Sunteți pe pagina 1din 120

Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

Unitate de învăţare Nr. 1

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI ŞI METODICII


JOCULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 7


1.1 Aspecte definitorii ale jocului de handbal................................................................. 7
1.2 Obiectul teoriei şi metodicii jocului.......................................................................... 8
1.3 Caracteristicile şi valoarea educativă a handbalului.................................................. 10
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................................... 12
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 12
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1............................................................................. 15

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 cunoaşterea principalelor aspecte ale jocului, care îl


diferenţiază de celelalte jocuri sportive;
 înţelegerea caracteristicelor şi aspectelor educative ale jocului
de handbal.

1.1 Aspecte definitorii ale jocului de handbal

Pentru o mai bună înţelegere a întregului demers referitor la jocul de


handbal, vom începe prin a prezenta câteva aspecte definitorii ale
acestuia.
Definiţia jocului
Handbalul este un joc sportiv de echipă, practicat în competiţii atât de
fete cât şi de băieţi, pe categorii de vârstă şi nivele de instruire
sportivă.

Aspecte ale jocului Vom completa această definiţie cu alte câteva trăsături ale jocului de
handbal, care îl definesc şi îl deosebesc în acelaşi timp de celelalte
jocuri sportive:
 Terenul de joc-este un dreptunghi cu latura lungă (linia de margine)
de 40 metri şi latura scurtă (linia de poartă) de 20 metri, la mijlocul
celor două linii de poartă se găseşte câte o poartă cu dimensiunile de 2
metri înălţime şi 3 metri lăţime, în faţa porţii se află două semicercuri
unul de 6 metri şi celălalt de 9 metri, spaţiul delimitat de semicercul de
6 metri este rezervat în exclusivitate portarului, terenul este împărţit în
două de linia de centru, de o parte şi cealaltă a liniei de centru, la 4,5
metri distanţă se află linia spaţiului de schimb, la 7 metri de poartă se
află linia aruncărilor de pedeapsă, iar la 4 metri de poartă, linia până la
care are voie portarul să iasă la aruncările de la 7 metri;
 Echipa-este alcătuită din 7 sportivi (6 jucători de câmp şi un
portar), iar pe banca de rezerve pot lua loc alţi 7 jucători de schimb;
 Schimbările-se pot efectua în orice moment al jocului-fără ca acesta
să fie întrerupt-dar numai prin propriul spaţiu de schimb;
 Timpul de joc-pentru jucători de peste 16 ani este de 2 reprize de 30
de minute cu o pauză de 10 minute, pentru jucători cu vârsta cuprinsă
între 12 şi 16 ani, durata este de 2 reprize de 25 minute cu o pauză de
10 minute, pentru jucători cu vârsta cuprinsă între 8 şi 12 ani durata
este de 2 reprize a 20 minute cu o pauză de 10 minute, iar la
minihandbal-copii sub 8 ani-durata este de 2 reprize de 10-15 minute
cu o pauză de 10 minute;
 Jucarea mingii-se efectuează cu mâna, numai în anumite condiţii:
poate fi ţinută în mână numai 3 secunde, se pot efectua cel mult 3 paşi
cu mingea în mână, se poate pasa, arunca la poartă, sau efectua
dribling, (împingeri repetate ale mingii în sol);
 Jucătorii-cei aflaţi în posesia mingii sunt în atac, ei numindu-se
atacanţi, repartizaţi pe următoarele posturi-portar, extreme (stânga şi
dreapta), interi (stânga şi dreapta), centru (conducător de joc) şi pivot,

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

cei care nu sunt în posesia mingii sunt în apărare şi se numesc


apărători, fiind repartizaţi pe următoarele posturi-portar, apărători
laterali (stânga şi dreapta), intermediari (stânga şi dreapta), centrali
(stânga şi dreapta, sau retras şi avansat, în funcţie de sistemul folosit);
 Scopul jocului este înscrierea golurilor. Echipa care înscrie mai
multe goluri câştigă jocul.

Conţinutul jocului este astfel sistematizat şi eşalonat pe categorii de


vârstă şi nivele de instruire pentru a putea fi practicat atât la nivel
şcolar (la toate ciclurile din învăţământul preuniversitar) şi universitar,
dar în mod deosebit ca sport de performanţă, de la copii la seniori,
într-o multitudine de competiţii, atât la nivel naţional, cât şi la nivel
internaţional.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Care sunt marcajele terenului de joc?
2. Posturile jucătorilor din atac şi apărare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 12

1.2 Obiectul teoriei şi metodicii jocului

Întreaga sferă de probleme referitoare la jocul de handbal, constituie


obiectul teoriei şi metodicii acestuia.

Problemele jocului Astfel vom avea probleme legate de:


de handbal - handbalul în şcoală;
- handbalul la nivelul bazei de masă al handbalului de performanţă (de
la începători până la juniori I);
- handbalul de performanţă şi de înaltă performanţă;
- handbalul ca sport de agrement şi timp liber.

Pentru toate aceste categorii se încearcă găsirea celor mai eficiente căi,
mijloace, metodologii, care să conducă la realizarea obiectivelor şi
sarcinilor instructiv-educative specifice, în condiţiile vieţii sociale
actuale, când la nivelul învăţământului sunt destule căutări privind
locul educaţiei fizice (deci şi al handbalului) în programa şcolară,
activitatea sportivă de performanţă are o evoluţie spectaculoasă cu
tendinţe spre maximizarea performanţelor, iar timpul liber sau
agrementul cu greu îşi găseşte loc în activitatea omului actual.

Teoria şi metodica handbalului abordează din unghiuri diferite, cu o


problematică proprie, următoarele aspecte:
a) handbalul ca mijloc al educaţiei fizice;
b) handbalul ca disciplină sportivă;
c) handbalul ca disciplină ştiinţifică.

Handbalul, mijloc al Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

educaţiei fizice Jocul de handbal este alcătuit din mişcări naturale (deprinderi motrice
de bază)-alergare, aruncare, săritură, şi din deprinderi motrice
specifice, simple şi accesibile.

Jocul în sine se desfăşoară în viteză, cu numeroase schimbări de ritm,


necesitând depunerea unor eforturi fizice apreciabile, lucru la care se
adaugă permanenta prezenţă a adversarilor-desfăşurându-se într-o
permanentă stare de adversitate-fapt care îi obligă pe practicanţi şi la
depunerea unui considerabil efort psihic. Handbalul practicat în mod
ştiinţific de elevi, studenţi şi adulţi, contribuie prin efectele efortului
fizic şi psihic pe care îl solicită, la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea
multilaterală a capacităţii fizice şi psihice, la însuşirea unor deprinderi
motrice şi cunoştinţe speciale de tehnică şi tactică. Putem spune că
handbalul are un pronunţat caracter educativ şi formativ. Avându-se în
vedere toate aceste considerente, handbalul este considerat un
important mijloc al educaţiei fizice, contribuind substanţial la
rezolvarea sarcinilor acesteia. Jocul de handbal, sub forma elementelor
şi procedeelor tehnice (prezente în jocurile dinamice) şi a jocului în
sine, se găseşte în programele şcolare de la ciclul primar, gimnazial,
liceal, şi în activitatea studenţilor, atât a celor de la profilul sportiv, dar
şi ca sport la alegere a celor de la celelalte profiluri.

Handbalul, Handbalul ca disciplină sportivă


disciplină sportivă Deşi tânăr între jocurile sportive-cristalizarea ca sport de sine stătător
făcându-se la începutul secolului XX-handbalul a cunoscut o
dezvoltare deosebită, fiind astăzi practicat pe toate continentele,
(Federaţia Internaţională de Handbal având afiliate peste 150 de
federaţii naţionale). Atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional
se organizează competiţii pentru toate vârstele. La noi în ţară sunt
competiţii cu caracter naţional de la juniori IV şi până la seniori,
(divizia B, A, Liga naţională).

Pe plan mondial, Federaţia Internaţională de Handbal şi federaţiile


continentale, dar în mod deosebit Federaţia Europeană de Handbal,
organizează competiţii începând cu cadeţii (juniori II), până la seniori,
(CM, JO).
Nivelul jocului a evoluat în mod deosebit în privinţa calităţii acestuia-
nivelul dezvoltării calităţilor motrice şi al execuţiilor tehnice-şi al
spectaculozităţii. Colaborarea specialiştilor domeniului, în cadrul
Federaţiei Internaţionale de Handbal, a condus la elaborarea unei
concepţii generale de joc şi de pregătire. Concepţia de joc este
permanent reactualizată, la nivelul exigenţelor handbalului din elita
mondială, şi în concordanţă cu tendinţele de evoluţie ale jocului.
Concepţia de pregătire este realizată în concordanţă cu modelele de
joc şi cele specifice posturilor, pe nivele de măiestrie, prin eforturile
cumulate ale teoreticienilor şi practicienilor domeniului. Satisfăcând
dorinţa de întrecere a omului, jocul de handbal, practicat la un înalt
nivel de măiestrie, devine un adevărat spectacol sportiv, care implică
şi pe spectatori în trăirea fazelor de joc şi a încordării specifice luptei
sportive de pe arena de joc.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

Handbalul, Handbalul ca disciplină ştiinţifică


disciplină ştiinţifică Teoria şi metodica handbalului este parte integrantă a teoriei şi
metodicii educaţiei fizice şi sportului, din acest punct de vedere ea este
considerată ca o disciplină ştiinţifică.

Sub acest aspect, teoria şi metodica handbalului, studiază conţinutul


jocului din punct de vedere: fizic, tehnic, tactic, teoretic şi psihologic.
Studiază metodica instruirii în handbal, analizând, experimentând şi
apoi generalizând în practică experienţa celor mai bune şcoli de
handbal. De asemenea studiază istoricul şi tendinţele de evoluţie ale
jocului de handbal, face legătura cu celelalte jocuri sportive şi sporturi,
de la care împrumută metode şi mijloace de pregătire, procedee
tehnice şi acţiuni tactice pe care le adaptează la specificul său. Tot ca
disciplină ştiinţifică face legătura cu celelalte ştiinţe conexe, anatomia
şi biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia, etc. Teoria şi
metodica handbalului studiază regulamentul de joc, efectuând
permanenta racordare a acestuia la realitatea jocului, precum şi corecta
interpretare a regulilor de joc.

Şcoala românească de handbal are contribuţii importante la


dezvoltarea ştiinţei handbalului. Exemplificăm prin: prima
sistematizare a conţinutului tehnic şi tactic al jocului, criteriile de
selecţie a copiilor şi juniorilor, conţinutul modelelor de joc şi pregătire
pe nivele şi pe posture, stabilirea modelelor de joc pentru echipele
reprezentative.

Handbalul ca disciplină ştiinţifică se predă la nivelul facultăţilor de


profil, şcolilor de antrenori şi în liceele cu program sportiv.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Care este obiectul teoriei și metodicii jocului de handbal?
2. Handbalul ca mijloc al educaţiei?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 12

1.3 Caracteristicile şi valoarea educativă a handbalului

Dinamic Handbalul este un joc sportiv colectiv, spunând aceasta avem în


vedere tot ce implica acest lucru din punct de vedere educativ. De
asemeni are un caracter dinamic, desfăşurându-se în alergare, cu
multiple şi variate schimbări de ritm.

Accesibil Este un joc accesibil, atât în privinţa deprinderilor motrice solicitate


cât şi a tehnicii de joc. Mişcările folosite în timpul jocului se bazează
pe deprinderile motrice de bază-mers, alergare, săritură şi aruncare.
Tehnica este simplă şi uşor de învăţat bazându-se pe mişcări simple şi
natural, la care pentru sportul de performanţă se adaugă un număr de
mişcări complexe, speciale unor situaţii de joc. Datorită acestui fapt

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

jocul de handbal este mai uşor de învăţat şi practicat, atât la nivel


şcolar dar şi ca sport de agrement, cei care îl practică nu au nevoie de
o pregătire specializată de durată.

Regulamentul de joc vine în întâmpinarea celor care doresc


practicarea handbalului, regulile sunt simple şi uşor de înţeles. Şi în
ceia ce priveşte baza materială este accesibil, solicitând materiale,
instalaţii şi echipament simplu.

Adversitate Este un sport ce se desfăşoară într-o permanentă adversitate (lupta


permanentă cu adversarul), fapt ce creează satisfacţii mult mai mari
când adversarul este depăşit prin execuţii tehnice individuale sau
acţiuni tactice colective reuşite. Deşi contactul corporal este permis
pericolul de accidente este totuşi redus, dacă se respectă regulamentul
de joc, dar şi partenerii de întrecere.

Spectaculozitate Spectaculozitatea este una dintre caracteristicile jocului de handbal ce


nu poate fi ignorată, ea concretizându-se prin execuţii tehnice la nivel
de măiestrie, joc aerian în apropierea şi deasupra semicercurilor. Jocul
modern, la nivel de înaltă performanţă, excelează prin
spectaculozitate, handbalul umplând sălile de sport.

Dezvoltă calităţile Intervenţia adversarului modifică permanent posibilităţile de rezolvare


intelectuale a situaţiilor de joc, atât în atac cât şi în apărare, fiind necesară o
temeinică pregătire tehnico-tactică, precum şi a calităţilor intelectuale.
Creativitatea, perseverenţa, capacitatea de anticipare sunt numai
câteva din calităţile necesare unui practicant al handbalului de
performanţă.

Permanentă Pentru că este un joc relativ tânăr, fiecare mare competiţie îmbogăţeşte
dezvoltare tezaurul tehnico-tactic al jocului cu procedee tehnice şi combinaţii
tactice, de aceia putem afirma că jocul de handbal este într-o
permanentă dezvoltare.

Formarea Jocul de handbal este un important mijloc al educaţiei fizice şi


personalităţii sportive în cadrul sistemului de învăţământ românesc. De asemeni, am
arătat că acest lucru se datorează faptului că jocul de handbal are pe
lângă multiplele influenţe asupra sferei morfo-funcţionale şi motrice, o
importantă contribuţie la definirea sferei psihice a tinerilor. În acest
sens influenţele se adresează formării personalităţii, conturării
caracterului, comportării tinerilor în societate.

Calităţi morale şi de Prin acţiunea complexă asupra tinerilor, handbalul contribuie la


voinţă cultivarea şi dezvoltarea calităţilor morale, (atitudine colegială faţă de
coechipieri, respectul faţă de coechipieri, adversari, arbitri şi
spectatori, spiritul de muncă în colectiv şi întrajutorarea, disciplina
conştient acceptată) şi de voinţă (dârzenia, combativitatea, curajul,
iniţiativa, perseverenţa, etc.).

Fair-play În acest sens putem afirma că handbalul contribuie la formarea unui


comportament fair-play. Ca sport de performanţă îi solicită pe

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

practicanţi la eforturi intense atât fizice cât şi psihice, pentru a putea


face faţă sarcinilor complexe ale antrenamentelor şi jocurilor.
Cerinţele obţinerii marii performanţe îi determină pe sportivi să
accepte din convingere un regim de viaţă lipsit de abuzuri, plin de
restricţii, a cărui respectare contribuie la întregirea profilului lor
moral. Realizarea performanţelor planificate vine ca o încununare a
eforturilor şi privaţiunilor liber consimţite cu repercursiuni positive
asupra evoluţiei sociale a sportivului.

Realizarea profesională şi socială, a multor handbalişti de


performanţă, s-a datorat şi faptului că acest sport îl deprinde pe individ
să fie disciplinat, ordonat, perseverent, conştient de răspunderea faţă
de reuşitele colectivului, ambiţios şi dornic de autodepăşire.

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Prezentaţi aspectele ce definesc valoarea educativă a jocului de
handbal?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 12

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte


În loc de rezumat prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de


învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Prezentaţi în maximum o pagină.

1. Aspectele care diferenţiază handbalul de celelalte sporturi?


2. Caracteristicile jocului de handbal?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1
 Terenul de joc-este un dreptunghi cu latura lungă (linia de
margine), de 40 metri şi latura scurtă (linia de poartă), de 20 metri, la
mijlocul celor două linii de poartă se găseşte câte o poartă cu
dimensiunile de 2 metri înălţime şi 3 metri lăţime, în faţa porţii se află
două semicercuri unul de 6 metri şi celălalt de 9 metri, spaţiul
delimitat de semicercul de 6 metri este rezervat în exclusivitate
portarului, terenul este împărţit în două de linia de centru, de o parte şi
cealaltă a liniei de centru, la 4,5 metri distanţă se află linia spaţiului de

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

schimb, la 7 metri de poartă se află linia aruncărilor de pedeapsă, iar la


4 metri de poartă, linia până la care are voie portarul să iasă la
aruncările de la 7 metri;
 Jucătorii-cei aflaţi în posesia mingii sunt în atac, ei numindu-se
atacanţi, repartizaţi pe următoarele posturi-portar, extreme (stânga şi
dreapta), interi (stânga şi dreapta), centru (conducător de joc), şi pivot,
cei care nu sunt în posesia mingii sunt în apărare şi se numesc
apărători, fiind repartizaţi pe următoarele posturi-portar, apărători
laterali (stânga şi dreapta), intermediari (stânga şi dreapta), centrali
(stânga şi dreapta, sau retras şi avansat, în funcţie de sistemul folosit).
Răspuns 1.2
 Obiectul teoriei şi metodicii jocului de handbal îl constituie
întreaga sferă de probleme referitoare la jocul de handbal.
 Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice
Jocul de handbal este alcătuit din mişcări naturale (deprinderi motrice
de bază)-alergare, aruncare, săritură, şi din deprinderi motrice
specifice, simple şi accesibile.
Jocul în sine se desfăşoară în viteză, cu numeroase schimbări de ritm,
necesitând depunerea unor eforturi fizice apreciabile, lucru la care se
adaugă permanenta prezenţă a adversarilor-desfăşurându-se într-o
permanentă stare de adversitate-fapt care îi obligă pe practicanţi şi la
depunerea unui considerabil efort psihic. Handbalul practicat în mod
ştiinţific de elevi, studenţi, adulţi, contribuie prin efectele efortului
fizic şi psihic pe care îl solicită, la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea
multilaterală a capacităţii fizice şi psihice, la însuşirea unor deprinderi
motrice şi cunoştinţe speciale de tehnică şi tactică. Putem spune că
handbalul are un pronunţat caracter educativ şi formativ. Avându-se în
vedere toate aceste considerente, handbalul este considerat un
important mijloc al educaţiei fizice, contribuind substanţial la
rezolvarea sarcinilor acesteia. Jocul de handbal, sub forma elementelor
şi procedeelor tehnice (prezente în jocurile dinamice), şi a jocului în
sine, se găseşte în programele şcolare de la ciclul primar, gimnazial,
liceal, şi în activitatea studenţilor, atât a celor de la profilul sportiv, dar
şi ca sport la alegere a celor de la celelalte profiluri.
Handbalul ca disciplină sportivă
Deşi tânăr între jocurile sportive-cristalizarea ca sport de sine stătător
făcându-se la începutul secolului al XX-lea-handbalul a cunoscut o
dezvoltare deosebită, fiind astăzi practicat pe toate continentele,
(Federaţia Internaţională de Handbal având afiliate peste 150 de
federaţii naţionale). Atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional
se organizează competiţii pentru toate vârstele. La noi în ţară sunt
competiţii cu caracter naţional de la juniori IV şi până la seniori,
(divizia B, A, Liga naţională).
Pe plan mondial, Federaţia Internaţională de Handbal şi federaţiile
continentale, dar în mod deosebit Federaţia Europeană de Handbal,
organizează competiţii începând cu cadeţii (juniori II) până la seniori,
(CM, JO).
Nivelul jocului a evoluat în mod deosebit în privinţa calităţii acestuia-
nivelul dezvoltării calităţilor motrice şi al execuţiilor tehnice-şi al
spectaculozităţii. Colaborarea specialiştilor domeniului, în cadrul
Federaţiei Internaţionale de Handbal, a condus la elaborarea unei

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

concepţii generale de joc şi de pregătire. Concepţia de joc este


permanent reactualizată, la nivelul exigenţelor handbalului din elita
mondială, şi în concordanţă cu tendinţele de evoluţie ale jocului.
Concepţia de pregătire este realizată în concordanţă cu modelele de
joc şi cele specifice posturilor, pe nivele de măiestrie, prin eforturile
cumulate ale teoreticienilor şi practicienilor domeniului. Satisfăcând
dorinţa de întrecere a omului, jocul de handbal, practicat la un înalt
nivel de măiestrie, devine un adevărat spectacol sportiv, care implică
şi pe spectatori în trăirea fazelor de joc şi a încordării specifice luptei
sportive de pe arena de joc.
Handbalul ca disciplină ştiinţifică
Teoria şi metodica handbalului este parte integrantă a teoriei şi
metodicii educaţiei fizice şi sportului, din acest punct de vedere ea este
considerată ca o disciplină ştiinţifică.
Sub acest aspect, teoria şi metodica handbalului, studiază conţinutul
jocului din punct de vedere: fizic, tehnic, tactic, teoretic şi psihologic.
Studiază metodica instruirii în handbal, analizând, experimentând şi
apoi generalizând în practică experienţa celor mai bune şcoli de
handbal. De asemenea studiază istoricul şi tendinţele de evoluţie ale
jocului de handbal, face legătura cu celelalte jocuri sportive şi sporturi,
de la care împrumută metode şi mijloace de pregătire, procedee
tehnice şi acţiuni tactice pe care le adaptează la specificul său. Tot ca
disciplină ştiinţifică face legătura cu celelalte ştiinţe conexe: anatomia
şi biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia, etc. Teoria şi
metodica handbalului studiază regulamentul de joc, efectuând
permanenta racordare a acestuia la realitatea jocului, precum şi corecta
interpretare a regulilor de joc.
Răspuns 1.3
Jocul de handbal este un important mijloc al educaţiei fizice şi
sportive în cadrul sistemului de învăţământ românesc. De asemeni, am
arătat că acest lucru se datorează faptului că jocul de handbal are pe
lângă multiplele influenţe asupra sferei morfo-funcţionale şi motrice, o
importantă contribuţie la definirea sferei psihice a tinerilor. În acest
sens influenţele se adresează formării personalităţii, conturării
caracterului, comportării tinerilor în societate.
Prin acţiunea complexă asupra tinerilor, handbalul contribuie la
cultivarea şi dezvoltarea calităţilor morale (atitudine colegială faţă de
coechipieri, respectul faţă de coechipieri, adversari, arbitri, spectatori,
spiritul de muncă în colectiv şi întrajutorarea, disciplina conştient
acceptată) şi de voinţă (dârzenia, combativitatea, curajul, iniţiativa,
perseverenţa, etc.).
În acest sens putem afirma că handbalul contribuie la formarea unui
comportament fair-play. Ca sport de performanţă îi solicită pe
practicanţi la eforturi intense atât fizice cât şi psihice, pentru a putea
face faţă sarcinilor complexe ale antrenamentelor şi jocurilor.
Cerinţele obţinerii marii performanţe îi determină pe sportivi să
accepte din convingere un regim de viaţă lipsit de abuzuri, plin de
restricţii, a cărui respectare contribuie la întregirea profilului lor
moral. Realizarea performanţelor planificate vine ca o încununare a
eforturilor şi privaţiunilor liber consimţite cu repercursiuni positive
asupra evoluţiei sociale a sportivului.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Bazele generale ale teoriei şi metodicii jocului

Realizarea profesională şi socială, a multor handbalişti de


performanţă, s-a datorat şi faptului că acest sport îl deprinde pe individ
să fie disciplinat, ordonat, perseverent, conştient de răspunderea faţă
de reuşitele colectivului, ambiţios şi dornic de autodepăşire.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., Teoria


şi metodica jocului de handbal, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983, pag. 153.
2. Rizescu C., Handbal, Editura Ovidius University Press, Constanţa,
2000, pag. 154.
3. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University
Press, Constanţa, 2010, pag. 167.
4. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University
Press, Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

Unitate de învăţare Nr. 2

NOŢIUNI GENERALE DESPRE TEHNICĂ ÎN JOCURILE


SPORTIVE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 17


2.1 Noţiuni generale despre tehnică................................................................................ 17
2.2 Componentele tehnicii............................................................................................... 18
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2............................................................... 21
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2............................................................................. 22

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 stăpânirea noţiunilor generale despre tehnica în jocurile sportive;


 cunoaşterea componentelor tehnicii.

2.1 Noţiuni generale despre tehnică

Clarificarea aspectelor privind tehnica jocului de handbal trebuie începută


cu adevărul că această, tehnică, prin elementele sale este componenta unui
sport care îl diferenţiază în raport cu celelalte ramuri sportive.

Ce este Specialiştii din domeniul sportului de performanţă şi al jocurilor sportive


tehnica? definesc asemănător tehnica:
Definiţii „Tehnica reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice, folosite în scopul
practicării (cunoscute şi sub denumirea de deprinderi tehnice, procedee
tehnice, gesturi tehnico-sportive) folosite în scopul practicării cu eficienţă
maximă a jocului”. (Teodorescu L., 1975).

„Tehnica unei ramuri sportive cuprinde totalitatea acţiunilor motrice


executate ideal din punct de vedere al eficienţei acestora”. (Dragnea A.,
1996).

„Tehnica de joc este un sistem de mişcări integrate sau o înlănţuire de


mişcări parţial, (acte, gesturi, priceperi, deprinderi), specializate şi
automatizate, cu ajutorul cărora rezolvăm scopul şi sarcinile de atac şi
apărare ale jocului”. (Colibaba-Evuleţ D., Bota I., 1998).

„Tehnica reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice specifice în formă


şi conţinut, care se referă la manevrarea mingii, precum şi la deplasările
jucătorilor în vederea acestei manevrări, care se desfăşoară după legile
activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, în scopul realizării
randamentului maxim în joc”. (Kunst-Ghermănescu I., şi colab., 1983).

Sintetizând putem spune fără teama de a greşi că „tehnica reprezintă


ansamblul de deprinderi motrice specifice, folosite în scopul practicării
cu eficienţă maximă a jocului”.1

Tehnica jocului de handbal nu trebuie înţeleasă ca ceva neschimbător, ca


scop în sine. Ea este într-o strânsă interdependenţă cu tactica şi calităţile
motrice, fiind strâns legată de procesul de pregătire, regulamentul de joc şi
maniera de aplicare a acestuia în practică.

1 Definiţiile de la acest capitol au fost preluate, unele adaptate, după Teodorescu Leon şi Kunst-Ghermănescu Ioan.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

Caracteristicile Despre tehnica jocului de handbal putem spune că are mai multe
tehnicii caracteristici, determinate de strânsa legătură cu celelalte componente ale
antrenamentului sportiv, şi a procesului de pregătire. Spunem că tehnica în
jocurile sportive este evolutivă, raţională, ştiinţifică şi perfectibilă.

Evolutivă-pe baza cuceririlor ştiinţei educaţiei fizice, a ştiinţelor conexe


(anatomie, fiziologie, fizică, biomecanică, psihologie, etc.), şi a propriei
teorii şi metodici, se dezvoltă continuu.

Raţională-presupune un proces conştient de gândire pentru a corespunde


sarcinilor jocului, subordonându-se regulilor de joc şi modificărilor aduse
acestora în timp.

Ştiinţifică-se subordonează şi apelează la rezultatele cercetării ştiinţifice din


cadrul propriului domeniu sau a celor conexe.

Perfectibilă-evoluează şi se perfecţionează în concordanţă cu dezvoltarea


tacticii şi a modificărilor aduse regulilor de joc.

Putem spune despre tehnică, fără teama de a greşi, că este şi „educativă”,


aceasta deoarece se învaţă şi se perfecţionează în cadrul lecţiilor de educaţie
fizică sau al antrenamentului sportiv, la rândul lor procese pedagogice
instructive-educative.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Definiţi noţiunea de tehnică.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 21.

2.2 Componentele tehnicii

Fiecărui joc îi sunt proprii forme generale ale mişcărilor cunoscute sub
denumirea de elemente tehnice. Acestea au în general un caracter abstract,
referindu-se la mecanismul de bază al mişcărilor (figura 1).

Elementul Elementul tehnic reprezintă structura generală a tuturor actelor motrice


tehnic specifice (a tuturor procedeelor tehnice), utilizabile în aceeaşi fază a
acţiunilor de atac sau de apărare.

Exemplu de element tehnic: poziţia fundamentală, pasa, driblingul,


aruncarea la poartă, fentele, etc.

În activitatea practică nu găsim elemente tehnice, acestea fiind concretizate


în procedee tehnice.

Procedeul Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi adaptarea elementelor de

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

tehnic bază ale tehnicii, la situaţiile specifice jocului.

Diferenţa dintre element şi procedeul tehnic constă în faptul că, de exemplu,


elementul tehnic îl denumim aruncare la poartă, iar unul dintre procedeele
tehnice ale acestui element se numeşte aruncare la poartă din alergare.

Figura 1 - Tehnica şi componentele sale.

Procedeele tehnice se referă atât la manevrarea mingii (ţinerea mingii,


prinderea mingii), la deplasarea jucătorilor (mişcarea în teren), cât şi la
acţiunile jucătorilor pentru a înscrie goluri (aruncări la poartă din săritură,
fente), sau pentru a se opune înscrierii golurilor (atacarea adversarului cu
corpul pe braţul de aruncare, blocarea aruncărilor).

Procedeele Procedeele tehnice pot fi:


tehnice simple - simple;
şi complexe - complexe.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

Procedeele tehnice simple au caracter invariabil şi se execută în baza unui


stereotip dinamic. Exemplu: aruncarea de la 7 metri, aruncarea de la
margine, fenta simplă de pornire, etc. Acest tip de procedee sunt întâlnite
mai des în lecţiile de învăţare sau perfecţionare unde se lucrează analitic.

Procedeele tehnice complexe se întâlnesc în jocul propriu-zis, unde situaţiile


mereu schimbătoare şi acţiunile neprevăzute ale adversarilor necesită o
permanentă adaptare a execuţiei unui procedeu tehnic.

Stilul tehnic Stilul tehnic apare la acei jucători care stăpânesc execuţiile tehnice la nivel
de măiestrie, impunându-şi nota personală în executarea lor.

Având aceste noţiuni de ordin general despre tehnică şi elementele sale


componente vom face precizarea că tehnica jocului de handbal se găseşte
sub trei ipostaze:
- tehnica jocului în atac;
- tehnica jocului în apărare;
- tehnica jocului portarului.

Fiecăreia dintre aceste trei situaţii ale tehnicii jocului de handbal îi cuprinde
un anumit număr de elemente tehnice, unele commune (poziţia
fundamentală), altele specifice (aruncarea la poartă-atac, atacarea
adversarului cu corpul-apărare, respingerea mingiilor-portar).

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce reprezintă procedeul tehnic?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 21.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Prezentaţi în maximum o pagină.

Care sunt caracteristicile tehnicii şi care sunt componentele sale?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
Sintetizând putem spune fără teama de a greşi că „tehnica reprezintă
ansamblul de deprinderi motrice specifice, folosite în scopul practicării
cu eficienţă maximă a jocului”.2
Tehnica jocului de handbal nu trebuie înţeleasă ca ceva neschimbător, ca
scop în sine. Ea este într-o strânsă interdependenţă cu tactica şi calităţile
motrice, fiind strâns legată de procesul de pregătire, regulamentul de joc şi
maniera de aplicare a acestuia în practică.

Răspuns 2.2
Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi adaptarea elementelor de
bază ale tehnicii, la situaţiile specifice jocului.
Diferenţa dintre element şi procedeul tehnic constă în faptul că, de exemplu,
elementul tehnic îl denumim aruncare la poartă, iar unul dintre procedeele
tehnice ale acestui element se numeşte aruncare la poartă din alergare.
Procedeele tehnice se referă atât la manevrarea mingii (ţinerea mingii,
prinderea mingii), la deplasarea jucătorilor (mişcarea în teren), cât şi la
acţiunile jucătorilor pentru a înscrie goluri (aruncări la poartă din săritură,
fente), sau pentru a se opune înscrierii golurilor (atacarea adversarului cu
corpul pe braţul de aruncare, blocarea aruncărilor).
Procedeele tehnice pot fi:
- simple;
- complexe.
Procedeele tehnice simple au caracter invariabil şi se execută în baza unui
stereotip dinamic. Exemplu: aruncarea de la 7 metri, aruncarea de la
margine, fenta simplă de pornire, etc. Acest tip de procedee sunt întâlnite
mai des în lecţiile de învăţare sau perfecţionare unde se lucrează analitic.
Procedeele tehnice complexe se întâlnesc în jocul propriu-zis, unde situaţiile
mereu schimbătoare şi acţiunile neprevăzute ale adversarilor necesită o
permanentă adaptare a execuţiei unui procedeu tehnic.

2 Definiţiile de la acest capitol au fost preluate, unele adaptate, după Teodorescu Leon şi Kunst-Ghermănescu Ioan.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni generale despre tehnică în jocurile sportive

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Alexe N., şi colaboratorii, Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis,


Bucureşti, 1993.
2. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2010, pag. 167.
3. Teodorescu L., Probleme de Teorie şi Metodică în Jocurile Sportive,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975.
4. Rizescu C., Didactica handbaluil, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Tehnica jocului de handbal în atac

Unitate de învăţare Nr. 3

TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN ATAC

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3.............................................................................. 24


3.1 Tehnica jocului de handbal în atac............................................................................ 24
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3............................................................... 34
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 34
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3............................................................................. 36

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

 cunoaşterea elementelor tehnice specific jocului în atac şi a clasificării


acestora;
 stăpânirea unui minimum de exerciţii pentru instruirea procedeelor
tehnice de bază.

3.1 Tehnica jocului de handbal în atac

Tehnica jocului în atac este alcătuită din următoarele elemente tehnice:


1. poziţia fundamentală;
2. mişcarea în teren;
3. ţinerea mingii;
4. prinderea mingii;
5. pasarea mingii;
6. aruncarea la poartă;
7. driblingul;
8. fentele-mişcările înşelătoare.

Vom face în continuare o prezentare a elementelor şi procedeelor tehnice


specific jocului în atac. La fiecare element tehnic vom face şi o descriere a
procedeului care este cuprins în tehnice de bază a jocului.

Poziţia 1. Poziţia fundamentală în atac, în funcţie de situaţia din timpul jocului


fundamentală în poate fi:
atac 1.1 poziţia fundamentală în atac înaltă (jucătorii de la 9 metri);
1.2 poziţia fundamentală în atac medie (jucătorii din extreme);
1.3 poziţia fundamentală în atac joasă (jucătorii de pe semicerc).

Poziţia fundamentală în atac


Această poziţie este specifică jucătorilor în atacul poziţional când se
pregătesc să primească mingea. Jucătorul care se aşteaptă să primească
mingea este orientat cu faţa spre coechipierul de la care va primi
mingea, sau cu trunchiul răsucit în direcţia respectivă. Sprijinul este
asigurat de picioarele depărtate la nivelul umerilor (distanţa mai mare la
poziţia joasă a pivotului între adversari), cu unul dintre picioare (de
obicei cel opus braţului îndemânatic), mai în faţă. Membrele inferioare
flectate la nivelul articulaţiilor gleznei, genunchiului şi şoldului,
trunchiul puţin aplecat înainte şi cu spatele rotunjit (poziţia boxerului).
Braţele îndoite din articulaţia cotului şi îndreptate în direcţia mingii,
palmele orientate spre înainte cu degetele mari orientate spre în sus.
Această poziţie înlesneşte manevrarea şi protejarea mingii în jocul de
atac.

2. Mişcarea în teren, cuprinde toate formele de mişcare folosite de

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

Mişcarea în jucători în jocul de atac:


teren 1. alergare lansată;
2. alergare tropotită;
3. alergare de viteză;
4. alergare şerpuită printre apărători;
5. alergare cu spatele;
6. deplasare cu paşi adăugaţi-înainte, înapoi, lateral;
2. schimbarea de direcţie:
2.1 simplă;
2.2 dublă;
3. sărituri:
3.1 cu bătaie pe un picior;
3.2 cu bătaie pe două picioare;
4. opriri, întoarceri din alergare.

Mişcarea în teren
Ca element de tehnică, mişcarea în teren este specifică atât jocului în
atac cât şi jocului în apărare. Cuprinde o serie de procedee tehnice,
dintre care amintim: pornirile (plecările), de pe loc, alergarea
tropotită şi lansată, alergarea cu spatele, alergarea de viteză,
alergarea laterală cu pas încrucişat şi uneori adăugat, frânările din
alergare, opririle, întoarcerile, schimbările de direcţie, săriturile pe
unul şi două picioare, de pe loc şi din deplasare. Unele dintre aceste
procedee sunt întâlnite preponderent în jocul de atac, alergarea de
viteză, alergarea lansată, schimbările de direcţie, etc., altele
preponderent în jocul de apărare, alergarea cu spatele, deplasarea cu
pas adăugat, (în toate direcţiile), etc. Instruirea acestui element tehnic
se face în principal apelându-se la jocuri dinamice şi de mişcare,
ştafete şi concursuri, toate acestea pot fi foarte bine folosite în partea
pregătitoare a lecţiei.

Ţinerea mingii 3. Ţinerea mingii, este elementar tehnic prin care jucătorii din atac au
mingea sub control şi pot efectua diferite acţiuni necesare jocului în atac.
Procedeele tehnice se clasifică astfel:
a) ţinerea mingii cu două mâini;
b) ţinerea mingii cu o mână;
c) prin apucare;
d) echilibrată.

Ţinerea mingii cu două mâini


Jucătorul îşi asigură posesia mingii în timpul dintre o prindere şi o
aruncare ţinând mingea cu două mâini, cu palmele paralele, cu
degetele mult răsfirate (cele mari sunt apropiate şi orientate înapoi
spre corp). Mingea nu este strânsă prea tare cu degetele, iar podul
palmei nu se lipeşte de ea. Astfel jucătorul poate executa cu uşurinţă
toate procedeele tehnice în mod simetric cu mâna dreaptă şi cu cea
stângă.

Ţinerea mingii cu o mână

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

Prin apucare, foarte răspândit, acest procedeeu tehnic este indispensabil


pentru pasare, fentele de pas şi aruncare cât şi pentru aruncare la poartă. Se
execută astfel: după ce jucătorul a intrat în posesia mingii printr-un
procedeeu oarecare de prindere o cuprinde cu degetele mâinii
îndemânatice care sunt răsfirate pe suprafaţa mingii şi o ţine printr-o
uşoară strângere, asigurându-i astfel stabilitatea. Acest procedeu tehnic a
permis creşterea vitezei în manevrarea mingii şi a spectaculozităţii jocului
în general.

În echilibru, mingea este ţinută în timpul mişcării pregătitoare pentru


aruncare, precum şi în timpul săvârşirii aruncării. Echilibrul de care
este vorba se realizează datorită impulsului dinspre înainte spre
înapoi, dat de mâna braţului neîndemânatic şi rezistenţei mâinii
braţului îndemânatic, care se opune acestui impuls. Ţinerea
echilibrată a mingii nu poate dura multă vreme, ea coincide cu timpul
necesar braţului pentru pregătirea aruncării şi aruncării propriu-zise.
Acest procedeu este foarte des utilizat în antrenamentul şi jocul
copiilor începători şi avansaţi care nu au palma suficient de mare
pentru a putea ţine mingea apucată.

Prinderea mingii 4. Prinderea mingii, este elementul cu ale cărui procedee jucătorii intră în
posesia mingi. Clasificarea elementului tehnic se poate face după mişcarea
corpului jucătorului (a), după câte mâini sunt folosite la prindere (b), la
care se adaugă şi două situaţii speciale (stoparea şi culegerea mingiilor
rostogolite):
a.) 4.1 prinderea mingii de pe loc;
4.2 prinderea mingii din deplasare;
4.3 prinderea mingii din săritură.

b.) 4.1 prinderea mingii cu o mână:


4.1.1 prinderea mingii la piept;
4.1.2 prinderea mingii deasupra umărului;
4.1.3 prinderea mingii în lateral;
4.2 prinderea mingii cu două mâini:
4.2.1 prinderea mingii în dreptul pieptului;
4.2.2 prinderea mingii la piept;
4.2.3 prinderea mingii în lateral;
4.2.4 prinderea mingii în dreptul capului;
4.2.5 prinderea mingii deasupra capului;
4.2.6 prinderea mingii în dreptul şoldului;
4.2.7 prinderea mingii în dreptul genunchilor;
4.2.8 prinderea mingii care ating, sau ricoşează din sol;
4.3 stoparea mingiilor care se rostogolesc pe sol:
4.3.1 stoparea mingiilor cu o mână;
4.3.2 stoparea mingiilor cu două mâini;
4.4 ridicarea (culegerea) mingiilor care stau, sau se rostogolesc:
4.4.1 ridicarea (culegerea) mingiilor cu o mână;
4.4.2 ridicarea (culegerea) mingiilor cu două mâini.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

Prinderea mingii cu două mâini


Jucătorul aflat în poziţie fundamentală de atac, cu braţele în direcţia
din care va primi mingea, privirea este concentrată asupra traiectoriei
mingii. Pe măsură ce mingea se apropie de jucător, acesta va întinde
braţele în întâmpinarea ei. Palmele sunt orientate cu faţa în jos şi
puţin înainte, degetele răsfirate, iar degetele mari sunt apropiate,
formând împreună cu palmele şi celelalte degete o cupă în care va
intra mingea. Mingea va lua contact cu vârfurile degetelor, apoi va
intra în cupa făcută de palme şi degete şi se va opri din cauza
rezistenţei opuse de degetele mari. Mingea cuprinsă asfel nu mai poate
scăpa dacă şocul care se produce în momentul contactului dintre
minge şi degete este amortizat printr-o mişcare de îndoire progresivă
a membrelor superioare din articulaţia pumnului şi a cotului.

Prinderea mingii cu o mână


Deşi nu oferă suficientă siguranţă, sunt însă situaţii de adversitate
când jocul cere acest lucru. Jucătorul va întinde în întâmpinarea
mingii un singur braţ cu palma spre direcţia de pasare şi degetele
răsfirate, iar după ce mingea a atins vârful degetelor, braţul se îndoaie
brusc retrăgându-se înapoi pentru a amortiza şocul produs de
contactul dintre minge şi degete. Handbalul actual necesită numeroase
situaţi în care prinderea mingii cu o mână este procedeul de bază,
jocul aerian deasupra semicercului şi jocul pivotului.

Pasarea mingii 5. Pasarea mingii, este elementul tehnic cu ajutorul căruia se poate
transmite mingea între jucători. Alegerea procedeului depinde de
posesorul mingii, care judecă rapid faza de joc şi alege din bagajul său
de procedee de aruncare pe cel mai potrivit cu situaţia respectivă.
Este necesar ca jucătorii să înveţe cât mai multe procedee de pasare şi
să le perfecţioneze până la virtuozitate în condiţii de joc.

Clasificarea elementului se face după câte mâini sunt folosite la pasare


(a) , după mişcarea corpului (b), la care se adaugă pasele speciale:
a) 5.1 pasarea mingii cu o mână:
5.1.1 pasarea mingii cu o mână zvârlită;
5.1.1.1 pasarea mingii cu o mână zvârlită pe deasupra umărului;
5.1.1.2 pasarea mingii cu o mână zvârlită lateral pe lângă umăr;
5.1.1.3 pasarea mingii cu o mână zvârlită lateral pe lângă şold;
5.1.2 pasarea mingii cu o mână lansată:
5.1.2.1 pasarea mingii cu o mână lansată pe lângă şold;
5.1.2.2 pasarea mingii cu o mână lansată prin lateral;
5.1.3 pasarea mingii cu o mână împinsă:
5.1.3.1 din dreptul umărului;
5.1.3.2 din faţa pieptului;
5.2 pasarea mingii cu două mâini:
5.2.1 pasarea mingii cu două mâini de deasupra capului;
5.2.2 pasarea mingii cu două mâini de deasupra umărului;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

5.2.3 pasarea mingii cu două mâini de la piept;


5.2.4 pasarea mingii cu două mâini de la şold.

b) 5.1 pasarea mingii de pe loc;


5.2 pasarea mingii din alergare;
5.3 pasarea mingii din săritură;
5.4 pasarea mingii din pătrundere:
5.4.1 pasarea mingii din pătrundere cu pas încrucişat;
5.4.2 pasarea mingii din pătrundere cu pas adăugat;
5.4.3 pasarea mingii din pătrundere cu pas săltat;
5.5 pasele speciale:
5.5.1 pasa din pronaţie;
5.5.2 pasa pe deasupra umărului;
5.5.3 pasa pe la spate;
5.5.4 pasa pe sub picior;
5.5.5 pasa pe sub axilă;
5.5.6 pasa cu pământul;
5.5.7 pasa voleibalată;
5.5.8 pasa pe după corpul adversarului;
5.5.9 pasa printre picioarele adversarului.

Pasa zvârlită cu o mână de deasupra umărului


Este procedeul tehnic cel mai des folosit în jocul de handbal, deoarece el
corespunde integral cerinţelor de precizie, viteză, forţă şi uşurinţă de
pasare din orice poziţie. Jucătorul, pentru a pasa cu o mână zvârlită de
deasupra umărului, de pe loc şi în pătrundere va trebui să aibă întotdeauna
orientat spre înainte piciorul opus braţului îndemânatic, iar atunci când va
pasa din deplasare o va face de pe piciorul aflat pe aceeaşi parte cu braţul
îndemânatic. Pregătindu-se de aruncare jucătorul duce mingea din faţă (pe
traiectoria cea mai scurtă) spre înapoi, deasupra umărului, ţinând-o apucat
sau echilibrat, cu braţul îndoit din cot într-un unghi mai mare, sau egal cu
90°, trunchiul se răsuceşte având umărul opus braţului de aruncare orientat
pe direcţia de pasare. Pasa efectivă se realizează prin răsucirea energică a
trunchiului şi umerilor, urmată de biciuirea mişcării de zvârlire efectuată
de braţul îndemânatic. Mişcarea braţului se termină pe direcţia de pasare,
cu degetul mare în jos, ultimul contact al mingii fiind cu vârful degetelor.

Procedeele tehnice de prindere şi pasare se învaţă concomitent, cu


ajutorul unor exerciţii executate de pe loc, din deplasare, în grupuri
mai mici, sau mai mari de jucători, în funcţie de condiţiile de lucru
existente şi de specificul grupului.

Driblingul 6. Driblingul este elementul tehnic, prin ale cărui procedee, jucătorul se
poate deplasa cu mingea în teren. În jocul de handbal există mai multe
modalităţi de a efectua driblingul:
6.1 driblingul simplu-o împingere singulară a mingii spre sol;
6.2 driblingul multiplu:
6.2.1 driblingul în linie dreaptă;
6.2.2 driblingul şerpuit;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

6.2.3 driblingul cu schimbări de direcţie;


6.3 rostogolirea mingii pe sol are la bază precizarea din regulament
conform căreia se permite rostogolirea repetată cu o singură mână a mingii
care se află pe sol.

Driblingul multiplu
Constă într-o serie de împingeri succesive ale mingii spre sol, executate
prin apăsări cu palma pe suprafaţa acesteia. După atingerea mingii, aceasta
este împinsă spre sol, lateral faţă de corp, pentru a nu influenţa mişcarea
picioarelor în timpul alergării, implicit pentru a nu micşora viteza de
deplasare. Unghiul de împingere a mingii este proporţional cu viteza de
deplasare a jucătorului. Astfel, cu cât viteza de deplasare este mai mare, cu
atât unghiul de incidenţă este mai mic şi invers. Mingea este apăsată cu
palma spre sol şi nu lovită. La împingerea mingii spre sol ia parte întreg
braţul. Executarea precisă a driblingului depinde în mare măsură de
mişcarea palmei din articulaţia pumnului, printr-o serie de flexii pe
antebraţ, care coincid cu împingerea spre sol, şi o serie de extensii, care
reprezintă de fapt amortizarea şocului produs de contactul dintre mingea
care revine ricoşând din sol şi palma care o împinge din nou.

Aruncarea la 7. Aruncarea la poartă, este alături de prindere şi pasarea mingii unul din
poartă elementele tehnice de bază ale atacului prin care se finalizează toate
acţiunile individuale şi colective. Aruncarea la poartă angrenează
majoritatea segmentelor corpului şi respectiv, a forţelor ce participă la
acţiune. Astfel, ea presupune executarea coordonată a unor complexe de
mişcări, în funcţie de procedeul folosit. Situaţiile ivite în joc îi solicită pe
atacanţi să finalizeze (să arunce la poartă) acţiunea, în funcţie de bagajul
de cunoştinţe, deprinderi şi calităţi individuale, precum şi de acţiunea
adversarului. Eficienţa aruncărilor la poartă este condiţionată de o serie de
factori precum: lungimea pârghiilor ce acţionează, coordonarea mişcării
segmentelor corpului, viteza de deplasare a masei şi de folosire a forţei
musculaturii picioarelor, trunchiului şi braţului de aruncare.

Aruncarea la poartă are numeroase procedee tehnice utilizate în timpul


jocurilor, în ultimul timp aruncările cu efect (din pronaţie, sau din
supinaţie) au devenit tot mai frecvente, crescând spectaculozitatea
jocurilor. O clasificare corectă a aruncărilor la poartă nu se poate face
decât după mai multe criteri. Cele mai folosite sunt cele care ţin de:
a) numărul de mâini folosite la aruncare;
b) mişcarea bio-mecanică a braţului în momentul aruncării;
c) mişcarea corpului.

a) 7.1 aruncare la poartă cu o mână;


7.2 aruncare la poartă cu două mâini.

b) 7.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită:


7.1.1 pe deasupra umărului cu cotul îndoit;
7.1.2 pe deasupra umărului cu cotul întins;
7.1.3 lateral pe lângă umăr;
7.1.4 pe lângă şold;
7.1.5 pe lângă genunchi;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

7.1.6 pe deasupra capului prin evitare;


7.2 aruncare la poartă cu o mână: lansată, înainte, sau înapoi;
7.3 aruncare la poartă cu o mână: împinsă, de la umăr, sau de la
piept.

c) 7.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită de pe loc;


7.2 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din alergare:
7.2.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din alergare de deasupra
umărului;
7.2.2 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din alergare lateral pe
lângă şold;
7.3 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din săritură:
7.3.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din săritură de la
9(nouă) metri (peste apărători);
7.3.1.1 de deasupra umărului;
7.3.1.2 lateral pe lângă umăr;
7.3.1.3 precedată de pas săltat;
7.3.1.4 precedată de pas încrucişat;
7.3.1.5 cu întoarcere în aer (la învăluire);
7.3.2 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din săritură de la
semicerc:
7.3.2.1 de deasupra umărului;
7.3.2.2 lateral pe lângă umăr;
7.3.2.3 cu bătaie pe două picioare;
7.3.2.4 de pe extreme-specifice postului;
7.3.2.5 pe la spate;
7.4 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din plonjon:
7.4.1 cu cădere în faţă;
7.4.2 cu cădere lateral;
7.4.3 cu cădere pe genunchi;
7.4.4 folosind paşii pivotului;
7.4.5 plonjon sărit:
7.4.5.1 cu rostogolire pe braţ şi umăr;
7.4.5.2 de pe extremă cu evitare;
7.4.5.3 cu cădere pe partea braţului de aruncare;
7.5 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din pătrundere („din
sprijin”, sau „de pe picioare”):
7.5.1 cu pas încrucişat-înainte, sau înapoi;
7.5.2 cu pas adăugat;
7.5.3 cu pas săltat;
7.5.4 de pe piciorul braţului de aruncare (toate pot fi executate pe
deasupra umărului, lateral pe lângă umăr, pe lângă şold, sau pe lângă
genunchi);
7.6 aruncare la poartă cu o mână zvârlită pe la spate:
7.6.1 înapoi pe lângă şold;
7.6.2 prin lateral;
7.6.3 cu rotarea braţului;
7.6.4 cu cădere în plonjon pe spate;
7.7 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din evitare:
7.7.1 de pe loc;
7.7.2 din săritură;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

7.7.3 din pătrundere;


7.7.4 cu plonjon, pe partea opusă braţului de aruncare;
7.8 alte aruncări (cu boltă peste portar, cu prinderea mingii în aer, prin
lovire cu pumnul, printre picioare, cu efect din pronaţie, cu efect din
supinaţie, etc.).

Aruncarea la poartă de pe loc, zvârlită de deasupra umărului


Este un procedeu tehnic care se realizează astfel: odată cu prinderea mingii
se ridică braţul îndemânatic sus, deasupra umărului, se sprijină pe piciorul
opus braţului de aruncare, se răsuceşte trunchiul având umărul opus
braţului de aruncare în faţă şi realizează aruncarea printr-o mişcare de
zvârlire, de sus în jos, terminând aruncarea cu palma spre în jos.

Aruncarea la poartă de pe loc se utilizează în următoarele situaţii:


pentru executarea aruncărilor de la 7 metri, a aruncărilor libere, a
aruncărilor de la margine şi de la colţ, precum şi în unele momente de
joc.

Aruncarea la poartă din alergare, zvârlită de deasupra umărului


Se realizează de pe acelaşi picior cu mâna îndemânatică (pentru dreptaci
cu dreptul în faţă), din alergare în orice viteză, fără schimbarea ritmului de
mişcare a picioarelor, sau a poziţiei lor normale din timpul alergării. Odată
cu pendularea piciorului drept în faţă (exemplul pentru dreptaci), jucătorul
duce mingea dinspre înainte-înapoi deasupra umărului drept, pregătindu-se
de aruncare. După ce piciorul drept a luat contact cu solul şi începe faza de
trecere a centrului de greutate dinapoia punctului de sprijin deasupra
acestuia, începe şi faza de tracţiune a braţului drept care coincide şi cu
pendularea piciorului înainte. Tracţiunea mingii continuă, apoi este urmată
de împingere, care are loc în timpul trecerii piciorului stâng în faţă.
Mingea părăseşte mâna aruncătorului după ce i s-a imprimat direcţia
printr-o mişcare finală din articulaţia pumnului şi din degete, piciorul
stâng pendulând firesc înainte. După aruncare alergarea poate continua
fără nici un fel de modificare a ritmului. Acest procedeu îşi găseşte
utilitatea în prima fază a atacului (contra-atac), dar şi pe faza a doua pe
culoarele dintre apărători, constituind unul dintre procedeele de bază de
finalizare.

Aruncarea la poartă din săritură, zvârlită de deasupra umărului


Pentru jucătorii care aruncă cu mâna dreaptă este recomandabil să prindă
mingea pe piciorul drept, având astfel două soluţii de aruncare: să mai facă
doar un pas cu piciorul stâng, care echivalează cu bătaia pentru săritură,
sau să facă trei paşi, stâng-drept-şi din nou stângul dacă vrea să se aproprie
mai mult de semicerc. Prinderea mingii pe piciorul stâng de către
aruncătorii cu mâna dreaptă îi pune în situaţia de a arunca întotdeauna
după doi paşi, adică după ce fac un pas cu dreptul şi apoi pasul de bătaie
cu stângul.

Bătaia pentru săritură se face pe piciorul stâng, tehnica fiind


asemănătoare celei din atletism, (rulându-se călcâi-pingea). Piciorul
stâng se sprijină pe sol, genunchiul se îndoaie puţin, apoi, printr-o

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

rulare a labei piciorului dinspre, talpă, vârf şi extinderea energică a


piciorului, se execută bătaia, care are ca urmare aruncarea corpului
în sus, pe traiectoria dorită. La înălţarea corpului contribuie şi
pendularea energetică a piciorului drept care se ridică spre piept, cu
genunchiul îndoit. În momentul sprijinirii piciorului stâng pe sol,
mingea se ţine cu ambele mâini în dreptul abdomenului. Concomitent
cu bătaia pe piciorul stâng şi săritura, mingea se duce deasupra
umărului drept, fiind împinsă cu mâna stângă în mâna dreaptă şi
sprijinită de aceasta o bună parte din mişcarea de pregătire a
aruncării. Mingea se ţine cu o mână prin procedeele tehnice de ţinere
echilibrată sau de ţinere apucată. De fapt ducerea mingii deasupra
umărului este strâns coordonată cu efectuarea săriturii, ambele
mişcări terminându-se în acelaşi timp. Atunci când corpul jucătorului
a ajuns în momentul cel mai înalt al săriturii, iar mingea se află în
punctul final al mişcării pregătitoare, începe mişcarea de aruncare
propriu-zisă. Având punctul de sprijin masa corpului echilibrat în
aer, braţul drept efectuează aruncarea, zvârlind mingea înainte.
Pentru a ajuta şi mai mult acţiunea braţului aruncător atât în faza de
tracţiune, cât şi în cea de împingere asupra mingii-piciorul drept se
întinde şi se trage energic dinainte-înapoi, printr-o mişcare de
pendulare, cotribuind astfel la mărirea vitezei iniţiale de zbor a
mingii. Urmează aterizarea care se face întotdeauna pe piciorul stâng
(pentru dreptaci), adică pe piciorul de bătaie. Se poate executa
săritura şi cu bătaie pe acelaşi picior cu braţul îndemânatic.

Aruncarea la poartă cu pas încrucişat, zvârlită de deasupra umărului


Este aruncarea din sprijin pe sol care foloseşte ca elan trei paşi înaintea
aruncării. Pentru jucătorii dreptaci, se prinde mingea pe piciorul stâng, se
încrucişează cu dreptul spre înainte, în acelaşi timp ducându-se mingea
deasupra umărului drept, (în spate şi sus), răsucindu-se trunchiul în aşa fel
încât jucătorul să aibă umărul stâng spre înainte, după care se încrucişează
din nou spre înainte, dar de data aceasta cu piciorul stâng pe care se lasă şi
centru de greutate realizându-se zvârlirea mingii, adică, aruncarea propriu-
zisă.

Acest procedeu tehnic permite realizarea unor aruncări puternice de la


distanţă (folosite de jucătorii de la 9 metri), fiind obligatoriu în învăţarea
mecanismului de bază al aruncării. De asemenea mişcările premergătoare
ale acestei aruncări oferă numeroase posibilităţi-ca întrerupte brusc-să
deruteze apărătorii.

Fentele- 8. Fentele-mişcările înşelătoare, sunt mişcări făcute de un jucător cu


mişcările corpul, sau cu segmentele lui, cu şi fără minge, pe loc şi din deplasare, cu
înşelătoare scopul de a-l induce în eroare pe adversar asupra adevăratelor intenţii
viitoare.

8.1 fente de corp:


8.1.1 fente de corp de pornire: simplă, sau dublă;
8.1.2 fente de corp cu schimbare de direcţie: simplă sau dublă;
8.1.3 fente de corp cu pivotare-piruetă;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

8.2 fente de pasare:


8.2.1 fente de pasare zvârlită urmată de alt procedeu de pasare;
8.2.2 fente de pasare zvârlită urmată de aruncare;
8.2.3 fente de pasare zvârlită urmată de dribling;
8.3 fente de aruncare:
8.3.1 fente de aruncare urmată de pasare;
8.3.2 fente de aruncare urmată de dribling şi pătrundere;
8.3.3 fente de aruncare din săritură, urmată de dribling şi pătrundere;
8.3.4 fente de aruncare printr-un procedeu, urmată de aruncare prin
alt procedeu.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Faceţi clasificarea elementului tehnic aruncarea la poartă?

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 3


pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Prezentaţi în maximum o pagină.

Prezentaţi clasificarea şi descrieţi următoarele elemente tehnice: prinderea


mingii, driblingul şi fentele?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 3.1
Clasificarea elementului tehnic aruncarea la poartă se face după mai multe
criteri. Cele mai folosite sunt cele care ţin de:
a) numărul de mâini folosite la aruncare;
b) mişcarea bio-mecanică a braţului în momentul aruncării;
c) mişcarea corpului.
a) 7.1 aruncare la poartă cu o mână;
7.2 aruncare la poartă cu două mâini.
b) 7.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită:
7.1.1 pe deasupra umărului cu cotul îndoit;
7.1.2 pe deasupra umărului cu cotul întins;
7.1.3 lateral pe lângă umăr;
7.1.4 pe lângă şold;
7.1.5 pe lângă genunchi;
7.1.6 pe deasupra capului prin evitare;
7.2 aruncare la poartă cu o mână: lansată, înainte, sau înapoi;
7.3 aruncare la poartă cu o mână: împinsă, de la umăr, sau de la piept.
c) 7.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită de pe loc;
7.2 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din alergare:
7.2.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din alergare de deasupra
umărului;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

7.2.2 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din alergare lateral pe lângă şold;
7.3 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din săritură:
7.3.1 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din săritură de la 9(nouă) metri
(peste apărători);
7.3.1.1 de deasupra umărului;
7.3.1.2 lateral pe lângă umăr;
7.3.1.3 precedată de pas săltat;
7.3.1.4 precedată de pas încrucişat;
7.3.1.5 cu întoarcere în aer (la învăluire);
7.3.2 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din săritură de la semicerc:
7.3.2.1 de deasupra umărului;
7.3.2.2 lateral pe lângă umăr;
7.3.2.3 cu bătaie pe două picioare;
7.3.2.4 de pe extreme-specifice postului;
7.3.2.5 pe la spate;
7.4 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din plonjon:
7.4.1 cu cădere în faţă;
7.4.2 cu cădere lateral;
7.4.3 cu cădere pe genunchi;
7.4.4 folosind paşii pivotului;
7.4.5 plonjon sărit:
7.4.5.1 cu rostogolire pe braţ şi umăr;
7.4.5.2 de pe extremă cu evitare;
7.4.5.3 cu cădere pe partea braţului de aruncare;
7.5 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din pătrundere („din sprijin”, sau
„de pe picioare”):
7.5.1 cu pas încrucişat-înainte, sau înapoi;
7.5.2 cu pas adăugat;
7.5.3 cu pas săltat;
7.5.4 de pe piciorul braţului de aruncare (toate pot fi executate pe deasupra
umărului, lateral pe lângă umăr, pe lângă şold, sau pe lângă genunchi);
7.6 aruncare la poartă cu o mână zvârlită pe la spate:
7.6.1 înapoi pe lângă şold;
7.6.2 prin lateral;
7.6.3 cu rotarea braţului;
7.6.4 cu cădere în plonjon pe spate;
7.7 aruncare la poartă cu o mână zvârlită din evitare:
7.7.1 de pe loc;
7.7.2 din săritură;
7.7.3 din pătrundere;
7.7.4 cu plonjon, pe partea opusă braţului de aruncare;
7.8 alte aruncări (cu boltă peste portar, cu prinderea mingii în aer, prin lovire
cu pumnul, printre picioare, cu efect din pronaţie, cu efect din supinaţie,
etc.).

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în atac

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,


Constanţa, 2010, pag. 167.
2. Rizescu C., Cazan F., Georgescu A., Handbal. Îndrumar metodic, Editura
Ovidius University Press, Constanţa, 2009, pag. 114.
3. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Tehnica jocului de handbal în apărare

Unitate de învăţare Nr. 4

TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN APĂRARE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 38


4.1 Tehnica jocului de handbal în apărare....................................................................... 38
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4............................................................... 42
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 42
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4............................................................................. 43

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în apărare

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 cunoaşterea elementelor tehnice specifice jocului în apărare şi a


clasificării acestora;
 stăpânirea unui minimum de exerciţii pentru instruirea procedeelor tehnice
de bază.

4.1 Tehnica jocului de handbal în apărare

Tehnica jocului în atac este alcătuită din următoarele elemente tehnice:


1. poziţia fundamentală;
2. mişcarea în teren;
3. atacarea adversarului cu corpul;
4. scoaterea mingii de la adversar;
5. blocarea aruncărilor la poartă.

Aceasta este formată din cinci elemente tehnice, dintre care două, poziţia
fundamentală şi mişcarea în teren, le-am întâlnit şi la jocul în atac.
Celelalte trei, atacarea adversarului cu corpul, scoaterea mingii de la
adversar şi blocarea aruncărilor la poartă sunt proprii jocului în apărare.

Poziţia 1. Poziţia fundamentală în apărare, o întâlnim tot în trei ipostaze ca şi


fundamentală în pe cea din atac:
apărare 1.1 poziţia fundamentală în apărare înaltă, când se efectuează aruncări
de la 9(nouă) metri, peste apărători;
1.2 poziţia fundamentală în apărare medie, când se urmăreşte deplasarea
adversarilor şi a mingii;
1.3 poziţia fundamentală în apărare joasă, la blocarea mingiilor joase şi
la marcajul pivotului.

Poziţia fundamentală în apărare


Este identică la nivelul membrelor inferioare cu poziţia fundamentală în
atac. Trunchiul are o poziţie verticală, permiţând apărătorului să
supravegheze un front cât mai larg din atacul advers, iar braţele uşor
îndoite din articulaţia cotului sunt ridicate la nivelul umerilor, pregătite
permanent să intervină pentru atacarea adversarului, blocarea aruncărilor
sau închiderea culoarelor de pătrundere.

Mişcarea în 2. Mişcarea în teren, cuprinde toate formele de mişcare folosite de


teren jucători în jocul de apărare. Preponderent în jocul de apărare vom întâlni
mai multe situaţii de alergare cu spatele, deplasări cu paşi adăugaţi
lateral dar şi înainte şi înapoi.

2.1 alergare lansată;


2.2 alergare tropotită;
2.3 alergare de viteză;
2.4 alergare şerpuită printre apărători;
2.5 alergare cu spatele;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în apărare

2.6 deplasare cu paşi adăugaţi-înainte, înapoi, lateral;


2.7 schimbarea de direcţie:
2.7.1 simplă;
2.7.2 dublă;
2.8 sărituri:
2.8.1 cu bătaie pe un picior;
2.8.2 cu bătaie pe două picioare;
2.9 opriri, întoarceri din alergare.

Atacarea 3. Atacarea adversarului cu corpul, este elemental care dă satisfacţie


adversarului cu jucătorilor în apărare când este executat corect şi împiedică finalizarea
corpul unei acţiuni pornite de atacant.

3.1 atacarea adversarului cu corpul la aruncarea la poartă;


3.2 atacarea adversarului cu corpul la închiderea pătrunderilor;
3.3 atacarea adversarului cu corpul la circulaţia la semicerc.

Atacarea adversarului cu corpul la aruncarea la poartă


Acest procedeu se execută în momentul pătrunderii atacantului pentru
aruncare la poartă. Apărătorul se poziţionează pe direcţia de pătrundere
a atacantului, picioarele depărtate, iar cel din dreptul braţului de
aruncare al atacantului mai în faţă. Trunchiul este pe direcţia trunchiului
adversarului, braţul apărătorului din partea braţului de aruncare al
atacantului este în faţă încercând să blocheze braţul de aruncare al
atacantului la nivelul antebraţului sau al articulaţiei cotului, pentru a nu
permite aruncarea sau continuarea acţiunii cu o pasă. Celălalt braţ al
atacantului se află lateral la nivelul şoldului atacantului pentru a putea
împiedica o eventuală depăşire a acestuia. Această execuţie, deşi
neregulamentară, dacă este executată cu fermitate, fără împingeri, ţineri,
trageri de tricou, este sancţionată în marea majoritate a cazurilor numai
cu lovitură liberă. Execuţia corectă, în mod repetat dă încredere
apărătorului, descurajând atacantul în acţiunile viitoare.

Scoaterea mingii 4. Scoaterea mingii de la adversar, este un element tehnic care


de la adversar necesită un anumit nivel de măiestrie tehnică. Există mai multe procedee
tehnice de deposedare a adversarului de minge, pe care jucătorii trebuie
să le exerseze cu toată seriozitatea, chiar dacă în timpul jocului nu au
prea multe ocazii să le folosească. Intervenţia neregulamentară la
scoaterea mingii de la adversar este în general sancţionată aspru de către
arbitri, de aceia se impune multă exigenţă în cunoaşterea perfectă a
acestor procedee tehnice de apărare. Se utilizează atunci când se aplică o
apărare om la om, sau oricare alt sistem agresiv şi avansat, care obligă
pe atacanţi să folosească mult driblingul.

4.1 scoaterea mingii din ţinere echilibrată;


4.2 scoaterea mingii din dribling:
4.2.1 scoaterea mingii din dribling prin atac din faţă;
4.2.2 scoaterea mingii din dribling prin atac din lateral;
4.2.3 scoaterea mingii din dribling prin atac din spate.

Scoaterea mingii din dribling prin atac din faţă

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în apărare

În momentul în care atacantul execută dribling în apropierea


apărătorului, la o distanţă nu prea mare de acesta, apărătorul are şansa să
îi scoată mingea din dribling interpunând mâna cu palma deschisă între
mingea care sare din pământ şi mâna adversarului. Mingea atinsă este
trasă spre sine sau o direcţionează către un coechipier care poate intra în
posesia ei. Acest procedeu tehnic se foloseşte cu multă prudenţă şi
numai de către apărătorii cu o viteză foarte mare de reacţie şi de
execuţie.

La toate procedeele de scoatere a mingii din dribling, lovirea mâini


adversarului, ţinerea, îmbrâncirea, sau orice act violent sunt interzise de
regulament şi trebuie să fie în atenţia antrenorilor pentru ca prin
antrenament să se realizeze o scoatere a mingii din dribling corectă.

Scoaterea mingii din dribling prin atac din lateral


Procedeul se execută în general în felul următor: apărătorul se apropie
de adversarul direct care conduce mingea în dribling şi alergă alături de
el, umăr la umăr. În momentul în care mingea este împinsă în pământ şi
sare în sus, apărătorul încearcă, prin interpunerea mâinii între minge şi
mâna atacantului, să îi scoată mingea din dribling.

Scoaterea mingii din dribling prin atac din spate


Apărătorul se apropie de atacantul care conduce mingea şi-l atacă din
spate, respectând toate prevederile regulamentului de joc, aplecându-se
mult în faţă din alergare, încearcă să intervină în traiectoria mingii care
sare din pământ, îndreptând-o spre un coechipier sau spre o porţiune de
teren ceva mai liberă, de unde se va strădui ulterior să o ridice.

Blocarea 5. Blocarea aruncărilor la poartă, este elementul tehnic prin care


aruncărilor la apărarea porţii se face şi de apărători, nerămânând exclusiv pe seama
poartă portarului. Apărătorii au sarcina să colaboreze cu portarul, acoperind cu
corpul şi cu braţele un colţ al porţii.

5.1 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele întinse în sus:


5.1.1 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele întinse în sus, de pe
loc;
5.1.2 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele întinse în sus, din
săritură;
5.2 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele lateral:
5.2.1 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele lateral cu o mână;
5.2.2 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele lateral cu două
mâinii;
5.3 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele jos:
5.3.1 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele jos cu o mână;
5.3.2 blocarea aruncărilor la poartă cu braţele jos cu două mâini.

Mijloacele tehnice de realizare a acestei sarcini de apărare sunt


procedeele de blocare a aruncărilor la poartă. În etapa actuală de
dezvoltare a handbalului se pune un accent deosebit pe însuşirea de către
fiecare apărător a tuturor procedeelor tehnice de blocare a aruncărilor la
poartă.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în apărare

Blocarea mingiilor înalte


Pentru blocarea mingiilor înalte aruncate din săritură peste apărător,
acesta întinde braţele în sus, în direcţia mingii, cu palmele orientate
înainte şi degetele uşor desfăcute, pentru a pune în calea mingii un
obstacol cât mai mare. Dacă traiectoria mingii este mai înaltă, jucătorul
trebuie să sară de pe loc sau folosind un scurt elan cu un pas înainte,
asemănător elanului pe care îl folosesc voleibaliştii la lovitura de atac
bătând pe două picioare şi ajutându-se şi de avântarea braţelor duse
energic dinapoi spre înainte şi în sus. Braţele trebuie să ajungă în final
întinse în sus, destul de apropiate cu palmele şi degetele încordate,
poziţionate astfel încât să asigure şi protecţia feţei apărătorului.
Procedeul se foloseşte frecvent pentru blocarea aruncărilor la poartă din
săritură, mai ales a celor care se execută în urma unor finalizări de la 9
metri.

Blocarea mingiilor laterale cu două mâini


Apărătorul se găseşte în poziţia fundamentală de apărare cu privirea
orientată spre atacant. Apărătorul îndreaptă amândouă braţele întinse în
direcţia în care va zbura mingea, braţul depărtat de minge se ţine în
dreptul capului, pentru a feri faţa apărătorului de eventuala lovitură cu
mingea, iar celălalt, aflat ceva mai jos, se deplasează, de asemenea, în
direcţia mingii. Palmele sunt apropiate şi cu degetele desfăcute, pentru a
pune o suprafaţă mare în calea mingii.

Blocarea mingiilor joase cu două mâini


Pentru blocarea aruncărilor pe lângă şold sau pe lângă genunchi,
apărătorul execută o fandare în direcţia aruncării şi îndreaptă ambele
braţe pe traiectoria mingii. Executarea cu succes a acestui procedeu
reclamă, pe lângă viteză de reacţie şi de execuţie, o bună mobilitate şi
supleţe.

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Prezentaţi clasificarea elementului tehnic atacarea adversarului cu
corpul şi descrieţi procedeele acestuia?

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în apărare

Răspunsul la test se găseşte la pagina 42.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Prezentaţi în maximum o pagină.

Descrieţi elementele tehnice specifice numai jocului în apărare?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 4.1
Atacarea adversarului cu corpul, este elemental care dă satisfacţie
jucătorilor în apărare când este executat corect şi împiedică finalizarea unei
acţiuni pornite de atacant.
3.1 atacarea adversarului cu corpul la aruncarea la poartă;
3.2 atacarea adversarului cu corpul la închiderea pătrunderilor;
3.3 atacarea adversarului cu corpul la circulaţia la semicerc.
Atacarea adversarului cu corpul la aruncarea la poartă se execută în
momentul pătrunderii atacantului pentru aruncare la poartă. Apărătorul se
poziţionează pe direcţia de pătrundere a atacantului, picioarele depărtate, iar
cel din dreptul braţului de aruncare al atacantului mai în faţă. Trunchiul este
pe direcţia trunchiului adversarului, braţul apărătorului din partea braţului
de aruncare al atacantului este în faţă încercând să blocheze braţul de
aruncare al atacantului la nivelul antebraţului sau al articulaţiei cotului,
pentru a nu permite aruncarea sau continuarea acţiunii cu o pasă. Celălalt
braţ al atacantului se află lateral la nivelul şoldului atacantului pentru a
putea împiedica o eventuală depăşire a acestuia. Această execuţie, deşi
neregulamentară, dacă este executată cu fermitate, fără împingeri, ţineri,
trageri de tricou, este sancţionată în marea majoritate a cazurilor numai cu
lovitură liberă. Execuţia corectă, în mod repetat dă încredere apărătorului,
descurajând atacantul în acţiunile viitoare.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului de handbal în apărare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,


Constanţa, 2010, pag. 167.
2. Rizescu C., Cazan F., Georgescu A., Handbal. Îndrumar metodic, Editura
Ovidius University Press, Constanţa, 2009, pag. 114.
4. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Tehnica jocului portarului de handbal

Unitate de învăţare Nr. 5

TEHNICA JOCULUI PORTARULUI DE HANDBAL

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 45


7.1 Tehnica jocului portarului de handbal....................................................................... 45
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5............................................................... 48
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 48
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5............................................................................. 49

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului portarului de handbal

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

 cunoaşterea elementelor tehnice specifice jocului portarului şi a


clasificării acestora;
 stăpânirea unui minimum de exerciţii pentru instruirea procedeelor tehnice
de bază.

5.1 Tehnica jocului portarului de handbal

Portarul în jocul de handbal este ultimul care încearcă să se opună


adversarilor în intenţia lor de a înscrie goluri. Ca răspuns la varietatea
mare de procedee de aruncare la poartă, portarul şi-a format o tehnică
specifică, care a renunţat la mişcările inutile, sau chiar spectaculoase, în
favoarea reacţiei rapide şi eficiente. Tehnica portarului cuprinde şi
elementele şi procedeele specifice jocului în atac cum ar fi: ţinerea,
prinderea, pasarea mingii, driblingul şi mişcarea în teren, dar le vom
analiza numai pe cele specifice.

Poziţia 1. Poziţia fundamentală este adoptată de portar în momentul în care


fundamentală atacanţii ameninţă poarta, putând în orice moment să efectueze o
aruncare. Aceasta uşurează executarea rapidă, cu precizie şi eficienţă a
mişcărilor necesare apărării porţii.

1.1 poziţia fundamentală în mijlocul porţii;


1.2 poziţia fundamentală în unghiurile laterale.

Poziţia fundamentală în centrul porţii


Este punctul de plecare pentru toate acţiunile portarului. Acesta are
picioarele depărtate la lăţimea umerilor cu vârfurile orientate oblic
lateral, greutatea repartizată egal pe ambele picioare şi pe toată talpa.
Articulaţiile gleznei, genunchiului, şoldului uşor flectate, trunchiul puţin
aplecat spre înainte, capul şi privirea urmăresc permanent mingea.
Braţele sunt îndoite din coate, puţin depărtate de corp cu antebraţul oblic
în sus, palmele cu degetele răsfirate orientate spre înainte. Această
poziţie va fi menţinută atât pe linia porţii cât şi atunci când portarul se
deplasează la 1-2 metri de linia porţii.

Poziţia fundamentală în unghiurile laterale


Portarul se deplasează lângă bară, picioarele mai întinse, greutatea
repartizată mai mult pe piciorul de lângă bară, vârful celuilalt picior
orientat spre linia de 7 metri. Trunchiul lipit de bară, braţul din partea
bării lipit şi el de bară cu antebraţul uşor îndoit deasupra capului. Braţul
dinspre semicerc este îndoit din cot la nivelul umărului. Această poziţie
nu trebuie să ofere posibilitatea pătrunderii mingii printre portar şi bară,
braţul din interior apără mingiile înalte şi medii, iar piciorul din interior
pe cele joase şi ricoşate din sol. Portarul poate micşora unghiul de
aruncare ieşind în întâmpinarea atacantului.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului portarului de handbal

Deplasarea în 2. Deplasarea în poartă este realizată pentru un plasament corect în


poartă funcţie de poziţia mingii, se realizează cu paşi adăugaţi, lateral, dar
înainte şi înapoi, sau cu paşi încrucişaţi. Nu se recomandă săriturile, sau
paşii prea înalţi în timpul deplasării, pentru că s-ar întârzia schimbarea
bruscă a direcţiei de deplasare.

2.1 deplasare în poartă cu paşi adăugaţi;


2.2 deplasare în poartă cu paşi încrucişaţi.

3. Prinderea mingii, (aceiaşi ca pentru jocul în atac).

Respingerea 4. Respingerea mingiilor, este elementul tehnic specific jocului


mingiilor portarului prin care acesta folosind orice parte a corpului încearcă să
împiedice intrarea mingii în poartă. Mingiile respinse trebuie astfel
direcţionate încât să părăsească terenul de joc peste linia de poartă
rămânând în posesia echipei proprii. Respingerea mingiilor se poate face
în felul următor:
4.1 respingerea mingiilor cu o mână;
4.2 respingerea mingiilor cu două mâini;
4.3 respingerea mingiilor cu piciorul;
4.4 respingerea mingiilor cu braţul şi piciorul;
4.5 respingerea mingiilor prin plonjon.

4.1 Respingerea mingiilor cu o mână


La mingiile înalte sau la nivel mediu, din poziţie fundamentală portarul
reacţionează rapid prin întinderea braţului în direcţia mingii, cu palma
cu degetele puţin răsfirate şi uşor încordate. Dacă mingea este la distanţă
mai mare de corpul portarului, întinderea braţului este însoţită şi de
deplasarea corpului în direcţia respectivă printr-o împingere energică în
piciorul opus braţului care intervine la minge.

4.2 Respingerea mingiilor cu două mâini


Execuţia este asemănătoare respingerii cu o mână, dar la mingiile din
jurul corpului ducerea braţelor în direcţia mingii este însoţită de un mic
pas lateral în direcţia mingii. La aruncările la colţurile de sus ducerea
braţelor în direcţia mingii este însoţită de împingerea energică în piciorul
opus direcţiei în care se intervine la minge.

4.3 Respingerea mingiilor cu piciorul


Se întâlneşte la respingerea mingiilor joase sau cu pământul, se porneşte
tot din poziţie fundamentală, portarul execută o fandare energică cu
piciorul din partea mingii, cu vârful spre lateral, în direcţia mingii. De
multe ori respingerea mingiilor cu piciorul se realizează printr-o
semisfoară sau chiar prin sfoară (procedeu întâlnit mai mult la fete).

4.4 Respingerea mingiilor cu braţul şi piciorul


Procedeul este folosit pentru apărarea mingiilor aruncate cu pământul.
Execuţia este identică cu cea de la respingerea mingiilor cu piciorul la
nivelul membrelor inferioare, dar indiferent dacă se face prin fandare
sau semisfoară, acestea sunt însoţite de aplecarea trunchiului în direcţia
mingii şi ducerea braţului din partea aruncării, cu palma desfăcută spre

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului portarului de handbal

înainte deasupra gambei.

Acest procedeu se mai foloseşte şi la apărarea mingiilor aruncate la


semiînălţime, dar piciorul din partea direcţiei de aruncare este ridicat la
orizontală unde se întâlneşte cu braţul din aceiaşi parte care este coborât
rapid în acelaşi timp cu ridicarea piciorului.

Fentele- 5. Fentele-mişcările înşelătoare, sunt folosite de portar cu scopul de a


mişcările deruta pe atacant în momentul aruncării. Acestea se pot materializa prin
înşelătoare uşoare sărituri pe loc, ieşiri rapide urmate de retragere pe linia porţii,
acordarea unui colţ de aruncare, ghemuiri însoţite de ridicarea braţelor,
fentă de plecare spre un colţ cu revenire rapidă spre celălalt colţ. Este
bine să nu se abuzeze de aceste fente pentru că de multe ori portarul
poate fi surprins în timp ce execută fente, de aruncarea rapidă a
atacantului.

Fentele sau mişcările înşelătoare le întâlnim în două situaţii:


5.1 fentele sau mişcările înşelătoare la aruncarea la poartă de la 7(şapte)
metri;
5.2 fentele sau mişcările înşelătoare la alte aruncări.

Degajarea 6. Degajarea mingii sau repunerea mingii în joc este efectuată de portar
mingii când echipa proprie a intrat în posesia mingii, în urma apărării unei
aruncări şi recuperează mingea, mingea a trecut peste linia de poartă
trimisă de un adversar sau aceştia au călcat semicercul. Execuţia este
aceiaşi de la pasarea mingii de pe loc sau din deplasare. Avem
următoarele procedee:
6.1 degajarea mingii de pe loc cu o mână sau cu două mâini;
6.2 degajarea mingii cu elan cu o mână sau cu două mâini;
6.3 degajarea mingii cu elan cu o mână în poarta adversă.

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Descrieţi procedeele tehnice de respingere a mingiilor de către
portar?

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului portarului de handbal

Răspunsul la test se găseşte la pagina 48.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Prezentaţi în maximum o pagină.

Descrieţi principalele procedee tehnice specifice jocului portarului în jocul


de handbal?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 5.1
Respingerea mingiilor, este elementul tehnic specific jocului portarului prin
care acesta folosind orice parte a corpului încearcă să împiedice intrarea
mingii în poartă. Mingiile respinse trebuie astfel direcţionate încât să
părăsească terenul de joc peste linia de poartă rămânând în posesia echipei
proprii. Respingerea mingiilor se poate face în felul următor:
- Respingerea mingiilor cu o mână
La mingiile înalte sau la nivel mediu, din poziţie fundamentală portarul
reacţionează rapid prin întinderea braţului în direcţia mingii, cu palma cu
degetele puţin răsfirate şi uşor încordate. Dacă mingea este la distanţă mai
mare de corpul portarului, întinderea braţului este însoţită şi de deplasarea

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Tehnica jocului portarului de handbal

corpului în direcţia respectivă printr-o împingere energică în piciorul opus


braţului care intervine la minge.
- Respingerea mingiilor cu două mâini
Execuţia este asemănătoare respingerii cu o mână, dar la mingiile din jurul
corpului ducerea braţelor în direcţia mingii este însoţită de un mic pas
lateral în direcţia mingii. La aruncările la colţurile de sus ducerea braţelor în
direcţia mingii este însoţită de împingerea energică în piciorul opus direcţiei
în care se intervine la minge.
- Respingerea mingiilor cu piciorul
Se întâlneşte la respingerea mingiilor joase sau cu pământul, se porneşte tot
din poziţie fundamentală, portarul execută o fandare energică cu piciorul din
partea mingii, cu vârful spre lateral, în direcţia mingii. De multe ori
respingerea mingiilor cu piciorul se realizează printr-o semisfoară sau chiar
prin sfoară (procedeu întâlnit mai mult la fete).
- Respingerea mingiilor cu braţul şi piciorul
Procedeul este folosit pentru apărarea mingiilor aruncate cu pământul.
Execuţia este identică cu cea de la respingerea mingiilor cu piciorul la
nivelul membrelor inferioare, dar indiferent dacă se face prin fandare sau
semisfoară, acestea sunt însoţite de aplecarea trunchiului în direcţia mingii
şi ducerea braţului din partea aruncării, cu palma desfăcută spre înainte
deasupra gambei.
Acest procedeu se mai foloseşte şi la apărarea mingiilor aruncate la
semiînălţime, dar piciorul din partea direcţiei de aruncare este ridicat la
orizontală unde se întâlneşte cu braţul din aceiaşi parte care este coborât
rapid în acelaşi timp cu ridicarea piciorului.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,


Constanţa, 2010, pag. 167.
2. Rizescu C., Cazan F., Georgescu A., Handbal. Îndrumar metodic, Editura
Ovidius University Press, Constanţa, 2009, pag. 114.
3. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Noţiuni de tactică a jocului de handbal în atac

Unitate de învăţare Nr. 6

NOŢIUNI DE TACTICĂ A JOCULUI DE HANDBAL ÎN ATAC

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6.............................................................................. 51


6.1. Tactica jocului de handbal în atac............................................................................ 51
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6............................................................... 55
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 55
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6............................................................................. 55

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în atac

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 6


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

 stăpânirea noţiunilor generale despre tactica jocului de handbal în atac;


 cunoaşterea componentelor tacticii.

6.1 Tactica jocului de handbal în atac

În jocul de handbal tactica are o mare importanţă pentru desemnarea


învingătorului, în situaţia în care echipele sunt de valori apropiate. Tactica
este în strânsă legătură cu tehnica şi se influenţează reciproc. Influenţe
reciproce se întâlnesc şi între tactică, pregătirea fizică şi cea psihologică.
Tactica necesită din partea jucătorilor o bună gândire tactic. Aceasta se
Ce este tactica? capătă şi se dezvoltă în cadrul unui proces metodic denumit de specialişti
Definiţii pregătire tactică. Gândirea tactică este capacitatea jucătorilor de a se orienta
rapid în situaţii dificile, de a alege cele mai indicate procedee tehnice şi
acţiuni tactice, care să conducă la rezolvarea cu succes a situaţiilor concrete
din joc.
Pentru o mai bună şi completă înţelegere a tacticii jocului de handbal, trebuie
să cunoaştem ce este tactica şi care sunt elementele ei componente în
jocurile sportive.
“Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi colective din
domeniul pregătirii fizice, tehnice, psihologice şi teoretice, precum şi alte
măsuri specifice, ale jucătorilor unei echipe, selecţionate, organizate şi
coordonate unitar, în vederea folosirii lor raţionale şi oportune, în meci, cu
scopul realizării victoriei” (L. Teodorescu, 1975).
Pornind de la această definiţie, I. Kunst-Ghermănescu (1983), defineşte
tactica jocului de handbal ca fiind "organizarea şi coordonarea acţiunilor
jucătorilor în vederea realizării succesului, prin folosirea conştientă, în
limitele regulamentului şi moralei sportive, a celor mai corespunzătoare
complexe de procedee, valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor
proprii, precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor."
Sintetizând conţinutul definiţiilor anterioare putem spune că în jocul de
handbal tactica reprezintă ansamblul de acţiuni individuale şi colective ale
jucătorilor unei echipe, efectuate cu scopul obţinerii victoriei. Clarificarea
aspectelor privind tehnica jocului de handbal trebuie începută cu adevărul
că această, tehnică, prin elementele sale este componenta unui sport care
îl diferenţiază în raport cu celelalte ramuri sportive.

Conţinutul tacticii în jocul de handbal este sistematizată în figura


următoare, unde în partea superioară sunt prezentate componentele
tacticii iar în partea inferioară este conţinutul jocului, pe cele două
coloane, cele din exterior reprezintă principiile şi normele după care se
desfăşoară jocul, coloanele din interior prezentând conţinutul efectiv al
jocului pe parcursul desfăşurării acestuia.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în atac

Caracteristicile
tacticii jocului

În funcţie de constituţia fizică, calităţile motrice, bagajul de cunoştinţe,


Posturile în priceperi şi deprinderi specifice, cu excepţia celor desemnaţi să fie portari,
jocul de handbal jucătorii vor fi specializaţi pe unul din posturile următoare :
în atac
1. extremă - stânga sau dreapta (ES, ED)
2. inter - stânga sau dreapta (IS, ID)
3. centru sau conducător de joc (C)
4. pivot (P)
5. portar

Fazele jocului în Cele patru faze ale jocului în atac sunt:


atac Faza I-a: CONTRAATACUL este trecerea rapidă din apărare în atac, în
momentul pierderii mingii de către echipa adversă, a unuia sau a mai multor
jucători. Se caută surprinderea adversarilor şi se foloseşte împotriva oricărei
echipe indiferent de sistemul de apărare folosit de aceasta.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în atac

Contraatacul permite înscrierea unor goluri relative uşoare eliminând de cele


mai multe ori lupta cu adversarul. Aceste goluri au de obicei un efect
demoralizator pentru adversari, îndemnându-i la prudenţă în manevrarea
mingii în atac, iar pentru cei care înscriu efectul este tonic, mobilizator şi de
creştere a încrederii în forţele proprii.

Faza a-II-a: CONTRAATACUL SUSŢINUT, sau "valul doi" se realizează în


două forme;
a. când vârful de contraatac cu minge nu reuşeşte să finalizeze (este ajuns de
apărător) este obligat să se oprească şi pasează înapoi unui coechipier care
vine în viteză, acesta având posibilitatea să finalizeze de la 9m sau să
reangajeze vârful iniţial de contraatac sau un alt coechipier ajuns în atac şi
infiltrat la semicerc.
b. când vîrfurile de contraatac nu pot primii mingea (s-au repliat apărătorii
sau pasa este riscantă) jucătorii de zona central a apărării intră în posesia
mingi şi vin în mare viteză în atac (în dribling sau cu pase laterale şi în
adâncime) finalizând de la 9m sau angajând la semicerc unul din vârfurile de
contraatac plecate în circulaţie.

Faza a-III-a: ORGANIZAREA ŞI REORGANIZAREA ATACULUI este


faza de joc care se întâlneşte atunci când un contraatac nu s-a finalizat,
vârfurile de contraatac rămânând în posesia mingii, dar nici coechipierii lor
nu s-au deplasat în viteză în atac pentru a-i susţine, sau după realizarea
contraatacului susţinut în care nu s-a găsit o situaţie favorabilă de finalizare
datorită replierii oportune a apărătorilor şi după încercarea de finalizare a
unui atac în care echipa rămâne în posesia mingii (o aruncare liberă, de la
margine sau recuperarea mingii aruncate la poartă).

Faza a-IV-a: ATACUL ÎN SISTEM este faza în care echipa în atac încearcă
prin folosirea mijloacelor de tactică individuală şi în mod deosebit ale celor
de tactică colectivă, să depăşască sistemul de apărare advers şi să-şi creeze
situaţii cât mai bune de finalizare.

ATACUL POZIŢIONAL este jocul în care atacanţii şi-au ocupat


Formele de joc posturile repartizate şi încearcă fructificarea situaţiilor favorabile, în zona
în atac lor de acţionare, pe fondul circulaţiei de minge, folosind întregul bagaj de
procedee tehnice şi cunoştinţele de tactică individuală şi colectivă.

ATACUL ÎN CIRCULAŢIE este forma de joc în atac în care la circulaţia


mingii se adaugă şi cea a jucătorilor, în viteză sau cu frecvente schimbări
de direcţie, pe trasee bine stabilite anterior sau întâmplătoare determinate
de reacţia apărătorilor. La circulaţie pot participa o parte dintre jucători
sau, mai rar în ultima perioadă, toţi atacanţii. Atacul în circulaţie se
declanţează de obicei după o perioadă de joc poziţional, sau alternează cu
acesta, dar poate fi declanşat şi imediat după organizarea atacului. Pe
fondul circulaţiei jucătorilor în atac se pregătesc fazele de finalizare, iar
circulaţia trebuie să ajute această finalizare.

Sistemul de joc este reprezentat de modul specific de organizare a


acţiunilor jucătorilor, pe baza unor sarcini precise în conformitate cu
principiile tactice, de acţionare şi colaborare, în cadrul unui dispozitiv

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în atac

prestabilit.

Sistemele de joc Sistemul de atac cu un pivot este acela în care la semicercul de 6m


în atac printre apărători se află un singur jucător pivot. Atât prin poziţionarea sa,
de bază între apărătorul lateral şi cel intremediar sau între apărătorul
intermediar şi cel central, cât şi prin deplasarea sa de pe o parte pe
cealaltă, acesta încearcă să fixeze lângă el unu sau doi apărători înlesnind
astfel construirea de către coechipieri a unor acţiuni de finalizare.

Sistemul de atac cu doi pivoţi se aplică atunci când echipa din atac
foloseşte doi jucători pe post de pivoţi, situaţie în care echipa nu mai are
jucător pe postul de centru.
Poziţionarea pivoţilor se face de fiecare dată între apărătorii laterali şi cei
intermediari formându-se astfel două triunghiuri pe laturile terenului
(extremă, inter şi pivot de aceiaşi parte). Din acestă aşezare pivoţii îşi pot
schimba periodic locurile, de obicei în momentul pasării mingii intre
interi.

Test de autoevaluare 6.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Ce este tactica. Definiţii?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 55.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


6 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în atac

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

Prezentaţi în maximum o pagină.

Care sunt posturile, fazele, formele şi sistemele de joc în atac la handbal?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 6.1
Sintetizând conţinutul definiţiilor anterioare putem spune că în jocul de handbal
tactica reprezintă ansamblul de acţiuni individuale şi colective ale jucătorilor
unei echipe, efectuate cu scopul obţinerii victoriei. Clarificarea aspectelor
privind tehnica jocului de handbal trebuie începută cu adevărul că această,
tehnică, prin elementele sale este componenta unui sport care îl diferenţiază
în raport cu celelalte ramuri sportive.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

1. Alexe N., şi colaboratorii, Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis,


Bucureşti, 1993.
2. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2010, pag. 167.
3. Teodorescu L., Probleme de Teorie şi Metodică în Jocurile Sportive,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975.
4. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

Unitate de învăţare Nr. 7

NOŢIUNI DE TACTICĂ A JOCULUI DE HANDBAL ÎN


APĂRARE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.............................................................................. 57


7.1. Tactica jocului de handbal în apărare....................................................................... 57
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7............................................................... 60
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 61
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7............................................................................. 62

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 7


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:

 stăpânirea noţiunilor generale despre tactica jocului de handbal în apărare;


 cunoaşterea conţinutului tacticii în apărare:

7.1 Tactica jocului de handbal în apărare

Posturile în La fel ca şi în atac, în funcţie de constituţia fizică, calităţile motrice,


jocul de handbal bagajul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi specifice, cu excepţia celor
în apărare desemnaţi să fie portari, jucătorii vor fi specializaţi pe unul din
următoarele posturi:
1. apărător lateral - stânga sau dreapta (LS, LD)
2. apărător intermediar - stânga sau dreapta (IS, ID)
3. apărător central – stânga sau dreapta, retras sau avansat (zburător)
(CS, CD, CA, CR) – în funcţie de sistemul de apărare folosit pot
fi unu, doi sau trei apărători avansaţi sau poate fi apărător “om la
om”

Fazele jocului în Similar jocului în atac tactica jocului în apărare, în concepţia şcolii
apărare româneşti de handbal, are patru faze pentru handbalul de performanţă şi
mare performanţă. La nivelul copiilor începători dar şi la nivel şcolar sunt
prevăzute mai puţine faze de joc în apărare, iar conţinutul acestora este
mult simplificat. Fazele jocului în apărare sunt următoarele:

Faza I-a: REPLIEREA este retragerea în viteza cea mai mare din atac în
apărare atunci când echipa proprie a pierdut posesia mingii. Atunci când
există posibilitatea declanşării unui contraatac de către adversari aceasta
se face în şprint, pe drumul cel mai scurt către vârful de contraatac. Nu se
va renunţa la repliere chiar şi când atacantul nu mai poate fi ajuns, dar
faptul că este urmărit de apărător constituie o presiune psihologică pentru
atacant. În timpul replierii apărătorul va urmări deplasarea adversarilor şi
direcţia de alergare a acestora, cum este transportată mingea şi locul unde
s-ar putea încerca finalizarea, pentru a se deplasa în acel loc. Replierea se
va face spre posesorul mingii indiferent de adversarul şi zona în care va
acţiona apărătorul în sistemul de apărare. Jucătorul care a finalizat sau
pivotul, find mai aproape de portar, va încerca împiedicarea lansării
contraatacului şi întârzierea repunerii mingii în joc. Şi în situaţia când
este evident că repunerea mingii va necesita un anumit timp, replierea se
va face în viteză până la centrul terenului şi de acolo se va continua
alergarea cu spatele până la locul pe care îl ocupă în apărare.

Faza a-II-a: ZONA TEMPORARĂ reprezintă formaţiunea de joc în


apărare când, de cele mai multe ori în formaţie numerică incompletă,
apăratorii întreprind acţiuni specifice pentru a împiedica apariţia fazei de
finalizare, înlăturând pericolul înscrierii golului. Acest lucru se întâmplă
deoarece rapiditatea declanşării atacului advers nu permite replierea

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

tuturor jucătorilor şi de cele mai multe ori aceştia nu reuşesc să îşi ocupe
locurile ăn sistemul de apărare. De regulă zona temporară se organizează
în zona în care se găseşte mingea, iar dacă aceasta nu a ajuns încă în atac,
zona temporară se va organiza în zona centrală. În această fază a apărării
acţionează frecvent un număr redus de apărători sau atunci când s-au
retras toţi apărătorii aceştia, datorită rapidităţii atacului, nu au avut timp
să îşi ocupe posturile în sistemul de apărare. Indiferent de postul pe care
au ajuns să acţioneze în zona temporară apărătorii vor acţiona folosind
mijloacele tehnicii şi acţiunile tactice individuale şi colective specifice
jocului în apărarea în sistem.

Faza a-III-a: ORGANIZAREA ŞI REORGANIZAREA APĂRĂRII este


faza când jucătorii îşi ocupă locurile în sistemul de joc, conform
posturilor pe care au fost desemnaţi să acţioneze. Acest lucru se
realizează în acelaşi timp cu organizarea şi reorganizarea jocului în atac
de către adversari, de cele mai multe ori la întreruperea jocului. Atunci
când organizarea apărării se face pe parcursul desfăşurării jocului,
reluarea posturilor se va face prin schimbarea locurilor între doi apărători
apropiaţi şi numai atunci când mingea se joacă pe partea opusă.
Reorganizarea apărării se face după fiecare fază de joc în atac când jocul
este intrerupt de arbitru pentru o intervenţie neregulamentală a apărării.
În această fază a apărării se realizează şi schimbările atac-apărare, de
obicei concomitent cu cele apărare-atac ale adversarului.

Faza a-IV-a: APĂRAREA ÎN SISTEM este reprezentată de acţionarea


tuturor apărătorilor într-un anumit sistem, reunind cunoştiinţele tehnico-
tactice, fizice şi psihice ale acestora, care respectă regulile şi principiile
tactice şi de colaborare între toţi coechipierii. Greşeala unui apărător
poate dezorganiza întreg sistemul de apărare conducând la apariţia unor
situaţii favorabile de finalizare pentru adversari. În jocul în apărare, forţa
echipei şi garanţia succesului este dată de angajamentul fizic şi psihic
total al apărătorilor.

Formele de joc În jocul de handbal actual se întâlnesc trei forme de joc în apărare,
în apărare acestea sunt:
 apărarea pe zonă;
 apărarea om la om;
 apărarea combinată.
Aceste forme de joc în apărare prezintă caracteristici specifice, se
desfăşoară după principiile tactice ale jocului, respectând şi reguli proprii
de aplicare. Nivelul de pregătire fizică şi cel de cunoştiinţe tehnico-tactice
al jucătorilor echipei proprii, împreună cu particularităţile formaţiei
adverse conduc la alegerea formei de joc în apărare. De asemenea
evoluţia scorului, situaţia de inferioritate sau superioritate numerică
contribuie la aplicarea unei anumite forme de joc în apărare. În handbalul
actual cel mai des utilizate forme de apărare sunt cele pe zonă şi cele
combinate, acest lucru nu exclude folosirea apărării om la om în anumite
momente ale jocului.
Apărarea pe zonă este forma în care fiecărui apărător, în funcţie de postul
pe care îl ocupă în sistemul de joc, îi revine în responsabilitate o anumită
zonă de teren. În zona respectivă apărătorul marchează atacantul şi prin

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

mijloace specifice îl împiedică să acţioneze sau să finalizeze. Când


adversarul direct părăseşte zona apărătorului acesta îl predă
coechipierului alăturat, el preluând un alt atacant care intră în zona sa de
responsabilitate. Predarea şi preluarea atacantului se face obligatoriu prin
faţa celor doi apărători.
Apărarea om la om este forma în care fiecare apărător răspunde de un
anumit atacant pe care încearcă să-l împiedice să joace, folosind toate
miloacele regulamentare. Repartizarea atacanţilor se poate face nominal,
fiecare apărător răspunde de un anumit atacant desemnat anterior, sau pe
posturi, când perechile se fac prin începerea marcajului de la exterior spre
centrul terenului.
Apărarea combinată are caracteristic faptul că un apărător acţionează om
la om la unul dintre atacanţi, iar ceilalţi cinci acţionează după regulile
apărării pe zonă. De obicei este marcat om la om unul dintre atacanţii de
la 9m, încercându-se astfel limitarea forţei de aruncare sau reducerea
capacităţii combinative a atacului advers (când este marcat centrul).
Fiecăreia dintre aceste forme de joc în apărare îi corespund mai multe
sisteme de joc.

Sistemele de joc În cadrul formei de apărare pe zonă avem următoarele sisteme de joc în
în apărare apărare: 6+0, 5+1, 4+2, 3+3 şi 3+2+1.
Sistemul de apărare pe zonă 6+0. În cadrul acestui sistem de apărare
jucătorii sunt plasaţi pe semicercul de 6m, într-o linie la interval de 2-3m,
încercând să acopere cât mai mult din lungimea acesuia (fig. 36). Fiecărui
apărător îi revine o anumită zonă în responsabilitate unde atunci când
atacantul are mingea încearcă să-l împiedice să acţioneze prin atacarea
acestuia şi blocarea intenţiilor de aruncare. Când mingea este într-o zonă
alăturată apărătorul se deplasează lateral spre direcţia mingii, ajutănd
coechipierul din zona respectivă prin dublaj sau închiderea culoarelor de
pătrundere.
Sistemul de apărare pe zonă 5+1. Sistemul este organizat cu cinci
jucători plasaţi pe semicercul de 6m şi unul plasat la 9m, de obicei în
zona centrală. Apărătorii de pe semicercul de 6m acţionează respectând
regulile şi principiile tactice specifice apărării zonă 6+0, cu excepţia
apărătorului central retras, care datorită faptului că are în faţă apărătorul
avansat (zburătorul), se deplasează în principal lateral stânga-dreapta şi
rareori înainte. Zburătorul prin plasarea avansată şi deplasarea lateralăă şi
oblic înainte şi înapoi are sarcina de a împiedica aruncările la poartă din
zona centrală, iniţierea de acţiuni şi combinaţii tactice de către centrul
advers, sau pătrunderea la semicerc a jucătorilor de la 9m prin zona
centrală. O sarcină importantă în acest sistem de apărare o are apărătorul
central retras, de obicei unul experimentat foarte bun cunoscător al
mijloacelor tehnico-tactice specifice jocului în apărare, în special
marcajul pivotului, în jurul sau acţionând întregul sistem defensiv, pe
care trebuie să-l coordoneze.
Sistemul de apărare pe zonă 4+2. În sistemul de apărare 4+2 se
acţionează atunci când adversarii au doi foarte buni aruncători de la 9m,
sau echipa adversă foloseşte sistemul de atac cu doi pivoţi.
Sistemul de apărare pe zonă 3+3. Este sistemul de apărare care încearcă
să anihileze forţa de aruncare de la 9m a adversarilor, prin plasarea pe
două linii a propriilor apărători.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

Sistemul de apărare pe zonă 3+2+1. Acest sistem de apărare, denumit şi


“apărarea jugoslavă” a fost folosit şi perfecţionat de echipa fostei
Jugoslavia. Apărătorii sunt dispuşi pe trei linii, doi apărători laterali şi
unu central retras, pe semicercul de 6m, doi apărători intermediari la
nivelul interilor, la 8m şi un apărător central avansat dincolo de
semicercul de 9m.
Sistemul om la om pe tot terenul sau pressing. Apărătorii cum au pierdut
mingea îşi marchează imediat atacantul de care răspunde pe tot terenul,
indiferent de zona unde aceştia acţionează. Atacanţii sunt marcaţi strâns
şi împiedicaţi să acţioneze, în special la manevrarea mingii. Greşeala unui
apărător conduce automat la creşterea vulnerabilităţii sistemului, existând
puţine posibilităţi de dublaj. Sistemul este foarte solicitant din punct de
vedere fizic şi psihic, atât pentru atacanţi cât şi pentru apărători.

Test de autoevaluare 7.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Care sunt sistemele de joc în apărare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 61.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


7 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7

Prezentaţi în maximum o pagină.

Care sunt posturile, fazele şi formele şi în apărare la handbal?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

Răspuns 7.1
În cadrul formei de apărare pe zonă avem următoarele sisteme de joc în
apărare: 6+0, 5+1, 4+2, 3+3 şi 3+2+1.
Sistemul de apărare pe zonă 6+0. În cadrul acestui sistem de apărare
jucătorii sunt plasaţi pe semicercul de 6m, într-o linie la interval de 2-3m,
încercând să acopere cât mai mult din lungimea acesuia. Fiecărui apărător îi
revine o anumită zonă în responsabilitate unde atunci când atacantul are
mingea încearcă să-l împiedice să acţioneze prin atacarea acestuia şi
blocarea intenţiilor de aruncare. Când mingea este într-o zonă alăturată
apărătorul se deplasează lateral spre direcţia mingii, ajutănd coechipierul
din zona respectivă prin dublaj sau închiderea culoarelor de pătrundere.
Sistemul de apărare pe zonă 5+1. Sistemul este organizat cu cinci jucători
plasaţi pe semicercul de 6m şi unul plasat la 9m, de obicei în zona centrală.
Apărătorii de pe semicercul de 6m acţionează respectând regulile şi
principiile tactice specifice apărării zonă 6+0, cu excepţia apărătorului
central retras, care datorită faptului că are în faţă apărătorul avansat
(zburătorul), se deplasează în principal lateral stânga-dreapta şi rareori
înainte. Zburătorul prin plasarea avansată şi deplasarea lateralăă şi oblic
înainte şi înapoi are sarcina de a împiedica aruncările la poartă din zona
centrală, iniţierea de acţiuni şi combinaţii tactice de către centrul advers, sau
pătrunderea la semicerc a jucătorilor de la 9m prin zona centrală. O sarcină
importantă în acest sistem de apărare o are apărătorul central retras, de
obicei unul experimentat foarte bun cunoscător al mijloacelor tehnico-
tactice specifice jocului în apărare, în special marcajul pivotului, în jurul sau
acţionând întregul sistem defensiv, pe care trebuie să-l coordoneze.
Sistemul de apărare pe zonă 4+2. În sistemul de apărare 4+2 se acţionează
atunci când adversarii au doi foarte buni aruncători de la 9m, sau echipa
adversă foloseşte sistemul de atac cu doi pivoţi.
Sistemul de apărare pe zonă 3+3. Este sistemul de apărare care încearcă să
anihileze forţa de aruncare de la 9m a adversarilor, prin plasarea pe două
linii a propriilor apărători.
Sistemul de apărare pe zonă 3+2+1. Acest sistem de apărare, denumit şi
“apărarea jugoslavă” a fost folosit şi perfecţionat de echipa fostei
Jugoslavia. Apărătorii sunt dispuşi pe trei linii, doi apărători laterali şi unu
central retras, pe semicercul de 6m, doi apărători intermediari la nivelul
interilor, la 8m şi un apărător central avansat dincolo de semicercul de 9m.
Sistemul om la om pe tot terenul sau pressing. Apărătorii cum au pierdut
mingea îşi marchează imediat atacantul de care răspunde pe tot terenul,
indiferent de zona unde aceştia acţionează. Atacanţii sunt marcaţi strâns şi
împiedicaţi să acţioneze, în special la manevrarea mingii. Greşeala unui
apărător conduce automat la creşterea vulnerabilităţii sistemului, existând
puţine posibilităţi de dublaj. Sistemul este foarte solicitant din punct de
vedere fizic şi psihic, atât pentru atacanţi cât şi pentru apărători.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Noţiuni de tactică a jocului de handbal în apărare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

1. Alexe N., şi colaboratorii, Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis,


Bucureşti, 1993.
2. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2010, pag. 167.
3. Teodorescu L., Probleme de Teorie şi Metodică în Jocurile Sportive,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975.
4. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Handbalul în școală

Unitate de învăţare Nr. 8

HANDBALUL ÎN ȘCOALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8.............................................................................. 64


8.1 Rolul handbalului în şcoală........................................................................................ 64
8.2 Metodica predării handbalului în învăţământul preuniversitar.................................. 65
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8............................................................... 68
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 68
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8............................................................................. 70

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 8


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:

 cunoaşterea rolului handbalului în școală;


 cunoaşterea metodicii predării jocului în învăţământul preuniversitar;

8.1 Rolul handbalului în şcoală

Rolul handbalului în Din problematica "Obiectului teoriei şi metodicii handbalului" se poate


şcoală constata că acesta - handbalul - este considerat un important mijloc al
educaţiei fizice, bazându-se pe deprinderi motrice de bază (alergare,
săritură, aruncare) şi specifice simple, contribuind în acelaşi timp la
formarea personalităţii indivizilor şi la îndeplinirea obiectivelor instructiv-
educative ale educaţiei fizice şcolare. Datorită acestor considerente putem
spune că jocul de handbal - în şcoală - are un pronunţat caracter educativ şi
formativ.

Pentru aceste motive găsim jocul de handbal prezent în programele şcolare


la toate ciclurile de învăţământ (sub diferite aspecte).
Handbalul de performanţă a ajuns la un înalt nivel de spectaculozitate, cu
un bogat şi variat conţinut tehnico-tactic, cu execuţii de un ridicat nivel de
dificultate şi complexitate, fapt ce necesită un potenţial biologic, motric şi
psihic cu o anumită dezvoltare (corespunzătoare în special adolescenţilor şi
adulţilor). Având în vedere aceste aspecte, handbalul practicat în şcoală
trebuie să aibă o structură tehnico-tactică accesibilă elevilor, şi care să fie
în strânsă legătură cu particularităţile morfologice, funcţionale şi psihice
ale acestora.

Pe parcursul şcolarizării elevii parcurg mai multe etape în procesul de


creştere şi dezvoltare a organismului lor, etape cu particularităţi specifice,
fapt ce necesită stabilirea conţinutului tehnico-tactic al jocului pentru
fiecare dintre aceste etape.
Handbalul la ciclul
primar Datorită particularităţilor dezvoltării şcolarului mic, la ciclul primar
handbalul nu este prezent sub forma jocului bilateral în programa şcolară.
Considerentele pentru care handbalul - jocul bilateral - nu este prezent în
programa şcolară sunt multiplele riscuri de accidente la nivelul
articulaţiilor şi ligamentelor, insuficient dezvoltate, datorate mişcărilor
bruşte din timpul jocului (alergări cu opriri, întoarceri, sărituri şi schimbări
de direcţie), solicitărilor la nivelul cotului şi umărului din momentul
aruncărilor, şi nu în ultimul rând nivelului de îndemânare şi coordonare
cerut de unele execuţii tehnice.

Handbalul va fi prezent în lecţiile de educaţie fizică la clasele ciclului


primar, sub forma jocurilor dinamice care au incluse elemente tehnico-
tactice de bază ale jocului. Astfel pe lângă familiarizarea elevilor cu
elemente şi procedee de bază ale jocului de handbal ca şi mişcarea în teren,

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

driblingul, prinderea-pasarea şi aruncarea, acestora li se va dezvolta şi


"simţul mingii", spiritul de echipă, dorinţa de întrecere dar mai ales de
Handbalul la ciclul victorie.
gimnazial La ciclul gimnazial conţinutul tehnico-tactic al jocului de handbal prevăzut
în programa şcolară (pentru lecţiile de educaţie fizică şi orele de activităţi
sportive), este în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale elevilor.
Jocul practicat va porni de la unul simplificat, rezumându-se la cele mai
simple şi uşoare procedee şi acţiuni tehnico-tactice din conţinutul său. Aria
tehnico-tactică se va îmbogăţii treptat, până la clasa a-VIII-a, lucru care va
permite elevilor să desfăşoare un joc bilateral antrenant şi stimulativ pentru
dorinţa de victorie. Abia acum jocul de handbal va căpăta multiple valenţe
educativ-formative, care îşi vor aduce contribuţia majoră la realizarea
obiectivelor instructiv-educative ale educaţiei fizice şcolare.

Handbalul la ciclul La nivelul ciclului liceal, programa şcolară prevede pentru handbal,
liceal consolidarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
dobândite în ciclul anterior, precum şi însuşirea altora noi cu un grad
ridicat de complexitate. Aceste lucruri vor conduce la practicarea unui joc
de handbal, care le va crea elevilor mai multe satisfacţii, trăiri psihice tot
mai intense, amplificând caracterul educativ al jocului.
Datorită posibilităţilor sporite de exprimare în jocul bilateral, mulţi elevi
vor avea capacitatea de a practica handbalul independent, ca activitate
recreativă sau sport de agrement.

Test de autoevaluare 8.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care este conţinutul jocului de handbal la ciclul gimnazial?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 68

8.2 Metodica predării handbalului în învăţământul preuniversitar

Importanţa Datorită conţinutului său complex, prin care contribuie la formarea


jocului în personalităţii indivizilor şi la rezolvarea obiectivelor instructiv-educative
activitatea de ale educaţiei fizice şcolare, handbalul este unul dintre mijloacele
educaţie fizică importante ale educaţiei fizice, prezent în programele şcolare la toate
ciclurile de învăţământ.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

Ca argument în favoarea acestei afirmaţii, putem exemplifica prin faptul


că jocul de handbal se bazează pe deprinderi motrice de bază (alergare,
săritură, aruncare), este dinamic (venind în întâmpinarea dorinţei copiilor
de mişcare), la nivel de şcoală tehnica este relativ simplă şi contribuie la
realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare.

Handbalul şi Obiectivele instructiv-educative, ale educaţiei fizice şcolare, la care îşi


obiectivele aduce contribuţia sunt:
educaţiei fizice  întărirea stării de sănătate, creşterea rezistenţei generale a
organismului la factorii de mediu;e
 dezvoltarea calităţilor motrice de bază (V.I.R.F.), a mobilităţii şi
supleţei;
 formarea şi perfecţionarea unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi, care poate fi aplicat în condiţii variate;
 educarea proceselor de cunoaştere: analiză şi sinteză, creativitate,
imaginaţie, flexibilitate şi gândire rapidă;
 educarea personalităţii;
 dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă, spirit de echipă,
combativitate, respect faţă de coechipieri şi adversari.

Trebuie spus că handbalul contribuie şi la realizarea celorlalte obiective


ale educaţiei fizice şcolare, dar în mai mică măsură decât alte discipline
sportive. Putem aminti în acest sens gimnastica, atletismul şi înotul, care
au o contribuţie majoră la "dezvoltarea fizică armonioasă şi a ţinutei
corecte a corpului".

Aspecte Metodologia aplicată de profesor, în predarea handbalului în şcoală este


organizatorico- cea care condiţionează efectele pozitive ale acestuia, în rezolvarea
metodice sarcinilor instructiv-educative ale educaţiei fizice şcolare.
O metodologie eficientă presupune respectarea următoarelor aspecte
organizatorico-metodice:
 Organizarea judicioasă a colectivului de elevi în lecţie. Pentru
aceasta se va avea în vedere numărul de elevi prezenţi la lecţie
precum şi materialul didactic (mingi de handbal) avut la dispoziţie.
Facem precizarea că, prin regulamentul de joc, handbalul asigură
angrenarea în activitate a unui număr mare de elevi lucru ce
contribuie şi la creşterea densităţii efortului în lecţie.
 Fixarea riguroasă a sistemelor de lecţii cu teme din handbal. Vom
avea în vedere faptul că în şcoală handbalul se predă, de obicei,
numai în perioadele septembrie-noiembrie şi aprilie-iunie. Numai în
şcolile cu săli de sport corespunzătoare (care sunt foarte, foarte rare la
nivelul învăţământului românesc) temele de handbal pot fi predate şi
în altă perioadă a anului şcolar.
 Selecţionarea şi standardizarea mijloacelor de predare a
handbalului. Numai după aceste operaţii metodice şi structurarea
mijloacelor în "modele operaţionale" putem avea o eficienţă sporită în
predarea şi învăţarea handbalului. Mijloacele folosite trebuie să fie în
concordanţă cu nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice ale elevilor
şi cu gradul de însuşire a elementelor şi procedeelor tehnice. De
asemenea acestea trebuie să contribuie la realizarea modelelor de joc

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

specifice etapei de instruire.


 Plasarea temelor de handbal în cadrul verigilor lecţiei. În cadrul
lecţiilor de educaţie fizică, de regulă, există între două şi patru teme şi
obiective. Temele de handbal vor fi predate după temele referitoare la
tehnica probelor din atletism, în cadrul verigii a-V-a a lecţiei. La
clasele a-VII-a şi a-VIII-a, dar mai ales la ciclul liceal, se pot organiza
şi lecţii "monosport", care în cazul nostru vor fi de handbal. În aceste
lecţii se vor aborda între una şi trei teme, dintre care ultima va fi
obligatoriu jocul şcoală.
Metoda globală  Alegerea metodei adecvate de predare a handbalului. Se are în
şi analitică de vedere raportul dintre metoda globală şi cea analitică. Privind
predare alegerea metodei de predare a handbalului în şcoală, vom avea în
vedere următoarele aspecte:
a) La rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice şcolare contribuie
în mod eficient jocul bilateral şi fazele acestuia, şi nu
exersarea izolată a procedeelor tehnice şi a acţiunilor
tactice din conţinutul jocului.
b) Studiile şi cercetările efectuate privind predarea
handbalului au argumentat şi consacrat ideea că în
însuşirea acestuia trebuie să se plece de la acţiunile de joc
cu ajutorul cărora să se realizeze fazele de joc, în atac şi
apărare, practic de la jocul bilateral. Astfel se realizează o
accelerare a procesului de învăţare a jocului, concomitent
cu o creştere a eficienţei acţiunilor individuale şi colective
ale jucătorilor. Se apreciază că începerea instruirii în
handbal, cu metoda analitică, prin exersarea izolată a
procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice şi apoi
asamblarea acestora în jocul bilateral este învechită,
depăşită şi ineficientă - sau mai puţin eficientă.
c) Orientarea metodică, în predarea handbalului în şcoală
care recomandă folosirea preponderentă a căii globale, nu
exclude folosirea, în anumite situaţii, şi a căii analitice.
Aplicarea celor două metode de instruire, trebuie motivată
logic şi din punct de vedere metodic. Astfel dacă pe
parcursul jocului bilateral, sau al instruirii fazelor de joc,
se constată că un anumit procedeu, însuşit insuficient,
frânează desfăşurarea jocului, se va trece la exersarea lui
analitică. Lucrul analitic trebuie să se facă prin mijloace
bine selecţionate şi eficiente, care să permită o reintegrare
rapidă a procedeului în execuţia globală.
La jocurile bilaterale organizate la nivelul ciclului gimnazial şi liceal,
echipele vor fi demixtate şi echilibrate ca potenţial de joc.

Dezideratele majore ale predării handbalului în şcoală, accelerarea


învăţării jocului, însuşirea temeinică a componentelor lui tehnico-tactice
pe faze şi perfecţionarea continuă a jocului bilateral, lucruri care
contribuie la rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice şcolare, au condus la
etapizarea şi stabilirea obiectivelor prioritare ale acestui proces.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

Test de autoevaluare 8.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Care sunt aspectele ce conduc la o metodologie eficienţă de predare a
handbalului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 68

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 8.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


8 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

Prezentaţi în maxim o pagină rolul handbalului în școală si care sunt obiectivele


instructiv-educative, ale educaţiei fizice şcolare, la care handbalul îşi aduce
contribuţia.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 8.1
La ciclul gimnazial conţinutul tehnico-tactic al jocului de handbal prevăzut
în programa şcolară (pentru lecţiile de educaţie fizică şi orele de activităţi
sportive), este în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale elevilor. Jocul
practicat va porni de la unul simplificat, rezumându-se la cele mai simple şi
uşoare procedee şi acţiuni tehnico-tactice din conţinutul său. Aria tehnico-
tactică se va îmbogăţii treptat, până la clasa a-VIII-a, lucru care va permite
elevilor să desfăşoare un joc bilateral antrenant şi stimulativ pentru dorinţa
de victorie. Abia acum jocul de handbal va căpăta multiple valenţe
educativ-formative, care îşi vor aduce contribuţia majoră la realizarea
obiectivelor instructiv-educative ale educaţiei fizice şcolare.
Răspuns 8.2
O metodologie eficientă presupune respectarea următoarelor aspecte
organizatorico-metodice:

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

 Organizarea judicioasă a colectivului de elevi în lecţie. Pentru aceasta


se va avea în vedere numărul de elevi prezenţi la lecţie precum şi
materialul didactic (mingi de handbal) avut la dispoziţie. Facem
precizarea că, prin regulamentul de joc, handbalul asigură angrenarea în
activitate a unui număr mare de elevi lucru ce contribuie şi la creşterea
densităţii efortului în lecţie.
 Fixarea riguroasă a sistemelor de lecţii cu teme din handbal. Vom avea
în vedere faptul că în şcoală handbalul se predă, de obicei, numai în
perioadele septembrie-noiembrie şi aprilie-iunie. Numai în şcolile cu
săli de sport corespunzătoare (care sunt foarte, foarte rare la nivelul
învăţământului românesc) temele de handbal pot fi predate şi în altă
perioadă a anului şcolar.
 Selecţionarea şi standardizarea mijloacelor de predare a handbalului.
Numai după aceste operaţii metodice şi structurarea mijloacelor în
"modele operaţionale" putem avea o eficienţă sporită în predarea şi
învăţarea handbalului. Mijloacele folosite trebuie să fie în concordanţă
cu nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice ale elevilor şi cu gradul de
însuşire a elementelor şi procedeelor tehnice. De asemenea acestea
trebuie să contribuie la realizarea modelelor de joc specifice etapei de
instruire.
 Plasarea temelor de handbal în cadrul verigilor lecţiei. În cadrul
lecţiilor de educaţie fizică, de regulă, există între două şi patru teme şi
obiective. Temele de handbal vor fi predate după temele referitoare la
tehnica probelor din atletism, în cadrul verigii a-V-a a lecţiei. La clasele
a-VII-a şi a-VIII-a, dar mai ales la ciclul liceal, se pot organiza şi lecţii
"monosport", care în cazul nostru vor fi de handbal. În aceste lecţii se
vor aborda între una şi trei teme, dintre care ultima va fi obligatoriu
jocul şcoală.
 Alegerea metodei adecvate de predare a handbalului. Se are în vedere
raportul dintre metoda globală şi cea analitică. Privind alegerea metodei
de predare a handbalului în şcoală, vom avea în vedere următoarele
aspecte:
d) La rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice şcolare contribuie în
mod eficient jocul bilateral şi fazele acestuia, şi nu exersarea
izolată a procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice din
conţinutul jocului.
e) Studiile şi cercetările efectuate privind predarea handbalului
au argumentat şi consacrat ideea că în însuşirea acestuia
trebuie să se plece de la acţiunile de joc cu ajutorul cărora să
se realizeze fazele de joc, în atac şi apărare, practic de la
jocul bilateral. Astfel se realizează o accelerare a procesului
de învăţare a jocului, concomitent cu o creştere a eficienţei
acţiunilor individuale şi colective ale jucătorilor. Se
apreciază că începerea instruirii în handbal, cu metoda
analitică, prin exersarea izolată a procedeelor tehnice şi a
acţiunilor tactice şi apoi asamblarea acestora în jocul
bilateral este învechită, depăşită şi ineficientă - sau mai puţin
eficientă.
f) Orientarea metodică, în predarea handbalului în şcoală care
recomandă folosirea preponderentă a căii globale, nu
exclude folosirea, în anumite situaţii, şi a căii analitice.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Handbalul în școală

Aplicarea celor două metode de instruire, trebuie motivată


logic şi din punct de vedere metodic. Astfel dacă pe
parcursul jocului bilateral, sau al instruirii fazelor de joc, se
constată că un anumit procedeu, însuşit insuficient, frânează
desfăşurarea jocului, se va trece la exersarea lui analitică.
Lucrul analitic trebuie să se facă prin mijloace bine
selecţionate şi eficiente, care să permită o reintegrare rapidă
a procedeului în execuţia globală.
La jocurile bilaterale organizate la nivelul ciclului gimnazial şi liceal,
echipele vor fi demixtate şi echilibrate ca potenţial de joc.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

1. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press,


Constanţa, 2010, pag. 167.
2. Rizescu C., Cazan F., Georgescu A., Handbal. Îndrumar metodic, Editura
Ovidius University Press, Constanţa, 2009, pag. 114.
3. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press,
Constanţa, 2013, pag. 120p.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Generalităţi privind handbalul pe plajă

Unitate de învăţare Nr. 9

GENERALITĂŢI PRIVIND HANDBALUL PE PLAJĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9............................................................................. 72


9.1 Apariţia handbalului pe plajă................................................................................... 72
9.2 Caracteristicile handbalului pe plajă ................................................................... 74
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9.............................................................. 75
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................... 76
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9............................................................................ 76

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Generalităţi privind handbalul pe plajă

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 9


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:

 cunoaşterea condiţiilor în care a apărut jocul de handbal pe plaje;


 înţelegerea diferenţierilor faţă de jocul de handbal

9.1 Apariţia handbalului pe plajă

Când şi unde apare Handbalul de plajă îşi are originea în Italia, unde a apărut nu numai pentru
handbalul pe plajă promovarea handbalului în general, dar mai mult pentru a ocupa perioadele
de vară mai libere, dintre două ediţii ale campionatului naţional.
În Italia regulile handbalului pe plajă au venit să asigure spiritul şi filozofia
jocului: o competiţie curată cu execuţii rapide, care face jocul mai
spectaculos pentru jucători ca şi pentru spectatori.

Handbalul de plajă a apărut la începutul anilor 1990, nu numai din dorinţa


de a promova handbalul, dar şi din necesitatea ocupării unei perioade de
vară, destul de îndelungată, fără activitate competiţională.

Recunoaşterea oficială Oficial despre handbalul de plajă se vorbeşte cu ocazia celui de al treilea
congres al Federaţiei Europene de Handbal (E.H.F.) din 1996, desfăşurat la
Massala în Italia. Cu acest prilej handbalul de plajă este acceptat de E.H.F.
ca formă de practicare a handbalului şi inclus în programele sale de
dezvoltare. Tot în acelaşi an, 1996 apare şi broşura "Beach Handball –
Rules of The Game" (Handbal de plajă – regulile jocului).

În anul 1998 regulamentul este prezentat Consiliului Federaţiei


Internaţionale de Handbal (I.H.F.) pentru aprobare. Regulamentul şi
programul competiţional al handbalului de plajă este aprobat de The Word
Games Association, iar începând cu anul 2000 asistăm la începutul
activităţii competiţionale internaţionale a handbalului de plajă.

Astfel din anul 2000 începe desfăşurarea Campionatelor Europene de


handball de plajă, urmat imediat în 2001 de o cupă mondială în Japonia şi
de primul primul Campionat Mondial în 2004.

Competiţii oficiale Campionatul European de handbal de plajă

Ediţia I–a 2000, GAETA, ITALIA, au participat câte 8 echipe atât la


feminin cât şi la masculin, câştigători; Belarus (m) şi
Ucraina (f).
Ediţia a-II-a 2002, CADIZ, SPANIA, au participat câte 16 echipe atât la
feminin cât şi la masculin, câştigători; Spania (m) şi Rusia
(f).
Ediţia a-III-a 2004, ALANYA, TURCIA, au participat 15 echipe masculine

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Generalităţi privind handbalul pe plajă

 şi 14 feminine, câştigători; Rusia (m) şi Rusia (f).


 Ediţia a-IV-a 2006, CUXHAVEN, GERMANIA, participat câte 16 echipe
 masculine şi 14 feminine, câştigători; Rusia (m) şi
 Germania (f).
 Ediţia a-V-a 2007, MISANO ADRIATICO, ITALIA, au participat câte 20
 echipe atât la feminin cât şi la masculin, cîştigători; Croaţia
 (m) şi Rusia (f).
Ediţia a-VI-a 2009, LARVIK, NORVEGIA, au participat 23 de echipe
naţionale, câştigători; Croaţia (m) şi Italia (f).

Cupa Mondială de handbal de plaje

2001, AKITA, JAPONIA, au participat câte 10 echipe atât la feminin cât şi


la masculin, cîştigători; Belarus (m) şi Ucraina (f).

Campionatul Mondial de handbal de plajă

Ediţia I-a 2001, AKITA, JAPONIA, au participat câte 10 echipe atât


la feminin cât şi la masculin, cîştigători; Belarus (m) şi
Ucraina (f).
Ediţia a-II-a 2004, EL GOUNA BEACH, EGYPT, participă 9 echipe la
masculin şi 4echipe la feminin, cîştigători; Egypt (m) şi Rusia
(f).
Ediţia a-III-a 2006, RIO DE JANEIRO, BRAZILIA, au participat câte 10
echipe atât la feminin cât şi la masculin, cîştigători; Brazilia
(m) şi Brazilia (f).
Ediţia a-IV-a 2008, CADIZ, SPANIA,

Test de autoevaluare 9.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Unde, cum şi când a apărut jocul de handbal pe plajă?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 76

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Generalităţi privind handbalul pe plajă

9.2 Caracteristicile handbalului pe plajă

Handbalul de plajă îşi are originea în Italia, unde a apărut nu numai pentru
Apariţia jocului promovarea handbalului în general, dar mai mult pentru a ocupa perioadele
de vară mai libere, dintre două ediţii ale campionatului naţional.
În Italia regulile handbalului pe plajă au venit să asigure spiritul şi filozofia
jocului: o competiţie curată cu execuţii rapide, care face jocul mai
spectaculos pentru jucători ca şi pentru spectatori.

Pe parcursul ultimilor ani handbalul de plajă a obţinut recunoaşterea


internaţională, totul culminând în templul sporturilor de plajă din Rio de
Janiero unde 25.000 spectatori au asistat la finalele Campionatului
Mondial.

Condiţii Este un sport frumos datorită calităţilor de a fi simplu, competitiv, foarte


generale de spectaculos, cu spiritul de fair-play definitiv respectat de combatanţi, care a
practicare atras susţinători noi, mass media şi sponsori.
Suprafaţa de joc şi peisajele minunate sunt secretele care au devenit
atractive, pe parcursul verii, pentru mulţi tineri dar şi pentru alţi care nu
sunt încă familiarizaţi cu acest sport.
Este un joc plăcut, dinamic şi foarte spectaculos. Egalul nu există iar
jucătorii trebuie să fie adevăraţi atleţi, care să îndure efortul jocului pe
nisip, de cele mai multe ori sub un soare strălucitor. Frumuseţea handbalui
de plajă este accentuată de peisajul plin de muzică, culoare, uneori chiar
zgomotos – dar permanent în spiritul fair-play-ului unde suporterii stau în
picioare pe malul mării, iar marile distracţii şi petrecerile nocturne de pe
plaja unde au loc jocurile, se termină de obicei în zorii zilei.

Caracteristicile jocului de handbal de plajă pot fi sintetizate în felul


Caracteristici următor:
generale  Suprafaţa pe care se desfăşoară jocul trebuie să fie alcătuită dintr-un
strat de nisip cu o grosime de minimum 40 cm.
 Suprafaţa de joc este un dreptunghi cu lungimea de 27 m şi lăţimea
de 12 m, find alcptuită dintr-o suprafaţă de joc şi două suprafeţe de poartă
marcate pe nisip (tabelul 2).
 Liniile de marcaj sunt din material textil, elastic, viu colorate cu o
grosime de 8 cm.
 Timpul de joc începe cu o minge de arbitru.
 Jocul se desfăşoară pe două reprize, la fiecare scorul se
contabilizează separat. Învingătorul fiecărei reprize primeşte un punct,
Dacă scorul este egal la sfârşitul jocului se apelează la regula “golului de
aur”.
 Fiecare repriză este de 10 min cu o pauză între ele de 5 min. Dacă
ambele reprize sunt câştigate de aceiaşi echipă, acasta este câştigătoarea
jocului cu scorul de 2 – 0. Dacă fiecare echipă câştigă câte o repriză, scorul
este rezultatul este nul. Pentru a stabili învingătorul se apelează la regula
“singur împotriva portarului” (Shoot-out).
 Jocurile de handbal de plajă se organizează pentru echipe de băieţi,
fete sau echipe mixte.
 În principiu o echipă este alcătuită din 8 jucători, dintre care

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Generalităţi privind handbalul pe plajă

minimum 6 trebuie să fie prezenţi la începutul jocului. Maximum 4 jucători


(3 jucători de câmp şi un portar) se pot afla în acelaşi timp pe teren.
Jucătorii de rezervă trebuie să se afle în propriu spaţiu de schimb.
 Regulamentul handbalului de plajă avantajează golurile
spectaculoase şi uimitoare, de fapt golurile spectaculoase şi creative sunt
apreciate de arbitrii prin acordarea de două puncte (golurile
din ”zburătoare”, din pase aeriene, cu piruete, etc.).
 Primeşte două puncte şi golul înscris din aruncare de la 7 m.
 Portarul care înscrie un gol primeşte deasemenea două puncte.

Test de autoevaluare 9.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Prezentaţi condiţiile generale de practicare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 76

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 9.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


9 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9

Prezentaţi în maxim o pagină caracteristicile handbalului pe plajă şi primele


competiţii internaţionale desfăşurate.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Generalităţi privind handbalul pe plajă

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 9.1
Handbalul de plajă îşi are originea în Italia, unde a apărut nu numai pentru
promovarea handbalului în general, dar mai mult pentru a ocupa perioadele
de vară mai libere, dintre două ediţii ale campionatului naţional.
Handbalul de plajă a apărut la începutul anilor 1990, nu numai din dorinţa
de a promova handbalul, dar şi din necesitatea ocupării unei perioade de
vară, destul de îndelungată, fără activitate competiţională.
În anul 1998 regulamentul este prezentat Consiliului Federaţiei
Internaţionale de Handbal (I.H.F.) pentru aprobare. Regulamentul şi
programul competiţional al handbalului de plajă este aprobat de The Word
Games Association, iar începând cu anul 2000 asistăm la începutul
activităţii competiţionale internaţionale a handbalului de plajă.

Răspuns 9.2
Este un sport frumos datorită calităţilor de a fi simplu, competitiv, foarte
spectaculos, cu spiritul de fair-play definitiv respectat de combatanţi, care a
atras susţinători noi, mass media şi sponsori.
Suprafaţa de joc şi peisajele minunate sunt secretele care au devenit
atractive, pe parcursul verii, pentru mulţi tineri dar şi pentru alţi care nu sunt
încă familiarizaţi cu acest sport.
Este un joc plăcut, dinamic şi foarte spectaculos. Egalul nu există iar
jucătorii trebuie să fie adevăraţi atleţi, care să îndure efortul jocului pe nisip,
de cele mai multe ori sub un soare strălucitor. Frumuseţea handbalui de
plajă este accentuată de peisajul plin de muzică, culoare, uneori chiar
zgomotos – dar permanent în spiritul fair-play-ului unde suporterii stau în
picioare pe malul mării, iar marile distracţii şi petrecerile nocturne de pe
plaja unde au loc jocurile, se termină de obicei în zorii zilei.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

1. Rizescu C. – Handbal. Teoria jocului, Ed. Ovidius University Press,


Constanţa, 2010
2. www.eurohandball.com
3. www.frh.ro/regulament

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Filosofia și obiectivele jocului de handbal pe plajă

Unitate de învăţare Nr. 10

FILOSOFIA ȘI OBIECTIVELE JOCULUI DE HANDBAL PE


PLAJĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10............................................................................ 78


10.1 Filosofia handbalului pe plajă.................................................................................. 78
10.2 Obiectivele handbalului pe plajă............................................................................. 70
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10............................................................. 80
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 80
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10........................................................................... 80

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Filosofia și obiectivele jocului de handbal pe plajă

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

 cunoaşterea filosofiei handbalului pe plajă;


 cunoaşterea obiectivelor handbalului pe plajă;

10.1 Filosofia handbalului pe plajă

Filosofia Filosofia handbal pe plajă se bazează pe principiile " Fair Play " - orice
handbalului pe decizie trebuie să fie luată în conformitate cu aceste principii.
plajă Din cauza schimbării rapide de posesie a balonului, o poziție fixă de
apărare este non-practică, un fapt care rezultă într-un joc fără posesie.
Scenele spectaculoase sau distractive, ca scufundarea după balon în nisip
sau în încercarea de a marca în săritură sunt mult mai prețuite decât
câștigarea jocului cu orice preț.
Cauzată de situația permanentă de superioritate pe faza de atac, 4 contra 3,
golurile pot fi marcate relativ simplu, într-o abordare tehnico-tactică în
handbalul pe plajă.
După un gol, jocul este reluat în mod direct fără semnalul de pornire din
zona golului.
Acesta este motivul pentru care partida se joacă la o asemenea viteză și cu
așa multe acțiunii spectaculoase.
De asemenea diferențele mari de scor pot fi egalate de marcajul special, și
de faptul că fiecare repriză contează separat.

Alte componente ale filosofiei handbalului pe plajă sunt:


- faptul că jocul în sine este rapid, atractiv, captivant;
- jocul este bazat pe principiul de “Fair Play”,
- pe lângă jocul în sine, au loc și alte programe atractive muzicale și
de dans (show al majoretelor);
- pe lângă competiție au loc o serie de evenimente (programe de
promovare a tarii gazda, evenimente culturale si artistice, dineu al
jucătorilor).

Test de autoevaluare 10.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Care este filosofia jocului de handbal pe plajă?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 80

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Filosofia și obiectivele jocului de handbal pe plajă

10.2 Obiectivele handbalului pe plajă

Obiectivele Obiectivele handbalului pe plajă sunt următoarele:


handbalului pe - acoperă perioada de vară
plajă - introduce handbalul pentru toată lumea
- combină Sportul – Timpul liber – Turismul
- influențează pozitiv imaginea Handbalui.

Din obiectivele handbalului derivă și motivele pentru care antrenorii ar


trebui să se gândească și la handbalul pe plajă:
- acoperă perioda dintre sezoane și este doar pe timpul verii;
- introduce idee de handbal tuturor;
- combină handbalul cu alte activități, turistice;
- influențează imaginea handbalului într-o manieră pozitivă;
- dezvoltarea jucătorilor;
- pregatire fizică, pe perioada dintre două sezoane se evită astfel
pauza totală pentru jucătorii de handbal în sală;
- dezvoltarea creativității;
- spatiu pentru performanța individuală;
- mai mult un joc tehnic decât joc fizic.
Test de autoevaluare 10.2– Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
1. Care sunt obiectivele handbalului pe plajă?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 80

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


În loc de această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.
10 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Filosofia și obiectivele jocului de handbal pe plajă

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Prezentaţi în maxim o pagină următoarele:


- Filosofia jocului de handbal pe plajă
- Motivele pentru care antrenorii ar trebui să se gândească si la
handbalul pe plajă

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 10.1
1. Filosofia handbal pe plajă se bazează pe principiile " Fair Play " - orice
decizie trebuie să fie luată în conformitate cu aceste principii.
Alte componente ale filosofiei handbalului pe plajă sunt:
- faptul că jocul în sine este rapid, atractiv, captivant;
- jocul este bazat pe principiul de “Fair Play”,
- pe lângă jocul în sine, au loc și alte programe atractive muzicale și
de dans (show al majoretelor);
- pe lângă competiție au loc o serie de evenimente (programe de
promovare a tarii gazda, evenimente culturale si artistice, dineu al
jucătorilor).
Răspuns 10.2
Obiectivele handbalului pe plajă sunt următoarele:
1. acoperă perioada de vară
2. introduce handbalul pentru toată lumea
3. combină Sportul – Timpul liber – Turismul
4. influențează pozitiv imaginea Handbalui.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

1. Rizescu C. – Handbal. Teoria jocului, Ed. Ovidius University Press,


Constanţa, 2010
2. www.eurohandball.com

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Efectele pozitive ale handbalului pe plajă

Unitate de învăţare Nr. 11

EFECTELE POZITIVE ALE HANDBALULUI PE PLAJĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11............................................................................ 82


11.1 Efectele pozitive ale handbalului pe plajă............................................................... 82
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11............................................................. 83
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 83
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11........................................................................... 84

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Efectele pozitive ale handbalului pe plajă

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 11


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 11 sunt:

 Cunoașterea efectelor pozitive ale practicării jocului de handbal pe plajă

11.1 Efectele pozitive ale handbalului pe plajă

Efectele Folosit ca mod de antrenament, handbalul pe plajă oferă calități excelente.


pozitive ale Puteți îmbunătăți multe cerințe tehnice pentru handbalul în sală.
handbalului pe Efectele antrenamentului pe terenul de handbal pe plajă:
plajă Îmbunătățirea forței săriturii datorită săritului în nisip.
Îmbunătățirea rezistenței și vitezei, întrucât practic nu prea există pause în
joc.
Îmbunătățirea tehnicii de aruncare prin simpla aruncare a mingii.
Îmbunătățirea tehnicilor de săritură și căzătură prin asumarea unui risc
mai mare pe suprafața nisipului.
Antrenament de contraatac combinat cu îmbunătățirea abilității de a pasa
sub presiunea timpului (contratimp), dar și îmbunătățirea capacității de
orientare.
Pe lângă îmbunătățirile tehnice, jocul de handbal pe plajă mai are și alte
efecte pozitive:
Mișcarea pe nisip
Alergarea pe nisip duce la o funcționare economică pe suprafața de teren
solidă. Alergând, sărind, schimbând des direcția – poate fi un antrenament
proprioceptiv +pregatire fizică specială pentru mușchii membrelor
inferioare și articulații.

Revenirea după leziuni


Datorită suprafaței moale pentru picioare, regulilor speciale (fiind interzis
orice contact fizic) este un mod de revenire după diferite accidentări ușoare.

Antrenament de coordonare
În special pentru copii, adolescenți și juniori, cu multe aruncări în zbor (in-
flight shots) -păstrează controlul corpului, pirueta (controlul corpului),
caracteristici speciale ale suprafeței (permite îmbunătățirea abilităților
jucătorilor în meciurile din sală).

După 9-10 luni de handbal în sală, poate fi o pauză activă pentru


jucători.

Timp orientat spre handbal până la perioada de pregătire.

Motivație fără meciuri.


Diversitatea antrenamentului poate fi unul dintre cele mai importante
aspete.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Efectele pozitive ale handbalului pe plajă

Schimbă jucătorul dominant în cadrul echipei.


Handbalul pe plajă oferă oportunitatea de a crește rolurile jucătorilor de la
jucători complementari, aproape de nivelul jucătorului dominant. După
sezonul de plajă, nivelul jucătorilor complementari va fi mai bun, și vor găsi
mai multe decizii pozitive.

Fair Play

Mediu natural (soare - vitamin D; aer curat – Oxygen)


Petrecerea timpului într-un mediu natural cu mult soare, ce poate aduce un
aport de vitamină D, aer curat, și fiind un joc ce se desfășoară pe plajă,
posibil în apropiere de mare, poate fi și un mediu cu aerosoli.

Test de autoevaluare 11.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Efectele pozitive ale handbalului pe plajă asupra tehnicii handbalului
în sală.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 84.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 11.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.
11 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11

Prezentaţi în maxim o pagină următoarele:


 Efectele positive ale handbalului pe plajă, mai puțin cele asupra
tehnicii handbalului în sală.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Efectele pozitive ale handbalului pe plajă

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 11.1.
1.Efectele antrenamentului pe terenul de handbal pe plajă:
Îmbunătățirea forței săriturii datorită săritului în nisip.
Îmbunătățirea rezistenței și vitezei, întrucât practic nu prea există pause în
joc.
Îmbunătățirea tehnicii de aruncare prin simpla aruncare a mingii.
Îmbunătățirea tehnicilor de săritură și căzătură prin asumarea unui risc
mai mare pe suprafața nisipului.
Antrenament de contraatac combinat cu îmbunătățirea abilității de a pasa
sub presiunea timpului (contratimp), dar și îmbunătățirea capacității de
orientare.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

1.Rizescu C. – Handbal. Teoria jocului, Ed. Ovidius University Press,


Constanţa, 2010
2.www.eurohandball.com

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Unitate de învăţare Nr. 12
CONŢINUTUL TEHNICII ŞI TACTICII JOCULUI DE
HANDBAL PE PLAJĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12............................................................................ 86


12.1 Tehnica handbalului pe plajă................................................................................... 86
12.2 Tactica handbalului pe plajă.................................................................................... 87
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12............................................................. 90
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 90
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12........................................................................... 91

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:

 cunoaşterea conţinutului tehnicii în jocul de atac şi apărare;


 cunoaşterea conţinutului tacticii în jocul de atac şi apărare;

12.1 Tehnica handbalului pe plajă

Ce este tehnica Putem spune fără teama de a greşi că „tehnica reprezintă ansamblul de
deprinderi motrice specifice, folosite în scopul practicării cu eficienţă
maximă a jocului”.
Tehnica jocului de handbal nu trebuie înţeleasă ca ceva
neschimbător, ca scop în sine. Ea este într-o strânsă interdependenţă cu
tactica şi calităţile motrice, fiind strâns legată de procesul de pregătire,
regulamentul de joc şi maniera de aplicare a acestuia în practică.

Caracteristicile Despre tehnica jocului de handbal putem spune că are mai multe
tehnicii caracteristici, determinate de strânsa legătură cu celelalte component ale
antrenamentului sportiv, şi a procesului de pragătire. Spunem că tehnica în
jocurilesportive, deci şi în handbal, este evolutivă, raţională, ştiinţifică şi
perfectibilă.

Fiecărui joc îi sunt proprii forme generale ale mişcărilor cunoscute sub
Componentele denumirea de elemente tehnice. Acestea au în general un caracter abstract,
tehnicii referindu-se la mecanismul de bază al mişcărilor.
În activitatea practică nu găsim elemente tehnice, acestea fiind
concretizate în procedee tehnice. Procedeele tehnice reprezintă
concretizarea şi adaptarea elementelor de bază ale tehnicii, la situaţiile
specifice jocului.
Diferenţa dintre element şi procedeu tehnic constă în faptul că, de
exemplu, elementul tehnic îl denumim aruncare la poartă, iar unul dintre
procedeele tehnice ale acestui element se numeşte aruncare la poartă din
alergare.
Procedeele tehnice se referă atât la manevrarea mingii (ţinerea mingii,
prinderea mingii), la deplasarea jucătorilor (mişcarea în teren), cât şi la
acţiunile jucătorilor pentru a înscrie goluri (aruncări la poartă din săritură,
fente), sau pentru a se opune înscrierii golurilor (atacarea adversarului cu
corpul pe braţul de aruncare, blocarea aruncărilor).
Stilul tehnic apare la acei jucători care stăpânesc execuţiile tehnice la nivel
de măiestrie, impunându-şi nota personală în executarea lor.

Tehnica jocului de handbal se întâlneşte în trei ipostaze:


Elementele  tehnica jocului în atac.
tehnicii jocului  tehnica jocului în apărare.
 tehnica jocului portarului.
Elementele tehnice specific jocului de handbal pe plaje sunt:

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


 tehnica jocului în atac
1. poziţia fundamentală
2. mişcarea în teren
3. ţinerea mingii
4. prinderea mingii
5. pasarea mingii
6. aruncarea la poartă
7. fentele - mişcările înşelătoare
 tehnica jocului în apărare
1. poziţia fundamentală
2. mişcarea în teren
3. atacarea adversarului cu corpul
4. scoaterea mingii de la adversar
5. blocarea aruncărilor la poartă
 tehnica jocului portarului
1. poziţia fundamentală
2. deplasarea în poartă
3. prinderea mingii
4. respingerea mingii
5. fentele - mişcările înşelătoare
6. degajarea mingii

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce este tehnica şi care sunt componentele acesteia?


2. Ipostazele sub care întâlnim tehnica jocului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 90

12.2 Tactica handbalului pe plajă

În jocul de handbal tactica are o mare importanţă pentru desemnarea


învingătorului, în situaţia în care echipele sunt de valori apropiate. Tactica
este în strânsă legătură cu tehnica şi se influenţează reciproc.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Ce este tactica Putem spune că în jocul de handbal tactica reprezintă ansamblul de
acţiuni individuale şi colective ale jucătorilor unei echipe, efectuate cu
scopul obţinerii victoriei.

Componentele În continuare vom defini şi elementele componente ale tacticii în


tacticii conformitate cu teoria antrenamentului sportiv, dar în special cu teoria şi
metodica jocurilor
Şcoala de joc este un concept cu o sferă mare de cuprindere şi reprezintă
caracteristicile în interpretarea şi aplicarea unitară a aceluiaşi stil şi
concepţie de joc şi pregătire, propriu unui mare număr de echipe de pe un
teritoriu, ca rezultat al experienţei şi tradiţiei sportive.
Stilul de joc reprezintă caracteristicile în aplicarea tehnicii, tacticii,
ritmului şi tempoului de joc comune tuturor jucătorilor unei echipe.
Concepţia de joc reprezintă particularităţile sau caracteristicile aplicării
tacticii de către o echipă. Aceasta cuprinde elementele de bază ale
aplicării tacticii unei echipe sau unei şcoli de handbal.
Acţiunea tactică reprezintă modalitatea de aplicare în joc a conţinutului
tactic, realizat de unu sau mai mulţi jucători.
Combinaţia tactică constă în coordonarea acţiunilor individuale a doi sau
mai mulţi coechipieri, într-o fază a jocului cu scopul realizării unei sarcini
parţiale a jocului în atac sau în apărare.
Schema tactică este o formă a combinaţiei tactice, dar cu o aplicare rigidă
şi uneori stereotipă, pe care o întâlnim în special în jocul de atac.
Circulaţia tactică este forma evoluată de aplicare în joc a principiilor
tacticii colective.

La fel ca şi la tehnică, tactica jocului de handbal este împărţită în:


 tactica jocului în atac
 tactica jocului în apărare
 tactica jocului portarului

Tactica jocului în atac


Posturile din jocul în atac sunt: inter stânga, inter dreapta, centru sau pivot.
Sistemele de joc Sistemele de joc în atac sunt următoarele:
1. când se atacă cu trei jucători de câmp:
a. sistemul cu pivot
b. sistemul cu centru
2. când se atacă cu patru jucători de câmp:
a. sistemul cu un pivot şi centru
b. sistemul cu doi pivoţi

Acţiuni În jocul în atac sunt şi pot fi utilizate următoarele acţiuni tactice:


individuale şi I. individuale:
colective în atac - folosirea tactică a procedeelor tehnice
- demarcajul
- pătrunderea pentru finalizare
II. colective:
- pasele între doi şi trei jucători
- pasele în pătrundere
- angajarea jucătorilor la semicerc şi deasupra acestuia
- încrucişarea, simplă şi dublă

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


- blocajul, cu şi fără minge şi blocajul-plecarea din blocaj
- paravanul
Dintre combinaţiile de bază în atac se utilizează numai angajarea pivotului
de către inter sau centru.

Un aspect foarte important al tacticii handbalului pe plaje este acela al


schimbării în atac a portarului cu un jucător de câmp, de obicei unul foarte
valoros deoarece golurile înscrise de acesta sunt duble el find considerat
portar.
Tactica jocului în apărare
Posturile în jocul în apărare sunt; apărător lateral stânga, apărător lateral
dreapta şi apărător central
Cele două forme de joc în apărare sunt apărarea în zonă şi apărarea
combinată.
Sisteme de joc La apărarea în zonă se folosesc două sisteme:
1. apărarea în linie – 3+0
2. apărarea 2+1
În majoritarea timpului apărarea în jocul de handbal pe plaje evoluează în
inferioritate numerică, prin introducerea unui jucător de câmp în atac în
locul portarului.

În jocul în atac sunt şi pot fi utilizate următoarele acţiuni tactice:


Acţiuni 1. individuale:
individuale şi - folosirea tactică a procedeelor tehnice
colective în - marcajul
- închiderea pătrunderilor
2. colective;
- preluarea şi predarea adversarilor
- schimbul de oameni
- dublarea
- blocarea aruncărilor la poartă

Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce este tactica şi care sunt componentele acestei?
2.Care este particularitatea jocului în atac şi în apărare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 90

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.
12 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

Prezentaţi în maxim o pagină următoarele:


- elementele tehnice ale jocului în atac, apărare şi al portarului
- acţiunile tactice specifice jocului în atac şi apărare

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 12.1
1. Tehnica reprezintă ansamblul de deprinderi motrice specifice, folosite în
scopul practicării cu eficienţă maximă a jocului . Fiecărui joc îi sunt proprii
forme generale ale mişcărilor cunoscute sub denumirea de elemente
tehnice. Acestea au în general un caracter abstract, referindu-se la
mecanismul de bază al mişcărilor.
În activitatea practică nu găsim elemente tehnice, acestea fiind concretizate
în procedee tehnice. Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi
adaptarea elementelor de bază ale tehnicii, la situaţiile specifice jocului.
Diferenţa dintre element şi procedeu tehnic constă în faptul că, de exemplu,
elementul tehnic îl denumim aruncare la poartă, iar unul dintre procedeele
tehnice ale acestui element se numeşte aruncare la poartă din alergare.
Procedeele tehnice se referă atât la manevrarea mingii (ţinerea mingii,
prinderea mingii), la deplasarea jucătorilor (mişcarea în teren), cât şi la
acţiunile jucătorilor pentru a înscrie goluri (aruncări la poartă din săritură,
fente), sau pentru a se opune înscrierii golurilor (atacarea adversarului cu
corpul pe braţul de aruncare, blocarea aruncărilor).
Stilul tehnic apare la acei jucători care stăpânesc execuţiile tehnice la nivel
de măiestrie, impunându-şi nota personală în executarea lor.
2. Tehnica jocului de handbal se întâlneşte în trei ipostaze:
 tehnica jocului în atac.
 tehnica jocului în apărare.
 tehnica jocului portarului.

Răspuns 12.2
1. Tactica reprezintă ansamblul de acţiuni individuale şi colective ale
jucătorilor unei echipe, efectuate cu scopul obţinerii victoriei.
În continuare vom defini şi elementele componente ale tacticii în
conformitate cu teoria antrenamentului sportiv, dar în special cu teoria şi
metodica jocurilor
Şcoala de joc este un concept cu o sferă mare de cuprindere şi reprezintă
caracteristicile în interpretarea şi aplicarea unitară a aceluiaşi stil şi

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


concepţie de joc şi pregătire, propriu unui mare număr de echipe de pe un
teritoriu, ca rezultat al experienţei şi tradiţiei sportive.
Stilul de joc reprezintă caracteristicile în aplicarea tehnicii, tacticii,
ritmului şi tempoului de joc comune tuturor jucătorilor unei echipe.
Concepţia de joc reprezintă particularităţile sau caracteristicile aplicării
tacticii de către o echipă. Aceasta cuprinde elementele de bază ale aplicării
tacticii unei echipe sau unei şcoli de handbal.
Acţiunea tactică reprezintă modalitatea de aplicare în joc a conţinutului
tactic, realizat de unu sau mai mulţi jucători.
Combinaţia tactică constă în coordonarea acţiunilor individuale a doi sau
mai mulţi coechipieri, într-o fază a jocului cu scopul realizării unei sarcini
parţiale a jocului în atac sau în apărare.
Schema tactică este o formă a combinaţiei tactice, dar cu o aplicare rigidă şi
uneori stereotipă, pe care o întâlnim în special în jocul de atac.
Circulaţia tactică este forma evoluată de aplicare în joc a principiilor
tacticii colective.
2. Un aspect foarte important al tacticii handbalului pe plaje este acela al
schimbării în atac a portarului cu un jucător de câmp, de obicei unul foarte
valoros deoarece golurile înscrise de acesta sunt duble el find considerat
portar.
În majoritarea timpului apărarea în jocul de handbal pe plaje evoluează în
inferioritate numerică, prin introducerea unui jucător de câmp în atac în
locul portarului.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

1.Rizescu C. – Handbal. Teoria jocului, Ed. Ovidius University Press,


Constanţa, 2010
2.www.eurohandball.com

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

Unitate de învăţare Nr. 13

REGULAMENTUL JOCULUI DE HANDBAL PE PLAJĂ -I-

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13............................................................................ 93


13.1 Regulamentul de joc, partea I-a............................................................................. 93
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13............................................................. 102
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 102
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13........................................................................... 103

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 cunoaşterea regulilor de desfăşurare a jocului.


 Înţelegerea şi aplicarea principalelor aspecte care guvernează jocul.

13.1 Regulamentul de joc, partea I-a

Regula 1. Terenul de joc

1:1 Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 27m și lățimea


de 12m, conținând o zonă de joc și 2 spații de poartă.
Terenul de joc Suprafața trebuie să conțină un strat de nisip de cel puțin 40cm
adâncime. Caracteristicile terenului nu trebuie s fie alterate în timpul
jocului în vreo manieră ce duce la câștigarea de vreun avantaj pentru una
din echipe. Trebuie să existe și o „zonă sigură” lată de 3m ce
împrejmuiește terenul.
1:2 Zona de joc e lungă de 15m și lată de 12m. Linile de delimitare
trebuie evidențiate printr-un elastic, bandă colorată sau sfoară, cu o lățime
de 8cm.
1:3 Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le
delimitează. Liniile mai lungi de demarcaj se numesc linii de margine, și
cele mai scurte se numesc linii de poartă (între barele porții) sau linii
exterioare de poartă (de oricare parte a porții)

Poarta
1:4 În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă.
Poarta Porțile trebuie să fie bine ancorate în nisip. Ancorările nu trebuie să creeze
vreun pericol pentru jucători.. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și
o lățime de 3 metri.
Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală Partea
posterioaăa a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a
liniei de poartă. Barele verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate
în secțiune, cu laturile de 8cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre
terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante, care să se
poată deosebi clar față de imaginea din spatele porții.
Porțile trebuie să aibă o plasă atașată în șsa fel încât o minge o dată
intrată în poartă să rămână acolo.

Spațiul de poartă
1:5 În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă (vezi Regula 6).
Spaţiul de Spațiul de poartă este delimitat de o linie a spațiului de poartă: o
poartă bandă sau o sfoară este atașată paralel cu linia de margine exterioară a
porții la 6 metri de aceasta.

Masa scorerului și cronometrorului


Masa scorerului 1:6 Masa scorerului și cronometrorului trebuie să aibe destul loc pentru

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

şi 3 sau 4 persoane și este așezată în mijlocul liniei de margine și la 3 metri


cronometrorului în afara ei. Ea trebuie așezată în așa fel încât scorerul/cronometrorul să
poată vedea zona de schimb.

Zona de schimb
1:7 Zona de schimb pentru jucători este de 15 metri lungă și
aproximativ 3 metri lată. Zonele de schimb sunt situate pe fiecare parte a
terenului de joc în afara liniei de margine.
Zona de schimb 1:8 a) Portarii trebuie să părăseasca terenul peste propria linie de
margine a zonei proprii de schimb sau peste linia de margine a propriei
zonei de poartă. (4.13 , 5.12)
b) Portarii trebuie să intre pe teren peste propria linie de margine
a zonei proprii de schimb sau peste linia de margine a propriei zone de
poartă. (4.13, 5.12)

Regula 2. Timpul de joc, Semnalul de sfârșit al jocului și Time-Out

Începutul jocului
2:1 Înainte de începerea jocului arbitrii trebuie să efectueze aruncarea
Începutul monedei pentru a determina care echipa își va alege partea și
jocului zona(suprafața) de schimb. Echipa câștigătoare va alege una din părți sau
respectiva parte a suprafeței de schimburi. Adversarii își exprimă alegerea
în concordanță cu decizia primei echipe. Echipele schimbă terenurile în a
doua repriză. Ei nu schimbă suprafețele de schimb.
2:2 Fiecare repriză, și de asemenea „GOLUL de AUR”, începe cu o
minge de arbitru(10:1-2), precedată de un semnal sonor dat prin fluier de
către arbitru.(2:5).
2:3 Jucătorii de câmp se poziționează oriunde în suprafața de joc.

Timpul de joc
2:4 Jocul constă în 2 jumătăți, care sunt notate separat. Fiecare
jumătate durează 10 minute
Timpul de joc 2:5 Timpul de joc (executarea mingii de arbitru și pornirea
cronometrului) începe cu semnalul sonor dat prin fluier de către arbitrii.
2:6 Dacă scorul este egal la sfârșitul unei reprize, regula „Golului de
Aur” este folosită, (9:7). Jocul se reia cu o minge de arbitru. (Regula 10).
Câștigatorului fiecărei reprize i se acordă 1 punct.
2:7 Dacă ambele jumătăți sunt câștigate de aceeași echipă, această
echipă este câștigătoarea per total, cu scorul 2:0.
2:8 Dacă fiecare echipa câștigă o jumătate, rezultatul este un egal. Așa
cum întotdeauna trebuie să existe un învingător, „Shoot-Out” („Un jucător
împotriva portarului”) sunt folosite. (Regula 9)

Semnalul de sfârșit de joc


2:9 Timpul de joc se sfârșeste o dată cu semnalul automat, dat de
cronometrul tabelei de marcaj sau de cronometror. Dacă un astfel de
Semnalul de semnal nu este dat, arbitrul fluieră pentru a arăta că timpul de joc s-a
sfârşit de joc terminat. ( 17:10, 18:1, 18:2).
Comentariu:
Dacă nu există tabelă de marcaj cu cronometru cu semnal automat
de final, cronometrorul va folosi un ceas de masă, sau cronometru, și va

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

semnaliza sfârșitul jocului cu un semnal de final. (18:2).


Dacă o tabelă de marcaj este folosită, ar trebui, dacă este posibil, să
fie setată să meargă de la 10 la 0 pentru a facilita spectatorii.
2:10 Abaterile și comportările nesportive petrecute înainte sau simultan
cu semnalul de sfârșit (al primei reprize sau al jocului, deasemenea în
prelungiri) trebuiesc sancționate, chiar dacă acestea nu pot fi făcute după
semnalul sonor. Arbitrii semnalizează sfârșitul jocului doar după
executarea aruncării libere sau a aruncării de la 6-metri necesară ce a fost
executată (sau reexecutată) și rezultatul a fost stabilit. ( Explicația 3).
2:11 Aruncarea trebuie repetată dacă semnalul de final (de repriză sau
de joc, deasemenea de prelungiri) se aude exact în momentul în care
aruncarea liberă sau de la 6m este în curs de executare sau mingea este
deja în aer. Rezultatul imediat este stabilit după reexecutarea aruncării
înainte ca arbitrii să semnalizeze sfarsitul jocului.
2:12 Jucatorii si oficiali de echipa raman subiecti ai sanctiunilor
personale pentru abateri si comportari nesportive care au loc in timpul
executarii unei aruncari de la 6m in circumstantele descrise in Regulile
2:10-11. O abatere in timpul unei astfel de aruncari, totusi, nu poate
conduce la o aruncare libera in directia opusa.
2:13 Daca arbitrii constata ca, cronometrorul a semnalizat prea devreme
sfarsitul jocului (al primei reprize sau al jocului, si in prelungiri), ei trebuie
sa retina jucatorii pe teren pentru a se juca timpul de joc ramas.
Echipa care a fost in posesia mingii cand s-a auzit semnalul
prematur de sfarsit al jocului va ramane in poseseia mingii, atunci cand
jocul va fi reluat. Daca mingea nu a fost in joc, jocul se va reia cu o
aruncare libera conform Regulii 13:4 a-b.

Time- Out
2:14 Arbitrii decid cand si pentru cat timp timpul de joc trebuie
intrerupt.(„Time-out”).
Se acorda obligatoriu Time-out cand:
a) se dicteaza o descalificare sau o eliminare definitiva.
Time-out b) Aruncare de la 6m
c) Time-out de echipa
d) Semnal sonor prin fluier al cronometrorului sau delegatului federal
e) Consultari intre arbitrii in conformitate cu Regula 17:9
f) Eliminarea unui oficial
Exceptand situatiile descrise, in care acordarea unui time-out este
obligatorie, este de asteptat ca arbitrii sa isi foloseasca capacitatea de
decizie referitoare la necesitatea dictarii time-out-ului si in alte situatii.
Cateva situatii tipice la care nu este obligatorie acordarea unui time-out,
dar la care, in conditii normale, se acorda, sunt:
- un jucator pare accidentat;
- o echipa joaca intentionat pentru a trece timpul, de exemplu echipa
intarzie executarea unor aruncari, sau un jucator indeparteaza mingea
sau nu o elibereaza la timp;
- o schimbare gresita sau atunci cand un „jucator aditional” in mod
neintentionat intre pe terenul de joc (4:13-14).
a) Influente exterioare, de exemplu benzile sau sforile trebuiesc
reprinse.
2:15 Abaterile comise in timpul unui time-out au aceleasi consecinte ca

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

cele comise in timpul de joc(16:16, paragraful 1).

2:16 Arbitrii semnalizeaza cronometrorului cand ceasul sa fie oprit in


concordanta cu acordarea unui time-out.
Intreruperea timpului de joc se indica de catre cronometror prin 3
semnale sonore scurte date prin fluier si semnalizarea 16.
Jocul se va relua intotdeauna cu fluier pentru a indica reinceperea
meciului dupa un time-out. (15:3b). Odata cu fluierul cronometrorul
porneste cronometrul.

Time - out-ul de echipa


2:17 Fiecare echipa are dreptul la un time-out de echipa de 1 minut pe
Time-out-ul de repriza, in timpul regulamentar de joc (nu si in timpul prelungirilor).
echipă O echipa care doreste sa solicite un time-out de echipa, trebuie,
printr-un oficial de echipa, sa arate in mod clar un „ Carton verde”. Pentru
aceasta se va duce la mijlocul liniei de margine si va tine „Cartonul verde”
intr-o maniera clar vizibila, astfel incat va putea fi recunoscut imediat de
catre cronometror. (este indicat ca acest carton verde sa aibe dimensiunea
de 30x20cm si trebuie sa aiba pe fiecare parte desenat un „T” mare.)
O echipa poate sa ceara time-out de echipa numai cand este in
posesia mingii (mingea este in joc, sau la o intrerupere a jocului).
Presupunand ca o echipa nu pierde posesia mingii inainte ca
cronometrorul sa poata fluiera (in acest caz cartonasul verde se inapoiaza
echipei) time-out-ul de echipa va fi acordat imediat acelei echipe.
Cronometrorul intrerupe jocul prin fluier si opreste cronometrul
(Semnalizarea 16) si semnalizeaza cu mainile time-out si indica, cu bratul
intins lateral echipa care a cerut time-out de echipa (daca este cazul,
datorita zgomotului sau agitatiei, cronometrorul se poate ridica in
picioare). Cartonul verde se pune pe masa, in partea unde se afla echipa
care a solicitat time-out-ul de echipa si ramane acolo in timpul „time-out”-
ului de echipa.
Arbitrii aproba time-out de echipa, iar cronometrorul porneste un
cronometru prin care va controla durata „time-out”-ului de echipa.
Scorerul inscrie in raportul de joc minutul in care a fost acordat time-out-
ul de echipa in dreptul echipei care l-a solicitat.
In timpul time-out-ului de echipa, jucatorii si oficiali vor sta in
dreptul propriului spatiu de schimb, fie pe suprafata de joc, fie in spatiul
de schimb. Arbitrii raman la centrul terenului, dar unul dintre ei poate sa
mearga, pentru o scurta perioada de timp, pana la masa
cronometrorului./scorerului pentru consultari.
Neregularitatile comise in timpul time-out-ului de echipa au
aceleasi consecinte ca si neregularitatile comise pe parcursul timpului de
joc. Nu are importanta daca jucatorul in cauza se afla pe suprafata de joc,
sau in afara ei. Pentru o comportare nesportiva jucatorul poate fi eliminat
conform regulilor 8:4, 16:1d si 16:2c.
Dupa 50 secunde cronometrorul indica, printr-un semnal acustic,
ca jocul va fi reluat peste 10 secunde.
Echipele sunt obligate sa reia jocul la expirarea time-out-ului de
echipa. Jocul va fi reluat fie cu o aruncare corespunzatoare situatiei
existente cand time-out-ul de echipa a fost acordat, fie – daca mingea era
in joc - cu o aruncare libera in favoarea echipei care a solicitat time-out-ul

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

de echipa din locul in care se afla mingea in momentul intreruperii.


Cronometrorul porneste cronometrul in momentul in care arbitrul
fluiera reluarea jocului.
Comentariu:
„Posesia mingii” include de asemenea situatiile unde jocul trebuie
sa fie continuat cu o aruncare de la poarta, aruncare libera, aruncare de la
margine sau aruncare de la 6m. „Mingea in joc” inseamna jucatorul are
contact cu mingea ( tinand mingea in mana, tragand la poarta, prinzand-o
si pasand-o unui coechipier) sau ca echipa este in posesia mingii.

REGULA 3. MINGEA

3:1 Mingea este confectionata din cauciuc si trebuie sa nu fie


alunecoasa. Mingea pentru jocul echipelor masculine are o circumferinta
Mingea de 54 - 56 cm si o greutate de 350 - 370 g, iar cea pentru feminin are 50 -
52cm si o greutate de 280 - 300 g. O minge mai mica poate fi folosita
pentru jocul de copii.
3:2 Prioritar pentru fiecare meci este ca cel putin 3 mingi
regulamentare sa fie disponibile. Mingile de rezerva trebuie pastrata pe
mijloc in spatele fiecarei porti intr-o zona specifica.
3:3 Pentru a minimiza orice intrerupere a timpului si pentru a evita
time-out-urile, portarul indrumat de arbitru poate aduce mingea de rezerva
in joc cat mai repede posibil daca mingea de joc a parasit terenul de joc.
Comentariu:
Cerintele tehnicce pentru mingile ce trebuie folosite in toate
jocurile internationale oficiale sunt cuprinse in „IHF Ball Regulations”
(Regulile IHF pentru minge).

REGULA 4. Echipa, Schimbarile de jucatori, Echipamentul.


4:1 Jocurile de handbal de plaja si turneele pot fi organizate pentru
echipe masculin, feminin si echipe mixte.
4:2 In principiu o echipa consta in pana la 8 jucatori. Cel putin 6
Echipa, jucatori trebuie sa fie prezenti la inceputul jocului. Daca numarul de
jucatori eligibili pentru a juca scade sub 4, jocul este oprit si cealalta
echipa este declarata invingatoare.
4:3 Un maxim de 4 jucatori de echipa (3 jucatori de camp si 1 portar)
pot fi pe terenul de joc. Restul jucatorilor sunt pentru inlocuiri si vor
ramane in zona proprie de schimb.
4:4 Un jucator sau oficial de echipa are drept de participare la joc daca
este prezent la inceputul jocului si este inscris in raportul de joc.
Jucatorii si oficialii care ajung la teren dupa inceperea jocului
trebuie sa obtina dreptul de participare la joc de la cronometror/scorer si
trebuie inscrisi in raportul de joc.
Un jucator cu drept de participare la joc poate, in principiu, sa intre
pe teren, peste propria linie de schimb, in orice moment ( vezi, totusi,
Regula 4:13)
Un jucator fara drept de participare la joc va fi descalificat daca
intra pe teren. (16:6a). Jocul va fi reluat cu o aruncare libera pentru
adversari. (13:1a-b ; vezi totusi, Explicatia 8).
4:5 In orice moment al jocului, echipa trebuie sa aiba unul dintre
jucatorii de pe teren desemnat ca portar. Un jucator care este recunoscut ca

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

portar poate deveni jucator de camp in orice moment. In mod similar, un


jucator de camp poate deveni portar in orice moment. (vezi, totusi, Regula
4:8).
4:6 In timpul jocului o echipa poate avea maximum 4 oficiali de
echipa. Acesti oficiali de echipa nu pot fi inlocuiti in timpul jocului. Unul
dintre oficiali trebuie desemnat ca „responsabil oficial de echipa”. Numai
acest oficial are permisiunea sa se adreseze cronometrorului/scorerului si
posibil arbitrilor (vezi, totusi, Regula 2:17).
In general unui oficial de echipa nu i se permite sa intre pe teren in
timpul jocului. Incalcarea acestei reguli trebuie sanctionata ca o
comportare nesportiva (Regulile 8:4, 16:1d, 16:2d si 16:6b). Jocul este
reluat cu aruncare libera pentru adversari. (13:1a-b, Explicatia 8).
4:7 In cazul unei accidentari, arbitrii pot da permisie (prin
semnalizarea 16) pentru 2 persoane care sunt „legitimate sa participe”
(vezi 4:4) sa intre pe teren in timpul unui time-out, pentru scopul specific
sa asiste jucatorul accidentat (16:2d).

Echipamentul
4:8 Toti jucatorii de camp ai unei echipe trebuie sa poarte echipament
uniform. Combinatiile de culori si designul echipamentului celor 2 echipe
Echipamentul trebuie sa fie clar diferit. Toti jucatorii folositi de o echipa ca portari vor
avea obligatoriu aceeasi culoare a echipamentului, dar diferitade a
jucatorilor de camp ai ambelor echipe si a portarilor echipei adverse. Nu
mai mult de 2 jucatori ai unei echipe vor fi marcati ca portar.(17:3)
Comentariu:
Portarii trebuie sa poarte bluze transparente (ex. Culori deschise,
prin care numerele originale ale jucatorilor raman vizibile).
4:9 Jucatorii trebuie sa poarte numere care sunt cel putin 10 cm inalte
in fata. Culorile numerelor trebuie sa contraste clar cu culoarea si designul
tricoului. Este permis sa se puna numerele pe partea superioara a mainii
sau a piciorului, cu un material care nu pune in pericol sanatatea
jucatorilor.
4:10 Toti jucatorii joaca in picioarele goale.
Este permis sa se poarte sosete sau bandaje sport.
Pantofii sport si alte tipuri de incaltaminte nu sunt permise.
4:11 Nu se permite purtarea obiectelor care pot fi periculoase pentru
jucatori. Acestea includ, de excemplu, casti de protectie pentru cap, masti
pentru fata, bratari, ceasuri, inele, piercing-uri vizibile, medalioane sau
lantisoare, cercei, ochelari fara banda de siguranta sau cu rama solida, sau
orice alte obiecte care pot fi periculoase (17:3).
Benzile pentru cap se permit atata timp cat sunt confectionate din
materiale elastice moi.
Sepcile de soare sunt permise, atata timp cat sunt intoarse cu partea
dura din fata in spate. (Pentru a evita accidentarile)
Jucatorilor, care nu respecta aceste cerinte nu li se va permite sa ia
parte la joc pana cand nu au corectat problema.
Comentariu:
Protectoare nazala: Regula spune ca nu se permite purtarea de
protectie la cap sau de masca. Aceasta regula trebuie sa fie interpretata
dupa cum urmeaza: O masca acopera o parte majoritara a fetei.
Protectoarea nazala este mult mai mica in marime si acopera doar zona

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

nasului. Asadar, este permis sa se poarte o protectoare nazala.


4:12 Daca un jucator sangereaza sau are sange pe corp sau echipament,
acesta trebuie sa paraseasca voluntar si imediat terenul (printr-o inlocuire
normala de jucator), pentru a i se opri sangerarea, a i se acoperi rana si a i
se curata corpul si echipamentul. Jucatorul nu trebuie sa revina pe teren
pana nu a rezolvat problemele de mai sus.
Un jucator care nu urmeaza instructiunile arbitrilor in legatura cu
acest aspect este considerat vinovat de comportare nesportiva (8:4, 16:1d
si 16:2c).

Schimbarile (inlocuirea) jucatorilor


4:13 Jucatorii de rezerva pot intra in joc, in orice moment si repetat, fara
a anunta cronometrorul/scorerul, imediat ce jucatorii pe care il inlocuiesc
Schimbările de au parasit terenul(16:2a).
jucători Jucatorii vor parasi terenul de joc si vor intra pe terenul de joc
peste propria linie de schimb (16:2a). Aceste cerinte se aplica si la
inlocuirea portarilor deasemenea (5:12).
Regulile de schimbare a jucatorilor se aplica si in timpul unui
„time-out” (exceptie in timpul unui „time –out de echipa”).
In cazul unei schimbari gresite jocul este reluat cu o aruncare libera
(Regula 13) sau cu o aruncare de la 6m (Regula 14) pentru echipa adversa,
daca jocul trebuie intrerupt. Altfel jocul este reluat cu aruncarea care
corespunde situatiei. Jucatorul vinovat pentru schimbarea gresite trebuie
penalizat cu o eliminare (Regula 16). Daca pentru schimbarea gresita sunt
vinovati mai multi jucatori ai aceleiasi echipe in aceasta situatie, numai
primul jucator care a comis abaterea trebuie penalizat.
Daca un jucator suplimentar intra pe teren, fara a face o schimbare,
sau daca un jucator de rezerva intervine neregulamentar in joc din spatiul
de schimb, acesta trebuie eliminat. De aceea efectivul echipei trebuie redus
cu un jucator din teren. (in afara de faptul ca jucatorul suplimentar trebuie
sa paraseasca terenul de joc).
Daca un jucator eliminat intra in teren, in timpul eliminarii, trebuie
sanctionat cu o noua eliminare. Aceasta eliminare trebuie sa inceapa
imediat, astfel ca efectivul echipei trebuie redus cu inca un jucator.
In ambele cazuri jocul se reia cu aruncare libera pentru echipa
adversa. (13:1a-b , vezi, totusi, Explicatia 8).

REGULA 5. PORTARUL
Portarul Portarul are dreptul:
5:1 Sa atinga mingea cu orice parte a corpului, in timpul actiunii de
aparare, in interiorul spatiului de poarta;
5:2 Sa se deplaseze cu mingea, in spatiul de poarta, fara sa se supuna
restrictiilor aplicate jucatorilor de camp (Regulile 7:2-4, 7:7). Portarul nu
are totusi dreptul sa intarzie executarea aruncarii de la poarta (Regulile
6:5, 12:2 si 15:3b);
5:3 Sa paraseasca spatiul de poarta, fara minge si sa participe la joc in
campul de joc; cand procedeaza astfel, portarul trebuie sa respecte regulile
care se aplica jucatorilor de camp, in campul de joc.
Se considera ca portarul a parasit spatiul de poarta, imediat ce orice
parte a copului sau atinge solul, in afara spatiului de poarta.
5:4 Sa paraseasca spatiul de poarta cu mingea si sa o joace in

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

continuare in campul de joc, daca nu a avut mingea sub control.


Portarul nu are dreptul:

5:5 Sa puna in pericol adversarul in timpul actiunii de aparare (8:2,


8:5);
5:6 Sa paraseasca spatiul de poarta avand mingea sub control; aceasta
conduce la aruncare libera (13:1a) daca arbitrul a fluierat executarea
aruncarii de la poarta; in celelalte situatii se acorda simpla repetare a
aruncarii de la poarta.
5:7 Sa atinga mingea in afara spatiului de poarta dupa ce a executat o
aruncare de la poarta, decat dupa mingea a atins alt jucator (13:1a);
5:8 Sa atinga mingea care sta sau se rostogoleste pe sol, in afara
spatiului de poarta, atunci cand el se gaseste in spatiul de poarta (13:1a);
5:9 Sa ia mingea in spatiul de poarta cand aceasta sta sau se
rostogoleste in afara spatiului de poarta (13:1a);
5:10 Sa revina in spatiul de poarta, cu mingea sub control (13:1a).;
5:11 Sa atinga cu laba piciorului sau cu orice alta parte a piciorului de la
genunchi in jos, in spatiul de poarta, mingea care sta sau se rostogoleste pe
sol in directia campului de joc (13:1a).

Schimbul (Inlocuirea) portarului


Schimbarea 5:12 Portarului este permis sa intre in terenul de joc doar peste linia de
portarului schimb a propriei zone de schimb a portarului si doar pe partea propriului
spatiu de schimb al echipei (1:8, 4:13).
Portarul poate sa paraseasca terenul de joc peste linia de margine a
propriului spatiu de schimb al echipei sau al zonei portarului, dar doar pe
partea cu propriul spatiu de schimb al echipei.

REGULA 6. SPATIUL DE POARTA.


6:1 In spatiul de poarta are dreptul sa intre numai portarul (vezi, totusi,
6:3). Se considera ca un jucator a patruns in spatiul de poarta, atunci cand
atinge spatiul de poarta, inclusiv linia spatiului de poarta, cu orice parte a
corpului.
6:2 Daca un jucator patrunde in spatiul de poarta, deciziile vor fi:
a) aruncare libera, cand un jucator intra in spatiul de poarta cu
mingea aflata sub control (13:1a)
b) aruncare libera, cand un jucator intra in spatiul de poarta fara
minge, dar castiga un avantaj din aceasta (13:1a-; vezi totusi, 6:2c) ;
Spaţiul de
c) aruncare de la 6m, cand un jucator aflat in aparare intra in
poartă spatiul de poarta si prin aceasta opreste o sansa clara de gol (14:1a).
6:3 Patrunderea in spatiul de poarta nu se sanctioneaza cand:
a) un jucator intra in spatiul de poarta dupa ce a jucat mingea atata
timp cat acest lucru nu creeaza un dezavantaj pentru adversari;
b) un jucator intra in spatiul de poarta fara minge si nu castiga un
avantaj din aceasta;
c) un jucator intra in spatiul de poarta in timpul sau dupa o
incercare de a se apara, fara a crea un dezavantaj pentru adversari.
6:4 Mingea apartine portarului atunci cand se gaseste in spatiul de
poarta (vezi 6:5)
6:5 Mingea poate fi jucata atunci cand sta sau se rostogoleste, chiar si
in spatiul de poarta. Totusi, jucatorilor de camp nu le este permis sa intre

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

in spatiul de poarta pentru a face asta ( aruncare libera).


Este permisa jucarea mingii atunci cand aceasta se afla in aer deasupra
spatiului de poarta, exceptie facand cazul in care s-a efectuat o aruncare de
la poarta (12:2).
6:6 Portarul va repune mingea in joc cu o aruncare de la poarta (Regula
12), daca aceasta se opreste in spatiul de poarta.
6:7 Jocul va continua (cu o aruncare de la poarta conform regulii 6:6)
daca un jucator al echipei aflate in aparare atinge mingea, si mingea este
prinsa de catre portar sau se opreste in spatiul de poarta.
6:8 Daca un jucator joaca mingea spre propriul spatiu de poarta,
deciziile vor fi dupa cum urmeaza :
a) gol, daca mingea intra in poarta;
b) aruncare libera, daca mingea se opreste in spatiul de poarta, sau
daca portarul atinge mingea si aceasta nu intra in poarta (13:1a-b);
c) aruncare de la margine, daca mingea trece peste linia de poarta,
in afara portii
d) jocul continua, daca mingea traverseaza spatiul de poarta si
ajunge inapoi in campul de joc, fara a fi atinsa de portar.
6:9 O minge care revine din spatiul de poarta in campul de joc, ramane
in joc.

Test de autoevaluare 13.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Prezentaţi principalele condiţii în care se desfăşoară jocul de handbal pe
plaje.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 102

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.


În loc de
rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


13 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

Prezentaţi în maxim o pagină principalele aspecte legate de jucătorii de


câmp, portari şi spaţiul de schimb.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 13.1
Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 27m si latimea de 12m,
continand o zona de joc si 2 spatii de poarta.
Suprafata trebuie sa contina un strat de nisip de cel putin 40cm
adancime. Caracteristicile terenului nu trebuie sa fie alterate in timpul
jocului in vreo maniera ce duce la castigarea de vreun avantaj pentru una
din echipe.Trebuie sa existe si o „zona sigura” lata de 3m ce imprejmuieste
terenul.
Zona de joc e lunga de 15m si lata de 12m. Linile de delimitare
trebuie evidentiate printr-un elastic, baanda colorata sau sfoara, cu o latime
de 8cm.
Toate liniile terenului fac parte integranta din spatiile pe care le
delimiteaza. Liniile mai lungi de demarcaj se numesc linii de margine, si
cele mai scurte se numesc linii de poarta (intre barele portii) sau linii
exterioare de poarta (de oricare parte a portii)
In centrul fiecarei linii exterioare a portii se gaseste o poarta. Portile
trebuie sa fie bine ancorate in nisip. Ancorarile nu trebuie sa creeze vreun
pericol pentru jucatori.. Portile au la interior o inaltime de 2 metri si o
latime de 3 metri.
Barele verticale ale portii sunt unite de o bara orizontala. Partea
posterioara a barelor portii trebuie sa fie aliniata cu muchia posterioara a
liniei de poarta. Barele verticale si bara transversala trebuie sa fie patrate in
sectiune, cu laturile de 8cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre
terenul de joc, barele trebuie vopsite in 2 culori contrastante, care sa se
poate deosebi clar fata de imaginea din spatele portii.
Portile trebuie sa aiba o plasa atasata in asa fel incat o minge o data
intrata in poarta sa ramana acolo.
In fata fiecarei porti este un spatiu de poarta (vezi Regula 6).
Spatiul de poarta este delimitat de o linie a spatiului de poarta : o banda
sau o sfoara este atasata paralel cu linia de margine exterioara a portii la
6 metri de aceasta.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă I

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

1. Rizescu C. – Handbal. Teoria jocului, Ed. Ovidius University Press,


Constanţa, 2010
2. www.eurohandball.com

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă
Regulamentul handbalului pe plajă II

Unitate de învăţare Nr. 14

REGULAMENTUL JOCULUI DE HANDBAL PE PLAJĂ –II-

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14............................................................................ 105


14.1 Rgulamentul de joc, partea a-II-a.............................................................................. 105
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14............................................................. 110
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 110
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14........................................................................... 111

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:

 cunoaşterea regulilor de desfăşurare a jocului.


 Înţelegerea şi aplicarea principalelor aspecte care guvernează jocul.

14.1 Regulamentul jocului de handbal pe plaje, partea a-II-a

Regula 7 Jucarea mingii

Se permite:
7:1 Aruncarea, prinderea, oprirea, impingerea sau lovirea mingii, prin
folosirea mainilor (deschise sau inchise), bratelor, capului, toracelui,
coapselor si genunchilor.
Aruncarea dupa minge(plonjon) cand aceasta sta sau se
Jucarea mingii rostogoleste pe sol este de asemnea permisa.
7:2 Tinerea mingii pentru maximum 3 secunde, chiar cand jucatorul
este intins pe sol (13:1a).
Mingea nu poate ramane pe sol mai mult de 3 secunde si apoi sa
fie ridicata din nou de acelasi jucator care a atins-o ultima data (aruncare
libera);
7:3 sa se faca maximum de 3 pasi cu mingea (13:1a); un pas se
considera facut cand:
a) -un jucator care sta cu ambele picioare pe sol, ridica un picior
si-l pune inapoi pe sol, sau misca un picior dintr-un loc in altul;
b) -un jucator atinge solul numai cu un picior, prinde mingea si
atinge solul cu celalalt picior;
c) -un jucator, dupa o saritura, atinge solul numai cu un picior,
apoi sare pe acelasi picior sau atinge solul cu celalalt picior;
d) -un jucator, dupa un salt, atinge solul simultan cu ambele
picioare, si apoi ridica un picior si-l pune inapoi pe sol sau misca un picior
dintr-un loc in altul.
Comentariu:
Se considera ca s-a facut un singur pas, daca un picior este mutat
dintr-un loc in altul, iar celalalt picior este tarat langa primul picior.
7:4 In timp ce sta pe loc sau alearga:
sa bata mingea o data si sa o prinda din nou cu o mana sau cu
amandoua;
sa bata mingea repetat cu o mana (dribling), si apoi sa o prinda sau
sa o ridice cu o mana sau cu amandoua;
Imediat ce mingea este prinsa si este tinuta intr-una sau ambele
maini, ea trebuie jucata in 3 secunde sau dupa nu mai mult de 3 pasi
(13:1a)
Baterea repetata a mingii sau dribling-ul se considera a fi inceput
in momentul in care jucatorul ainge mingea cu orice parte a corpului si o
dirijeaza spre sol.
Dupa ce mingea atinge un alt jucator sau poarta, jucatorul are voie

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

sa o atinga sau sa o dribleze si s-o prinda din nou.


7:5 sa se treaca mingea dintr-o mana in cealalta
7:6 sa joace mingea in genunchi, sezand sau intins pe solul.

Nu se permite sa:
7:7 se atinge mingea mai mult decat o singura data, daca acesta nu a
atins intre timp solul, alt jucator, sau daca nu s-a dat gol intre timp (13:1a).
„Balbairea” mingii nu se penalizeaza.
Comentariu:
„Balbairea mingii” inseamna ca un jucator nu reuseste sa ia
mingea sub control pentru a o prinde sau opri-o.
Daca mingea a fost deja controlata, atunci jucatorul nu o mai poate
atinge mai mult de 1 data dupa lovirea sau bataia ei.
7:8 sa atinga mingea cu orice parte a piciorului de la genunchi in jos,
cu exceptia cazului cand mingea a fost aruncate in picior de catre un
adversar ( 13:1a-b);
7:9 Jocul continua daca mingea atinge arbitrul pe terenul de joc.

Jocul pasiv
7:10 Nu este permis sa se tina mingea in posesia echipei fara a efectua o
actiune evidenta de a ataca sau a arunca la poarta ( vezi Explicatia nr. 4).
Jocul pasiv Aceasta actiune va fi penalizata cu o aruncare libera impotriva echipei in
posesia mingii (13:1a).
Aruncarea libera se va face din locul in care se afla mingea in
momentul cand jocul a fost intrerupt.
7:11 Cand se recunoaste o tendinta de joc pasiv, trebuie aratat semnalul
de preavertizare (Semnalizarea Nr. 17). Acest lucru da posibilitatea
echipei aflata in posesia mingii sa schimbe modul de atac, pentru a evita
pierderea posesiei mingii. Daca modul de atac nu se schimba dupa
semnalul de preavertizare, sau nu se arunca la poarta, atunci se dicteaza
aruncare libera impotriva echipei aflate in posesia mingii (vezi Explicatia
Nr.4)
In anumite situatii arbitrul poate acorda aruncare libera impotriva
echipei aflate in posesia mingii fara nici o presemnalizare, de exemplu
cand un jucator intentionat nu foloseste o sansa clar de gol.

Regula 8. Faulturile si Comportarea nesportiva.


Se permite:
8:1 a) sa se foloseasca bratele sau mainile pentru a bloca sau a castiga posesia
mingii b) sa se foloseasca mana (palma) deschisa, din orice directie, pentru
Faulturile a indeparta mingea de adversar;
sa se foloseasca corpul pentru a bloca un adversar, chiar daca
acesta nu este in posesia mingii;
sa aiba contact corporal cu un adversar, cand il intampina, cu
bratele indoite, si sa mentina acest contact pentru a controla si urmari
adversarul.
Nu se permite:
8:2 a) sa se smulga sau sa se loveasca mingea care se gaseste in mainile unui
adversar;
b) sa se blocheze sau sa se impinga un adversar cu bratele, mainile
sau picioarele;

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

c) sa se impiedice sau sa tina (de corp sau echipament), sa se


impinga, sau sa fuga sau sa sara intr-un adversar;
d) sa puna in pericol un adversar (cu sau fara minge).
8:3 Nerespectarea regulii 8:2, poate sa apara in timpul luptei pentru
minge; totusi, nerespectarea acestei reguli, trebuie sanctionata progresiv,
atunci cand actiunea este in principal sau exclusiv indreptata impotriva
adversarului si nu a mingii. Aceasta inseamna ca pe langa o aruncare
libera sau o aruncare de la 6 metri este deasemenea nevoie si de o
sanctiune disciplinara.
Fiecare abatere care defineste o sanctiune progresiva cere si o
sanctiune personala.
8:4 Manifestarile fizice sau verbale care sunt incompatibile cu spiritul
sportiv sunt considerate ca fiind comportari nesportive. (De exemplu, vezi
Explicatia Nr. 5). Aceasta se aplica atat jucatorilor cat si oficialilor de
echipa, pe sau in afara terenului de joc.
Comportarea Sanctionarea progresiva se aplica deasemenea in caz de comportare
nesportivă nesportiva (16:1d, 16:2, 16:6).
8:5 Un jucator care pune in pericol sanatatea unui adversar atunci
cand il ataca, va fi descalificat (16:6c), in special daca:
a) loveste sau trage inapoi, din lateral sau din spate, bratul de
aruncare al jucatorului care este in curs de a arunca sau de a pasa mingea
b) face orice actiune din care rezulta lovirea adversarului la cap
sau la gat
c) intentionat loveste corpul unui adversar cu piciorul sau
genunchiul sau in orice alt mod; aceasta include si piedica
d) impinge un adversar care alearga sau sare, sau il ataca in asa fel
incat adversarul isi pierde controlul corporal; aceasta se aplica si cand
portarul isi paraseste spatiul de poarta in timpul unui contraatac al
adversarilor
e) loveste un aparator in cap executand o aruncare libera direct la
poarta, daca aparatorul nu s-a miscat, sau similar, loveste portarul in cap la
o aruncare de la 6 metri, daca portarul nu s-a miscat
8:6 Comportarea nesportiva grosolana a unui jucator sau oficial de
echipa, pe sau in afara terenului de joc, (vezi Explicatia Nr. 6), va fi
sanctionata cu descalificare (16:6c).
8:7 Un jucator vinovat de violenta in timpul de joc va fi eliminat
definitiv (16:11-14). Violenta in afara timpului de joc duce la descalificare
(16:6f; 16:6b,d). Un oficial de echipa care este vinovat de violenta va fi
descalificat (16:6g).
Comentariu:
Violenta este, in spiritul acestei reguli, definita ca un atac in forta
si deliberat impotriva corpului unei alte persoane (jucator, arbitru,
cronometror/scorer, oficiali de echipa, delegat, spectator etc.)
Cu alte cuvinte, nu este o actiune simpla, reflexa sau un rezultat al
unor procedee neglijente si excesive. Scuiparea unei alte persoane este in
mod specific considerata ca violenta.
8:8 Incalcarea regulilor 8:2-7 determina o aruncare de la 6 metri
pentru adversari (Regula 14:1), daca incalcarea a produs, direct sau
indirect. Intreruperea unei sanse clar de gol.
In celelalte cazuri incalcarea determina o aruncare libera pentru
adversari (Regulile 13:1a-b, dar vezi totusi, 13:2 si 13:3).

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

Regula 9. Marcarea unui gol si deciderea rezultatului jocului


Marcarea
golului Marcarea unui gol
9:1 Un gol este marcat cand intreaga circumferinta a mingii a trecut
intreaga latime a liniei de poarta (vezi Figura 4), daca nu s-a produs nici o
abatare de catre aruncator sau coechipieri inainte sau in timpul aruncarii.
Un gol trebuie acordat chiar daca s-a produs o abatere de la
regulament de catre aparatori, dar totusi mingea intra in poarta.
Un gol nu poate fi acordat, daca unul dintre arbitrii sau
cronometrorul a intrerupt jocul inainte ca mingea sa intre in poarta.
Un gol trebuie acordat adversarilor daca un jucator inscrie un gol
in proprie poarta, in afara cazului in care un portar executa aruncarea de la
poarta (12:2, paragraful2).
Comentariu:
Un gol va fi acordat, daca mingea este impiedicata sa intre in
poarta de cineva sau ceva care nu participa la joc (spectatori etc.), si
arbitrii sunt convinși ca mingea, fara interventia respectiva, ar fi intrat in
poarta.
9:2 Golurile spectaculoase sau creative se puncteaza cu 2 puncte (vezi
Explicatia 11)
9:3 Un gol inscris dintr-o aruncare de la 6m se puncteaza cu 2 puncte.
9:4 Dupa ce un gol este inscris, jocul se reia cu o aruncare de la poarta
din spatiul de poarta (12:1)
9:5 Un gol acordat nu mai poate fi anulat, daca arbitrii au validat golul
si aruncarea de la poarta a fost executata.
Arbitrii trebuie sa arate clar (fara aruncarea de la poarta) ca au
validat golul, daca semnalul de sfarsit de repriza se aude imediat dupa ce
golul este marcat si inainte ca aruncarea de la poarta sa fie facuta.
Marcarea unui gol de catre portar
9:6 2 puncte sunt acordate daca golul este inscris de catre portar.
Rezultatul Deciderea rezultatului unui joc
jocului 9:7 Daca scorul este egal la sfarsitul unei reprize, regula „Golului de
Aur” este folosita, adica echipa castigatoare este cea care marcheaza prima
gol (2:6).
9:8 Daca ambele echipe au castigat o repriza, „Shoot-Out” (un jucator
improtriva portarului) sunt folosite.
5 jucatori care au dreptul sa joace si nu au fost descalificati sau
eliminati definitv si sunt trecuti pe raportul de joc, executa loviturile
alternativ cu echipa adversa. Daca un portar este unul dintre aruncatori, el
este numarat ca unul din jucatorii de camp cand executa aruncarea (4:8
comentariu).
Castigatoarea este echipa care a inscris mai multe puncte dupa 5
aruncari.
Daca rezultatul nu a fost decis dupa prima runda, „Shoot-Out”-
urile sunt continuate. Pentru aceasta prima data for fi schimbate partile
(fara a fi schimbate zonele de schimb – vezi comentariu). Din nou 5
jucatori care sunt eligibili sa joace executa loviturile alternativ cu echipa
adversa. Acum echipa care a executat a doua la lovituri va incepe.
In aceasta runda sau in rundele urmatoare meciul este decis de
indata ce o echipa ia conducerea o data ce a fost un numar egal de

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

incercari efectuate de fiecare echipa.


Shoot-out Comentariu:
Deciderea rezultatului unui meci prin „Shoot-Out”
In „Shoot-Out” arbitrii folosesc o moneda pentru a determina
alegerea partilor si care echipa incepe (vezi Explicatia Nr. 2).
Daca o echipa a castigat la alegerea monedei si a ales sa inceapa
„Shoot-Out”, atunci adversarii au dreptul sa aleaga partile. Alternativ, daca
echipa care castiga prin aruncarea cu moneda prefera sa aleaga partile,
adversarii au dreptul de a incepe la „Shoot-Out”.
Ambii portari incep stand pe linia de poarta cu cel putin un picior.
Jucatorii de camp trebuie sa stea in terenul de joc cu un picior pe dreapta
sau stanga punctului unde linia de poarta sau linia de margine se intalnesc.
Cand arbitrii fluiera el joaca mingea inapoi la portarul propriu la linia de
poarta. In timpul pasei mingea nu are voie sa atinga pamantul. Odata ce
mingea a parasit mana jucatorului ambii portari au voie sa avanseze.
Portarul care are mingea trebuie sa ramana in propriul spatiu de poarta. In
3 secunde el trebuie fie sa arunce spre poarta adversa fie sa paseze
propriului coechipier, care alerga catre poarta adversa. De asemenea, in
timpul pasei, mingea nu are voie sa atinga solul.
Jucatorul treuie sa prinda mingea si sa incerce sa inscrie un gol,
fara a incalca vreo regula.
Daca portarul sau jucatorul echipei in atac produc o abatere grava
atacul ia sfarsit.
Daca portarul in aparare paraseste propriul spatiu de schimb, ii este
permis sa se intoarca in orice moment.
Daca numarul de jucatori scade sub 5 intr-o runda, va avea in
consecinta mai putine aruncari, deoarece un jucator nu are voie sa execute
pentru a 2-a oara.
9:9 Daca portarul in aparare salveaza un gol in timpul „Shoot-Out”
incalcand o regula, o aruncare de la 6-metri trebuie acordata (vezi
Explicatia Nr.9).
Comentariu:
Oricarui jucator care este eligibil sa joace ii este permis sa execute
aruncarea de la 6-metri.
9:10 In timpul „Shoot-Out”-ului, toti jucatorii de camp implicati trebuie
sa ramana in propria zona de schimb. Jucatorii care au executat aruncarea
se vor intoarce in zona proprie de schimb.

...

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Care sunt faulturile şi cum se sancţionează comportarea nesportivă.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

Răspunsul la test se găseşte la pagina 110

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.


14 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

Prezentaţi în maxim o pagină cum se stabileşte câştigătoarea unui joc.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 14.1
Nu se permite:
8:2 a) sa se smulga sau sa se loveasca mingea care se gaseste in mainile unui
adversar;
e) sa se blocheze sau sa se impinga un adversar cu bratele, mainile
sau picioarele;
f) sa se impiedice sau sa tina (de corp sau echipament), sa se
impinga, sau sa fuga sau sa sara intr-un adversar;
g) sa puna in pericol un adversar (cu sau fara minge).
8:3 Nerespectarea regulii 8:2, poate sa apara in timpul luptei pentru
minge; totusi, nerespectarea acestei reguli, trebuie sanctionata progresiv,
atunci cand actiunea este in principal sau exclusiv indreptata impotriva
adversarului si nu a mingii. Aceasta inseamna ca pe langa o aruncare libera
sau o aruncare de la 6 metri este deasemenea nevoie si de o sanctiune
disciplinara.
Fiecare abatere care defineste o sanctiune progresiva cere si o
sanctiune personala.
8:4 Manifestarile fizice sau verbale care sunt incompatibile cu spiritul
sportiv sunt considerate ca fiind comportari nesportive. (De exemplu, vezi
Explicatia Nr. 5). Aceasta se aplica atat jucatorilor cat si oficialilor de
echipa, pe sau in afara terenului de joc.
Sanctionarea progresiva se aplica deasemenea in caz de comportare
nesportiva (16:1d, 16:2, 16:6).
8:5 Un jucator care pune in pericol sanatatea unui adversar atunci
cand il ataca, va fi descalificat (16:6c), in special daca:

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Regulamentul handbalului pe plajă II

f) loveste sau trage inapoi, din lateral sau din spate, bratul de
aruncare al jucatorului care este in curs de a arunca sau de a pasa mingea
g) face orice actiune din care rezulta lovirea adversarului la cap sau
la gat
h) intentionat loveste corpul unui adversar cu piciorul sau
genunchiul sau in orice alt mod; aceasta include si piedica
i) impinge un adversar care alearga sau sare, sau il ataca in asa fel
incat adversarul isi pierde controlul corporal; aceasta se aplica si cand
portarul isi paraseste spatiul de poarta in timpul unui contraatac al
adversarilor
j) loveste un aparator in cap executand o aruncare libera direct la
poarta, daca aparatorul nu s-a miscat, sau similar, loveste portarul in cap la
o aruncare de la 6 metri, daca portarul nu s-a miscat
8:6 Comportarea nesportiva grosolana a unui jucator sau oficial de
echipa, pe sau in afara terenului de joc, (vezi Explicatia Nr. 6), va fi
sanctionata cu descalificare (16:6c).
8:7 Un jucator vinovat de violenta in timpul de joc va fi eliminat
definitiv (16:11-14). Violenta in afara timpului de joc duce la descalificare
(16:6f; 16:6b,d). Un oficial de echipa care este vinovat de violenta va fi
descalificat (16:6g).
Comentariu:
Violenta este, in spiritul acestei reguli, definita ca un atac in forta si
deliberat impotriva corpului unei alte persoane (jucator, arbitru,
cronometror/scorer, oficiali de echipa, delegat, spectator etc.)
Cu alte cuvinte, nu este o actiune simpla, reflexa sau un rezultat al
unor procedee neglijente si excesive. Scuiparea unei alte persoane este in
mod specific considerata ca violenta.
8:8 Incalcarea regulilor 8:2-7 determina o aruncare de la 6 metri pentru
adversari (Regula 14:1), daca incalcarea a produs, direct sau indirect.
Intreruperea unei sanse clar de gol.
In celelalte cazuri încalcarea determina o aruncare libera pentru
adversari (Regulile 13:1a-b, dar vezi totusi, 13:2 si 13:3).

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

1. Rizescu C. – Handbal. Teoria jocului, Ed. Ovidius University


Press, Constanţa, 2010
2. www.eurohandball.com

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


FUNDAMENTE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR
SPORTIVE: HANDBAL ȘI HANDBAL PE PLAJĂ
BIBLIOGRAFIE

1. Başturea E., Handbal. Concepte, principii şi căi de perfecţionare ale antrenamentului,


Editura Academica, Galaţi, 2007, pag. 145.
2. Bota M., Bota I., Handbal, 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1990, pag. 114.
3. Cercel P., Handbal, exerciţii pentru fazele de joc, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1980, pag. 212.
4. Cercel P., Handbal, antrenamentul echipelor masculine, Editura Spor-Turism,
Bucureşti, 1983, pag. 352.
5. Csüdör G., Handbal, instruirea echipelor şcolare-mijloace de realizare, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1986, pag. 118.
6. Hantău C., Handbal, Editura Alpha, Bucureşti, 2000.
7. Kunst-Ghermănescu I., Handbal, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978, pag. 351.
8. Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., Teoria şi metodica
handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 153.
9. Mihăilă I., Handbal, curs teoretic, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2004, pag.
194.
10. Negulescu I., Handbal. Tehnica jocului, Editura ANEFS, Bucureşti, 2000, pag. 120.
11. Rizescu C., Handbal, Editura Ovidius University Press, Constanţa, 2000, pag. 180.
12. Rizescu C., Handbal. Teoria jocului, Editura Ovidius University Press, Constanţa,
2010, pag. 167.
13. Rizescu C., Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press, Constanţa,
2013, pag. 120p.
14. Rizescu C., Cazan F., Georgescu A., Handbal. Îndrumar metodic, Editura Valinex,
Chişinău, 2009, pag. 140.
15. Voicu S., Handbal. Tehnică şi tactică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2003,
pag. 186.
16. Vlase O., Har, trudă şi onoare, Editura Axiona, Bucureşti, 2003.
17. http://www.eurohandball.com.

Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă


Fundamente ştiinţifice ale jocurilor sportive: handbal și handbal pe plajă