STILURI DE INVATARE

Referat

Balasoiu ( Scafes) Loredana

Modulul l DPPD
Specializarea medicina.

„Cine se opreşte din invăţat, fie la 15 sau 25 sau 80 de

1
 ani,acela este un om bătran. Cine invaţă mereu, rămane tanăr.“
Henri Ford

Invatarea este o schimbare relativ permanenta a cunostintelor si comportamentelor

rezultate in urma experientei. Invatarea de tip scolar este deci o schimbare relativ
permanenta a cunostintelor si comportamentelor ca urmare a experientei scolare.
Jurcau (2000) defineste invatarea ca activitate de insemnatate fundamentala pentru
adaptarea la mediu si dezvoltarea psihocomportamentala (p.107).

Stilul de învăţare
Toţi avem propriul stil de a învăţa. Fiecare student învaţă după propriile sale reguli.
Conform unor cercetări, studenţii ar putea avea rezultate mai bune dacă şi-ar schimba
obiceiurile de a învăţa și s-ar conduce de stilul care li se potriveşte cel mai bine.
Există mai multe stiluri de învăţare. Deşi există variate clasificări ale stilurilor de
învăţare, o vom prezenta pe cea mai frecventă, întîlnită în literatura de specialitate. Pentru
informaţii suplimentare se vor vedea documentele anexate.

Stilul de învăţare reprezintă modalitatea preferată de receptare, prelucrare,

stocare şi reactualizare a informaţiei şi se formează prin educaţie. Se diferenţiază stiluri
de învăţare după:
-componenta genetică implicată există patru stiluri de învăţare principale:
auditiv, vizual, tactil şi kinestezic;
-emisfera cerebrală activată predominant în învăţare se diferenţiază două
stiluri cognitive: stilul global (dominanţă dreaptă) şi stilul analitic sau secvenţial
(dominanţă stângă).
Atunci cand invatam, depindem de modalitatile senzoriale implicate in procesarea
informatiilor. Cercetarile au demonstrat ca 65% din populatie sunt vizuali, 30%- auditivi
si numai 5%- tactil-kinestezici. (Dennis W. Mills, 2002).

Componenta genetică
Stilul auditiv - învaţă din explicaţiile profesorului;
-verbalizează acţiunea întreprinsă pentru a învăţa;
- este eficient în discuţiile de grup.
Stilul visual - este important să vadă textul scris;
- învaţă pe bază de ilustraţii, hărţi, imagini, diagrame;
- recitirea/rescrierea materialului sunt metodele de fixare.
Stilul tactil - are nevoie să se implice fizic în activitatea de învăţare;
- se exprimă folosind mişcarea mâinilor şi comunicarea nonverbală.
Stilul kinestezic - învaţă din situaţiile în care poate să experimenteze;
- lipsa de activitate determină agitaţie, fiind etichetat drept copil cu
tulburări de comportament.

Emisfera cerebrală activată predominant

Stilul global - viziune de ansamblu asupra textului;
- identificarea ideilor principale, a cuvintelor-cheie şi a rezumatului
care oferă perspectiva de ansamblu.
Stilul analitic - împărţirea textului în părţi componente, prezentate pas cu pas şi în ordine
logică;
- utilizarea sublinierii şi a fragmentării textului;
- fixarea unor idei pe măsura citirii textului şi refacerea la urmă a întregii
structuri.
Emisfera stângă
-digital,amănunte,analiză!
Informațiilesuntgânditeîncuvinte,pronunțate,scrise,citite,calculate,evaluate.
•responsabilăculogica,rațiunea,judecata,”rece”(obiectivă);
•demersullinear,detaliat,secvențial,algorithmic
Elaboreazăreguli,legități,clasificări;planifică,preferă certitudinile.

Emisfera dreaptă
-analog , vederedeansamblu , sinteză!
Informațiilesuntgânditeînimagini,comparații,asocieri.
•vedereglobală,identificăformeșistructuri;
•recunoaștepersoaneșiobiectepebazareprezentărilor(spațiale,temporale,demișcare).
Face analogii,compun emodele abstracte;creativă,euristică,intuitivă,permisivă,holistică.

Stilul de invatare ne insoteste de cand ne nastem. Nu este un "dat" pe viata.

Este o "structura flexibila". (Baban, A., 2001) Nu exista stil de invatare bun sau rau.
Succesul vine cu varietatea stilurilor de invatare. Aceasta este o abordare corecta a
invatarii. Cel mai important lucru este sa constientizam natura stilului de invatare. Pentru
a înţelege stilul de învăţare este nevoie sa se analizeze modul în care se preferă să se
înveţe sau să se proceseze informaţiile.
O modalitate de identificare a trăsăturilor principale ale modului cum învaţă
fiecare copil pote fi un test grilă de autocunoaştere.
Identificarea şi recunoaştera stilurilor de învăţare se poate realiza şi prin:
- observarea şi analiza propriilor experienţe de învăţare;
-caracterizarea stilului pe baza explicaţiilor, descrierilor, exerciţiilor prezentate în diferite
situaţii;
-discuţii cu specialişti de la cabinetele de asistenţă psihopedagogică din reţeaua de
consiliere;
-participarea activă la activităţile practice cu această temă la diferite ore , cu precădere
cele de consiliere şi orientare, diverse opţionale;
-implicarea în programe educaţionale cu această temă (ex. optimizarea stilului de
învăţare, tehnici de învăţare eficientă); etc.

Este vital pentru un cadru didactic să folosească o varietate de metode pentru a

dezvolta stilurile de învăţare identificate.
Bibliografie:
Ioan Cerghit, Ioan Neacşu, Ion Negreţ Dobridor, Ion Oviviu Pînişaoră- Prelegeri
pedagogice. Editura Polirom, Iaşi, 2001.
Constantin Cucos – Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 2001.
Ioan Neacsu – Instruire si invatare. Editura Stiintifică, Bucureşti, 1990.