EVALUAREA APARATULUI

RESPIRATOR SI LEZIUNILOR
TORACICE
STUDENT:BARATOIU ANA MARIA
KPD I GR 1
DISCIPLINA:EVALUAREA PERSOANELRO CU DIZABILITATI
  Aparatul respirator este compus din totalitatea organelor care
asigura mecanismul respiratiei: al ventilatiei pulmonare si al
hemostezei (schimburile de gaze de la nivelul alveolelor
pulmonare).
 Exista 2 faze ale respiratiei:
 prima faza a respiratiei se desfasoara la nivelul plamanilor -
respiratia externa sau pulmonara
 faza a doua are loc la nivelul celulelor si se numeste respiratie
APARATUL interna sau celulara.

RESPIRATOR  La nivelul celulelor se desfasoara procesele de oxidare

lenta a substantelor organice simple, rezultate in urma digestiei,
rezultand energia necesara functionarii organismului si produsi de
dezasimilatie ce sunt eliminati pe diferite cai.
 Aparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si
plamani. Caile respiratorii sunt prezentate printr-un sistem de
conducte prin care aerul patrunde in plamani. Acest sistem se
compune din cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee si bronhii.
  Sunt reprezentate de căile aeriene şi de parenchimul
pulmonar format din acinii pulmonari. Căile respiratorii
asigură transportul gazelor şi îmbunatăţirea calităţii
aerului inspirat, iar la nivelul acinilor pulmonari are loc
schimbul de gaze.
 Căile respiratorii superioare cuprind segmentul nazal,
segmentul cavităţii orale şi faringele până la orificiul
COMPONENTELE glotic, iar căile respiratorii inferioare sunt reprezentate
de: laringe, trahee, bronhii şi ramificaţiile lor. Acinul
MORFOLOGICE pulmonar reprezintă unitatea morfo-funcţională a
plămânului care, din punct de vedere anatomic, este
ALE APARATULUI regiunea deservită de o singură bronhiolă terminală, din
RESPIRATOR care derivă 2-3 generaţii de bronhiole respiratorii.
 Bronhiola terminală, împreună cu bronhiolele
respiratorii şi ramificaţiile lor - ductele alveolare, sacii
alveolari şi alveolele pulmonare - formează acinii
pulmonari. Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc
parenchimul pulmonar, la nivelul căruia au loc
schimburile de gaze.
  Durerea toracica: acuta sau cronica
 Dispneea – dificultate la respiratie; “sete de aer”. Poate
fi acuta sau cronica.

 Tusea – expulzia violenta a aerului și corpilor străini din

căile aeriene printr-un expir forțat.
 Expectorația – eliminarea prin tuse a produselor
SIMPTOME patologice (spută) din caile aeriene.
 in astm, sputa este mucoasa, in cantitate mica
FUNCTIONALE  in edem pulmonar acut, sputa este rozie, spumoasa,
abundenta
 in bronșita acuta/ cronica, TBC, sputa este muco-
purulentă.

 Hemoptizia – eliminarea, prin tuse, a sângelui din etajul

subglotic al aparatului respirator.
 Examenul fizic – se realizeaza prin inspectie:
 Culorea tegumentelor si mucoaselor: cianoza a extremitatilor, calda; congestia
conjunctivelor;
 Degete hipocratice;
 Frecventa respiratorie (bradipnee; tahipnee);
 Respiratie cu expir prelungit, suierator: wheezing; zgomot de porumbar;
 Atitudine anormala respiratorie a toracelui;
 Conformatie modificata a toracelui (globulos, deformat cifo-scoliotic, retractii
localizate etc);
 Prezenta tirajului intercostal, subclavicular;
EXAMENUL  Edeme periferice (cord pulmonar cronic).

FIZIC SI CLINIC  Percutie:

 Hipersonoritate;
 Matitate/submatitate (lichid/ condensari pulmonare).
 Ascultatie:
 Raluri bronsice (in expir) sau alveolare (inspir)
 Absenta murmurului vezicular (lichid).
Examen clinic:
 Aprecierea frecvenței respiratorii
 Perimetria toracică
 Evaluarea gradului de dispnee la efort
  Traumatismele toracice reprezintă o cauză importantă
de morbiditate şi mortalitate după cele cranio-
cerebrale şi vertebromedulare. Principala lor cauză o
reprezintă accidentele rutiere, care au o pondere de 60-
80%, urmate de căderile accidentale cu 10-17%,
violenţele şi exploziile.
 Aproximativ 33% din traumatismele toracice necesită
TRAUMATISMELE spitalizare. Se estimează că mortalitatea globală prin
traumatisme este în jur de 10%, cele toracice fiind
TORACICE răspunzătoare direct pentru 25% din decese şi
contribuie la alte 25% indirect. Decesele imediate sunt
determinate, în principal, de rupturile de cord şi vase
mari, iar cele precoce de tamponada cardiacă,
obstrucţia căilor respiratorii şi rupturile traheo-
bronşice.
  Traumatismele toracice se clasifică din punct de vedere anatomic în:
 Traumatisme toracice fără leziuni anatomice (compresia sau contuzia toracică simplă)
 Traumatisme toracice cu leziuni anatomice:
 Parietale - fără leziuni scheletice sau cu leziuni scheletice
 Traumatisme ale diafragmului
 Traumatisme cu leziuni endotoracice
 Traumatisme cu leziuni asociate - politraumatismele.

 După mecanismul de producere traumatismele toracice se împart în două mari

categorii:
 Penetrante
 Nepenetrante
 Din punct de vedere al gravităţii, leziunile pot fi:
 Leziuni cu risc vital imediat - evaluate în cursul survey-ului iniţial:
CLASIFICARE 

Leziunile căilor aeriene superioare şi asfixia posttraumatică
Pneumotoraxul cu supapă
 Hemotoraxul masiv
 Pneumotoraxul deschis
 Voletul costal
 Tamponada cardiacă

 Leziuni cu risc potenţial vital - evaluate în cursul survey-ului secundar:

 Contuzia pulmonară
 Contuzia miocardică
 Ruptura de aortă
 Ruptura de diafragm
 Ruptura de esofag
 Leziuni de venă cavă superioară şi alte vene intratoracice
 Alte leziuni posttraumatice (vertebromedulare, fracturile sternale)
 Diferitele metode imagistice trebuie să completeze
examenul clinic, astfel încât bilanţul lezional să fie cât mai
complet:
 Examenul radiologic
 Ecografia
 Tomografia computerizată (CT)
METODE DE  Angiografia
EVALUARE  Rezonanţa magnetică (IRM)
IMAGISTICA A
TORACELUI
LEZIONAT
  1. EXAMENUL RADIOLOGIC
 Este metoda de primă intenţie pentru evaluarea leziunilor toracelui în monitorizarea
evoluţiei acestora şi a eficienţei tratamentului sau a unor manevre terapeutice, datorita
avantajelor sale:
 este accesibilă, putându-se realiza la patul bolnavului cu utilizarea de aparate portabile
 este un examen rapid, uşor de realizat si are un cost redus
 furnizează informaţii suficiente pentru diagnosticul multor leziuni posttraumatice cu risc letal
imediat şi oferă semne indirecte pentru altele
 permite controlul unor manevre terapeutice, cum ar fi poziţionarea: sondelor de intubaţie
orotraheală (IOT), a cateterelor venoase centrale (CVC), tuburilor de drenaj pleural, a sondelor
nasogastrice (NG).

 Radiografia de torace trebuie considerată mai degrabă o metodă de screening, decât de

diagnostic, astfel că evidenţierea unor leziuni trebuie confirmate prin alte metode.
1.EX.RADIOLOGIC  2. ECOGRAFIA
2.ECOGRAFIA  Ecografia (protocol FAST) este utilizată în evaluarea traumatismelor toraco-abdominale
deoarece permite examinarea rapidă, pentru diagnosticul hemotoraxului,
hemoperitoneului şi a hemopericardului.
 Ecocardiografia transtoracică s-a dovedit utilă în evaluarea rapidă a hemopericardului,
tamponadei cardiace, ale leziunilor valvulare, ale tulburărilor de kinetică parietală
cardiacă, iar ecocardiografia transesofagiană poate fi luată în considerare ca alternativă de
diagnostic la examenul CT (atunci când nu este posibil) al rupturii de aortă.
 În unităţile medicale unde nu există posibilitatea efectuării examenului CT, ecografia poate
fi o variantă acceptabilă de monitorizare a pacientului. Ecografia prezintă o serie de
avantaje: accesibilă, ieftină, rapidă, nu necesită pregătire specială a pacientului, este
neiradiantă, nu necesită substanţă de contrast, poate fi efectuată concomitent cu manevrele
de resuscitare, intraoperator sau la patul pacientului, în secţiile de terapie intensivă, nu
necesită amenajări speciale pentru utilizarea echipamentului.
 3. EXAMENUL CT
 Introducerea pe scară tot mai largă, în ultimii ani a echipamentelor CT multi-slice, a permis
obţinerea de date tot mai complete după scanarea rapidă a întregului corp, urmată de
postprocesarea imaginilor cu posibilitatea de reconstrucţii MPR, MIP, VR, 3D. Această
tehnologie nouă a redefinit rolul şi locul examenului radiologic standard şi al ecografiei în
evaluarea traumatismelor majore. Examenul CT trebuie să îndeplinească doua obiective
principale:
 evaluarea leziunilor acute pentru stabilirea rapidă a unui bilanţ lezional cât mai complet
 monitorizarea leziunilor diagnosticate sau diagnosticul complicaţiilor intratoracice survenite.

 In cazul traumatismelor toracice, utilizarea CT a permis selectarea şi excluderea multor

pacienţi cu aspect radiografic anormal al mediastinului, de la examenul angiografic. CT
3.EX.CT este metoda imagistică optimă de diagnostic al TEP, ale hemotoraxului şi pneumotoraxului
cloazonate, precum şi ale complicaţiilor parenchimatoase pulmonare.

4.ANGIOGRAFIA 4. ANGIOGRAFIA
 Angiografia trebuie efectuată mai ales în cazul în care aspectul CT este echivoc sau există
5.EX.RMN un hematom mediastinal fără evidenţa unor modificări parietale aortice, putând evidenţia
leziuni subtile. Angiografia este o metodă atât diagnostică, ce poate stabili existenţa sau nu
a unei leziuni, tipul, sediul şi extensia acesteia, existenţa sau nu a sângerării active, cât şi
terapeutică, oferind posibilitatea prin câteva metode minim invazive a unei hemostaze
rapide, eficiente (embolizare, stent sau stent-graft vascular).
5. EXAMENUL IRM
 Este util în diferenţierea contuziei miocardice de infarctul miocardic, in evaluarea
leziunilor vertebromedulare, putând stabili sediul, extensia şi structurile anatomice
afectate, integritatea structurilor disco-ligamentare, prezenţa sau nu a afectării cordonului
medular, dezvoltarea unui eventual hematom compresiv în canalul rahidian şi selectarea
pacienţilor care pot beneficia de tratament chirurgical.
 Investigarea imagistica a aparatului respirator:
 Radiografia toracica
 Radioscopiile toracice
 Explorari radiologice cu substante de contrast:
 Bronhografii (contrast radioopac iodat: lipiodol)
 Fistulografii;
 Explorarea CT toracica
 RMN
INVESTIGATII  Explorare scintigrafica
 Radiografia toracica
SPECIFICE Este o explorare medicala diagnostica care ofera informatii despre structura
APARATULUI peretelui osos toracic, mediastinului, cordului si pulmonilor, prin explorarea acestora cu radiatii
X. Explorarea este contraindicata femeilor insarcinate si necesita consimtamantul informat al
pacientilor. Explorarea necesita indepartarea hainelor si obiectelor metalice (bijuterii, ace de
RESPIRATOR siguranta, nasturi radiiopaci), care pot determina artefacte radiologice. Se efectueaza in
ortostatism, in inspir profund, blocat. Pentru studiul transparentei pulmonare distanta fata de
sursa de radiatii este de 1,5 m, in timp ce pentru aprecierea siluetei cardiace si a indicelui
cardio-toracic (ICT) este de 2 m.

 Bronhografia
Este o explorare medicala diagnostica invaziva care permite diagnosticarea
anomaliilor bronsice, efectuata prin administrarea contrastului radioopac iodat prin
fibrobronhoscopie. Explorarea necesita consimtamantul informat al pacientului.
  Testul lumânării
La o distanta oarecare de gura pacientul tine o lumanare aprinsa in care suflaastfel
incat sa tina aplecata flacara fara sa o stinga. Cu cat distanta intre gura si lumanare este mai mica,
cu atat sindromul obstructiv este mai sever. Se mai poate cronometra timpul cat flacara ramane
aplecata.

 Testul formarii bulelor de apa

Pacientul sufla printr-un tub introdus intr-o sticla cu apa; se sufla lent si continuu
astfel incat sa se formeze bule intr-o suita continua. Cronometrarea duratei expirului, adica a
perioadei de producere a bulelor este un bun test al volumelor mobilizabile si al rezistentelor la
flux; inaltimea apei in sticla reprezinta rezistenta interpusa. Acest test apreciaza evolutia bolii si a
programului de recuperare.

 Testul apneei:
TESTE DE Se cere bolnavului ca, dupa un inspir maxim sa execute o apnee cat mai lunga

EVALUARE posibil. In general, cu cat disfunctia respiratorie este mai severa, cu atat apneea este mai scurta,
iar apneea dupa sfarsitul expirului este aproape imposibila. Este un test de apreciere a evolutiei
bolii sau de eficienta a tratamentului aplicat.
FUNCTIOANAL A  Testul televizorului

AP.RESPIRATOR Observam pacientul in timp ce se uita la televizor (atentia pacientului este deviata
de la propria respiratie) - se poate constata respiraţia de repaus, influenţată numai de condiţiile
patologice a bolnavului şi nu de factorii psihici.

 Testul conversaţiei şi al cititului

În timpul conversaţiei cu bolnavul se observă atent modul în care acesta respiră, dacă se
instalează dispneea şi care este intensitatea acesteia şi dacă apar fenomene de cianoză. De
asemenea observă respiraţia pacientului punându-l să citească cu glas tare un text, solicitându-i
diverse ritmuri de citit. Efectuat de mai multe ori, acest test permite o apreciere asupra capacităţii
respiratorii, a volumului pulmonar, al gradului de obstrucţie al căilor aeriene.
 Testele de bronhomotricitate
 În clinică, înregistrarea spirogramei se poate face şi după administrarea
unor substanţe care influenţează bronhomotricitatea, determinând
bronhoconstricţie sau bronhodilataţie. Substanţele respective sunt sub
formă de aerosoli, iar parametrul care se urmăreşte, în primul rând, este
VEMS.
 • Testele bronhoconstrictoare. Provoacă spasmul musculaturii netede
din căile bronşice, producînd obstrucţia acestora, acţiune asemănătoare
cu a sistemului nervos parasimpatic. o se efectuează cu substanţe care
mimează efectul sistemului nervos vegetativ parasimpatic – acetilcolină,
TESTELE DE methacolină sau cu histamină sau diverşi alergeni; o se administrează la
indivizii asimptomatici la care suspectăm anamnestic un astm bronşic; o
BRONHOMOTRICITATE testul este semnificativ dacă VEMS scade cu mai mult de 15 - 20%, faţă
de valoarea obţinută la primele înregistrări.
 • Testele bronhodilatatoare. Provoacă relaxarea musculaturii netede
din căile bronşice, acţiune asemănătoare cu a mediatorilor sistemului
nervos simpatic. o se administrează medicamente beta-adrenergice cu
acţiune rapidă sau parasimpaticolitice inhalatorii; o se efectează la
pacienţii cu sindrom obstructiv deja constituit, fie în scop diagnostic
(evidenţierea originii spastice a obstrucţiei), fie în scop terapeutic
(eficacitatea medicaţiei); o testul este semnificativ dacă VEMS creşte cu
mai mult de 10 -15% faţă de valoarea obţinută la primele înregistrări.
  Bibliografie:
1.Botnaru V., EVALUAREA FUNcTIONALA
RESPIRATORIE,CHISINAU 2007

 https://ro.scribd.com/doc/268255565/Evaluarea-
Aparatului-Respirator
 http://www.umfcv.ro/files/r/e/RESPIRATIA.pdf
 https://www.researchgate.net/publication/262182111_
BIBLIOGRAFIE Evaluarea_functionala_respiratorie
 http://www.umfcv.ro/files/r/e/RESPIRATIA.pdf
 https://geekymedics.com/respiratory-examination-2/