IGIENA SOLULUI

Solul este acea parte a scoarţei pămantului in care se petrec procesele

biologice. Este format din particule solide de dimensiuni şi formă variabilă
numite grunji sau granule.

4.1 Proprietăţile fzice ale solului

Permeabilitatea pentru aer depinde de mărimea porilor. Solurile formate din
particule mari (pietrişul, nisipul) sunt foarte permeabile pentru aer. Cu cat solul contine o
cantitate mai mare de aer, cu atat procesele biologice sunt mai active, solul este cu atat
mai salubru.
Capilaritatea reprezintă capacitatea solului de a permite apei subterane să se
ridice prin porii săi spre straturile superficiale. Capilaritatea este in raport invers cu
permeabilitatea, cu cat solul este mai permeabil pentru apă el are o capilaritate mai
mică.
Selectivitatea este calitatea solului de a retine in porii săi diferite impurităţi care
il străbat. In general solurile greu permeabile au grad mare de selectivitate.
Selectivitatea solului realizează protecţia apelor subterane şi are un mare rol igienico-
sanitar.
Temperatura este dependentă de structura şi compoziţia chimică a solului. Solul
primeşte căldură de la soare, de la masa incandescentă din centrul pămantului şi de la
procesele biochimice exogene care se petrec in sol. Solul este un prost conducător de
căldură. El inregistrează cu intarziere variatiile temperaturii atmosferice atat cele diurne,
cat şi cele nocturne.

4.2 Compoziţia chimică a solului

Macroelementele, in ordinea predominenţei sunt: siliciul, aluminiul, calciul, fierul,
magneziul, potasiul, azotul, carbonul, oxigenul. Microelementele prezente in sol sunt:
iodul, fluorul, borul, cobaltul, manganul şi molibdenul. Ţinand cont de rolul lor in
fiziologia umană şi animală, dăunător este atat excesul cat şi carenta in elemente
minerale. Solul este cel care oglindeşte bogăţia sau sărăcia in microelemente factorilor
de mediu, mai ales a apei, dar contributia lui in aparitia imbolnăvirilor este indirectă.
Excesul sau carenta minerală a solului va determina excesul sau carenta minerală a
alimentelor de origine vegetală şi a apei. La randul lor animalele se hrănesc cu
vegetale, deci variatiile conţinutului mineral se vor răsfrange in cele din urmă asupra
omului. Elementele radioactive: radiu, uraniu, toriu prezente in rocile bazaltice, granitice
constituie impreună cu radiatiile cosmice fondul natural radioactiv. Substanţele organice
nu persistă mult timp ca atare, ci se transformă in substanţe minerale şi substanţe
organice proprii solului numite compuşi humici, care sunt rezerva de substanţe nutritive
din sot.

4.2 Poluarea solului şi influenta asupra sănătăţii

Poluarea se datorează indepărtării şi depozitării neigienice a reziduurilor solide şi
lichide rezultate din activitatea omului, a dejectelor de animale, a deşeurilor industriale,
a utilizării unor ingrăşăminte chimice.

Poluarea biologică.
 Solul este bogat in floră microbiană proprie numită şi floră telurică, care participă
activ la procesele biologice şi biochimice. Aceste microorganisme de tipul bacteriilor,
actinomicetelor, ciupercilor, algelor şi protozoarelor sunt adaptate la condiţiile de viaţă
existente pe sol şi detin un sistem enzimatic complex care le conferă autotroficitate. Ele
transformă substantele organice impurificatoare in humus, efectuand in acest fel
autopurificarea solului. In sol există şi germeni patogeni care după provenienţă şi modul
de transmitere pot fi grupaţi astfel:
- germeni excretati de om, transmişi prin intermediul solului, produc
contaminarea om-sol-om;
- germeni patogeni ai animalelor şi transmişi prin intermediul solului,
produc contaminarea animal-sol-om.
Contaminarea om-sol-om este caracteristică germenilor de provenienţă intestinală
(bacilii tific si paratific, bacilul dizenteric, vibrionul holeric, virusul poliomielitei, virusul
hepatitei, streptococi, stafilococi). Aceşti
germeni rezistă puţin timp in sol. Enterobacteriile au viabilitate medie de 10-30 de zile,
enterovirusurile 4-6 săptărnani. Viabilitatea creşte in solurile umede. De cele mai multe
ori, germenii caracteristici contaminării om-sol om cunosc o cale de transmitere
indirectă prin intermediul apei sau alimentelor. Rolul solului in contaminarea microbiană
este de multe ori neglijat. Contaminarea animal-sol-om interesează un număr mai mare
de germeni: b. tetanic, b. antracis, germenii gangrenei gazoase, ricketsii, leptospire,
brucele, etc. Acestea pot supravieţui in sol 4-10 săptămani.
Transmiterea se poate face atat prin contactul cu solul, cat şi prin intermediul
apei şi alimentelor. Parazitozele, mai ales helmintiazele pot fi incadrate in cea mai mare
parte in contaminarea om-sol-om, deşi se pot incadra şi in grupa animal-sol-om.
Biohelminţii sunt paraziţi intestinali care au nevoie de o gazdă intermediară pentru a se
putea dezvolta şi pentru a deveni infestanti, de exemplu taenia solium (gazdă
intermediară porcinele) şi taenia saginata (gazdă intermediară bovinele). Geohelminţii
nu au nevoie de gazdă intermediară, se dezvoltă direct pe sol. Ascarizii, botriocefalul
rezistă in sol aproximativ un an, in conditii de umiditate crescută la o temperatură
cuprinsă intre 16-18°C in lipsa radiatiilor solare. Aceste conditii se intalnesc in grădinile
de zarzavat unde imbolnăvirea se face prin consumarea zarzavaturilor contaminate, a
mainilor murdare. Alte parazitoze sunt: anchilostomiaza, strongiloidoza şi oxiuroza.
Poluarea chimică este produsă de reziduuri menajere, industriale, radioactive şi
ca urmare a utilizării ingrăşămintelor chimice in agricultură. Reziduurile menajere şi
zootehnice produc o poluare organică. Materia organică este descompusă de către flora
proprie solului şi transformată in substante minerale. Se realizează un ciclu natural al
elementelor chimice care trec din sol in plante şi animale, ajung la om pentru a reveni
sub formă organică in sol şi a relua ciclul. Poluarea industrială oferă un continut bogat in
substance chimice potenţial toxice, care se pot concentra in diverse organisme din
lanţul alimentar al omului. De exemplu, industria siderurgică, metalurgică, petrochimică,
exploatările miniere produc o poluare a solului care are drept consecinţă degradarea
solului; el nu poate fi folosit in agricultură. Poluarea cu substanţe toxice poate determina
trecerea lor in apele subterane sau de suprafaţă. Metalurgia neferoasă răspandeşte
cantităţi mari de Pb, Cu, Zn pe sol; acestea ajung in legume, fructe şi cereale care se
cultivă in zonă. Pesticidele şi ingrăşămintele chimice sunt o importantă
sursă de poluare. Ingrăşămintele azotoase facilitează migrarea nitratilor in straturile de
apă subterane, contribuind la apariţia methemoglobinemiei. Poluarea radioactivă constă
in depunerea şi depozitarea pe sol a reziduurilor cu continut bogat in izotopi. Cei mai
periculoşi sunt cei cu viaţă lungă, de exemplu stronţiu-90 (28 de ani), cesiu-137 (30 de
ani), iodul-131, ruteniu-160 şi alţi izotopi emişi de reactoarele nucleare. Strontiul
radioactiv se concentrează in sol in cantitate mare, ca urmare a precipitaţiilor
abundente. Stronţiul substituie calciul din oase, iar cesiul inlocuieşte potasiul din
organism.

4.4 Asanarea solului

In prezent se cunoaşte mai putin despre nivelul de poluare al solului comparativ
cu poluarea aerului şi a apei. Indicatorii folosiţi pentru depistarea gradului de poluare a
solului se pot grupa in indicatori ai poluării biologice şi indicatori ai poluării chimice.
Indicatorii poluării biologice sunt reprezentaţi de o serie de germeni a căror prezenţă şi
număr arată gradul de poluare şi riscul pentru sănătate. Numărul de germeni coliformi
arată poluarea solului cu conţinut intestinal uman sau animal. Acest indicator este folosit
pentru germenii patogeni din grupa de contaminare om-sol-om. Pentru grupa de
contaminare animal-om-sol se utilizează un indicator global reprezentat prin prezenţa şi
numărul de germeni care se dezvoltă la 60°C. Importanţa sanitară a lor constă in faptul
că atrag atentia asupra contaminării cu germeni patogeni comuni omului şi animalelor
(b. antrax, b. tetani, leptospire, brucele).
Germenii nitrificatori sunt cei care determină transformarea substantelor organice
proteice in substanţe minerale. Prezenţa lor denotă o poluare a solului şi stadiul de
descompunere a substanţelor organice biodegradabile. Paraziţii intestinali denotă
infestarea solului cu dejecte animale şi umane.
Nu există o normare pentru indicatorii de poluare a solului, se pot lua in
considerare următorii indicatori de apreciere a impurifcării solului.