Ecologie

C1
 Principiile proceselor ecologice
 Bazele ecologiei
 Unitatea viaţă mediu
 Principiul parcimoniei
 Principiile termodinamicii
 Legile de acţiune ale factorilor ecologici
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie generală, Editura ASE, Bucureşti, 2004,
pg.19-66
 Relaţia mediu-economie-societate
 Abordare holistă, integrată
 Ecologia – ştiinţă interdisciplinară, ştiinţă integratoare
 Obiect de studiu
 mediul,
 biosfera în ansamblul său şi
 relaţia dintre om, societate şi biosferă, ca sistem planetar, aflat pe ultimul

nivel ierarhic al organizării geosistemului Terra
 Ernst Haeckel
 Contribuţii româneşti
 Grigore Antipa
 Emil Racoviţă
 Alexandru Borza
 Nicolae Botnariuc
 Bogdan Stugren
 Alexandru Roşu
 Ecologia - Ştiinţă enciclopedică
 Abordare istorică
 Abstractizare ştiinţifică
 modele:
 Imitative (iconice)
 de tip index (scheme) şi
 De tip simbol.
 Abordare sistemică
 Sistemul se defineşte prin:
 Interacţiune dintre elemente (influenţa reciprocă şi permanentă);
 Totalitate. Interacţiunea dintre elementele sistemului determină o

sinergie care va asigura caracterul de întreg, integralitatea, astfel că
sistemul va avea proprietăţi noi, proprietăţi care nu sunt
caracteristice pentru nici una din componente şi care nu se pot
manifesta decât în prezenţa tuturor elementelor;
 Organizare rezultă din structură (relaţii spaţiale), dar şi ca urmare

a funcţionării (relaţii temporale) pe baza unei încărcături
informaţionale;
 Complexitate, dependentă de numărul de subsisteme şi numărul

de relaţii dintre acestea.
 Măsurare
 Principiile proceselor ecologice
 Pentru „economia” metabolismului din celulă este nevoie de
 energie, pentru exercitarea funcţiilor sale,
 substanţă, pentru a o folosi în sinteza compuşilor chimici specifici şi de
 informaţie, pentru a „conduce” procesele metabolice interne şi pentru a se

adapta la mediu
(P. Bran, 2001)
 Materia vie
 are cea mai complexă organizare
 este sediul celor mai variate transformări de substanţă-energie
 Caracteristica
 Schimbul permanent de energie şi substanţă cu mediul pentru a putea să-şi

menţină ordinea interioară şi pentru a scăpa de alunecarea spre poziţia
aproape de echilibru
 Unitatea viaţă-mediu,
 Principiul parcimoniei,
 Principiile termodinamicii
 Unitatea viaţă-mediu
 Componentele abiotice sunt parte integrantă a vieţii, reprezentând o etapă de transformare
 Consecinţe
 Schimbarea însuşirilor factorilor de mediu
 Poluarea afectează creşterea şi dezvoltarea organismelor
 Alterează relaţiile din interiorul comunităţii vii
 Scăderea concentraţiei de oxigen duce la diminuarea populaţiei de ştiucă şi

creşterea populaţiei de şalău
 Prezenţa comunităţii de viaţă conduce la transformarea mediului, la schimbarea

însuşirilor factorilor de mediu
 Fotosinteza
 Asolamentul
 Decontaminarea solurilor poluate
 Principiul parcimoniei
 Restricţie
 Cantitatea totală din fiecare element chimic este constantă
 Substanţa este purtătorul energiei
 Lungimea traseului unui element chimic depinde de mai mulţi factori
 Pot exista perioade de acumulare

 Organic – cochilii, cărbune, petrol
 Anorganic – calcar, azot atmosferic
 Soluţie
 acelaşi element chimic este folosit de mai multe ori
 Natura este parcimonioasă
 Consecinţe
 Cicluri biogeochimice
 Principiile termodinamicii
 Legea conservării (principiul I)
 energia nu poate fi creată, ea se transformă după echivalenţe numerice precise
 Nimic nu se pierde, totul se transformă
 Legea entropiei (principiul al II-lea)
 Transformările energiei sunt însoţite de disiparea unei anumite cantităţi de energie

sub formă de căldură
 Intrările sunt întotdeauna mai mari decât ieşirile
 Legile de acţiune ale factorilor ecologici
 Legea minimului (Liebig, 1862)
 Minimum relativ.
 Studierea factorilor care reprezintă resurse
 Legea factorilor de creştere (Mitscherlich, 1909)
 Legea toleranţei (Shelford, 1910)
 Valenţa ecologică
 Studierea factorilor care reprezintă resurse
 Concepţia factorilor limitativi (Odum, 1959)

C2
 Economia biosferei
 Biosfera componentă a mediului
 Biosferă – Ecosferă
 Limite
 Compartimente funcţionale ale biosferei
 Circulaţia materiei – cicluri biogeochimice
 Transferul de energie
 Mecanismul informaţional
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie generală, Editura ASE, Bucureşti, 2004,
pg.67-106
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pg.13-24
 Biosfera – componentă a mediului
 Biosferă – Ecosferă
 Interpretarea 1
• viaţă1+viaţă2+…+viaţăn = biosferă
• (viaţă1 x mediu1)+(viaţă2 x mediu2)+…+(viaţăn x mediun) = ecosferă
• Biosfera este una din componentele ecosferei
 Interpretarea 2 – principiul unitate viaţă-mediu
• viaţă1 = viaţă1 x mediu1
• viaţă1+viaţă2+…+viaţăn = biosferă
• Biosferă este sinonim cu ecosferă
 Limite
 Limitele spaţiale
• Popularea planetei este condiţionată de intensitatea iradierii solare
 Limitele fizice
• Temperatură, pH, presiune atmosferică, presiune hidrostatică
 Limitele chimice
• sulf, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, hidrocarburi, carbonat de sodiu
 Compartimentele funcţionale ale biosferei
O2
CO2
Organisme vegetale
Săruri
minerale
Materie
Organisme erbivore
organică
Organisme carnivore
Organisme cu rol de
descompunere
- organisme - fluxuri minerale

- fluxuri de energie
- etape fără
viaţă - fluxuri de
substanţă organică
 Acelaşi organism poate să aparţină mai multor compartimente funcţionale
 Circulaţia materiei
 Activitatea biochimică a sistemelor vii se manifestă prin realizarea, în raport cu mediul, a

două funcţii esenţiale:
 Concentrarea selectivă
 Dispersarea selectivă
 Concentrarea (acumularea) se realizează prin:
 Concentrarea selectivă a elementelor biogene (C, H, O, N, P, şi S) în biomasă
 Concentrarea unor substanţe din mediul de viaţă pentru sporirea şanselor de

supravieţuire (ex. plantele halofile)
 Acumulare biogeochimică sub formă de depozite sedimentare – zăcăminte de

cărbune, petrol, gaze naturale, sulf, guano, fosforite, salpetru
 Acumularea biogeochimică a unor substanţe care nu pot fi metabolizate de

organisme – metale grele, pesticide
 Dispersarea selectivă a elementelor se realizează prin
 Deplasarea organismelor cu mobilitate ridicată (ex. păsările migratoare)
 Descompunerea materiei organice (95-97% din biomasă se transformă, după

moarte, în gaze)
 Ciclul biogeochimic al unui element reprezintă etapele de transformare, fizică şi

chimică, şi de transfer dintr-un înveliş geografic în altul prin intermediul
organismelor vii.
 Cicluri biogeochimice
Carbonul
CO2
atmosferă şi hidrosferă
637 x 109 t
0.00097%
producători
(organisme autotrofe)
acidul carbonic
38 200 x 109 t
consumatori 0.058%
(organisme heterotrofe)
substanţă organică
moartă
66 x 109 t depozitul de carbonat
0.00010% de calciu
62 000 000 x 109 t
95.0%
combustibili fosili
3 230 000 x 109 t
4.9%
 Cicluri biogeochimice
Oxigenul
O2 O2
(CH2O)
FOTOSINTEZĂ Ciclul biogeochimic RESPIRAŢIE

al carbonului
CO2
H2O H2O
(CH2O)
Ciclul biogeochimic
al hidrogenului
H2O
H2O
O2 (CH2O) O2
FOTOSINTEZĂ Ciclul biogeochimic

al oxigenului RESPIRAŢIE
H2O H2O
CO2
 Principala sursă de energie a biosferei este energia solară
+ΔG
P C1 C2 C3
P – Producători
C – Consumatori
-ΔG – Modificarea potenţialului
energetic -ΔG1 -ΔG2 -ΔG3 -ΔG4
 Căldura
 Energia termică contribuie direct la desfăşurarea proceselor fiziologice cum sunt:

fotosinteza, respiraţia, transpiraţia, creşterea şi dezvoltarea
 Lumina
 Este valorificată în procesul de fotosinteză, prin care se transformă în energie
biochimică
• Valoarea energetică a alimentelor
 Fotosinteza constituie cel mai grandios proces de transformare energetică de pe Terra.
 Mecanismul informaţional
 Transmiterea, stocarea şi diversificarea informaţiei sunt esenţiale pentru existenţa

materiei vii
 Mecanismul informaţional se manifestă prin:
 Coordonarea proceselor fundamentale
 Autoreglare
 Reproducerea
 Adaptare
 Strategia supravieţuirii este o strategie informaţională
 Capacitatea omului de a gestiona informaţia a înlăturat orice competiţie ca urmare a

timpului de reacţie mult mai scurt şi mult mai puţin dependent de timpul de reproducere.
 Continuarea diversificării informaţiei, valorificarea stocului informaţional acumulat

depind de modalităţile cele mai eficiente de gestionare a acestei resurse, justificând
dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi o societate bazată pe cunoaştere
C3
 Biocenoza - Structura trofică
 Categorii trofice: producători, consumatori, descompunători
 Piramida trofică
 Reţeaua trofică
 Regimul de hrană diversificat, respectiv nevoia de utilizare cât mai completă a

resurselor de energie determină ramificarea şi intersectarea lanţurilor trofice
 Structura spaţială
 Structura orizontală
 bioskenă, consorţiu, sinuzie

 Structura verticală - stratificare
 Ecosisteme terestre
 Straturile sunt formate de plante
 Ecosisteme acvatice
 Stratificarea este dată de caracteristicile biotopului
 Temperatură
 Lumină
 Concentraţia oxigenului
 Funcţiile ecosistemului
 Productivitatea biologică – E
 Circulaţia substanţei – S
 Echilibrul ecologic – I
 Productivitatea biologică
Consumatori
CO2
atmosferic Descompunători
Producători
Material carbonic
de deşeu
- flux de energie liberă
Radiaţia solară
- flux de carbon
 Producţia biologică este sporul de biomasă realizat de un sistem biologic (individ,

populaţie sau biocenoză) într-un anumit interval de timp
 Rata productivităţii unui nivel trofic redă eficienţa în raport cu nivelul trofic anterior
B + Q > B+ ΔΒ, în care:

B stocul de biomasă pe un nivel trofic oarecare în momentul t0;
ΔB sporul de biomasă obţinut după Δt
Q cantitate de hrană acceptată de la nivelul inferior
 Productivitatea biologică
 Eficienţa ecologică
 Pentru producţia primară eficienţa ecologică constă în raportul dintre energia

consumată pentru fotosinteză şi energia primită.
 Pentru consumatori, eficienţa ecologică este dată de raportul dintre producţia

populaţiei de pe nivelul trofic „n” şi producţia a populaţiei de pe nivelul inferior
(„n-1”).
 Componente
 Eficienţa valorificării
 Eficienţa asimilării
 Eficienţa producţiei nete
 Eficienţa ecologică se corelează cu diversitatea populaţiilor de pe un nivel trofic
 Productivitatea biologică
 Fluxul de energie se derulează respectând următoarele legităţi:
 Producţia netă scade de la nivelul producătorilor la cel al consumatorilor,

raportul dintre niveluri fiind de 1/10;
 Cantitatea de energie eliminată prin respiraţie raportată la producţia brută

creşte de la nivelul producătorilor primari spre cel al consumatorilor de rang
mai înalt, dat fiind nivelul evolutiv al speciilor;
 Eficienţa utilizării energiei (hranei) disponibile creşte de la nivelul

producătorilor primari spre cel al consumatorilor de ranguri mai înalte
 Echilibrul ecologic
 Menţinerea echilibrului necesită autoreglare pentru că
 Resursele sunt finite
 Potenţialul de reproducere al populaţiilor este nelimitat
 Soluţii
 reciclare şi
 controlul creşterii
 Prin
 diferenţierea funcţiilor pentru fiecare populaţie, urmată de
 crearea interdependenţei şi
 organizarea într-un sistem cibernetic cu autoreglare
 Echilibrul ecologic
 Principalele mecanisme de autoreglare sunt:
 mecanisme de prevenire (feed-before) şi
 mecanisme de corectare (feed-back) care se bazează pe relaţii diverse, cum sunt

relaţiile de:
 reproducere, răspândire, autoprotecţie (ascundere, homocromie,

mimetism), hrană (trofice) şi biochimice (autotoxicitate)
 Populaţiile se menţin la valori optime ale efectivelor, valori care corespund capacităţii de
suport a mediului
 Menţinerea stării de echilibru dinamic redă stabilitatea sistemului, caracterizată de

următoarele mărimi:
 constanţă sau lipsa perturbaţiilor;
 persistenţa, capacitatea de supravieţuire în timp a ecosistemului;
 inerţia sau capacitatea de a rezista perturbărilor;
 amplitudinea, respectiv măsura îndepărtării reversibile de starea iniţială de

echilibru;
 stabilitatea traiectoriei – proprietatea ecosistemelor de a se îndrepta şi evolua

spre o stare particulară pornind de la o varietate de situaţii
 Stabilitate-Diversitate
 Stabilitate-Flux de energie
 Diversitate-Flux de energie
stabilitate
stabilitate
Corelaţie pozitivă
„Niturilor”
diversitate diversitate
stabilitate
stabilitate
„Conducător-pasager”
Idiosincrasiei
diversitate diversitate
C4
 Ecosisteme naturale
 Clasificarea ecosistemelor
 Ecosisteme terestre
 Ecosisteme acvatice
 “Pământ şi ape”
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie generală, Editura ASE, Bucureşti, 2004,
pg.67-106
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Trică, Carmen Lenuţa, Eco-economia ecosistemelor şi

biodiversitatea, Editura ASE, Bucureşti, 2004, pg.41-70
 Clasificarea ecosistemelor
 Economia energetică
 Ecosisteme majore
 Ecosisteme minore
 Ecosisteme mixte
 Influenţa antropică
 Ecosisteme naturale
 Ecosisteme amenajate
 Particularităţile biotopului
 Poziţia faţă de cota zero – ecosisteme sub- şi supraterane
 Caracteristicile mediului fluid – ecosisteme acvatice şi terestre
 Ecosisteme terestre
 Se diferenţiază în funcţie de particularităţile fitocenozei
 Păduri - “Templul vieţii”
 Speciile lemnoase, de talie înaltă, arborii, formează comunitatea

dominantă
 Pajişti - “Masa verde”
 Speciile erbacee formează comunitatea dominantă
 Ecosistemul de pădure
 Legi generale de organizare şi funcţionare
 existenţa etajelor complex alcătuite, în care se asociază plante şi animale care se

dezvoltă sub influenţa a numeroşi factori – climatici, edafici, geomorfologici;
 rolul preponderent, sub aspect fizionomic şi funcţional, al arborilor în viaţa

pădurii;
 existenţa ansamblului integrat, unitar al plantelor, animalelor şi condiţiilor de

viaţă ale pădurii, în cadrul căruia au loc permanent interferenţe, influenţe
reciproce
 Repartizare - Factori climatici
 Temperatură
 temperaturilor medii zilnice mai mari de 10°C, timp de cel puţin 60 de zile
pe an
 Izoterma de 10grC a lunii celei mai calde
 Ecosistemul de pădure
 Păduri tropicale
 Ecosisteme de pădure formate în spaţiul intertropical
 Păduri umede permanent verzi

 Păduri umede cu frunze căzătoare
 Păduri temperate
 Spaţiul forestier din România
 până la sfârşitul secolului al XVIII-lea - extinderea terenului agricol
 exploatarea intensivă a pădurii în secolului al XIX-lea - Tratatul de Pace

de la Adrianopol
 prima jumătate a secolului al XX-lea - prelucrarea industrială şi de export
 1948 – prezent – „avuţie naţională”
 Păduri boreale
 Funcţiile ecologice ale pădurii
 Protecţia apelor
 Formarea rezervelor de apă
 Regularizarea regimului râurilor
 Îmbunătăţirea calităţii apei
 Protecţia terenurilor şi a solurilor
 Diminuarea eroziunii pluviale şi eoliene
 Evitarea alunecărilor de teren
 Asanarea terenurilor cu umiditate în exces
 Funcţiile ecologice ale pădurii
 Protecţia atmosferei şi funcţiile climatice
 Consum de dioxid de carbon
 Emisii de oxigen
 Eliminarea unor poluanţi – dioxid de sulf, pulberi în suspensie
 Diminuarea încărcăturii microbiene
 Topoclimat specific
 Diminuarea intensităţii sunetului cu până la 10 decibeli
 Protecţia fondului genetic
 Funcţia recreativă
 Pajişti
- savana, stepa, tundra -
 Disponibilitate ridicată a resurselor de lumină
 Structura trofică
 Baza trofică – specii erbacee
 Primul nivel trofic – erbivorele mari
 Al doilea nivel trofic – carnivorele mari
 Strategii adaptive pentru traversarea perioadelor nefavorabile
 Migraţii, repaus, stocarea hranei
 Au fost înlocuite în mare parte cu ecosisteme agricole
 Ecosisteme acvatice
 Biotopul - structură stratificată
 Biocenoza
 Pelagos - organismele aflate în masa apei, pe întreaga întindere şi adâncime a

lacului, care se împart în:
 neuston
 plancton
 necton
 Bentos - reuneşte organismele de pe fundul bazinului lacustru
 Organizare trofică:
 Producători - fitoplancton;
 Consumatori - necton
 Lanţurile detritivore şi organismele cu rol de descompunere - bentos
 “Pământ şi ape”
 Mangrove
 Soluri cenuşii, cu drenaj slab
 Mangorve roşii, mangrove negre ş.a.
 Adaptări:
 presiunea osmotică
 rădăcini adventive
 rădăcini aeriene (pneumatofori)
 viviparitatea
 Funcţie ecologică - habitat şi sursă de hrană pentru ichtiofauna
 Delta Dunării
 Ecosisteme - Apele curgătoare, Apele stagnante, Terenurile mlăştinoase,

Terenurile inundabile, Grindurile, Zona mării
 Funcţii ecologice
 filtru biologic
 staţiune temporară a unor păsări migratoare
 loc de reproducere a numeroase specii de peşti
C5
 Resurse naturale - energia
 Efectele de mediu ale activităţii umane
 Resursele naturale – definire, clasificare
 Resursele de energie
• Energia si dezvoltarea
• Impactul de mediu
• Energia pentru dezvoltare durabila
• De citit:
• Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pg.47-59
 Efectele activităţii umane
 Resursele naturale
 Definire:
• Elemente ale naturii care sunt folosite pentru satisfacerea necesitatilor omului
 Probleme:
• Identificarea
• Celor mai eficiente cai de utilizare
• Posibilităţilor de substituire a resurselor epuizabile
• Diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, condiţionarea,

prelucrarea şi utilizarea resurselor/materialelor/energiei
 Resursele naturale
 Clasificare:
• Modul de utilizare în faza de prelucrare
• Devin materii prime pentru sectorul secundar al economiei
• Sunt sau produc energie
• Sunt informaţionale
• Grad de cunoaştere
• Rezerve – identificate şi exploatabile
• Subeconomice – cunoscute, dar a căror exploatare nu este economică în

condiţiile tehnologice curente
• Necunoscute – presupuse a fi exploatabile
• Durabilitatea exploatării şi particularităţile refacerii
• Inepuizabile
• Epuizabile
• Neregenerabile
• Regenerabile
• Variabilele utilizării resurselor naturale
 Cererea pentru resurse
• Dimensiunea populaţiei umane
• Consumul mediul individual
 Oferta de resurse
• Fondul de resurse existent
• Capacitatea de refacere a resurselor
 Dimensiunea populaţiei umane
 Populaţia se menţine constantă dacă rata fertilităţii totale (RFT) este de 2.1 naşteri/femeie
 Jumătate din populaţia lumii trăieşte în ţări cu RFT < 2.1
 ONU prevede o convergenţă a RFT către 1.85 şi o stabilizare la a populaţiei la 8 miliarde
 La o RFT de 1.3, populaţia se înjumătăţeşte în 45 de ani
 Consumul mediu individual
 Fondul de resurse existent
 Energie
• Resursele de energie care pot fi utilizate acoperă nevoia de energie
• Problemă
• Costul extracţiei (concentrării) energiei
 Resurse biologice
• Păduri
• Resurse piscicole
• Sunt adesea subiectul supraexploatării
• Cauză – definirea imprecisă a drepturilor de proprietate
 Capacitatea de refacere
 Amprenta ecologică
• Măsoară suprafaţa necesară populaţiei umane pentru a produce resursele pe

care le consumă şi pentru a absorbi deşeurile generate
• Permite aprecierea decalajul dintre ritmul utilizării resurselor naturale şi

ritmul refacerii lor
 Amprenta ecologică este în prezent cu 23% mai mare decât capacitatea de refacere a
resurselor, adică
 Pentru a reface resursele consumate într-un an, sistemul ecologic global are nevoie de un
an şi două luni
 Dimensiunea amprentei ecologice s-a triplat faţă de valorile din 1960

 Sursele de energie
 Energia – capacitatea de a realiza ceva
 Sursele de energie
• Combustibili fosili
• Biomasa
• Potenţial hidroenergetic
• Energie eoliana
• Energie solara
• Energie nucleara
• Energie geotermala
 Structura surselor de energie în diferite etape istorice
 Energia şi dezvoltarea
 Disponibilitatea energiei este o condiţie cheie pentru dezvoltarea economică şi socială
 Structura surselor de energie în prezent:
• Globul care se micşorează
 Întrebări şi probleme:
• Sursele de energie sunt finite?
• Sursele de energie sunt pe cale să se epuizeze?
• Cât va mai dura “epoca” petrolului ieftin?
 Disponibilitatea petrolului se bazează pe:
• Descoperirea de noi zăcăminte
• Exploatarea zăcămintelor de mare adâncime
• Exploatarea zăcămintelor din platformele continentale ale mărilor şi oceanelor
• Extracţie mai multor fracţiuni de hidrocarburi din zăcăminte
 Impactul de mediu al energiei
 Se produce în fiecare din etapele ciclului de viaţă, pentru fiecare fiind relevante diferite
forme de impact de mediu
• Extracţie – degradarea peisajului

 Transport – “maree negre”
Poluarea apelor marine
 Prelucrare, utilizare – poluarea aerului
 Efecte primare
• Poluarea aerului este determinată, în principal, de utilizarea energiei
• Poluanţi: dioxid de carbon (CO2); oxizi de azot (NOx); dioxid de sulf (SO2);
compuşi organici volatili (COV); hidrocarburi; monoxid de carbon (CO)
 Efecte cumulative ale poluării aerului

Schimbări climatice

Ploi acide

Smog
 Energia pentru dezvoltare durabilă
 Societatea modernă trebuie să dea un răspuns pozitiv pentru:
• Creşterea nevoilor de energie
• Asigurarea dezvoltării economice
• Protejarea mediului
 Nevoile de energie ne aşteptăm
• Să crească puternic în ţările în curs de dezvoltare
• Să se stabilizeze în ţările dezvoltate

 Reducerea emisiilor de gaze de seră şi a dependenţei de combustibilii fosili sunt
principalele presiuni care vor spori utilizarea surselor de energie regenerabile (SER)
• Sursele de energie regenerabilă
 Probleme în utilizarea SER
• Gradul mare de dispersare
• Disponibilitate locală
• Ritm prea lent de regenerare
 SER competitive în contextul politicilor de mediu si energetice
• Potenţialul hidroenergetic
• Energia mareomotrică
• Energia geotermală
• Energia eoliană
• Biomasa – biodiesel, lemn, alcool etilic, biogaz
C6
 Resursele naturale – materiale şi alte tipuri de resurse (apă, biodiversitate)
 Resursele de materiale
 Resursele de apă
 Bunuri, servicii şi funcţii ale biodiversităţii (resursele biosferei)
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pg.47-59

 Resursele materiale
 Furnizează materiale folosite în activităţile umane
 Materialele necesare se pot găsi
 Sub forma în care vor fi folosite – diferite tipuri de roci, folosite în special în
construcţii
 Nisip, pietriş, calcar, gips, marmură, granit, bazalt
 Dispersate fizic sau chimic – necesită concentrare
 Minereuri – roci în care materialele utile au concentraţii suficient de mari

pentru a putea fi extrase în condiţii economice
 Utilizarea resurselor materiale determină
 Accelerarea circulaţiei biogeochimice
 Antrenarea unor elemente/substanţe toxice în circulaţia biogeochimică
 Metalele
 Consumul de metal s-a triplat în ultimii 60 de ani
 Scenarii
 Exploatarea minereurilor sărace
 Lărgirea perimetrelor de exploatare
 Antarctica şi alte zone inaccesibile
 Descoperirea de noi zăcăminte şi exploatarea celor nevalorificate până în prezent
 Substituirea metalelor cu alte materiale
 Recuperarea metalelor utilizate
 Resursele de apă
 Apa dulce reprezintă 2,59% din total, iar 99% este sub formă de gheaţă
 Apa disponibilă anual pentru întreaga civilizaţie este 7 000 kmc
 Consumul de apă a crescut de patru ori în ultimul secol
 Consumul
 Specific: 1 000 mc/loc/an - 50 000 mc/loc/an
 Sectorial: agricultură >50%
 Soluţii posibile
 Utilizarea apei marine prin desalinizare
 Obţinerea apei ca produs secundar al industriei energetice bazate pe fuziune

nucleară
 Bunuri, servicii şi funcţii ale biodiversităţii (resursele biosferei)

 Producţie de alimente;
 Produse farmaceutice;
 Producţie de materiale;
 Servicii ecologice
 Producţia de alimente
 Nevoia de alimente – valenţe şi dimensiuni
 Elemente de raportare – nevoile individuale
 Cererea globală de alimente – evoluţii demografice
 Diferenţieri regionale
 Dezechilibre alimentare
 Ecosisteme agricole
 Ecosisteme naturale
 Nevoile individuale. Sunt influenţate de factori
 interni (vârstă, sex, stare fiziologică) şi
 externi, care pot fi de natură fizică (temperatură, presiune), biologică (prezenţa

unor organisme infecţioase sau parazite) sau socială (activitatea desfăşurată, tipuri
de îmbrăcăminte etc.)
 Cantitate – energie. Echilibrul energetic al sistemelor vii este asigurat prin permanenta
reînnoire dintr-o sursă externă. Sinteza a numeroase observaţii privind consumurile
energetice individuale a condus la acceptarea nivelului de 2 400 kcal/zi ca fiind
minimumul necesar pentru un randament fizic şi intelectual eficient
 Calitate – compuşi esenţiali. Desfăşurarea în condiţii normale a proceselor fiziologice

care au loc în organismul uman solicită, pe lângă energie, substanţe specifice, preluate tot
din alimente. Dependenţa de prezenţa lor în alimentele consumate este determinată de doi
factori, şi anume:
 nu pot fi sintetizaţi de organismul uman;
 nu pot fi depozitaţi ca rezervă pentru eventuala perioadă în care nu se găsesc în

alimente. Excesul faţă de necesarul momentan este consumat în metabolismul
energetic.
 Aminoacizi esenţiali, colesterolul, lecitina, vitaminele şi elemente minerale: fier,

calciu, fosfor şi iod
 Evoluţii demografice
 Diferenţieri regionale
 Dezechilibre alimentare
 Ecuaţia crizei alimentare are patru componente principale:
 Stilurile de viaţă, veniturile şi organizarea socială, care determină nivelurile

consumului;
 Tehnologiile folosite, care vor influenţa măsura în care activităţile umane

afectează sau susţin procesele din mediul înconjurător şi cantitatea de deşeuri
asociate cu un anumit nivel al consumului. Sărăcia poate împiedica adoptarea
celor mai potrivite tehnologii, care permit diminuarea impactului ecologic;
 Inegalitate, în special în ceea ce priveşte proprietatea funciară;
 Populaţia, care acţionează ca un multiplicator în determinarea impactului final.

Pentru orice tip de tehnologie, nivel al consumului, sărăciei sau inegalităţii, cu cât
sunt mai mulţi oameni, cu atât este mai mare impactul asupra mediului şi, în final,
asupra capacităţii productive.
 Ecosistemul agricol
Unitate funcţională a biosferei cu o structură generată de criteriul utilităţii antropice
a biomasei furnizate, dependentă energetic de sursele şi mecanismele naturale de
fixare şi de transfer
 “Revoluţia verde” a constat în schimbarea tehnicilor agricole prin:
 Renunţarea la monoculturi şi adoptarea celor mai potrivite asolamente
 Îmbunătăţirea materialului biologic – specii şi soiuri cultivate
 productivitate ridicată
 rezistenţe fizice (la temperaturi, uscăciune, soluri sărace în diferite

elemente nutritive) şi
 rezistenţe biologice (la atacul bolilor şi dăunătorilor);
 Utilizarea intensivă a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor (chimizarea

agriculturii)
 Extinderea suprafeţelor irigate
 Sisteme alternative
 Agricultura ecologică (biologică, organică) – sistemul cel mai larg adoptat, în

care se limitează puternic „chimizarea” şi se diminuează pe cât posibil lucrările
mecanice ale solului;
 Caracteristici
 înlocuirea dezideratului productivist cu cel ecologic, raţional
 diversificarea ramurilor şi a bazei biologice a producţiei agricole
 combaterea dăunătorilor şi bolilor prin metode integrate, bazate pe principiul

homeostaziei
 utilizarea îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd, composturi)
 valorificarea „vocaţiei” mediului şi
 conservarea fertilităţii solului, considerat cel mai valoros component al

ecosistemului agricol
A. Genele furnizate – ameliorarea soiurilor de plante şi raselor de animale
• Formarea băncilor de gene
• Contracararea uniformităţii genetice
• Evitarea eroziunii genetice
• Formarea organismelor modificate genetic (OMG)
B. Diversificarea speciilor agricole
C. Centre de diversitate
Organisme modificate genetic (OMG)
Tipuri
 Culturile-insecticid – unor varietăţi de porumb li s-a transferat o genă de la

bacteria Bacillus thuringiensis, astfel încât în frunzele plantelor se sintetizează
substanţe care sunt nocive pentru insectele dăunătoare (insecticide);
 Culturi-Roundup – varietăţilor cultivate li s-au transferat gene care le fac
rezistente la erbicidul Roundup, astfel că se pot face tratamente cu doze mai mari
din acest erbicid;
 Plante cu gust mai bun – unor varietăţi de soia şi grâu li s-au transferat gene de la
o specie de nuc din Brazilia, astfel încât acestea vor avea aromă asemănătoare;
 Plante care imunizează – prin transferul unor gene responsabile de producerea

unor proteine virale se încearcă realizarea unor alimente prin al căror consum
copii să fie vaccinaţi pentru bolile respective.
OMG
Riscuri
 Alergii. De exemplu, grâul sau soia cu aromă de nucă pot provoca alergii la cei
sensibili.
 Otrăvirea speciilor sălbatice. Polenul produs de plantele modificate genetic poate

duce la otrăvirea speciile sălbatice dependente trofic de acestea
 Apariţia dăunătorilor rezistenţi la pesticide
 Contaminarea genetică. În acest sens, există două direcţii posibile de

acţiune:genele rezistente la erbicide pot ajunge la speciile sălbatice înrudite, care
nu mai pot fi astfel combătute prin tratamente; folosirea bacteriilor rezistente la
antibiotice în timpul producerii OMG permite transferul genelor spre alte bacterii
care devin astfel rezistente la antibiotice
 Ecosistemele acvatice exploatate în regim natural sau amenajate pentru creşterea unor
specii de peşte cu valoare comercială ridicată
 Peştele reprezintă 16% din totalul de proteine animale utilizate anual pe glob.
 Din producţia totală de peşte, 86% revine pescuitului oceanic.
Producţia mondială de peşte (pescuit şi acvacultură)
 Produse farmaceutice
 Circa un sfert din medicamentele prescrise în prezent pacienţilor cu diferite afecţiuni au

la bază principii active extrase din plante sau versiuni modificate ale acestora, astfel că
mai mult de jumătate din medicamente conţin produse naturale
 Cele mai cunoscute medicamente obţinute pe această cale sunt morfina, codeina, chinina,
atropina ş.a. şi majoritatea (74%) au fost identificate în medicina tradiţională
 Valoarea medicamentelor extrase din plante sălbatice a atins în S.U.A. trei miliarde de
dolari, provenind din circa 100 de specii
 În ţările dezvoltate, valoarea comercială a medicamentelor dependente de produse

naturale depăşeşte 40 milioane $, iar la nivel global, aproximativ 80% din populaţie
depinde de medicamentele tradiţionale şi 85% din acestea au la bază extracte vegetale
 Produse farmaceutice
 Sunt rezultatul unor procese biologice naturale care îmbunătăţesc calitatea de ansamblu a
mediului sau asigură beneficii pentru activităţile desfăşurate în spaţii naturale
 Neglijarea serviciilor asigurate de ecosistemele naturale este uşor de înţeles.
 Omenirea s-a format atunci când majoritatea serviciilor ecologice erau în

funcţiune de sute de milioane de ani
 Aceste servicii sunt atât de necesare pentru viaţă încât pot fi uşor asimilate ca
fiind date, şi
 sunt atât de ample încât este greu de imaginat faptul că activităţile umane pot să le
perturbe în mod iremediabil
 Argumentele care susţin importanţa şi complexitatea serviciilor furnizate de ecosisteme

sunt greu de formulat, nu pentru că nu ar fi suficiente, ci dimpotrivă, pentru că sunt
foarte multe
 Generarea şi menţinerea biodiversităţii
 Influenţe climatice care afectează regimul inundaţiilor şi al secetelor
 Formarea solului
 Polenizarea plantelor cultivate
 Bioremedierea – eliminarea poluanţilor cu ajutorul plantelor, microorganismelor
C7
 Poluarea factorilor de mediu – aer şi apă
 Fenomenul de poluare
 Poluarea aerului
 Surse de poluare
 Poluanţi – Efecte, Dispersie
 Indicatori
 Poluarea apei
 Folosinţe de apă
 Poluanţi şi tipuri de poluare a apelor
 Indicatori
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pg.36-46.
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Gheorghiţa, Protecţia şi ingineria

mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg.61-174.
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Grigore, Foarte., Ioan, Ildiko, Cuantificarea

dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pg.55-69; 75-83; 232-
236; 240-244.
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Politici şi strategii de mediu, Editura Economică,

Bucureşti, 2002, pg.229-250.
 Fenomenul de poluare
 Definiţie
 Transformarea factorilor de mediu (aer, apă, sol) astfel încât folosirea lor
anterioară nu mai este posibilă sau se realizează la costuri mai mari
 Exemplu
 Încărcarea apelor unui râu cu materiale în sedimentabile de la o

exploatare minieră creşte costurile de tratare a apei pentru o
localitate situată în aval
 Abordare
 Surse de poluare – procese naturale sau activităţi economice
 Poluanţi – substanţe sau forme de energie care se acumulează astfel încât

generează efecte toxice pentru plante, animale, oameni
 Tipuri de poluare – se diferenţiază în funcţie de
 Activităţile generatoare
 Poluare industrială, agricolă, menajeră etc.
 Poluantul predominant şi/sau caracteristicile acestuia
 Organică, chimică, fizică, sonoră, petrolieră, acidă etc.
 Ecosistemele afectate
 Marină, urbană
 Factorii de mediu
 Aerului, apei, solului
 Definiţie
 introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanţe ori de

energie având o acţiune nocivă de natură a pune în pericol sănătatea umană, a
prejudicia resursele biologice şi ecosistemele, a deteriora bunurile materiale şi a
aduce atingere ori a vătăma valorile de agrement şi utilizările legitime ale
mediului
 Sursele de poluare se clasifică în funcţie de origine, formă, mobilitate, înălţime, regim de

funcţionare, tip de activitate
Tipuri de poluanţi şi efectele acestora
 Dioxidul de sulf (SO2) – rezultă din procese de ardere, în special a combustibililor fosili
cu un conţinut ridicat de sulf (cărbuni inferiori, petrol greu). Are impact asupra vegetaţiei,
pătrunzând cu uşurinţă în plante datorită similitudinii cu molecule de dioxid de carbon, şi
asupra sănătăţii umane, afectând cu precădere căile respiratorii. Acumularea poate genera
“ploi acide” şi, în interacţiune cu alţi poluanţi, ceaţă toxică
 Oxizii de azot (NOx) – provin în proporţie de 70% din transporturile auto. Impactul de
mediu este similar cu cel al SO2, cu care se asociază frecvent
 Monoxidul de carbon (CO) - rezultă din arderile incomplete în motoarele

autovehiculelor (mai ales cele care folosesc benzină) şi a combustibililor fosili. Este toxic
prin capacitatea sa de a bloca hemoglobina şi astfel oxigenarea organismului;
 Dioxidul de carbon (CO2), componentă naturală a aerului este, în acelaşi timp,

“pompat” în atmosferă de efortul omului de a-şi procura energia prin arderea
combustibililor. Principalul efect ecologic nu se datorează toxicităţii sale ci este rezultatul
acumulării lui în atmosferă
 Ozonul – se formează prin mecanism fotochimic în prezenţa gazelor de eşapament. Este

un oxidant foarte puternic (folosit şi în epurarea avansată a apei) care distruge rapid
ţesuturile vii
 Compuşii organici volatili (C.O.V.) – provin din arderea incompletă a combustibililor

lichizi, stocarea hidrocarburilor, producţia şi utilizarea unor compuşi organici de sinteză,
cu mare putere de volatilizare. Sunt toxici în sine pentru organismul uman, putând induce
diferite tipuri de cancer, sau prin interacţiunea cu ceilalţi poluanţi atmosferici.
 Metale grele – sunt eliminate în procesele industriale de prelucrare a metalelor, în special

a celor neferoase, în cele de incinerare a deşeurilor menajere şi, de asemenea, prin
combustia benzinei cu plumb (a cărei cifră octanică este îmbunătăţită prin adăugarea
tetraetilului de plumb, ca agent antidetonant). Plumbul acţionează cu precădere asupra
sistemului nervos reducând capacitatea de concentrare, mai ales la copii, şi asupra
sintezei de hemoglobină. Cumularea lui în organism este cunoscută sub denumirea de
saturnism. Alte metale grele, cu efecte nocive asupra sănătăţii omului, sunt cadmiul,
mercurul, zincul etc.
 Pulberile pot fi sedimentabile (praf) sau în suspensie (funingine, fum) şi rezultă din cele
mai variate activităţi, de la industrie (producerea cimentului, siderurgie, arderea
combustibililor etc.) până la simpla deplasare a pietonilor, autovehiculelor etc. În funcţie
de natura lor chimică pot fi toxice (dacă sunt încărcate cu Pb, Cd, Hg etc.) sau neutre, dar
în acest caz sporeşte toxicitatea altor poluanţi atmosferici (în special a dioxidului de sulf)
Dispersia poluanţilor
 Etape de determinare a zonelor de dispersie
 Inventarierea surselor de poluare
 Studiul difuziei turbulente
 Măsurători de concentraţii
 Modelare matematică
 Analiză statistică a modelului

 Modelare fizică – în tunele de aer
 Experienţe cu trasori
 Factori de care depinde
 Factorii meteorologici care caracterizează mediul aerian în care are loc

emisia şi care determină împrăştierea pe orizontală şi pe verticală a
poluanţilor
 Orografie
 Factori care caracterizează sursa – înălţimea fizică a coşului de evacuare,

diametrul la vârf al coşului, viteza şi temperatura de evacuare a gazelor,
cantitatea de poluant evacuată în unitatea de timp, proprietăţile fizico-
chimice ale poluantului
 Estimarea zonelor de dispersie al unui anumit tip de poluant se face cu ajutorul unui
model matematic de dispersie a poluanţilor de tip climatologic
Indicatori
 Cantităţi de emisii
 gaze de seră
 ODS (ozone depleting subtances)
 NOx
 SO2
 Concentraţii
 Limite maxim admisibile pentru principalii poluanţi din mediu urban (µg/mc)
 Poluarea apei
 Definiţie
 modificarea compoziţiei sau stării apelor unei surse, survenită ca urmare a

activităţii omului astfel încât apele devin mai puţin adecvate tuturor sau numai
unora dintre utilizările pe care le căpăta în starea naturală
 Folosinţe de apă
 apele uzate (surse concentrate)

 apele meteorice care spală diverse suprafeţe (terenuri agricole, versanţi
despăduriţi, depozite de deşeuri, halde de steril etc.) şi care revin în apele de
suprafaţă sau subterane (surse difuze)
 Poluarea apei
Tipuri de poluare
 Poluarea organică este considerată cea pe care o determină deversarea de substanţe

organice fermentescibile, adică substanţe care pot fi descompuse de microorganismele
din apă în condiţii de aerobioză (în prezenţa oxigenului) sau anaerobioză (absenţa
oxigenului).
 Impact ecologic
 Scăderea concentraţiei de oxigen dizolvat, astfel că speciile puţin tolerante îşi

scad efectivele sau chiar dispar.
 În cazuri grave, îndeosebi când deversările se fac în ape stagnante, se poate

ajunge la eliminarea totală a oxigenului, în ecosistem menţinându-se numai
formele de viaţă anaerobe (în general, bacterii)
 Poluarea apei
Tipuri de poluare
 Poluarea chimică sau toxică, este determinată de deversarea de substanţe organice în

general de sinteză (inexistente în natură) şi anorganice în stare solvită (dizolvate).
 Caracteristici
 Toxicitate ridicată - la concentraţii relativ mici distrug organismele vii
 Persistenţă îndelungată - neutralizare de natură chimică sau fizică, fără

participarea microorganismelor.
 Bioacumulare (amplificare biologică) - nu “ucid” imediat dar, în organismele

rezistente, se pot acumula, poluanţii fiind transferaţi în ecosistemele terestre sau
chiar omului
 substanţele organoclorurate, organomercurice (folosite ca insecticide),

metalele grele (Cd, Cu, Hg, Pb, Zn, Ti ş.a.)
 Poluarea apei
Tipuri de poluare
 Creşterea concentraţiei de substanţe nutritive, respectiv azot (N) şi fosfor (P).
 Fenomenul este cunoscut sub denumirea de eutrofizare (euris – larg, trophos – hrană)
 Abundenţa de “hrană” favorizează dezvoltarea algelor planctonice (unele dintre acestea

chiar toxice), care devin, după moarte, poluanţi organici fermentescibili (consumă
oxigenul dizolvat)
 Poluarea apei
Tipuri de poluare
 Poluarea fizică
 Poluarea cu materii în suspensie şi sedimentabile
 Poluantul - particulele solide, insolubile, care în funcţie de dimensiunea

lor rămân în suspensie sau se sedimentează
 Impact ecologic –
 scad simţitor transparenţa apei şi, implicit, intensitatea luminii pe

baza căreia algele reoxigenează apa prin procesul de fotosinteză
 blocare căilor respiratorii pentru fauna macroscopică
 Poluarea termică – creşterea temperaturii
 Influenţă directă – conform curbei de toleranţă ecologică
 Influenţă indirectă – modificarea concentraţiei de oxigen dizolvat prin
 Scăderea solubilităţii oxigenului
 Stimularea activităţii microorganismelor aerobe (consumatoare de

oxigen)
 Poluarea apei
Tipuri de poluare
 Poluarea biologică - contaminarea apei cu bacterii patogene pentru om şi/sau animale
 Pericol potenţial în apele de loisir, lacuri, litorale şi mai puţin în apa potabilă (supusă
unor tratamente fizice şi chimice sau preluată din perimetrul unor zone de protecţie)
 Poluarea apei
Indicatori
 Indicatorii ONU şi OECD pentru dezvoltare durabilă iau în considerare pentru
 Cantitate
 Cantitatea totală de apă de suprafaţă şi subterană extrasă ca procent din

total apă disponibilă
 Calitate
 Consumul biochimic de oxigen (CBO5)
 Concentraţia de coliformi
 Procentul de conectare la tratarea apei uzate

 Poluarea apei
Indicatori
 Determinări fizico-chimice
 Indicatori fizici – temperatură, pH
 Regimul oxigenului – CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr
 Nutrienţi – amoniu, azotiţi, azotaţi, ortofosfaţi, fosfor total
 Ioni generali, salinitate – sodiu, calciu, magneziu, fier, mangan, cloruri, sulfaţi
 Metale (dizolvat şi total) – zinc, cupru, crom, plumb, cadmiu, mercur, nichel,
arsen
 Substanţe toxice organice – fenoli, detergenţi, hidrocarburi petroliere, lindan,

DDT, atrazin, triclormetan, tetraclormetan, tricloretan, tetracloretan
 Analize biologice
 Index saprobic
 Analize microbiologice
 Coliformi totali
 Coliformi fecali
 Procesul de eutrofizare
 Nutrienţi – azot, fosfor
 Biomasa fitoplanctonică
 Clorofila “a”
 Saturaţia de oxigen dizolvat

C8
 Poluarea solului şi generarea deşeurilor
 Poluarea solului
 Generarea deşeurilor
 De citit:
2002, pg.44-46.
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Gheorghiţa, Protecţia şi ingineria

mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg.203-232; 257-298.
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Grigore, Foarte., Ioan, Ildiko, Cuantificarea

dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pg.88-90; 75-83; 236-
240.
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Politici şi strategii de mediu, Editura Economică,

Bucureşti, 2002, pg.181-210
 Dereglarea funcţionării normale a solului ca suport şi mediu de viaţă al plantelor
 Forme de degradare
 Fizică – compactare, destructurare, eroziune, deficit şi exces de umiditate etc.
 Chimică – acidifiere, deficit de microelemente, scăderea conţinutului în humus,

încărcarea cu metale grele, sărăturare, deşeuri solide
 Biologică – contaminare cu microorganisme patogene
 Căi de degradare
 Amenajarea/pregătirea terenurilor pentru agricultură/silvicultură
 Depozitarea materialelor
 Depunerea poluanţilor din aer
 Antrenarea poluanţilor de apele pluviale
 Indicatori de calitate
 Elemente chimice în sol (ECS)
 28 ECS de tipul compuşilor anorganici (arsen, cadmiu, cobalt, crom, plumb, zinc,
mercur, cianuri, fluor, sulfuri, sulfaţi etc.)
 22 ECS de tipul hidrocarburilor aromatice, policromatice şi din petrol
 12 ECS pentru compuşi organocloruraţi
 Indicatori de calitate
(ONU)
 Agricultură
 Suprafaţa arabilă cultivată permanent cu cereale (ha)
 Cantitatea de îngrăşăminte folosită (kg/ha)
 Cantitatea de pesticide (kg/ha)
 Păduri
 Proporţia (%) suprafeţei ocupate de păduri
 Cantitatea de lemn recoltată
 Deşertificare
 Suprafaţa afectată de deşertificare (ha)
 Urbanizarea
 Suprafaţa ocupată de zonele urbane (ha)
 Deşeuri
 Substanţe sau obiecte de care deţinătorul se debarasează, are intenţia sau obligaţia
de a se debarasa (ANPM)
 Materiale generate de activităţile umane într-un ritm mai rapid decât ritmul de
descompunere şi/sau valorificare
 Deşeurile conţin materiale şi energie, dar au un înalt grad de dezordine (sunt într-o formă
entropică)
 Efortul necesar recuperării materialelor/energiei din deşeuri este mai mare decât
utilitatea materialelor/energiei obţinute
 Deşeurile rezultă din cauze
 Biologice – rezultat al ciclurilor vitale din lumea plantelor şi animalelor
 Chimice – toate reacţiile chimice sunt guvernate de legea entropiei rezultând un

produs utilizabil, dar şi elemente neutilizabile
 Tehnologice – din procesele de prelucrare şi transformare a materiilor prime şi
materialelor
 Economice – toate produsele au o durată limitată de viaţă, dimensiunea ei fiind

dependentă de caracteristicile fizice, respectiv de evoluţia modei sau progresul
tehnologic (uzură morală)
 Comerciale – ambalajele au un rol important în asigurarea competitivităţii

produselor
 Accidentele – apar ca urmare a disfuncţionalităţilor din sistemele de producţie
 Ecologice – activităţile de depoluare creează deşeuri – produse petroliere, azbest

etc.
 Generarea deşeurilor în România
 Structura deşeurile municipale în România
 Generarea de deşeuri în UE
 Generarea (A) şi reciclarea deşeurilor din ambalaje (B, 2002) în ţările UE
 Clasificare (1)
 În funcţie de activitatea care le generează există deşeuri
 Menajere – provin din sectorul casnic şi din sectoare asimilabile (restaurante,

industrie alimentară, birouri etc.)
 Stradale – provin de la spaţiile verzi, pubelele stradale, depuneri din atmosferă,

animale
 De materiale de construcţii – demolări, renovări, şantiere
 Spitaliceşti – ustensile tăioase sau ascuţite, deşeuri infecţioase, biologice

operatorii
 Industriale – provin din desfăşurarea proceselor tehnologice
 Clasificare (2)
 În funcţie de gradul de agresivitate în raport cu mediul şi/sau sănătatea omului:
 Deşeuri inerte cu potenţial redus de poluare
 Deşeuri banale sau cu potenţial de poluare controlabil
 Deşeuri toxice şi/sau periculoase
 Industriale
 Spitaliceşti
 Materiale combustibile: hârtie, carton, lemn, mase plastice, cauciuc, textile
 Materiale organice fermentabile: resturi alimentare, carne, fructe, legume, lactate

etc.
 Materiale inerte: metale, sticlă, ceramică, deşeuri din construcţii
 Materiale pulverulente: cenuşi, praf industrial, zgură, moloz, azbest
 Deşeuri menajere
 Cantitatea şi calitatea deşeurilor menajere depinde de:
 Mărimea localităţii
 Condiţiile climatice
 Sistemul de încălzire
 Nivelul de trai
 Calitatea deşeurilor menajere se descrie prin indicatorii:
 Compoziţie structurală – hârtie şi carton, sticlă, materiale plastice, textile, materii

organice biodegradabile, metale, materiale inerte etc.
 Putere calorică
 Conţinut de cenuşă
 Umiditate
 Compoziţia deşeurilor menajere în România
 Substanţe şi preparate chimice periculoase (deşeuri periculoase)
 Deşeuri care datorită caracteristicilor specifice prezintă un risc pentru om sau mediu, fie
ca atare, fie după tratare/degradare, când sunt colectate, transportate şi depozitate
 Exemple
 Solvenţi, reziduuri de vopsea, acizi
 Efectele ecologice ale deşeurilor
 Poluarea aerului prin emisii de dioxid de carbon, metan, compuşi organici urât mirositori
 Contaminare biologică şi microbiologică prin favorizarea înmulţirii agenţilor patogeni şi

a vectorilor acestora
 Poluarea apelor
 Ocuparea spaţiului
 Poluare estetică
C9
 Degradarea biodiversităţii
 Conceptul de biodiversitate
 Modificarea şi distrugerea habitatelor
 Reducerea suprafeţelor ocupate de ecosistemele naturale
 Modificarea habitatelor
 Transferul de specii
 Supraexploatarea
 Extincţia istorică
 Extincţia contemporană
 De citit:

 Biodiversitate - definiţie
 Variabilitatea existentă între unităţile sistemice de organizare a materiei vii, ca o

caracteristică intrinsecă a durabilităţii acesteia, rezultată din elasticitatea
informaţională care a permis valorificarea eficientă a resurselor limitate din mediu
 Biodiversitate – componente (1)
 Diversitatea genetică - diferenţele dintre gene, nucleotide, cromozomi şi, implicit,

indivizi
 Diversitatea specifică - diferenţele dintre populaţiile unei comunităţi biologice

(biocenoză)
 Dimensiuni
 Durata procesului de speciaţie (formare a speciilor): 100 – 1 000 000 ani
 Ritmul speciaţiei: 10 – 10 000 noi specii/an
 Pierderea de biodiversitate: 99.9% din toate speciile care au existat la

nivelul biosferei sunt extincte
 Rata actuală a extincţiei: 45 - 275 de specii dispar în fiecare zi ca efect al
activităţii umane
 Biodiversitate – componente (2)
 Diversitate ecologică - varietatea comunităţilor de organisme în anumite habitate, precum

şi condiţiile fizice/chimice în care trăiesc
 Diversitatea peisajelor - Variabilitatea asociaţiilor de ecosisteme – Strategia

Paneuropeană a Diversităţii Biologice şi Peisagere (1995)
 Diversitatea culturală
 Căi de degradare a biodiversităţii
 Modificarea şi distrugerea habitatelor
 Reducerea suprafeţelor ocupate de ecosistemele naturale
 Modificarea habitatelor
 Extincţia istorică
 Extincţia contemporană
 Reducerea suprafeţelor ocupate de ecosistemele naturale
A1. Diminuarea suprafeţelor ocupate de pădure
 Producţia de lemn/cherestea.
 Agricultura extensivă şi itinerantă.
 Producţia de combustibil (lemn pentru foc)
A2. Zonele umede au fost asanate pentru extinderea terenurilor agricole
A3. Recifele de corali sunt degradate ca urmare a unui complex de factori.
 Pescuit şi alte activităţi de exploatare
 colectarea coralilor
 Modificarea condiţiilor de mediu.
 Modificarea habitatelor
B1. Efecte cumulative ale poluării aerului la nivel global
 „Albirea” coralilor
 S-a extins în Oceanul Pacific, Caraibe, Bahamas şi Bermude.
 În 1998 s-a înregistrat cel mai puternic proces de „albire”, ca urmare a

creşterii temperaturilor (datorită fenomenului El Nino), singurele recife
neafectate fiind cele din Pacificul Central.
B1. Efecte cumulative ale poluării aerului la nivel regional
 Ploile acide
 Acidifierea lacurilor distruge direct algele, nevertebratele, amfibienii şi în final

peştii. Rezultatul este un lac cu apă transparentă, aparent curat, dar mort.
 La nivelul solului, scăderea pH-ului conduce la
 levigarea elementelor nutritive, dar şi la
 distrugerea microflorei, care nu poate asigura astfel serviciile de reciclare.
 Dizolvarea metalelor toxice, cum sunt aluminiul şi mercurul
B2. Poluare directă
B3. Amenajare (infrastructura de transport, turistică, industrială, hidroenergetică

etc.)
 Speciile alohtone (exotice, introduse)
 comportament invaziv
 Plantele exotice formează adesea monoculturi înlocuind speciile indigene
 În S.U.A., se consideră că 42% din speciile de pe „lista roşie” au ajuns aici ca

urmare a prezenţei speciilor exotice
 Marea Neagră
 În anii 1980’’ a fost introdusă accidental o specie de meduză

(Mnemiopsis leidyi) provenită din oceanul Atlantic
 Caracterul invaziv s-a manifesta în 1987 şi 1989, prin impactul asupra

puietului de peşte
 La începutul anilor 90’, masa totală a populaţiei era de 900 milioane tone
 Căi de transfer (1)
 Transportul containerizat
 A permis transferul speciilor în
 zonele portuare
 locaţiile interioare
 Containerele asigură un adăpost temporar, stau mult timp înainte de a fi

încărcate/descărcate şi sunt dificil de examinat.
 Apa de balast
 Navele comerciale neîncărcate sunt stabilizate prin umplerea calelor cu

apă de mare sau apă dulce, şi odată cu aceasta sunt transportate specii şi
animale acvatice.
 Meduzele exotice din Marea Neagra
 Căi de transfer (2)
 Traficul aerian – asigura multor specii o modalitate rapidă de răspândire, fiind

preferate de insecte şi reptile.
 Agricultura
 Speciile de plante cultivate se răspândesc în ecosistemele naturale,

devenind de multe ori invazive
 Speciile cultivate reprezintă şi vectorii pentru răspândirea unor agenţi

fitopatogeni şi a insectelor dăunătoare
 Acvacultura – contribuie la răspândirea speciilor exotice de peşti
A. Extincţia istorică Comerţul cu blănuri (piei)
A. Extincţia istorică - Vânătoarea de bizoni
A. Extincţia istorică - Vânătoarea de foci
Extincţia contemporană
 Comerţul cu specii sălbatice

 Organisme vii – animale pentru companie, plante rare, cât şi anumite părţi ale
organismelor
 Piei, blănuri, oase, fildeş, organe sexuale, perle ş.a. pentru a fi folosite ca
ornamente, bijuterii, medicamente sau afrodisiace
 Specii afectate – tigri, urşi Panda, rinoceri, elefanţi, primate, păsări
 Comerţul ilegal reprezintă între un sfert şi o treime din totalul comerţului cu

specii sălbatice.
Extincţia contemporană
 Pescuitul comercial afectează specii din diferite grupe, între care amintim
 Sardine, peşte spadă, rechini, sturioni, somoni, diverse nevertebrate, balene şi alte
cetacee
Comerţul cu specii sălbatice
Aspecte comune (1)
 Teoriile simplificate.
 Supraexploatarea se produce pentru că nu se pot stabili cu exactitate efectele

exploatării. Simplificarea a dat naştere la raţionamente privind producţia durabilă
maximă.
 Competiţia.
 Atunci când o populaţie îşi diminuează efectivele, ca urmare a

vânătorii/pescuitului, resursele de hrană ale acestuia vor fi consumate de o alta
populaţie din ecosistem care va ocupa astfel nişa ecologică, ceea ce nu va permite
refacerea populaţiilor iniţiale, chiar dacă presiunea exercitată asupra lor scade.
Aspecte comune (2)
 Variabilitatea naturală şi oscilaţiile
 marchează efectele supraexploatării. Diminuarea efectivelor este pusă pe seama

unor factori naturali, deşi ea poate fi provocată de supraexploatare. De asemenea,
în perioadele de creştere a unor populaţii pot fi implementate măsuri
guvernamentale pentru limitarea lor care nu vor fi anulate atunci când populaţia
intră în declin.
 Factori externi, care se îmbină cu supraexploatarea, conduc la diminuarea efectivelor.

 Hazarde naturale (de exemplu, fenomenul El Nino) sau
 Hazarde antropice (poluare, distrugerea habitatelor, transferul de specii).
 Supraexploatarea
Aspecte comune (3)
 Economia
 Câştigurile pe termen scurt sunt întotdeauna mai mari decât dorinţa de a utiliza
durabil o resursă
 Competiţia pentru o resursă
 Stabilirea drepturilor de proprietate
 Pe măsură ce o resursă devine mai greu accesibilă valoarea ei se ridică
 Subvenţii pentru a evita şomajul
 Probleme de implementare.
 Comerţul şi capturile ilegale sunt o caracteristică pentru speciile sălbatice. În

multe ţări acestea îmbracă forme organizate, puternic comerciale, dificil de
controlat.
C10
 Schimbările climatice
 Mecanism, definiţii
 Emisii de gaze de seră
 Consecinţe
 De citit
2002, pg.26-31
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Grigore, Foarte., Ioan, Ildiko, Cuantificarea

dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pg.228-232
 Mecanism
 Schimbări climatice
 Modificarea globală a temperaturii, a vânturilor şi a precipitaţiilor, indusă de încălzirea

graduală a atmosferei terestre (fenomen denumit uzual „încălzire globală”) (Starea
mediului)
 1896 Svante Arrhenius
 Dioxidul de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili va depăşi

capacitatea de absorbţie a acestuia de către vegetaţie şi apă, provocând “efectul de
seră”
 Contribuţia gazelor de seră la încălzirea globală
Protoxid de azot Freoni

6% 11%
Metan
19%
Dioxid de
carbon
64%
 Provenienţa gazelor de seră

Structura emisiilor de dioxid de
carbon, internaţional, 2005
Menaje Altele
8% (comerţ, secto
r
public, agricul
tura)
Transporturi 6%
interne
21%
Electricitate si
termoficare
Industria 40%
prelucratoare Alte industrii
si constructii energetice
19% 6%
Strutura emisiilor de protoxid de

azot, UE27, 2005
Procese
Energie industriale
15% 15%
Deşeuri
3%
Agricultură Solvenţi
66% 1%
Structura emisiilor de gaze de seră

în România, 2005
Solvenţi Procese
Agricultură 0% industriale
13% 13%
Energie
69%
Deşeuri
5%
 Evoluţia emisiilor de gaze de seră
 Evoluţia concentraţiei de dioxid de carbon (Curba Mauna Loa)
 Evoluţia temperaturii medii globale (1850-2005) şi abaterile anuale faţă de media

perioadei 1961-1990
 Consecinţe
 Remodelarea repartiţiei zonelor climatice şi modificarea caracteristicilor acestora
 Topirea calotelor glaciare
 Creşterea nivelului mărilor şi oceanelor
 Diminuarea resurselor de apă
 Modificarea zonării culturilor
 Degradarea biodiversităţii
 Scenarii (1) privind impactul schimbărilor climatice

(Raportul Stern)
Creşterea temperaturii medii globale cu 1grC
 Apă:
 Se topesc gheţarii din Anzi, afectând resursele de apă necesare pentru 50 milioane
de locuitori
 Alimente
 Creşterea producţiei culturilor de cereale în zonele temperate
 Sănătate
 300 000 vor muri din cauza unor afecţiuni amplificate de încălzire (diaree,
malarie, malnutriţie)
 Utilizarea terenurilor
 Topirea permafrostului va afecta construcţiile şi drumurile în Canada şi Rusia
 Biodiversitate
 10% din speciile terestre se confruntă cu extincţia; albirea cu 80% a recifurilor de

corali, inclusiv Marea Barieră de corali
 Scenarii (2)
 Apă:
 Secete severe în Europa de Sud odată la 10 ani; 1-4 miliarde de oameni se
confruntă cu resurse de apă insuficiente; 1-5 miliarde de oameni sunt afectaţi de
inundaţii
 Alimente:
 150-550 milioane de oameni sunt afectaţi de foamete; cresc recoltele agricole pe

terenurile aflate la latitudini mari
 Sănătate:
 1-3 milioane de oameni mor de malnutriţie
 Utilizarea terenurilor:
 În fiecare an 1-170 milioane de oameni vor fi afectaţi de inundaţii din zonele

litorale
 Biodiversitate:
 Se confruntă cu extincţia 20-50% din specii; ecosistemul amazonian intră in

declin
 Scenarii (3)
 Apă:
 Dispar gheţarii din Himalaya, fiind afectate un sfert din populaţia Chinei şi sute
de milioane din populaţia Indiei
 Alimente:
 Creşterea continuă a acidităţii oceanului conduce la reducerea stocurilor de peşte
 Utilizarea terenurilor:
 Creşterea nivelului mării ameninţă insulele de mici dimensiuni, zonele joase (ex.,
Florida); sunt inundate mari centre urbane: Londra, New York, Tokyo
 Efectele schimbărilor climatice în România

(Raport privind starea mediului în România, ANPM, 2006)
 Asupra agriculturii
 Creşterea producţiei de grâu cu 0,4-0,7 tone/hectar, descreşterea sezonului de

vegetaţie cu 16-27 zile
 Creşterea producţiei de porumb cu 1,4-5,6 tone/hectar, descreşterea sezonului de

vegetaţie cu 2-32 zile
 Asupra silviculturii
 Scăderea considerabilă a productivităţii pădurilor în zonele joase, după 2040
 Asupra gospodăririi apelor
 Debitele maxime lunare se deplasează din perioada primăvară-vară către sfârşitul

iernii
 Debitele minime lunare se deplasează sin sezonul de iarnă către luna septembrie
 Efectele schimbărilor climatice în România

(Raport privind starea mediului în România, ANPM, 2006)
 Asupra aşezărilor umane
 Sectoarele cele mai vulnerabile sunt:
 Construcţiile
 Transporturile
 Exploatările de petrol şi gaze
 Turismul
 Industriile aflate în zone costiere
 Sectoare potenţial afectate
 Industria alimentară
 Prelucrarea lemnului
 Industria textilă
 Producţia de biomasă şi de energie regenerabilă
C11
 Hazarde naturale şi antropice
 Hazarde, riscuri, vulnerabilitate – definiţii
 Clasificare
 Analiza riscului
 Evaluarea riscurilor
 Comunicarea riscului
 De citit:
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Gheorghiţa, Protecţia şi ingineria

mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg.361-385
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Politici şi strategii de mediu, Editura Economică,

Bucureşti, 2002, pg. 211-228
 Definiţii - Hazard
 Origine termen
 Limba arabă: az-zahr – joc de zaruri, întâmplare
 Eveniment ameninţător, sau probabilitate de apariţie într-o regiune şi într-o perioadă dată
a unui fenomen natural cu potenţial distructiv mare pentru om, societate şi mediu
(Dicţionarul IDNDR - International Decade for Natural Disaster Reduction, 1992)
 Fenomen aleatoriu, de mare anvergură, imprevizibil, o nedeterminare în timp şi spaţiu, un

salt calitativ, o treaptă sau un prag în evoluţia geosistemului, care descarcă energii
imense şi determină dezordine, dezechilibru pe scara de evoluţie firească a mediului, în
drumul său spre o nouă calitate (Bogdan, Marinică, 2007)
 Definiţii - Risc
 Potenţialitatea hazardului (cauză) de a produce dezastre (consecinţe) (Dicţionar IDNDR,

1992)
 Produsul dintre hazard, elementele de risc (populaţia, clădirile, activităţile economice,

serviciile publice, infrastructura, supuse riscului şi care suportă riscul într-o arie dată) şi
vulnerabilitate (Crozier, 1988)
 Posibilitatea reală (probabilitatea) de producere a unui fenomen natural extrem,

oarecum aşteptat, cu consecinţe grave faţă de care omul are adesea o poziţie pasivă şi
care nu ar avea loc dacă nu ar fi hazardul care să-l declanşeze şi nu ar fi considerat risc
dacă nu ar fi omul care să-l suporte (Bogdan, 1996; Bălteanu, Şerban, 2003, 2004, 2005)
 Definiţii - Vulnerabilitate
 Nivelul pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen (Dicţionarul IDNDR,

1992)
 Expunerea unor teritorii la diferite fenomene posibile, pentru de care sistemele de pe

acestea nu sunt pregătite, astfel că se înregistrează pierderi (prelucrare după Bogdan,
Marinică, 2007)
 Clasificare
(Velcea, 1995)
 După conţinut
 Riscuri elementare – retragerea obârşiilor, râpe de desprindere, alunecări de teren
 Riscuri de component – geologice, climatice
 Riscuri tehnogene – relaţia urban-rural
 Riscuri de impact – irigaţii, accidente industriale
 Clasificare
(Velcea, 1995)
 După intensitate
 Riscuri lente, uşor previzibile – creşterea populaţiei urbane şi creşterea

necesarului de apă
 Riscuri progresiv accentuate (presupun o acumulare lentă şi progresivă în timp

care duce la un salt calitativ spectaculos) – efectele poluării urbane
 Riscuri limitative (depăşesc limitele de rezistenţă şi autoreglare) – creşterea

intensităţii ploilor torenţiale care depăşeşte capacitatea de preluare a apei de către
organismul torenţial
 Clasificare
(Bălteanu, Şerban, 1995)
 După locul de manifestare
 Hazarde naturale exogene – cicloni, fulgere, inundaţii, epidemii, incendii
 Hazarde naturale endogene – cutremure de pământ, erupţii vulcanice
 Hazarde antropice – accidente industriale, războaie
 După suprafaţa afectată
 Hazarde globale sistemice – reducerea stratului de ozon, tendinţa de încălzire a

climei
 Hazarde globale cu efecte regionale – deşertificarea, eroziunea solurilor
 Hazarde regionale – cicloni, furtuni, poluarea aerului, solului, apei
 Hazarde locale (punctuale) – grindină, alunecări de teren
 Clasificare
(Bălteanu, Şerban, 1995)
 După mărimea efectelor produse
 Hazarde cu efecte reduse (se remediază cu forţe locale)
 Hazarde cu efecte severe – perturbă activităţile, pagube importante

 Dezastre (catastrofe) – întrerup activităţile, depăşesc capacitatea societăţii de a
reacţiona cu resurse locale, generează victime omeneşti, pagube materiale mari
 Analiza riscului
Componente
 Evaluarea riscului
 proces de estimare şi caracterizare cantitativă şi calitativă a riscului
 Managementul riscului
 evaluează şi selectează opţiunile
 implementează mecanisme de control potrivite pentru asigurarea unui nivel

corespunzător de protecţie
 proces interactiv de schimb de informaţii şi opinii privind riscul între evaluatorii

riscului, cei care gestionează riscul şi alte părţi interesate
 Etape
 Colectare date privind hazardul, probabilitatea şi pagubele/beneficiile
 Estimare risc
 Reprezentare grafică a pagubelor în funcţie de probabilitate şi gravitate
 Evaluarea riscului
 Colectare date
 Identificarea proceselor care pot genera hazarde
 Stabilirea probabilităţii producerii hazardelor (P)
 Evaluarea consecinţelor (G)
 Estimarea risc (R)
 R=PxG
 G se poate exprima şi ca diferenţă între Daune (D) şi Beneficii (B), iar relaţia
devine
 R = P x (D-B)
 Risc neglijabil – nu este necesară alocarea de resurse pentru reducerea riscului

 Zona de acţiune de reducere a riscului – trebuie îndreptate resurse pentru reducerea
riscului
 Risc inacceptabil – trebuie găsite alternative
Risc inacceptabil
Probabilitate
Zona de acţiune de
reducere a riscului
Risc
neglijabil
Gravitate
Poziţiile limitelor sunt creaţii ale societăţii (se stabilesc de părţile implicate şi nu sunt legate de
natura hazardului)
 Riscul perceput/Riscul evaluat
 Risc evaluat - dimensiunea riscului evaluată prin metode ştiinţifice
 Risc perceput – dimensiunea riscului apreciată mai mult sau mai puţin subiectiv de
populaţie
 Riscul perceput influenţează alocarea resurselor pentru managementul riscului
Principii
 Cunoaşterea audienţei
 Implicarea expertizei ştiinţifice
 Stabilirea expertizei în comunicare
 Să fii o sursă credibilă de informaţii
 Împărţirea responsabilităţilor
 Diferenţiere între judecăţile ştiinţifice şi de valoare
 Asigurarea transparenţei
 Abordarea riscului dintr-o perspectivă corectă

 Obstacole în comunicarea eficientă a riscului
 Obstacole care apar în procesul de analiză a riscului
 Accesul la informaţii
 Participarea la proces
 Obstacole generale
 Diferenţierea percepţiilor
 Diferenţe în receptivitate
 Lipsa înţelegerii procesului ştiinţific
 Credibilitatea sursei
 Presa
 Caracteristici sociale

Ecologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C1

 Principiile proceselor ecologice

 Unitatea viaţă mediu

 Legile de acţiune ale factorilor ecologici

 Abordare holistă, integrată

 Ecologia – ştiinţă interdisciplinară, ştiinţă integratoare

 biosfera în ansamblul său şi

 relaţia dintre om, societate şi biosferă, ca sistem planetar, aflat pe ultimul

 de tip index (scheme) şi

 Sistemul se defineşte prin:

 Interacţiune dintre elemente (influenţa reciprocă şi permanentă);

 Totalitate. Interacţiunea dintre elementele sistemului determină o

 Organizare rezultă din structură (relaţii spaţiale), dar şi ca urmare

 Complexitate, dependentă de numărul de subsisteme şi numărul

 Principiile proceselor ecologice

 Pentru „economia” metabolismului din celulă este nevoie de

 energie, pentru exercitarea funcţiilor sale,

 substanţă, pentru a o folosi în sinteza compuşilor chimici specifici şi de

 informaţie, pentru a „conduce” procesele metabolice interne şi pentru a se

(P. Bran, 2001)

 Principiile proceselor ecologice

 este sediul celor mai variate transformări de substanţă-energie

 Schimbul permanent de energie şi substanţă cu mediul pentru a putea să-şi

 Principiile proceselor ecologice

 Componentele abiotice sunt parte integrantă a vieţii, reprezentând o etapă de transformare

 Schimbarea însuşirilor factorilor de mediu

 Poluarea afectează creşterea şi dezvoltarea organismelor

 Alterează relaţiile din interiorul comunităţii vii

 Scăderea concentraţiei de oxigen duce la diminuarea populaţiei de ştiucă şi

 Prezenţa comunităţii de viaţă conduce la transformarea mediului, la schimbarea

 Decontaminarea solurilor poluate

 Cantitatea totală din fiecare element chimic este constantă

 Substanţa este purtătorul energiei

 Lungimea traseului unui element chimic depinde de mai mulţi factori

 Pot exista perioade de acumulare

 Anorganic – calcar, azot atmosferic

 acelaşi element chimic este folosit de mai multe ori

 Natura este parcimonioasă

 Legea conservării (principiul I)

 energia nu poate fi creată, ea se transformă după echivalenţe numerice precise

 Nimic nu se pierde, totul se transformă

 Legea entropiei (principiul al II-lea)

 Transformările energiei sunt însoţite de disiparea unei anumite cantităţi de energie

 Intrările sunt întotdeauna mai mari decât ieşirile

 Legile de acţiune ale factorilor ecologici

 Legea minimului (Liebig, 1862)

 Studierea factorilor care reprezintă resurse

 Legea factorilor de creştere (Mitscherlich, 1909)

 Legea toleranţei (Shelford, 1910)

 Studierea factorilor care reprezintă resurse

 Concepţia factorilor limitativi (Odum, 1959)

 Biosfera componentă a mediului

 Compartimente funcţionale ale biosferei

 Circulaţia materiei – cicluri biogeochimice

 Biosfera – componentă a mediului

• (viaţă1 x mediu1)+(viaţă2 x mediu2)+…+(viaţăn x mediun) = ecosferă

• Biosfera este una din componentele ecosferei

 Interpretarea 2 – principiul unitate viaţă-mediu

• viaţă1 = viaţă1 x mediu1

• Biosferă este sinonim cu ecosferă

• Popularea planetei este condiţionată de intensitatea iradierii solare

• sulf, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, hidrocarburi, carbonat de sodiu

 Compartimentele funcţionale ale biosferei