Sunteți pe pagina 1din 138

Istoricul gimnasticii

Unitate de învăţare Nr. 1

ISTORICUL GIMNASTICII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 .............................................................................


1.1 Gimnastica în România ............................................................................................
1.2 Scopul, sarcinile și caracteristicile gimnasticii .......................................................
1.3 Mijloacele gimnasticii și ramurile gimnasticii......................................................
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1.............................................................................

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 Însușirea bagajului de cunoștințe teoretice cu privire la conținutul


gimnasticii de bază;
 Însușirea terminologiei gimnasticii;

1.1 Gimnastica în România

Date istorice Acumulând experienţă, omul a inventat, în toate treptele evoluţiei sale,
diferite exerciţii, jocuri, dansuri şi toate sporturile existente. Dar, până
la acest pas evolutiv, exerciţiile de gimnastică simple, naturale,
aplicative au fost cele pe care le-a utilizat, la început ca mişcare
spontană, apoi cu un scop bine determinat, sub formă de exerciţii
fizice. Putem afirma că, gimnastica de bază, cu elementele ei cele mai
simple, a fost forma de organizare cea mai veche a educaţiei fizice. Din
punct de vedere istoric, gimnastica a străbătut etapele de formare şi
dezvoltare ale societăţii omeneşti.

Începuturile gimnasticii în şcolile româneşti datează din timpul


domniei lui Alexandru Ipsilante Vodă, în anul 1776, când aceasta
se preda în şcoala domnească de la Sf. Sava. Dar până la introducerea
gimnasticii în şcoli, dotarea cu materialele şi instalaţiile necesare,
formarea cadrelor de specialitate şi întocmirea unor programe care
să eşaloneze conţinutul au fost rezolvate cu foarte mare greutate şi
întârziere de-a lungul anilor.
Începând din secolul al XIX-lea, s-a observat o preocupare tot mai
mare pentru practicarea exerciţiilor fizice în diferite şcoli particulare,
exerciţii ce erau predate de profesori străini (francezi,italieni,elveţieni,
polonezi), care au deschis şcoli de gimnastică, scrimă, muzică,
caligrafie. Aceste şcoli erau frecventate numai de cei cu posibilităţi
materiale. Această perioadă de început a fost numită de dr. C.I. Istrati
„epocă de încercare şi dibuire”. În cursul procesului de organizare a
învăţământului, au apărut preocupări pentru introducerea în şcoli a
educaţiei fizice.

Un pas hotărâtor l-a reprezentat „ Legea instrucţiei din 1864” – art.113


– de pe vremea lui A.I.Cuza, care a introdus gimnastica şi muzica ca
învăţături obligatorii în liceu, dar, din lipsă de personal, predarea
gimnasticii era întâmplătoare. A fost „ perioada eroică ” a educaţiei
fizice din România.

Odată cu venirea în Bucureşti (1862) a ardeleanului


Gh.Moceanu(1831-1909), începe o nouă etapă a organizării
învăţământului gimnasticii în şcoală şi armată, a pregătirii de profesori,
a înfiinţării de societăţi. Tot ce s-a creat timp de trei decenii a fost
opera lui Moceanu şi a elevilor săi, fiind considerat pe drept cuvânt
„ părintele educaţiei fizice româneşti”. El a fost un susţinător constant

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

al gimnasticii lui Jahn, cel care a pus bazele gimnasticii la aparate în


Germania. Gh. Moceanu a avut preocupări şi în domeniul publicisticii,
scriind o serie de lucrări: Cartea de gimnastică (1869), Istoria,
anatomia şi igiena gimnasticii (1879), Şcoala de patinaj şi de înot
(1882), Carte de gimnastică pentru uzul şcolilor primare şi secundare
de fete (1882), Gimnastica populară raţională pentru uzul şcolilor
primare, secundare şi superioare (1887), Memorii asupra gimnasticii şi
a călătoriilor mele în Europa, Asia, Africa şi America (1895).

Dar, adevăratul organizator al educaţiei fizice şcolare a fost Spiru


Haret, care s-a aflat de trei ori în fruntea Departamentului Instrucţiei
(aproximativ 10 ani). Semnalul a fost dat de reforma învăţământului
primar şi normal-primar din anul 1893, când s-a introdus gimnastica în
şcolile primare, s-au alcătuit programe, regulamente, instrucţiuni
metodice, manuale, Spiru Haret a fost preocupat de organizarea şi
îmbunătăţirea gimnasticii sub toateformele lei. El a stabilit
obligativitatea de fapt a gimnasticii în şcoală, despărţind-o de instrucţia
militară şi atribuindu-i o oră pe săptămână pentru fiecare clasă.

Din anul 1899, gimnastica devine obligatorie în toate şcolile secundare


de băieţi şi fete, fiind predată după o programă analitică, iar din anul
1902, până în anul 1924, au funcţionat Societatea de gimnastică,
muzică şi sport din Iaşi şi Societatea de educaţie fizică Înainte din
Bucureşti.

Prima conferinţă a profesorilor de gimnastică din toată ţara a avut loc


în perioada 21-24 aprilie 1904, în localul Liceului Gheorghe Lazăr din
capitală, în prezenţa lui Spiru Haret. În anul 1922, s-a
înfiinţat Institutul Naţional de Educaţie Fizică din Bucureşti, pentru
pregătirea cadrelor didactice de specialitate care de-a lungul timpului
şi-a schimbat denumirea de mai multe ori. Prin reforma învăţământului
secundar din 1928, 2 ore din cele 4 ore atribuite obligatoriu,
săptămânal, educaţiei fizice, 2 ore erau rezervate exerciţiilor de
gimnastică propriu-zise. Prin legea învăţământului din 1928 se schimă
termenul de gimnastică cu cel de educaţie fizică.

Federaţia Română de Gimnastică s-a înfiinţat în anul 1906, iar în 1907


s-a afiliat la F.I.G., în planul performanţei, rezultatele şcolii româneşti
au fost remarcabile. În anul 1911 are loc prima participare
româneascăla un concurs internaţional.Sub conducerea unor specialişti
ca: Adina Stroescu, Iosif Maier,Robert Podlaha, Nicolae Băiaşu şi alţi
numeroşi antrenorişi profesori,între anii 1950-1964, gimnastica
artistică înregistrează o dezvoltare făr ăprecedent, fiind organizate
campionate naţionale de juniori, seniori şi campionate şcolare.

Şcoala româneascăde gimnastică s-a făcut remarcată încă de la primele


apariţii în competiţiile internaţionale de mare anvergură (J.O.de la
Melbourne (1956) şi Roma (1960) – locul III pe echipe la fete). În anul
1956 se organizează Campionatele Internaţionale ale României fiind
considerat cel mai vechi turneu individual din lume, iar în 1957 la
Bucureşti are loc prima ediţie ale C.E. de gimnastică feminină. După o

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

perioadă de reorganizare şi reorientare a activităţii de gimnastică, încep


să se arate roadele prin cucerirea a numeroase medalii de aur, argint şi
bronz la C.M., J.O.şi C.E.

Gimnasta Nadia Comăneci a deschis o eră nouă în gimnastica


mondială, devenind o figură legendară a secolului prin performanţele
sale fărăprecedent, fiind prima gimnastă care a obţinut nota 10 în
concurs. La 14 ani, a fost campioană olimpică absolută la Montreal. De
3 ori consecutiv, a fost campioana absolută a Europei (1975, 1977,
1979), câştigând şi alte numeroase medalii de aur şi argint la probele
pe aparate. Urmaşele ei, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Simona
Păucă, Aurelia Dobre, Cristina Bontaş, Lavinia Miloşevici, Gina
Gogean, Simona Amânar, Maria Olaru, Andreea Răducan, Cătălina
Ponor au câştigat numereoase titluri şi medalii olimpice, mondiale şi
europene. La băieţi, urmaşii lui Dan Grecu au fost Marius Gherman,
Nicu Stroia, Marius Urzică, Dan Burincă, Marian Drăgulescu, Ioan
Suciu.
Importanţa
gimnasticii în Rezultatele deosebite obţinute în marea performanţă demonstrează
sistemul de existenţa unui sistem şi a unei şcoli de gimnastică românească, care a
educaţie fizică şi creat o tradiţie şi care se bucură de recunoaşterea unanimă pe plan
sportivă din mondial.
România
Ca ramură sportivă, gimnastica dispune de un conţinut foarte bogat de
mijloace care îi conferă statutul de disciplină de bază a sistemului de
educaţie fizică şi sportivă, dispunând de o teorie şi o metodică proprie
de predare, mijloace şi forme specifice de organizare bazându-se pe
datele ştiinţelor conexe (anatomie, fiziologie, biomecanică, biochimie,
psihologie, pedagogie). Prin natura exerciţiilor pe care le cuprinde,
gimnastica se adresează şi este accesibilă tuturor vârstelor (având
efecte deosebite în sfera somatică, fiziologică, psihică şi motrică),
dar şi celor cu calităţi deosebite, cu condiţia ca practicarea exerciţiilor
de gimnastică să se facă organizat, continuu şi corect.

Abordarea sistemică a studiului acestei discipline ne permite să punem


în evidenţă atât obiectivele, caracteristicile şi efectele gimnasticii cât şi
mijloacele şi ramurile ce o constituie ca „un sistem de exerciţii aplicat
analitic sau global, care influenţează selectiv şi cumulativ aparatul
locomotor, în vederea perfecţionării mişcărilor corpului omenesc, a
formării ţinutei corecte” (Podlaha R. şi StroescuA., 1974). În cadrul
sistemului de educaţie fizică şi sportivă din ţara noastră, gimnastica se
regăseşte în:

a) Învăţământul de toate gradele şi este cuprinsă în planurile de


învăţământ bazându-se pe programe de instruire ascendente, pe clase şi
ani de studii- preşcolar - primar - preuniversitar - profesional- special-
superior

b) Activităţi – necuprinse în planul de învăţământ:- gimnastica zilnică -


gimnastica de înviorare- momentul de educaţie fizică
c) Activităţi de timp liber − necompetiţionale „sportul pentru toţi”

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

(serbări şcolare, tabere de vacanţă, activităţi turistice, drumeţii,


excursii) − competiţionale (campionatul şcolii, cupe tradiţionale)

d) Activitatea sportivă de performanţă – în şcoli şi licee cu clase


speciale − în cluburi şi asociaţii sportive

Test de autoevaluare 1.1


Prezentați principalele momente ale gimnasticii din România.

Răspunsul la test se găseşte la pagina ....

1.2 Scopul, sarcinile şi caracteristicile gimnasticii


Scopul Scopul principal al gimnasticii este formarea, dezvoltarea şi
gimnasticii perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a organismului.

Sarcinile Sarcinile gimnasticii pot fi concretizate astfel:


gimnasticii  Asigurarea dezvoltării corecte şi armonioase a organismului în
creştere şi a esteticii corporale;

 Dezvoltarea capacităţilor condiţionale şi coordinative, precum


şi a unor calităţi psihice;

 Asigurarea dezvoltării funcţiilor organismului uman în vederea


creşterii capacităţii de efort;

 Corectarea unor deficienţe fizice cauzate de diverşi factori;

 Ameliorarea unor deficienţe motrice şi asigurarea unei


recuperări eficiente după unele traumatisme;

 Formarea capacităţii de relaxare şi încordare a unor grupe


musculare sau a întregului organism;

 Asigurarea însuşirii tehnicii de bază a oricăror mişcări;

 Asigurarea unui suport fizic corespunzător şi necesar practicării


altor discipline sportive;

 Menţinerea şi dezvoltarea capacităţilor motrice la orice vârstă,

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

dar mai ales la cea înaintată.

Caracteristicile Ceea ce deosebeşte gimnastica de alte discipline sportive se


gimnasticii concretizează prin următoarele caracteristici:

 Dispune de un conţinut extrem de bogat, variat şi diferit în ce


priveşte gradul de dificultate solicitat şi de efortul necesar
realizării celor mai multe şi variate exerciţii.

 Exerciţiile din conţinutul gimnasticii prezintă adaptabilitate în


funcţie de vârstă, sex, grad de pregătire şi condiţii materiale.

 Mişcările din conţinutul gimnasticii au caracter analitic astfel


că există posibilitatea acţionării eficiente şi selective asupra
diferitelor grupe musculare sau asupra articulaţiilor în funcţie
de obiectivele urmărite.

 Forma de execuţie este specifică gimnasticii.

 Mişcările naturale şi construite din gimnastică, executate în


condiţii neobişnuite contribuie la controlul şi autocontrolul
aparatului locomotor, în acelaşi timp cu dezvoltarea
capacităţilor coordinative.

 Prin sistemul de mijloace de care dispune gimnastica se


dezvoltă principalele trăsături ale psihicului uman, prin care se
educă: perseverenţa, hotărârea, curajul, voinţa, etc.

 Toate mişcările din gimnastică au un pronunţat caracter estetic.

Test de autoevaluare 1.2


Prezentați sarcinile gimnasticii.

Răspunsul la test se găseşte la pagina ...

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

1.3 Mijloacele și ramurile gimnasticii

Mijlocale Evoluţia gimnasticii în procesul dezvoltării ei istorice a


gimnasticii determinat şi dezvoltarea mijloacelor acesteia. Ele pot fi sistematizate
după cum urmează:

1. Exerciţii de front şi de ordine;


 se execută mai ales în colectiv
 realizează o activitate disciplinată
 contribuie la introducerea în activitatea specifică gimnasticii
 captează atenţia participanţilor
 contribuie la organizarea colectivelor

În componenţa acestor mijloace intră acţiuni de pe loc şi din


deplasare.

2.Exerciţii de dezvoltare fizică;


 se execută sub formă de exerciţii libere simple pentru diferitele
părţi ale corpului: gât, braţe, trunchi, picioare
 se execută sub formă de exerciţii libere compuse, atunci când se
acţionează asupra a două sau mai multe părţi ale corpului
 exerciţiile pot fi executate cu obiecte portative ca: bastoane, mingi,
măciuci, corzi, gantere, cercuri, etc.
 se mai pot executa la aparate ca: scara fixă, banca de gimnastică,
banca cu cărucior, sau la alte aparate mai complexe
 exerciţiile trebuie executate cu mare precizie, deoarece ele
contribuie la însuşirea bazelor generale ale mişcărilor, ca: direcţia,
amplitudinea, viteza, grad de încordare, ritm, etc.
 prin faptul că se execută cu îngreuieri şi în condiţii mai dificile ele
contribuie mai ales la dezvoltarea forţei şi mobilităţii

3.Exerciţii aplicative
 sunt cele folosite în viaţa de toate zilele
 din această grupă fac parte: mersul, alergarea, aruncarea, căţărarea,
transportul, treceri peste obstacole şi săriturile simple

4.Exerciţii acrobatice
 se execută individual, în doi, sau în grup
 au caracter static sau dinamic
 se execută la unele aparate speciale ca: plasă elastică, roată,
trambulină, basculă, etc.
 dezvoltă mai ales coordonarea şi orientarea în spaţiu

5.Exerciţii de gimnastică ritmică


 se execută individual sau în ansamblu
 execuţia se desfăşoară liber sau cu obiecte portative: coardă, cerc,
minge, panglică, măciuci
 exerciţiile se desfăşoară în prezenţa acompaniamentului muzical
 realizează o educaţie muzicală şi estetică deosebită
 constau din elemente tehnice corporale (sărituri, piruete,
echilibru, supleţe, val, săltări, întoarceri, etc.) şi elemente

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

tehnice obiect, care pot fi legate într-o infinitate de combinaţii,


dezvoltând în acelaşi timp creativitatea gimnastelor

6.Exerciţii de gimnastică artistică


 cuprind mişcări de forţă, poziţii, mişcări de balans, cu o tehnică
bine determinată, la diferite probe de concurs diferenţiate la
feminin şi masculin.

7. Exerciţii de gimnastică aerobică


 se execută individual, în duo, trio, ansamblu;
 conţinutul mijloacelor este alcătuit din elemente din gimnastica
ritmică şi artistică;
se desfăşoară în prezenţa acompaniamentului muzical.

Ramurile După scopul şi sarcinile gimnasticii, s-au diferenţiat trei ramuri în


gimnasticii cadrul acestei discipline: gimnastica de bază, gimnastica de
performanţă şi gimnastica aplicată în alte domenii.

1. Gimnatica de bază
Ramură a gimnasticii cu caracter formativ, gimnastica de bază are un
grad mare de accesibilitate, ea adresându-se celor mai diverse
categorii de oameni indiferent de sex, vârstă, grad de pregătire.
Urmăreşte dezvoltarea sănătăţii, formarea unor deprinderi motrice de
bază, asigurarea unui suport fizic necesar practicării tuturor ramurilor
sportive.

Poate fi practicată individual cu sau fără comandă, cu sau fără mizică


la orice oră din zi.

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

Mijloacele gimnasticii de bază sunt sistematizate în trei grupe mari:

 Exerciţii de front şi ordine;


 Exerciţii de dezvoltare fizică generală;
 Exerciţii aplicative.

Prin conţinutul ei, gimnastica de bază asigură însuşirea cunoştinţelor
elementare şi rezolvarea sarcinilor de bază ale educaţiei fizice şcolare.

2.Gimnastica de performanţă
Cu un specific aparte faţă de celelalte ramuri ale gimnasticii,
gimnastica de performanţă are un caracter de întrecere în care
sportivul nu vine în contact direct cu adversarul.

Aceasta se desfăşoară atât individual şi pe echipe (rezultatul


performanţial reprezentând sumumul valorilor individuale ale
acesteia).

a. Gimnastica acrobatică
Se practică individual în perechi şi în grup, liber sau la diferite aparate
speciale. plasă elastică, roţi metalice, basculă, etc. fiind inclusă în
calendarul competiţional al F.I.G (Campionate Europene şi
Campionate Mondiale).

Mijloacele folosite de această ramură fac parte din conţinutul


gimnasticii artistice, respectiv elementele şi procedele tehnice
acrobatice din probele de sol şi bârnă.

Solicită o bună coordonare şi un simţ deosebit al orientării în spaţiu.

b. Gimnastica ritmică
Ramură relativ tânără a gimnasticii, gimnastica ritmică este inclusă în
rândul disciplinelor olimpice şi corespunde aspiraţiilor performanţiale
feminine. Se desfăşoară pe probe individuale şi de ansamblu, cu şi
fără obiectele portative (coardă, cerc, minge, panglică, măciuci)
însoţite de acompaniament muzical.

c. Gimnastica artistică
Ramură cu caracter competitiv, gimnastica artistică este practicată în
probe individuale şi pe echipe, desfăşurându-se diferenţiat astfel:

 Masculin: sol, cal cu mânere, inele, paralele, sărituri, bară fixă.


 Feminin: sărituri, paralele inegale, bârnă şi sol

d. Gimnastica aerobică (Sport aerobic)


Această ramură tânară a gimnasticii, se desfăşoară pe probe
individuale,în duo, trio şi în ansamlu. Conţinutul motric al gimnasticii
aerobice este preluat din gimnastica ritmică şi artistică, se desfăşoară
pe muzică şi este executat cu mare expresivitate.

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

Dispune de un bogat calendar competiţional în care sunt incluse


Campionate Europene, Campionate Mondiale şi se intenţionează
introducerea în cadrul Jocurilor Olimpice.

3.Gimnastica aplicată în alte domenii


a. Gimnastica igienică
Este ramura cea mai accesibilă tuturor vârstelor. Se poate practica la
orice oră din zi individual sau în colectiv urmărind întărirea sănătăţii
participanţilor.

Practicată dimineaţa este denumită gimnastică de înviorare (are sopul


de a angrena marile funcţiuni ale organismului, de menţinere a
sănătăţii şi a capacităţii de muncă).

b. Gimnastica în producţie
Practicată în regimul zilei de muncă asigură:
 menţinerea sănătăţii oamenilor;
 ridicarea capacităţii de muncă;
 angrenarea mai rapidă în activitate;
 combaterea oboselii şi corectarea unor deficienţe.

Mijloacele utilizate pentru realizarea acestor obiective fac parte din


gimnastica de bază.

c. Gimnastica pentru alte discipline sportive


Asigură:
 dezvoltare fizică multilaterală;
 o pregătire fizică specială fiecărei ramuri sportive.

d. Gimnastica medicală
Prin conţinutul bogat şi variat al mijloacelor utilizate în mod liber cu
ajutor sau la aparate special construite are ca scop:

 Recuperarea, ca urmare a traumatismelor;


 Restabilirea capacităţii funcţionale a organismului;
 Restabilirea motricităţii şi a capacităţii de muncă;
 Corectarea unor deficienţe fizice;
 Restabilirea neuro-motoare în cazul unor tulburări de coordonare
şi echilibru.

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Prezentați sistematizarea mijloacelor gimnasticii de bază.

Răspunsul la test se găseşte la pagina ...

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte


În loc de rezumat prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de


învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Prezentați caracteristicile gimnasticii aducând argumente pentru


fiecare aspect

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare


Răspuns 1.1
Prezentați principalele momente ale gimnasticii din România.
1776 – Domnia lui Alexandru Ipsilante Vodă – în școala domnească
Sf. Sava
1864 – legea instrucției art.113 – introducerea gimnasticii și muzicii
ca învățături obligatorii în liceu (A. I. Cuza)
1862 – Gh. Moceanu – „părintele educației fizice românești”
Pune bazele gimnasticii la aparate
Organizează învățământul gimnasticii în școală și armată, a pregătirii
de profesori, a înființării de societăți
Spiru Haret – adevăratul organizator al educației fizice școlare –
stabilește obligativitatea gimnasticii în școală, despărțind-o de
instrucția militară și atribuindu-i câte 1 ora pe sapt. pentru fiecare
clasă.
1899 – gimnastica devine obligatorie în toate școlile secundare de
băieți și fete
1928 – prin reforma învățământului 2 din cele 4 ore atribuite
săptămânal ed. Fizice erau rezervate exercițiilor de gimnastică

Răspuns 1.2
Prezentați sarcinile gimnasticii.
• Asigurarea dezvoltării corecte şi armonioase a organismului în
creştere şi a esteticii corporale;
• Dezvoltarea capacităţilor condiţionale şi coordinative, precum
şi a unor calităţi psihice;
• Asigurarea dezvoltării funcţiilor organismului uman în vederea
creşterii capacităţii de efort;
• Corectarea unor deficienţe fizice cauzate de diverşi factori;
• Ameliorarea unor deficienţe motrice şi asigurarea unei
recuperări eficiente după unele traumatisme;
• Formarea capacităţii de relaxare şi încordare a unor grupe
musculare sau a întregului organism;

Gimnastica de bază
Istoricul gimnasticii

• Asigurarea însuşirii tehnicii de bază a oricăror mişcări;


• Asigurarea unui suport fizic corespunzător şi necesar
practicării altor discipline sportive;
• Menţinerea şi dezvoltarea capacităţilor motrice la orice vârstă,
dar mai ales la cea înaintată.

Răspuns 1.3
Prezentați sistematizarea mijloacelor gimnasticii de bază.
• Exerciţii de front şi de ordine
• Exerciţii de dezvoltare fizică
• Exerciţii aplicative
• Exerciţii acrobatice
• Exerciţii de gimnastică ritmică
• Exerciţii de gimnastică artistică
• Exerciţii de gimnastică aerobică

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1


1. Blandine, C., Lamotte, A., Anatomie pentru mişcare, vol I, II,
Editura Polirom, 2009, Bucureşti
2. Damian M., Gimnastica de bază, Editura „Ovidius” University
Press, 2002, Constanţa
3. Ionescu, R., Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Editura Humanitas Educational, 2005,
Bucureşti
4. Oltean, A., Gimnastica de baza, Note de curs, 2016, Constanța
5. Stănescu, M., Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici,
Editura SemnE, 2002, Bucureşti

Gimnastica de bază
Gimnastica de bază
Exerciții de front și ordine

Unitate de învăţare Nr. 2

EXERCIȚII DE FRONT ȘI ORDINE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 000


2.1 Termeni de bază din gimnastică
2.2 Formarea capacității de comandă cu intonație și ținută corespunzătoare

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2...............................................................


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2.............................................................................

Gimnastica de bază
Exerciții de front și ordine

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 Însușirea termenilor de bază din gimnastică


 Formarea capacității de comandă

2.1. Termeni de bază din gimnastică


Generalități În literatura de specialitate se utilizează mai des denumirea de exerciţii de
front şi formaţii.

Ele constituie principală grupă de mijloace folosite pentru:


- educarea disciplinei şi ordinei;
- de control al ţinutei;
- de control al mişcărilor, în general.

Folosirea exerciţiilor de organizare şi ordine solicită stăpânirea


terminologiei specifice şi contribuie la disciplinarea şi obişnuirea
executanţilor cu munca în colectiv.

Exerciţiile pentru capacitatea de organizare sunt folosite, cu precădere, în p


rimele trei verigi şi în ultima verigă a lecţiei, dar sunt prezente, dacă este
nevoie, şi în celelalte verigi (situaţie de instruire) ori de câte ori se simte
nevoia.

Sarcinile exerciţiilor pentru capacitatea de organizare


- Educă disciplina, punctualitatea, ordinea, etc.;
- Educă atenţia, siguranţa, spiritul de observaţie, prezenţa de spirit,
memoria motrică, etc.;
- Asigură organizarea colectivului pe tot parcursul lecţiei;
- Asigură manevrarea ordonată a colectivului în lecţie;
- Asigură crearea unei omogenităţi a colectivului în mişcare, a răspunsului
la comandă, imprimând un ritm vioi, unitar şi simultan;
- Dezvoltă coordonarea, orientarea în spaţiu şi timp, etc.

Termeni de Conducerea unei formaţii pentru executarea unor acţiuni se realizează prin:
bază pentru - comandă;
exercițiile de - ordine şi dispoziţii verbale;
front și - semnale sonore, vizuale şi tactile;
formații - acţiuni personale.

În lecţia de educaţie fizică se utilizează mai mult comanda verbală.

Comanda este o dispoziţie verbală.

Comanda are două părţi distincte:


- comanda prevestitoare ;
- comanda executivă (săvârşitoare).

Gimnastica de bază
Exerciții de front și ordine

Comanda prevestitoare are ca scop indicarea acţiunii ce urmează a fi


executată. Se dă cu voce tare, prelung şi clar, pentru ca executanţii să
înţeleagă şi să poată memora acţiunile care urmează a fi executate.

Comanda săvârşitoare ( executivă ) se dă pe un ton înalt, scurt şi energic.

Exemplu:
Clasă ( grupă ) înainte – MARŞ! „Clasă înainte” – constituie comanda
prevestitoare, iar
„MARŞ!” – comanda săvârşitoare.

Când scriem, comanda prevestitoare se trece cu litere mici, iar cea


executivă cu litere mari şi se pune semnul exclamării la sfârşit.
Exemple: Grupă pe loc – REPAUS!

Formaţia reprezintă dispunerea colectivului în vederea desfăşurării


activităţii şi trebuie aleasă astfel încât să asigure cele mai bune condiţii de
lucru.

Formaţiile se caracterizează prin:


Front – este termenul ce indică partea formaţiei în care executanţii sunt
aşezaţi cu faţa.

Flancul – reprezintă extremitatea dreaptă sau stângă a formaţiei.

Linie – indică dispunerea executanţilor umăr la umăr.

Rândul – este termenul ce indică aşezarea executanţilor într-o linie sau pe


mai multe linii.

Şirul – sau coloana reprezintă aşezarea executanţilor unul înapoia


celuilalt.

Intervalul – este termenul ce indică depărtarea dintre executanţi pe linia


frontului. El poate fi: umăr la umăr, la distanţă de un cot (mâna pe şold), la
depărtare de un braţ, de două braţe (ambele braţe se ridică întinse lateral) şi
la distanţă de mai mulţi paşi.

Distanţa – reprezintă depărtarea în adâncime dintre executanţi. În mod


obişnuit, distanţa se ia prin întinderea braţelor înainte.

Adâncime – este termenul pentru desemnarea spaţiului dintre primul şi


ultimul executant al unei coloane.

Bază – reprezintă executantul desemnat reper pentru dispunerea celorlalţi


executanţi.

Centru – desemnează executantul din centrul formaţiei.

În ordine strânsă – executanţii sunt dispuşi unul lângă altul la intervale

Gimnastica de bază
Exerciții de front și ordine

egale cu lăţimea unei palme la nivelul cotului.

În ordine rărită - executanţii sunt dispuşi unul lângă altul la intervalul


indicat prin comandă.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce este si din ce se compune comanda?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

2.2. Formarea capacității de comandă cu intonație și ținută corespunzătoare


Conducerea lecției de educație fizică pentru executarea unor acţiuni se
realizează prin:
- comandă;
- ordine şi dispoziţii verbale;
- semnale sonore, vizuale şi tactile;
- acţiuni personale.

În lecţia de educaţie fizică se utilizează mai mult comanda verbală.

Comanda este o dispoziţie verbală care trebuie să aibă următoarele


calităţi:
- să fie energică;
- să fie scurtă;
- să fie precisă;
- să fie mobilizatoare,
- tonalitatea să se adapteze condiţiilor de lucru şi numărului de executanţi,
iar modalităţiile tonalităţii să imprime ritmul de execuţie caracteristic
mişcării respective.

Comanda are două părţi distincte:


- comanda prevestitoare ;
- comanda executivă (săvârşitoare).

Comanda prevestitoare are ca scop indicarea acţiunii ce urmează a fi


executată. Se dă cu voce tare, prelung şi clar, pentru ca executanţii să
înţeleagă şi să poată memora acţiunile care urmează a fi executate.

Comanda săvârşitoare ( executivă ) se dă pe un ton înalt, scurt şi energic.

Cel care conduce ora de educație fizică și sport trebuie să aibă o ținută
exemplară, deoarece majoritatea executanților vor urmări vizual acțiunile
acestuia, mai degrabă decât să analizeze informațiile primite.

În consecință profesorul așezat în fața colectivului trebuie să realizeze

Gimnastica de bază
Exerciții de front și ordine

acțiunile ”în oglindă”. Dacă profesorul este așezat în centrul colectivului,


va trebui să se miște invers decât colectivul pentru a putea avea contact
vizual permanent cu fiecare elev.

Tonul profesorului trebuie să fie ferm, mobilizator, în concordanță cu


condițiile în care se desfășoară ora de educație fizică și sport.

Niciodată profesorul nu trebuie să folosească simultan mai multe sisteme


de semnalizare. Dacă numără pentru a susține ritmul de execuție al unor
exerciții, atunci nu va bate și din palme, dacă se folosește de fluier nu va
bate și din palme.

Acțiunea cerută executanților printr-o anumită comandă trebuie, de obicei


(dacă aceasta presupune acțiuni mai elaborate), însoțită de demonstrație.
Demonstrația realizată de profesor trebuie să fie vizibilă de toți elevii,
trebuie să fie clară, să corespundă explicațiilor, trebuie să fie concisă.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care este intonația celor două părți ale comenzii?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Enumerați și descrieți termenii ce caracterizează o formație.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

2.1. Comanda este o dispoziţie verbală care trebuie să aibă următoarele


calităţi:
- să fie energică;
- să fie scurtă;
- să fie precisă;
- să fie mobilizatoare,
- tonalitatea să se adapteze condiţiilor de lucru şi numărului de executanţi,
iar modalităţiile tonalităţii să imprime ritmul de execuţie caracteristic

Gimnastica de bază
Exerciții de front și ordine

mişcării respective.
Comanda are două părţi distincte:
- comanda prevestitoare ;
- comanda executivă (săvârşitoare).

2.2. Comanda prevestitoare are ca scop indicarea acţiunii ce urmează a fi


executată. Se dă cu voce tare, prelung şi clar, pentru ca executanţii să
înţeleagă şi să poată memora acţiunile care urmează a fi executate.
Comanda săvârşitoare ( executivă ) se dă pe un ton înalt, scurt şi energic.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 3

EXERCIȚII DE FRONT ȘI ORDINE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3.............................................................................. 000


3.1 Acțiuni de pe loc
3.2 Acțiuni din deplasare
3.3 Schimbări de formații
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

 Însușirea termenilor de bază din gimnastică


 Formarea capacității de comandă

3.1 Acțiuni de pe loc


Prin aceste exerciţii se realizezază suportul organizatoric al lecţiei şi se
asigură disciplina, captarea atenţiei subiecţilor, creând o atmosferă
propice desfăşurării lecţiei. În executarea poziţiilor şi mişcărilor este
necesar să se folosească o formulare scurtă şi precisă, relizată prin
comandă. O deosebită atenţie trebuie acordată execuţiei precise şi
corecte a comenzii date.

ACŢIUNE: STÂND

COMANDA: Atenţie!... DREPŢI!


EXECUŢIE: executantul stă drept, fără încordare, cu călcâiele lipite şi
cu vârfurile picioarelor depărtate pe linia frontului, la o lăţime de talpă;
genunchii întinşi, fără să fie încordaţi; pieptul puţin ridicat; braţele pe
lângă corp, îndreptate cu palmele înăuntru, degetele întinse ating
coapsele; capul se ţine drept, fără a scoate bărbia, privirea înainte;
corpul se înclină foarte puţin înainte.

ACŢIUNE: REPAUS

COMANDA: Pe loc... REPAUS!


EXECUŢIE: În linie – îndoirea uşoară a unui genunchi cu trecerea
greutăţii pe celălalt picior, mâinile înapoi reciproc apucate.
În coloană – depărtarea picioarelor cu greutatea pe ambele picioare,
mâinile înapoi reciproc apucate.

COMANDA: De voie, pe loc...REPAUS!


EXECUŢIE: mutarea unui picior înainte; oferă posibilitatea aranjării
echipamentului, etc.

„La loc comanda” se dă pentru a anula sau a înceta executarea unei


acţiuni. La această comandă se reia poziţia iniţială.

ACŢIUNE: ALINIERE

COMANDA: Atenţie!...V-ALINIAŢI!
EXECUŢIE: În linie – alinierea se face spre bază, prin îndoirea braţului
dinspre bază cu mâna pe şold, privirea spre bază şi deplasare cu paşi
adăugaţi mici în partea opusă, până când cotul atinge braţul

Gimnastica de bază
executantului alăturat.
În coloană – alinierea se face în adâncime, la distanţă de un braţ.
În formaţie de lucru – alinierea se face în adâncime şi în linie în
funcţie de bază.

ACŢIUNE: NUMĂRĂTOARE

COMANDA: Din dreapta (stânga) în continuare ... NUMĂRĂ!


EXECUŢIE: numărătoarea este continuă; ultimul executant face un pas
înainte cu un braţ ridicat şi anunţă cu voce tare numărul respectiv.

COMANDA: Din dreapta (stânga), câte doi („n”)... NUMĂRĂ!


EXECUŢIE: numărătoarea câte doi (“n”)- pentru schimbări de
formaţie, alcătuiri de echipe, etc.

COMANDA: Din dreapta și din stânga în continuare ... NUMĂRĂ!


EXECUŢIE: numărătoarea este continuă și simultană din ambele părți
ale formației – pentru realizare formației de cocor închis sau deschis

ACŢIUNE: RAPORT

COMANDA: Pentru raport...DREPŢI!


EXECUŢIE: comanda este dată colectivului de către elevul de serviciu,
acesta în poziţie de drepţi, se adresează profesorului cu următoarea
formulă: “Domnule profesor, grupa… cu un efectiv de… elevi, este
gata pentru începerea lecţiei de gimnastică. Raportează elevul de
serviciu…”

Întoarcerile de pe loc se folosesc pentru a schimba direcţia frontului. Se


execută în doi timpi.

ACŢIUNE: ÎNTOARCERI PE LOC

COMANDA: La stân-GA!
La dreap-TA!
La stânga ‘mpre-JUR!

EXECUŢIE: se efectuează întoarcerea prin pivotarea pe călcâiul


piciroului din direcţia întoarcerii şi vârful piciorului opus (T1);
apropierea piciorului din înapoi (T2).

ACŢIUNE: MĂRIRE, REDUCERE, INTERVAL SAU DISTANŢĂ

COMANDA: Spre stg. (dr.) la un pas (la un braţ, etc.) măriţi (reduceţi)
intervalul (distanţa)...MARŞ!
EXECUŢIE: se efectuează acţiunea comandată în funcţie de bază.

Gimnastica de bază
ACŢIUNE: STRUCTURI COMPLEXE PENTRU ATENŢIE ŞI
RITMICITATE

COMANDA: a) fragmentat imitativă


Pas înainte 1-2; stânga-mprejur 3-4; pas înapoi 5-6; stânga-’mprejur 7-8.
ÎNCEPEŢI!
b) structura indicată…
EXECUŢIE: execuţie fragmentată urmată de execuţie cursivă în 8
timpi.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieți tehnica de întoarcere de pe loc la stânga și la dreapta.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

3.2 Acțiuni din deplasare


În această grupă regăsim exerciţii executate din deplasare, cele mai des
utilizate fiind: pas de marş, pas de front, pas alergător, pas de voie, etc.

ACŢIUNE: PAS DE MARŞ

COMANDA: Înainte... MARŞ!


EXECUŢIE: se porneşte cu piciorul stâng. La pasul de marş contactul
piciorului cu solul se ia cu vârful apoi cu toată talpa. Braţele se mişcă
liber pe lângă corp

ACŢIUNE: PAS DE FRONT

COMANDA: Pas de front...MARŞ!


EXECUŢIE: se realizează prin ridicarea piciorului întins înainte la 15-
20 cm de sol, aşezându-se marcat. Braţul opus piciorul dinainte se
îndoaie din cot astfel încât să fie ridicat la nivelul abdomenului şi la
distanţă de o palmă de corp. Braţul celălalt este întins înapoi.

ACŢIUNE: PAS DE VOIE

COMANDA: Pas de voie...MARŞ!


EXECUŢIE: subiecţii vor merge fără cadenţă, obişnuit.

ACŢIUNE: PAS ALERGĂTOR

COMANDA: Pas alergător...MARŞ!


EXECUŢIE: comanda pentru trecerea de la pasul de marş la pasul
alergător se dă pe piciorul stâng, executantul păşind cu piciorul drept
urmănd ca apoi să înceapă alergarea cu piciorul stâng.

Gimnastica de bază
Dacă pasul alergător porneşte de pe loc, executantul va îndoi coatele şi
va apleca trunchiul la comanda prevestitoare, iar la cea săvârşitoare va
porni în alergare.

ACŢIUNE: PORNIRE CU SCHIMBAREA FRONTULUI

COMANDA: La stânga (etc.) şi înainte...MARŞ! 1-2, stângul...


EXECUŢIE: se efectuează întoarcerea pe loc în direcţia comandată (1-
2) şi se porneşte cu piciorul stâng. Se poate realiza prin întoarcere şi
prin ocolire de 90º sau 360º.

ACŢIUNE: OPRIRE

COMANDA: Pe loc...STAI! 1-2


EXECUŢIE: se efectuează oprire în doi timpi; comanda se dă pe orice
picior; această comandă nu se dă niciodată din alergare.

ACŢIUNE: OCOLIRE

COMANDA: Ocolire spre stânga (etc.)... MARŞ!


EXECUŢIE: se efectuează schimbarea de direcţie conform comenzii
prin deplasare în arc de cerc, fiecare executant schimbând direcţia
succesiv, pe locul primirii comenzii executive.

ACŢIUNE: OPRIRE CU SCHIMBAREA FRONTULUI

COMANDA: La stânga (etc.)... STAI! 1-4


EXECUŢIE: se efectuează oprire în doi timpi (1-2) şi întoarcere pe loc
în direcţia comandată în doi timpi (3-4).

ACŢIUNE: ÎNTOARCERE

COMANDA: La stânga...MARŞ! 1-2


Comanda se dă pe piciorul drept
EXECUŢIE: se efectuează pas cu picorul stâng (1) pas cu piciorul drept
şi întoarcere pe noua direcţie prin pivotare (2).

COMANDA: La dreapta...MARŞ! 1-2


Comanda se dă pe piciorul drept
EXECUŢIE: se efectuează pas cu piciorul stâng şi întoarcere prin
pivotare pe noua direcţie (1) pas cu piciorul drept (2).

COMANDA: La stânga-’mprejur...MARŞ! 1-4


Comanda se dă pe piciorul drept
EXECUŢIE: se efectuează pas cu piciorul stâng (1) pas scurt încrucişat
cu piciorul drept (2) întoarcere prin pivotare (3) pas cu piciorul drept

Gimnastica de bază
(4).
Toate schimbările de direcţie prin întoarcere se efectuează în unghi,
simultan de către întreg colectivul de executanţi.

ACŢIUNE: VARIANTE DE MERS

COMANDA: Denumirea acţiunii (mers pe vârfuri, în sprijin,etc)...


MARŞ!
În timpul execuţiei se dau indicaţii pentru corectitudinea mişcării
EXECUŢIE: se execută acţiunea comandată până la comanda de
încetare.

ACŢIUNE: VARIANTE DE ALERGARE

COMANDA: Denumirea acţiunii (joc de glezne, alerg. cu pend.


gambei înap.,etc) ... MARŞ!
În timpul execuţiei se dau indicaţii pentru corectitudinea mişcării
EXECUŢIE: se execută acţiunea comandată până la comanda de
încetare. Dacă pasul alergător porneşte de pe loc, la comanda
prevestitoare se îndoaie coatele, iar la comanda săvârşitoare se porneşte
în alergare începând cu piciorul stâng.

Pentru a trece de la pas de marş la pas alergător, comanda săvârşitoare


se dă o dată cu punerea piciorului stâng pe pământ, se mai execută un
pas cu piciorul drept şi se trece la alergare pe piciorul stâng.

COMANDA: Pas de marş ... MARŞ!


EXECUŢIE: pentru a trece de la pas alergător la pas de marş; comanda
săvârşitoare se dă o dată cu punerea piciorului drept pe pământ; se mai
execută încă doi paşi alergaţi (stâng, drept) şi se trece în pas de marş
începând cu piciorul stâng.

COMANDA: Pe loc pas alergător ... MARŞ!


EXECUŢIE: pasul alergător de pe loc se execută tot timpul pe vârfuri.
Trecerea din pas alergător pe loc în pas alergător cu deplasare se
execută la comanda “ÎNAINTE”, care se dă o dată cu punerea
piciorului stâng pe pământ; se mai execută un pas pe loc cu dreptul şi se
trece în deplasare începând cu piciorul stâng.

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieți tehnica de execuție pentru pasul de front

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Gimnastica de bază
3.3 Schimbări de formații
Alcătuiri şi ACŢIUNE: TRECERE DIN LINIE PE 1 RÂND ÎN LINIE PE 2
schimbări de RÂNDURI
formaţii de pe
loc

COMANDA: Din dreapta (stg), câte 2.... NUMĂRĂ!


În linie pe 2 rânduri, în 2 (3,4) timpi... MARŞ!
EXECUŢIA: numerele 1 stau pe loc; numerele 2 execută: pas oblic
înainte în direcţia din care s-a efectuat numărătoarea, în faţa numerelor
1 (în 2 timpi); pas înainte cu piciorul opus direcţiei din care s-a efectuat
numărătoarea (1) pas oblic înaintea numerelor 1 în direcţia din care s-a
efectuat numărătoarea (2) apropierea picioarelor (3) (în 3 timpi); pas
înainte (1-2) pas lateral în direcţia din care s-a efectuat numărătoare a,
în faţa numerelor 1 (3-4) (în 4 timpi).

ACŢIUNE: TRECERE DIN LINIE PE 1 RÂND ÎN LINIE PE 3


RÂNDURI

COMANDA: Din dreapta (stg), câte 3... NUMĂRĂ!


În linie pe 3 rânduri în 2 (3,4) timpi ... MARŞ!
EXECUŢIA: numerele 2 stau pe loc; numerele 1 execută pas oblic
înapoi, opus direcţiei din care s-a efectuat numărătoarea, înapoia
numerelor 2, iar numerele 3 execută pas oblic înainte în direcţia din
care s-a efectuat numărătoarea, înaintea numerelor 2 (în 2 timpi); în 3 şi
4 timpi execuţia este aceeaşi ca şi în cazul trecerii pe 2 rânduri (1
înapoi, 3 înainte).

ACŢIUNE: FORMAREA COLOANEI DE GIMNASTICĂ CÂTE


“n”, DIN LINIE PE 1 RÂND, PRIN ARC DE CERC

COMANDA: Din stânga (dr), câte „n” ... NUMĂRĂ!


În coloană de gimnastică, prin arc de cerc ... MARŞ!
EXECUŢIA: numerele 1 execută întoarcere pe loc în direcţia din care s-
a executat numărătoarea; ceilalşi execută deplasarea prin arc de cerc,
schimbând frontul în direcţia din care s-a efectuat numărătoarea, în linie
cu numerele 1; simultan se efectuează mărirea intervalului la 2 metri şi
alinierea.

Gimnastica de bază
ACŢIUNE: FORMAREA COLOANEI DE GIMNASTICĂ CÂTE
“n” ÎN TREPTE, DIN COLOANĂ CÂTE 1 PE CENTRU

COMANDA: În adâncime câte „n” ... NUMĂRĂ!


a) Numerele 1 doi paşi lateral stânga, numerele 2 pe loc,
numerele 3 doi paşi lateral dreapta ... MARŞ!
b) Numerele 1 trei paşi lateral stânga, numerele 2 un pas
lateral stânga, numerele 3 un pas lateral dreapta, numerele
4 trei paşi lateral dreapta ... MARŞ!
EXECUŢIA: se execută conform comenzii în 6 timpi

ACŢIUNE: FORMAREA COLOANEI DE GIMNASTICĂ ÎN ŞAH

COMANDA: Din dr. (stg) ... NUMĂRĂ!


EXECUŢIA: se execută conform comenzii în 2 timpi

ACŢIUNE: COCOR DESCHIS

COMANDA: Din centru spre flancuri ... NUMĂRĂ!


EXECUŢIA: se execută numărul de paşi înainte, corespunzător
numărătorii

ACŢIUNE: COCOR ÎNCHIS

COMANDA: Din flancuri spre centru ... NUMĂRĂ!


EXECUŢIA: se execută numărul de paşi înainte, corespunzător
numărătorii.
Test de autoevaluare 3.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Intoarcere spre stânga (dr) în coloană câte 1 - descrieți!

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Gimnastica de bază
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Prezentaţi în maxim o pagină 5 comenzi in ordine cronologica


Cu explicatii si indicatii metodice.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

3.1 Executie: se efectuează întoarcerea prin pivotarea pe călcâiul


picioului din direcţia întoarcerii şi vârful piciorului opus (1);
apropierea piciorului din înapoi (2).

3.2 Pasul de front se realizează prin ridicarea piciorului întins înainte la


15-20 cm de sol, aşezându-se marcat. Braţul opus piciorul dinainte se
îndoaie din cot astfel încât să fie ridicat la nivelul abdomenului şi la
distanţă de o palmă de corp. Braţul celălalt este întins înapoi.

3.3 Intoarcere spre stânga (dr) în coloană câte 1 se executa astfel prima
linie efectuează simultan, întoarcere din deplasare pe direcţia
comandată, continuând deplasarea în coloană câte 1; următoarele linii
continuă deplasarea înainte până la locul în care s-a primit comanda,
efectuând aceeaşi acţiune.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti,
2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 4

TERMINOLOGIA GIMNASTICII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 000


4.1 Cerințele terminologiei
4.2 Prescurtarea termenilor
4.3 Descrierea exercițiilor de gimnastică
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 Însușirea terminologiei gimnasticii


 Formarea capacității de descriere corectă a exercițiilor de gimnastică

4.1 Cerințele terminologiei


Importanţă şi Terminologia reprezintă „totalitatea termenilor de specialitate folosiţi
istoric într-o disciplină sau într-o ramură de activitate” (Dex, 1996).

Toate domeniile de activitate şi-au creat, de-a lungul dezvoltării istorice,


o terminologie proprie, specifică, care să ajute la o înţelegere unitară a
conţinuturilor acestora şi să poată servi ca mijloc de comunicare între
oameni. Gimnastica, ca şi celelalte ramuri sportive, are o
terminologie proprie, care cuprinde „termeni folosiţi pentru redarea
poziţiilor ,mişcărilor, exerciţiilor, aparatelor şi materialelor ajutătoare
utilizate pentru practicarea ei, cât şi modul de descriere
al exerciţiilor ”(Terminologia gimnasticii, 1974).

Descrierea terminologică a exerciţiilor are o mare importanţă în formarea


imaginii corecte şi clare despre mişcare, în înţelegerea conţinutului,
precum şi în procesul formării deprinderilor motrice uşurând
comunicarea dintre specialiştii domeniului, dintre profesori şi elevi,
sportivi şi antrenori, concurenţi şi arbitri, asigurând circulaţia
informaţiei, cât şi înţelegerea acesteia. Ca orice ştiinţă care se află într-o
dinamică permanentă şi terminologia gimnasticii a suportat transformări,
perfecţionându-se în raport cu evoluţia disciplinei, purtând amprenta
diferitelor sisteme şi metode de gimnastică, fiind influenţat şi lexicul
terminologic. Astfel tot ce a apărut nou în ştiinţă, în tehnică, în
activitatea practică, s-a reflectat şi în limbă, evoluţia terminologiei de
specialitate încadrându-se organic în evoluţia limbii.

O contribuţie majoră la evoluţia terminologiei gimnasticii a avut


Gheorghe Moceanu, reputat profesor de gimnastică, folclor şi dansuri
populare. În lucrarea „ Istoria gimnasticii în ţara noastr ă ”, Gh.
Moceanu recunoaşte apartenenţa sa la sistemul degimnastică german al
lui Jahn, termenii folosiţi redând poziţii şi mişcări din gimnastica la
aparate. În această carte, apare termenul de „roată gigantică ”, elementul
cel mai greu de executat, dar spectaculos în acea vreme.

Ion Bucovineanu, adept al sistemului de gimnastică suedez, traduce din


limba germană „Manual practic de gimnastică suedez ă – 1893” ce
cuprinde atât exerciţii din sistemul suedez, cât şi din cel german. Sunt
menţionate: mişcările libere pentru diferitele părţi ale corpului, cursa sau
fuga, exerciţii cu mile (măciuci), cu haltere, cu mingea, cu bastonul de
fier, cât şi exerciţii la aparate imobile: scară fixă, cal, bară.
Profesorul Dumitru Ionescu a elaborat prima terminologie de

Gimnastica de bază
specialitate în limba română, intitulată „Terminologia exerciţiilor de
ordine, libere, cu instrumente şi la aparate”, deşi adept al şcolii franceze
a lui Demeny, el păstrează în lucrare şi exerciţiile la aparate din sistemul
german. Aici apar precizări privind poziţiile sau ţinerile fundamentale,
cum sunt: atârnarea, rezemarea, şederea, starea în genunchi.

Oficializarea gimnasticii suedeze în învăţământ a făcut ca terminologia


să poarte amprenta acestui sistem.

Prin traducerea în imba română a lucrării lui Thulin: „Terminologia


gimnasticii suedeze” de către Iacob Mihăilă şi Ben Nilsen, gimnastica
suedeză se impune în faţa celei germane.

Această terminologie a fost prelucrată şi adaptată de profesorul Virgil


Roşală, care i-a adus îmbunătăţiri în concordanţă cu procesul de înnoire
şi perfecţionare a limbii române. Astfel apar termeni simplificaţi cum ar
fi: poziţie în loc de poziţiune, rotare în loc de rotaţiune, sprijin în loc de
reazem, mers în loc de mergere, apare gerunziul stând în loc de
stare, şezând în loc de şedere, dar aceste schimbări nu au fost suficiente,
conţinutul, cât şi ramurile gimnasticii evoluând în permanenţã. Apariţia,
nu întotdeauna controlată, a unor termeni noi, împrumutarea altora din
literatura străină, după traduceri incorecte, introducerea acestora în limba
română, fără o verificare atentă, au făcut ca limbajul tehnic al
domeniului să aibă unele inexactităţi, iar unii termeni săcircule cu
sensuri limitate, locale sau contradictorii.

Actualizarea parţială a terminologiei gimnasticii din 1950 şi 1953, făcută


de reputaţii specialişti Stroescu A. şi Podlaha R. a dus la unificarea
termenilor utilizaţi. În anul 1974 apare lucrarea de referinţă în domeniu
„Terminologia gimnasticii”,elaborată de Stroescu A. şi Podlaha R., care
devine oficială, impunându-se ca un titlu de referinţă în rândul lucrărilor
de specialitate. Este bine sistematizată, a eliminat gerunziul din
descrierea poziţiilor fundamentale, a adus precizări privind regulile de
descriere a exerciţiilor de gimnastică, sistematizând exerciţiile în grupe
structurale. Terminologia gimnasticii ridică cele mai multe probleme
dintre toate disciplinele sportive, deoarece dispune de un vast câmp
terminologic, sistemele şi metodele practicate în diverse ţări fiind
diferite. Evoluţia ramurilor gimnasticii, în mod deosebit cea
de performanţă, este foarte dinamică; în fiecare competiţie majoră au
apărut elemente şi legări de elemente noi, de aceea, prin concizie în
gimnastica de înaltă performanţă, elementele noi poartă numele
gimnastului care le-a executat pentru prima dată, deoarece descrierea
amănunţită a elementului este complicată (Danilova, Stalder, Endo,
Comăneci, Tsukahara, Diamidov, Drăgulescu, Popa, Silivaş).

Pentru a-şi îndeplini funcţia de comunicare, terminologia gimnasticii


Cerinţele trebuie să respecte anumite cerinţe de bază:
terminologiei
a) să respecte particularităţile de limbă privind termenii utilizaţi,
folosind cuvintele din fondul lexicului principal şi să

Gimnastica de bază
respecte particularităţile gramaticale ale limbii;

b) să fie ştiinţifică , dar accesibilă . Clasificarea exerciţiilor pe criterii


morfologic, funcţional, biomecanic nu trebuie să constituie o greutate în
înţelegerea corectă a efectului produs de un exerciţiu;

c) să fie unitară. O noţiune dacă exprimă acelaşi conţinut, să aibă


acelaşi înţeles, indiferent dacă este vorba de gimnastica de bază sau
gimnastica de performanţă;

d) să fie precisă, pentru a elimina interpretările;

e) să fie clară, să creeze imaginea reală a elementului respectiv;

f) să fie concisă – scurtă, să nu conţină elemente suplimentare. Între


precizie, claritate şi concizie trebuie să existe un echilibru. Pentru a evita
lipsa de claritate sau precizie şi pentru a respecta cerinţa conciziei, se pot
folosi şi termeni convenţionali: podul, sfoara, sărituri ca mingea, roata,
dar numai atunci când aceste denumiri sugerează structura mişcării;

g) să servească drept mijloc de comunicare internaţională.


Această cerinţă se referă la gimnastica de performanţă. Limba oficială a
FIG este franceza, iar toate elementele se regăsesc în codul de punctaj.

Planurile în care se execută mişcările segmentelor corpului corespund


planurilor anatomice şi sunt următoarele (Fig. 1):
Planurile şi
axele de • frontal (A)– dispus vertical, paralel cu fruntea, împarte corpul într-o
mişcare ale parte anterioară şi una posterioară. Planul frontal care împarte corpul
corpului într-o jumătate posterioară şi una anterioară se numeşte medio-frontal;

• sagital (B) – dispus tot vertical, perpendicular pe planul frontal,


împarte corpul în două jumătăţi – stânga şi dreapta. Planul sagital care
împarte corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă senumeşte medio-
sagital;

• transversal (C) – este perpendicular pe cele două planuri (frontal şi


sagital) şi împarte corpul într-o parte superioară şi alta inferioară. Planul
transversal care împarte corpul într-o jumătate superioară şi una
inferioară se numeşte medio-transversal.

Toate planurile medii ale corpului sunt planuri principale.

Toate mişcările se produc în articulaţii şi se efectueazăîn jurul unor axe.

Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan, în jurul


căruia unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt segment.
Ea nu este fixă, ci se poate deplasa odată cu segmentul. Acestea sunt:

• axul vertical – la intersecţia planului frontal cu cel sagital şi este linia

Gimnastica de bază
imaginară ce traversează corpul din creştet în interiorul poligonului de
susţinere şi permite executarea mişcărilor în plan orizontal;

• axul sagital (anteroposterioar) – la intersecţia planului sagital cu cel


transversal şi traversează imaginar corpul din înainte-înapoi şi permite
executarea mişcărilor în plan frontal (lateral);

• axul transversal (frontal)– la intersecţia planului frontal cu cel


transversal şi străbate imaginar corpul de la stânga la dreapta şi permite
executarea mişcărilor în plan sagital.

Fig. 1 – Planurile și axele de mișcare ale corpului

Din punct de vedere biomecanic mişcările în kinetoterapie se produc


astfel:
− în plan sagital şi ax frontal (transversal): flexie şi extensie (îndoiri
înainte şi extensie)
− în plan frontal şi ax sagital: abducţie şi adducţie
− în plan transversal şi ax vertical: rotaţie internă şi externă.

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumerați și explicați cerințele terminologiei gimnasticii.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

4.2 Prescurtarea termenilor


Poziţiile fundamentale, părţile corpului, denumirea mişcării şi aparatele
din gimnastică se scriu cu litere mari; direcţia mişcării şi alţi termeni se
scriu prescurtat, cu literă mică. După fiecare prescurtare, se pune punct.

Poziţiile fundamentale
Stând = St.
Pe genunchi= Pe G.
Aşezat= Aşez.
Atârnat= At.
Sprijinit= Spr.
Culcat= Cul.

Părţile corpului
Abdomen= Abd.

Gimnastica de bază
Antebraţ= Ab.
Braţ= B.
Cap= C.
Călcâi= Cc.
Ceaf ă= Cf.
Coapsă= Cps.
Corp= Cp.
Cot= Ct.
Creştet= Crt.
Deget= Dg.
Faţă= F.
Frunte= Fr.
Gambă= Gb.
Genunchi= G.
Gât= Gt.
Gleznă= Gl.
Mână= M.
Palmă= Pl.
Picior= P.
Piept= Pt.
Pumn= Pm.
Spate= Sp.
Şezută= Sz.
Şold=Ş.
Talpă= Tp.
Trunchi= T.
Umăr= U.
Vârf= V.

Denumirea mişcării
Alergare= Alerg.
Arcuire= Arc.
Aplecare= Aplec.
Apropiere= Aprop.
Aruncare= Arunc.
Îndreptare= Îndrept.
Înclinare= Înclin.
Întindere= Întind.
Întoarcere= Întoarc.
Legănare= Legăn.
Balans= Bal.
Cădere= Căd.
Căţărare= Căţ.
Coborâre= Cob.
Depărtare= Dep.
Deplasare= Deplas.
Ducere= Duc.
Echilibru= Echil.
Fandare= Fand.
Îndoire= Îndoi.
Răsturnare= Răsturn.

Gimnastica de bază
Răsucire= Răsuc.
Revenire= Rev.
Ridicare= Ridic.
Rostogolire= Rostog.
Rotare= Rot.
Săritur ă= Sărit.
Subbalansare = Subbal.
Urcare= Urc.

Aparate de gimnastică
Bancă= Bnc.
Bară= Br.
Bârnă= Brn.
Cadru= Cdr.
Cal= Cl.
Capră= Cpr.
Frânghie= Frg.
Inele= In.
Ladă= Ld.
Paralele= Prl.
Paralele inegale= Prl.inl.
Scar ăfixă= Sc.f.
Trambulină= Tramb.

Direcţia mişcării
Înainte= înai.
Înapoi= înap.
Diagonal= diag.
Dreapta= drp.
Jos= jos
Lateral= lat.
Oblic= obl.
Orizontal= oriz.
Stânga= stg.
Sus= sus

Alţi termeni
Alternativ= alt.
Aplecat= apl.
Apropiat= apr.
Apucat= ap.
Călare= căl.
Depărtat= dep.
Încrucişat= încr.
Îndoit= înd.
Întins= înt.
Răsturnat= răst.
Răsucit= răs.
Sprijinit= spr.

Gimnastica de bază
Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieți un exercițiu de gimnastică folosind termenii prescurtați.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

4.3 Descrierea exercițiilor de gimnastică


Reguli privind Pentru descrierea exerciţiilor în gimnastică, trebuie
descrierea respectată următoarea ordine:
exerciţiilor în
gimnastică 1.Poziţia iniţială (plecare, start) este poziţia din care începem mişcarea
şi poate fi fundamentală sau derivată, iar la aparate se specifică şi poziţia
faţă de aparat.
Exemplu: stând depărtat, cu mâinile pe şolduri. St.Dep.cu M.peŞ.

2.Denumirea mişcării ce urmează a fi executată.


Exemplu: îndoire (Îndoi.), ridicare (Ridic.), aplecare (Aplec.),ducere
(Duc.).

3.Segmentul care execută mişcarea.


Exemplu: braţ(B), trunchi (T), picior (P).

4.Direcţia pe care segmentul execută mişcarea.


Exemplu: înainte (înai.), lateral (lat.), înainte sus (înai.sus).

5.Poziţia finală poate fi una din poziţiile fundamentale sau derivate. În


legări, poziţia iniţială se descrie doar la început, deoarece poziţia finală a
mişcării anterioare poate fi identică cu poziţia iniţială a mişcării
următoare.

După poziţia iniţială, se pun două puncte „:”, iar în cazul mişcărilor
compuse, între elementele componente, se foloseşte „cu”, „şi” sau „ ,”
(virgulă).
Exemplu: îndoirea braţelor la ceafă, cu aplecarea trunchiului înainte
şi răsucirea capului spre dreapta (Îndoi. B. la Cf. cu Aplec.T.înai.şi
Răsuc. C. drp.).

În descrierea exerciţiilor, timpii sunt puşi înaintea mişcărilor, iar când o


mişcare durează mai mulţi timp, sunt legaţi cu linioară(-).
Exemplu: 1-2.

Toate exerciţiile sunt împărţite totdeauna în timpi pari (2, 4, 8, 16 timpi


etc.), deoarece, când se lucrează pe muzică, numărătoarea trebuie să
corespundă frazei muzicale.

Exemple:
Ex.1
P.I. – Stând cu mâinile pe şolduri:
T1 – fandare laterală cu stângul cu ducerea braţelor diagonal, stângul
sus;

Gimnastica de bază
T2 – schimbarea fandării spre dreapta, braţele diagonal, dreptul sus;
T3 – întinderea piciorului drept în stând depărtat cu mâinile la umeri;
T4 – revenire în poziţia iniţială.

Ex.2
P.I. – Stând depărtat cu mâinile la umeri:
T1 – îndoire cu răsucirea trunchiului şi ducerea mâinii drepte la vârful
piciorului stâng;
T2-3 – răsucirea trunchiului spre dreapta cu ducerea mâinii stângi la
vârful piciorului drept şi
arcuire;
T4 – revenire în poziţia iniţială.

Alcătuirea Un rol important în gimnastică îl are crearea imaginii mişcării, obţinută


desenelor. cu ajutorul desenului liniar. Pentru realizarea desenului liniar, vor fi
Reprezentarea respectate anumite reguli:
grafică a
exerciţiilor de
gimnastică – reprezentarea solului se face printr-o linie orizontală continuă.
_______________________

- reprezentarea aparatelor se face din lateral

- corpul se desenează din faţă, din lateral sau din spate, lungimea
picioarelor trebuie să fie jumătate din înălţime

- direcţia de deplasare a segmentelor sau a întregului corp, acţiunile


acestora se reprezintă cu ajutorul săgeţilor.

- mişcarea care se execută şi în sens opus sau schimbarea partenerului se


notează cu semnul adunării ( + ).

- întoarcerea se desenează printr-o linie curbă în care se înscriu gradele


respective.

- o cifră înaintea lui „x” arată numărul de repetări al mişcării, de

Gimnastica de bază
exemplu: 4x; 6x; 8x etc.;

Folosirea desenelor în redarea unui exerciţiu liber, va trebui să ţină


seama de:
- prezentarea (desenarea) poziţiei iniţiale în primul desen;
- desenele se fac în ordinea cronologică, iar timpii respectivi se notează
sub linia solului şi
sub figura respectivă;
- pentru uşurarea înţelegerii se folosesc semnele speciale.

Cerinţe terminologice pentru desenarea exerciţiilor la aparatele din


gimnastica artistică:
- aparatele se reprezintă din faţă sau din profil;
- în cazul suprapunerilor unor părţi ale corpului cu aparatul, partea
acoperită, fie aparat
sau corp, se desenează cu o linie întreruptă;
- la sărituri, fazele săriturii se desenează pe o singură siluetă a aparatului
de sărit;
- dacă este necesar, la săriturile cu sprijin se folosesc mai multe siluete
ale aparatului de
sărit.

Test de autoevaluare 4.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieți un exercițiu simplu de gimnastică executat în 8 timpi.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Realizați un complex de dezvoltare fizică armonioasă pentru clasa a II-a


de 12 exerciții. Descrieți 4 exerciții folosind prescurtarea termenilor, 4
exerciții folosind desene și 4 exerciții prin descriere conform cerințelor
terminologiei gimnasticii.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Gimnastica de bază
4.1 a) să respecte particularităţile de limbă privind termenii utilizaţi,
folosind cuvintele din fondul lexicului principal şi să
respecte particularităţile gramaticale ale limbii;
b) să fie ştiinţifică , dar accesibilă . Clasificarea exerciţiilor pe criterii
morfologic, funcţional, biomecanic nu trebuie să constituie o greutate în
înţelegerea corectă a efectului produs de un exerciţiu;
c) să fie unitară. O noţiune dacă exprimă acelaşi conţinut, să aibă
acelaşi înţeles, indiferent dacă este vorba de gimnastica de bază sau
gimnastica de performanţă;
d) să fie precisă, pentru a elimina interpretările;
e) să fie clară, să creeze imaginea reală a elementului respectiv;
f) să fie concisă – scurtă, să nu conţină elemente suplimentare. Între
precizie, claritate şi concizie trebuie să existe un echilibru. Pentru a evita
lipsa de claritate sau precizie şi pentru a respecta cerinţa conciziei, se pot
folosi şi termeni convenţionali: podul, sfoara, sărituri ca mingea, roata,
dar numai atunci când aceste denumiri sugerează structura mişcării;
g) să servească drept mijloc de comunicare internaţională.
Această cerinţă se referă la gimnastica de performanţă. Limba oficială a
FIG este franceza, iar toate elementele se regăsesc în codul de punctaj.

4.2.
P.I. St.Dep.cu M.pe Ş.
T1-2 – Aplec.T. înai. cu Arc.
T3-4 – Ext. T. înap cu Arc.
T5-6 – Răsuc. T. stg. cu Arc.
T7-8 – Răsuc. T. dr. cu Arc.

4.3.
P.I. Stând depărtat cu mâinile pe şolduri:
T1-2 - îndoirea trunchiului spre stânga cu (şi) arcuire;
T3-4 - aceeaşi spre dreapta;
T5 - răsucirea trunchiului spre stânga cu întinderea braţelor lateral;
T6 - revenire;
T7 - aceeaşi spre dreapta;
T8 - revenire.
În descrierea exerciţiilor

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.

Gimnastica de bază
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 5

BAZELE GENERALE ALE MIȘCĂRII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 000


5.1 Poziții fundamentale
5.2 Derivate ale pozițiilor fundamentale
5.3 Modalități de contact cu diferite aparate
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

 Însuşirea terminologiei gimnasticii


 Formarea capacităţii de conducere a lecţiei de educaţie fizică cu
teme din gimnastică

5.1 Poziții fundamentale


STÂND
Poziţie ortostatică bipedă şi plantigradă, cu călcâiele apropiate, vârfurile
uşor depărtate, trunchiul drept, genunchii întinşi, braţele întinse pe lângă
corp, cu degetele apropiate şi întinse, palmele orientate spre coapse,
capul drept, privirea înainte.

Caracteristici:
– are cea mai mică bază de susţinere;
– centrul de greutate se află în poziţia ce mai înaltă şi se proiectează în
mijlocul bazei de susţinere, uşor anterior de articulaţia talocrurală;
– este cea mai instabilă poziţie fundamentală solicitând musculatura
posturală;
– favorizează mişcările ample ale membrelor superioare şi contracţia
izometrică a musculaturii capului, gâtului, trunchiului şi a membrelor
inferioare;

Este indicată în reeducarea deficienţelor fizice globale şi segmentare, a


mersului şi echilibrului.

PE GENUNCHI
Baza de susţinere este pe faţa anterioară a gambelor, cu vârfurile întinse
menţinute în extensie, călcâiele apropiate, trunchiul drept, bărbia
orizontală, privirea anterior, braţele întinse pe lângă corp.

Gimnastica de bază
Caracteristici:
− bază mai mare de susţinere
− centrul de greutate situat jos aproape de sol
− menţinerea poziţiei este incomodă

AŞEZAT
Trunchiul se sprijină pe tuberozităţile ischiatice (regiunea fesieră) şi pe
faţa posterioară a coapselor şi gambelor, picioarele întinse pe sol şi
apropiate, braţele pe lângă corp.

Caracteristici:
– bază mare de susţinere
–centrul de greutate este situat pe sol asigurând o stabilitate mare
– este o poziţie comodă, odihnitoare.

CULCAT (decubit dorsal - kinetoterapie)


Corpul se găseşte în totalitate cu partea dorsală în contact cu suprafaţa
de reazem, axa lui longitudinală fiind paralelă cu această suprafaţă,
membrele inferioare apropiate extinse din şold şi genunchi, membrele
superioare pe lângă corp cu palmele în pronaţie sau pronosupinaţie.
Punctele de sprijin sunt reprezentate de regiunea occipitală, partea
dorso-superioară a trunchiului, regiunea fesieră şi călcâie.

Gimnastica de bază
Caracteristici:
– bază de susţinere mare
– centrul de greutate foarte aproape de suprafaţa de sprijin;
– este poziţia cea mai odihnitoare, relaxantă în care corpul are o mare
stabilitate.

ATÂRNAT
Corpul este întins şi se menţine suspendat de un aparat, apucat cu
mâinile în pronaţie sau supinaţie, membrele superioare întinse, coatele
extinse, membrele inferioare întinse şi apropiate, axa umerilor fiind sub
punctele de sprijin.

Caracteristici:
– centrul de greutate este situat sub punctele de sprijin;
– menţinerea impune un efort mare;
– este contraindicată bolnavilor pulmonari şi cardiovasculari deoarece
blochează respiraţia în inspir şi stânjeneşte circulaţia.

SPRIJINIT
Corpul este întins pe verticală sau pe oizontală şi se sprijină pe mâini sau
pe antebraţe, iar axa umerilor se află deasupra punctelor de reazem.

Gimnastica de bază
Caracteristici:
– centrul de greutate foarte aproape de suprafaţa de sprijin;
– menţinerea impune un efort mare;

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Numiți și descrieți și desenați o poziție fundamentală la alegere.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.2 Derivate ale pozițiilor fundamentale

înainte
depărtat înapoi
lateral
cu dreptul
înainte
încrucişat
cu stângul
Pe înainte
ambele cu îndoiţi
picioare genunchii semi îndoiţi
apropiat
ghemuit depărtat
răsucit
înainte
fandat înapoi
lateral
înainte
depărtat înapoi
(lateral)
STÂND
cu dreptul
înainte
încrucişat
cu stângul
Pe
înainte
vârfuri
cu îndoiţi
genunchii semi îndoiţi
fără sprijin
ghemuit
sprijinit
înainte
fandat înapoi
lateral
celălalt înainte
ridicat înapoi
Pe un întins lateral
picior celălalt înainte
ridicat înapoi
îndoit lateral
celălalt înainte

Gimnastica de bază
sprijinit înapoi
lateral
facială
cumpănă dorsală
asimetrică

cu călcâiele
apropiate
apropiat
cu călcâiele
depărtate
cu călcâiele
apropiate
depărtat
cu călcâiele
PE depărtate
GENUNCHI cu călcâiele
aşezat pe apropiate
călcâie cu călcâiele
depărtate
celălalt picior
pe un spijinit
genunchi cel liber întins,
îndoit

întins
apropiat
îndoit
întins
depărtat
îndoit
apropiat
echer
AŞEZAT depărtat
depărtat
ghemuit
încrucişat
întins
încrucişat
îndoit
întins
pe o coapsă
îndoit

apropiat
dorsal
depărtat
CULCAT
facial întins

îndoit
costal
încrucişat

Gimnastica de bază
cu braţele
întinse
pe verticală
cu braţele
îndoite
De mâini cu braţele
întinse
pe orizontală
cu braţele
îndoite
întins
răsturnat
îndoit
de ambii
genunchi
De de un
ATÂRNAT
picioare genunchi
de vârfuri
cuib
De altă la abdomen
parte a la spate
corpului la subbraţ
la ceafă
de mâini şi
vârfuri
Mixt de o mână şi
vârfuri
de o mână şi
un genunchi

culcat facial pe o mână


(si derivatele lor) pe ambele
culcat dorsal mâini
SPRIJINIT
(si derivatele lor) pe antebraţe
culcat costal pe o mână
(si derivatele lor) pe antebraţ

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieti 2 poziții derivate din stând.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Gimnastica de bază
5.3 Modalități de contact cu diferite aparate

de sus
După poziţia de jos
palmelor faţă de mixt
aparat diferit
APUCAT
încrucişat
răsucit
După lărgimea apropiat
apucării depărtat

Poziţiile sportivului faţă de aparat

STÂND

După orientarea După axa umerilor


faţă de aparat După locul ocupat
faţă de aparat
transversal
facial la mijlocul aparatului
longitudinal
dorsal la capăt

costal între bare

Test de autoevaluare 5.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieți modalităţile de contact cu diferite aparate dupa poziția


palmelor.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Descrieti 3 pozitii fundamentale cu trei derivate pentru fiecare.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Gimnastica de bază
5.1. Culcat. Corpul se găseşte în totalitate cu partea dorsală în contact cu
suprafaţa de reazem, axa lui longitudinală fiind paralelă cu
această suprafaţă, membrele inferioare apropiate extinse din şold şi
genunchi, membrele superioare pe lângă corp cu palmele în pronaţie
sau pronosupinaţie. Punctele de sprijin sunt reprezentate de regiunea
occipitală, partea dorso-superioară a trunchiului, regiunea fesieră şi
călcâie.

5.2. Stând pe un picior, stând pe vârfuri.

5.3. Modalităţi de contact cu diferite aparate apucat de sus, de jos.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 6

MIȘCĂRI SEGMENTARE ȘI ALE ÎNTREGULUI CORP

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6.............................................................................. 000


6.1 Poziții și mișcări de cap și brațe
6.2 Poziții și mișcări de trunchi
6.3 Poziții și mișcări de picioare

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6...............................................................


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 6
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

 Însușirea terminologiei
 Formarea capacității de descriere corectă a exercițiilor de gimnastică

6.1 Poziții și mișcări de cap și brațe


Introducere Precum am văzut, corpul poate avea diferite poziţii înainte de a începe
o mişcare, poate avea diferite poziţii intermediare (la un moment dat)
pe timpul desfăşurării diferitelor exerciţii fizice sau poate avea diferite
poziţii finale la sfârşitul acestora. Segmentele corpului pot avea şi ele
diferite poziţii înainte, în timpul şi la finalul execuţiei unui exerciţiu
fizic.

Fiecare segment al corpului poate avea diferite poziţii, după cum vom
vedea în continuare. Aceste poziţii ale segmentelor corpului intră în
combinaţii diferite cu poziţiile corpului, rezultând o multitudine de
poziţii ce vor fi utilizate în derularea diferitelor exerciţii fizice ca poziţii
iniţiale (la începutul exerciţiului), intermediare (în diferitele momente
ale derulării acestuia) şi finale (la sfârşitul execuţiei unui exerciţiu).

Poziţia corpului reprezintă o atitudine statică a acestuia, adică el nu se


deplasează faţă de un punct de reper. De asemenea, segmentele corpului
iau diferite poziţii, care reprezintă tot o atitudine statică a acestora dar
raportate la propriul corp.

Prezentarea poziţiilor segmentelor corpului, o vom face pe cele patru


grupe principale: poziţiile capului, poziţiile braţelor, poziţiile
trunchiului şi poziţiile picioarelor.

La nivelul fiecăruia din cele patru segmente ale corpului: cap, braţe,
trunchi şi picioare, se pot efectua o serie de mişcări specifice. În
derularea prezentării mişcărilor ce pot fi executate la nivelul
segmentelor corpului, vom constata similitudini cu poziţiile
segmentelor corpului. Trebuie însă să fim atenţi şi să facem o
diferenţiere între poziţia unui segment şi între mişcarea pe care o
efectuează. Termenii se diferenţiază prin terminaţia cuvântului în: -ire,
-are.

De exemplu: poziţia cap răsucit, la mişcare se spune şi se scrie răsucire;


poziţia cap aplecat, mişcarea este aplecare. Această regulă este valabilă
pentru toate celelalte segmente ale corpului.

Poziții de cap La nivelul acestui segment al corpului avem doar două poziţii: cap
aplecat şi cap răsucit. În aceste poziţii nu se efectueză nicio mişcare a
capului, acesta realizează atitudinea statică de aplecat şi răsucit.

Gimnastica de bază
Poziţii

aplecat răsucit
în extensie
dreapta dreapta
stânga stânga

înainte

Mișcări de cap Capul poate executa mişcările prezentate în schema de mai jos.
Mişcarea de aplecare înapoi se mai numeşte extensie, termen care este
frecvent folosit, de exemplu: extensia capului (mişcarea se execută spre
înapoi dar nu se precizează acest lucru). Deci, se spune şi se scrie
extensia capului.

Nu de puţine ori se face confuzia între mişcările capului şi cele pe care


le poate efectua trunchiul. De aceea, întâlnim destul de des formularea
îndoirea capului, ca mişcare. Este greşit deoarece la nivelulu capului nu
avem o asemena grupă de mişcări. La nivelul acestui segment al
corpului avem rotarea. Aceasta este o mişcare circulară a capului, fiind
alcătuită dintr-o succesiune de aplecări şi răsuciri.

Mişcări

aplecare extensie răsucire semirotare

dreapta dreapta înainte înapoi


stânga stânga
spre dreapta
spre stânga
înainte

Poziții de brațe La nivelul segmentului braţe avem cele mai multe poziţii şi cele mai
complexe. Braţele, în poziţiile pe care le realizează, pot fi intinse sau
îndoite. În cu braţele întinse acestea pot fi pe direcţii principale,
intermediare şi oblice. Direcţiile principale sunt cele normale: înainte,
sus, lateral şi jos.

Braţe în poziţii intermediare sunt cele în care acestea se situează între


două poziţii principale, iar cele pe direcţii oblice sunt cele în care
braţele se situează între două poziţii intermediare.

Braţele pot fi îndoite din articulaţia cotului: complet îndoite sau la 90°.
La poziția cu braţele îndoite, mâinile pot fi (luat de sus în jos): pe
creştet, la ceafă, pe umeri, la piept pe şolduri dar şi la spate. În situaţia
poziţiei mâinilor (mâna este un segment al membrului superior care este

Gimnastica de bază
alcătuit, pornind de la articulaţia umărului în jos, din: braţ, antebraţ şi
mână) se fac cele mai multe greşeli. De cele mai multe ori se spune şi
se scrie greşit: cu braţele pe creştet, cu braţele la ceafă şi mai ales cu
braţele pe şolduri etc. Corect este: cu mâinile pe şolduri etc.

Precizăm că s-a stabilit în mod convenţional folosirea termenului de


braţ(e). Acesta înlocuieşte denumirea de membre superioare, atunci
când ele efectuează diferite acţiuni motrice. Corect este: braţele sus,
braţele lateral, rotarea braţelor, ducerea braţelor etc.

În diferitele poziţii pe care le au braţele şi în diferitele mişcări pe care le


efectuează, palma segmentului mână poate avea diferite poziţii: cu
palmele în jos, cu palmele în sus, cu palmele înainte, cu palmele
înăuntru, cu palmele înapoi, cu palmele apropiate, cu pumnii strânşi.

Poziţii
cu braţele cu braţele
întinse îndoite

pe direcţii pe direcţii complet din baletul la 90º/45º


principale intermediare clasic

înainte înainte jos/sus mâini pe şold antebraţe înainte

lateral lateral jos/sus mâini la piept antebraţe în sus


sus înapoi jos mâini la ceafă antebraţe în jos

jos diagonal mâini pe cap antebraţe înapoi

oblic înainte jos/sus mâini pe umăr


oblic înapoi jos/sus

Mișcări de brațe Cu braţele putem executa cele mai complexe mişcări: îndoire, întindere,
ducere, balans, rotare şi răsucire (vezi schema de mai sus). Braţele se
îndoaie când ducem mâinile pe umeri, la ceafă, pe şolduri etc. Braţele
îndoite se pot întinde pe toate direcţiile principale, intermediare şi
oblice.

Ducerea este o deplasare a braţelor fără elan pe diferite direcţii şi


planuri. De foarte multe ori se spune şi se scrie greşit ridicarea braţelor,
în loc de ducerea braţelor. Este adevărat, braţele execută o mişcare de
ridicare, dar corect se spune şi se scrie: ducerea braţelor... De exemplu:
ducerea braţelor (de jos) lateral, ducerea braţelor (din înainte) lateral,
ducerea braţelor prin lateral sus etc.

Balansul este o mişcare de pendulare a braţelor sub formă de arc de cerc


executată în plan frontal sau sagital. Rotarea este o mişcare circulară
executată cu braţele din articulaţiile scapulohumerale în plan frontal sau
sagital. Răsucirea este o mişcare de rotaţie executată în jurul axului

Gimnastica de bază
longitudinal al braţului. Când braţul execută mişcarea de rotaţie în axul
lung spre înăuntru, cu palma spre în jos, mişcarea se numeşte pronaţie,
iar când mişcarea se execută în afară, cu palma în sus, se numeşte
supinaţie.

ridicări Mişcări rotări

coborâri balansări

duceri răsuciri

îndoiri întinderi

Test de autoevaluare 6.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumerați mișcările de cap din aplecat.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

6.2 Poziții și mișcări trunchi


Poziții ale La nivelul trunchiului avem trei poziţii principale pe direcția înainte:
trunchiului trunchi înclinat (45°), trunchi aplecat (cel mult până la 90°), trunchi
îndoit (peste 90°)

Trunchi răsucit se poate realiza spre dreapta sau spre stânga.

În poziţia trunchi îndoit lateral sau înapoi, nu mai există cerinţa ca


acesta să depăşească 90°, dar poziţiile se încadrează în categoria îndoit.

Poziţia trunchi îndoit înapoi se realizează printr-o extensie a acestuia,


de aceea se spune şi se scrie trunchi în extensie.

Poziţii

înclinat răsucit
înainte aplecat îndoit în
înainte extensie
dreapta
dreapta
stânga
stânga

înainte

Mișcări ale Trunchiul execută mişcări complexe, am putea spune chiar cele mai
trunchiului complexe mişcări dintre cele efectuate de celelalte segmente ale
corpului, cum ar fi: aplecare, îndoire, întindere, răsucire şi rotare.

Ca şi la poziţia de trunchi aplecat, aplecarea trunchiului se execută


numai spre înainte şi doar până la 90°. Mişcarea de aplecare nu se mai

Gimnastica de bază
execută în alte direcţii. Dacă această mişcare spre înainte a trunchiului
depăşeşte 90° ea se numeşte îndoire. Efectuarea acestei mişcări spre
înapoi şi lateral, chiar dacă nu se depăşesc 90°, se numeşte tot îndoire.

Mişcării de îndoire înapoi atrunchiului i se mai spune şi extensie,


termen frecvent folosit: extensia trunchiului.

De multe ori, se face confuzie între mişcarea de aplecare a trunchiului şi


cea de îndoire.

Mişcări

înclinare aplecare îndoire extensie răsucire balansare rotare


înainte înainte

dreapta frontal
înainte
frontal
stânga orizontal
dreapta sagital

stânga orizontal

răsucită

Test de autoevaluare 6.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Poziții și mișcări de trunchi îndoit. Enumerați.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

6.3 Poziții și mișcări de picioare


Poziții de Picioarele pot avea trei poziţii: întinse, îndoite şi fandate. Acestea se pot
picioare intui cu uşurinţă.

O precizare se impune a fi făcută la poziţia fandat înapoi: este poziţia în


care piciorul dinspre înapoi este îndoit iar piciorul dinspre înainte
întins, invers decât la fandat înainte.

De asemenea, mai precizăm faptul că piciorul care se îndoaie în poziţia


fandat înainte sau lateral, formează un unghi de 90° între gambă şi
coapsă şi tot 90° între coapsă şi trunchi, celălalt picior este întins.

Poziţii

ridicate răsucite

întinse îndoite întinse îndoite

Gimnastica de bază
Mișcări de Picioarele execută mai multe tipuri de mişcări: îndoire, întindere,
picioare ridicare, rotare, balansare şi răsucire.

Mişcarea de îndoire a picioarelor se poate efectua din stând, din aşezat,


din culcat, din atârnat. Pe lângă aceste poziţii fundamentale, îndoirea
picioarelor se poate realiza şi din mai multe derivate ale poziţiilor
fundamentale amintite.

Mişcarea de întindere a picioarelor se execută din picioare îndoite,


fiind o mişcare inversă îndoirii.

Mişcarea de ridicare se execută numai prin ridicarea pe vârful


picioarelor.

Rotarea este o mişcare circulară executată cu un picior sau cu ambele


picioare.

Balansarea este o mişcare circulară executată cu unul sau cu ambele


picioare în plan frontal şi sagital.

Mişcarea de răsucire a picioarelor se execută în axul lung al acestora,


spre interior sau spre exterior.

Mişcări

ridicări abducţii îndoiri duceri rotări

coborâri adducţii întinderi răsuciri balansări

Test de autoevaluare 6.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Poziții de picioare răsucite. Enumerați.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 6 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Gimnastica de bază
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

Descrieți 4 exerciții de dezvoltare fizică armonioasă folosind termenii


prezentați în unitatea de învățare nr.6, privind mișcările și pozițiile
segmentelor corpului.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

6.1 dreapta, stânga, înainte

6.2 dreapta, stânga, înainte

6.3 întins îndoit

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti,
2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 7

EXERCIȚII DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ /


GENERALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.............................................................................. 000


7.1 Generalități
7.2 Caracteristicile exercițiilor de dezvoltare fizică armonioasă/generală
7.3 Sistematizarea exercițiilor de dezvoltare fizică armonioasă/generală
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 7
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:

 Însușirea noțiunilor generale legate de exercițiile de dezvoltare fizcă


armonioasă/generală
 Cunoașterea caracteristicilor principale ale exercițiilor de dezvoltare
fizică armonioasă/generală

7.1 Generalități
Noțiuni Exerciţiile de dezvoltare fizică generală formează categoria cea mai
introductive numeroasă dintre mijloacele gimnasticii care acţionează direct asupra
dezvoltării fizice armonioase a organismului şi constituie acele complexe
de mişcări gândite şi alcătuite de om, cu ajutorul cărora prelucrăm
articulaţiile, grupele musculare, diferite segmente corporale, în vederea
asigurării unei dezvoltări fizice armonioase a organismului, pregătindu-l
mai bine pentru efort.

Alcătuite din mişcări naturale, sau construite, se regăsesc integrate în mod


armonios în conţinutul tuturor formelor de practicare a educaţiei fizice.

Aceste exerciţii de dezvoltare fizică generală, numeroase şi variate,


executate sistematic, asigură o dezvoltare armonioasă a organismului,
dezvoltă marile funcţiuni, întăresc aparatul locomotor, cardiovascular,
respirator, sistemul nervos, mărind astfel capacitatea de muncă, şi obţinera
unor performanţe superioare.

Structura exerciţiilor este simplă, se pot lucra la orice vârstă, indiferent de


sex şi nivel de pregătire, indiferent de locul desfăşurării, de nivelul bazei
materiale, ele constituind în acelaşi timp conţinutul de bază al gimnasticii
aplicate şi în alte domenii.

Fiind simple, exerciţiile de dezvoltare fizică generală se însuşesc rapid,


având o influenţă pozitivă încă de la începutul exersării lor. Combinaţiile
multiple care se pot realiza permit selectarea lor pentru scopuri bine
definite. Acestea pot influenţa prelucrarea grupelor musculare, a
articulaţiilor, precum şi a organismului întreg.

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală se bazează pe mişcări analitice,


pentru dezvoltarea forţei, elasticităţii, mobilităţii şi a capacităţii de a realiza
“jocul ” alternanţelor între contracţie şi relaxare. Se pot executa liber şi cu
partener, cu şi fără obiecte portative, cu şi la aparate speciale, de pe loc sau
din deplasare, individual sau în grup.

Astfel, exerciţiile de dezvoltare fizică generală contribuie la rezolvarea


următoarelor sarcini:
 Prelucrarea calitativă şi selectivă a musculaturii şi articulaţiilor;
 Dezvoltarea vitezei, a forţei şi mobilităţii;
 Însuşirea bazelor generale ale mişcării;
 Formarea priceperii de a alterna contracţia cu relaxarea;

Gimnastica de bază
 Formarea ţinutei corecte;
 Pregătirea organismului pentru efort, printr-o prelucrare analitică
adecvată.

Exerciţiile de dezvoltare generală au o pondere însemnată în lecţiile de


educaţie fizică ale elevilor, ele regăsindu-se în veriga a-III-a a lecţiei şi
determină o încălzire optimă a organismului în vederea susţinerii efortului
necesar realizării obiectivelor propuse. În cadrul alcătuirii proiectului
didactic, aceste exerciţii se descriu terminologic, se desenează şi se pot
grupa în complexe, într-o anumită ordine, astfel: exerciţii pentru braţe, cap-
gât, picioare, trunchi, sau braţe-picioare, cap-gât-trunchi, abdomen, spate,
sărituri.

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală vizează obiectivele generale ale


Rolul educaţiei fizice şi, implicit, ale gimnasticii de bază având rol în:
exercițiilor
de DFA/DFG • asigurarea suportului fizic şi psihic pentru desfăşurarea diferitelor
activităţi;

• realizarea pregătirii generale a organismului,

• dezvoltare fizică armonioasă (armonie între indicii somatici şi


funcţionali);

• formarea ţinutei corecte şi prevenirea instalării deficienţelor fizice;

• dezvoltarea aptitudinilor condiţionale (V.R.F) şi coordinative


(Îndemânare);

• formarea priceperii de a alterna încordarea cu relaxarea

• îmbunătăţirea tonicităţii, troficităţii şi elasticităţii musculare şi mobilităţii


articulare;

• formarea bazelor generale ale mişcării;

• educarea simţului estetic, a controlului şi acţiunii gesturilor.

Realizarea acestor obiective duce în final la optimizarea stării de sănătate a


populaţiei.

Test de autoevaluare 7.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Explicați rolul exercițiilor de DFA/DFG

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Gimnastica de bază
7.2 Caracteristicile exercițiilor de dezvoltare fizică armonioasă
Caracteristici Exerciţiile de dezvoltare fizică prezintă următoarele caracteristici:
• sunt accesibile, oferind posibilităţi multiple de combinare;

• sunt variate din punctul de vedere al influenţei asupra corpului uman;

• sunt exerciţii create ce permit modificarea structurii mişcărilor şi a


efortului solicitat;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări analitice ce


influenţează capacitatea de contracţie şi relaxare a aparatului locomotor,
mărind mobilitatea articulaţiilor, supleţea şi elasticitatea musculaturii
segmentelor;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală ajută la perfecţionarea proceselor


nervoase care dirijează aparatul locomotor, conducând la stăpânirea
mişcărilor corpului şi a segmentelor sale într-o acţiune coordonată;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală, acţionând asupra tonicităţii şi


troficităţii musculare măresc capacitatea sistemului cardiovascular,
respirator, întărind reflexul de atitudine corectă;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală permit dirijarea segmentelor


corpului, asigurând executarea mişcărilor cu precizie, amplitudine şi ritm
corespunzător;

• executate sistematic, obişnuiesc executanţii cu alternarea încordării cu


relaxarea, având o influenţă multilaterală asupra organismului;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală influenţează favorabil latura


psihică a executanţilor, solicitând concentrarea atenţiei, dezvoltarea
spiritului de observaţie, de disciplină, de ordine, memorie motrică;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală constituie conţinutul de bază al


gimnasticii aplicate în alte domenii;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală permit gradarea precisă a efortului


(atât din punct de vedere al volumului, cât şi al complexităţii), în funcţie de
vârstă, sex, nivel de pregătire.

În executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică , dozarea efortului se


realizează prin:
• alegerea adecvată a exerciţiilor;
• numărul de repetări şi pauzele între exerciţii;
• modificarea tempoului de execuţie;
• schimbarea poziţiilor iniţiale.

Folosirea sistematică a exerciţiilor de dezvoltare fizică generală are asupra


organismului următoarele influenţe (efecte):
• prelucrarea selectivă şi calitativă a musculaturii şi a articulaţiilor,
realizând încălzirea generală a organismului;

Gimnastica de bază
• dezvoltarea forţei şi vitezei de contracţie musculară precum şi dezvoltarea
mobilităţii articulare şi a elasticităţii musculare;
• formarea priceperii de a dirija mişcările segmentelor corpului şi de a
alterna încordarea cu relaxarea musculară;
• formarea ţinutei corecte, prevenirea şi corectarea atitudinilor deficiente;
• educarea simţului estetic;
• crearea condiţiilor iniţiale practicării diferitelor ramuri sportive.

Un rol important în folosirea eficientă a exerciţiilor de dezvoltare fizică


generală îl are poziţia de plecare (iniţială), aleasă în funcţie de scopul,
structura şi conţinutul exerciţiului.

Poziţiile de plecare urmăresc:


• asigurarea condiţiilor optime de execuţie;
• uşurarea execuţiei;
• îngreunarea execuţiei;
• izolarea anumitor articulaţii sau segmente în timpul execuţiei;
• angrenează în efort simultan mai multe segmente.

Test de autoevaluare 7.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Cum se realizează dozarea efortului în execuția exercițiilor de DFA/DFG?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

7.3 Sistematizarea exercițiilor de dezvoltare fizică armonioasă


Exerciţiile de dezvoltare fizică generală datorită conţinutului lor foarte
variat au fost sistematizate în scop didactic în funcţie de mai multe criterii:

1. Criteriul formelor de practicare


a) exerciţii libere (fără obiecte);
b) exerciţii cu partener;
c) exerciţii cu şi la aparate speciale (bănci, scară fixă, helcometru, bancă cu
cărucior rulant, banca curbată, exerciţii cu scripeţi);
d) exerciţii cu obiecte portative (bastoane, mingi medicinale, de cauciuc,
cercuri, corzi, eşarfe, măciuci, gantere, sandouri, extensoare)

Exerciţiile 1.a) Exercițiile libere constituie cele mai reprezentative mijloace executate
libere cu diferite segmente ale corpului sau cu întregul corp, fără obiecte portative
sau aparate speciale.
1. Exerciţii pentru cap şi gât
2. Exerciţii pentru braţe
3. Exerciţii pentru trunchi
4. Exerciţii pentru picioare
5. Exerciţii combinate

Cuprind mişcările efectuate cu două sau mai multe segmente, simultan sau
succesiv, în direcţii şi planuri asemenea sau diferite. Posibilităţile de combi
nare a acestora sunt nelimitate, iar efectele lor asupra organismului sunt

Gimnastica de bază
mult sporite faţă de cele simple şi permit economisire de timp.

Exerciţiile cu 1.b) Exercițiile cu partener au un caracter educativ – formativ, orientat spre:


partener colaborare, ajutor reciproc, întrecere directă.

Participarea partenerilor în realizarea exerciţiilor presupune:


- cunoaşterea bazelor generale ale mişcărilor formate cu exerciţii libere;
- un nivel superior de coordonare a acţiunilor;
- conştientizarea activă a efectelor exerciţiilor.

Pentru realizarea acestor exerciţii este necesară cunoaşterea:


- celor mai eficiente poziţii iniţiale;
- poziţia unuia faţă de celălalt;
- prizele posibile realizate la nivelul mâinilor, antebraţelor, braţelor,
umerilor, coatelor, şoldurilor, gleznelor.

Exerciţiile cu partener se vor folosi în lecţie numai cu colectivele de elevi ai


claselor mai mari

Exerciţii cu 1.c.1) Banca de gimnastică are o alcătuire simplă dar multifuncţională,


şi la aparate oferă loc de aşezare pentru efectuarea unor exerciţii localizate pentru partea
speciale superioară a corpului
-poate reprezenta suport, punct de sprijin pentru efectuarea unor exerciţii
din poziţii de sprijijn mixt
-poate constitui element de îngreuiere pentru exerciţii efectuate îngrup sau
cu partener cu banca de gimnastică
-poate constitui componentă a unor instalaţii improvizate pentru căţărări,
sărituri sau aparate combinate
-se poate utiliza, orizontal vertical sau oblic, aşezată normal sau invers cu
partea îngustă în sus pentru dozarea exerciţiilor deechilibru
-se poate folosi pe sol, cu un cap ridicat sprijinit pe scară fixă saualte
aparate, sau la înălţime pe două aparate sau pe un aparat şiscară fixă
-se poate folosi ca treaptă sau suprapuse ca obstacol în parcursurile
aplicative-exerciţiile cu bancă de gimnastică dezvoltă forţa, mobilitatea
şicoordonarea

1.c.2) Scară fixă


-asigură o bună alternare a poziţiilor de lucru
-scara fixă este singurul aparat din gimnastica de bază la care se poate
utiliza poziţia atârnat deci se recomandă utilizarea cât maifrecventă a
acestei poziţii
-localizează selectiv acţiunea segmentelor prin fixarea unor parţiale
corpului
-oferă puncte de sprijin la diferite înălţimi şi suport de căţărare sau sprijijn
pentru picioare permiţând gradarea amplitudinii exerciţiilor executate la
scara fixă
-corectează deficienţe fizice, previne instalarea unor atitudini vicioase,
contribuie la formarea unei ţinute corecte
-se poate combina uşor cu alte aparate bancă, ladă, capră,
oferind posibilitatea amenajării unor parcursuri aplicative

Gimnastica de bază
1.c.3) Helcometru
Este un aparat complex utilizat pe scară largă pentru dezvoltarea selectivă a
forţei principalelor grupe musculare prin exerciţii specifice. Helcometrul
este alcătuit dintr-un cadru vertical pe care glisează greutăţi variabile
acţionate prin intermediul unor cabluri metalice trecute prin unul sau mai
mulţi scripeţi. De remarcat că solicitarea încărcăturii acţionează pe întreaga
traiectorie a mişcării şi se poate grada precis prin adăugare sau scoatere de
greutăţi.

1.c.4) Scripetii
Alcătuirea aparatului este simplă, acesta fiind format din 1-2
scripeţi prevăzuţi cu cârlig de prindere de scara fixă, inele, gard, prin care
se trece o frânghie prevăzută cu mânere de prindere la capete, putându-se
astfel executa tracţiuni alternative, sau simultane, individual sau pe perechi.
La scripeţi se pot lucra foarte bine o serie de exerciţii de anteducţie şi
retroducţie penturu braţe, din diferite poziţii de stând, aşezat sau culcat.

1.c.5) Căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică


Aparatul este alcătuit din trei părţi:
-o bancă de gimnastică prevazută cu un dispozitiv de oprire, dispozitiv de
prindere pe scara fixă şi suprafaţa de rulare plană
-un cărucior din lemn de 1,50 m, cu roţi metalice
-o frânghie de 4-6 m, prevăzuta cu mânere la capete.
Dozarea exerciţiilor se face prin modificarea înclinării băncii de gimnastică
aceasta fiind reglabilă, uşurând sau îngreunând execuţia. Aparatul
este astfel alcătuit încât permite efectuarea unor exerciţii din poziţiile aşezat
cu faţa sau cu spatele la scara fixă, culcat înainte sau înapoi cu capul spre
scara fixă sau invers, dezvoltând selectiv forţa braţelor şi umerilor prin
mişcări de ridicare-coborâre a braţelor, de ducere a braţelor lateral şi
revenire cu îngreunare pe planul înclinat reglabil.

1.c.6) Banca curbată


Este o suprafaţă de sprijin de formă curbă,convexă cu un suport plat
pentru aşezare pe sol, sau prevăzută cu mânere pentru prindere la scara
fixă. Exerciţiile acţionează în special asupra musculaturii abdomenului şi
spatelui în condiţii de creştere a gradului de deschidere a coloanei
vertebrale.

Gimnastica de bază
1.c.7) Cablul elastic
Este un cauciuc de bună calitate cu diametrul de 10-15 mm şi lungime între
2-4 m.
Dozarea efortului se face prin gradaţia forţei elastice:
- mai aproape sau mai departe de punctual de fixare.
- sau prin folosirea unuia sau mai multor cabluri elastice.
- prin folosirea ambelor braţe sau pentru fiecare braţ.
Cablurile elastice dezvoltă în principal forţa braţelor dar se folosesc şi la
exerciţiile pentru picioare, abdomen, spate, utilizând poziţii adecvate.

Exerciţii cu 1.d) Exerciţii cu obiecte portative. Această grupă are un caracter complex
obiecte datorită combinării mişcărilor corporale cu mânuirea obiectelor respective,
portative în scopul prelucrării aparatului locomotor. În funcţie de obiectul
folosit, exerciţiile pot avea caracter de forţă sau de întindere.
Ele contribuie, de asemenea, şi la dezvoltarea coordonării neuromusculare
şi permit localizarea precisă a mişcărilor la nivelul articulaţiilor.
Exercițiile se pot efectua de pe loc, pornind din diferite poziții inițiale și din
de plasare, cum sunt: din mers, alergare, sărituri, etc.
Marea majoritate a exercițiilor cu obiecte se execută individual, dar sunt
unele care se pot efectua și în perechi sau în grup (mingea medicinală,
bastonul, benzi elastice, etc.).

2. Criteriul segmentar şi articular


a) exerciţii pentru cap;
b) exerciţii pentru braţe;
c) exerciţii pentru trunchi;
d) exerciţii pentru picioare;
e) exerciţii pentru articulaţia scapulo-humerală;
f) exerciţii pentru coloana vertebrală;
g) exerciţii pentru articulaţia coxo-femurală;
h) exerciţii pentru articulaţia mâinii şi gleznei

3.Criteriul activităţii musculare


a) exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare;
b) exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi mobilităţii
articulare;
c) exerciţii cu caracter de relaxare.

3.a) Exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare


Forţa este capacitatea organismului de a învinge o rezistenţă prin efort
muscular. Forţa poate fi generală sau specifică, absolută sau relativă.

Forţa generală se referă la forţa întregului sistem muscular, iar cea specifică
numai la anumite grupe musculare având caracter structural corespunzător
formei mişcării executate.

Gimnastica de bază
Forţa absolută exprimă capacitatea de manifestare a acesteia pe care o poate
dezvolta un sportiv, iar forţa relativă reprezintă raportul dintre greutatea
ridicată şi greutatea propriului corp.

Contracţiile musculare sunt de mai multe tipuri: izotonice sau dinamice,


izometrice sau statice şi auxotonice sau combinate. Cele mai întâlnite în
activitatea de educaţie fizică sunt contracţiile izotonice. Prin aplicarea
acestora datorită afluxului de sânge spre muşchi se îmbunătăţeşte nutriţia,
conducând la dezvoltarea musculaturii respective.

Exerciţiile cele mai utilizate în lecţiile de educaţie fizică din această grupă
se împart în:
-exerciţiile care utilizează greutatea propriului corp sau a segmentelor sale;
-exerciţii cu partener;
-exerciţii cu îngreuieri;
-exerciţii la aparate,
-exerciţii cu aparate speciale.

Este indicat ca în gimnastică şi în lecţiile de educaţie fizică acţionarea în


vederea dezvoltării forţei trebuie direcţionată în vederea măririi secţiunii
fiziologice a muşchiului, cât şi spre mărirea capacităţii de contracţie.
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală axate pe dezvoltarea forţei pot fi
clasificate în:
-exerciţii pentru membrele superioare;
-exerciţii pentru membrele inferioare;
-exerciţii pentru trunchi;
-exerciţii pentru abdomen;

3.b) Exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii


articulare
Gradul mai mic sau mai mare al amplitudinii cu care se efectuează o
mişcare, este determinat de mobilitatea articulară şi de elasticitatea
tendoanelor, ligamentelor şi muşchilor. Ca factori principali care
influenţează amplitudinea mai menţionăm: structura şi tipul articulaţiei,
tonusul şi forţa musculară, elasticitatea discurilor intervertebrale,
capacitatea sistmului nervos central de a coordona procesele neuro-
musculare, temperatura muşchilor şi unele condiţii externe, starea
emoţională, etc.

În gimnastică aceste calităţi sunt extrem de importante iar acţionarea în


vederea dezvoltării lor presupune o metodică specială, astfel, trebuie avută
în vedere continuitatea şi ciclicitatea în pregătire, solicitarea de efort trebuie
să fie maximă dozată într-o creştere progresivă, angajarea în lucru a
grupelor musculare trebuie să respecte principiul alternării în care se va
urmări atât relaţia între musculatura agonistă şi antagonistă, cât şi tipul de
acţiune musculară solicitată, stimulul de efort trebuie să varieze, aceasta
presupunând diversitate în alegerea exerciţiilor şi a tehnicilor de
lucru,deasemenea se va urmări realizarea unei concordanţe cu lucrul de
forţă şi forţă- viteză.

Metodica dezvoltării acestor calităţi va urmări fixarea unor obiective: de

Gimnastica de bază
dobândire, de menţinere şi de recăpătare.

Metodele de dezvoltare se bazează pe:


-tehnici balistice;
-tehnici de întindere statică;
-tehnici de facilitare neuromusculară.

Tehnicile balistice se axează pe exerciţiile dinamice care angajează


musculatura în mişcări repetate, prin arcuiri localizate foarte aproape de
articulaţia la care se urmăreşte mărirea mobilităţii şi prin deplasări ample
ale segmentelor pe traiectorii şi direcţii stabilite precis.

Tehnicile de întindere statică sunt cele mai recomandate şi mai des utilizate
în ultimii ani. Acestea se bazează pe întinderea grupelor musculare în
poziţii statice în care modalitatea de lucru este pasivă.În acest sens
întâlnim:

Metode convenţionale care se bazează pe menţinerea unei poziţii la limita


durerii, o anumită perioadă de timp, cuprinsă între 30-60 secunde. În
gimnastică, timpul se poate mări între 1-3 minute.

Metoda de tip stretching care acţionează prin punerea în tensiune a


muşchiului într-o manieră lentă, fără bruscări, un timp de 10- 20 de
secunde, sau 40-60 secunde, în funcţie de procedeu, şi reluarea progresivă
fără bruscare a poziţiei iniţiale.

Tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă se bazează pe


alternarea unei faze de contracţie cu relaxarea şi întinderea, determinând
eficienţa scontată.

3.c) Exerciţii pentru dezoltarea capacităţii de relaxare


De o deosebită importanţă în gimnastică, în procesul didactic este
realizarea la elevi, sportivi, practicanţi, a capacităţii de relaxare. Jocul
alternanţelor între contracţie şi relaxare va face posibilă prelungirea
activităţii cu eficienţă sporită

Relaxarea reprezintă momentul de odihnă al muşchiului care succede


contacţiei musculare. Relaxarea se poate realiza reflex, sau în mod voit,
intenţionat.

În gimnastică, relaxarea intenţionată are o importanţă deosebită şi în acest


sens au fost alcătuite exerciţii şi complexe speciale care contribuie la
conştientizarea gradului de încordare al musculaturii determinând astfel,
realizarea unor mişcări conduse, precise, degajate şi coordonate. În acelaşi
timp ele contribuie la fixarea raţională a momentelor de odihnă.

4. Criteriul poziţiilor de plecare


a) exerciţii din stând;
b) exerciţii din pe genunchi;
c) exerciţii din aşezat;
d) exerciţii din culcat;

Gimnastica de bază
e) exerciţii din atârnat

5. După modul cum se execută, pot fi:


a) individuale
b) pe perechi
c) în grup
d) pe loc
e) din deplasare
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală constituie mijloace eficiente pentru
realizarea unei încălziri adecvate a corpului şi segmentelor sale, asigurând
dezvoltarea calităţilor condiţionale, coordinative şi crearea suportului fizic
practicării diferitelor ramuri sportive.

Test de autoevaluare 7.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumerați exercițiile de DFA/DFG sistematizate după criteriul activității


musculare.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


7 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7

Realizați câte un exercițiu de dezvoltare fizică armonioasă/generală pentru


cap-gât, brațe, trunchi, picioare (=4 ex.).

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

7.1
• asigurarea suportului fizic şi psihic pentru desfăşurarea diferitelor
activităţi;
• realizarea pregătirii generale a organismului,
• dezvoltare fizică armonioasă (armonie între indicii somatici şi
funcţionali);
• formarea ţinutei corecte şi prevenirea instalării deficienţelor fizice;
• dezvoltarea aptitudinilor condiţionale şi coordinative;
• formarea priceperii de a alterna încordarea cu relaxarea
• îmbunătăţirea tonicităţii, troficităţii şi elasticităţii musculare şi mobilităţii

Gimnastica de bază
articulare;
• formarea bazelor generale ale mişcării;
• educarea simţului estetic, a controlului şi acţiunii gesturilor.

7.2
• alegerea adecvată a exerciţiilor;
• numărul de repetări şi pauzele între exerciţii;
• modificarea tempoului de execuţie;
• schimbarea poziţiilor iniţiale.

7.3
a) exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare;
b) exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi mobilităţii
articulare;
c) exerciţii cu caracter de relaxare.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism, Bucureşti,
1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 8

EXERCIȚII DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ/


GENERALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8.............................................................................. 000


8.1 Cerințe metodice de elaborare a complexelor de exerciții de DFG/DFA
8.2 Indicații metodice în realizarea exercițiilor de DFG/DFA
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 8
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:

 Însușirea metodologiei de realizare a complexelor de exerciții de


DFG/DFA
 Formarea capacității de a realiza corect complexe de exerciții de
DFG/DFA

8.1 Cerințe metodice de elaborare a complexelor de exerciții de DFG/DFA


Generalități Pentru atingerea obiectivelor ce revin exerciţiilor de dezvoltare fizică
generală, este necesar să fie respectate anumite cerinţe metodice:

• programul va cuprinde 10-12 exerciţii;

• exerciţiile se execută în 4 sau 8 timpi, în funcţie de complexitate, cu


numărătoare sau cu acompaniament muzical;

• exerciţiile în program vor fi structurate prin angrenarea segmentelor


corpului, într-o succesiune logică (de sus în jos), începând cu
prelucrarea grupelor musculare ale gâtului şi braţelor, apoi ale
trunchiului şi, în final, cu cele ale membrelor inferioare, simultan cu
prelucrarea articulaţiilor scapulo-humerală, coloana vertebrală,
articulaţia coxofemurală;

• creşterea gradată a efortului prin folosirea la început a exerciţiilor


simple, accesibile, cu amplitudine moderată şi viteză redusă, apoi să se
urmărească creşterea treptată a amplitudinii mişcărilor;

• exerciţiile se aleg în funcţie de nivelul de pregătire, sex şi vârstă ale


executanţilor;

• obligativitatea folosirii a 3-4 exerciţii pentru prevenirea instalării


deficienţelor fizice;

• exerciţiile vor urmări realizarea parametrilor bazelor generale ale


mişcărilor: direcţie precisă, amplitudine maximă, ritm şi tempou
corespunzător, grad de încordare optim, expresivitate, execuţie
corectă specifică gimnasticii;

• obligativitatea lucrului simetric;

• continuitate în aplicarea complexelor de exerciţii prin exersarea lor pe


parcursul a 6-8 lecţii.

Cerinţe • Alegerea exerciţiilor se face în funcţie de obiectivele care urmează a fi


metodice realizate;
privind predarea • Utilizarea formaţiilor de lucru adecvate;
exerciţiilor • Metoda de predare este fragmentat-imitativă, îmbinând eficient

Gimnastica de bază
libere explicaţia cu demonstraţia, numărul de repetări şi corectarea mişcărilor;
• Profesorul va lucra în oglindă şi va folosi terminologia corectă.

Cerinţe Exerciţiile cu partener se vor preda după însuşirea exerciţiilor libere,


metodice acordându-se atenţie deosebită următoarelor aspecte:
privind predarea – partenerii să fie de acelaşi sex, să aibă înălţime, greutate, nivel de
exerciţiilor cu pregătire corespunzătoare;
partener – dificultatea exerciţiilor să nu fie mai mare decât capacitatea de efort a
executanţilor;
– dispunerea perechilor în formaţie să fie corespunzătoare, astfel încât
spaţiul dintre perechi, în cazul exerciţiilor acrobatice sau de adversitate,
să fie suficient de mare, pentru a se evita accidentele;
– exerciţiile să se desfăşoare sub comanda directă a profesorului (unde
este cazul);
– profesorul va stabili codificarea partenerilor (A şi B, 1 şi 2), precum
şi direcţiile principale ale mişcării, în funcţie de anumite repere;
– descrierea exerciţiilor să fie clară şi concisă.

Cerinţe Pentru ca aceste exerciţii să fie eficiente, trebuie respectate următoarele


metodice cerinţe metodice:
privind predarea – spaţiile de lucru dintre executanţi să fie mari, pentru a se evita
exerciţiilor cu accidentările;
bastoane – colectivul va lucra sub comanda profesorului;
– în vederea creşterii eficienţei exersării, se va pune accent pe
manevrarea corectă a bastonului prin precizarea prizelor, cu scopul
obţinerii unei localizări precise a mişcărilor.

Cerinţe Pentru buna desfăşurare a lecţiilor în care se execută exerciţii cu mingi


metodice medicinale, trebuie respectate următoarele cerinţe:
privind predarea – existenţa unui număr corespunzător de mingi;
exerciţiilor – dacă se lucrează cu partener, acesta trebuie să aibă aceeaşi talie şi
cu mingi aceeaşi pregătire fizică;
medicinale – greutatea mingilor va fi aleasă în funcţie de vârsta şi nivelul de
pregătire ale executanţilor;
– exerciţiile se vor executa sub comanda profesorului, pentru a preveni
producerea accidentelor;
– exerciţiile se pot executa din deplasare (variante de mers, de alergare,
printre şi peste mingi) şi pe loc;
– la exerciţiile în perechi, distanţa dintre parteneri trebuie să fie în
concordanţă cu particularităţile executanţilor;
– exerciţiile pot fi practicate sub formă de joc, influenţând starea
emoţională şi de emulaţie a elevilor

Cerinţe În alcătuirea complexelor de exerciţii fizice, trebuie să se ţină seama de:


metodice – creşterea gradată a efortului, prin angrenarea succesivă a tuturor
privind predarea segmentelor corpului şi a grupelor musculare în efort;
exerciţiilor la – folosirea exerciţiilor cu caracter dinamic şi static;

Gimnastica de bază
scară fixă – exerciţiile de forţă să alterneze cu exerciţiile de mobilitate activă sau
pasivă şi de relaxare;
– în cazul exerciţiilor efectuate din atârnat, trebuie precizată
modalitatea de coborâre (din şipcă în şipcă, fără săritură), pentru a evita
accidentările;
– poziţia profesorului în timpul exersării trebuie să-i permit
supravegherea întregului colectiv, precum şi posibilitatea de a face
corectările necesare.

Cerinţe – exerciţiile vor fi selecţionate pentru a asigura angrenarea gradată în


metodice efort a grupelor musculare;
privind predarea – alternarea exerciţiilor individuale cu cele de grup sub formă de
exerciţiilor întrecere;
cu banca de – executanţii vor fi repartizaţi după înălţime şi grad de pregătire
gimnastică – exerciţiile de ridicare vor fi folosite doar la clasele mari;
– spaţiul de lucru să fie mare, amenajat la începutul lecţiei, iar băncile
să aibă o bună stabilitate.

Test de autoevaluare 8.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt cerinţele metodice de elaborare a complexelor de DFG/DFA?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

8.2 Indicații metodice în realizarea exercițiilor de DFG/DFA


Predarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală constituie o activitate
complexă pentru profesor şi cuprinde mai multe acţiuni:

1.Transmiterea informaţiei prin explicaţie şi demonstraţie;


Explicaţia trebuie să fie scurtă, clară, utilizând terminologia corectă,
tonul vocii să fie plăcut, mobilizator, iar prin demonstraţia realizată în
oglindă să se formeze imaginea clară a exerciţiului. În funcţie de nivelul
colectivului, explicaţia şi demonstraţia exerciţiilor se poate desfăşura
simultan sau succesiv.

În predarea acestor exerciţii, se foloseşte metoda fragmentat-imitativă ,


ce combină eficient explicaţia cu demonstraţia, descrierea exerciţiilor
trebuie să cuprindă poziţia iniţială, descrierea mişcării, segmentul,
direcţia şi poziţia finală.

2. Exersarea şi conducerea exersării se realizează prin numărătoare,


bătăi din palme, semnale sonore sau prin muzică.

Exersarea se poate desfăşura prin mai multe modalităţi:


− exersare frontală dirijată de profesor;
− exersare individuală după indicaţia profesorului
− exersare după înregistrări pe casete video.

3. Observaţii generale şi particulare privind calitatea execuţiei şi

Gimnastica de bază
corectarea greşelilor. Profesorul observă greşelile executanţilor, făcând
corectările necesare prin observaţii generale sau particulare. Acest lucru
este greu de realizat în timpul conducerii execuţiei, presupunând o
experienţă şi un simţal ritmului deosebit din partea profesorului. Pentru
înlăturarea monotoniei în exersare, se recomandă folosirea variată a
formaţiilor de lucru, precum şi schimbarea direcţiei de orientare prin
întoarceri (la stânga, la dreapta, jumătate-stânga, jumătate-dreapta).

Dezvoltarea fizică reprezintă rezultatul acţionării directe asupra


organismului, prin intermediul exerciţiilor fizice simple şi compuse ce
pot fi precis localizate la nivelul segmentelor, articulaţiilor, grupelor
musculare, stimulând şi perfecţionând indicii morfologici şi funcţionali
ai acestuia. În executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică, dozarea
efortului are un rol important, iar folosirea sistematică a exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală produce asupra organismului numeroase
efecte.

Toate acestea sunt posibile dacă se respectă bazele generale ale


mişcărilor care asigură realizarea acestora la nivel optim în
conformitate cu cerinţele specifice de execuţie.

Pentru atingerea obiectivelor pe care le reprezintă exerciţiile de


dezvoltare fizică generală în alcătuirea programelor (complexelor) de
exerciţii, este necesar să fie respectate toate cerinţele metodice, iar în
predarea lor, profesorul va folosi metoda fragmentat-imitativă.

Test de autoevaluare 8.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumerați acțiunile profesorului în predarea complexelor de


DFG/DFA.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 8.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 8 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

Prezentați cerinţele metodice privind predarea exerciţiilor cu partener

Gimnastica de bază
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

8.1
• programul va cuprinde 10-12 exerciţii;
• exerciţiile se execută în 4 sau 8 timpi;
• exerciţiile în program vor fi structurate prin angrenarea segmentelor
corpului, într-o succesiune logică (de sus în jos);
• creşterea gradată a efortului prin folosirea la început a exerciţiilor
simple, accesibile, cu amplitudine moderată şi viteză redusă, apoi să se
urmărească creşterea treptată a amplitudinii mişcărilor;
• exerciţiile se aleg în funcţie de nivelul de pregătire, sex şi vârstă ale
executanţilor;
• obligativitatea folosirii a 3-4 exerciţii pentru prevenirea instalării
deficienţelor fizice;
• exerciţiile vor urmări realizarea parametrilor bazelor generale ale
mişcărilor;
• obligativitatea lucrului simetric;
• continuitate în aplicarea complexelor de exerciţii prin exersarea lor pe
parcursul a 6-8 lecţii.

8.2
1.Transmiterea informaţiei prin explicaţie şi demonstraţie;
2. Exersarea şi conducerea exersării se realizează prin numărătoare,
bătăi din palme, semnale sonore sau prin muzică.
3. Observaţii generale şi particulare privind calitatea execuţiei şi
corectarea greşelilor.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti,
2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 9

EXERCȚII DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ /


GENERALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9.............................................................................. 000


9.1 Structuri simple și complexe de exerciții libere individuale
9.2 Structuri simple și complexe de exerciții libere cu partener
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9.............................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 9
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:

 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții libere


individuale
 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții libere
cu partener

9.1 Structuri simple și complexe de exerciții libere individuale


Generalități Exerciţiile libere sunt cele mai accesibile mijloace de dezvoltare fizică
generală, oferind o gamă mare de combinare a diferitelor mişcări ale
segmentelor corpului.

Ele pot fi executate cu uşurinţă de oricine şi practicate în sală, în clasă,


în aer liber, de pe loc şi din deplasare (mişcări segmentare combinate, cu
variante de mers şi alergare), îngreuierea în mişcare fiind dată de
greutatea propriului corp sau a segmentelor acestuia şi de complexitatea
exerciţiilor.

Având o structură simplă, ele sunt învăţate rapid şi pot fi executate şi


fără supravegherea profesorului.

În conţinutul lor, sunt cuprinse:


− exerciţii cu structuri simple;
− exerciţii cu structuri complexe.

• Mişcarea simplă este mişcarea în care intră în acţiune un singur


segment sau grupă musculară.
Exemplu: P.I. Stând:
a. Ridicarea braţului drept înainte
b. Revenire
c. Ridicarea braţului stâng lateral
d. Revenire

• Mişcarea compusă este mişcarea în care intră în acţiune două sau mai
multe segmente.
Exemplu: P.I. Stând depărtat:
1. Îndoirea uşoară a picioarelor, cu ridicarea braţelor
înainte
2. Revenire
3. Ridicare pe vârfuri, cu ridicarea braţelor lateral
4. Revenire

Complexe de Complex.nr1
exerciţii libere Ex.1
P.I. Stând:
1. ridicare pe vârfuri cu ridicarea braţelor prin înainte, sus
2. coborârea braţelor lateral

Gimnastica de bază
3. ducerea braţelor înainte, coborâre pe toată talpa
4. revenire cu coborârea braţelor jos

Ex.2
P.I. Stând:
1. îndoirea picioarelor cu ridicarea braţelor înainte
2. revenire
3. fandare laterală stânga simultan cu ridicarea braţelor lateral
4. revenire
5-8. idem partea dreaptă

Ex.3
P.I. Stând depărtat, mâinile pe şold:
1. aplecarea trunchiului înainte, cu întinderea braţelor sus
2. revenire
3. extensia trunchiului cu mâinile la ceafă
4. revenire

Ex.4
P.I. Stând depărtat, mâinile la ceafă:
1-2 răsucirea trunchiului spre dreapta, arcuire
3-4 răsucirea trunchiului spre stânga, arcuire

Ex.5
P.I. Stând depărtat:
1-2 ridicarea braţelor prin înainte sus, arcuire
3-4 îndoirea trunchiului la piciorul stâng, arcuire
5-6 ridicarea trunchiului cu braţele sus, arcuire
7-8 îndoirea trunchiului la piciorul drept, arcuire

Ex.6
P.I. Stând cu mâinile pe şolduri.
1-3 fandare înainte, cu piciorul drept, arcuire
4– revenire
5-8 idem partea stângă

Ex.7
P.I. Stând.
1. sprijin ghemuit
2. ridicare în stând cu trunchiul în extensie, cu braţele sus şi balansarea
piciorului drept, înapoi
3. sprijin ghemuit
4. ridicare în stând cu trunchiul în extensie, cu braţele sus şi balansarea
piciorului stâng, înapoi

Ex.8
P.I. Stând, braţele lateral:
1. balansarea piciorului drept înainte, cu bătaia palmelor sub picior
2. revenire
3. balansarea piciorului stâng înainte, cu bătaia palmelor sub picior
4. revenire

Gimnastica de bază
Ex.9
P.I. Stând, mâinile pe şolduri:
1. săritură în stând depărtat, cu întinderea braţelor sus şi bătaie din palme
2. săritură în stând, cu bătaia palmelor la spate
3. idem, 1
4. idem, 2
5-8 4 sărituri ca mingea

Ex.10
P.I. Stând:
1-2 ridicarea braţelor prin lateral sus-inspiraţie
3-4 coborârea braţelor în lateral jos-expiraţie

Complexul nr. 2
Ex.1
P.I. Stând:
1. pas lateral cu piciorul drept, mâini pe umeri
2. ridicare pe vârfuri, simultan cu întinderea braţelor lateral şi
extensia capului
3. coborâre pe toată talpa, mâini pe umeri
4. revenire
5-8. idem spre partea stângă

Ex.2
P.I. Stând:
1. ridicarea braţelor lateral, vârful piciorului drept sprijinit înainte
2. ridicarea braţelor sus şi a piciorului drept înainte
3. coborârea braţelor înainte simultan cu coborârea piciorului
drept sprijinit înainte
4. revenire
5.8. idem cu piciorul stâng

Ex.3
P.I. Stând depărtat.
1. ridicarea braţelor prin înainte sus
2-3. îndoirea trunchiului înainte cu aşezarea palmelor pe sol,
arcuire
4. revenire

Ex.4
P.I. Stând depărtat, braţele lateral
1. îndoirea trunchiului spre stânga cu braţul drept sus, braţul
stâng la spate
2. revenire
3. îndoirea trunchiului spre dreapta cu braţul stâng sus, braţul
drept la spate
4. revenire

Gimnastica de bază
Ex.5
P.I. Stând depărtat, mâini pe şolduri:
1-4. rotare mare de trunchi spre dreapta
5-8. rotare mare de trunchi spre stânga

Ex.6
P.I. Aşezat:
1-2. ridicarea braţelor prin înainte sus, arcuire
3-4. îndoirea trunchiului înainte cu arcuire

Ex.7
P.I. Aşezat:
1-2. trecere în culcat dorsal cu ridicarea picioarelor la verticală
3-4. revenire

Ex.8
P.I. Culcat facial, mâinile pe sol în dreptul pieptului:
1-3. întinderea braţelor cu extensia trunchiului
4. revenire
5-7. trecere pe genunchi pe călcâi aşezat
8. revenire

Ex.9
P.I. Stând, mâini pe şolduri
1-2. două sărituri ca mingea
3. săritură în stând depărtat
4. săritură în stand

Ex.10
P.I. Stând:
1-2. pas înainte cu piciorul stâng cu ridicarea braţelor prin înainte, sus,
inspiraţie
3-4. revenire cu expiraţie

Test de autoevaluare 9.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de 8-10 exerciții libere individuale

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

9.2 Structuri simple și complexe de exerciții libere cu partener


Generalități Exerciţiile cu partener sunt exerciţii atractive, ce ocupă un loc deosebit
în cadrul mijloacelor de care dispune gimnastica de bază.

Efectuarea acestor exerciţii impune participarea a doi executanţi, ceea ce


presupune un anumit nivel de coordonare a mişcărilor, având un puternic
caracter educativ-formativ, orientat spre colaborare, ajutor direct,
favorizând spiritul de întrecere (emulaţie).

În lecţie, exerciţiile cu partener vor fi folosite numai la clasele mai mari

Gimnastica de bază
(clasa a VII-a), deoarece elevii trebuie să posede o bună pregătire fizică,
pentru a evita accidentările.

În funcţie de obiectivul urmărit, partenerul poate fi:


• element de îngreunare (de dozare a efortului);
• element de uşurare;
• ajutor direct;
• adversar;
• obstacol;
• punct de sprijin( localizare precisă a mişcărilor).

Exerciţiile cu partener pot fi executate pe loc sau din deplasare, acţiunile


partenerilor pot fi identice, desfăşurându-se simultan sau alternativ. Ele
au o eficienţă crescută, dată de spiritul de întrecere ce-i animă pe
executanţi, de dorinţa de a-şi compara posibilităţile cu cele ale
partenerului.

În efectuarea acestor exerciţii, prizele (apucările) sunt variate: apucat de


mâini (sus, jos, lateral, încrucişat), de coate, de talie, de glezne, fiind
alese în funcţie de exerciţiul utilizat.

Complexe de Complex nr.1


exerciţii cu Ex.1
partener P.I. Stând depărtat faţă-n faţă, braţele înainte, sprijin pe palme:
1. îndoirea braţului drept, cu opunere de rezistenţă
2. revenire
3. îndoirea braţului stâng, cu opunere de rezistenţă
4. revenire

Ex.2
P.I. Stând spate-n spate, de mâini jos apucat:
1. fandare înainte cu piciorul drept
2. revenire
3. fandare înainte cu piciorul stâng
4. revenire

Ex.3
P.I. Stând umăr la umăr, cu faţa în aceeaşi direcţie, braţele dinspre
interior jos, cel exterior sus de mâini apucat:
1. fandare laterală (spre exterior, cu îndoirea trunchiului spre interior)
2. revenire
3-4. idem 1-2
5-8. idem, în partea opusă

Ex.4
P.I. Stând depărtat, trunchiul aplecat, braţele sus, mâinile pe umerii
partenerului:
1-2 arcuire cu apăsare pe umeri
3-4 răsucire spre reperul A
5-6 arcuire cu apăsare pe umeri

Gimnastica de bază
7-8 răsucire spre reperul B

Ex.5
P.I. Stând depărtat, spate în spate de mâini sus apucat:
1. îndoirea trunchiului înainte (A), simultan cu extensia
trunchiului (B)
2-3 arcuire
4. revenire
5-8. idem, cu partenerul B

Ex.6
P.I. Aşezat, sprijinit pe antebraţe, faţă-n faţă, genunchii îndoiţi, talpă-n
talpă:
1-2. întinderea picioarelor la verticală
3-4. revenire

Ex.7
P.I. Culcat dorsal, cap la cap, braţele lateral, de mâini apucat:
1. ridicare simultană în stând pe omoplaţi
2. menţinere
3-4. revenire lentă

Ex.8
P.I. Culcat facial, faţă-n faţă, braţele sus, de mâini apucat:
1. ridicarea picioarelor şi a trunchiului în extensie
2. întoarcere 180º, prin rulare laterală (A) spre dreapta, (B) spre stânga în
culcat dorsal
3. întoarcere 180º, în sens opus, prin rulare laterală în culcat facial cu
corpul în extensie
4. revenire
5-8. idem, spre partea opusă

Ex.9
P.I. Stând faţă-n faţă, piciorul drept ridicat întins înainte, apucat la
nivelul gleznelor, cu mâna stângă a partenerului, mâna liberă pe şold:
1-4. sărituri ca mingea pe loc, pe piciorul stâng
5-8. sărituri cu întoarcere 180º, spre dreapta
1-8. sărituri pe piciorul opus

Ex.10
P.I. Stând costal, umăr la umăr, faţa în aceeaşi direcţie, braţul din
exterior liber, cel din interior de mâini apucat:
1-2. pas înainte cu piciorul drept, cu ridicarea braţelor susinspiraţie
3-4. revenire cu expiraţie

Test de autoevaluare 9.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de exerciții cu partener.

Gimnastica de bază
Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 9.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 9 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9

Realizați un complex de 12 exerciții de DFG/DFA cu partener.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

9.1
Ex.1
P.I. Stând:
1. ridicarea piciorului drept îndoit înainte simultan cu ridicarea braţelor
lateral
2. revenire
3-4. idem cu piciorul stâng

Ex.2
P.I. Stând:
1-2. fandare înainte cu piciorul drept, simultan cu ridicarea braţelor
înainte sus
3-4. revenire
5-8. idem piciorul stâng

Ex.3
P.I. Stând:
1-2. pas lateral cu piciorul drept cu ridicarea braţelor lateral şi aplecarea
trunchiului înainte, arcuire
3. ridicarea trunchiului cu braţele lateral
4. revenire
5-8. idem cu piciorul stâng

Ex.4
P.I. Stând îndepărtat, mâini pe şolduri:
1. îndoirea trunchiului spre dreapta, simultan cu întinderea braţului stâng
sus
2. revenire
3-4. idem partea stângă
5. răsucirea trunchiului spre dreapta cu întinderea braţelor lateral

Gimnastica de bază
6. revenire
7-8. idem partea stângă

Ex.5
P.I. Pe genunchi:
1. întinderea piciorului drept înainte, vârf sprijinit şi ridicarea braţelor
lateral
2. revenire
3. întinderea piciorului stâng înainte, vârf sprijinit şi ridicarea braţelor
lateral
4. revenire
5. întinderea piciorului drept lateral, vârf sprijinit cu mâini pe şolduri
6. revenire
7. întinderea piciorului stâng lateral, vârf sprijinit cu mâini pe şolduri
8. revenire

Ex.6
P.I. Aşezat depărtat:
1-2. ridicarea braţelor prin înainte sus cu arcuire
3-4. îndoirea trunchiului înainte cu arcuire

Ex.7
P.I. Culcat dorsal cu sprijin pe antebraţe:
1. ridicarea piciorului drept
2. revenire
3. ridicarea piciorului stâng
4. revenire
5. ridicarea ambelor picioare
6. revenire
7. ridicarea picioarelor depărtate
8. revenire

Ex.8
P.I. Culcat dorsal:
1. ridicarea trunchiului în aşezat cu piciorul drept îndoit, piciorul stâng
ridicat cu braţele lateral
2. revenire
3-4. idem cu piciorul stâng îndoit

Ex.9
P.I. Culcat facial cu sprijinul bărbiei pe mâini:
1. extensia trunchiului cu întinderea braţelor lateral
2. revenire
3. ridicarea picioarelor cu extensia trunchiului şi întinderea
braţelor lateral
4. revenire
5. ridicarea simultană a trunchiului şi a picioarelor cu braţele
lateral
6. revenire
7-8. idem 5-6

Gimnastica de bază
Ex.10
P.I. Stând:
1. sprijin ghemuit
2. întinderea picioarelor înapoi prin săritură în sprijin culcat facial
3. săritură în sprijin ghemuit
4. revenire în stand

Ex.11
P.I. Stând:
1. pas lateral cu piciorul drept simultan cu ridicarea braţelor prin
lateral sus-inspiraţie
2. revenire cu expiraţie

9.2
Ex.1
P.I. Stând față în față, de mâini apucat
1- fandare spre dreapta(stg) brațele lateral
2- revenire
3- 4- aceeași mișcare spre stânga(dr)

Ex.2
P.I. Stând umăr lângă umăr, brațul din interior jos, cel din exterior sus,
de mâini apucat:
1- fandare spre exterior cu îndoirea tunchiului spre interior
2-3- două arcuiri
4- revenire

Ex.3
P.I. Stând față în față, cu brațele înainte
1- rotarea brațelor în plan sagital începând de jos
2-3- aplecarea trunchiului înainte cu mâinile pe umărul partenerului și
arcuire
4- revenire

Ex.4
P.I. Stând față în față cu mâinile pe umărul partenerului
1- îndoirea genunchilor
2- revenire cu balansarea piciorului drept înapoi
3-4- aceeași mișcare cu piciorul stâng

Ex.5
P.I. Stând depărtat, spate în spate, cu brațele sus, de mâini
apucat: 1-2- aplecarea tunchiului înainte simultan cu extensia
trunchiului
3-4- revenire
5-8- aceeași mișcare inversând rolurile

Ex.6
P.I. Așezat depărtat față în față , talpă în talpă , de mâini apucat
1-trecere în culcat dorsal simultan cu îndoirea trunchiului înainte
2-3-două arcuiri

Gimnastica de bază
4-revenire
5-8-aceeași mișcare în sens invers

Ex.7
P.I. Așezat față în față, pe antebrate sprijinit, talpă în talpă, genunchii
îndoiți:
1-2 întinderea genunchilor și ridicare picioarelor în echer
3-4-revenire

Ex.8
P.I. Culcat facial cu brațele întinse sus, de mâini apucat
1- ridicarea picioarelor în extensie
2- revenire

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 10

EXERCIȚII DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ /


GENERALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10............................................................................ 000


10.1 Structuri simple şi complexe de exerciţii cu obiecte portative
10.2 Structuri simple şi complexe de exerciţii la, pe şi cu banca de gimnastică
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10.............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10...........................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții cu


obiecte portative
 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții la,
pe și cu banca de gimnastică

10.1 Structuri simple şi complexe de exerciţii cu obiecte portative


Generalități Exerciţiile cu obiecte portative îmbogăţesc conţinutul exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală, amplificând efectul exerciţiilor asupra
organismului.

Exerciţiile se pot executa cu obiecte specifice: bastoane, mingi


medicinale, de cauciuc, măciuci, cercuri, gantere, steguleţe, corzi, benzi
de cauciuc, eşarfe, cât şi cu obiecte neconvenţionale (săculeţi umpluţi).

În funcţie de obiectul folosit, exerciţiile pot avea caracter de forţă sau


de mobilitate, necesitând o concentrare a atenţiei asupra manevrării
obiectului, contribuind la dezvoltarea coordonării neuromusculare,
permiţând o localizare bună a mişcărilor la nivelul articulaţiilor.

Prin angrenarea în efort a întregului sistem muscular şi articular, aceste


exerciţii au o mare eficienţă, satisfacţia reuşitei în manevrarea
obiectelor creând o stare emoţională benefică a executanţilor.

Folosirea obiectelor portative în cadrul complexelor de dezvoltare fizică


generală permite un control al ţinutei segmentelor şi al corpului în
întregime.

Aceste exerciţii se execută individual, în perechi, grup, din deplasare şi


de pe loc.

Exerciţii cu Exerciţiile cu bastoane prezintă anumite particularităţi date de structura


bastoane bastonului (lungime 1,00 – 1,20 m, diametrul 3 cm) şi sunt relativ
uşoare, dar eficiente, mai ales în formarea ţinutei corecte a corpului.

Aceste exerciţii permit o localizare şi o izolare bună a segmentelor, a


articulaţiilor, o direcţie precisă, fiind totodată, un factor limitativ al
mişcării.

Exerciţiile cu bastoane pot fi executate de pe loc, din deplasare,


individual, perechi sau grup.

Manevrarea corectă a bastonului presupune cunoaşterea prizelor: de


sus, de jos, mixt, încrucişat, răsucit, apropiat, depărtat, obişnuit, de
capete apucat), cât şi a poziţiilor lui faţă de corp:
– pe orizontală, apucat cu două mâini (jos, înainte jos, înainte, înainte

Gimnastica de bază
sus, sus, înapoi jos) ;
– apucat cu 2 mâini la un capăt: lateral jos, lateral, lateral sus, sus,
înainte jos, înainte, înainte sus;
– bastonul pe verticală, apucat cu o mână sau cu două mâini, cu un braţ
întins, celălalt îndoit;
– bastonul apucat cu un braţ întins, celălalt îndoit
– bastonul apucat cu braţele îndoite pe orizontală

Pot fi executate mişcări de aruncare-prindere, echilibru, coordonare,


exerciţiile având un puternic caracter corectiv, oferind posibilităţi mari
de dezvoltare a mobilităţii articulare.

Complex de Ex.1
exerciţii cu P.I. Stând cu bastonul jos de ambele capete apucat:
bastoane 1. ridicarea braţelor înainte
2. ridicare pe vârfuri, cu ridicarea braţelor sus
3. coborârea braţelor înainte
4. coborârea braţelor jos

Ex.2
P.I. Stând depărtat, bastonul jos de ambele capete apucat:
1. ridicare pe vârfuri, simultan cu ridicarea braţelor sus
2. coborârea bastonului la ceafă, revenire pe toată talpa
3. întinderea braţelor sus, cu ridicare pe vârfuri
4. revenire

Ex.3
P.I. Stând depărtat, braţele lateral sus, cu bastonul de ambele capete
apucat:
1. aplecarea trunchiului înainte
2. răsucirea trunchiului spre dreapta
3. răsucirea trunchiului spre stânga
4. revenire

Ex.4
P.I. Stând depărtat, braţele lateral sus, cu bastonul de ambele capete
apucat:
1. îndoirea trunchiului spre dreapta cu îndoirea braţelor, bastonul la
omoplaţi
2. revenire
3. îndoirea trunchiului spre stânga cu îndoirea braţelor, bastonul la
omoplaţi
4. revenire
5. aplecarea trunchiului înainte
6. îndoirea trunchiului înainte
7. aplecarea trunchiului înainte
8. revenire

Ex.5
P.I. Pe genunchi, pe călcâi aşezat, cu bastonul pe coapse, de capete

Gimnastica de bază
apucat:
1-3. ridicare pe genunchi, cu extensie mare de trunchi
4. revenire

Ex.6
P.I. Aşezat cu bastonul sus de capete apucat:
1-2. coborârea braţelor simultan cu trecerea piciorului drept peste
baston
3-4. revenire în poziţie iniţială
5-8. idem cu piciorul stâng

Ex.7
P.I. Culcat dorsal, braţele lateral sus, cu bastonul de ambele capete
apucat:
1. ridicarea trunchiului simultan cu ridicarea piciorului drept
2. revenire
3. ridicarea trunchiului simultan cu ridicarea piciorului stâng
4. revenire
5. ridicarea simultană a trunchiului şi picioarelor în echer
6. revenire
7. idem, t.5
8. revenire

Ex.8
P.I. Culcat facial, braţele lateral sus, cu bastonul de ambele capete
apucat:
1. ridicarea trunchiului şi a picioarelor în extensie
2-3. menţinere
4. revenire

Ex.9
P.I. Stând, mâini pe şolduri, bastonul aşezat pe sol:
1-8. sărituri ca mingea de-o parte şi de alta a bastonului, cu avansare şi
revenire.

Ex.10
P.I. Stând cu bastonul jos de ambele capete apucat:
1-2. ridicare pe vârfuri cu ridicarea braţelor sus-inspiraţie
3-4. revenire cu expiraţie

Exerciţii cu Exerciţiile cu mingea medicinală angrenează în acţiune întregul sistem


mingi muscular şi articular al executanţilor, oferind o dozare precisă a
medicinale efortului, deoarece se cunoaşte greutatea mingii. Se pot executa
exerciţii de aruncare, prindere, ridicări, coborâri, rulări, rotări
combinate cu mişcări ale segmentelor.

Exerciţiile cu mingea medicinală se execută individual, cu partener şi în


grup, sunt atractive, iar când sunt practicate sub formă de joc,
influenţează starea emoţională şi de emulaţie a executanţilor.

Gimnastica de bază
Ex.1
P.I. Stând cu mingea ţinută jos, cu ambele mâini:
1. îndoirea uşoară a picioarelor, cu ridicarea braţelor înainte
2. întinderea picioarelor cu ridicarea braţelor sus
3. îndoirea uşoară a picioarelor cu coborârea braţelor înainte
4. revenire

Ex.2
P.I. Stând depărtat, mingea ţinută jos cu ambele mâini:
1-2. rotarea braţelor spre dreapta, în plan frontal
3-4. idem, 1-2
5-6. rotarea braţelor spre stânga, în plan frontal
7-8. idem, 5-6

Ex.3
P.I. Stând depărtat, mingea ţinută la ceafă, cu ambele mâini:
1. aplecarea trunchiului înainte
2. întinderea braţelor sus
3. îndoirea braţelor cu mâinile la ceafă
4. revenire

Ex.4
P.I. Stând depărtat, cu braţele sus, mingea ţinută cu ambele mâini:
1. fandare spre dreapta, cu îndoirea trunchiului spre stânga
2. revenire
3. fandare spre stânga, cu îndoirea trunchiului spre dreapta
4. revenire

Ex.5
P.I. Pe genunchi, pe călcâi aşezat, mingea ţinută cu ambele mâini pe
coapse:
1-3. ridicare pe genunchi şi extensia mare a trunchiului, cu braţele
sus
4. revenire

Ex.6
P.I. Aşezat cu braţele sus, mingea ţinută cu ambele mâini:
1. îndoirea trunchiului înainte
2. revenire
3. îndoirea picioarelor cu coborârea braţelor înainte
4. revenire

Ex.7
P.I. Culcat dorsal, cu braţele sus, mingea ţinută între glezne:
1. ridicarea picioarelor peste cap şi aşezarea mingii în mâini
2. revenire în culcat dorsal
3. ridicarea trunchiului şi îndoirea lui înainte, cu aşezarea mingii
între glezne
4. revenire în culcat dorsal

Gimnastica de bază
Ex.8
P.I. Sprijin culcat înainte pe minge:
1. îndoirea braţelor
2. revenire

Ex.9
P.I. Stând cu mingea ţinută între glezne:
1-8. sărituri pe loc
1-4. sărituri cu deplasare înainte
5-8. sărituri cu deplasare înapoi

Ex.10
P.I. Stând, mingea ţinută jos cu ambele mâini:
1-2. ridicarea braţelor sus-inspiraţie
3-4. coborârea braţelor-expiraţie

Test de autoevaluare 10.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de exerciții cu mingea medicinală

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

10.2 Structuri simple şi complexe de exerciţii la, pe şi cu banca de gimnastică


Generalități Este un aparat de origine suedeză, confecţionat din lemn de diferite
esenţe: frasin, paltin, ulm;

Are dimensiuni variate: lungimea între 3 m şi 4,5 m, înălţimea între 30


– 33cm, iar lăţimea între 23 -27 cm;

Partea inferioară este formată dintr-o bârnă, numită şi stinghie


de legătură, cu o lăţime de 10 – 12 cm;

Banca de gimnastică este un aparat multifuncţional, care permite


executarea atât a mişcărilor cu caracter de forţă, cât şi a celor cu
caracter de întindere musculară;

Exerciţiile utilizând banca de gimnastică pot fi efectuate din diferite


poziţii: stând – facial, dorsal, costal – (longitudinal sau transversal),
aşezat, culcat, sprijin culcat – dorsal sau facial (înalt sau adânc) etc.;

Exerciţiile executate la acest aparat au o mare diversitate, sunt


accesibile, dacă sunt conduse ştiinţific şi metodic, tuturor colectivelor,
de la preşcolari la sportivi de performanţă;

Banca de gimnastică poate fi utilizată pe tot parcursul lecţiei


(mai puţin în prima şi ultima verigă), fie pentru dezvoltarea fizică
generală, fie cu scopul învăţării unor deprinderi sau pentru
dezvoltarea calităţilor motrice.

Utilizarea băncii în ştafete şi parcursuri aplicative este o soluţie simplă


şi atractivă în influenţarea capacităţii motrice şi creativităţii elevilor

Gimnastica de bază
Complexe de Ex.1
exerciții pe și la P.I. Stând cu umărul stâng la bancă:
banca de 1. îndoirea piciorului stâng şi aşezarea lui pe bancă, mâini pe umeri
gimnastică 2. ridicare în stând pe bancă, prin întinderea piciorului stâng şi
apropierea piciorului drept, braţele întinse sus
3. pas lateral cu piciorul stâng, mâini pe umeri
4. revenire
5-8. idem, cu piciorul drept

Ex.2
P.I. Stând cu umărul stâng la bancă, piciorul stâng întins sprijinit pe
bancă, mâini pe şolduri:
1-2. îndoirea trunchiului spre bancă, cu arcuire
3-4. îndoirea trunchiului, spre exterior
Se repetă şi cu piciorul drept pe bancă.

Ex.3
P.I. Aşezat transversal pe bancă, picioarele îndoite, braţele întinse
înainte, cu mâinile pe umerii partenerului:
1-2. rotarea braţului drept pe jos în plan sagital
3-4. rotarea braţului stâng pe jos în plan sagital
5. răsucirea trunchiului spre dreapta, cu ducerea braţului drept lateral
6. revenire
7. idem, spre partea stângă
8. revenire

Ex.4
P.I. Aşezat longitudinal, mâinile pe bancă:
1. îndoirea picioarelor în aşezat ghemuit
2. întinderea picioarelor în aşezat echer
3. idem, 1
4. revenire în P.I.

Ex.5
P.I. Sprijin culcat facial, cu mâinile pe bancă:
1. îndoirea braţelor cu ridicarea piciorului drept înapoi
2. întinderea braţelor în sprijin culcat
3. idem, cu piciorul stâng
4. revenire în P.I.

Ex.6
P.I. Aşezat longitudinal, cu spatele la bancă, braţele îndoite, cu palmele
sprijinite de marginea apropiată a băncii:
1-3. întinderea braţelor cu extensia corpului în sprijin culcat dorsal
4. revenire

Ex.7
P.I. Culcat facial longitudinal pe bancă, vârfurile picioarelor
sprijinite pe sol, braţele întinse sus, sprijinite pe sol:
1. ridicarea trunchiului şi a picioarelor în extensie

Gimnastica de bază
2-3. menţinere
4. revenire

Ex.8
P.I. Culcat dorsal cu capul spre bancă, mâinile apucă marginea
depărtată a băncii:
1-2. ridicarea picioarelor la verticală
3-4. revenire
5-6. ridicarea băncii de pe sol şi aşezarea ei pe coapse
7-8. revenire

Ex.9
P.I. Stând depărtat transversal, mâini pe şolduri:
1. săritură în stând pe bancă
2. săritură în stând depărtat

Ex.10
P.I. Aşezat transversal pe bancă, picioarele depărtate:
1-2. ridicarea braţelor prin lateral sus-inspiraţie
3-4. revenire cu expiraţie
Test de autoevaluare 10.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de exerciții la banca de gimnastică

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 10 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Realizați un complex de 6 exerciții de DFG/DFA cu banca de


gimnastică

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

10.1
P.I. Stând, mingea ţinută cu ambele mâini jos înainte
T1 Ducerea braţelor întinse înainte
T2 Revenire
T3 Ducerea braţelor întinse sus deasupra capului
T4 Revenire

Gimnastica de bază
P.I. Stând, mingea ţinută cu ambele mâini la piept
T1-2 Ghemuire cu aşezarea mingii pe sol
T3-4 Revenire
T5-6 Ghemuire cu luare mingii
T7-8 Revenire

P.I. Stând, mingea ţinută cu ambele mâini la piept


T1 Ducerea mingii sus deasupra capului
T2 Revenire
T3-4 Bătaie în sol înainte cu prindere

P.I. Stând depărtat, mingea ţinută cu ambele mâini jos înainte


T1-4 Trecerea mingii în jurul taliei spre dreapta
T5-8 Trecerea mingii în jurul taliei spre stânga

P.I. Stând depărtat, mingea ţinută în mâna dreaptă lângă corp


T1 Ridicarea braţului drept întins înainte
T2 Ducerea braţului drept întins lateral spre dreapta
T3 Ducerea braţului drept întins înainte
T4 Revenire cu trecerea mingii în mâna stângă
T T35 Ridicarea braţului stângă întins înainte
T6 Ducerea braţului stângă întins lateral spre dreapta
T7 Ducerea braţului stângă întins înainte
T8 Revenire

P.I. Stând depărtat, mingea ţinută cu ambele mâini înainte


T1-2 Ridicarea piciorului drept îndoit înainte şi lovirea mingii cu
genunchiul
T3-4 Revenire
T5-6 Ridicarea piciorului stâng îndoit înainte şi lovirea mingii cu
genunchiul
T7-8 Revenire

P.I. Stând depărtat, mingea ţinută cu ambele mâini deasupra capului


T1-2 Îndoirea trunchiului înainte şi rularea mingii pe sol în jurul
piciorului drept
T3-4 Revenire
T5-6 Îndoirea trunchiului înainte şi rularea mingii pe sol în jurul
piciorului stâng
T7-8 Revenire

P.I. Stând depărtat, mingea ţinută cu ambele mâini înainte


T1 Ridicarea piciorului drept întins înainte şi trecerea mingii pe sub
genunchi
T2 Revenire
T3 Ridicarea piciorului stâng întins înainte şi trecerea mingii pe sub
genunchi
T4 Revenire
T5-8 IDEM T1-4

Gimnastica de bază
P.I. Aşezat, mingea pe sol în partea stângă
T1 Ridicarea picioarelor întinse înainte în echer cu rularea mingii pe sub
genunchi
T2 Revenire cu mingea în partea dreaptă
T3 Ridicarea picioarelor întinse înainte în echer cu rularea mingii pe sub
genunchi
T4 Revenire
T5-8 IDEM T1-4

P.I. Aşezat sprijinit pe palme înapoi, mingea ţinută la nivelul gleznelor


T1 Îndoirea picioarelor
T2 Revenire
T3Ridicarea picioarelor întinse înainte în echer
T4 Revenire
T5-8 IDEM T1-4

P.I. Culcat dorsal, braţele întinse sus, mingea ţinută în ambele mâini
T1-2 Ducerea picioarelor în răsturnat înapoi, aşezarea mingii între glezne
T3-4 Revenire cu mingea ţinută între glezne
T5-6 Ducerea picioarelor în răsturnat înapoi, luarea mingii cu mâinile
T7-8 Revenire

P.I. Culcat facial braţele întinse sus, mingea ţinută cu ambele mâini
T1 Ridicarea trunchiului cu ducerea mingii la ceafă
T2 Revenire
T3-8 IDEM T1-2

P.I. Aşezat cu genunchii îndoiţi, sprijin înapoi pe palme, mingea între


coapse şi abdomen
T1 Ridicarea bazinului cu menţinerea mingii în echilibru
T2 Revenire
T3-8 IDEM T1siT2

P.I. Stând, palmele pe şolduri, mingea ţinută între glezne


8 Sărituri drepte

10.2
P.I. Stând pe banca de gimnastică, braţele pe lângă corp
T1 Ridicarea pe vârfuri cu braţele întinse lateral
T2 Revenire
T3-8 IDEM T1siT2

P.I. Stând pe banca de gimnastică, braţele pe lângă corp


T1 Ridicare pe vârful piciorului stâng, braţul stâng întins lateral, celălalt
întins înainte
T2 Revenire
T3 Ridicare pe vârful piciorului drept, braţul drept întins lateral, celălalt
întins înainte
T4 Revenire
T5-8 IDEM T1,T2, T3,T4

Gimnastica de bază
P.I. Stând lateral, lângă banca de gimnastică, braţele pe lângă corp
T1 Urcare cu piciorul drept pe bancă celălalt se ridică îndoit la piept,
braţele întinse lateral
T2 Revenire
T3 Urcare cu piciorul stâng pe bancă celălalt se ridică îndoit la piept,
braţele întinse lateral
T4 Revenire
T5 Urcare cu piciorul drept pe bancă celălalt se ridică întins lateral,
braţele întinse deasupra capului
T6 Revenire
T7 Urcare cu piciorul stâng pe bancă celălalt se ridică întins lateral,
braţele întinse deasupra capului
T8 Revenire

P.I. Aşezat transversal pe bancă, braţele înapoi apucat


T1 Ridicarea picioarelor întinse în echer apropiat
T2 Revenire
T3 Ridicarea picoarelor întinse în echer depărtat
T4 Revenire
T5-8 IDEM T1,T2, T3,T4

P.I. Aşezat transversal pe bancă, braţele înapoi apucat


T1 Ridicarea picioarelor întinse în echer apropiat, braţele se ridică
întinse lateral
T2 Revenire
T3 Ridicarea picoarelor întinse în echer depărtat, braţele se ridică întinse
înainte
T4 Revenire
T5-8 IDEM T1,T2, T3,T4

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
6. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti,
2005
7. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 11

EXERCIȚII DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ /


GENERALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11............................................................................ 000


11.1 Structuri simple şi complexe de exerciţii la scara fixă
11.2 Structuri simple şi complexe de exerciţii cu şi la aparate speciale
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11.............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11...........................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 11
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 11 sunt:

 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții la


scara fixă
 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții cu și
la aparate speciale

11.1 Structuri simple şi complexe de exerciţii cu şi la aparate speciale


Generalități Exerciţiile cu aparate speciale ocupă un loc important în pregătirea fizică a
elevilor, cât şi a sportivilor de performanţă.

Aparatele folosite sunt:


1. în şcoală:
- banca de gimnastică
- stepper
- scara fixă

2. în sportul de performanţă:
- helcometru
- banca cu cărucior rulant
- banca curbată

Exerciţiile din această categorie sunt dinamice, atractive, în comparaţie cu


exerciţiile libere (care, uneori, sunt monotone), contribuind la prevenirea şi
corectarea deficienţelor fizice.

Ele asigură o influenţare selectivă în efort a grupelor musculare pe care


dorim să le dezvoltăm, permiţând o localizare precisă, gradată şi o dozare
corespunzătoare a efortului.

Exerciții la Stepper-ul este o platformă lată de circa 40cm, lungă de 1m, reglabilă în
stepper înălţime de la 10 la 25cm.

Lecţia de step (traducere din engleză – pas/treaptă) prevede o serie de


exerciţii dinamice de urcare şi coborâre de pe platformă după un ritm
constant de muzică.

Activitatea pe step îmbunătăţeşte eficienţa aparatului cardio-vascular şi în


acelaşi timp acţionează asupra tonusului muscular al membrelor inferioare
datorită intensităţii la care se lucrează. Studii recente efectuate în Statele
Unite al Americii la Universitatea din San Diego au demonstrat că pe
timpul execuţiei paşilor pe step, stress-ul biomecanic exercitat asupra
picioarelor este similar aceluia din timpul practicării unei activităţi de
alergare cu 5km/h; beneficiile obţinute de antrenamentul aerob sunt
proporţionale activităţii desfăşurate cu o viteză de aproximativ 11km/h.

Gimnastica de bază
Astfel, caracteristicile exerciţiilor la stepper sunt:
 Realizarea unui antrenament aerob de intensitate medie-înaltă,
eliminând impactul cu solul, tipic lecţiilor de aerobic (Hi-low
impact)
 Posibilitatea de a varia intensitatea antrenamentului crescând sau
micşorând înălţimea platformei, adăugând mişcările de braţe,
adaptând astfel exerciţiile la caractersiticile elevilor
 Uşurinţa administrării antrenamentului cu paşi simpli şi reptări
uniforme
 Posibilitatea folosirii platformei pentru antrenamente periodice şi
teste fizice
 Realizarea unui program de fitness complet şi echilibrat
 Activitatea populară şi abordabilă atât pentru fete cât şi pentru
băieți

Exerciții cu Mingea de fitball nu se prezintă numai ca un aparat pentru fitness, ci şi ca


fitball un concept nou de mişcare.

Programul de antrenament este structurat pe o minge din PVC plină cu aer,


de dimensiuni variabile de la 45cm la 75cm diametru, pe care ne putem
aşeza, întinde, rostogoli, adică putem lua contact cu toate părţile corpului
făcând-o să devină parte a propriului corp.

Uşurinţa folosirii acestui aparat face ca odată aşezaţi pe fitball, greutatea


corporală a individului nu este numai „descărcată” ca în absenţa gravitaţiei,
dar şi restituită dinamic ca energie; aceasta va fi folosită pentru a mişca
masele musculare ale corpului cu uşurinţă extremă. Suprafaţa aparatului se
modelează în contact cu orice parte a corpului şi acţiunea dinamică a
mingei, datorată presiunii prorpiei greutăţi corporale, face ca receptorii
neuro-musculari să fie stimulaţi în mod constant în căutarea echilibrului
corporal, şi deci pun în contacţie continuă muculatura.

Acest lucru provoacă un antrenament de contracţii musculare ce produc


faimosul tonus muscular care ne permite să fim sănătoşi şi în formă fizică
bună.

Aparatul fitball se foloseşte şi în antrenamentul rezistenţei, pentru


dezvoltarea musculaturii de susţinere, pentru antrenamentul cardio-
vascular, pentru mobilitatea articulară şi întinderea şi relaxarea întregului
corp. Este folosit atât de copii sub formă de joc, de persoanele sedentare
pentru îndepărtarea stressului, a rigidităţii articulare şi supragreutăţii, de
cei de vârsta a treia pentru o prevenţie sănătoasă şi mai ales pentru
antrenarea echilibrului.

În concluzie fitball-ul este o formă nouă de abordare a activităţii motrice la


360° într-un mod uşor şi plăcut, dar în special corect, pentru a atinge starea
de „fitness”.

Gimnastica de bază
Exerciţii cu Exerciţii cu benzi elastice. Mijloacele principale de dozare şi gradare
benzi elastice a efortului:
- creşterea gradată a tensiunii corzii elastice
- modificarea numărului de repetări.
- schimbarea poziţiei de lucru sau iniţiale.

Localizarea efortului se va face modificând înălţimea punctului de prindere


a benzii şi mărimea unghiului de acţionare a forţei

Complex de Ex.1.
exerciții cu P.I.Stând cu banda fixată sub tălpi:
banda elastică 1 – pas înainte cu piciorul drept simultan cu ducerea braţelor prin înainte
sus
2 – revenire
3 – pas înainte cu piciorul stâng simultan cu ducerea braţelor prin înainte
sus
4 – revenire
5 – pas înapoi cu piciorul drept simultan cu ducerea braţelor lateral
6 – revenire
7 – pas înapoi cu piciorul stâng simultan cu ducerea braţelor lateral
8 – revenire

Ex.2.
P.I.Stând cu banda fixată sub tălpi:
1-2 – rotarea braţelor prin înainte sus
3-4 – rotarea braţelor prin înapoi

Banda elastică este prinsă la scara fixă, la nivelul pieptului.


Ex.3.
P.I.Stând, cu faţa la scara fixă, apucat de capetele benzii :
1 – îndoirea braţelor la piept
2 – întinderea şi coborârea lor
3 – pas fandat înapoi cu piciorul drept, extensia braţelor lateral
4 – revenire
5 – pas fandat înapoi cu piciorul stâng, extensia braţelor lateral
6 – revenire
7 – îndoirea braţelor la piept
8 – întinderea şi coborârea lor

Ex.4.
P.I.Stând, cu spatele la scara fixă, apucat de capetele benzii:
1-2 – pas fandat înainte cu piciorul drept, extensia braţelor sus şi revenire
3-4 – pas fandat înainte cu piciorul stâng, extensia braţelor sus şi revenire
5-6 – îndoirea trunchiului înainte simultan cu rotarea braţelor spre înapoi
7-8 – revenire

Ex.5.
P.I.Stând depărtat, cu spatele la scara fixă, braţele întinse lateral, apucat de
capetele benzii:

Gimnastica de bază
1 – răsucirea trunchiului spre dreapta
2 – revenire
3 – răsucirea trunchiului spre stânga
4 – revenire
5 – ducerea braţelor prin lateral înainte
6-8 – forfecare înainte

Ex.6.
P.I.Culcat dorsal, capetele benzii prinse la nivelul gleznelor:
1 – balansul piciorului drept înainte sus
2 – revenire
3 – balansul piciorului stâng înainte sus
4 – revenire

Ex.7.
P.I.Culcat facial, braţele deasupra capului, apucat de capetele benzii:
1 – ridicarea braţului drept prin înainte sus şi extensia trunchiului
2 – revenire
3 – ridicarea braţului stâng prin înainte sus şi extensia trunchiului
4 – revenire
5-6 – ridicare simultană a braţelor cu extensia trunchiului
7-8 – revenire

Ex.8. P.I.Stând, cu spatele la scara fixă, cu braţele sus apucat de capetele


benzii:
1-4 – sărituri succesive pe ambele picioare spre înainte
5-8 – sărituri succesive pe ambele picioare spre înapoi cu ducerea braţelor
spre înainte jos

Indicaţii În structura exerciţiilor cu mingi mici intră în general:


metodice  acţiuni de rostogolire,
privind  lovirea ţintei,
folosirea altor  aruncare şi prindere
obiecte şi
aparate în În structura exerciţiilor cu coardă intră:
realizarea  treceri din mers şi alergare pe sub coarda învârtită,
exerciţiilor  săritură peste coardă pe un picior, pe ambele picioare, cu întoarceri,
pentru DFG treceri în torent, etc.

În structura exerciţiilor cu cercuri intră:


 legănarea şi balansarea în diferite planuri şi direcţii, de pe loc, din
deplasare;
 aceleaşi elemente completate cu diferite mişcări de picioare şi
trunchi sau cu diferite poziţii de echilibru;
 aruncări şi prinderi, rostogoliri ale cercului pe sol, treceri prin cerc,
etc.

Gimnastica de bază
Test de autoevaluare 11.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de exerciții cu mingea de fitball.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

11.2 Structuri simple şi complexe de exerciţii la scara fixă


Generalități Exerciţiile la scară fixă, prin varietatea lor, prin posibilităţile mari de
dozare a efortului şi de alternare a poziţiilor de lucru, au un efect deosebit
fiziologic asupra organismului.

Ele pot fi executate din stând, aşezat, culcat, atârnat, sprijinit, permiţând
executarea lor cu amplitudine mare, realizând o localizare şi izolare bună a
articulaţiilor. Eficiente pentru corectarea deficienţelor sunt exerciţiile
execute din atârnat, în combinaţie cu alte aparate: banca de
gimnastică, lada, capra, bârna şi oferă posibilităţi nelimitate de organizare
a parcursurilor aplicative.

Scara fixă poate fi folosită ca aparat de sprijin sau de fixare a unor


segmente în învăţarea unor elemente acrobatice statice, stand pe mâini,
stând pe cap, pod, cumpănă, sfoară.

Exerciţiile la scară fixă sunt sistematizate astfel:


– exerciţii individuale;
– exerciţii în perechi;
– exerciţii combinate cu folosirea altor aparate şi obiecte portative.

Indicații - În alcătuirea exerciţiilor să se ţină cont de alternarea efortului din poziţia


metodice atârnat cu cele de atârnat stând şi sprijin;

- Exerciţiile selecţionate trebuie să alterneze caracterul de forţă cu cel de


întindere, cel de contracţie dinamică cu contracţie izometrică

- Exerciţiile la scara fixă să se alterneze obligatoriu cu cele libere de


relaxare şi respiraţie deoarece toracele lucrează blocat;

- Exerciţiile trebuie să fie astfel compuse încât să angreneze cât mai multe
grupe musculare şi articulaţii.

- Pentru exerciţii de mobilitate gradarea se va face prin alegerea şipcii de


sprijin iar structurile motrice recomandate vor fi arcuirile , balansările,
mişcările pasive sau cu îngreuiere

- Organizarea exersării să se facă în funcţie de numărul elevilor din clasă


(numărul executanţilor) şi numărul scărilor fixe existente;
- Dacă numărul elevilor este mai mare, atunci clasa poate fi organizată în
formaţia de lucru pe două sau trei linii;

- Grupa (grupele) care aşteaptă să primească sarcini suplimentare;

Gimnastica de bază
- Demonstrația exercițiilor să fie simultană cu explicația, executanții
urmărind de la o distanță de 2,5-3m de scară;

- Să se acorde o atenţie deosebită coborârilor de pe scara fixă, care pot fie


efectuate prin: coborâre din şipcă-n şipcă sau prin săritură de la înălţimi
mici;

- La prezentarea exerciţiilor se precizează: poziţia executantului faţă de


aparat, sprijinul şi prizele;

În cazul poziţiilor atârnat stând se descriu obligatoriu atât locul aşezării pic
ioarelor cât şi prizele mâinilor – Ex. Stând pe a 3-a şipcă, apucat deasupra
umerilor;

- Începerea şi încetarea exersării, precum si schimbarea grupelor, să


se execute la comandă;

- Locul în care se află cadrul didactic în timpul exersării trebuie să-i


permită acestuia supravegherea simultană a tuturor elevilor, în vederea
corectărilor şi indicaţiilor metodice necesare.
Complex de Ex.1
exerciţii la P.I. Stând pe prima şipcă a scării fixe, braţele îndoite cu mâinile apucat la
scară fixă nivelul pieptului:
1. întinderea braţelor
2. revenire
3. întinderea braţelor cu îndoirea trunchiului înainte
4. revenire

Ex.2
P.I. Stând cu spatele la scara fixă, apucat de şipcă la nivelul bazinului:
1. fandare înainte cu piciorul drept
2. revenire
3. fandare înainte cu piciorul stâng
4. revenire

Ex.3
P.I. Stând lateral cu umărul drept lipit de scara fixă, cu mâna dreaptă
apucat de şipcă la nivelul coapsei, cu mâna stângă apucat de şipcă la
nivelul bărbiei:
1-2. fandare laterală cu piciorul drept, cu îndoirea trunchiului spre stânga
3-4. revenire
5-8. idem cu piciorul stâng

Ex.4
P.I. Stând cu faţa la scara fixă, piciorul drept întins sprijinit pe scară, la
înălţimea bazinului, braţele sus:
1-2. extensia braţelor, cu arcuire
3-4. îndoirea trunchiului înainte, cu arcuire
5-6. ridicarea trunchiului cu extensia braţelor şi arcuire
7-8. îndoirea trunchiului la piciorul de bază, cu arcuire
Acelaşi exerciţiu se execută şi cu piciorul stâng întins sprijinit pe scara

Gimnastica de bază
fixă.

Ex.5
P.I. Stând cu piciorul drept sprijinit întins pe scara fixă, mâini pe şolduri:
1– 3. îndoirea piciorului stâng cu arcuire
4. revenire
5-8. idem, cu celălalt picior.

Ex.6
P.I. Aşezat cu spatele la scara fixă, genunchii îndoiţi şi depărtaţi, braţele
sus, cu mâinile de şipcă apucat:
1-3. ridicare în pod, cu arcuire
4. revenire

Ex.7
P.I. Atârnat dorsal:
1. îndoirea picioarelor cu genunchii la piept
2. întinderea picioarelor înainte
3. îndoirea picioarelor
4. revenire
5. ridicarea piciorului drept înainte
6. revenire
7-8. idem piciorul stâng

Ex.8
P.I. Atârnat facial de ultima şipcă:
1-2. ridicarea picioarelor şi extensia trunchiului
3-4. depărtarea picioarelor
5-6. apropierea picioarelor
7-8. revenire

Ex.9
P.I. Stând cu faţa la scara fixă, mâinile apucat la nivelul pieptului:
1. săritură pe prima şipcă
2. revenire
3. săritură pe şipca a doua
4. revenire
Se pot executa sărituri din şipcă în şipcă şi apoi coborâre prin sărituri din
şipcă-n şipcă.

Ex.10
P.I. Stând cu umărul stâng la scara fixă, braţul stâng îndoit cu mâna pe
şipcă:
1-2. pas înainte cu piciorul stâng, cu ridicarea braţului drept prin înainte
sus-inspiraţie
3-4. revenire cu expiraţie

Gimnastica de bază
Test de autoevaluare 11.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de exerciții la scara fixă.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 11.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


11 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11

Pornind de următoarele poziții inițiale alcătuiți câte un exercițiu de DFG:

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

11.1
Ex.1
P.I. Așezat pe mingea de fitball
1. Depărtarea picioarelor
2. Apropierea picioarelor
3. Întinderea piciorului drept oblic lateral dreapta jos
4. Revenire
5. Întinderea piciorului stâng oblic lateral stânga jos
6. Revenire
7. Ridicarea genunchilor la piept
8. Revenire

Ex.2
P.I. Așezat depărtat pe mingea de fitball
1. Îndoirea trunchiului lateral dreapta
2. Revenire
3. Îndoirea trunchiului lateral stânga
4. Revenire

Ex.3
P.I. Așezat depărtat pe mingea de fitball
1. Ridicarea genunchiului drept îndoit la piept
2. Revenire
3. Ridicarea genunchiului stâng îndoit la piept
4. Revenire

Gimnastica de bază
Ex.4
P.I. Culcat facial pe mingea de fitball sprijin pe palme înainte
1. Ridicarea brațului drept întins înainte sus
2. Revenire
3. Ridicraea brațului stâng întins înainte sus
4. Revenire

Ex.5
P.I. Sprijin culcat facial pe palme, picioarele îndoite așezate pe mingea de
fitball
1. Întinderea picioarelor
2. Extensia piciorului drept întins
3. Revenire cu picioarele întinse pe minge
4. Revenire la PI
5-8 se repetă cu piciorul stâng

Ex.6
P.I. Culcat dorsal mingea de fitball ținută la nivelul gleznelor
1. Ridicarea picioarelor întinse sus
2. Revenire
3-8 idem 1-2

Ex.7
P.I. Culcat dorsal cu picioarele întinse sus mingea ținută la nivelul
gleznelor
1. Ducerea picioarelor întinse lateral dreapta
2. Revenire
3. Ducerea picioarelor întinse lateral stânga
4. Revenire

Ex.8
P.I. Culcat dorsal picioarele îndoite mingea ținută între gambe și coapse
1. Ridicarea picioarelor cu mingea ținută
2. Revenire
3-8 idem 1-2

11.2
Ex.1
P.I. Stând depărtat cu fața spre scara fixă:
1- înclinarea trunchiului înainte, cu îndoirea brațelor, mâinile pe șipca la
nivelul pieptului
2-3- două arcuiri
4- revenire

Ex.2
P.I. Stând cu umărul drept spre scară, mâna dreaptă pe șipcă:
1-2- fandare spre stânga cu îndoirea trunchiului spre dreapta și ridicarea
brațului stâng prin lateral sus
3-4 – revenire;
se repetă și cu umărul stâng spre scară

Gimnastica de bază
Ex.3.
P.I. Stând depărtat cu fața spre scara fixă, apucat cu ambele mâini la
nivelul taliei:
1- aplecarea tunchiului înainte, cu extensia umărului
2-3- două arcuiri
3- revenire

Ex.4.
P.I. Stând cu fața la scara fixă, la un pas depărtare, ambele mîini pe o
șipcă, în dreptul pieptului
1- balansarea piciorului drept înapoi
2- revenire
3- 4- aceeași mișcare cu piciorul stâng.
Se va repeta cu balansarea picioarelor lateral și înainte.

Ex.5.
P.I. Așezat cu spatele la scara fixă, genunchii îndoiți, brațele întinse sus,
mânile apucă șipca
1-2- întinderea genunchilor cu ridicare în pod
3-4 revenire

Ex.6.
P.I. Atârnat cu spatele la scara fixă:
1- îndoirea genunchilor la piept
2- revenire

Ex.7.
P.I. Stând cu fața la scara fixă, mâinile pe șipca în dreptul pieptului:
1- săritura cu așezarea piciorului pe șipca a doua de jos
2- săritura cu schimbarea piciorului

Ex.8.
P.I. Stând cu umărul drept spre scara fixă:
1- 4- pas înainte cu piciorul drept și ridicarea brațului stâng prin ânainte
sus, cu inspirație
5-8- revenire cu expirație

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

1. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press


Constanţa, 2003.
2. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
3. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
4. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 12

EXERCIȚII DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ /


GENERALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12............................................................................ 000


12.1 Structuri simple şi complexe de exerciţii corective individuale
12.2 Structuri simple şi complexe de exerciţii corective cu partener
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12.............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12...........................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:

 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții de


exerciții corective individuale
 Formarea capacității de realizare a unor complexe de exerciții
corective cu partener

12.1 Structuri simple şi complexe de exerciţii corective individuale


Generalități Dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, prevenirea instalării
deficienţelor fizice globale şi segmentare, formarea şi menţinerea
atitudinii corecte a corpului reprezintă obiective prioritate ale educaţiei
fizice realizate prin mijloacele gimnasticii.

În ontogeneză corpul suferă modificări permanente determinate de


procesele de creştere şi dezvoltare în mod deosebit la vârsta copilăriei.
Problema depistării, prevenirii şi corectării deficienţelor fizice devine o
preocupare majoră atât a părinţilor cât şi a profesorilor de educaţie
fizică şi kinetoterapeuţilor.

Deficienţele fizice sunt abateri de la normal care tulbură creşterea


normală şi dezvoltarea armonioasăa corpului, modificând aspectul
exterior, reducând aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic,
diminuând capacitatea de muncă (Fozza, C., 2002).

Elementul de sprijin cel mai important al corpului este scheletul osos


format din coloana vertebrală şi oasele segmentelor. Pentru a realiza o
poziţie ortostatică echilibrată, coloana vertebrală şi-a adapta tcurburile
fiziologice care corespund păstrării corpului pe verticală.

Exagerarea curburilor coloanei vertebrale duce la apariţia


atitudinilor deficiente. Elementele active indispensabile menţinerii
diferitelor poziţii şi efectuării mişcării corpului sunt muşchii care au rol
de menţinere a unui raport optim între jocul forţelor antagoniste interne
şi externe. Rolul coloanei vertebrale este static şi dinamic; rolul static
este cel predominant şi constă în menţinerea atitudinii verticale
acorpului, iar rolul dinamic este dat de mobilitatea sa. Astfel rezis-tenţa
la întindere şi elasticitatea musculară constituie elementul pasiv, iar
tonusul şi contracţia muşchilor constituie elementul activ.

Modificările de volum, tonus şi de forţă ale muşchilor alterează funcţia


normală a atitudinii corpului.

Profesorii de educaţie fizică şi kinetoterapeuţii sunt cei care trebuie să


folosească sistematic şi corect exerciţiile de dezvoltare fizică generală
dezvoltând tonusul muscular al grupelor musculare implicate în
păstrarea unei ţinute corecte, evitând instalarea unor atitudini deficiente

Gimnastica de bază
Complex de P.I. Pe genunchi, mâinile la ceafă:
exerciții pentru 1. întinderea piciorului stâng lateral
atitudine 2-3. îndoirea trunchiului spre stânga, arcuire
asimetrică 4. revenire
stânga
P.I. Pe genunchi cu mingea medicinală pe cap susţinută cu mâna
dreaptă, mâna stângă pe şold:
1-2. îndoirea lateralăa trunchiului spre stânga
3-4. revenire

P.I. Pe genunchi cu umărul stâng la bancă, piciorul stâng întins sprijinit


de bancă cu braţele sus de mâini apucat:
1-3. îndoirea trunchiului spre stânga cu arcuire
4. revenirea

P.I. Culcat facial, mâini la spate:


1-2. ridicarea simultanăa trunchiului şi picioarelor
3-4. revenire

P.I. Culcat dorsal:


1-2. ducerea piciorului spre stânga
3-4. revenire

P.I. Atârnat dorsal la scara fixă:


1. pendularea picioarelor spre stânga
2. revenire

P.I. Stând cu umărul stâng la scara fixă, mâna dreaptă de şipcă apucat,
mâna stângă la nivelulşoldului de şipcă apucat:
1-2. fandare laterală cu piciorul drept, îndoirea trunchiului spre stânga
simultan cu întinderea braţelor
3-4. revenire

P.I. Pe genunchi cu sprijin pe mâini:


1-2. ridicarea braţului drept sus simultan cu ridicarea piciorului stâng în
extensie
3-4. revenire

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de exerciții corective pentru o afecțiune la


alegere.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

12.2 Structuri simple şi complexe de exerciţii corective cu partener


Complex de Ex.1.
exerciții pentru P.I.Stând depărtat faţă în faţă cu mâinile pe umerii partenerului:
corectarea 1-2 – aplecarea trunchiului înainte cu arcuire
posturii 3-4 – răsucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire
5-6 – răsucirea trunchiului spre stânga cu arcuire
7-8 – revenire

Gimnastica de bază
Ex.2.
P.I.Stând depărtat spate în spate cu braţele sus de mâini apucat:
1-2 – îndoirea trunchiului lateral dreapta (stânga)
3-4 – revenire
5-6 – îndoirea trunchiului lateral stânga (dreapta)
7-8 – revenire

Ex.3.
P.I.Stând spate în spate la 10 cm distanţă:
1-2 – răsucirea trunchiului spre dreapta cu atingerea palmelor
partenerului
3-4 – revenire
5-6 – răsucirea trunchiului spre dreapta cu atingerea palmelor
partenerului
7-8 – revenire

Ex.4.
P.I.Stând faţă în faţă de mâini apucat:
1-2 – fandare lateral spre dreapta (stânga)
3-4 – revenire
5-6 – fandare lateral spre stânga (dreapta)
7-8 – revenire

Ex.5.
P.I.Stând depărtat spate în spate cu braţele sus, de mâini apucat:
1-2 – aplecarea trunchiului înainte simultan cu extensia trunchiului
3-4 – revenire
5-6 – aplecarea trunchiului înainte simultan cu extensia trunchiului
(celălalt elev)
7-8 – revenire

Ex.6.
P.I.Stând faţă în faţă cu braţele înainte:
1-2 – rotarea braţelor spre înainte
3-4 – aplecarea trunchiului înainte de mâini apucat
5-8 – rotarea trunchiului în plan frontal

Ex.7.
P.I.Aşezat faţă în faţă, pe antebraţe sprijinit, talpă în talpă, genunchii
îndoiţi:
1-2 – întinderea genunchilor şi ridicarea picioarelor în echer
3-4 – revenire
5-6 – idem 1-2
7-8 – idem 3-4

Ex.8.
P.I.Culcat dorsal cu braţele sus, de mâini apucat:
1 – ridicarea piciorului drept înainte sus
2 – revenire
3 – ridicarea piciorului stâng înainte sus

Gimnastica de bază
4 – revenire
5 – ridicarea picioarelor îndoite
6 – revenire
7 – ridicarea picioarelor întinse
8 – revenire

Ex.9.
P.I.Stând faţă în faţă:
1 – genuflexiune
2 – săritură cu lovirea palmelor partenerului
3 – genuflexiune
4 – săritură cu lovirea palmelor partenerului
5-8 – idem 1-4

Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați un complex de dezvoltare fizică armonioasă/generală pe


perechi pentru corectarea posturii

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 12 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

Descrieți un complex de exerciții corrective individuale sau pe perechi


pentru o afecțiune la alegere

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

12.1 – Piciorul plat


P.I. Așezat:
1. flexia labei piciorului
2. revenire
3. extensia labei piciorului
4. revenire

P.I. Stând pe un baston cu fața la scara fixă sprijin cu ambele mâini pe


șipca de la nivelul trunchiului
1. rularea tălpilor pe baston înainte

Gimnastica de bază
2. rularea tălpilor spre înapoi

P.I. Așezat cu săculeți de nisip în jurul tălpilor


1. flexia labei piciorului
2. revenire
3. extensia labei piciorului
4. revenire

P.I. Culcat dorsal, picioarele ridicate și genunchii îndoiți


1-4. se imită mișcările de mers pe bicicletă, înainte
5-8 se imită mișcările de mers pe bicicletă înapoi

P.I. Stând:
1. inspirație cu ridicare pe vârfuri și ducerea brațelor lateral
2. revenire cu expirație

P.I. Stând cu mâinile pe șolduri:


1. stand ghemuit
2. revenire

P.I. Stând cu piciorul drept sprijinit pe un scăunel sau o treaptă:


1. urcăre pe scăunel cu întinderea piciorului drept, laba piciorului stâng
întinsă;
2. revenire;
se execută alternativ cu dreptul și stângul

P.I.Așezat ghemuit cu genunchii încrucișați:


1. expirație, brațele cuprind genunchii
2. inspirație cu ducerea brațelor întinse lateral

12.2
Stând depărtat faţă în faţă cu mâinile pe umerii partenerului:
1-2 – aplecarea trunchiului înainte cu arcuire;
3-4 – răsucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire;
5-6 – răsucirea trunchiului spre stânga cu arcuire;
7-8 – revenire.

P.I.Stând faţă în faţă de mâini apucat:


1-2 – fandare lateral spre dreapta (stânga);
3-4 – revenire;
5-6 – fandare lateral spre stânga (dreapta);
7-8 – revenire.

P.I.Stând depărtat spate în spate cu braţele sus, de mâini apucat:


1-2 – aplecarea trunchiului înainte simultan cu extensia trunchiului;
3-4 – revenire;
5-6 – aplecarea trunchiului înainte simultan cu extensia trunchiului
(celălalt elev);
7-8 – revenire.

P.I.Aşezat faţă în faţă, pe antebraţe sprijinit, talpă în talpă, genunchii

Gimnastica de bază
îndoiţi:
1-2 – întinderea genunchilor şi ridicarea picioarelor în echer;
3-4 – revenire;
5-6 – idem 1-2;
7-8 – idem 3-4.

P.I.Culcat dorsal cu braţele sus, de mâini apucat:


1 – ridicarea piciorului drept înainte sus;
2 – revenire;
3 – ridicarea piciorului stâng înainte sus;
4 – revenire;
5 – ridicarea picioarelor îndoite;
6 – revenire;
7 – ridicarea picioarelor întinse;
8 – revenire.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

1. Blandine, C., Lamotte, A. – Anatomie pentru mişcare, vol I, II, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2009
2. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,
Constanţa, 2000.
3. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
4. Damian M., – Gimnastica ritmică, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
5. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, MTS, Şcoala de antrenori,
Bucureşti,1992.
6. Epuran M., – Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1990.
7. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
8. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti,
2005
9. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
10. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 13

EXERCIȚII UTILITAR APLICATIVE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13............................................................................ 000


13.1 Deprinderi motrice utilitar-aplicative
13.2 Sistematizarea exercițiilor aplicative
13.3 Exerciții specifice gimnasticii. Târârea. Cățărarea și escaladarea
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13.............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13...........................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 Însușirea noțiunilor teoretice cu privire la exercițiile utilitar


applicative
 Formarea capacității de realizare a unor parcursuri aplicative

13.1 Deprinderi motrice utilitar-aplicative


Deprinderi Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane,
motrice utilitar- consolidându-se şi perfecţionându-se neuniform (adică progresele sunt
aplicative din ce în ce mai mici cu cât ne aflăm într-un stadiu mai avansat).

După ce se consolidează, deprinderile motrice se execută cu indici


superiori de precizie, stabilitate, cursivitate, expresivitate, coordonare,
ușurință și rapiditate, toate pe fondul unui consum minim de energie. În
faza lor superioară de însușire, câd se vorbește de ”măiestrie” motrică,
conduc la foemarea unor senzații complexe, denumite ”simțuri” (simțul
mingii, simțul apei, simțul zăpezii, simțul ștachetei, etc).

Unele elemente sau părţi ale deprinderilor motrice se pot automatiza,


fenomenul fiind valabil şi pentru unele deprinderi în totalitatea lor.
În această fază, controlul scoarței cerebrale asupra efectuării deprinderii
respective se păstrează, dar atenția numai este îndreptată spre
succesiunea mișcărilor specifice, ci spre modificările din contextul
ambiental și asupra rezolvării creatoare a sarcinilor motrice în funcție de
condițiile concrete.

Tipurile sau categoriile de deprinderi motrice se pot stabili după foarte


multe criterii.
a) după nivelul automatizării:

- Deprinderi motrice elementare. care sunt complet automatizate. Ele au


un lanţ de mişcări cu caracter fazic, care se repetă în aceeaşi succesiune
(este cazul deprinderilor motrice cu caracter ciclic: mers, alergare, înot,
ciclism etc.).

- Deprinderi motrice complexe care sunt parţial automatizate. Ele sunt


formate din deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau
incomplet automatizate (este cazul unor deprinderi din jocurile sportive
şi din alte ramuri sau probe aciclice: gimnastică, sărituri, lupte, aruncări
etc.).

b) După finalitatea folosirii:


- Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite,
cu precădere, în viaţa cotidiană din ontogeneză, dar şi în practicarea unor
ramuri sau probe sportive (este cazul deprinderilor de mers, alergare,
săritură, aruncare- prindere, târâre, căţărare, escaladare, tracţiune-
împingere, transport de greutăţi/obiecte etc.).

Gimnastica de bază
- Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive (este vorba
de elementele şi procedeele tehnice din aceste ramuri şi probe sportive).

c) După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea


deprinderilor:

- Deprinderi motrice propriu-zise. care se formează prin repetări


stereotipe, efectuate de foarte multe ori (este cazul deprinderilor din
gimnastică, patinaj, sărituri la platformă etc.).

- Deprinderi perceptiv-motrice care sunt influenţate, în formare şi


valorificare, de ambianţă (este cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu
talere etc.).

- Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, în formare şi – mai


ales – valorificare, de partenerii
şi adversarii de întrecere (este vorba de deprinderile din jocurile
sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.). (Cârstea G., Teoria şi metodica
educaţiei fizice şi sportului, 2000)

Prin practicarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar-aplicative,


executanţii sunt pregătiţi si pentru însuşirea unor deprinderi specifice
ramurii de sport respective, iar pentru mărirea gradului de eficienţă se
recomandă ca ele să fie practicate mai mult în aer liber, rezolvând prin
asta şi latura igienică.

Având în vedere efortul la care supun organismul se impune o judicioasă


dozare a lor.

Deprinderile utilitar-aplicative şi cele de bază pot fi introduse în lecţiile


de gimnastică de bază, de gimnastică sportivă, în excursii şi marşuri
turistice dar şi în lecţiile de educaţie fizică din toate ciclurile de
învăţământ.

Ele se predau ca teme de lecţie şi prezintă avantajul lucrului cu întreaga


grupă, ceea ce măreşte densitatea lecţiei.

Exerciţiile aplicative constituie a treia grupă de mijloace de care dispune


gimnastica de bază şi sunt denumite astfel, deoarece contribuie la
formarea deprinderilor motrice de bază şi cu caracter aplicativ.

Exerciţiile aplicative sunt mişcări naturale şi utilitare care ajută la


rezolvarea situaţiilor concrete ivite în practicarea unor ramuri de sport
sau în viaţa cotidiană şi angrenează în efort toate grupele musculare,
având ca ţinte:
• dezvoltarea fizică generală a organismului, întărirea sănătăţii şi
formarea ţinutei corecte;
• corectarea deficienţelor fizice;
• ameliorarea calităţilor motrice;
• însuşirea unor deprinderi specifice ramurilor de sport;

Gimnastica de bază
• dezvoltarea aptitudinilor psihice, morale şi intelectuale (dezvoltă
curajul, perseverenţa, voinţa, spiritul de întrecere).

Caracteristici: Caracteristicile exercițiilor utilitar aplicative:


• sunt mişcări naturale (au luat naştere odată cu apariţia omului),
atractive;
• le întâlnim în viaţa cotidiană;
• oferă posibilitatea gradării efortului (prin greutate, număr de repetări);
• se execută în sală şi aer liber;
• sunt mijloace valoroase pentru pregătirea fizică a tinerilor;
• sunt folosite sub formă de întrecere;
• constituie baza mişcărilor complexe din cadrul pregătirii de bazăa
începătorilor din diferite ramuri sportive.

Test de autoevaluare 13.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumerați caracteristicile exercițiilor utilitar aplicative

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

13.2 Sistematizarea exerciţiilor aplicative


Deprinderile motrice absolut necesare omului în viaţa de toate zilele, se
numesc deprinderi motrice de bază.

În categoria deprinderilor motrice de bază, sunt incluse: mersul,


alergarea, săriturile, aruncarea şi prinderea.

Prin practicarea lor, executanţii sunt pregătiţi si pentru însuşirea unor


deprinderi specifice ramurii de sport respective, iar pentru mărirea
gradului de eficienţă se recomandă ca ele să fie practicate mai mult în aer
liber, rezolvând prin asta şi latura igienică.

Având în vedere efortul la care supun organismul se impune o judicioasă


dozare a lor.

Exerciţiile utilitar-aplicative pot fi introduse în lecţiile de gimnastică de


bază, de gimnastică sportivă, în excursii şi marşuri turistice dar şi în
lecţiile de educaţie fizică din toate ciclurile de învăţământ.

Ele se predau ca teme de lecţie şi prezintă avantajul lucrului cu întreaga


grupă, ceea ce măreşte densitatea lecţiei.

a)exerciţii aplicative specifice gimnasticii (deprinderi aplicativ-


utilitare) fac parte:
 Târârea;
 Echilibru;
 Căţărarea şi escaladarea;
 Ridicarea şi transportul de greutăţi.

b) exerciţii aplicative nespecifice gimnasticii (deprinderi motrice de

Gimnastica de bază
bază) sunt:
 Mersul;
 Alergarea;
 Săritura;
 Aruncarea şi prinderea.

c) parcursuri aplicative:

Test de autoevaluare 13.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Unde pot fi introduse exercitiile utilitar aplicative?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

13.3 Exerciţii specifice gimnasticii. Târârea. Căţărarea şi escaladarea


Târârea Târârea reprezintă un procedeu de deplasare care se execută într-o poziţie
cât mai apropiată de sol. Această grupă de exerciţii se caracterizează
printr-o influenţă multilaterală asupra întregului organism. Deasemeni
este cunoscut şi caracterul lor corectiv şi deosebita lor valoare aplicativă.
Contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice, la dezvoltarea fizică
armonioasă având în acelaşi timp şi valoare educativă.

În lecţiile de educaţie fizică, exerciţiile de târâre sunt folosite în mod


deosebit în vederea realizării cerinţelor lecţiei cu privire la dezvoltarea
fizică a elevilor şi la corectarea ţinutei. Exerciţiile de târâre se predau în
partea fundamentală iar pe măsura însuşirii lor ele pot fi repetate şi în
prima parte a lecţiei ca mijloc de încălzire generală.
Trebuie avut în vedere respectarea condiţiilor de igienă a sălii şi a locului
unde se defăşoară aceste exerciţii, asigurarea aparatelor pentru evitarea
degradării echipamentului şi a eventualelor accidente.

Exerciţiile de târâre se pot combina şi se recomandă chiar să fie


combinate cu exerciţiile de transport de greutăţi, aruncare şi prindere,
exerciţii de echilibru şi trecerea pe sub diferite obstacole iar după
însuşirea tehnicii corecte de execuţie aceste exerciţii se recomandă a se
executa sub formă de concurs.

Procedee de târâre
a) târâre pe braţe şi picioare
• târâre pe genunchi şi mâini
• târâre pe genunchi şi pe antebraţe

b) târâre din culcat:


• târâre din culcat facial, cu sprijin pe antebraţe
• târâre din culcat facial fără ajutorul braţelor şi picioarelor (şarpelui)
• târâre din culcat dorsal, cu ajutorul picioarelor
• târâre din culcat dorsal, cu ajutorul braţelor şi picioarelor

c) târâre laterală

Gimnastica de bază
d) târâre cu transport de obiecte şi partener

e) târâre cu treceri peste, pe sub şi cu ocolirea obstacolelor

f) târâre pe bancă, cu tracţiune simultană sau alternativă

Târârile se pot executa pe direcţiile:


• înainte
• înapoi
• lateral

Cerinţe Cerinţe metodice în utilizarea exerciţiilor de târâre


metodice în Pentru ca exerciţiile de târâre să fie eficiente, trebuie să respecte anumite
utilizarea cerinţe:
exerciţiilor de • exerciţiile de târâre se învăţă şi exersează numai pe covor sau saltele, în
târâre condiţii de igienă maximă;
• la început, se învăţă procedeele simple şi apoi cele combinate;
• efortul va creşte treptat, iar după un număr de repetări, se vor introduce
pauzele;
• viteza de execuţie, numărul de repetări şi distanţa de parcurs vor fi
adaptate gradului de pregătire, de vârstă şi sex al executanţilor;
• târârea la clasele mici poate fi predată sub formă de joc;
• pentru însuşirea rapidă şi atractivă a exerciţiilor de târâre se recomandă
repetarea lor folosind întrecerile.

Căţărarea şi Exerciţiile de căţărare sunt mijloace specifice gimnasticii cu ajutorul


escaladarea cărora executanţii urcă, coboară sau trec peste diferite obstacole la
înălţimi variabile, folosind braţele şi picioarele sau numai braţele.

Atunci când se trece peste aparat exerciţiile se numesc de escaladare.

Acest gen de exerciţii se caracterizează prin aspectul lor aplicativ şi prin


contribuţia pe care o au la dezvoltarea calităţilor motrice, la dezvoltarea
indicilor morfo-funcţionali şi a calităţilor moral-volitive.

Exerciţiile de căţărare şi escaladare se folosesc des în cadrul lecţiilor atât


pentru copii cât şi pentru adulţi. Datorită solicitării organismului din
punct de vedere funcţional, exerciţiile de căţărare şi escaladare, se
folosesc în partea fundamentală a lecţiei.

Căţărările pot fi executate la:


• scară fixă
• banca de gimnastică înclinată;
• aparatele de gimnastică;
• scară marinărească
• scară obişnuită, verticală, orizontală, oblică
• prăjină (verticală, oblică, orizontală)
• scara orizontală
• trunchi de copac

Gimnastica de bază
• gard
• perete artificial pentru pregătirea alpiniştilor.
• la frânghie (în doi şi trei timpi)

2 timpi
– din atârnat cu un braţ întins, celălalt îndoit
1. îndoirea picioarelor, cu fixarea frânghiei între labele picioarelor
2. întinderea picioarelor, îndoirea braţului, întins şi mutarea braţului de
jos pe deasupra sus.

3 timpi
– din atârnat cu braţe întinse
1. îndoirea picioarelor şi fixarea frânghiei între labele picioarelor
2. împingerea cu întinderea picioarelor, braţele se îndoaie, prin tracţiune
3. mutarea braţelor alternativă până în atârnat cu braţele întinse

Sistematizare Sistematizare
• căţărări în atârnat mixt (cu braţ şi picior opus, cu braţ şi picior de
aceeaşi parte, căţărări cu săltare);
• căţărări cu transport de greutăţi (mingi medicinale), partener;
• căţărări în atârnat simplu (numai cu braţe);
• căţărări cu opriri;
• căţărări cu trecere de pe un aparat pe altul (de pe o frânghie pe alta);
• căţărări în grup.

Escaladarea Escaladarea. Este modalitatea de trecere peste aparate (ladă, capră,


bârnă) şi obstacole naturale şi au rol important în dezvoltarea cu
prioritate a forţei braţelor şi a picioarelor. Ea presupune o căţărare
efectuată pe un obstacol înalt pentru a trece pe partea cealaltă sau pentru
a continua escaladarea pe un alt obstacol.

Escaladarea se poate executa cu ajutorul:


• braţelor şi picioarelor;
• braţelor şi un picior;
• un braţ şi ambele picioare;
• un braţ şi un picior.

În predarea exerciţiilor de escaladare, trebuie ca profesorul să adapteze


înălţimea obstacolelor în funcţie de nivelul de pregătire, vârsta şi sexul
executanţilor.

Complexitatea exerciţiilor poate creşte prin combinarea lor cu exerciţii


de transport de obiecte.

Variante de escaladare
 Escaladarea unor aparate improvizate;
 Escaladarea băncii de gimnastică;
 Escaladarea aparatelor de gimnastică.

Cerinţe Cerinţe metodice în utilizarea exerciţiilor de căţărare şi escaladare


metodice în Pentru a evita accidentele, este necesar să:

Gimnastica de bază
utilizarea • verificăm aparatele şi instalaţiile pe care le folosim;
exerciţiilor de • însuşirea corectă a prizelor;
căţărare şi • pregătirea prealabilă a musculaturii braţelor şi centurii scapulo-
escaladare humerale;
• învăţarea căţărărilor să înceapă cu forme simple, în atârnat, combinat
cu sprijin;
• gradarea efortului se va realiza prin mărirea înălţimii la care se
lucrează şi prin mărirea tempoului de execuţie şi a numărului de repetări;
• alternarea exerciţiilor de căţărare cu cele de relaxare şi respiraţie,
deoarece acestea îngreuiază respiraţia sau chiar o blochează;
• evitarea alunecărilor pe frânghie la coborâre, precum şi săriturile de pe
aparatele înalte;
• la copii se recomandă formele de căţărare în atârnat mixt.

Test de autoevaluare 13.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Cerințele pentru exercițiile de târâre, cățrare și escaladare

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 13 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

13.1
• sunt mişcări naturale (au luat naştere odată cu apariţia omului),
atractive;
• le întâlnim în viaţa cotidiană;
• oferă posibilitatea gradării efortului (prin greutate, număr de repetări);
• se execută în sală şi aer liber;
• sunt mijloace valoroase pentru pregătirea fizică a tinerilor;
• sunt folosite sub formă de întrecere;
• constituie baza mişcărilor complexe din cadrul pregătirii de bazăa
începătorilor din diferite ramuri sportive.

13.2

Gimnastica de bază
Exerciţiile utilitar-aplicative pot fi introduse în lecţiile de gimnastică de
bază, de gimnastică sportivă, în excursii şi marşuri turistice dar şi în
lecţiile de educaţie fizică din toate ciclurile de învăţământ

13.3.
Cerinţe metodice în utilizarea exerciţiilor de târâre
Pentru ca exerciţiile de târâre să fie eficiente, trebuie să respecte anumite
cerinţe:
• exerciţiile de târâre se învăţă şi exersează numai pe covor sau saltele, în
condiţii de igienă maximă;
• la început, se învăţă procedeele simple şi apoi cele combinate;
• efortul va creşte treptat, iar după un număr de repetări, se vor introduce
pauzele;
• viteza de execuţie, numărul de repetări şi distanţa de parcurs vor fi
adaptate gradului de pregătire, de vârstă şi sex al executanţilor;
• târârea la clasele mici poate fi predată sub formă de joc;
• pentru însuşirea rapidă şi atractivă a exerciţiilor de târâre se recomandă
repetarea lor folosind întrecerile.
Cerinţe metodice în utilizarea exerciţiilor de căţărare şi escaladare
Pentru a evita accidentele, este necesar să:
• verificăm aparatele şi instalaţiile pe care le folosim;
• însuşirea corectă a prizelor;
• pregătirea prealabilă a musculaturii braţelor şi centurii scapulo-
humerale;
• învăţarea căţărărilor să înceapă cu forme simple, în atârnat, combinat
cu sprijin;
• gradarea efortului se va realiza prin mărirea înălţimii la care se
lucrează şi prin mărirea tempoului de execuţie şi a numărului de repetări;
• alternarea exerciţiilor de căţărare cu cele de relaxare şi respiraţie,
deoarece acestea îngreuiază respiraţia sau chiar o blochează;
• evitarea alunecărilor pe frânghie la coborâre, precum şi săriturile de pe
aparatele înalte;
• la copii se recomandă formele de căţărare în atârnat mixt.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

1. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,


Constanţa, 2000.
2. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
3. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
4. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti, 2005
5. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
6. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază
Unitate de învăţare Nr. 14

EXERCIȚII UTILITAR APLICATIVE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14............................................................................ 000


14.1 Exerciţii specifice gimnasticii. Echilibru. Ridicarea şi transportul de greutăţi
14.2 Exerciţii nespecifice gimnasticii. Mersul. Alergarea. Aruncare și prindere.
Săriturile
14.3 Parcursuri aplicative
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14.............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14...........................................................................

Gimnastica de bază
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:

 Însușirea noțiunilor teoretice cu privire la exercițiile utilitar


aplicative
 Formarea capacității de realizare a unor parcursuri aplicative

14.1 Exerciţii specifice gimnasticii. Echilibru. Ridicarea şi transportul de greutăţi


Echilibru Exerciţiile de gimnastică în mod special pretind celor care le practică un
simţ al echilibrului dezvoltat şi capacitate de orientare a mişcărilor
corpului în spaţiu.

Echilibrul corpului se asigură prin colaborarea mai multor simţuri:


simţul echilibrului şi al orientării mişcărilor în spaţiu cu simţul
kinestezic, vizual şi tactil.

Simţul echilibrului este deosebit de complex şi constă de fapt, în


aprecierea poziţiei corpului în spaţiu.

Senzaţiile de echilibru şi de mişcare ale corpului sunt:


- senzaţia de verticalitate şi de înclinare a corpului;
- senzaţia de mişcare rectilinie;
- senzaţia de rotaţie.

Exerciţiile de echilibru contribuie la dezvoltarea unor calităţi necesare


atât în viaţă cât şi în activitatea sportivă, de exemplu, curajul,
încrederea şi siguranţa în acţiunile proprii, îndemânarea.
Exerciţiile de echilibru sunt folosite în toate momentele lecţiei de
educaţie fizică, cu precădere la începutul acesteia, în funcţie de
obiectivele şi temele alese.

Gradele de dificultate ale procedeelor de echilibru se realizează astfel:


 Prin reducerea bazei de susţinere;
 Modificarea suprafeţei de sprijin;
 Modificarea înălţimii aparatului;
 Modificarea direcţiei de deplasare;
 Echilibru pe suprafaţă mobilă;
 Eliminarea simţului văzului.

Exerciţii de echilibru
 Echilibru de pe loc în diferite poziţii;
 Poziţii de sprijin mixt;
 Deplasare în echilibru cu variante de mers, alergare, paşi de
dans, sărituri;
 Diferite deplasări în sprijin mixt;
 Echilibru cu transport de greutăţi;
 Echilibru cu trecere peste obstacole;

Gimnastica de bază
 Deplasare în echilibru pe diferite aparate.

Cerinţe pentru Cerinţe pentru realizarea exerciţiilor de echilibru:


realizarea  Se acordă atenţie specială pentru pregătirea organismului pentru
exerciţiilor de efort.
echilibru:  Toate exerciţiile se vor învăţa mai întâi la sol, apoi gradat mai
sus.
 Gradarea efortului prin ridicarea înălţimii aparatului şi reducerea
suprafeţei de deplasare.
 Asigurarea şi autoasigurarea în vederea evitării accidentelor.
 Trebuie ţinut cont de nivelul de pregătire, de vârsta şi sexul
grupei.

Ridicare și Exerciţiile din acestă grupă se caracterizează prin varietatea mare de


transport de ridicare şi transport a unei multitudini de obiecte şi aparate de
greutăți gimnastică. Influenţa acestor exerciţii se răsfrânge asupra dezvoltării
calităţilor motrice de bază, în special a forţei musculare la nivelul
diferitelor segmente, a indicilor funcţionali şi a calităţilor moral-
volitive.

Ridicările se execută de pe loc, iar transportul în deplasare şi se pot


combina cu celelalte exerciţii aplicative.

Unele exerciţii de transport pot fi utilizate ca mijloace de corectare a


ţinutei şi de ameliorare a unor deficienţe ale coloanei vertebrale.

În lecţia de educaţie fizică, aceste exerciţii se vor executa în partea


fundamentală, urmărind temele şi obiectivele propuse.

Exerciţii de ridicare şi transport de greutăţi


 Ridicare şi transport de diferite obiecte
 Pe cap;
 Pe umeri;
 Pe spate;
 Pe piept;
 Sub braţ;
 Între glezne.
 Ridicare şi transport de aparate de gimnastică

Aceste exerciţii constituie mijloace importante de organizare în cadrul


lecţiei de educaţie fizică; elevii trebuie să posede aceste deprinderi de
transport al obiectelor şi aparatelor, care pot fi efectuate de o singură
persoană, de două, trei sau în grup.

Exerciţii de ridicare şi transportul partenerului


 Transportarea unui partener de un singur elev;
 Transportarea în doi sau în grup a unui partener.

Acestea sunt cele mai des utilizate în lecţiile de educaţie fizică, formele

Gimnastica de bază
cele mai simple intrând în conţinutul exerciţiilor de dezvoltare fizică
generală în perechi, cu caracter de forţă.

Tracţiuni şi împingeri
 Tracţiuni şi împingeri în perechi;
 Tracţiuni şi împingeri în grup.

Pentru aceste exerciţii trebuie avut în vedere fatul că se păstrează


permanent contactul picioarelor, cu suprafaţa de sprijin, au caracter de
întrecere şi se execută între doi parteneri sau două echipe.

Cerinţele Cerinţele metodice privind utilizarea exerciţiilor de ridicare şi


metodice transport
privind Aceste cerinţe vizează:
utilizarea – exerciţiile de ridicare să preceadă pe cele de transport;
exerciţiilor de – numărul elevilor care transportă aparate să fie în concordanţă cu
ridicare şi greutatea aparatului;
transport – să se respecte particularităţile individuale ale elevilor;
– transportul partenerului este recomandat să se execute la clasele mari;
– dozarea efortului se va face prin mărirea şi micşorarea greutăţii
obiectelor, modificarea vitezei de deplasare, a distanţei de parcurs.
- la început exerciţiile vor fi învăţate pe loc şi numai după ce au fost
însuşite corect se va trece la executarea lor din deplasare şi sub formă
de jocuri, ştafete, curse cu obstacole.
- pentru grupele de copii se recomandă transportul mingiilor
medicinale.
- greutăţile să nu depăşească greutatea individului sau a colectivului.

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Cerințele pentru utilizarea exercițiilor de ridicare și transport

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

14.2 Exerciţii nespecifice gimnasticii. Mersul. Alergarea. Aruncare și prindere.


Săriturile
Mersul Mersul este cel mai obişnuit mod de deplasare, cu caracter natural şi cel
mai utilizat pe parcursul întregii vieţi.

În domeniul activităţilor motrice, mersul este mijlocul de deplasare cel


mai simplu, mai eficient, mai sigur, cu ajutorul căruia se dezvoltă
calităţile motrice, se realizează fortificarea organismului, relaxarea şi
revenirea indicilor funcţionali după efort.

Mersul are valoarea:igienică;educativă;aplicativă.

În lecţiile de educaţie fizică, mersul alături de alergare reprezintă baza


exerciţiilor de deplasare în toate momentele lecţiei. Cu ajutorul
mersului se formează deprinderi de deplasare în mod organizat şi în

Gimnastica de bază
diferite cadenţe.

În gimnastică mersul se caracterizează printr-o deplasare ordonată,


controlată, pretinzând o anumită ţinută, într-un cuvânt “mers
gimnastic”. Laba piciorului se aşează uşor, puţin răsucită înafară,
contactul cu solul se face cu vârful, urmat de o rulare a plantei
piciorului. Se urmăreşte formarea ţinutei corecte în timpul deplasării.

Variante de mers în gimnastică:


 Obişnuit;
 Pe vârfuri;
 Pe călcâie;
 Pe partea interioară sau exterioară a labei piciorului;
 Încrucişat lateral sau înainte;
 Cu mâinile sprijinite pe genunchi;
 Cu trunchiul aplecat;
 Cu genunchi îndoiţi;
 Mers fandat;
 Variante de mers din gimnastica ritmică.

Variante de mers cu caracter de forţă


 Mers cu genunchii semi-îndoiţi;
 Mers ghemuit;
 Mers fandat;
 Mers şchiopătat;
 Mers cu transport de greutăţi;
 Mers cu transportul partenerului;
 Mers pe teren variat.

Variante de mers cu caracter de viteză


 Mers cu paşi mari;
 Mers accelerat;
 Mers sub formă de joc;
 Mers cu urmărirea celui din faţă.

Variante de mers cu caracter de rezistenţă


 Mers cu urcarea şi coborârea unor trepte;
 Mers pe teren variat;
 Mers cu treceri peste, prin, pe sub diverse obstacole;
 Mers obişnuit sau orice variantă, repetată timp îndelungat.

Cerinţe pentru realizarea exerciţiilor de mers:


 Exerciţiile de mers cu caracter de forţă în care intră variante de mers
cu învingerea greutăţii proprii, sau purtarea unor greutăţi
suplimentare, trebuie executate pe trasee special amenajate, iar pentru
mersul în teren este de recomandat să predomine urcuşul.
 Pentru mersul cu caracter de viteză, să se utilizeze variante simple
executate în ritm accelerat cu mişcări foarte active de braţe.
 Pentru mersul cu caracter de rezistenţă să se ţină cont de creşterea
duratei de execuţiei şi mărirea distanţei care trebuie parcursă.

Gimnastica de bază
Alergarea Cel mai rapid mod de deplasare al omului este alergarea. Exerciţiu fizic
cu acţiune complexă asupra aparatului cardio-vascular şi respirator,
alergarea, contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice, la fortificarea şi
la mărirea capacităţii funcţionale a organismului, având valoare:
- formativă;
- igienică;
- educativă.

În gimnastică, faţă de atletism sau jocuri, alergarea diferă prin


specificitatea sa. Execuţia se realizează numai pe vârf sau prin rularea
tălpii de la vârf la călcâi şi invers.

Alergare este utilizată în toate momentele lecţiei de educaţie fizică şi de


antrenament sportiv. În funcţie de obiectivele lecţiei şi de scopul
urmărit, variantele de alergare se folosesc adecvat nivelului de pregătire
al colectivului şi vârstei. Este folosită atât la începutul lecţiei pentru
angrenarea treptată a marilor funcţiuni ale organismului la efort, cât şi
în ultima parte a lecţiei pentru revenirea indicilor funcţionali. În partea
fundamentală a lecţiei acest mijloc de deplasare reprezintă baza
realizării temelor şi obiectivelor lecţiei.

Alergarea se foloseşte pentru realizarea diferitelor sarcini, ca deplasare


de la un punct la altul, la ştafete şi parcursuri cu obstacole.

Procedee de alergare, pe loc şi în deplasare:


 Alergare obişnuită;
 Cu ridicarea înaltă a genunchilor;
 Cu ridicarea picioarelor întinse înainte;
 Cu pendularea gambei înapoi;
 Cu diferite mişcări de braţe;

Variante de alergare cu caracter de forţă


 Alergare cu genunchii la piept;
 Alergare cu transport de obiecte sau partener;
 Alergare cu pas sărit;
 Alergare pe teren înclinat.

Variante de alergare cu caracter de viteză


 Alergare cu schimbarea vitezei de deplasare;
 Alergare cu accelerare;
 Sprinturi cu start din picioare sau de jos;
 Alergare de viteză în grup.

Variante de alergare cu caracter de rezistenţă


 Alergare cu treceri peste, prin, pe sub diverse obstacole;
 Alergare obişnuită sau orice variantă, repetată timp îndelungat;
 Alergare pe teren variat.

Cerinţe pentru realizarea exerciţiilor de alergare:


 Variantele de mers şi alergare se folosesc în concordanţă cu nivelul
de pregătire al colectivului.

Gimnastica de bază
 În funcţie de scopul urmărit, efortul fiziologic poate fi dozat prin
modificarea procedeelor de deplasare, de schimbare a vitezei de
execuţie, introducerea unor obstacole pe traseu.

Aruncare și Aceste exerciţii sunt nespecifice gimnasticii, dar ele contribuie la


prindere perfecţionarea coordonării mişcărilor, necesitând un simţ muscular fin
şi foarte precis. Ele contribuie la dezvoltarea îndemânării, a vitezei de
reacţie, aprecierea distanţei, întărirea musculaturii braţelor şi centurii
scapulare.

În lecţiile de educaţie fizică, aceste exerciţii sunt folosite în toate


momentele lecţiei, cu grade mai mari sau mai mici de complexitate în
funcţie de obiectivele fiecărei verigi.

Prinderea este mai dificilă decât aruncarea, de aceea în paralel cu


învăţarea aruncării se va urmări însuşirea tehnicii de prindere a
diferitelor obiecte.

Ca obiecte de aruncare şi de prindere se folosesc mingiile mari sau


mici, mingi medicinale bastoane şi alte obiecte în funcţie de temele
lecţiei. Aruncările se execută cu ambele mâini sau cu o singură mână,
cu sau fără partener, de pe loc şi din deplasare.

Gradarea din punct de vedere al procedeului folosit:


 Mărirea distanţei de ochire;
 Mărirea distanţei de aruncare;
 Modificarea volumului, formei şi greutăţii de aruncat.

Exerciţii de aruncare şi prindere


 Aruncarea la distanţă;
 De pe loc;
 Din deplasare;
 Cu o mână;
 Cu două mâini.

Aruncare la ţintă
 La ţintă verticală;
 La ţintă orizontală;
 La ţintă fixă;
 La ţintă mobilă.

Aruncare şi prindere
 Aruncare şi prindere cu o mână;
 Aruncare şi prindere cu două mâini;
 Aruncare dintr-o mână în cealaltă;
 Aruncare dinapoi cu două mâini prindere înainte.

Aruncare şi prindere cu partener


 Din stând;
 Din aşezat;

Gimnastica de bază
 Din culcat;
 Cu o mână, cu ambele mâini.

Cerinţe pentru realizarea exerciţiilor de aruncare şi prindere:


 Mai întâi se învaţă aruncarea cu ambele mâini.
 Schimbarea în continuare a obiectelor.
 Atenţie la precizia aruncării.
 Schimbarea poziţiei de aruncare.
 Schimbarea direcţiei de aruncare.
 Modificarea numărului de aruncări în raport cu timpul.
 Să se execute atât cu o mână cât şi cu cealaltă.
 Exersarea să ţină cont de nivelul de pregătire, vârstă şi sex.
 Complexitatea exerciţiilor să se facă gradat.

Săriturile Săriturile sunt desprinderi singulare sau succesive efectuate rapid, pe un


picior sau pe ambele picioare.

Săriturile reprezintă un mijloc aplicativ natural cu efecte în dezvoltarea


fizică generală a celor care le practică, angrenând în activitate un număr
mare de grupe musculare şi de articulaţii, cu influenţă asupra aparatului
circulator şi respirator. Ele sunt atractive, contribuind la dezvoltarea
aptitudinilor condiţionale, a capacităţii de orientare spaţio-temporală, a
echilibrului, a curajului, a încrederii în forţele proprii.

Săriturile se împart în două grupe:


− sărituri fără sprijin – libere (sunt incluse toate săriturile care se
execută fără sprijinul mâinilor pe aparat, de pe loc, cu elan, cu diferite
mişcări de braţe şi de picioare, cu întoarceri, cu treceri peste obstacole
− sărituri cu sprijin

Săriturile libere
– simple:
• dreaptă
• cu îndoirea genunchilor
• cu depărtarea picioarelor
• în echer
– sărituri aplicative
• în lungime (de pe loc şi cu elan)
• în înălţime (de pe loc şi cu elan)
• în adâncime
– de pe diferite aparate
• în echer,
• în ghemuit
• prin rostogolire
– sărituri cu coarda (pe ambele picioare, pe un picior, de pe loc, din
deplasare)
– sărituri la trambulina elastică (sărituri cu întoarcere, cu genunchii
îndoiţi, cu echer)
– sărituri artistice – folosite în exerciţiile de la bârnă şi sol şi în toate
probele din gimnastica ritmică.

Gimnastica de bază
Variante de sărituri
- sărituri ca mingea, pe loc şi deplasare (înainte, înapoi, lateral, cu
întoarcere 180º, 360º);
- sărituri pe un picior, cu deplasare înainte, înapoi, lateral, cu întoarcere
360º;
- sărituri de pe un picior pe celălalt (pas sărit);
- pe acelaşi picior (pas săltat);
- sărituri cu genunchii sus;
- sărituri din ghemuit în ghemuit;
- sărituri cu obiecte;
- sărituri pe aparate (bancă, capacul de ladă);
- sărituri pentru dezvoltarea simţului ritmului;
- sărituri în adâncime de pe bancă, de pe ladă (simple, cu întoarcere
180º, 360º);
- sărituri peste obstacole (partener, bancă).

Test de autoevaluare 14.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Cerințe pentru exercițiile de aruncare și prindere

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

14.3 Parcursuri aplicative


Generalități Parcursurile constau în trasee cu şi fără obstacole alcătuite din
exerciţiile aplicative, specifice şi nespecifice gimnasticii, combinate şi
aplicate sub forme foarte variate.

Aceste exerciţii au drept scop educarea deprinderilor motrice de bază, a


calităţilor motrice, dar şi a hotărârii, a prezenţei de spirit, a curajului, a
orientării spaţiale, etc. Ele sunt accesibile diferitelor grupe de vârstă,
sex şi nivel de pregătire.

În lecţie, se pot aplica în diferite verigi ţinându-se cont de obiectivele


urmărite, de temele lecţiei şi în acest sens trebuie avut în vedere
alegerea mijloacelor, locul de desfăşurare, posibilităţile colectivului.

Deasemenea categoriile de exerciţii folosite trebuie să fie cât mai


diferite pentru alternarea grupelor musculare, iar îngreunarea lor să se
facă treptat de la lecţie la lecţie, prin adăugarea unor elemente noi.

În organizarea acestor parcursuri aplicative trebuie avut în vedere


asigurarea unor condiţii de siguranţă a colectivului, pentru a se evita
accidentele.

Parcursurile aplicative se pot organiza între echipe, contra timp.

Sistematizare Sistematizare
Parcursurile aplicative din punct de vedere al desfăşurării se împart în:
– treceri peste obstacole, într-o anumită ordine (elevii parcurgând
traseul unul după celălalt sau sub formă de torent), contra cronometru;

Gimnastica de bază
– parcursuri sub formă de ştafetă (colectivul de elevi fiind împărţit în
grupe).

Cerinţe pentru realizarea parcursurilor aplicative:


 Atenţie la pregătirea organismului pentru efort.
 Parcursurile alcătuite în concordanţă cu posibilităţile
colectivului.
 Asigurarea obiectelor şi materialelor folosite în vederea evitării
accidentelor.
 Combinarea tuturor exerciţiilor specifice şi nespecifice
gimnasticii.
 Includerea de elemente din gimnastica sportivă.
 Folosirea aparatelor de gimnastică existente.
 Pregătirea materialelor din timp.
 Condiţiile de concurs să fie identice pentru toate grupele
de participanţi şi să cunoască regulile concursului;
 Explicarea clară a traseului, executându-se o trecere de probă;
 Câştigătorii să fie stabiliţi cu obiectivitate.

Modele de Organizarea participanţilor: în şir


parcursuri Materiale: o bancă de gimnastică, saltea de gimnastică, o minge şi un
aplicative baston. Distanţa între obiecte este de cel puţin 3-4m.
Descriere: la semnalul de începere, primul elev aleargă, culege bastonul
aflat înaintea băncii, aleargă în echilibru pe banca de gimnastică cu
bastonul ţinut înapoia umerilor, aşează bastonul la capătul băncii,
execută o rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit pe saltea, aleargă
până la minge, o aruncă în perete sau panou, o prinde, o pune la loc,
aleargă pe lângă saltea, ia bastonul de pe bancă şi aleargă în acelaşi
mod ca la începutul parcursului, după care se aşează la coada şirului.

Organizarea participanţilor: în şir.


Materiale: banca de gimnastică, minge medicinală, 3 cercuri, lada de
gimnastică. Distanţa între obiecte este de cel puţin 3-4m.
Descriere: la semnal primul elev aleargă spre banca de gimnastică unde
ia mingea medicinală şi merge pe banca de gimnastică cu mingea
medicinală ţinută cu ambele mâini sus, deasupra capului, la capătul
băncii lasă mingea şi trece în alergare prin cele 3 cercuri, apoi se urcă
pe capacul de la lada de gimnastică, care este aşezat în plan înclinat
sprijinit pe corpul lăzii, sare în interiorul lăzii, o escaladează şi se
întoarce pe acelaşi traseu, trecând la coada şirului.

Organizarea participanţilor: în şir.


Materiale: o coardă, două cercuri, o minge.
Descriere: mers pe o linie trasată pe sol cu o coardă pliată în patru,
ţinută înapoi la nivelul umerilor; la finele liniei elevii execută 5 sărituri
prin coardă, îşi leagă coarda la nivelul taliei şi execută sărituri pe două
picioare prin două cercuri aşezate pe sol; culeg o minge cu care aleargă
până la un semn trasat pe sol şi execută o aruncare cu două mâini de la
piept în perete, într-un cerc cu diametrul de 30cm, desenat pe perete.
Recuperează mingea, aleargă şi o depun în acelaşi loc, şi continuă

Gimnastica de bază
alergarea desfăcându-şi coarda din jurul taliei, predând-o următorului
coleg.

Organizarea participanţilor: în şir.


Materiale: o coardă, 3 bastoane sau cuburi, o minge de oină
Descriere: păşire peste trei obstacole (bastoane, cuburi), aşezate la
distanţă de 20cm unul faţă de celălalt, cu coarda pliată în două, ţinută
sus cu ambele mâini. Aşează obiectul jos, alergare pe o linie trasată pe
sol. La finele liniei culege o minge de oină şi o aruncă cu o mână într-
un coş de plastic aşezat la o distanţă de 3m. Aleargă recuperează
mingea şi o depun la locul ei. Recuperează coarda în alergare şi o predă
următorului coleg.

Organizarea participanţilor: 3 grupe.


Materiale: trei bănci de gimnastică, şase cercuri, trei mingi
Descriere: în faţa fiecărei grupe este aşezată o bancă de gimnastică; la
distanţă de 4-6 m un cerc în care se află o minge, iar la distanţă de încă
4-6 m un alt cerc. La semnalul de începere, primii elevi din fiecare
grupă se culcă pe bancă, execută târâre cu tracţiune în braţe şi alunecare
până la capătul băncii, apoi aleargă, culeg mingea din primul cerc, o
aşează în al doilea cerc şi se întorc la echipă, alergând în linie dreaptă.

Organizarea participanţilor: 4 grupe.


Materiale: patru bănci de gimnastică, mai multe saltele, patru mingi.
Distanţa între obiecte este de cel puţin 5-6 m.
Descriere: la semnalul de începere, primii elevi din fiecare grupă
aleargă în echilibru pe banca de gimnastică, fac o rostogolire înainte din
ghemuit în ghemuit pe saltea, aleargă până la minge, o aruncă în panoul
de baschet, o prind, o pun la loc şi aleargă în linie dreaptă, aşezându-se
la spatele şirului.

Organizarea participanţilor: 4 grupe.


Materiale: patru bănci de gimnastică, patru mingi de baschet, patru
cuburi.
Descriere: la semnalul de începere primii din fiecare echipă execută
sărituri dintr-o parte în alta a băncii de gimnastică. Săriturile se
efectuează cu sprijinul mâinilor pe bancă, iar trecerea dintr-o parte în
alta a băncii se face cu genunchii la piept. După terminarea săriturilor,
elevii culeg mingea şi execută dribling, ocolind punctul de întoarcere şi
aşează mingea la loc. Apoi aleargă la spatele şirului.

Test de autoevaluare 14.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Realizați 2 parcursuri aplicative folosind mijloacele specifice și


nespecifice din gimnastică.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.
rezumat

Gimnastica de bază
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

Realizați 2 parcursuri aplicative folosind doar mijloacele specifice


gimnasticii. 2 parcursuri aplicative folosind doar mijloacele nespecifice
gimnasticii și 2 parcursuri aplicative combinând mijloacele specifice și
cele nespecifice gimnasticii.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

14.1
Aceste cerinţe vizează:
– exerciţiile de ridicare să preceadă pe cele de transport;
– numărul elevilor care transportă aparate să fie în concordanţă cu
greutatea aparatului;
– să se respecte particularităţile individuale ale elevilor;
– transportul partenerului este recomandat să se execute la clasele mari;
– dozarea efortului se va face prin mărirea şi micşorarea greutăţii
obiectelor, modificarea vitezei de deplasare, a distanţei de parcurs.
- la început exerciţiile vor fi învăţate pe loc şi numai după ce au fost
însuşite corect se va trece la executarea lor din deplasare şi sub formă
de jocuri, ştafete, curse cu obstacole.
- pentru grupele de copii se recomandă transportul mingiilor
medicinale.
- greutăţile să nu depăşească greutatea individului sau a colectivului.

14.2
Cerinţe pentru realizarea exerciţiilor de aruncare şi prindere:
 Mai întâi se învaţă aruncarea cu ambele mâini.
 Schimbarea în continuare a obiectelor.
 Atenţie la precizia aruncării.
 Schimbarea poziţiei de aruncare.
 Schimbarea direcţiei de aruncare.
 Modificarea numărului de aruncări în raport cu timpul.
 Să se execute atât cu o mână cât şi cu cealaltă.
 Exersarea să ţină cont de nivelul de pregătire, vârstă şi sex.
 Complexitatea exerciţiilor să se facă gradat.

14.3
Organizarea participanţilor: 4 grupe.
Materiale: 4 mingi de mărimi diferite pentru fiecare grupă, 4 bănci de
gimnastică.
Descriere: la semnal, primii copii culeg mingiile şi cu ele în braţe
aleargă până la banca de gimnastică apoi pe banca de gimnastică,
ocolesc punctul de întoarcere şi revin la echipă, aşezând în faţa

Gimnastica de bază
următorului coleg mingiile.

Organizarea participanţilor: 2 grupe, fiecare grupă se aşează pe trei


şiruri. Punctul de întoarcere se află la 15 m.
Descriere: la semnal copii din margine se prind de mâini iar cel din
mijloc se aşează în „scaun”. La un alt semnal toţi pleacă, transportându-
l pe cel din mijloc, ocolesc punctul de întoarcere şi revin la locul lor în
formaţia de la început.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

1. Damian M., Popescu R. – Gimnastica acrobatică, tehnică, metodică,


Constanţa, 2000.
2. Damian M., - Gimnastica de bază, Editura Ovidius University Press
Constanţa, 2003.
3. Hidi.L., Gimnastica, Editura IEFS,1989.
4. Ionescu, R., - Educaţia fizică. Mijloace operaţionale folosite în
rezolvarea temelor de lecţie, Ed.Humanitas Educational, Bucureşti,
2005
5. Stănescu, M., - Educaţia fizică pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
SemnE, Bucureşti, 2002
6. Oltean, A. – Gimnastica de baza, Note de curs, Constanta 2016

Gimnastica de bază