EVALUAREA UMORULUI VERBAL

RODICA ZAFITJ
Facultatea de Litere
Universitatea din Bucure$ti

1. Premise

Umorul verbal poate fi defmit prin intentia si/sau capacitated de a produce

enunturi care sa provoace o anumita reactie caracteristica (un tip de emotie/manifestarea
prinras) 1 .
La receptare, un enunt poate fi identificat ca umoristic prin recunoasterea
intentiei sau/si prin producerea efectulur. cele doua conditii se pot asocia (in cazul fericit
al unui act de umor reusit), dar pot functiona si independent. Recunoasterea unei intentii
umoristice care nu si-a atins scopul de a amuza conduce in mod normal la o evaluare
negativa (..umor fortat", ;,lipsa de haz"). iar producerea unui eiect comic poate fi atribuita
situatiei, unei erori sau unei stangacii a locutorului (..umor involuntar"). A delimita
umorul doar prin una dintre conditii ii iargesle foarte mult sfera; a-1 defmi prin asocierea
lor obligatorie este rcductiv §i, in aplicarea la cazurile particulare, subiectiv.
Evaluarea este esentiala in masura in care judecata de existenta si cea de calitate
se confimda, in cazul umorului.
In cercetarea umorului, este unanim rccunoscuta dependenta de context a
fenomenului, mai puternica decat in orice alt tip de comunicare.
Teoriile umorului sunt vazute m genere ca fiind complementare; in clasificarile
curente (Attardo 1994, Raskin 1998), se disting cele orientate catre mecanismele
cognitive (teoria incongruentei, a contrastelor, disocierea scenariilor) si cele care incearca
sa stabileasca in primul rand cauzele §i efectele antropologice-psihologice ale umorului
(ca forma de relaxare a unei tensiuni sau ca mecanism de agresare sublimat simbolic).
Functionarea in interactiunea sociala se bazeaza mai ales pe opozitia dintre un
umor de includere §i unui de excludere. Umorul functioneaza - adesea simultan - ca
factor de coeziune a grupului, de creare a unei compiicitati (a rdde cu...)2 - si ca factor de
excludere, de agresare a celui transformat In victima (a rdde de...}. Din acest punct de
vedere, umorul reprezinta o strategic conversationala si retorica ambigua, care poate
consolida sau submina elementele comune locutorilor, spatiul de acord, poate atenua, dar
si agrava conflictele. Agresivitatea e minimalizata social In cazul umorului al carui obiect
(-victima) este chiar locutorul.

2. Modele de interpretare

Factorii multipli de care depind producerea si mai ales receptarea umorului nu

pot fi usor disociati in actul complex si contextualizat; este totusi necesara, In scopul
cercetarii. o separare a diferitelor niveluri psiholingvistice la care actioneaza umorul

497
(cunoastere intelectuala - evaluare atitudinala - implicare afectiva) si Tntre diferite tipuri
de umor (bazat pe contrastul de scenarii, de sensuri sau de registre).

2.1. Componente ale actului de umor

In interpretarea umorului, se poate utiliza un model cu 3 niveluri sau
componente, care sa tina cont de: a) mecanismul cognitiv-intelectual (surprinderea
incongruentelor, a contrastului, a efectului dc surpriza); b) valorile implicate, c)
asocierile afective. Ultimele doua paliere sunt destul de strans asociate, pentru ca valorile
determina m genere raspunsuri afective; ele presupun si o opozitie intre planul social si
eel individual. Atat ierarhiile de valori. cat si reacliile afective sunt atat sociale, cat §i
personale; totusi, valorile au un grad de obiectivitate care le asociaza in mai mare masura
sferei sociale.
Surpriza cognitiva este o conditie necesara, dar nu suficienta a efectului de umor;
nu orice incongruenta provoaca rasul. Analiza fenomenului umoristic a aratat ca
implicarea valori lor si prezenta afectivitatii sunt componente esentiale ale actului
umoristic, intr-un dozaj anume: efectul comic este amplificat de atingerea unor valori s.i
sentimente profunde fteama de moarte, ostilitatea fata de un rcgim represiv. implicarea
erotica, frustrarea discriminarii), prin mecanismul psihologic ai distantarii, al relaxarii, al
dezvaluirii si depasirii unei tensiuni interioare. Pe de alta parte, intensitatea implicarii
unor valori si sentimente intim asumate poate bloca receptarea umoristica: liraita se
manifests in sentimentul ca ,,de anumite lucruri nu se rade", in perceperea umorului ca
agresiv fata de valori si categorii sau grupuri umane , in dificullalea de a se detasa de o
situatie traita dramatic.
In bancuri - specie umoristica scurta, apart inand folclonilui urban 4 - se poate
urmari eel mai usor interferenta nivelurilor. In (1) , se observa usor juxtapunerea bruscaa
doua scenarii cognitive' (scenariu! unui dialog relaxat intre copil si tata, pe teme de
cultura generala, e substituit de scenariul dramatic si absurd al unei traversari inot a
ocean ului):
( I ) Tata, e departe America ? -Taci si moata!

Eficienta prin concizie, in masura in care se realizeaza in interiorul unei perechi

minimalc intrebare-raspuns, substituirea unui scenariu prin altul risca totusi sa ramana
gratuita in lipsa unor motivatii suplimcntare, in planu! valorilor si al afectelor. Motivatiile
suplimcntare., mai slabe intr-o lectura actuala. erau foarte puternice in urma cu douazeci
de ani. Scenariul utopic al calatoriei inot catre America se mcadreaza intr-o paradigma In
care valorile sunt ,,visul american", dus pana la extrern intr-o situatie de nemultumire
politica si sociala care accentueaza dorinta de a parasi propria tara. Evident, acest bane
avea un efect mult mai puternic in Romania comunista, intr-o perioada in care termenii
evocati erau intens marcati simbolic, inclusi Tntr-o retea de mituri, valori si tensiuni.
Interesul textului era amplificat de obsesia plecarii din tara, pe orice cale posibila, de
contrastul intre demonizarea oficiala a Statelor Unite si idealizarea populara a spatiului
american, de asocierea cu un scenariu real - trecerea inot a Dunarii, in incercarea de
evadare din sistem. Obsesia individuala se regasea in aceasta formula, care dezvaluie o
tensiune profunda si o anuleaza pentru un moment, prin ducere la absurd. A rade de acest

498
dialog, in anii totalitarismului, echivala cu manifestarea ostilitatii fata de sistem, dar si cu
recunoasterea autoironica a unei obsesii personale. proiectate mtr-o hiperbola ambigua.

In textul (2), exista o incongruenta intre scenariul ,,pacienti la Reanimare"

(presupunand eforturi pentni salvare, monitorizare permanenta, pacienti in stare de
inconstienta etc.) §i scenariul ,,meseria§ executand o reparatie mmora si recurgand cordial
la intelegerea ciientilor':
(2) Elcctricianul spitalului intra la Reanimare §i ie spune bolnavilor cu masca de oxigen
pe fata:
- Baieti, luati o gura mare de aer ca tre' sa schimb niste sigurante...

Suprapunerea §i disocierea unor scenarii contrastante este vizibila si in acest caz:

meserias_ul nonsalanl din scenariul de suprafata e reinterprelabil ca ucigas inconstient; iar
situatia ciientilor cooperanti e transpusa in scenariul de groaza al unor victime incapabile
sa se apare. Contrastul realizat in plan cognitiv nu este totu§i suficient, nici aici, pentru a
crea efectul umoristic al textului. Sunt puse in joe valori sociale ^i antropologice esentiale
(grija pentru viata, protejarea bolnavilor). pc care replica personajului le anulcaza cinic;
aceste valori sunt susceptibile de asocieri afective, destinatarul textului identificandu-se
destul de u§or cu personajele-victime ^i experimentand o puternica stare de frustrare.
Nivekil cognitiv de baza al textului (2) presupune, dcsigur, existenta unor
cuno§tinte genera)e destul dc comune despre aparatura medicala. Nivelul valorilor este
mai putin legat de contextul politic decat in primul exemplu discutat; problema
supravietuirii este una general-umana si poate fi doar subliniata de actualizari contextual
(de pilda, de perceperea unor aluzii la starea precara a sistemului sanitar national).
Nivelul afectelor depinde de disponibilitatea psihologica a flecarui individ in parte de a se
detasa de sentimentele produse prin compasiune §i identificare.
In textul (3), in schimb, nivelul cognitiv este unul foarte specific. Cunos_tintele de
baza despre specializarile ingineresti nu sunt suficiente pentru intelegerea sa; e un
esantion de umor care, in mod tipic. nu va fi perccput decat de cei care au o anume
experienta practica in domeniu:
(3) Trei ingineri: unul electrician, unul rnecanic §i unul programator mergeau cu o Dacie.
La un moment dat, se strica ma§ma. Se da Jos clectricianul, se uita la instalatia electrica §i
nimic..., apoi mecanicul se uita la carburator, pompa de benzina etc. NTM1C! Stau toti trei
in masina §i nu §tiu ce sa-i faca. Programatorul gase§te solatia: ,,Ne dam toti trei jos §i
apoi ne urcam din nou!!!"

Mecanismul incongruentei este in acest text, aparent, unul al umorului absurd: in

seria solutiilor rezonabile pentru repararea unei ma§ini (verificarea componentei electrice
sau a celei mecanice), este introdusa o initiativa lipsita de sens. Simpla inadecvare nu este
totusi suficienta pentru ca textul sa fie receptat ca umoristic. El i§i capata caracteristicile
potential cornice doar in momentul in care cea de-a trcia solute din scenariul narativ
capata o motivatie, prin analogic cu practica tipica pentru specialistii IT: recomandarea
ca, in cazul proastei functionari a unui calculator, acesta sa fie pur si simplu inchis si
redeschis. Prin aceasta conexiune suplimentara, modelul incongruentei capala sens: apare
ca bazat pe inadecvarea dintre o rnetoda oricum suspecta si o situatie in care aceasta nu

499
are cum sa fie eficienta. $i in acest caz, nivelul pur cognitiv este dublat de unul al
valorllor incalcate de coliziunea scenariilor (rationalitate/irationalitate, inovatie/rutina,
capacitate de adaptare la situatie/rigi dilate etc.) si chiar al implicarii afective (iritare in
fata unor recomandari ale specialist!lor, simpatie/antipatie fata de anumite profesii sau
specializari, neincredere in tehnologia infonnatica etc.).
Reactia fata de un text potential umoristic este determinate, fa fiecare nivel, de un
raport variabll intre premisele obiective si variabilele individuate ale receplarii. La nivel pur
cognitiv, sunt obiective complexitatea si coerenta mecanismului cognitiv, in vreme ce
variaza in runctic de individ detinerea mformatiilor necesare si capacitatea de prelucrarea
acestora. La nivelul valorilor implicate, premisele obiective sunt importanta sociala $i
culturala a respectivelor valori; in plan individual, variaza ierarhia personala de valori. La
nivelul perceptiei afective, se poate vorbi de o relevanla umana a situatiei, stabilita cu
relativa obiectivitate, si de o implicare personala, bazata pe experienta subiectiva, infinit
variabila.
Complexilatea acestor planuri explica de ce un text dat poate fi receptat in mod
foarte diferit din punctiil de vedere al efectului sau umoristic: absenta sau prezenta unor
informatii, importanta valorilor implicate, gradul de afectare emotionala modifica
fundamental pcrceptia umorului. Pe de alta parte, modelul interpretativ dat poate explica
si de ce anumite texte au un potential umoristic mai ridicat si mai general: pentru ca
utilizeaza sccnarii general-umane, implica valori si afccte fundamentale (umorul negru.
eel erotic etc.).

2.2. Tipuri de umor verbal

Principalele tipuri diferite de umor verbal aplica unor nivele lingvistice diferite
mecanismul cognitiv fundamental al disjunctiei. Se poate astfel vorbi de:
a) disjunclia scenariilor (un fel de ,,comic de situatie", frecvent in formele
umoristicc scurte: bancuri, anecdote etc.);
b) disjunctiasemnificatiilor(mjocul de cuvinte);
c) disjunctia contextelor stilistice (in comicul de registru).

2.2.1. Umorul de scenario, Disjunctia scenariilor, considerata mecanismul

umoristic fundamental in modelul propus de V. Raskin si foarte folosit in prezent in
studiul umorului de limbaj, e prezenta, in diferite subvariante, in exemplele discutate mai
sus (1-3), precum §i in urmatoarele (4-7):
(4) Ce s-ar Tntampla daca ciocanitoarea nu ar avea cioc? ToatS ziua ar da cu capul in
copaci.
(5) De ce are clefantul coada? Ca sa nu se termine brusc.
(6) Cum recunosti un iepure zburator? Are un uliu pe spate,
(7) Alinuta se joaca la ea in camera cu forfecuta. Intra tata:
- Alinuta, sa $tii ca ne suparam! De cate ori ti-am spus sa nu te mai joci cu forfecuta?
Uite cate degetele ai facut pe jos!

Scenariile contrastante se grefeaza pe succesiunea previzibila a actelor de limbaj

mtr-o pereche minimala de tipul intrebare (de imbogatire sau verificare a cunostintelor)
- raspuns, presupunand definirca si descrierea unor obiecte §i situatii. Exemplele (4) §i
(5), asemanatoare, Tnlocuiesc scenariul explicatiei reale (logice, stiintitlcc) a unui aspect

500
al realitatii naturale prin scenariul pur mecanic, grafic, al desenului (animat) din care se
sterge sau tn care se adauga un element. Exemplul (6) modifica presupozitia existentiala
din intrebare (,,exista «iepure zburator»"), reinterpretand o imagine in afara scenariilor
naturale, prin inversarea perspectivei s_i a raporturilor (cauza devine accesoriu, situatia-
limita devine atribut permanent). Exemplul (7) reinterpreteaza - prin ultimul detaliu
(,,degetele... pe jos") - discursul educativ banal, de mustrare parinteasca, ca discurs al
sadismului generalizat.
Intrc variantcle de actualizare a mecanismului cognitiv al incongruentei, se pot
mentiona uncle diferente. Scenariile sunt:
a) bazate fie pe modificarea s.i pe substituirea partiala a scenariului initial (ceea
ce se intampla, in grade diferite, in toate exemplele discutate mai sus), fie pe
distrugerea acestuia §i deraiere Tn absurd (de exemplu: „— Ce este perfect rotund si din
sticla? - Un cub de lemn");
b) de tip narativ, descriptiv sau argumentativ;
c) provenite din implicarea mai multor perspective, atribuite personajelor;
incongruentele se produc intre spatii mentale aflate sau nu in relatii de aecesibilitatc
(Ritchie 2006);
d) fie simple, unice, fie complexe, elaborate, bazate pe implicarea mai multor
scenarii;
e) actualizate sau implicate (realizand un contrast in praesentla sau in absentia).

2.2.2. Jocul de cuvinte. Disjunctia semnificatiilor, a carei cercetare are o traditie

retorica mai indelungata', manifesta o diversitate la fel de marc, in tipologia jocurilor de
cuvinte, bazate pe relatii sernantice de omonimie si polisemie (8, 9) sau paronimie (10),
de antonimie (12), pc substitutia mtr-o sintagma stabila (10, 11, 12) etc.:

(8) ,,Consultat cand s-a remaniat guvernui, a fost gasit saTiStos" (Catavencu, 20, 1991, 8).
(9) ,,«De ce dicteaza clasa muncitoarc? - Pentru ca nu §tie scrie», se radea in timpul
studentiei mele" (Romania libera, 2776, 1999, I).
(10) ^Mangla cum laude" (titlu de pagina, In Academia Catavencu, 2005).
(11) ,,Exista viata dupa reformat" (Academia Catavencu, 27, 1999, 9).
(12) Bangui la replica" (Tineretul liber, 618, 1992, 5).

2.2.3. Umorid de registru, Contrastul intre registrele stilistice - fonna de umor

mai subtila, mai greu sesizabila - poate aparea ea unica sursa de comic sau in asociere cu
umorui de scenariu/de situatic. In exemplul (13), stilul narativ al basmului este substituit
brusc de eel al conversatiei curente; contrastul stilistic se adauga insa unei rupturi aparute
intre scenariile cognitive si modalitatile de textualizare; aceasta este §i mai marcata,
pentru ca presupune o schimbare de perspectiva §i de tematizare (departarea - cadru
constitutiv al unei naratiuni folclorice - devine tema a unei judecati evaluative):

(13) A fost odata, peste noua mari si noua tari, de mergeai cale lunga sa-ti ajunga, prin
pustiuri dc nisip §i codri de arama, un iepuras.
Intr-o dimineata, sc treze§te el si zice:
- Vai de mine, ce dcparte stau!!!

501
in fine, exemplul (14) ilustreaza disjunctia registrelor si a contextelor stilistice intr-un texl
literar: stilul malt al poeziei romantice contrasteaza cu elementele popular-regionale.
arhaismele contrasteaza cu tmprumuturile recente:
(14) Manoil pa§i in fata tronului cu scump desen,
Ceilalti $ed m grup da peatra ca burjuii lui Roden...
Manoil lua dan mana cu bratare de onixa
Globu-n paimele-amandoua §i-l privi cu pleoapa fixa
Pan-un foe de apa rece Ti patrunse-n brat §i-n unghii;
Carnea i se face stecla, !§i putea privi rarunchii
ScanteiosJ ca vii smaralduri, oasele ca §i margeanul,
Cum vezi plopii-n faptul serii vantul cand daschide geamul.
Grota, zana i sa pare departata §i straina
Cum vczi lumea cand ai ochii turburati da atropina.
(Mircea Cartarescu, Levantul, Bucure^ti, Humanitas, 2006, p. 90)

In toate tipurile discutate, incongruenta poate fi realizata prin doua scheme

principale:
- prin jtatapunere de secvente, din care a doua introduce un scenariu nou, care
reinterpreteaza naratiunea/scena (In umoru! de scenariu), activeaza un sens nou, care
resemantizeaza enuntul (in jocul de cuvinte) sau evoca un context stilistic nou (in umorul
de registru);
- prin suprapunere de secvente; acestea contin de la Inceput elemente
ambivalente, eare evoca, sub presiunea unor date din contextul lingvistic, un alt scenariu,
un cuvant sau un sens diferit, un alt registru. In acest tip dc text se suprapun lectura
literala si cea subterana.

3. Critcrii de evaluare a umorului

Posibilitatea de a evalua actul umoristic a tost teoretizata de Koestler 1964, pcntru
care umorul este o forma de manifestare a creativitatii, esentialmente cuantificabila.
Criteriile de evaluare propuse de Koestler sunt originalitatea, insistenta si economia. Daca
primul este evident, independent si inerent (surpriza incongruentei depinde de originalitate),
celelalte reprezinta mai curand doua maniere complementare de potentare a efectului
umoristic: prin repetare a unei scheme care amplifica asteptarea deznodamantuiui (ca in
snoavele sau bancurile care reiau aceeasi schema narativa de 3-4 ori) sau prin concizie
maxima (ca m jocurile de cuvinte sau in bancurile de tip intrebare-raspuns).
Evaluarea estetica consta in esenta in analizarea si cuantificarea mecanisrnului
cogniliv, a primului nivel de actiune a umorului 8 . Nivelul valorilor si eel al afectivilalii,
foarte importantc in determinarea efectului global de umor, nu pot fi evaluate pe o scalaa
calitatii; eel mult, se pot plasa, as.a cum am vazut, pe trepte diferite ale relevantei umane,
avand grade diferite de prototipicitate - realitati statistice eare pot fi contrazise de
variabilele cufturale sau individuale.
Mecanismul intelectual al incongruentei este totusi elementul stabil, obiectiv,
controlabil al umorului verbal. Criteriile care pot conduce la o evaluare a sa sunt:
a) distanta dintre scenarii, originalitatea asocierii;
b) caracterul brusc al juxtapunerii/suprapuncrii (concizia);

502
 c) reliefareaprin insistenta, consolidarea opozitiei;
d) coerenta locald a scenariilor (gradul de suprapunere);
c) coerenta globala a secventei (sensul global, motivatia);
f) multiplicarea scenariilor/a perspectivelor; gradul de sofisticare (elaborare).
Primele trei criterii corespund in esenta celor propuse de Koestler. Potrivit
primului criteria, al distantei, o sccventa umoristica este cu atat mai reusita cu cat
apropic scenarii mai diferite. din zone de cunoastere neasociate de obicei. Criteriul
favorizeaza original itatea, inovatia, contribuind, irnpreuna cu eel de-al doilea (asocierea,
suprapunerea brusca), la efectul de surpriza. Distanta maxima sj suprapunerea sunt, de
altfel, calitati tipice ale unui proces de analogic, de exeraplu de realizare a unei metafore;
numai ca analogia pune in evidenta elemental comun al sensurilor sau al situatiilor
asociate, in vreme ce umorul face ca accentul sa cada pe disociere, pe diferenta, pe
rupturadintre sensuri sj scenarii.
Efectul de surpriza este maximalizat prin concizie in es.antioanele de umor bazate
pe cuplul intrebare-raspuns (exemplele 1. 4, 5, 6); distanta destul de mare (intre scenariul
repararii unui automobil §i eel al unui computer) este in avantajul exemplului (3); in
schimb, in (7) inventivitatea este destul de redusa, substitutia functionand mai putin la
nivel conceptual (de la actul de ,,a taia hartii", la ,,a-§i taia degetele" e o extensie destul de
previzibila) §i mai mult in planul afectiv, al identificarii emotionale.
Reliefarea prin insistenla este un parametru opus §i complementar surprizei:
amanarea poantei, pregatirea graduala, rcpetarea unor elemente din scenariile contrastante
contribuie la efectul umoristic, In forme elaborate de naratiune.
Criteriile coerentei sunt esentiale pentru calitatea unei disjunctii umoristice: atat
scenariul previzibil, anticipat de receptor, cat s.i eel substitutiv, introdus de incongruenta
umoristica, trebuie sa aiba logica lor proprie, sa fie plauzibile intr-un plan real, fictional,
simbolic etc.; la fel, jocul de cuvinte este cu atat mai reus.it cu cat sensul anticipat §i
sensul care il contrazice sunt la fel de motivate. In realitate, multe acte de umor incalca
aceasta cerinta, multurnindu-se cu o evocare aproximativa s.i partiala, doar aluziva, a unui
scenariu sau a unei semnificatii. In cazul jocurilor de cuvinte, se poate usor urmari
coerenta fiecarei lecturi in parte (in 8, scenariul consultului medical e la fel de firesc ca
acela al consultarilor politice, pe care il substitute ironic; in 9, a dicta cu sensul ,,a
impune, a da ordine" apare Tntr-un scenariu perfect motivat politic, preluat din
propaganda oficiala, iar cu sensul ,,a rosti, pentru ca altul sa scrie", intr-un scenariu
politic-cultural evocat aluziv). Criteriul este mai putin respectat atunci cand jocul de
cuvinte doar sugereaza o realitate contrastanta, fara ca aceasta sa aiba propria coerenta
semantica sau narativa (ca in exemplele 10 sau 12).
Coerenta globala este un indiciu §i mai puternic al calitatii actului umoristic: in
mod ideal, incongruenta scenariilor capata un sens mai profund; de exemplu, jocul de
cuvinte (9) are un caracter polemic, contrazicand discursul ideologic oficial: argumentele
legitimarii politice a conducatorilor de origine muncitoreasca sunt combatute prin
revelarea unui adevar interzis, privind ignoranta acestora; in (11), analogia dintre reforma
§i moarte, exagerata comic, contrazice un discurs politic optimist si transmite un inesaj
profund sceptic.
Multiplicarea ambiguitatilor, a disjunctiilor dintre sensuri si scenarii tine de
caracterul elaborat al unor texte umoristice, mai ales literare (ca in exemplul 33).

503
 4. Concluzii

Prin aplicarea critertilor stabilite se poate determina, in mod destul de obiectiv,

potentialul cognitiv si estetic al unei secvente umoristice. Reusita actului umoristic,
receptarea propriu-zisa a umorului nu se pot insa deduce automat din aceste trasaturi. In
functie de gradul de cultura al publicului, se poate anticipa o prefer in ta statistica pentru
forme mal simple sau mai elaborate de umor, in care mecanismul incongruentei sa joace
un rol mai redus sau mai important. Traditiile culturale sj preferintele individuale sunt
determinante Tn privilegierea surprizei sau a tehnicilor de amanare a ei, in caularea
coerentei locale si globale sau in acceptarea distrugerii oricarei coerente, prin efecte de
absurd. Raportul complex dintre acesti factor! poate fi urmarit prin experimente de
receptare.

NOTE

1
Definitia de lucru pe care ne bazam evita trecerea in revista a numarului extrem de mare de
caracterizari ale umorului, din perspectiva diverselor teorii §i interpretari, si face abstractie de
disputele terminologice lipsite de utilitate. provenite din atribuirea unor defmitii limitative termenilor
din sfera umorului; de exempiu, prin distinctia mtre umor (fenomen antropologic general) si comic
(categoric estetica). Utilizarea crireriului rasului in defmirea umoruiui este, de asemenea,
controversata (nu Tntotdeauna umorul provoaca rasul; nu oricc manifcstare a rasului este deteiTninaia
de umor). dar ramanc utila empiric §i justificata prototipic.
Factorul coeziv e avut Tn vedere Tn primul rand Tn unele cercetari contemporane asupra utilizarii
fatice a rasului sau a altor forme de producere si recunoa^tere a umorului, cf. Saftoiu 2006,
Constant!nescu 2006.
De exempiu, fata de valorile religioase, asociate §i identitatii etnice: exemplul eel mai bun a fost
fumizat de conflictui declan^at in anul 2005 de publicarea in Olanda a unor caricaturi care Tl aveauca
obiect pe profetul Mahomed.
4
Cele mai multe bancuri au o circulatie transnationala, fiind traductibile s. i adaptabile Sa situatii noi.
Un corpus romanesc de bancuri poiitice a fost studiat de Niculescu Grasso 1999. dintr-o perspective
predominant sociologica $i tematica.
Exemplele pe care le vom folosi Tn continuare (1-7 s.i 13) nu provin dintr-o sursa unica: ele sunt
cunoscute pe cale orala s.i reproduse pe numeroase site-uri de umor din internet (www.bancuri.ro,
www.bancuri.com, www.bancuri.net, www.bancuri.us, www.glumetzul.ro, www.glumite.ro,
www.pacalici.ro etc.; la Tnceputul anului 2007, o cautare cu motorul Google oferea aproximativ
9.040.000 ocurente pentru termenul bancuri, multe chiar Tn titulatura unor site-uri). Au fost msa
partial rescrise, pentru eliminarea unor neglijente de redactare (ortografice, gramaticale si lexicale)
frecvente.
6
Scenariile sunt interpretate in continuare in conformitate cu teoria lui Raskin !985 - Semantic
Scripts Theory of Humor (SSTH) - si Tn genere cu abordarea cognitivista a comprehensiunii textuale
Tn functie de cadrele §i scenariile prototipice (frames, scripts) care organizeaza experienta umani
7
O tratare clasica a jocului de cuvinte este cea reaiizata de S. Freud Tn Citvdntul de spirit §i raportul
sau cu incowjtientul (1905); traducerea romaneasca Tn S. Freud, Opere, 8, Comicul si union!,
Bucuresti, EdituraTrei, 2002. Un studiu clasie din perspectiva lingvistica este Guiraud 1976; joculde
cuvinte a fost inclus si de Grupul u, In Retorica generala; pentru limba romaiia, domeniul e mai putin
investigat; vezi Groza 1996.
Giora 2005 inventariaza criterii similare pentru evaluarea ironiei (pregnanla, .sofisticare etc.).

504
 BIBLTOGRAFIE

Alexander, Richard J., 1997: Aspects of Verbal Humour in English, Tubingen, Gunter Narr.
Attardo, Salvatore, 1994: Linguistic Theories of Humor, Berlin-New York. Mouton de Gruyter.
Constantinescu, Mihaela, 2006: ,,Umorul conversational - strategii de sprijin", in Pana Dindelegan
2006, pp. 405-412.
Giora, Rachel et al., 2005: ,,Irony aptness", in Humor: International Journal of Humor Research,
18(1), pp. 23-39.
Groza, Liviu, 1996: ,,Despre jocurile de cuvinte in frazeologia limbii romane", in Limbd §i
literatura, XLI (1996), nr. 2, pp. 32-36.
Guiraud, Pierre, 1976: Lesjetix de mots, Paris, P.U.F.
Koestler, Arthur, 1964: The Act of Creation, London, Hulchinson.
Niculescu, AL, 1980: Intre filologie $i poetica, Bucuresti, F.minescu (cap.: ,,Structurile iingvistice
ale umorului", pp. 188-205).
Niculescu Grasso, Dana Maria, 1999: Bancurile politice, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale
Romane.
Pana Dindelegan. Gabriela (coord.), 2006: Limba romdnd — aspecte sincronice si diacronice,
Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti.
Raskin, Victor, 1984: Semantic Mechanisms of Humor, Dordrecht. D. Reidel.
Raskin. Victor, 1998: ,,Humor", in J.L. Mey (ed.), Concise Encyclopedia of Pragmatics, Oxford.
Elsevier, 1998, pp. 354-359.
Ritchie, Graeme, 2006: ,,Reinterpretation and viewpoints". In Humor: International Journal of
Humor Research, 19 (3). pp. 25 1-270.
Saftoiu, Razvan, 2006: ,,Observatii asupra functiilor rasului in conversatia fatica", in Pana
Dindelegan 2006, pp. 517-524.
Sherzer. Joel, 1985: ,,Puns and Jokes", in Teun A. van Dijk (ed.). Handbook of Discourse
Analysis, 3. Discourse and Dialogue, London etc., Academic Press. 1985, pp. 213-221.
Zafiu, Rodica, 2000: ..Humor im rumanischen publizistischen Diskurs seit 1989. Der dialogische
Status einer Kategorie der Selbstidentifizierung", in Mircea Anghelescu & Larisa
Schippel (eds.), Im Dialog: Rumdnische Kultur und Literatur, Leipzig, Leipziger
Universitatsverlag, 2000, pp. 121-132.

L'EVALUATION DE L'HUMOUR VERBAL

Resume
L'article sc fonde sur un modele interpretatif de rhumour, applique a 1'humour verbal et
destine a etablir quelques criteres utiies pour revaluation de 1'effet comique. En tant que
phenomene typiquement contextual, I1 humour est envisage d'un point de vue multiple: au
niveau du contraste cognitif (divergence d'interpretations, incongruite), au niveau des
valeurs impliques et des reactions affectives. Les principaux types d'humour verbal sont: la
disjonction des scenarios (frames)', la disjonction des significations (dans le jeu de mots) et
la disjonction des contextes stylistiques (dans le comique base sur le contraste des registres
de la langue). Les criteres qu'on propose pour ['evaluation de la composante cognitive de
i'humour verbal sont : a) la distance entre les scenarios ou les significations incongruents;
b) la concision de la rupture, !a surprise de Tincongruite; c) la mise en relief produite par
1'insistance et par Fattente prolongee, d) la coherence de chaque scenario; e) la coherence
globale de 1'acte humoristique (la motivation surdeterminee); f) Felaboration et la
sophistication du texte (multiplication des scenarios, des perspectives, ambigui'tes).

505