Pregătirea diplomaților

Definirea diplomației
Harold Nicolson, unul dintre specialiştii în diplomaţie afirma că: „Teoreticienii secolului
al XVI-lea au susţinut ideea conform căreia primii diplomaţi au fost îngerii, ca mesageri ce
făceau legătura între Cer şi Pământ”1.
W. Watson, diplomat şi autor al mai multor studii şi lucrări privind diplomaţia, subliniază:
„... prin diplomaţie înţeleg dialogul dintre statele independente ... Cred că este o greşeală a lega
prea mult conceptul de diplomaţie de ambasade şi serviciile diplomatice, aşa cum se face
adeseori. Aceste instituţii alcătuiesc doar o cale de realizare a dialogului ... De asemenea, am
găsit preferabil să nu folosesc cuvântul diplomaţie sinonim cu politica externă a unui stat, cu
toate că şi această utilizare este frecventă ....”2. Prin urmare, W. Watson ne atenționează să
facem distincție între serviciul diplomatic, politică externă și diplomaţie. Politica externă
reprezintă totalitatea obiectivelor şi mijloacelor urmărite şi folosite de un stat în relaţiile cu alte
state. Ca parte componentă a serviciului de stat, serviciul diplomatic este activitatea profesională
desfăşurată de autorităţile unui stat prin reprezentanţii săi diplomatici în scopul promovării
politicii externe în conformitate cu prevederile Constituţiei, legilor interne şi tratatelor
internaţionale, convenţiilor de la Viena privind relaţiile diplomatice şi consulare, în timp ce
Diplomaţia reprezintă un instrument organizatorico-politic de promovare a politicii externe a
statului, o cale paşnică de asigurare a intereselor naţionale, având ca metodă principală de
înfăptuire negocierea.
Petre Tănăsie consideră diplomaţia ca fiind: „ştiinţă, artă şi activitate”, menită să
reprezinte statele, să ducă la îndeplinire politica lor externă, să le apere şi să le promoveze
interesele. Același autor susține că diplomaţia, ca ştiinţă, emite idei, concepţii, principii şi norme
privind conducerea relaţiilor internaţionale. Ca artă ea ne oferă modalităţile, deprinderile şi
abilităţile de a înfăptui în cele mai bune condiţii orientările de politică externă. Totodată
diplomaţia, ca activitate, acţionează concret prin mijloacele care îi sunt specifice, îndeosebi
negocierile, pentru punerea în aplicare a politicii statului3.

1
H. Nicolson, Diplomacy, Londra, 1950, p.17, apud Gh. Iacob, Diplomație, Iași, 2005, p. 5.
2
W. Watson, Diplomacy. The Dialogue Between States, Londra, 1982, p.11. Disponibil pe internet la adresa:
https://epdf.pub/queue/diplomacy-the-dialogue-between-states (accesat pe 28 noiembrie 2021, ora 20).
3
P. Tănăsie, Uzanţe diplomatice şi de protocol, Bucureşti, 1993, apud Gh. Iacob, Diplomație, Iași, 2005, p. 8.

1
Reglementări juridice internaționale ale activităţilor diplomatice
Activitatea diplomatică este reglementată de normele dreptului internaţional care iniţial
erau norme cutumiare recunoscute ca obligatorii, devenite apoi norme juridice internaţionale în
baza procesului de codificare a cutumelor existente.
Prima convenţie care a reglementat aspectele activităţii diplomatice a fost Regulamentul
de la Viena din 1815 privitor la rangurile reprezentanților diplomatici, completat cu Protocolul
de la Aix-la Chapelle din 21 noiembrie 1818 privind clasificarea agenților diplomatici. O altă
convenție care reglementează aspectele activităţii diplomatice este Convenția multilaterală cu
privire la funcționarii diplomatici, încheiată la Havana, la 20 februarie 1928. Instituţia
reprezentării diplomatice are în prezent o bază convenţională ca urmare a adoptării Convenţiei de
la Viena din 1961. Principalul merit al codificării din 1961 este acela de a fi plasat definitiv
dreptul diplomatic din sfera cutumiară în cea convenţională. Întrucât Convenţia de la Viena nu
cuprinde întreaga sferă de probleme ale dreptului diplomatic, ci doar regulile aplicabile
diplomaţiei bilaterale, fără a reglementa relaţiile interstatale în domeniul diplomaţiei ad-hoc şi
reprezentarea statelor în organizaţiile internaţionale, a apărut necesitatea adoptării unor
reglementări suplimentare, materializate mai târziu în conținutul Convenţiei cu privire la
misiunile speciale (1969) și a Convenţiei cu privire la prevenirea şi reprimarea ofenselor şi a
persoanelor, inclusiv a diplomaţilor din 14 decembrie 1973, care a intrat în vigoare în 19774.

Scurte referiri cu privire la pregătirea, selectarea, promovarea agenților diplomatici în

Marea Britanie, SUA și Federaţia Rusă
Relaţiile externe ale unui stat sunt iniţiate şi promovate prin intermediul unui organ
specializat – Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe.
Eficacitatea politicii externe a oricărui stat depinde într-o măsură esenţială de capacităţile,
nivelul şi calitatea pregătirii persoanelor care îi reprezintă interesele pe arena internaţională. De
aceea, pregătirea, selectarea, angajarea, promovarea cadrelor diplomatice ocupă un loc
deosebit în organizarea şi realizarea activităţii diplomatice. Standardele formate la nivel
universal încă din secolul XIX cu privire la cerinţele faţă de cadrele diplomatice sunt în vigoare
până în prezent.

4
Dreptul diplomatic notiuni introductive. Disponibil pe internet la adresa: https://www.researchgate.net/publication
(accesat pe 23 noiembrie 2021, ora 16).

2
 În Marea Britanie, de exemplu, încă din anul 1855 au fost introduse exa-
mene pe bază de concurs deschis pentru cei ce doreau să fie incluşi în activitatea diplomatică,
examene care, după cel de-Al Doilea Război Mondial sunt organizate şi desfăşurate în mod
independent de către Comisia de Admitere a Serviciului Civil în colaborare, la etapa finală, cu
Foreign Office-ul britanic. Aceste examene includ testarea cunoștințelor de limbi străine, variate
analize de situaţie, dezbateri pe o anumită temă, elaborarea unor proiecte ale documentelor
diplomatice, simularea lucrărilor unei conferinţe internaţionale etc. În afară de aceste testări, se
organizează interviuri individuale cu fiecare candidat. Evaluarea se efectuează în baza unui şir de
indicatori, cum ar fi capacităţile de analiză şi de a lucra în stare de urgenţă, comunicabilitatea,
capacitatea de adaptare psihologică rapidă etc. La rândul său, Departamentul de pregătire al
cadrelor diplomatice din cadrul Foreign Office-ului, iniţiază tinerii diplomaţi în activitate timp de
două-trei săptămâni. Ca şi în alte ţări, limbile străine reprezintă o cerinţă de bază pentru cadrele
diplomatice şi constituie o sursă permanentă de studiu. Cele mai dificile, dar şi solicitate sunt
considerate limbile chineză, japoneză şi coreeană5.
Principala reglementare juridică care a desăvârșit reforma Serviciului diplomatic
american a fost Legea cu privire la serviciul diplomatic al SUA din 1980 - The Foreign Service
Act of 1980. Potrivit acestui act normativ, examenele de admitere constau din trei etape: prima
etapă se axează pe cultura generală (verificându-se cunoştinţele din domeniul istoriei, economiei,
geografiei etc.), în al doilea rând, prin intermediul unui eseu se apreciază nivelul de cunoaştere al
limbii engleze, şi, în sfârşit, candidatul se examinează de către Consiliul examinatorilor, în baza
unei specializări dintre cele patru ale serviciului diplomatic – politică, economică, administrativă
şi consulară. Pentru a soluţiona problema unei posibile incompetenţe a cadrelor diplomatice, a
fost mărit termenul de încercare până la 3-4 ani pentru noii angajaţi. Perfecţionarea cadrelor pe
parcursul carierei se află în responsabilitatea directă a Institutului pentru Serviciul Diplomatic al
SUA din cadrul Departamentului de Stat6.
În Federaţia Rusă, la alegerea şi promovarea cadrelor diplomatice accentul se pune pe
profesionalismul şi calificarea acestora, în primul rând din punctul de vedere al studiilor
superioare şi experienţei în domeniu, cunoaşterii limbilor străine şi a legislaţiei naţionale. Astfel,
majoritatea diplomaţilor ruşi sunt specializaţi în domeniul relaţiilor internaţionale, drept

5
https://afsa.org/diplomatic-academy-first-britains-foreign-office (consultat la data de 15noiembrie 2021, ora 11).
6
https://www.tocilar.ro/stiinte-politice/serviciul-diplomatic-al-statelor-unite-ale-americii (accesat pe 17 noiembrie
2021, ora 19).

3
internaţional, relaţii economice internaţionale, comunicare internaţională. Instituţia de bază
implicată în pregătirea cadrelor diplomatice pentru serviciul diplomatic rus este Institutul de Stat
pentru Relaţii Internaţionale din Moscova. În cadrul acestuia, pregătirea diplomaţilor se
efectuează în conformitate cu evoluţiile internaţionale, dezvoltând contacte fructuoase cu
centrele universitare din Germania, Marea Britanie, Franţa, Canada, SUA, China etc. Limbilor
străine li se acordă o atenţie deosebită (ca şi în Marea Britanie se pune accent deosebit, pe lângă
limbile europene şi din arealul CSI, pe limbile chineză, japoneză, arabă etc.) Un rol important în
pregătirea cadrelor îl are practica pe care o efectuează studenţii în cadrul Ministerului de Externe
şi reprezentanţelor sale de peste hotare. După angajare, tinerii diplomaţi se includ în procesul de
pregătire permanentă, care începe cu o introducere în activitate în primul an de lucru, continuă cu
studii periodice de calificare (de regulă, o dată la cinci ani) precum și cu studierea permanentă a
limbilor străine. Cursurile de perfecţionare sunt organizate în primul rând de către Academia
Diplomatică a Federaţiei Ruse7.
Personalul serviciului diplomatic din România: cerinţe, pregătire, selectare,
angajare, promovare
După cum se știe, agentul diplomatic este reprezentantul oficial al statului şi purtătorul
intereselor sale naţionale ca şi ale cetăţenilor lui în străinătate. În acelaşi timp, atât prin
activitatea pe care o desfăşoară cât şi prin conduita sa generală în mediul cu care vine în contact
el contribuie la formarea, în statul unde este acreditat, ca şi în rândul cetăţenilor acestuia, a
percepţiei asupra ţării pe care o reprezintă. Conduita şi activitatea personalului din serviciul
diplomatic trebuie să fie conforme cu normele stabilite de Statutul Corpului Diplomatic şi
Consular al României, precum şi de Convenţiile privind relaţiile diplomatice (Viena 1961) şi
consulare (Viena 1963).
În conformitate cu prevederile din Statut, personalul din serviciul diplomatic are
obligaţia de a acţiona pentru promovarea politicii externe a ţării astfel cum este stabilită de
guvernul român, iar comportarea sa nu trebuie să vină în conflict cu calitatea sa și cu îndatoririle
ce îi revin. Nicolae Titulescu spunea: "Am dus, de fapt, ţara - acolo unde mă aflam; a şti să te
faci iubit când reprezinţi ţara ta, înseamnă a o servi"8.

7
https://www.academia.edu/Serviciul_diplomatic_2 (accesat pe 17 noiembrie 2021, ora 21).
8
https://www.academia.edu/21783750/Diploma%C5%A3ia_arta_negocierii_in_practica_internationala (accesat
pe 05 decembrie 2021,ora 21).

4
 Misiunea de a fi diplomat impune profesionalism şi competenţă, loialitate şi
corectitudine, aptitudini şi pasiune. Ea oferă satisfacţii, dar presupune şi obligaţii, precum şi
unele privaţiuni. În toate timpurile, diplomaţii buni au fost consideraţi ca făcând parte din elita
societăţii.
Calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României poate fi dobândită ca
urmare a promovării concursului de admitere de persoana care îndeplinește cumulativ, conform
Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările
și completările ulterioare, următoarele condiții: are dreptul să ocupe o funcție publică, conform
prevederilor Constituției și legilor în vigoare; se bucură de toate drepturile politice şi civile
prevăzute în Constituție și în legile în vigoare; nu face parte din partide politice; a urmat studii
superioare de lungă durată la o instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate,
absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, recunoscută de ministerul de resort în domeniul
educației; cunoaște două sau mai multe limbi străine, dintre care una trebuie să fie limba engleză
sau limba franceză; are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de act medical de
specialitate; nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni; nu este incompatibilă cu
dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României9.
Totodată, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru
admiterea în Corpul diplomatic și consular al României  stabilește cerințele-cadru, precum și
condițiile generale de organizare și desfășurare a concursurilor de admitere în Corpul diplomatic
și consular al României. La art. 2 din Regulament se prevede că admiterea în Corpul diplomatic
și consular al României se face prin concurs, în conformitate cu prevederile Legii nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările
ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările și completările ulterioare, în limita numărului
maxim de funcții diplomatice vacante și prevăzute în statul de funcții 10.
Concursul pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României presupune mai
multe etape, iar după fiecare dintre ele candidatul primește calificativul admis sau respins. Se
prezintă în etapa următoare doar cei admiși la precedenta. Etapele concursului sunt: depunerea și
9
Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, art. 17. Disponibilă pe internet la
adresa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44569 (accesat pe 05 decembrie 2021, ora 23).
10
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și
consular al României , art. 1 și 2. Disponibilă pe internet la adresa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument
(accesat pe 05 decembrie 2021, ora 20).

5
selecția dosarelor, testul-grilă, proba scrisă, evaluarea finală - interviul, verificarea dosarelor și
testarea medicală și psihologică și obținerea avizului eliberat de Oficiul Registrului Național al
Informațiilor Secrete de Stat pentru accesul la informațiile clasificate11.
Înainte de a fi trimiși în misiune, membrii Corpului diplomatic şi consular al României
vor efectua, obligatoriu, un stagiu de pregătire în Ministerul Afacerilor Externe. De asemenea,
aceștia au obligaţia să-şi perfecţioneze continuu pregătirea profesională.
Prin Hotărârea nr. 880 din 28 iulie 2005, executivul a aprobat înființarea Institutului
Diplomatic Român (IDR), prin fuziunea Academiei Diplomatice și a Institutului de Studii
Internaționale „Nicolae Titulescu”, instituție care funcționează în subordinea Ministerului
Afacerilor Externe, având ca obiect de activitate colaborarea cu MAE la realizarea concursului
pentru admiterea în corpul diplomatic și consular al României, formarea profesională prin
organizarea de cursuri de lungă durată pentru persoanele admise la intrarea în minister, cursuri
de scurtă durată destinate persoanelor din cadrul ministerului potrivit solicitărilor venite din
partea instituției, cursuri de specialitate destinate membrilor corpului diplomatic și consular care
urmează să fie trimiși în misiune permanentă în străinătate și persoanelor care urmează să fie
trimise, în calitate de funcționari, la organizațiile interguvernamentale și internaționale, precum
și cursuri la distanță destinate membrilor corpului diplomatic și consular aflate în misiune
permanentă în străinătate12.
Deși în Ministerul Afacerilor Externe nu ar trebui să existe funcționari care nu au dat
concurs și care nu fac parte din Corpul diplomatic, în ultimii ani MAE nu a mai organizat
concursuri pentru Corpul diplomatic ci a angajat oameni din afara sistemului, fără nicio legătură
cu diplomația, detașarea din sursă privată reprezentând modalitatea principală de recrutare a
personalului MAE. Astfel, în 2020, potrivit unui răspuns oficial al MAE transmis către Europa
Liberă, la solicitare, la nivelul Ministerului Afacerilor Externe își desfășurau activitatea 2.200 de
angajați dintre care 538 erau detașați din mediul privat. Prin Ordonanță de Urgență, termenul de
încetare a detașărilor din sectorul privat în misiunile diplomatice și oficiilor consulare ale
României s-a amânat până la 31 august 2022. Un argument în plus la situația descrisă îl
reprezintă declarația făcută de către ministrul de Externe, Bogdan Aurescu la emisiunea
„Paşaport diplomatic” în ianuarie 2020: „Am găsit în Ministerul Afacerilor Externe în primul

11
Ibidem, art. 6.
12
Hotărârea nr. 880 din 28 iulie 2005. Disponibilă pe internet la adresa:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument (accesat pe 07 decembrie 2021, ora 18).

6
rând o atmosferă (…) de descurajare, de lipsă de motivaţie pentru diplomaţi. Este nevoie de o
primenire a corpului diplomatic şi consular, pentru că unul dintre factorii care a dus la o astfel de
situaţie este şi numărul foarte mare de detaşări, vezi cele din mediul privat, într-o proporţie foarte
mare. În luna noiembrie 2019, 54% din personalul din serviciul exterior era detaşat”13.
Gheorghe Iacob, în lucrarea Diplomația, prezintă din concluziile unei analize privind
„Succesul şi eşecul în diplomaţie”, aparținând autorilor C.O. Lerche, Jr., Abdul A Said, unele
aprecieri cu privire la cerinţele fundamentale ale unui bun diplomat. Astfel, un bun diplomat
trebuie să înţeleagă perfect şi corect situaţia în care îşi desfăşoară activitatea, pentru a putea
aprecia în orice moment raportul dintre obiectivele sale şi punctele de vedere ale altor forţe
implicate. Apoi, trebuie să facă o evaluare cât mai exactă a capacităţii sale de acţiune. Nu trebuie
să aibă iniţiative fără acoperire, dar nici să se mulţumească cu realizarea la parametri minimi a
obiectivelor urmărite. În al treilea rând, trebuie să manifeste o mare flexibilitate, să fie pregătit
pentru schimbări neaşteptate, să aibă variante de rezervă, să aplice cu fineţe şi pricepere
metodologia în negocieri. Este necesar „să facă deosebirea pe cât mai mult posibil, între
principiile abstracte şi interesele concrete, rămânând ferm pentru acestea din urmă şi flexibil în
privinţa primelor”. În al patrulea rând, un bun diplomat trebuie să accepte compromisul doar în
limitele pe care şi le-a propus de la început, ştiind foarte clar care sunt problemele negociabile şi
care nu. El trebuie să fie capabil să ierarhizeze priorităţile, pentru a putea renunţa la un moment
al negocierii, la o prioritate de mai mică importanţă pentru o alta majoră. Aceasta deoarece
„criteriul unei bune negocieri diplomatice stă mai puţin în ceea ce s-a renunţat şi mai mult în cât
s-a câştigat”14.
Concluzii
Plecând de la faptul că orice stat este un actor viabil pe arena internaţională şi îşi
promovează politica sa externă independent, se poate menţiona cu certitudine că serviciul
diplomatic este factorul şi instrumentul determinant în soluţionarea problemelor de politică
externă în raport cu alţi subiecţi internaţionali. De aceea, asigurarea cu cadre a serviciului
diplomatic este un proces conştient, organizat, de completare a sistemului Ministerului
Afacerilor Externe cu lucrători bine pregătiţi din punct de vedere profesional şi moral, care să fie
capabili să-şi îndeplinească datoriile de serviciu la nivelul cerinţelor contemporane şi, astfel, să

13
https://www.capital.ro/au-loc-detasari-masive-in-mae-ce-a-anuntat-ministrul-de-externe (accesat pe 15 decembrie
2021, ora 21).
14
Gh. Iacob, Diplomație, Iași, 2005, p. 14.

7
contribuie la realizarea efectivă a sarcinilor şi funcţiilor ce stau în faţa organelor de politică
externă ale statului respectiv.
Bibliografie:
1. Anghel, Ion M. Dreptul diplomatic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.
2. Iacob, Gheorghe, Diplomație, Iași, 2005.
3. Maliţa, M., Diplomaţia. Şcoli şi instituţii, Bucureşti, 1970.
4. Nikolson, H. Arta diplomaţiei, Bucureşti, Editura Politica, 1996.
5. Tănăsie, P., Uzanţe diplomatice şi de protocol, Bucureşti, 1993.

Convenţii şi tratate internaţionale:

1. Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961.
2. Convenţia de la Havana cu privire la agenţii diplomatici din 20 februarie 1928.
3. Regulamentul de la Viena cu privire la rangurile diplomatice din 19 martie 1815.
4. Convenţia cu privire la misiunile speciale şi Protocolul facultativ din 16 decembrie 1969.
5. Convenţiei cu privire la prevenirea şi reprimarea ofenselor şi a persoanelor, inclusiv a
diplomaţilor din 14 decembrie 1973.

Acte normative interne:

1.  Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor
Externe.
2. Hotărârea nr. 880 din 28 iulie 2005, executivul a aprobat înființarea Institutului Diplomatic
Român (IDR).
3. Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României.
4. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul
diplomatic și consular al României. 

Alte surse:
1. https://www.academia.edu/Diploma%C5%A3ia_arta_negocierii_in_practica_internationala.
2. https://www.academia.edu/Serviciul_diplomatic_2.
3. https://afsa.org/diplomatic-academy-first-britains-foreign-office.
4. https://cursdeguvernare.ro/provizoratul-si-sinecurismul-din-ministerul-de-externe-se-
prelungesc-cu-inca-un-an.
5. https://www.capital.ro/au-loc-detasari-masive-in-mae-ce-a-anuntat-ministrul-de-externe.
6. https://epdf.pub/queue/diplomacy-the-dialogue-between-states.
7. https://www.researchgate.net/publication.
8.https://www.tocilar.ro/stiinte-politice/serviciul-diplomatic-al-statelor-unite-ale-americii.

Întocmit,
Cuzic Vlad, master anul II - Istorie