Anemia

Anemia este o afecțiune caracterizată printr-o scădere a parametrilor care apreciază

cantitatea de eritrocite din circulația sanguină - numarul, volumul si conținutul in
hemoglobină al acestora. Anemia poate fi definită ca fiind scăderea hemoglobinei la valori
sub 13g/dl la bărbați, sub 12 g/dl la femei si sub 11 g/dl la vârstnici.

Anemia nu este o boală propriu-zisă ci o consecință a altor afecțiuni care modifică

cantitatea, volumul si continutul in hemoglobina a eritrocitelor. In urma aflării cauzei acestor
afecțiuni se poate institui un tratament țintit pentru a corecta nivelul parametrilor indicilor
eritrocitari si ai hemoglobinei.

Cele mai frecvente simptome ale anemiei sunt oboseala, slabiciunea, amețeala si
pierderea vederii timp de cateva secunde. Aceste simptome se manifesta de obicei atunci
cand afectiunea ajunge intr-un stadiu avansat. Din acest motiv de cele mai multe ori anemia
usoara se descopera intamplator.

In general anemia are cateva cauze majore. Prima si cea mai frecventa cauza a
anemiei este pierderea cronica de sange - hemoragia. Prin aceasta pierdere se elimina din
organism o cantitate de fier care nu poate fi inlocuita in totalitate prin alimentatie. Fierul
este necesar formarii unor noi molecule de hemoglobina ce ajuta la transportarea oxigenului
la tesuturi. Un nivel mic al concentratiei de hemoglobina conduce la o hipoxie (nivel scazut
de oxigen in sange) generalizata, ce are efecte asupra intregului organism. Cele mai afectate
categorii sunt femeile apte pentru reproducere si copii mici intre 6 si 24 de luni.

Organismul poate tolera pana la un anumit punct mecanismele cauzatoare de

anemie. De exemplu, mecanismele de adaptare pot asigura o oxigenare adecvata in conditii
de repaus, dar nu si pentru un efort sustinut. Efortul necesita un aport de oxigen ridicat,
ceea ce poate conduce la aparitia simptomatologiei anemiei.

O a doua cauza a anemiei o reprezinta hemoliza anormala care duce la anemia

hemolitica. Hemoliza fiziologica reprezinta fenomenul prin care sunt eliminate din circulatie
hematiile imbatranite, splina fiind principalul organ care face acest lucru. Anemia hemolitica
se distinge de hemoliza fiziologica si este o afectiune care rezulta din distrugerea prematura
a eritrocitelor. Exista doua tipuri de anemie hemolitica : intrinseca si extrinseca. Anemia
intrinseca este cauzata de un defect din interiorul celulelor, de exemplu defecte genetice
cum sunt siclemia sau talasemia, pe cand anemia extrinseca are cauze externe cum sunt
administrarea unor medicamente, cauze imune cu formarea de anticorpi, infectii toxice,
chimice si multe altele.
 O alta cauza importanta a anemiei o reprezinta deficienta de vitamina B12 sau acid
folic, cunoscuta si sub numele de anemie megaloblastica. Mecanismele deficientelor pot fi
multiple. De exemplu o cauza frecventa este data de eliminarea unei cantitati ridicate de
vitamina B12 din alimentatie prin eliminarea consumului de carne la persoanele strict
vegetariene. O alta explicatie pentru anemia megaloblastica poate fi un deficit de absorbtie
care poate fi congenital, cum este absenta factorului intrinsec, sau dobandit prin mecanism
autoimun, de exemplu boala Addison-Biermer care este cea mai frecventa cauza de anemie
megaloblastica. Debutul anemiei megaloblastice este lent, insidios, adesea cu anemie severa
bine tolerata. Se manifesta prin 3 sindroame mai mult sau mai putin pronuntate, fara a avea
o corelatie intre ele :

sindromul anemic - determina astenie fizica, ameteli, palpitatii si paloare sclero-tegumentara

sindromul digestiv - se manifesta prin anorexie, greata, epigastralgie (durere localizata in

epigastru - zona superioara si mediana a abdomenului) si limba rosie depapilata

sindromul neurologic - este pus in evidenta, in cazul unei anemii aflate intr-un grad avansat,
prin tulburari senzitive cu parestezii, tulburari motorii, tulburari de memorie si psihice

In afara de aceste trei cauze importante ale anemiei, intalnim si alte tipuri de anemii mai
putin frecvente, dar care necesita investigatii mai complexe cum sunt punctia, aspiratul
medular sau biopsia medulara. Avand in vedere ca celulele rosii sunt formate in maduva
osoasa, orice factor care perturba hematopoieza poate cauza o afectare directa a
precursorilor eritrocitari rezultand anemia.

Exemple de factori perturbatori interni :

infiltrari ale maduvei osoase cu celule nehematopoetice cum sunt celulele canceroase din
patologia oncologica (neoplasm mamar, neoplasm de prostata, neoplasm pulmonar etc.)

infiltrari ale maduvei osoase cu celule hematopoetice (blasti sau precursori ai celulelor albe
cu rol in imunitate in leucemia acuta, limfocitele in leucemiile limfatice cronice, plasmocitele
in mielomul multiplu)

Exemple de factori perturbatori externi :

- consumul exagerat de alcool

- tratamentele citostatice - anumite medicamente au efect toxic asupra maduvei
osoase, afectand astfel hematopoieza, dar de cele mai multe ori reversibil cu reluarea
normala a functiei maduvei osoase la oprirea factorului cauzator.
- expunerea la radiatii - poate determina modificari anormale ale ADN-ului celulelor
sanguine de cele mai multe ori ireversibil. In urma acesteia poate fi afectata sever
maduva osoasa si poate creste semnficativ riscul de aparitie a bolilor onco-
hematologice sau a altor tipuri de neoplasme
Tratamentul anemiei variaza in functie de tip, iar pentru fiecare subtip de anemie se
recomanda un tratament si un regim alimentar specific.