Sunteți pe pagina 1din 6

Factorii fizico – geografici locali

Prezintă importanță deosebită în conturarea particularităților climatice


dintr-o anumită regiune geografică. Principalele elemente de natură fizico –
geografică ce influențează elementele climatice sunt :

• suprafețele oceanice și continentale

• relieful

• vegetația

• suprafețele de zăpadă sau gheață.

1.Suprafețele oceanice și continentale prezintă un rol climatogen important


, pot genera caracteristici climatice distincte tipice pentru suprafețele oceanice și
continentale în toate zonele latitudinale , mai puțin în zona ecuatorială unde
razele solare formează unghiul mare de incidență cu suprafața terestră drept
pentru care aici temperatura și umiditatea aerului prezintă valori ridicate tot
timpul anului , nesaparându-se de regimul sezonier. Diferențierile climatice care
apar în sectoarele latitudinale mai mari sunt puse pe seama încălzirii și răcirii
diferențiate a celor 2 suprafețe subdiacente(uscatul și apa). Diferențierile sunt
uneori mari și la valori identice ale radiației solare incidente sau chiar ale
radiației solare absorbite ca urmare a unor însușiri fizice esențiale : cădura
specifică , conductibilitatea calorică aferente uscatului și apei. Deoarece apa este
corpul din natură cu cea mai mare căldură specifică volumetrică care este de
aproximativ 1 calorie/cm3/ᵒ dar și gravimetrică de aproximativ 1 calorie /gram/ᵒ
iar elementele care alcătuiesc uscatul înregistrează valori corespunzătoare de 2 –
3 ori mai mici de unde rezultă că la aceeași concentrație de radiație solară
absolută apa se încălzește și se răcește de 2 – 3 ori mai puțin și mai lent decât
uscatul. Conductibilitatea calorică influențează încălzirea diferențiată a
suprafeșelor oceanice și continentale. Aerul acumulat în golurile din interiorul
solului/rocilor micșorează foarte mult coeficientul de conductibilitate calorică
determinând acumularea căldurii în stratele superficiale și implicit în concluzie
încălzirea mai accentuată a suprafețelor continentale. Apa are un coeficient de
conductibilitate calorică mai mare decît cel corespunzător rocilor de unde rezultă
că transmite mai ușor căldura către stratele profunde rămânând mai rece decât
continentul. Încîlzirea diferențiată a celor 2 tipuri de suprafețe subdiacente este
pusă pe seama evaporației sau schimbului tulburent. Schimbul sau amestecul
tulburent este pus pe seama valurilor/curenților marini verticali/orizontali ce
determină un transport mai intens de căldură pe orizontală și verticală decât cel
care e pus pe seama conductibilității calorice. Evaporarea este mai intensă în
regiunile oceanice la toate latitudinile cu excepția celor ecuatoriale ceea ce
sustrage din cadrul acestora cantități importante de căldură decât în cazul
continentelor ceea ce le determină să rămână mai reci decât uscatul.

Suprafețele oceanice rămân mai reci și datorită transparenței apei ce permite


razelor solare să pătrundă până la adâncimi foarte mari împiedicându-le să se
încălzească excesiv(ex: zona rece a Oc.Arctic pe fondul oxigenării mari a apei
transparența este mică de unde rezultă că razele solare pătrund până la adâncimi
mici ceea ce determină contraste mai mici de temperatură între partea superioară
și parea inferioară. În zona euatorială e invers datorită temperaturii mari a
oxigenării slabe și transparență mare. Toate procesele și fenomenele menționate
explică de ce suprafețele oceanelor se încălzesc și se răcesc mai greu decât cele
continentale. Analiza bilanțului caloric de unde se consumă căldura atât pe
oceane cât și pe continente conturează imaginea clară a acțiunii diferențiate a
uscatului și apei în formarea principalelor tipuri și subtipuri de climă.
Încălzindu-se și răcindu-se mai lent apele oceanice și marine determină
amplitudini termice diurne cât și anuale mult mai mici decât în regiunile
continentale intertropicale. Diferențele de la zi la noapte deasupra Oc.Atlantic
este de aproximativ 1 – 2ᵒC , în regiunea ecuatorială 2 -2,5ᵒC , în regiunile
subtropicale și mai mici de 1ᵒC în regiunile polare. Pe continentele aflate în
imediata apropiere , deosebit de mari ajungând la 2 - 3ᵒC în zona ecuatorială ; 40
- 50ᵒC în zona tropical uscat și 10 – 12ᵒC în regiunile polare. Există diferențieri
din acest

punct de vedere și în ceea ce privește distanța față de regiunile litorale. În


Europa apar diferențieri mari între V și centru E : la limita V pe paralela de 45ᵒN
amplitudinea termică medie anuală e mai mică de 15ᵒC , în centru , pe teritoriul
României în N C.Bărăgan amplitudinea maximă depășește 23ᵒC.

Toate aceste procese fizice sunt importante și în ceea ce privește umezeala


aerului. Cele mai mari valori ale umezelei se remarcă deasupra oceanelor ca
urmare a evaporării mai intense de unde rezultă cantități mai mari de precipitații
atmosferice și un grad ridicat de nebulozitate. Încălzirea diferențiată apă – uscat
determină presiunea atmosferică de deasupra lor să înregistreze regimuri anuale
de sens contrar. Vara suprafețele oceanice rămân mai reci de unde rezultă că la
suprafața lor este un aer mai rece formând un regim anticiclonal. Uscatul se
încălzește mai intens determinând aerul mai cald la suprafață și formarea unui
regim ciclonic. Acesta încăzește diferențiat determinând pendularea aerului ,
vara(dinspre ocean spre continent) iar iarna invers. Aceste procese și fenomene
se răsfrând și la nivelul intensității vântului ce prezintă valori reduse deasupra
oceanului pe fondul lipsei rugozității mici pe continent.

CONCLUZIA : cele două tipuri de suprafețe formează mase de aer cu


particularități distincte : zona tropicală –masele de aer pot fi maritime /
continentale , zona temperată – mase de aer polare marine / continentale , zona
polară –mase de aer arctice sau antarctice , marine / continentale.

2.Relieful : principalul element fizico – geografic ce influențează uscatul și


coontinentul de la diferite latitudini. El constituie elementul fizico – geografic cu
rolul cel mai important în tipologia climatelor și diferențierea mai multor tipuri
de climă în cadrul acelor zona climatice. Acesta influențează toți parametri de
ordin meteorologic prin altitudine , orientare(expoziții) , formă și gradul de
înclinare al suprafeței.

Presiunea atmosferică : scade cu creșterea altitudinii ca urmare a scăderii


coloanei de aer ce acționează pe unitatea de suprafață orizontală și ca urmare a
reducerii densității aerului. Acestă scădere este considerată constantă , deși sub
influența unor factori de natură termixă sau dinamică pott apărea abateri de la
regulă. Acest parametru meteorologic poate avea o influență ascendentă în
regiunile înalte unde exercită un impact deosebit asupra oamenilor și a întregului
înveliș biopedologic. Prin adaptări specifice , omul poate supraviețui / locui la
altitudini mari EX: Pod.Altiplano ( America de S) dintre cordiliera E și V a
Anzilor , unde se întălnesc cele mai înalte așezări ale Terrei pe teritoriul Boliviei
la aproximativ 5300 m altitudine . Capitala La Poz cea mai mare altitudine
aproximativ 4100 m , chiar dacă presiunea atmosferică este redusă sub 500 mb.

Radiația solară : influențată de relief nu doar prin altitudine ci și prin


expoziția versanților și înclinării pantelor. Fluxul radiativ solar direct crește
paralel cu creșterea altitudinii datorită scăderii opacității atmosferei ce conține
cantități tot mai mici de vapori de apă sau pulberi în suspensie. În Alpi (S
Europei) această concentrare este de 4 ori mai mare iarna și de 2 ori mai mare
vara la 1860 m altitudine decât în regiunea înconjurătoare. Expoziția versanților
exercită o influență deosebită pentru sectorul local la aceeași altitudine. În zona
temperată Emisfera N , versanții cu expoziție S și SE primesc o cantitate mai
mare de căldură și lumină pe unitatea de suprafață de unde rezultă concentrarea
mai mare de radiație solară directă , în comparație cu versanții N și NV. Acest
lucru se reflectă și asupra învelișului vegetal sau structural cuulturii agricole. Pe
versanții S și SE pe fondul condițiilor amintite speciile termofile urcă până la
altitudini mari în contrast cu versanții opuși unde sunt doar în depresiuni sau văi.
Fluxul radiației este influențat și de înclinarea suprafeței astfel se diferențiază 2
tipuri de pante : mari și mici. Pe cele mari unghiul de incidență a razelor solare
pe suprafața terestră este mai mic de unde rezultă fluxul radiativ slab ,
temperaturi mai mici , pe pantele mici(monoclinal) unghiul de incidență este mai
mare de unde rezultă fluxul radiativ intens ce determină temperaturi mai mari.

Temperatura aerului : descrește cu înălțimea confluenței unui gradient


termic vertical 0,64ᵒC la 100 m altitudine. Aceasta este valoarea medie a
gradientului termic din troposferă. Gradientul termic vertical prezintă valori
diferite pentru aceeași locație în funcție de momentul din timpul zilei sau
momentul din timpul anului. Ziua și vara , când uscatul se încălzește puternic
valoarea gradientului termic depășește 0,64ᵒC la 100 m iar temperatura scade
brusc. În perioada rece uscatul se răcește cu intensitate , se formează un regim
anticiclonic în care convecția termică este mult mai slabă rezultând gradienți
termici cu valoare mai mică în anumite condiții : izotermie sau inversiune de
temperatură , gradientul devine negativ și crește cu înălțimea. Acest lucru este
evident în zona temperată în interiorul spațiilor montane în depresiunile închise
unde se acumulează aer rece. Această inversiune determină și inversiunea de
vegetație , coniferele cresc pe fundul văilor / depresiunilor 500 – 600 m
altitudine , versanții limitrofi la altitudini mai mari prezintă spațiile de
foioase(stejar , fag)

Precipitațiile atmosferice : influențate de relief : altitudinea și circulația


maselor de aer. Se remarcă o creștere a precipitațiilor atmosferice odată cu
altitudinea , însă această regulă nu e valabilă decât în anumite condiții și limite.
Pe versanții expuși circulații dominante , aerul este forțat să se deplaseze
ascendent răcindu-se adiabatic de unde rezultă nori și căderi de precipitații.
Procesele respective contribuie la creșterea cantității de apă pe care plantele o
primesc în comparație cu cele adăpostite. Regiunea temperată , valoarea
gradientului vertical oscilează 70 – 100 mm /an la 100 m altitudine. Această
valoare se menține cât masa de aer aflată în ascensiune conține cantități
suficiente de vapori de apă , după care valoarea scade. Pe versanții expuși
circulațiile dominante valorii de nivel maxim al precipitațiilor atmosferice ce
depășește de valoarea temperaturii sau umezeala aerului aflat în ascensiune.
Acest nivel e local la altitudini cu atât mai mici cu cât aerul e mai cald / umed
EX : 6100 m în M.din Arhipelagul Indonezian ; la 2000 m în Alpi , Carpați ; 3000
m în M.din Asia centrală și continentală. Desfășurarea și forma reliefului duce la conturarea
unor diferențe climatice de natură pluviometrică chiar termică între versanții expuși și cei
adăpostiți EX : M.Hymalaia acționează ca o barieră orografică în calea dinspre S ceea ce duce
la conturarea unor diferențe între versantul S și N(Indian și Tibetan) . Versantul S e expus
circulației musonice , are loc ascendența aerului cald umed forțată rezultând precipitații mari
12000 mm / an in NV Indoneziei. Pe versantul N la 200 km distanță cantitatea precipitațiilor
este redusă , sub 250 mm / an.

Vântul : variații în privința direcției și altitudinii și panta. Cu cât pantele sunt mai mari ,
intensitatea vântului este mai mare în sens ascendent și descendent, altitudinea determină o
creștere a intensității pe fondul gradului tot mai scăzut de rugozitate.

3.Vegetația : prezintă un rol climatogen important la nivelul topoclimatelor și


microclimatelor. Radiația solară este împiedicată să ajungă la suprafața solară din pădure în
proporții variabile ce depind de componența floristică de densitate și vârsta arborilor. Bradul
și molidul împiedică pătrunderea radiației solare până la nivelul solului . În această pădure
radiația solară ce ajunge la nivelul solului aproximativ 20 – 1% din radiația incidentă de la
partea superioară a coronamentului. În pădurea de foioase radiația solară cee ajunge la nivelul
solului oscilează și în funcție de anotimp , vara ponderea este mai mică iar iarna este mai
mare. Umezeala relativă a aerului suferă modificări ca urmare a scăderii valorii termice și
intensitatea evapotranspirației. Umezeala are valoarea ridicată tot timpul anului ca urmare a
evapotransipației mai mari. Influența vegetației se evidențiază și la nivelul precipitațiilor. În
zona împădurită precipitațiile sunt mai mari decât în zone fără vegetație , diferență de ajunge
la 50 60 % ca în cazul zonelor subtropicale. Toate aceste influențe duc la conturarea unui
microclimatic și topoclimatic specific de pădure caracterizat prin amplitudini termice tot mai
mici cu 2 - 3ᵒC față de regiunile limitrofe fără vegetație precipitațiile mai bogate ca urmare a
evaporației și evapotranspirației mai mari , un strat mai mare de zăpadă și a intensitații tot mai
mica a vântului spre interiorul lizierei ca urmare a rugozității ipuse de arbori.

4.Suprafețele de zăpadă sau gheață : influențează asupra parametrilor climatici :


temperatura și bilanțul radiativ caloric. Influența asupra temperaturii se evidențiază prin
albedou. Zăpada și gheața reflectă o mare parte din radiația solară incidentă rezultând valori
mici ale radiației solare absorbite. Acest lucru explică încălzirea slabă a stratului de aer din
atmosfera influențată. În zona polară deși soarele este tot timpul zilei deasupra orizontului ,
temperatura nu depășește 0ᵒC datorită albedoului ce depășește 90% , datorită unghiului mic de
incidență și ca urmare a circulației generală a atmosferei ce implică o mișcare convectivă
descendentă în cadrul zonelor polare.

S-ar putea să vă placă și

  • Fisa de Lucru Rusia
    Fisa de Lucru Rusia
    Document2 pagini
    Fisa de Lucru Rusia
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Curs 11
    Curs 11
    Document3 pagini
    Curs 11
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Curs 4 16
    Curs 4 16
    Document5 pagini
    Curs 4 16
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Curs 8 06
    Curs 8 06
    Document6 pagini
    Curs 8 06
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Curs 3 7
    Curs 3 7
    Document3 pagini
    Curs 3 7
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Curs 7 Climatologie
    Curs 7 Climatologie
    Document4 pagini
    Curs 7 Climatologie
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Introducere
    Introducere
    Document48 pagini
    Introducere
    tennisrafa nadal1
    Încă nu există evaluări
  • Legea 211 - 2011
    Legea 211 - 2011
    Document38 pagini
    Legea 211 - 2011
    Petras Petrica
    Încă nu există evaluări