „Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica
Moldova”, Chişinău, 2001, p.170-174.
126. Paladi Gh., Penina O. Unele aspecte demografice ale procesului de îmbătrânire demografică
în Republica Moldova. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în
contextul integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 16-23.
127. Paladi Gh., Rotaru M., M.Ştemberg şi col. Particularităţile anatomo-fiziologice ale organelor
genitale feminine în diferite perioade de vârstă. Metode de diagnostic şi tratament în
ginecologie. Tipografia Centrală. Chişinău, 1994. – 166 p. (pag. 23-25)
128. Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova. // Materialele
conferinţei ştiinţifice. // Centrul Naţional de Informare şi Consultaţii în Problemele Familiei.
Centrul de Cercetări Medicale şi Socio-Demografice ale Familiei al Academiei de Ştiinţe a
Moldovei. – Chişinău, 2001. – 259 p.
129. Pinnelli A. Genre et démographie, in: Caselli G., Vallin J., Wunsch G. (red) « Démographie:
analyse et synthèse.», Paris 2004, p. 419-452.
130. Pison G. France 2004: l’espérance de vie franchit le seuil de 80 ans. //Population et Société
(Bulletin mensuel d’information de l’Institut national d’études démographiques), mars 2005.
131. Popescu C. Present and prospects in the evolution of demographic aging process in Romania.
Romanian J. Geront. Geriatr, 1999; 21(1-2): 41-55.
132. Population – a complex reality, in „A report of the Population Summit of the world’s
scientific academies”, New-Delhi, India, 1993, pp 151-181.
133. Population 2005. News and views on further implementation of Cairo Program of Action,
april 2004, vol. 6, n.1.
134. Population Division of the Department of Economic and Social affairs at the United Nations
Secretariat, World Population Projections to 2150, United Nation, New York, 1998.
135. Population Reference Bureau, Population data sheet 1992, Washington, DC: PRB, 1992.
136. Popuşoi E., Berdaga V., Ştefăneţ S. Sănătatea famiilor din Republica Moldova: aspecte
demografice, medicale şi socio-economice. Materialele Conferinţei „Probleme actuale
medico-sociale, psihologice şi demografice ale familiei", Chişinău, 1998, p. 71-72.
137. Preda M. Consecinţe ale îmbătrânirii populaţiei rurale asupra sistemului românesc de pensii
din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană. Simpozionul internaţional
“Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”, Chişinău, 2005.
 98

138. Preda, Marian. Politica socială românească între sărăcie şi globalizare. – Iaşi: Polirom, 2002.
- 208 p.
139. Presser H. Sen G. Women’s empowerment and demographic processes. Moving beyond
Cairo. Oxford, 2000, 426 p.
140. Prinz Ch., Patterns of marriage and cohabitation in Europe, with Emphsis on Sweden,
PopNet, Spring, nr. 24, 1994.
141. Prioux F. Avoir moins d’enfants, une évolution inéluctable? In : AIDELF (ed.) : Vivre plus
longtemps, avoir moins d’enfants, quelles implications, p. 29-48. – Paris, 2002, 737 p.
142. Problemele metodologice ale prognozei demografice / coord. Constantin Matei. – Ch.: Evrica
(Tipogr. AŞM a Rep. Moldova). – Seria Teorie economică, Matematică, Informatică. –152 p.
143. Rădulescu Sorin. Sociologia vârstelor (societatea şi ciclul uman de viaţă). – Editura Hyperion
XXI. Bucureşti, 1994. – 184 p.
144. Raportul naţional al dezvoltării umane. Republica Moldova 2003. Guvernare responsabilă
pentru dezvoltarea umană / Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. – Chişinău, 2003.
– 114 p.
145. Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite, 2002.
146. Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite,1996.
147. Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite,1998.
148. Raportul UNFPA pentru anul 1998.
149. Resolution 47/5 de l’Assemblee Generale de Nations Unies. International Years for older
Persons, 1999.
150. Ribbe M. et al., Age and ageing, 1997, vol. 26., sup. 2, p. 5-6.
151. Robine J.M. Longévité sans handicap. Materiales de XXV Congres International de la
population, Paris, juillet 2005.
152. Robine J.-M., Jagger C. Allongement de la vie et état de santé de la population. In : Caselli
G., Vallin J., Wunsch G. (red) « Démographie: analyse et synthèse.», Paris 2004, p. 51-79.
153. Robine J.-M., Jagger C., Romieu I. Disability-free life expectancies in the European
countries : calculation and comparison// Genus, 2001, v. LVII, n.2, p. 89-101.
154. Robine J.-M., Ravaud J.-F., Cambois E. General concepts of disablement, in: Hamerman D
(ed.) Osteoarthritis: a public health implication for the ageing population, p. 63-83, Londres,
1997, 251 p.
155. Robine J.-M., Romieu I. Healthy active ageing: Health expectancies at age 65 in the different
parts of the world. – Montpellier, 1998, 57 p.
 99

156. Robine J.-M., Romieu I., Cambois E. Health expectancy indicators // Bulletin of the World
Heath Organization, 1999, vol. 77, n.2, p. 181-185.
157. Rotariu T. Demografia şi sociologia populaţiei: fenomene demografice, Iaşi, 2003, 360 p.
158. Rotaru M., Codreanu, Baltag Valentina. Ghid pentru însuşirea deprinderilor practice în
ginecologie. Ediţia II. Medicina. Chişinău, 2003. – 160 p.
159. Rotaru M., E.Gladun, V. Friptu şi col. Hemoragii uterine în menopauză. Ginecologie
neoperatorie. Tipografia Centrală. Chişinău, 1996. – 496 p. (pag. 303-309)
160. Sadik N. Population and development: preparing for the 21st century. In: Population, the
complex reality: a report of the Population Summit of the world’s scientific academies,
Cambridge, UK, 1993.
161. Şalari O., Andrieş L., Comendant R. et al. Avortul ca problemă medico-socială şi influenţa
lui asupra sănătăţii femeii. Materialele conferinţei „Probleme actuale medico-sociale,
psihologice şi demografice ale familiei”, Chişinau, 1998, p. 142-145.
162. Şandeanu E. Consideraţii privind structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe a
municipiului Chişinău. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în
contextul integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 111-114.
163. Sardon J.-P. Evolution démographique récente des pays développes. // Population, n. 2,
2004, p. 305-361.
164. Sauvy A. La vieillesse des nations, Paris, 2000.
165. Savin Victor. Consolidarea asistenţei medicale primare în condiţii urbane. Teza de d.ş.m.,
Chişinău, - 2003. – 134 p.
166. Schulte B. L’accueil des personnes âgées en Europe. Materiales de XXV Congres
International de la population, Paris, juillet 2005.
167. Şerbănescu A., Onose G., Bârsan C. et al. The National Program of Geritric Prevention and
Elderly Care, 1998/1999; Bucharest, România.
168. Shkolnikov V., Mesle F., Vallin J. Health crisis in Russia, Populaţion, English Selection,
1996, vol. 8.
169. Sochircă V. Consideraţii privind procesul de îmbătrânire a populaţiei Republicii Moldova.
Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării
europene”, Chişinău, 2005, p. 151-156
170. Sora V., Hristache I., Mihăescu C. Demografie şi statistică socială, Bucureşti, 1996, 500 p.
171. Speder Z. Evolution des structures familiales en Europe. Materiales de XXV Congres
International de la population, Paris, juillet 2005.
 100

172. Spinei L. Sănătatea familiei. Conferinţa „Particularităţile şi tendinţele proceselor

demografice în Republica Moldova”, Chişinău, 2001, p. 167-170.
173. Spre o societate pentru toate vârstele. Buletin informativ. Centrul Naţional de Studii şi
Informare pentru Problemele Femeii. Nr. 3, 1999, p. 2-5.
174. Srinivasan K., Critical factors affecting population growth in developing countries, în
„Population the Complex Reality”, University Press, Cambridge, 1993, pp. 181-200.
175. Studiul sănătăţii reproducerii în Moldova, 1997. Raport final / Florina Şerbănescu, Leo
Morris, Mihai Strătilă, … - Chişinău: Ediţie publicată cu sprijinul Biroului UNICEF
Moldova. Chişinău, 1998. – 278 p.
176. Şuşu A. Impactul transformărilor demografice structurale a populaţiei asupra dezvoltării
rurale. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul
integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 54-58.
177. Tandon P.N. Demographic transition in a gender perspective. In: Population, the complex
reality: a report of the Population Summit of the world’s scientific academies, Cambridge,
UK, 1993.
178. Ţarcă M. Demografie, Iaşi, 1997.
179. Timuş A., Evoluţia proceselor demografice şi problemele sociale ale familiei în condiţiile
actuale. Materialele conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi
demografice ale familiei”, Chişinău, 1998, p. 14-20.
180. Tinereţe, fericire, sănătate şi după 54 / I.Bologan, N.Corolcova, V. Baltag, … - Chişinău,
2003. – 16 p.
181. Tintiuc D., Eţco C., Grossu Iu., ş.a. Sănătate Publică şi Management. Chişinău: C.E.P.
Medicina, 2002. – 720 p.
182. Tintiuc D., Gagauz Olga, Familia ca subiect al proceselor demografice. Conferinţa
„Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova”, Chişinău,
2001, p. 19-30.
183. Tintiuc D., Moraru Corina. Factorii de risc ce influenţează sănătatea femeii. Anale ştiinţifice
ale U.S.M.F. “N.Testemiţanu”, „Probleme de Sănătate Publică”. Chişinău, 2000. Volumul 2,
Ediţia I, p. 240 – 244.
184. Tomassini C., Kalogirou S., Grundy E. Contacts between elderly parents and their children in
four European countries : current patterns and future prospects. Materials of XXVth
International Population Conference, Paris, july 2005.
185. Trebici V., Populaţia Terrei (Demografie mondială), Bucureşti, 1991.
 101

186. Trebici V., Demografie contemporană. Academia Româna, Centrul de Informare şi

Documentare Economică, Bucureşti, 1995.
187. Tulchinsky Theodore H. Noua sănătate publică: introd. în sec. XXI / H.Theodore Tulchinskz;
tred din engl de Alexandru Jalbă, Pavel Jalbă. – Ch. Ulzsse, 2003. – 744 p.
188. Ţurcanu A. Analiza procesului de îmbătrânire demografică şi demo-economică a populaţiei
Moldovei. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei în contextul
integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 99-104.
189. UNICE et UNPF, 2000. Generations and gender program. Exploiting future research and
data collection options. – New York and Geneva, 166 p.
190. United Nations Development Program, Human development report, New York, Oxford
University Press, 1990, pp. 128-129.
191. United Nations, 1997. Demographic Yearbook. New York, 1087p.
192. United Nations, 2003. World population prospects: the 2002 revision. – New York, vol. I:
LXXXIII, 781 p.
193. United Nations, World population prospects (Estimated and projections as assessed in 1990),
New York: Population Division, United Nations, 1991.
194. United Nations. Demographic causes and economic consequences of population ageing. New
York, 1992.
195. United Nations. The world’s women, 1970-90: Trends and statistics. New York, 1990, p. 1-9.
196. Ursachi C. Unele aspecte medico-sociale ale sănătăţii populaţiei în vârstă, Materialele
Conferinţei „Probleme actuale medico-sociale, psihologice şi demografice ale familiei",
Chişinău, 1998, p. 74-77.
197. Vallin J. Mortalité, sexe et genre, in : Caselli G., Wunsch G., Vallin J. (ed.) Démographie :
analyse et synthese. Les déterminants de la mortalité, p. 319-350, Paris, 2002.
198. Vallin J. Mortalité, sexe et genre. Liège, IUESP, 1999, 42 p.
199. Vallin J., Caselli G. les projection de population mondiale des Nation unies, in :
Démographie, analyse et synthèse, t. 5, Paris, 2004, p. 339-403.
200. Vârstnicii Republicii Moldova. Nota informativă a Departamentului Statistică şi Sociologie
al RM, 2004.
201. Verbrugge L., Jette A. The disablement process. // Social Science and Medicine, 1994, vol.
38, n.1, p. 1-14.
202. Vita A., Terry R. Hubert H. Fries J. Ageing, health risks and cumulative disability // New
England J. of Medicine, 1998, v. 338, n.15, p. 1035-1041.
 102

203. Wise Ph., Krajnak K., Kashon M. Menopause: the ageing of multiple pacemakers. Science,
1996, 273: 67.
204. Wolfson M. Health-adjusted life expectancy. // Rapports sur la santé, 1996, vol. 8, n. 1, p.
41-46.
205. World Health Organization. Health and aging. A discussion paper, 2002.
206. World Health Organization. Keep fit for life: meeting the nutritional needs of older persons,
2002.
207. World Health Organization. Life in the 21st century: a vision for all (World Health Report),
Geneva, 2003.
208. World Population Prospects: the 2004 revision, v. I, Comprehensive Tables.
209. www.infomedicina.ro/rompress infosan.ro/cercetar.htm
210. Zweifel P., Felder S. Meiers M. Ageing of population and health care expenditures: a red
herring? // Health Economics, 1999, vol. 8, n. 6, p. 485-498.
211. Бреев Б., К вопросу о старении населения и депопуляции, în „Социологические
исследования", №2, 1998, p.61-66.
212. Вассерман Л. М. К методике учета обследования социально-бытовых условий
женщин. «Казанский Медицинский журнал», 1937, № 3-4.
213. ВОЗ, 2004. Международный план действий по проблемам старения: доклад об
осуществлении. 115-я сессия, декабрь 2004.
214. Гринина О.В. Анкетный метод исследования условий жизни и здоровья. «Сов.
Здравоохранение», 1965, №10, с. 34-39.
215. Здоровье пожилых: Доклад комитета экспертов ВОЗ. Женева, 1992, стр. 7, 13, 16.
216. Мировые демографические тенденции, ООН, Комиссия по народонаселению и
развитию, 34 сессия, апрель 2004.
217. Паллади Г., Штемберг М., Самойлова О. Эпидемиологические аспекты
гинекологических заболеваний в Молдавской ССР. Кишинев, 1988.
218. Пушкова Э. Клиническая геронтология, Москва, 1997.
219. Салтман Р.Б., Фшейрас Дж. Реформы системы здравоохранения в Европе. Анализ
современных стратегий: Пер. с англ. – М. ГЭОТАР Медицина, 2000. – 432 с.
220. Шабалин В. Актуальные проблемы медико-социальной помощи населению старших
возрастных групп в России. // Здравоохранение Российской Федерации, №3, 2000, стр.
25-28.
221. Шабалин В. Социальные основы обеспечения эффективности управления охраной
здоровья пожилого населения России. // Здравоохранение Российской Федерации, №5,
2004, стр. 3-6.