MANAGEMENTUL

DESEURILOR
I. Notiuni
introductive

I.1. Termeni, definitii, concepte

I.2. Principii si obiective
I.3. Legislatie nationala si europeana
 Obiectivele politicii de mediu a Uniunii Europene:

– conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului;

– protectia sanatatii umane;
– utilizarea rationala a resurselor naturale;
– promovarea de masuri la nivel international in vederea rezolvarii problemelor de
mediu la nivel regional.
– Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de măsuri minime
de protecţie a mediului, ce aveau în vedere limitarea poluării, urmând ca în anii
’90 să treacă printr-un proces de orizontalizare şi să se axeze pe identificarea
cauzelor acestora, precum şi pe nevoia evidentă de a lua atitudine în vederea
instituirii responsabilităţii financiare pentru daunele cauzate mediului.
 Principiile politicii de mediu a Uniunii Europene:

– Protecţia mediului trebuie să constituie un element central al politicii economice şi sociale a statului.
– Principiul “poluatorul plateste”; are în vedere suportarea, de către poluator, a cheltuielilor legate de
măsurile de combatere a poluării stabilite de autorităţile publice. Altfel spus, costul acestor măsuri va fi
reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează poluarea;
– Principiul actiunii preventive: se bazează pe regula generală că „e mai bine să previi decât să combaţi”;
– Principiul precautiei în luarea deciziei: prevede luarea de măsuri de precauţie atunci când o activitate
ameninţă să afecteze mediul sau sănătatea umană, chiar dacă o relaţie cauză-efect nu este deplin
dovedită ştiinţific;
– Principiul protecţiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE să urmărească atingerea
unui nivel înalt de protecţie;
– Principiul integrarii cerintelor de mediu în celelalte politici sectoriale: prevede ca cerinţele de
protecţie a mediului să fie prezente în definirea şi implementarea altor politici comunitare;
 Principiile politicii de mediu a Uniunii Europene:

– Principiul proximităţii: are drept scop încurajarea comunităţilor locale în asumarea responsabilităţii
pentru deşeurile şi poluarea produsă .
– Principiul subsidiarităţii care specifică că măsurile de protecţia mediului trebuie luate la „nivel
adecvat” ţinând seama de nivelul de poluare, acţiunile necesare şi zona geografică ce trebuie
protejată.
– Principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
– Informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justitie în probleme de
mediu.
– Principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exploata resursele sale naturale, în aşa
fel încât să nu aducă prejudicii altor state. Acest principiu se desprinde din Declaraţia de la
Stockholm din 1972. Exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional reprezintă
şi o obligaţie a statului român, ea fiind stipulată în art. 134 lit. d din Constituţie.
– Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural.
 I.1. Termeni, definitii, concepte

– Deseu - orice substanta sau obiect pe care detinatorul il arunca ori are intentia
sau obligatia sa il arunce.
– Gestionarea deseurilor - colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea
deseurilor, inclusiv supervizarea acestor operatiuni si intretinerea ulterioara a
amplasamentelor de eliminare, inclusiv actiunile intreprinse de un comerciant
sau un broker.
– Gestionare vs. management (administrare, conducere). De ex. “Strategia
Naţională de Gestionare a Deşeurilor” - 2013.
 Conceptele managementului deseurilor.
1. Ierarhia deseurilor

– Ierarhia deşeurilor se referă la cei "3R“:

– Reducere (prevenire şi minimizare); red
– Refolosire;ref
– Reciclare (inclusiv recuperarea energiei). rec
– Cei 3R clasifică strategiile de gestionare a deşeurilor în funcţie de oportunitatea
lor în ceea ce priveşte minimizarea deşeurilor.
– Ierarhia deşeurilor = piatra de temelie a aproape tuturor strategiilor de
minimizare a deşeurilor.
– Scopul ierarhiei deşeurilor este de a obţine un maxim de beneficii practice din
produse şi de a genera o cantitate minimă de deşeuri
Ierarhia deseurilor
 Interpretare:

– Cea mai eficientă soluţie de mediu = reducerea generarii de deşeuri (prin

prevenire şi minimizare). (R = Reducere)
– Uneori produsele şi materialele pot fi refolosite (cu acelaşi scop sau cu unul
diferit). (R = Refolosire)
– Din deşeuri se pot recupera (R = Reciclare):
– resurse (reciclarea, compostarea);
– valoare - prin generarea de energie din deşeuri (digestie anaerobă, incinerare).
– Ultima opţiune este eliminarea deşeurilor.
2. Responsabilitate extinsă a producătorului (REP)

– Este o strategie menită:

– să promoveze introducerea tuturor costurilor asociate cu produsele pe parcursul
ciclului lor de viaţă (inclusiv costurile de eliminare atunci când sunt scoase din uz) în
preţul de piaţă al produsului;
– să impună o responsabilitate asupra întregului ciclu de viaţă al produsului şi
ambalajului pus pe piaţă - firmele care produc, importă şi/sau vând produse trebuie
să fie responsabile pentru produse atât în timpul procesului de producţie, cât şi după
ce sunt scoase din uz.
 3. Principiul poluatorul plăteşte

– Principiul conform căruia partea care poluează plăteşte pentru prejudiciul

cauzat mediului şi, prin urmare, producătorul de deşeuri şi posesorul de deşeuri
trebuie să-şi gestioneze deşeurile astfel încât să garanteze un nivel ridicat de
protecţie a mediului şi a sănătăţii omului, inclusiv prin tratarea corespunzătoare
şi prin eliminarea deşeurilor.
 I.2. Principii si obiective

– Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor trebuie să se subscrie

obiectivelor politicii europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi să
urmărească reducerea consumului de resurse şi aplicarea practică a ierarhiei
deşeurilor.
– Principiul acţiunii preventive este unul din principiile care stau la baza Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi
completările ulterioare, iar Directiva 2008/98/CE privind deşeurile, transpusă în
legislaţia naţională prin Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, prezintă ierarhia
deşeurilor care “se aplică în calitate de ordine a priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al
politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, astfel:
prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operaţiuni de valorificare,
de exemplu valorificarea energetică şi eliminarea”.
Abordarea UE în domeniul gestionării deşeurilor - principii
majore:

– Prevenirea generării deşeurilor – factor considerat a fi extrem de important în cadrul oricărei

strategii de gestionare a deşeurilor, direct legat atât de îmbunătăţirea metodelor de producţie
cât şi de determinarea consumatorilor să îşi modifice cererea privind produsele (orientarea
către produse verzi) şi să abordeze un stil de viaţă care să genereze cantităţi reduse de
deşeuri.
– Reciclare şi reutilizare – în cazul în care sunt generate deşeuri, încurajarea unui nivel ridicat de
recuperare a materialelor componente, preferabil prin reciclare materială. În acest sens sunt
identificate câteva fluxuri de deşeuri pentru care reciclarea materială este prioritară: deşeurile
de ambalaje, vehicule scoase din uz, deșeuri de baterii, deşeuri din echipamente electrice şi
electronice.
– Îmbunătăţirea eliminării finale a deşeurilor şi a monitorizării – în cazul în care deşeurile nu
pot fi recuperate, acestea trebuie eliminate în condiţii sigure pentru mediu şi sănătatea
umană, cu un program strict de monitorizare.
Principii în gestionarea deşeurilor

– principiul protecţiei resurselor primare – se referă la necesitatea de a minimiza

şi eficientiza utilizarea resurselor primare, punând accentul pe utilizarea
materiilor prime secundare;
– principiul prevenirii – ierarhia deşeurilor se aplică în calitate de ordine a
priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire şi
gestionare a deşeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare,
reciclarea, alte operaţiuni de valorificare, şi în ultimul rând eliminarea în condiţii
de siguranţă pentru mediu;
Principii în gestionarea deşeurilor

– principiul substituţiei – necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii

prime nepericuloase, conducând astfel la minimizarea cantităţilor de deşeuri
periculoase;
– principiul subsidiarităţii – stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în
domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de
sursa de generare;
– principiul proximităţii – stabileşte că deşeurile trebuie tratate şi eliminate cât mai
aproape de sursa de generare;
– principiul măsurilor preliminare – aspectele principale de care trebuie ţinut cont pentru
orice activitate: stadiul current al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia
mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.
 Obiective prioritare ale gestionării deşeurilor – in
functie de principiile generale care stau la baza activitatii:

– a) prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al

acestora prin:
1. dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
2. dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau
eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii volumului sau periculozităţii
deşeurilor ori asupra riscului de poluare;
3. dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase din deşeurile
destinate valorificării;

– b) reutilizarea, valorificarea deşeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces
prin care se obţin materii prime secundare ori utilizarea deşeurilor ca sursă de
energie.
 Împărţirea responsabilităţilor

– 1. Producători de bunuri - vor trebui să realizeze produse utilizând mai multe materiale
reciclate şi mai puţine materii prime neregenerabile. De asemenea, vor trebui să proiecteze
produse care să genereze mai puţine deşeuri şi să îşi asume responsabilitatea privind impactul
asupra mediului al produselor lor pe durata întregului ciclu de viaţă al acestora;
– 2. Comercianţii - vor trebui să reducă cantităţile de deşeuri generate din activitatea de
comercializare a produselor, vor iniţia campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate
către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori referitor la prevenirea
generării deşeurilor.
– 3. Generatorii de deşeuri (persoane fizice şi juridice) - vor avea posibilitatea să îşi reducă
cantităţile de deşeuri, achiziţionând produse şi servicii care generează mai puţine deşeuri prin
modificarea comportamentului de consum reducând astfel impactul asupra mediului, au
obligaţia să îşi separe deşeurile în vederea reciclării.
 Împărţirea responsabilităţilor:

– Autorităţi publice centrale şi locale (mediu, administraţie, sănătate, industrie, finanţe) - va

trebui să asigure servicii adecvate pentru gestionarea tuturor categoriilor de deşeuri, pentru
fiecare pas din ierarhia deşeurilor; - vor trebui să asigure informarea şi conştientizarea
populaţiei privind posibilităţile de reducere a cantităţilor de deşeuri generate, precum şi
asupra opţiunilor de gestionarea a deşeurilor.
– Industria de gestionare a deşeurilor - va trebui să investească în cele mai bune tehnici
disponibile din domeniul reciclării/valorificării deşeurilor şi să asigure servicii convenabile de
gestionare a deşeurilor pentru utilizatori, astfel încât să permită acestora să îşi recicleze şi
valorifice deşeurilor generate.
– Asociaţii profesionale, institute de cercetare-dezvoltare şi ONG-uri - vor avea un rol
important atât în dezvoltarea cunoaşterii, cât şi în informarea şi conştientizarea privind
opţiunile de reducere a cantităţilor de deşeuri şi de gestionare a acestora.
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu al UE (2002-2012) a identificat prevenirea şi gestionarea deşeurilor
ca una dintre cele patru priorităţi de maximă importanţă. Obiectivul său principal a fost de a se asigura că actuala
creştere economică nu va conduce la generarea a tot mai multe deşeuri. Acest lucru a condus la dezvoltarea unei
strategii pe termen lung privind deşeurile.
– Strategia tematica privind Prevenirea şi Reciclarea deşeurilor construită în 2005 a dus la revizuirea Directivei cadru
privind Deşeurile, piatra de temelie a politicii privind deşeurile a UE. Revizuirea aduce o abordare modernizată
pentru gestionarea deşeurilor, marcând o trecere de la perceperea deşeurilor ca pe o povară nedorită la
perceperea acestora ca o resursă de valoare.
– Directiva 2008/98/EC privind deşeurile se concentrează pe prevenirea producerii de deşeuri şi stabileşte noi
obiective care vor ajuta UE să avanseze spre obiectivul său, acela de a deveni o societate a reciclării. Acesta
include ţinte de reciclare a 50% din deşeurile municipale pentru statele membre UE şi 70% din deşeurile din
construcţii până în 2020.
– Directiva introduce o ierarhie a deşeurilor în cinci paşi, unde prevenirea este cea mai dezirabilă opţiune, urmată
de reutilizare, reciclare şi alte forme de recuperare, şi chiar de crearea depozitelor de deşeuri ca ultimă instanţă.
Cu alte cuvinte, legislaţia UE urmăreşte să mute gestionarea deşeurilor în fruntea ierarhiei deşeurilor.
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Abordarea UE în domeniul gestionării deşeurilor se bazează pe trei principii majore:

– Prevenirea generării deşeurilor - factor considerat a fi extrem de important în cadrul
oricărei strategii de gestionare a deşeurilor, direct legat atât de îmbunătăţirea metodelor
de producţie cât şi de determinarea consumatorilor să îşi modifice cererea privind
produsele (orientarea către produse verzi) şi să abordeze un mod de viaţă, rezultând
cantităţi reduse de deşeuri;
– Reciclare şi reutilizare - încurajarea unui nivel ridicat de recuperare a materialelor
componente, preferabil prin reciclare materială. În acest sens sunt identificate câteva
fluxuri de deşeuri pentru care reciclarea materială este prioritară: deşeurile de ambalaje,
vehicule scoase din uz, deșeuri de baterii, deşeuri din echipamente electrice şi electronice;
– Eliminarea finală a deşeurilor - în cazul în care deşeurile nu pot fi recuperate, acestea
trebuie eliminate în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea umană, cu un program
strict de monitorizare.
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Directiva Cadru privind Deşeurile, revizuită în 2008, simplifică legislaţia în domeniul deşeurilor incluzând norme
privind o serie de aspecte, cum ar fi gestionarea deşeurilor periculoase şi a uleiurilor uzate.
– Alte aspecte ale legislaţiei UE privind deşeurile:
– Regulamentul privind transporturile de deşeuri are scopul de a asigura transportul în condiţii de siguranţă a tuturor tipurilor de deşeuri, inclusiv a
deşeurilor periculoase;
– Directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje stabileşte standarde pentru designul de ambalaj şi stabileşte obiective specifice de reciclare şi
recuperare a deşeurilor de ambalaje;
– Directiva UE privind depozitele de deşeuri şi directiva privind incinerarea deşeurilor stabileşte standarde şi limite pentru eliberarea de deşeuri în
atmosferă sau în pânza freatică;

– Directiva privind vehiculele ieşite din uz stabileşte obiective în creştere de reutilizare, reciclare şi recuperare şi restricţionează utilizarea substanţelor
periculoase atât pentru vehiculele noi cât şi pentru piesele auto de schimb;

– Legislaţia în materie de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) stabileşte ţinte de colectare, reciclare şi recuperare pentru bunurile
electrice;

– Directiva privind volumul substanţelor periculoase din echipamentele electrice şi electronice restricţionează utilizarea substanţelor periculoase în
aparatura electronică;

– Directiva privind bateriile stabileşte ţinte de colectare, reciclare şi valorificare, asigurându-se astfel gestionarea corespunzătoare a acestor deşeuri;
– Legislaţia vizează de asemenea fluxuri specifice de deşeuri, cum ar fi nămolul rezultat din epurare, acumulatori, bifenili policloruraţi sau terfenili
policloruraţi (PCB/ PCT).
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Politicile UE din domeniul managementului deşeurilor evidenţiază importanţa

unei abordări integrate în gestionarea deşeurilor, care include:
– construcţia instalaţiilor de eliminare a deşeurilor
– măsuri de prevenire a producerii deşeurilor şi de reciclare, conforme cu ierarhia
principiilor:
– prevenirea producţiei de deşeuri şi a impactului negativ al acesteia,
– recuperarea deşeurilor prin reciclare,
– refolosire şi
– depozitarea finală sigură a deşeurilor acolo unde nu există posibilitatea recuperării.
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– În România
– Cadrul legislativ european privind managementul deseurilor este vast si complex, însa
atunci cand a fost transpus în legislatia romana au fost prevazute perioade de
tranzitie pentru atingerea rezultatelor cerute în ceea ce priveste managementul
deseurilor.
– Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor trebuie să se subscrie
obiectivelor politicii europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi să
urmărească reducerea consumului de resurse şi aplicarea practică a ierarhiei
deşeurilor.
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Primul progres important al României în direcţia armonizării legislative în

domeniul protecţiei mediului a fost înregistrat în decembrie 1995, prin
adoptarea Legii cadru pentru protectia mediului (Ordonanţa de Urgenţă nr.
195/2005 privind protecţia mediului), care a introdus principii importante in
ceea ce priveste legislaţia şi politica de protecţie a mediului, ca de exemplu
principiul poluatorul plăteşte.
– Principiul acţiunii preventive este unul din principiile care stau la baza
Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului cu modificările
şi completările ulterioare
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Directiva cadru privind deşeurile a fost transpusă în legislaţia României prin:

– Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor;
– H.G. nr. 856/2002 privind evidenşa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile,inclusiv deşeurile periculoase;

– Documentele programatice din domeniul gestiunii deşeurilor în vigoare:

– Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD);
– Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD);
– Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD);
– Planurile Judeţene de Gestionare a Deşeurilor (PJGD)
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– SNGD şi PNGD constituie instrumentele de bază prin care se asigură

implementarea în România a politicii Uniunii Europene în domeniul gestionării
deşeurilor.
– În baza SNGD şi PNGD au fost elaborate:
– Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD) în perioada 2005 – 2006;
– Planurile Judeţene de Gestionare a Deşeurilor (PJGD) în perioada 2007 – 2009;
– ”Master Planurile” şi studiile de fezabilitate pentru realizarea sistemelor integrate de
gestionare a deşeurilor, în vederea finanţării prin POS Mediu (2007–2013).
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor au fost elaborate de autoritatile

de mediu în colaborare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice
locale şi judeţene.
– Scopul PRGD este:
– Crearea cadrului necesar atingerii obiectivelor de gestiune a deşeurilor:
– Condiţie necesară pentru asigurarea sprijinului financiar al U.E
 I.3. Legislatie nationala si europeana

– Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD) 2014-2020 adoptată prin Hotărârea

Guvernului nr. 870/2013, reprezintă o nouă versiune şi urmăreşte să îndrepte România către o
„societate a reciclării” prin:
– Prioritizarea eforturilor din domeniul gestionării deşeurilor în conformitate cu ierarhia deşeurilor;
– Încurajarea prevenirii generării deşeurilo şi reutilizarea pentru o mai mare eficienţă a resurselor;
– Dezvoltarea şi extinderea sistemelor de colectare separată a deşeurilor în vederea promovării unei
reciclări de înaltă calitate;
– Dezvoltarea/implementarea tehnologiilor/instalaţiilor de reciclare şi/sau valorificare cu randament
ridicat de extragere şi utilizare a materiei prime din deşeuri;
– Susţinerea recuperării energiei din deşeuri, după caz, pentru deşeurile care nu pot fi reciclate;
– Reducerea cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare.
– SNGD s-a aliniat la noile cerinţe legislative, la noile evoluţii tehnologice din
domeniu şi are în vedere să îmbunătăţească participarea publicului la luarea
deciziei de mediu prin programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul
gestionării deşeurilor:
Legislaţia românească privind deşeurile

– Scop:
– prevenirea/reducerea generarii de deşeuri;
– clasificarea deşeurilor pe categorii;
– reciclarea/valorificarea deşeurilor

– Probleme existente:
– depozitarea necontrolată pe spaţii neamenajate;
– lipsa de sortare a deşeurilor;
– poluarea prin deficienţe legate de activitatea de transport/manipulare a deşeurilor;
– activităţi referitoare la importul/exportul deşeurilor.

– Măsuri obligatorii:
– reducerea cantităţii de deşeuri prin desfăşurarea activităţilor la parametrii optimi;
– respectarea prevederilor legate de colectarea şi reciclarea deşeurilor refolosibile;
– clasificarea deşeurilor şi introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor;
– reglementări privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură;
– reglementări privind transportul peste frontieră al deşeurilor şi mărfurilor periculoase.
 Legislatia europeana implementata in
legislatia romaneasca

– Derogari de la implementarea acquis-ul comunitar (deseuri):

– Directiva nr. 94/62/EC privind ambalajele şi deseurile de ambalaje, pentru care s-a solicitat
şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul 2013;
– Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor, pentru care s-a solicitat şi obţinut o
perioadă de tranziţie până în anul 2017;
– Directiva Consiliului nr. 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor, pentru care s-a solicitat
şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul 2008;
– Directiva Consiliului nr. 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice (DEEE), pentru care s-a solicitat şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul
2008;
– Regulamentul nr. 259/93 privind importul, exportul şi tranzitul de deșeuri, până la sfârşitul
anului 2015.
 Legislatie cadru

– Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de abrogare a
anumitor directive
– LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor
– HOTĂRÂRE nr. 1470 din 9 septembrie 2004 privind aprobarea
Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului
naţional de gestionare a deşeurilor
– HOTĂRÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii
deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase
– ORDIN nr. 1364/1499 din 14 decembrie 2006 de aprobare a
planurilor regionale de gestionare a deşeurilor
– ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind aprobarea
Procedurii de participare a publicului la elaborarea, modificarea
sau revizuirea planurilor de gestionare a deşeurilor, adoptate
sau aprobate la nivel naţional, regional şi judeţean
– ORDIN nr. 951 din 6 iunie 2007 privind aprobarea Metodologiei
de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a
deşeurilor
 Transport deşeuri
– Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind
transferurile de deşeuri
– HOTĂRÂRE nr. 788 din 17 iulie 2007 privind stabilirea unor
măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind
transferul de deşeuri
– HOTĂRÂRE nr. 1453 din 12 noiembrie 2008 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.
788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului
(CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri
– HOTĂRÂRE nr. 1061 din 10 septembrie 2008 privind
transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe
teritoriul României
– ORDIN nr. 1119 din 8 noiembrie 2005 privind delegarea
către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a
atribuţiilor ce revin Ministerului Mediului şi Gospodăririi
Apelor în domeniul exportului deşeurilor periculoase şi al
transportului deşeurilor nepericuloase în vederea
importului, perfecţionării active şi a tranzitului
 Depozitarea deşeurilor

– Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi
completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deşeurilor
– HOTĂRÂRE nr. 210 din 28 februarie 2007 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care transpun aquis-ul comunitar în
domeniul protecţiei mediului

– HOTĂRÂRE nr. 1292 din 15 decembrie 2010 pentru modificarea şi

completarea Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea
deşeurilor

– ORDIN nr. 757 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului

tehnic privind depozitarea deşeurilor

– ORDIN nr. 1230 din 30 noiembrie 2005 privind modificarea anexei la

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

– ORDIN nr. 95 din 12 februarie 2005 privind stabilirea criteriilor de

acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la
depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de
depozit de deşeuri

– ORDIN nr. 775 din 28 iulie 2006 pentru aprobarea Listei localităţilor
izolate care pot depozita deşeurile municipale în depozitele existente
ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale Hotărârii
Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor
 Incinerarea deşeurilor
– Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor cu
modificările şi completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 128 din 14 februarie 2002 privind incinerarea
deşeurilor
– HOTĂRÂRE nr. 268 din 31 martie 2005 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 128/2002 privind
incinerarea deşeurilor
– HOTĂRÂRE nr. 427 din 28 aprilie 2010 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 128/2002 privind
incinerarea deşeurilor
– ORDIN nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea
Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor
– ORDIN nr. 1274 din 14 decembrie 2005 privind emiterea
avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a
deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare
– ORDIN nr. 636 din 28 mai 2008 pentru completarea Ordinului
ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.274/2005
privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de
eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare
 Nămoluri de la staţiile de epurare

– Directiva Consiliului nr. 86/278/CEE – ORDIN nr. 344/708 din 16 august

privind protecţia mediului şi în 2004 pentru aprobarea Normelor
special a solurilor, când se tehnice privind protecţia mediului
utilizează nămolurile de epurare în şi în special a solurilor, când se
agricultură, cu modificările şi utilizează nămolurile de epurare în
completările ulterioare agricultură
– ORDIN nr. 27 din 10 ianuarie 2007
pentru modificarea şi completarea
unor ordine care transpun acquis-
ul comunitar de mediu
 Vehicule scoase din uz

– Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind – HOTĂRÂRE nr. 2406 din 21 decembrie 2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz
vehiculele scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 1313 din 20 septembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz

– HOTĂRÂRE nr. 1633 din 29 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz

– HOTĂRÂRE nr. 907 din 25 august 2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.
2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz

– ORDIN nr. 1224/722 din 29 noiembrie 2005 pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de autorizare a
persoanelor juridice în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz

– ORDIN nr. 985/1726 din 12 iunie 2007 privind modificarea Ordinului ministrului mediului şi
gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.224/722/2005 pentru aprobarea
Procedurii şi condiţiilor de autorizare a persoanelor juridice în vederea preluării responsabilităţii
privind realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor
scoase din uz

– ORDIN nr. 816 din 15 august 2006 pentru constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
persoanelor juridice în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz

– ORDIN nr. 979 din 18 septembrie 2006 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi
gospodăririi apelor nr. 816/2006 pentru constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
persoanelor juridice în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz

– ORDIN nr. 625 din 2 aprilie 2007 privind aprobarea Metodologiei pentru urmărirea realizării de
către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului
nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz
 Ambalaje şi deşeuri de ambalaje

– Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, cu modificările şi
completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 621 din 23 iunie 2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de
ambalaje
– HOTĂRÂRE nr. 1872 din 21 decembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

– HOTĂRÂRE nr. 247 din 17 martie 2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

– ORDIN nr. 927 din 6 octombrie 2005 privind procedura de raportare a datelor
referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

– ORDIN nr. 1281/1121 din 16 decembrie 2005 privind stabilirea modalităţilor de

identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării
colectării selective

– ORDIN nr. 2742/3190/305 din 21 noiembrie 2011 pentru aprobarea Procedurii, criteriilor
de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anuală, emitere şi anulare a licenţei de
operare, a procentajului minim de valorificare a deşeurilor de ambalaje preluate de la
populaţie, a operatorilor economici în vederea preluării obligaţiilor privind realizarea
obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, precum şi
pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor comisiei de autorizare

– ORDIN nr. 493 din 17 mai 2006 privind constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea
obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje

– ORDIN nr. 2406 din 4 octombrie 2011 pentru modificarea art. 2 din Ordinul ministrului
mediului şi gospodăririi apelor nr. 493/2006 privind constituirea Comisiei de evaluare şi
autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind
realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje

– Legea 249/2015 din 28 octombrie 2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor

şi a deşeurilor de ambalaje
Uleiuri uzate

– HOTĂRÂRE nr. 235 din 7 martie

2007 privind gestionarea uleiurilor
uzate
 Deşeuri de echipamente electrice şi
electronice
– Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27
ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice, cu modificările şi completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 1037 din 13 octombrie 2010 privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice
– ORDIN nr. 1441 din 23 mai 2011 privind stabilirea metodologiei de
constituire şi gestionare a garanţiei financiare pentru producătorii de
echipamente electrice şi electronice
– ORDIN nr. 2264 din 14 septembrie 2011 privind aprobarea
metodologiei de calcul al ratei anuale de colectare selectivă a
deşeurilor de echipamente electrice şi electronice
– ORDIN nr. 1225/721 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea
Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor
colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea
obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a
deşeurilor de echipamente electrice şi electronice
– ORDIN nr. 1269/820 din 21 noiembrie 2006 pentru modificarea
Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului
economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005 privind aprobarea
Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor
colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea
obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a
deşeurilor de echipamente electrice şi electronice
Deşeuri de echipamente electrice şi
electronice

– ORDIN nr. 910/1704 din 31 mai 2007 pentru modificarea Ordinului

ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi
comerţului nr. 1.225/721/2005 privind aprobarea Procedurii şi
criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea
preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice

– ORDIN nr. 901/S.B. din 30 septembrie 2005 privind aprobarea

măsurilor specifice pentru colectarea deşeurilor de echipamente
electrice şi electronice care prezintă riscuri prin contaminare pentru
securitatea şi sănătatea personalului din punctele de colectare

– ORDIN nr. 1223/715 din 29 noiembrie 2005 privind procedura de

înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor
privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de
echipamente electrice şi electronice
– Ordin nr. 66/20 ianuarie 2006 privind Privind constituirea Comisiei de
evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare,
reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente
electrice şi electronice
– ORDIN nr. 556/435/191 din 5 iunie 2006 privind marcajul specific
aplicat echipamentelor electrice şi electronice introduse pe piaţă după
data de 31 decembrie 2006
 Substanţe periculoase ȋn echipamente
electrice şi electronice
– Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind
limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele
electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 992 din 25 august 2005 privind limitarea utilizării
anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi
electronice
– HOTĂRÂRE nr. 816 din 21 iunie 2006 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea
utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi
electronice
– ORDIN nr. 1226/1771 din 30 iulie 2007 pentru modificarea anexei la
Hotărârea Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor
substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice
– ORDIN nr. 344/732 din 31 martie 2009 privind completarea anexei la
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al ministrului
economiei şi finanţelor nr. 1.226/1.771/2007 pentru modificarea
anexei la Hotărârea Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării
anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi
electronice
– HOTĂRÂRE nr. 1518 din 2 decembrie 2009 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice şi a Hotărârii Guvernului nr.
992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în
echipamentele electrice şi electronice
 Deşeuri de baterii şi acumulatori
– Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 6 septembrie 2006 privind bateriile şi acumulatorii şi
deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei
91/157/CEE, cu modificările şi completările ulterioare
– HOTĂRÂRE nr. 1132 din 18 septembrie 2008 privind regimul
bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi
acumulatori
– HOTĂRÂRE nr. 1079 din 26 octombrie 2011 pentru modificarea
şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.132/2008 privind
regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi
acumulatori
– ORDIN nr. 669/1304 din 28 mai 2009 privind aprobarea
Procedurii de înregistrare a producătorilor de baterii şi
acumulatori
– ORDIN nr. 1399/2032 din 26 octombrie 2009 pentru aprobarea
Procedurii privind modul de evidenţă şi raportare a datelor
referitoare la baterii şi acumulatori şi la deşeurile de baterii şi
acumulatori
– ORDIN nr. 2743/3189 din 21 noiembrie 2011 privind aprobarea
Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor
colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru
producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile
privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum
şi componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi autorizare
Deşeuri din industriile extractive

– HOTĂRÂRE nr. 856 din 13 august

2008 privind gestionarea
deşeurilor din industriile extractive
– ORDIN nr. 2042/2934/180 din 22
noiembrie 2010 privind aprobarea
Procedurii pentru aprobarea
planului de gestionare a deşeurilor
din industriile extractive şi a
normativului de conţinut al
acestuia
Azbest

– HOTĂRÂRE nr. 124 din 30 ianuarie 2003

privind prevenirea, reducerea şi controlul
poluării mediului cu azbest
– HOTĂRÂRE nr. 734 din 7 iunie 2006
pentru modificarea Hotărârii Guvernului
nr. 124/2003 privind prevenirea,
reducerea şi controlul poluării mediului
cu azbest
– HOTĂRÂRE nr. 210 din 28 februarie 2007
pentru modificarea şi completarea unor
acte normative care transpun acquis-ul
comunitar în domeniul protecţiei
mediului
Dioxidul de titan

– ORDIN nr. 751/870 din 23

noiembrie 2004 privind
gestionarea deşeurilor din
industria dioxidului de titan
 Legislatia privind protecţia calităţii apelor

– Scop:
– Prevenirea poluării apelor;
– Conservarea resurselor de apă.

– Măsuri obligatorii:
– încadrarea în limitele de evacuare din actele de reglementare;
– funcţionarea corectă a sistemului de depoluare, cu recomandarea automatizării proceselor
de tratare a apelor uzate industriale,
– supravegherea sistematică a calităţii apelor evacuate;
– declararea cazurilor de poluare accidentală.
 Legislatia privind protecţia calităţii
aerului

– Scop:
– reducerea emisiilor poluante de gaze toxice, în special a celor care conduc la schimbări climatice;
– reducerea emisiilor poluante prin îmbunătăţiri tehnologice;
– monitorizarea emisiilor de gaze.

– Măsuri obligatorii:
– încadrarea emisiilor în limitele reglementate;
– declararea emisiilor;
– supravegherea sistematică a emisiilor de gaze;
– înlocuirea tehnologiilor poluante şi/sau montarea de sisteme de depoluare a emisiilor;.
 Legislaţia referitoare la protecţia
calităţii solului şi a apelor subterane

– Scop:
– prevenirea/reducerea poluării solului şi a panzei freatice.

– Masuri obligatorii:
– respectarea prevederilor legate de limitele de alertă şi de intervenţie ale calităţii
solului;
– utilizările mai sensibile şi mai puţin sensibile ale solului.