Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DRPET
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
SOCIOLOGIE JURDICĂ

Titlul referatului:
PREJUDECĂȚI ȘI DISCRIMINARE. REALITATE EUROPEANĂ
ȘI CONTEXT ROMÂNESC

PROFESOR DE DISCIPLINĂ : LECT. UNIV. DR. TĂVALĂ EMANUEL

STUDENT: ARCHIP MARIUS-MIHAI


Anul: I

Anul universitar 2020-2021


Semestrul I
1.Prejudecata

Prejudecata este o părere, o idee preconcepută (şi adesea eronată) pe care şi-o
face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă a faptelor. Are
la bază stereotipizarea, este universală şi rigidă şi poate fi un gând, o concepţie
manifestată prin discriminare.
Prejudecata reprezintă o atitudine individuală sau colectivă legată de o persoană
sau un grup de persoane. Este o judecată care nu are o justificare raţională, de cele mai
multe ori eronată şi peiorativă, adoptată fără cunoaşterea directă a faptelor. Are la bază
termenul de stereotip, pe care îl include.
Prejudecata este componenta de cunoaştere a atitudinilor individuale şi
colective faţă de alţi indivizi şi grupuri sociale. Stereotipurile şi prejudecăţile le au asupra
dezvoltării normale a personalităţii umane, atât din punct de vedere intelectual, cât şi
social. Dezvoltarea intelectuală a unei persoane care refuză contactul cu culturi diferite va
fi evident una mai limitată decât cea a unei persoane ce interacţionează frecvent cu
oameni şi cu valori culturale cât mai diferite de a sa. De asemenea, dezvoltarea socială a
unei persoane ce refuză contactul cu indivizi ce provin din culturi diferite de a sa va fi
limitată, deoarece orizontul relaţiilor sale sociale şi inter-umane va fi unul redus.
Susan T. Fiske (1954/1998) arată că,” în timp ce stereotipul este componenta
cognitivă, prejudecata reprezintă componenta afectivă (emoțională), iar discriminarea
componenta comportamentală1”. Astfel, prejudecățile sunt opinii neântemeiate pe care și
le crează oamenii în legătură cu un grup. Aronson spre exemplu vede ”prejudecata ca o
noțiune ce are atât relevantă negativă cât și pozitivă, el analizează situațiile care
determină prejudecata limitându-se doar la atitudinile negative, definind prejudecata ca
o atitudine ostilă sau negativă faţă de o persoană sau un anumit grup, bazată pe o
generalizare derivată din defecte sau din informaţia incompletă deținută de ei”2. Oamenii,
fie că recunosc sau nu, au prejudecăţi. Că acestea sunt exprimate sau nu, recunoscute sau
nu sau sunt diferite ca număr şi intensitate, nu exclude prezenţa lor. Prejudecăţile cel mai
des întâlnite sunt rasismul (prejudecăţi negative faţă de persoanele de rasă sau etnie
diferită), sexism(faţă de persoanele de sex diferit), xenofobie(faţă de străini).
La categoriile mai sus menționate se mai adaugă etnocentrismul (ideea conform
căreia cultura proprie e superioară altora) şi xenocentrismul (oarecum inversul
etnocentrismului, ideea că propria cultură este inferioară altora).
Există teoria “Țapului ispășitor” a prejudecății, care în perioada modernă a fost
folosită ca descrierea situației în care o“persoană inocentă, lipsită de putere, este acuzată,
fără a fi vinovată de efectele unei acțiuni”3. În acest sens, evreii au fost consideraţi
responsabili pentru neajunsurile Germaniei naziste, si chinezii pentru societatea americană
a secolului al XIX-lea.
Dintre explicaţiile posibile pentru apariţia prejudecăţilor se numără cea lui
Goffman (1959/2003)- „prejudecata poate fi considerată un instrument util actorilor
sociali pentru a-şi justifica acţiunile într-un anumit context sau pentru a se prezenta pe
sine într-o lumină favorabilă comparativ cu alţii, practic un instrument de management al
impresiei.4” Wieviorka se confruntă cu întrebarea dacă prejudecata se formează în urma
avantajelor sociale şi economice ale grupului dominant, sau este „cauza care generează o
distribuţie inegală la nivelul prestigiului şi al resurselor între grupul dominat şi cel
dominator5”

1
Susan T. Fiske, [1954](1998), Stereotyping, prejudice, and discrimination. În D. G. Gilbert, S.T. Fiske și Linsdey G.
(eds.) The Handbook of Social Psyhology, New York: McGraw-Hill, 357, apud Septimiu Chelcea, op.cit. 344.
2
Elliot Aronson, The Social Animal, ediţia a 7-a, United States of America, New York, Editura W. H. Freeman and
Company, 1994, , op.cit .298-299
3
Idem, 328.
4
Septimiu Chelcea, coordonator, Psihosociologie: Teorii, Cercetări, Aplicaţii, Iaşi, Editura Polirom, 2008, 348
5
idem
Studiile lui Kenneth şi Mamie Clark scot la iveală moştenirea societăţii noastre
plină de prejudecăţi. S-a demonstrat că încă de la 3 ani copiii de culoare sunt convinşi că a
fi negru este un lucru rău şi refuză să se joace cu păpuşi de culoare. De asemenea Philip
Holdberg demonstrează prin experimentul său că diminuarea stimei de sine nu se
manifestă doar asupra negrilor. „Femeile au fost învăţate să se considere intelectual
inferioare bărbaţilor.” Experimentul consta în evaluarea de către un număr de studente a
unor articole semnate atât de bărbaţi cât şi de femei. Articolele care aparţineau aparent
bărbaţilor au fost considerate mai bune.

2. Discriminarea

Percepțiile negative asupra oamenilor se poate manifesta atât prin formarea de


prejudecăți, cât și prin formarea unor atitudini discriminatorii, cu mențiunea că cea de-a
doua constituind un fapt ce poate fi pedepsit de normele sociale. „Michael W. Ezsenck
(2004) semnalează cinci stadii ale discriminării, citându-l pe G. Allport(1954):
1. atacul verbal
2. evitarea
3. discriminarea(celălalt grup este în mod deliberat tratat diferit)[…]
4. exterminarea”6.
Există două tipuri de discriminare,- una direct, iar cealaltă indirectă.
Discriminarea directă presupune tratarea intenţionată într-un mod mai puţin favorabil
decât alta din cauza originii rasiale sau etnice, religiei sau vârstei (de exemplu, „pentru
această slujbă pot aplica numai persoanele de o etnie/religie/rasă anume). Pe de altă parte,
cea indirectă presupune aceeaşi diferenţiere dintre două persoane, motivul însă, nefiind
justificat în mod obiectiv (la interviu eşti forţat să vorbeşti în altă limbă).
Dintre metodele prin care stereotipurile, prejudecăţile şi discriminarea ar putea
să joace un rol mai puţin important în viaţa noastră este de menționat intensificarea
contactelor interasiale care pot duce la familiaritate şi deci la recunoaşterea
caracteristicilor individuale.
Din punctul meu de vedere nevoia rezolvării problemei stereotipurilor, a
prejudecăţilor şi discriminării este una dintre cele mai stringente ale societăţilor în care
trăim..Probabil primul pas spre vindecarea oamenilor de mania prejudecăţilor sau cel
puţin de tendinţa de a stereotipiza este acela de a furniza o privire de ansamblu a
problemei, asupra faptului că, până şi acum, după decenii şi de ce nu, secole de luptă,
fenomenul este de mare amploare.
Această chestiune privitoare la fenomenul discriminării a adus la rândul ei alt
val de stereotipuri şi prejudecăţi în privinţa, spre exemplu, cărei naţiuni a fost mai
discriminatoare. Este bine cunoscut faptul că germanii vor purta mult timp pecetea
holocaustului, fiind cel mai cunoscut caz de discriminare din istorie însă este de amintit și
represiunea față de afro-americanii din SUA, la care se adaugă şi discriminarea chinezilor
şi lagărele de concentrare de pe teritoriul SUA, sau apartheidul din Africa de Sud.
Rezolvarea problemei discriminării, a stereotipurilor şi a prejudecăţilor nu se va
rezolva niciodată definitiv prin forţă sau prin sancţiunile normelor sociale. Până la urmă
nu poţi obliga un om să nu mai gândească într-un anumit fel. Îl poţi învăţa încă de mic, în
schimb că fiecare individ este unic şi deşi caracteristicile sale se pot regăsi la un grup,
felul în care acesta se manifestă ţine strict de felul său propriu de a fi. În consecință, ar fi
incorect să continuăm să acuzăm un adolescent german din zilele noastre că urăşte evreii,
doar pentru că istoria ţării sale a fost pătată de holocaust.

3.Discriminarea în Europa

6
Septimiu Chelcea, coordonator, Psihosociologie: Teorii, Cercetări, Aplicaţii, Iaşi, Editura Polirom, 2008, 349
Un sondaj efectuat de Comisia Europeană relevă că fiecare al şaselea european
se simte discriminat. Potrivit sondajului, cel mai puternic este resimţită discriminarea
rasială dar şi cea a persoanelor cu handicap sau persoanelor vârstnice7.
În continuare ne vom concentra pe discriminarea rasială întrucât este de departe
cea mai vizibilă formă de discriminare dintre cele mai sus amintite.
Anterior crizei migrației din orientul apropiat, Europa s-a mai confruntat cu
diferite tipuri de discriminări rasiale, și anume discriminarea bascilor, problema nord
irlandeză, discriminarea migranților din nordul africii sau India, care s-au stabilit pe
teritoriul fostelor state coloniale (Anglia, Franța, Italia, Spania), discriminarea
comunităților rrome, etc
Criza migrației în Europa a început odată cu anul 2010, când numărul de
migranți, unii dintre ei sunt refugiați, vin cu precadere din Africa, Orientul Mijlociu, Asia
de Sud sosesc prin Marea Mediterană sau Munții Balcani. Începând cu luna septembrie a
anului 2015, acestă criză se amplifică la nivel european, în perioada ianuarie-august 2015,
350.000 de persoane au intrat ilegal în spaţiul Schenghen, iar Înaltul Comisariat al ONU
pentru refugiaţi (UNHCR) a primit în jur de 437.384 cereri de azil. La 22 decembrie
2015, Organizaţia Internaţională pentru Migranţie (OIM), şi Înaltul Comisariat al ONU
pentru refugiaţi (UNHCR) susţine faptul că 1.005.504 de migranţi sunt în Europa. Această
recrudescenţă cauzează tensiuni şi diviziuni diplomatice în Europa.
Fluxul masiv de oameni provenind din Orientul Mijlociu şi nordul Africii care
fug din faţa violenţelor şi încearcă să ofere copiilor lor un viitor a generat o criză de
proporţii atât în statele individuale, cât şi la nivelul Uniunii Europene.
Mai întâi a fost dilema "imigrant versus refugiat". Cei doi termeni au fost
folosiţi în egală măsură de presă, public şi politicieni, pentru a desemna masele de
persoane care ajung pe ţărmurile Europei. În ceea ce priveşte persoanele care ajung pe căi
ilegale în Europa, termenul corect este acela de imigranţi, o parte din aceştia ajungând în
final să primească şi statutul de refugiat. Fluxul actual de imigranţi este unul mixt şi
cuprinde persoane din ambele categorii.
În vederea combaterii discriminării de pe teritoriul European au fost adoptate
mai multe legi sau au fost fondate diferite organizații care au scopul de a preveni și
combate discriminarea sub toate aspectele sale
Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi Drepturile Omului este un program
comunitar creat cu scopul de a oferi sprijin proiectelor şi iniţiativelor care urmăresc:
întărirea protecţiei minorităţilor, grupurilor etnice şi populaţiilor indigene, promovarea şi
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, promovarea egalităţii şanselor şi
a practicilor non-discriminatorii, a măsurilor pentru combaterea rasismului şi a xenofobiei.
Programul se vrea a veni în sprijinul procesului de democratizare şi întăririi statului de
drept prin suportul acordat măsurilor de promovare a respectului pentru drepturile omului.
O atenţie specială este acordată minorităţilor în contextul procesului de
extindere a Uniunii Europene. Consiliul European, reunit la Copenhaga în iunie 1993, a
trasat aşa numitele criterii de la Copenhaga pentru ţările care doresc să devină membre ale
Uniunii Europene. Dintre acestea, primul set de criterii este cunoscut sub numele de
criterii apolitice şi pune un accent special pe protecţia minorităţilor ca o condiţie ce
trebuie îndeplinită de statele candidate în vederea aderării, stabilitatea instituţiilor ce
garantează democraţia, statul de drept şi drepturile omului.
Îmbunătăţirea situaţiei rromilor – este un program al cărui obiectiv principal
este de a susţine dezvoltarea de parteneriate durabile între organizaţiile neguvernamentale
şi administraţia publică şi de promovare a integrării comunităţilor de rromi, precum şi
stimularea participării active a rromilor la viaţa economică, socială, educaţională, culturală
şi politică a societăţii româneşti dar şi europene8.
7
https://www.dw.com/ro/c%C3%A2t%C4%83-discriminare-exist%C4%83-%C3%AEn-europa/a-4878592
8
Ovidiu Solomon, Drepturile minorităţilor în România şi în UE, în Radu Baltasiu (coord.), Ovidiana Bulumac
(coord.), „Studii Sociologice”, Volumul I, Colecția Studii Sociologice, Editura Etnologică, București, 2015, p. 217
Conform art. 6 al Tratatului Uniunii Europene, Uniunea se angajează să
respecte drepturile fundamentale garantate prin Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului şi Libertăţilor Fundamentale, precum şi cele prevăzute în normele constituţionale
ale statelor membre.
Protecţia minorităţilor în Uniunea Europeană face mai mult obiectul politicii la
nivelul statelor membre, fiecare având practici, instrumente, organe şi legislaţie proprii cu
privire la minorităţi.
Minorităţile reprezintă o preocupare decentă a Uniunii Europene, determinată
în primul rând de extinderea spre spaţiul fost comunist, şi în al doilea rând de problema
imigranţilor pe teritoriul Uniunii. Există mari diferenţe în rândul statelor membre în ceea
ce priveşte disponibilitatea acestora de a recunoaşte minorităţile, de a le proteja drepturile
şi de a le garanta participarea politică.
Cu toate acestea se poate vorbi de un standard privind protecţia minorităţilor la
nivelul Uniunii Europene, dacă se iau în considerare angajamentele internaţionale asumate
în ultimii ani de statele membre. De asemenea, la veridicitatea acestui argument contribuie
iniţiativele la nivel comunitar privind combaterea discriminării şi politica Uniunii
Europene privind accesul ţărilor candidate, acces condiţionat de garantarea drepturilor
minorităţilor de pe teritoriul acestora. O politică comună la nivelul Uniunii Europene
privind protecţia minorităţilor nu există, în schimb pot fi identificate elemente care ar
conduce, în timp, la conturarea cadrului unei astfel de politici.
Articolul 13 al Tratatului Uniunii Europene conţine prevederi pentru protecţia
împotriva discriminării pe motive de religie sau credinţă, precum şi de rasă sau origine
etnică. Încă de la începuturi, Comunitatea Europeană a fost preocupată să stopeze
discriminarea, iniţial pe baza apartenenţei naţionale, având în vedere că misiunea
iniţială a Comunităţii Europene era reconcilierea unui continent divizat de război9.
În baza articolului 13 îi este permis Consiliului Uniunii Europene să adopte
măsurile necesare pentru combaterea discriminării bazate pe sex, origine rasială sau
etnică, religie sau credinţe, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Astfel, Uniunea a
dobândit pârghia legală de a avea iniţiativă legislativă în vederea combaterii discriminării.
Toate statele membre au o legislaţie proprie privind tratamentul egal, dar obiectivele,
conţinutul şi gradul de aplicare al acestor legi variază mult.
Pentru eliminarea pe cât posibil a discriminării rasiale, a fost înfinţat Comitetul
pentru Eliminarea Discriminării Rasiale, fiind alcătuit din 18 membrii, cunoscuţi pentru
înalta lor moralitate şi imparţialitate, care sunt aleşi de statele părţi din rândul cetăţenilor
lor şi care îşi exercită funcţiile cu titlul individual. Acest comitet analizează rapoartele
primite din partea statelor şi supune în fiecare an, Adunării Generale a Naţiunilor Unite un
raport asupra activităţii sale şi poate să facă sugestii sau remarcări de ordin general bazate
pe examinarea rapoartelor.
A fost adoptată o strategie complexă UNESCO în care sunt luate în considerare
direcţiile de activitate, cărora le-a fost dat un impuls în rezultatul reformei, desfăşurate tot
de UNESCO, orientate spre concentrarea activităţilor în acele regiuni unde Organizaţia
poate realiza o acţiune reală. Ea corespunde obiectivelor strategice, care se referă la
amplificarea securităţii umane, precum şi priorităţilor, stabilite în strategia de durată
medie, în care pentru UNESCO se mai propune „a utiliza, de asemenea, experienţa sa şi
cunoştinţele în scopul lichidării tuturor formelor de discriminare, în special în cadrul
activităţii privind totalurile Conferinţei Mondiale privind lupta contra rasismului,
discriminării rasiale, xenofobiei şi a intoleranţei, adiacentă lor…’’
Această nouă strategie se bazează pe rezultatele efectuării cercetărilor privind
diversele cauze şi forme ale discriminării, precum şi pe recomandările consultaţiilor
regionale privind rezultatele Conferinţei de la Durban, la care au participat activ
reprezentanţii Direcţiei Comisariatului supreme pentru drepturile omului, precum şi un

9
Ciprian Necula, Combaterea discriminării, Bucureşti, Ed. Ars-Decendi, 2004
referent special al Comisiei pentru drepturile omului care se ocupă de problemele
rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi a intoleranţei, adiacente lor.
Obiectivele de bază prevăzute în strategia UNESCO:
- amplificarea activităţii în lupta cu rasismul, discriminarea, xenofobia şi
intoleranţa în diverse domenii ale competenţei ei;
- consolidarea colaborării cu alte instituţii ale sistemului Organizaţiei Naţiunilor
Unite;
- consolidarea acţiunilor privind atragerea atenţiei în regiuni şi a reţelelor de
solidaritate pe calea stabilirii noilor legături de parteneriat şi mobilizării partenerilor
tradiţionali, cum ar fi organizaţiile societăţii civile, în special, organizaţiile privind
protecţia drepturilor omului, universităţile, centrele de cercetare ştiinţifică şi instituţiile de
învăţământ.

4. Discriminarea în România

Așa cum aminteam mai sus, una dintre cele mai mari probleme ce țin de
discriminare pe teritoriul țării noastre, este discriminarea rasială, celelalte tipuri de
discriminare sunt mai puțin vizibile, însă nu înseamnă că nu există.
Din statistici reiese faptul că în România trăiesc alături de comunităţile de
români diferite alte comunităţi etnice, cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase
specifice. Regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din România sunt Transilvania,
Banatul, Bucovina şi Dobrogea. În zonele cu diversitate etnică mai redusă, precum
Oltenia şi Moldova, se manifestă cea mai mică deschidere atât faţă de pluralismul etnic,
cât şi faţă de cel politic.
Minorităţile etnice cele mai importante au fost - şi sunt şi acum - cele
reprezentate de maghiari, ţigani, germani, ucraineni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, tătari,
armeni, bulgari, sârbi, croaţi, slovaci, cehi, polonezi, greci, albanezi, italieni. La ora
actuală în România sunt recunoscute oficial 18 minorităţi etnice, fiecare dintre acestea (cu
excepţia celei maghiare) fiind reprezentate automat în Parlamentul României.
În general în România gradul de tolerare socială este unul ridicat, însă pot fi
observate anumite tensiuni în rândul populație în județele cu o majoritate maghiară
(Harghita, Covasna) și o anumită repulsie sau chiar o atitudine rasistă față de minoritatea
rromă.
Comunitatea rromă este, potrivit tuturor rapoartelor realizate, minoritatea
naţională care este supusă, cel mai frecvent şi de o manieră gravă, unor acte de
discriminare. Pare firesc în consecinţă faptul că s-au adoptat mai multe programe şi
strategii naţionale ce au avut drept scop îmbunătăţirea situaţiei membrilor comunităţii şi
reducerea incidenţei cazurilor de discriminare a romilor.
Primul act important în materie a fost Strategia Guvernului României de
îmbunătăţire a situaţiei rromilor, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 .
Aceasta cuprindea, în general, angajamentul Guvernului de a elabora diverse programe şi
proiecte, precum şi mai multe instituţii care să supervizeze aplicarea lor. Strategia, al cărei
punct final de implementare a fost anul 2004, cuprindea şi un calendar de executare a
obligaţiilor asumate, fără a fi prevăzute şi sancţiuni în cazul nerespectării termenelor
limită. În consecinţă, adoptarea acestei strategii nu produs nicio o consecinţă
semnificativă în scopul atingerii obiectivelor pentru care a fost elaborată. Mai recent, s-a
adoptat o nouă strategie ce vizează în principal comunitatea rromă, Strategia naţională
pentru romi, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 522/2006 , care conţine, în realitate, o
prelungire a termenului de executare a angajamentelor asumate prin strategia adoptată
anterior, al cărui punct final ar fi trebuit să fie anul 2004.
De asemenea, în 2004, a fost adoptat de către Guvern Planul naţional pentru
combaterea discriminării prin Hotărârea nr. 1258/2004 . Executarea acestuia a fost trecută,
în principal, în sarcina Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Principalele
obiective stabilite au fost:
• Asigurarea respectării prevederilor legislaţiei antidiscriminare, prin acţiuni specifice de
investigare, constatare şi sancţionare a actelor de discriminare;
• Instituirea, conform legii, de măsuri şi acţiuni speciale de protecţie a persoanelor
discriminate sau a categoriilor de persoane defavorizate;
• Monitorizarea respectării şi promovării drepturilor omului;
• Creşterea capacităţii instituţiei pentru a asigura cetăţenilor accesul la acţiunile şi
serviciile sale;
• Formarea de specialişti în promovarea principiilor egalităţii de şanse şi
nediscriminării;
• Asigurarea cadrului legal adecvat pentru respectarea deplină a drepturilor omului şi
implementarea normelor europene în materie de nediscriminare;
• Îmbunătăţirea educaţiei în ceea ce priveşte promovarea drepturilor omului, prevenirea
şi combaterea discriminării;
• Informarea cetăţenilor cu privire la producerea de acte/fapte de discriminare, precum şi
la efectele negative ale acestora asupra climatului social;
• Informarea cetăţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile ce derivă din implementarea
principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării;
• Facilitarea comunicării între cetăţeni şi diferite organizaţii care le reprezintă interesele,
între cetăţeni şi instituţii de stat sau private, precum şi între sectorul neguvernamental şi
guvernamental;
• Cooperarea cu societatea civilă în implementarea Planului naţional de acţiune pentru
combaterea discriminării;
• Analiza ştiinţifică a nivelului actual de discriminare şi a tratamentului egal, studiul
fenomenului discriminării în contextul cultural şi istoric românesc;
• Raportarea anuală a situaţiei problematicii discriminării în România;
• Coordonarea acţiunilor de promovare şi respectare a drepturilor omului, a egalităţii de
şanse şi a nediscriminării;
• Participarea în problemele din domeniul combaterii şi prevenirii discriminării a altor
instituţii naţionale şi internaţionale10.
Pentru combaterea discriminării, în România, a luat naștere CNCD- Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării s-a înfiinţat în urma adoptării Ordonanţei
Guvernului nr. 137/2000 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea şi
funcţionarea instituţiei. Acestea au reprezentat transpunerea legislaţiei comunitare în
domeniul discriminării naţionale. La nivel european există instituţii consacrate domeniului
apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării dar CNCD este unic, activitatea
acestuia reunind 14 criterii de discriminare, nici o altă instituţie neavând această sferă
largă de acţiune, incluzând sancţionarea. Este autoritatea de stat autonomă, sub control
parlamentar, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul discriminării.
Este garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în
conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care
România este parte.
Din activitatea CNCD por fi evidențiate o serie de cazuri soluționate cu privire
la diferite tipuri de discriminare întâlnite în ultimii ani în societatea românescă, printre
care pot fi amintite:
Primăria din Racu, judeţul Harghita, a fost sancţionată în anul 2013 cu
avertisment de către CNCD după ce un cetăţean a sesizat lipsa informaţiilor de interes
public în limba română pe pagina de internet a instituţiei. CNCD a decis în acest caz şi
monitorizarea site-ului pe o perioadă de două luni şi a recomandat primăriei să depună
diligenţele necesare pentru realizarea/menţinerea unei pagini de internet a Consiliului

10
Monica Căluşer, op.cit., p. 82-83.
Local care să conţină aceleaşi informaţii atât pentru populaţia vorbitoare de limbă română
cât şi pentru cea de limbă maghiară.
Tot în 2013, un alt cetăţean a considerat că este discriminat prin lipsa traducerii
în limba maghiară a paginilor de internet ale unor autorităţi publice (prefecturi, consilii
judeţene, primării) pe raza cărora populaţia maghiară depăşeşte procentul de 20 la sută din
populaţia totală.
CNCD a constatat că respectivele autorităţi - prefecturile din Mureş, Satu Mare,
Bihor, Sălaj şi consiliile judeţene ale ultimelor trei, precum şi autorităţile locale din peste
50 de localităţi - au pagini de internet realizate din finanţe publice, care nu conţin toate
informaţiile postate şi în limba maghiară, chiar dacă pe raza lor, la nivel de judeţ pentru
prefecturi şi consilii judeţene respectiv la nivel de oraşe ori comune pentru primării,
populaţia maghiară depăşeşte 20 la sută din populaţia totală. Consiliul a aplicat în speţă
avertisment şi a recomandat remedierea situaţiei, dispunând şi monitorizarea respectării
recomandării.
Pentru criteriul naţionalităţii, avem ca exemplu petiţia înaintată de Asociaţia
Independentă a Suporterilor CFR 1907 Cluj de Pretutindeni, care arată că în data de
1.10.2011, cu ocazia organizării de către Consiliul Judeţean Cluj a evenimentului public
Ziua Porţilor Deschise pe Cluj Arena, Asociaţia Şepcile Roşii a afişat un banner cu
mesajul "Aţi scos exclusivitatea din contract pentru un ungur spurcat", cu referire la
finanţatorul echipei CFR Cluj, persoană de etnie maghiară. Colegiul director a dispus
sancţionarea cu avertisment a Consiliului Judeţean Cluj, mai mult, a recomandat acestuia
o rigurozitate mai mare în efectuarea controalelor la intrarea pe stadion.

Tot pe criteriul naţionalităţii, CNCD s-a autosesizat cu privire la un comunicat postat pe


site-ul Asociaţiei Cuţu-Cuţu cu titlul "Câinii nu sunt evrei ca să fie duşi la Auschwitz",
schimbat ulterior, şi a sancţionat asociaţia cu amendă de 1.000 de lei.
Colegiul director al CNCD s-a autosesizat şi cu privire la afirmaţiile lui Gigi
Becali pe postul GSP TV în perioada 8 - 18 ianuarie 2012, cu referile la protestele de
stradă în sprijinul lui Raed Arafat: "Am fost scârbit când am văzut că mii de români au
ieşit în stradă ca să ia apărarea unui arab împotriva preşedintelui Traian Băsescu. Chiar
dacă ar fi greşit Băsescu, n-ai voie să iei apărarea unui arab! M-am uitat cu scârbă la
televizor! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă! Arafat să se ducă la el în ţară, la
arabi, acolo! Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele? Să nu pună
ministru arab în viaţa lor". Colegiul director al CNCD a concluzionat că afirmaţiile sunt
de natură să atingă demnitatea şi să creeze o atmosferă ostilă, degradantă împotriva
comunităţii arabilor şi a celor de religie musulmană. Mai mult, s-a considerat că unele
afirmaţii din cele analizate au caracter de propagandă naţionalist - şovină, de instigare la
ură rasială sau naţională. Astfel, Becali a fost amendat de CNCD cu 3.000 de lei.
În 2013, CNCD s-a autosesizat cu privire la postarea unui anunţ de închiriere a
unei garsoniere cu excluderea studenţilor şi romilor pe site-ul unui cotidian, care a fost
sancţionat cu avertisment şi i s-a făcut recomandarea să filtreze anunţurile cu caracter
discriminator şi să refuze publicarea acestora.
Colegiul Naţional "Ioniţă Asan" din judeţul Olt a a fost amendat cu 2.000 de lei
pentru că a format la începutul anului şcolar 2011 o clasă I exclusiv din elevi de etnie
romă. Aceeaşi sancţiune a fost aplicată şi Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt, în urma
neluării unei decizii cu privire la fapta continuă de care avea cunoştinţă, în ceea ce
priveşte tratamentul diferit aplicat elevilor romi.
În 2016, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a
sancţionat un caz de segregare rasială ce a fost descoperit la o unitate şcolară din
municipiul Iaşi. Şcoala „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, dar şi IŞJ Iaşi, au primit câte o
amendă de 3.000, respectiv 5.000 de lei după ce ar fi discriminat copiii romi, prin
distribuirea acestora într-un corp de clădire diferit de cele în care învaţă elevii români.
Decizia CNCD a venit urmare a unei plângeri ce a fost înaintată de o asociaţie ce luptă
împotriva discriminării şi, potrivit acesteia, atât unitatea şcolară din Iaşi cât şi
inspectoratul vor trebui să realizeze un plan de desgregare, în urma căruia să fie alcătuite
clase mixte, din care să facă parte atât copii români cât şi romi. Reprezentanţii IŞJ Iaşi nu
sunt de acord cu decizia luată de CNCD şi au precizat că vor face recurs împotriva
deciziei CNCD, având şi susţinerea ministerului de resort în acest sens.
Reclamaţia din acest caz a fost formulată de Centrul de Advocacy şi Drepturile
Omului (CADO), o organizaţie nonguvernamentală care a realizat un studiu la nivelul
regiunii Moldovei cu privire la segregarea şcolară a copiilor romi. Potrivit plângerii
înaintate CNCD, reprezentanţii Şcolii „Bogdan Petriceicu Heşdeu“ din cartierul ieşean
Tătăraşi ar distribui pe criterii etnice elevii care se înscriu la această unitate, cei romi fiind
repartizaţi în proporţie majoritară în corpul C al şcolii. De asemenea, romii ar avea parte,
se arată în plângere, şi de un act de educaţie de o „calitate inferioară celui practicat în alte
corpuri ale aceleiaşi şcoli“.
Conform reclamaţiei, Şcoala „B.P. Haşdeu“ dispune de mai multe corpuri, C
fiind cel în care ar fi distribuiţi cu preponderenţă elevii de etnie romă. „În corpul C învaţă
preponderent copii de etnie romă, iar corpul profesoral, mai ales la învăţământul primar,
cuprinde un procent mai mare faţă de celelalte corpuri personal didactic suplinitor sau
pensionat. De asemenea, părinţii copiilor educaţi în corpul C al şcolii reclamă calitatea
proastă a educaţiei primite de copiii care termină clasa a IV-a fără să ştie să scrie sau să
citească şi sunt în pericol de abandon şcolar după ce trec la ciclul gimnazial“, se arata în
reclamaţie.
Potrivit CADO, situaţia ar fi fost semnalată de părinţii elevilor de etnie romă
care învaţă în corpul C al şcolii. De asemenea, părinţii au mai spus că în Corpul C nu s-ar
organiza clasa 0, şi că elevii ar fi fost înscrişi direct în clasa I, deşi unii aveau 6 ani. „Unii
dintre părinţi declară că au încercat să-şi înscrie copiii la şcoală în alte corpuri ale aceleiaşi
şcoli, însă au fost refuzaţi. Alţi părinţi au încercat să îşi transfere copiii în alte şcoli, însă
au fost fie refuzaţi, fie copiii nu aveau cunoştinţele necesare pentru a se integra în procesul
educativ din acele şcoli, motiv pentru care unii au revenit la aceeaşi şcoală“11.

5.Concluzii
Așa după cum anterior aminteam, rezolvarea problemei discriminării, a
stereotipurilor şi a prejudecăţilor nu se va rezolva niciodată definitiv prin forţă sau prin
sancţiunile normelor sociale ci prin educație. Actualmente, pe plan mondial s-au
înregistrat progrese legislative cu privire la combaterea discriminarării, însă anumite
tendințe de stigmatizare sau prejudecăți încă dăinuie în mentalul colectiv.
Cu toate acestea, România a devenit, cu importanta contribuţie a membrilor
minorităţilor naţionale ce locuiesc pe teritoriul său, un veritabil model în materie de
promovare a interculturalității și de angajament asumat pentru consolidarea sistemului de
protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, atingând în mare
parte standardele internaționale în domeniu.
Pornind de la ideea că percepţiile indivizilor sunt modelate de experienţele
personale şi de cele ale membrilor grupului lor de referinţă, considerăm că discriminarea
percepută poate reprezenta un proxy important al incidenţei actelor de discriminare în
spaţiul social românesc. Analizarea acestor percepţii la intersecţia mai multor criterii de
discriminare ne oferă posibilitatea identificării unor sub-grupuri sociale cu risc crescut de
discriminare şi care, cel mai frecvent, se asociază cu forme specifice de discriminare puţin
vizibile prin abordarea unidimensională a fenomenului discriminării.
Astfel, în locurile publice, dar şi în privinţa accesului la serviciile publice
(educaţie, servicii de sănătate şi în relaţia cu autorităţile locale) categoriile cele mai
vulnerabile la discriminare sunt reprezentate de femeile rrome.

11
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/isj-si-o-scoala-amendate-pentru-discriminare-i-au-pus-pe-elevii-romi-intr-un-corp-
separat--148888.html
La intersecţia genului cu etnia, se constată că femeile care au altă etnie decât
populaţia majoritară sunt caracterizate de un risc mai crescut de discriminare pe piaţa
muncii comparativ cu bărbaţii din acelaşi grup etnic sau cu femeile în general. Mai trebuie
spus că intersecţia identităţii rromr cu majoritatea dimensiunilor analizate conduce la
creşterea semnificativă a riscului de discriminare. De asemenea, există o legătură directă
între incidenţa percepută a discriminării pe diferitele criterii şi percepţia situaţiei de
defavorizare în care se află anumite grupuri.
Dincolo de faptul că reprezintă o validare a rezultatelor, acest fapt pune în
evidenţă o bună capacitate a indivizilor de a înţelege poziţia vulnerabilă a membrilor
grupurilor defavorizate în faţa actelor de discriminare, precum şi implicaţiile acestor acte
asupra bunăstării individuale.
Putem concluziona că discriminarea şi tratamentul diferenţiat pot conduce
treptat chiar la autoexcluziune şi auto-marginalizare.

Bibliografie
1. Fiske, Susan T.[1954](1998), Stereotyping, prejudice, and discrimination. În
D. G. Gilbert, S.T. Fiske și G. Linsdey (eds.) The Handbook of Social
Psyhology, New York: McGraw-Hill, 357
2. Aronson Elliot, The Social Animal, ediția a 7-a, United States of America,
New York, Editura W. H. Freeman and Company, 1994;
3. Chelcea, Septimiu, coordonator, Psihosociologie: Teorii, Cercetări, Aplicații,
Iași, Editura Polirom, 2008;
4. Leyens, J.-Ph. , Yzerbyt, V. Y. & Schadron, G. (1994) Stereoypes and social
cognition. London: Sage apud Bourhis Richard. Y. și Leyens , Jacques-
Philippe (coord.) Stereotipuri, discriminare și relații intergrupuri, trad. de
Doina Tonner, Iași, Editura Polirom, 1996;
5. Yzerbyt, Vincent și Schadron, Georges, Cunoașterea și Judecarea Celuilalt,
trad.de Denisa-Carmen Burducea, Iași, Editura Polirom, 2002;
6. Ovidiu Solomon, Drepturile minorităţilor în România şi în UE, în Radu
Baltasiu (coord.), Ovidiana Bulumac (coord.), „Studii Sociologice”, Volumul
I, Colecția Studii Sociologice, Editura Etnologică, București, 2015, p. 217;
7. Ciprian Necula, Combaterea discriminării, Bucureşti, Ed. Ars-Decendi, 2004;
8. http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/isj-si-o-scoala-amendate-pentru-discriminare-i-
au-pus-pe-elevii-romi-intr-un-corp-separat--148888.html
9. http://www.mediafax.ro
10. https://www.dw.com/ro/c%C3%A2t%C4%83-discriminare-exist%C4%83-
%C3%AEn-europa/a-4878592