e). Tuberculoza.

Este o boală care poate fi transmisă şi pe cale hidrică, dar mai

rar. Viabilitatea in apă a bacilului Koch este de 100-150 de zile, rezistă şi la
dezinfectanţii obişnuiţi. In afara transmiterii directe prin apă există posibilitatea
transmiterii indirecte prin laptele unor bovine care au consumat apă contaminată cu
bacil Koch sau au păscut pe păşuni irigate cu ape contaminate.

Boli virale transmise prin apă.

a). Hepatita epidemică se poate transmite şi prin consum de apă contaminată,
viabilitatea in apă a virusului este mare 180-200 de zile, rezistă la clor şi la alţi
dezinfectanti.
b). Poliomielita. Virusul poliomielitei are o rezistenţă mare in mediul
inconjurător, in apă supravieţuieşte 150-180 de zile, dar este sensibil la clor şi alţi
dezinfectanti obişnuiţi ai apei. Imbolnăviri masive au fost descrise in trecut in urma
consumului de apă contaminată. Ca urmare a extinderii vaccinării antipoliomielitice a
scăzut frecvenţa acestei boli.
c). Conjunctivita de bazin este data de adenovirus şi se transmite prin
intermediul bazinelor de inot in care au fost persoane contaminate. Rezistenta in apă a
agentului etiologic este suficient de mare pentru a produce imbolnăvirea, el rezistă
relativ bine la dozele mici de clor folosite la dezinfectia bazinelor de inot.
d). Alte viroze hidrice. Se pot transmite prin apă viroze determinate de:
rinovirusuri, retrovirusuri (cu ARN), adenovirusuri, parvovirusuri, poxvirusuri,
mixovirusuri (cu ADN). Marea majoritate a virusurilor scapă tratării clasice a apei şi
multe au rezistenţă mare in apă.

Boli parazitare transmise prin apă.

a). Amibiaza sau dizenteria amibiană este cea mai răspandită parazitoză de
natură hidrică. Sursa este omul bolnav, animalele domestice (caine, porc) şi sălbatice
(şobolanul). Parazitul se elimină in mediul exterior sub formă de chist care este foarte
rezistent in apă (pană la 100 de zile). Infestarea omului se face prin ingerarea apei
poluate, a alimentelor in special fructe şi zarzavaturi nespălate, contaminate.
b). Lambliaza sau giardioza este data de lamblia sau giardia intestinalis. Sursa
este omul bolnav sau purtător. Parazitul este eliminat sub formă de chist care este
rezistent la factorii din mediul extern, in apă supravieţuieşte cateva luni. Este o boală
parazitară foarte răspandită la copii.
c). Tricomoniaza. Alături de contactul sexual interuman se pare că apa joacă rol
in transmiterea bolii. Agentul etiologic este tricomonas vaginalis, un flagelat foarte putin
rezistent in mediul extern (cateva ore). Dar rezistenţa creşte in apa caldă peste 30°C,
fapt ce dovedeşte că transmiterea se poate face şi prin bazinele cu apă caldă in care se
găsesc in acelaşi timp şi persoanele bolnave (mai rar).
d). Strongiloidoza şi geohelmintiazele. Sunt boli parazitare produse de:
strongiloides stercoralis, respectiv ascaris lumbricoides şi tricocefalus trichiura. Sunt
parazitoze care de fapt se transmit prin sol, dar in anumite conditii pot fi antrenate de
apă şi pot ajunge in organismul uman.
e). Alte boli parazitare transmise prin apă sunt fascioloza (cu localizare
hepatică şi intestinală), schistosomiaza şi filariozele răspandite in zonele tropicale.
3.4 Patologia neinfecţioasă produsă prin apă
In compozitia apei intră un număr mare de substante minerale care in mod
obişnuit există in concentraţii relativ mari numite macroelemente(săruri de calciu,
magneziu, sodiu, potasiu, cloruri) şi substante care sunt in concentraţii mici numite
microelemente (iodul, fluorul, cobaltul, zincul). Aceste substante se găsesc şi in
organele şi ţesuturile organismului uman.
Guşa endemică. lodul este indispensabil organismului uman. Este elementul
esential al hormonului tiroidian, lipsa sau carenta de iod are drept consecinţă apariţia
guşei endemice ca urmare a stimulării glandei hipofize prin insuficienţa hormonului
tiroidian.
Caria dentară este o afectiune larg răspandită, se intalneşte la toate grupele de
varsta. Există o stransă corelatie intre concentratia fluorului in apă şi caria dentară. Cu
cat concentratia fluorului este mai scăzută, cu atat numărul persoanelor cu carii dentare
este mai mare, cu atat numărul cariilor la aceeaşi persoană este mai mare şi varsta la
care apare caria este mai mică.

3.5 Bolile cardiovasculare şi relaţia cu gradul de mineralizare şi microelementele

din apă
Bolile cardiovasculare sunt afectiunile cele mai răspandite la ora actuală, mai
ales in ţările avansate, dand cel mai mare procent de mortalitate. Au etiologie
plurifactorială (factori genetici, metabolici, alimentari, psihici), un rol important se acordă
sedentarismului, obezităţii, fumatului, alcoolismului, stressului.
Cercetări efectuate in diferite tări au evidentiat corelatia existentă intre nivelul mai
crescut de mortalitate prin boli cardiovasculare şi duritatea scăzută a apei. Duritatea
apei este un indicator global de mineralizare a apei, exprimată prin concentraţiile
echivalente in calciu, şi se exprimă in grade.
Intoxicatia cu nitrati este cunoscută sub numele de cianoza infantilă sau
methemoglobinemia infantilă cianotică. Nitratii din apă provin fie din solurile bogate in
săruri de azot, fie provin din poluarea apei cu nitraţi (de la ingrăşămintele chimice pe
bază de azot, sau substante organice care prin descompunere pun in libertate nitrati).
Nitratii din apă ajunşi in organism suferă o serie de transformări la nivelul tubului
digestiv (sub actiunea germenilor colifonni) rezultand nitritii. Nitritii din sange se
combină cu hemoglobina formand methemoglobina. Methemoglobina este o combinatie
intre hemoglobină şi oxigen care spre deosebire de hemoglobină are Fe" 39 incat
legătura oxigenului nu se mai face ca la hemoglobină sub fonnă de oxigen molecular. In
felul acesta se produce o carenţă de oxigen.
In condiţii fiziologice există methemoglobină in proporţie de 5% din totalul
hemoglobinei. In functie de procentul de methemoglobină din totalul hemoglobinei din
sange, există mai multe manifestări clinice care insoţesc methemogiobinemia. Intre 10-
20% sunt fonne clinice uşoare, intre 20-50% forme clinice medii, peste 50% intoxicatii
grave la copiii mici, cu letalitate mare. Boala o fac copiii mici (in primul an de viaţă)
alimentati artificial.
Intoxicatia cu plumb Ajuns in tubul digestiv plumbul la nivel hepatic suferă un
proces de detoxifiere, motiv pentru care rar se descriu intoxicaţii acute pe calea apei.
Intoxicatiile cronice sunt frecvente, datorită consumului cronic de apă cu continut in Pb
şi dau tulburări importante: oboseală nejustificată, paloare, anorexie, constipaţie, dureri
articulare, musculare, anemie, iritabilitate, tremurături, greţuri, gust metalic in gură,
Intoxicaţia cu mercur. El se cumulează in rinichi şi ficat. Traversează bariera
placentară cu efecte teratogene.. Hg se elimină prin urină, piele, păr, unghii in care
poate fi dozat. Clinic se manifestă cu cefalee, vertij, insomnie, oboseală, tulburări de
memorie, vizuale, anemie. Afectarea renală se manifestă prin poliurie, polachiurie,
azotemie. Acţionează asupra fătului şi dă malformatii congenitale.