Analiza posturilor și proiectarea fișelor de post

Curs 3
Metode de culegere a datelor in analiza muncii
Analiza muncii reprezinta o activitate complexa, ce presupune utilizarea unei instrumentar metodologic
divers, care poate include metode ca: studiul documentelor, observatia, ancheta, metoda inventarului de
sarcini, explicitarea provocata, analiza cognitiva a sarcinii, analiza incidentelor critice, jurnalele/registrele
de participare, experimentul, simularea, analiza erorilor, analiza functionala a postului, scalele abilitatilor
solicitate, chestionarul de analiza a pozitiei etc.
Metodele de analiza a muncii pot fi grupate in metode centrate pe activitatea de munca (care culeg
informatii despre activitatile si sarcinile unui post de munca) si metode centrate pe ocupantul postului
(care descriu caracteristicile necesare persoanei care ocupa postul).
STUDIUL DOCUMENTELOR ajuta la:
 cunoasterea de catre analist a campului problematic, a componentelor sistemului om-masina si a
particularitatilor lor;
 stabilirea gradului de concordanta/discrepanta dintre cerintele tehnice, prescriptiile formale ale
muncii si desfasurarea reala a activitatii.
Din studiul documentelor (proiecte, scheme, organigrama, fisele posturilor, instructiuni de protectia
muncii, instructiuni tehnice, planuri de pregatire profesionala etc.) se obtin informatii despre definirea
postului conform nomenclatorului de profesii, pozitia in organigrama (nivelul postului, relatiile cu alte
posturi), procesele tehnologice, operatiunile efectuate, periodicitatea sarcinilor, dinamica activitatii,
modul de rezolvare a defectiunilor, aspecte tehnice, de organizare a muncii etc.
Avantajul metodei consta in caracterul oficial al informatiilor, iar dezavanatajul deriva tot din acest
aspect, inregistrarile oficiale neincluzand unele situatii critice, care implica erori personale (Iosif, 2001).
OBSERVATIA ofera date despre comportamentul real al operatorului in indeplinirea sarcinilor si
despre modul de functionare a masinilor, instalatiilor, evolutia procesului tehnologic. Utilizarea acestei
metode este recomandata atunci cand comportamentele de munca sunt observabile si sarcinile presupun
activitati, miscari relevante.
Exista mai multe moduri/forme de observatie:
 observatia deschisa are un cimp neprecizat si are loc in conditii nestandardizate. Ea reprezinta
o prima explorare, fiind utila la inceputul activitatii de analiza a muncii, pentru a obtine o imagine
generala asupra muncii vizate, asupra naturii postului, mediului muncii. Ea reprezinta baza pentru
formularea intrebarilor ce vor fi adresate si pentru alegerea metodelor celor mai potrivite de culegere a
datelor.
1
  observatia normalizata/standardizata presupune urmarirea si inregistrarea numai a anumitor
categorii de fapte, stabilite in prealabil. Ex: pentru a descompune comportamentul motric complex in
miscari elementare se inregistreaza: tipul de miscari elementare (de ex. prinde, lasa jos), frecventa si
durata lor. Un exemplu de observatie normalizata este metoda/studiul timpilor si al miscarilor (MTM)
care presupune observarea si cronometrarea elementelor unor secvente de miscari in activitatile manuale
si mecanizate. Intemeietorii acestei metode utilizate in munca productiva cum ar fi cea la banda rulanta
sunt F. Taylor, F. Gilbreth, B.M. Barnes. Principiul ce fundamenteaza acesta metoda este descompunerea
comportamentelor motrice complexe in miscari elementare, a caror durata este inregistrata. Metoda
furnizeaza date pentru eliminarea miscarilor inutile, reducerea timpilor de executie, cresterea calitatii
executiei, reducerea efortului fizic. Datele oferite prin acesta metoda trebuie completate cu informatii
despre componentele senzoriale, mentale ce guverneaza comportamentul, intrucit factorii externi si
interni, individuali influenteaza natura si durata miscarilor, in special a celor fine.
 observatia continua permite analistului sa urmareasca si sa inregistreze tot ceea ce face
ocupantul postului si particularitatile situatiilor la care el raspunde. Durata observatiei continue depinde
de natura problemei studiate: observatia poate dura citeva ore sau se poate realiza pe tot parcursul
schimbului de munca (fotografierea zilei de lucru). Din cauza dezavantajelor pe care le implica notarea
manuala a datelor observate, este recomandata utilizarea tehnicilor de inregistrare cu ajutorul
echipamentelor audio-video.
 observatia discontinua (metoda esantionajului) presupune să realizăm un anumit număr de
observații, în momente diferite în timp. Metoda este recomandata pentru posturile cu sarcini variate (ex:
activitati polivalente, administrative) si mai putin pentru cele cu sarcini repetitive.
Avantajul observatiei consta in faptul ca furnizeaza informatii directe asupra sarcinilor, relatiilor,
mediului muncii, iar dezavantajele sunt legate de reactivitatea celor observati si de dificultatea de a
intelege activitati complexe si de a surprinde situatii critice mai rare.
ANCHETA poate utiliza chestionarul sau interviul. Chestionarele pot include intrebari inchise sau
deschise, pot fi standardizate sau nestandardizate.
Inventarul de sarcini (Task Inventory) este un chestionar ce include o lista de sarcini care se
realizeaza in contextul activitati de munca de pe postul analizat. Se realizeaza pe baza inventarelor de
sarcini deja existente pentru postul analizat si a informatiilor culese prin intervievarea sau chestionarea
expertilor (ocupanti ai postuli si/sau sefii lor directi) (Swanson, 2008). Sarcinile pot avea atasate scale de
evaluare a importantei, a complexitatii, a frecventei de aparatie, a timpului consumat, a dificultatii
invatarii. Ex: o scala de evaluare a importantei unei sarcini de munca poate include 5 trepte: 0 –
neimportanta, 1 – de mica importanta, 2 – de importanta medie, 3 – importanta, 4 – foarte importanta.

2
Dezavantajul este ca lista de sarcini poate fi lunga, ceea ce solicita concentrarea evaluatorilor (Popa,
2008).
Un chestionar standardizat utilizat in AM este Chestionarul de analiza a pozitiei (Position Analysis
Questionnaire - PAQ). PAQ este un instrument proiectat de McCormick, Janneret si Mecham (1989).
Chestionarul cuprinde 194 de itemi, fiecare reprezentind un element de baza ce poate sau nu sa aiba un rol
cheie in activitatea de munca investigata. Itemii sunt grupate in sase categorii:
1. informatii de intrare: de unde si cum isi ia angajatul informatiile;
2. procesele mentale: rationamente, gandire, decizie si alte procese mentale utilizate de angajat;
3. rezultatul activitatii de munca: activitati fizice si unelte, masini utilizate;
4. relatii cu alte persoane (ex; negociere, cooperare, supervizare);
5. contextul muncii (particularitati ale mediului fizic si social al muncii);
6. alte caracteristici ale muncii (ex: lucrul in schimburi, salarizare etc.).
Fiecare din cele sase sectiuni ale chestionarului contine un anumit numar de itemi, carora le sunt
atasate 6 scale de evaluare (grad de utilizare, importanta, durata, posibilitatea de aparitie, aplicabilitate si
o scala speciala in functie de specificul muncii investigate).
Completarea PAQ dureaza 90 – 120 de minute si se realizeaza prin interviu luat ocupantului postului
de munca, sefului direct sau prin interviu de grup. PAQ are o aplicabilitate generala (are un spectru larg
de acoperire, dar este mai putin potrivit pentru posturile manageriale) si este comprehensiv. Completarea
chestionarului presupune cunostinte de specialitate, astfel ca este necesara o familiarizare initiala cu
postul de munca.
Chestionarele cu intrebari deschise ii cer operatorului sa descrie principalele sarcini pe care le
realizeaza in activitatea de munca. Dificultatea majora in acest caz consta in prelucrarea raspunsurilor.
Avantajul chestionarului consta in faptul ca reprezinta o modalitate rapida si eficienta de a obtine
informatii de la multi angajati. Dezavantajele vizeaza faptul ca el ignora cum sunt structurate sarcinile de
munca, secventa derularii lor (Pitariu, 2006).
Interviul se poate realiza individual, cu detinatorul postului de munca vizat, colectiv/in grup, cu mai
multi ocupanti ai aceluiasi post de munca sau cu supervizorul sau seful direct. Interviul poate fi structurat
sau nestructurat. Recomandabil este sa fie utilizat interviul structurat, pentru a putea compara
raspunsurile.
Mucchielli (1969, apud Pitariu, 2006) afirma ca interviul trebuie sa vizeze urmatoarele probleme:
 provenienta informatiilor (semnale, documente, reglementari, instructiuni), cum ajung ele la
detinatorul postului si la care dintre ele trebuie dat un raspuns;

3
  cui se transmit informatiile primite sau prelucrate, cu ce alte posturi de munca schimba informatii
postul vizat?;
 in ce constau operatiile (responsabilitatile, sarcinile de munca) din postul investigat, care sunt ele,
ponderea fiecareia in volumul de munca, in timp si in dificultate.
Avantajul utilizarii interviului consta in faptul ca permite angajatului sa descrie activitati si
comportamente ce nu pot fi evidentiate in alt mod. Dezavantajul il reprezinta riscul de denaturare a
informatiilor, neintentionat sau intentionat (exagerarea anumitor responsabilitati si minimizarea altora).
JURNALELE/REGISTRELE DE PARTICIPARE. Specificul acestei metode consta in a solicita
angajatilor sa tina un jurnal sau un registru in care sa consemneze toate activitatile realizate intr-o zi.
Pentru fiecare activitate, angajatul noteaza denumirea ei si timpul necesar realizarii ei. Limita acestei
metode consta in faptul ca angajatul poate exagera anumite activitati si minimiza altele. Acest dezavantaj
este contracarat insa de caracterul detaliat si cronologic al metodei.
EXPLICITAREA PROVOCATA consta in solicitarea ca detinatorul postului de munca sa
reconstituie prin analiza retrospectiva cum a procedat in luarea unor decizii, care a fost demersul logic
urmat. Este asemanatoare cu metoda protocolului verbal (analiza protocolului gindirii cu voce tare),
utilizata in descifrarea strategiilor de rezolvare de probleme. Explicitarea provocata este utila in analiza
activitatii cognitive a detinatorului postului, obtinandu-se informatii despre cunostintele utilizate, modul
de procesare a informatiei etc. Operatorul este rugat sa gindeasca “cu voce tare” in timp ce-si desfasoara
activitatea, in prezenta analistului, iar datele verbalizate sunt completate de datele observate si inregistrate
de analist, privind contextul in care se desfasoara activitatea. Dezavantajele metodei constau in: pentru
operator, verbalizarea actiunilor este o suprasarcina pe care o accepta greu si tendinta de a verbaliza
deformat (exagerarea in privinta cantitatii si naturii informatiilor, cunostintelor, judecatilor, omiterea unor
informatii pentru a tine pasul cu dimanica evenimentelor) (Bogáthy, 2004).
SCALELE ABILITATILOR SOLICITATE presupun dezvoltarea unei liste de abilitati uzuale,
necesare in diferite activitati de munca.
Fleishman a elaborat „Fleishman Job Analysis Survey” (F-JAS), care include 52 de abilitati (Anexa
2):
 21 de abilitati cognitive (ex.: rationament matematic, rationament inductiv, deductiv, flexibilitate
in clasificare etc.);
 9 abilitati motorii (ex.: forta statica, forta dinamica, coordonarea generala a corpului, echilibru
corporal etc.);
 10 abilitati psihomotorii (ex.: precizia controlului etc.);
 12 abilitati senzorial-perceptive (ex.: vedere cromatica, claritatea vorbirii, auz general etc.)
4
 Varianta recenta a F-JAS include si 21 de abilitati sociale sau interpersonale (ex.: flexibilitate
comportamentala, amabilitate, dorinta de realizare, perseverenta etc.).
Fiecare abilitate este evaluata, cu ajutorul expertilor, pe o scala Likert cu 5, 7, 9 trepte, in functie de
cat de solicitata este in activitatea de munca investigata, rezultand astfel un profil al abilitatilor
ocupantului ideal al postului (Vezi Anexa 1 pentru un profil demonstrativ). Metoda nu ofera informatii
despre toate caracteristicile ocupantului postului (de ex: cunostintele necesare pentru realizarea muncii).

Resurse online utile:

Clasificarea Ocupatiilor din Romania (denumire si cod) -
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/COR/03052019_ISCO_08_lista_alfabetica_ocupa
tii_cor.pdf
Standarde ocupationale Romania (descrierea ocupatiilor) - http://www.anc.edu.ro/
Clasificarea ocupatiilor din SUA (include descrierea ocupatiilor) - https://www.onetonline.org/

Bibliografie
Bogáthy, Z. (2004). Analiza muncii. In Bogáthy, Z. (coord.) Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi
organizaţională (pp. 53-72). Iaşi: Polirom.
Iosif, Gh. (2001). Managementul resurselor umane – Psihologia personalului. Bucureşti: VICTOR.
Popa, M. (2008). Introducere în psihologia muncii. Iaşi: Polirom.
Pitariu, H. D. (2006). Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă şi a personalului. Un ghid practic
pentru manageri (ed. a II-a). Bucureşti: Irecson.
Sanchez, J. & Levine, E. (2005). The analysis of work in the 20th and 21st centuries. In Anderson, N., Ones, D.S.,
Sinangil, H.K., & Viswesvaran, C. (eds.). Handbook of industrial, work and organizational psychology.
personnel psychology (Vol. 1, pp. 71-89). Thousand Oaks: Sage.
Swanson, R.A (2008). Analysis for Improving Performance: Tools for Diagnosing Organizations and Documenting
Workplace Expertise. San Francisco: Barrett-Koehler.

5
 ANEXA 1
PROFIL DEMONSTRATIV - FJAS

6
7
Sursa http://www.testcentral.ro/files/fjas_sample_ro.pdf

8
 ANEXA 2
TAXONOMIA LUI EDWIN FLEISHMAN
A. HARD SKILLS
Cea mai autorizata sursa din acest punct de vedere este, la nivel international, taxonomia lui Edwin Fleishman, este
cuprinsa si în F-JAS (Fleishman Job Analysis Survey) si sta si la baza O*Net (Occupational Network), sistemul
american de analiza ocupationala nationala.
Astfel, taxonomia Fleishman enumerea si ia în considerare urmatoarele patru categorii de aptitudini:
Aptitudini cognitive
Abilitati psihomotorii
Abilitati fizice
Abilitatile senzoriale
1. APTITUDINILE COGNITIVE
Aptitudini verbale
1. Întelegerea verbala (operationalizata ca: Capacitatea de a întelege informatii si idei prezentate oral sau scris).
2. Întelegerea informatiilor scrise (operationalizata ca: Abilitatea de a citi si de a întelege informatii si idei
prezentate în scris.).
3. Exprimarea orala (operationalizata ca: Abilitatea de a comunica verbal informatii si idei astfel încât sa se faca
înteles de ceilalti).
4. Exprimarea scrisa (operationalizata ca: Abilitatea de a comunica în scris informatii si idei astfel încât sa se faca
înteles de ceilalti).
Aptitudini de elaborare a ideilor si abilitatile de rationament
5. Fluenta ideilor (operationalizata ca: Abilitatea de a veni cu un numar de idei despre o tema data. Se refera la un
numar de idei produse si nu la calitatea, corectitudinea sau creativitatea ideilor).
6. Originalitatea (operationalizata ca: Abilitatea de a veni cu idei neobisnuite sau inteligente cu privire la o tema sau
situatie data sau de a dezvolta modalitati creative de a rezolva o problema ).
8. Sensibilitatea la probleme (operationalizata ca: Abilitatea de a spune când ceva este gresit sau este probabil sa
mearga prost. Aceasta nu implica rezolvarea de probleme, ci doar recunoastere ca exista o problema ).
11. Rationamentul deductiv (operationalizata ca: Capacitatea de a aplica reguli generale, la cazuri specifice pentru a
ajunge la raspunsuri logice, implica luarea deciziei daca un anumit raspuns are sens).
12. Rationamentul inductiv (operationalizata ca: Abilitatea de a combina informatii separate sau raspunsuri
specifice la probleme, pentru a forma reguli generale sau concluzii. Include oferirea unei explicatii logice a
motivului pentru care o serie de evenimente aparent nerelationate apar impreuna ).
13. Ordonarea informatiei (operationalizata ca: Capacitatea de a urma corect o regula data sau un set de reguli
pentru a aranja lucruri sau actiuni într-o anumita ordine. Lucrurile sau actiunile pot include numere, litere, cuvinte,
imagini, proceduri, propozitii si operatii matematice sau logice).
14. Flexibilitatea în clasificare (operationalizata ca: Abilitatea de a produce mai multe reguli, astfel încât fiecare
regula arata cum este grupat (sau combinat) un set de obiecte într-o maniera diferita ).
Abilitati cantitative
9. Rationamentul matematic (operationalizata ca: Abilitatea de a înt elege si organiza o problema si apoi de a
selecta o metoda matematica sau o formula pentru a rezolva probleme).
10. Rationament numeric. (operationalizata ca: Capacitatea de a aduna, scadea, multiplica sau împarti rapid si
corect).
Memoria
7. Memorizarea (operationalizata ca: Abilitatea de a-ti reaminti informatii ca numere, cuvinte, desene si proceduri).
Abilitati perceptive
15. Viteza de cuprindere. (operationalizata ca: Abilitatea de a descoperi întelesul unor informatii care par sa nu aiba
sens sau organizare. Presupune combinarea rapida si organizarea diferitelor informatii într-o unitate cu sens).
16. Flexibilitatea cuprinderii. (operationalizata ca: Abilitatea de a identifica sau detecta o structura cunoscuta (o
figura , un obiect, un cuvânt sau un sunet) care este ascunsa într-un material distractor).
19. Viteza perceptiva (operationalizata ca: Abilitatea de a compara rapid si acurat litere, numere, obiecte, desene
sau structuri. Obiectele care urmeaza sa fie comparate pot fi prezentate în acelasi timp sau unul dupa altul. Aceasta
abilitate include de asemenea compararea unui obiect prezent cu un obiect
amintit).
Abilitatea spatiala
9
17. Organizarea spatiala . (operationalizata ca: Abilitatea de a te descurca într-un spatiu nou si de a identifica
obiectele pe care le poti utiliza ca repere).
18. Vizualizare (operationalizata ca: Abilitatea de imagina cum va arata un obiect dupa ce îi va fi schimbata pozitia
sau sunt rearanjate si mutate parti ale sale).
Atentia
20. Atentia selectiva (operationalizata ca: Abilitatea de se concentra si de a nu fi distras în timpul realizarii unei
sarcini de-a lungul unei perioade de timp).
21. Dozarea timpului (operationalizata ca: Abilitatea de a trece de la o activitate la alta sau de a utiliza doua sau mai
multe surse de informatii în acelasi timp, ca vorbire, sunet, atingere sau alte surse).
2. ABILITATILE PSIHOMOTORII
Abilitati de manipulare fina
27. Fermitatea brat -mâna (operationalizata ca: Abilitatea de pastra mâna si bratul ferm în timpul realizarii unei
miscari a bratului sau în timp ce bratul si mâna sunt mentinute într-o pozitie.).
28. Dexteritatea manuala (operationalizata ca: Abilitatea de a realiza rapid miscari coordonate ale unei mâini, ale
mâinii împreuna cu bratul sau a ambelor mâini pentru a apuca, manipula sau a asambla obiecte.).
29. Dexteritatea degetelor. (operationalizata ca: Abilitatea de a realiza miscari precis coordonate ale degetelor unei
mâini sau a ambelor pentru a apuca, manipula sau a asambla obiecte foarte mici.).
Abilitati de control al miscarilor
22. Precizia controlului (operationalizata ca: Abilitatea de a face rapid si în mod repetat miscari, ajustari precise
pentru controlul pozitiei exacte a unui aparat sau vehicul).
23. Coordonarea mai multor membre (operationalizata ca: Abilitatea de a coordona miscarile a doua sau mai multe
membre împreuna (de ex., doua brate, doua picioare, sau un brat si un picior) stând jos sau în picioare. Aceasta nu
implica realizarea activitatilor în timp ce corpul este în miscare).
24. Orientarea raspunsului (operationalizata ca: Capacitatea de a alege rapid si corect între doua sau mai multe
miscari în raspuns la doua sau mai multe semnale diferite (lumini, sunete, imagini etc.). Include viteza cu care este
initiat raspunsul corect cu mâna, piciorul sau alte parti ale corpului).
25. Controlul vitezei (operationalizata ca: Abilitatea de a temporiza ajustarea unei miscari sau unui echipament de
control în anticiparea schimbarilor în viteza si /sau directia unui obiect sau scene în miscare continua ).
Timpul de reactie si viteza
26. Timpul de reactie. (operationalizata ca: Abilitatea de a raspunde rapid (cu mâna, degetul sau piciorul) la un
stimul (sunet, lumina , imagine etc.) la aparitia acestuia).
30. Rapiditatea miscarii degetelor încheieturilor. (operationalizata ca: Abilitatea de a misca rapid, simplu si repetat
degetele, mâinile si încheieturile).
31. Rapiditatea miscarilor membrelor (operationalizata ca: Abilitatea de a misca rapid bratele sau picioarele).
3. ABILITATI FIZICE
Forta fizica
30. Forta statica (operationalizata ca: Abilitatea de a-si exercita forta muschilor la maximum pentru a ridica,
împinge, trage sau cara obiecte).
33. Forta de propulsie (operationalizata ca: Abilitatea de a folosi contractii musculare rapide si puternice pentru a te
propulsa (la o saritura sau la luarea startului în alergare) sau pentru a arunca un obiect).
34. Forta dinamica (operationalizata ca: Abilitatea de a exercita forta musculara , în mod repetat sau continuu.
Aceasta implica rezistent a oboseala musculara ).
35. Forta corpului (operationalizata ca: Abilitatea de a utiliza muschi abdominali si muschii spatelui pentru a
sustine repetat sau continuu corpul fara a obosi).
Rezistenta
40. Rezistenta la oboseala (operationalizata ca: Abilitatea de a face efort fizic pe perioade lungi de timp fara a ti se
ta ia respiratia).
Flexibilitatea, echilibrul si coordonarea
36. Nivelul de flexibilitate (operationalizata ca: Abilitatea de a te întinde, rasuci, întoarce, cu mâna sau cu întreg
corpul, pentru a apuca obiecte).
37. Flexibilitatea dinamica (operationalizata ca: Abilitatea de a rasuci, întoarce, întinde în mod rapid si repetat
corpul s i/sau picioarele).
38. Coordonarea generala a miscarilor corpului (operationalizata ca: Abilitatea de a coordona miscarile bratelor,
picioarelor si torsului).

10
39. Echilibrul corpului (operationalizata ca: Abilitatea de a pastra sau de a redobândi echilibrul corpului stând într-o
pozitie instabila ).
4. ABILITATILE SENZORIALE
Abilitatile vizuale
41. Vederea de aproape (operationalizata ca: Abilitatea de a vedea detaliile obiectelor apropiate de observator).
42. Vederea la distant a (operationalizata ca: Abilitatea de a vedea detalii de la distanta ).
43. Discriminarea culorilor (operationalizata ca: Abilitatea de a detecta diferente între culori incluzând
luminozitatea si umbrele).
44. Vederea de noapte (operationalizata ca: Abilitatea de a vedea în conditii de luminozitate scazuta ).
45. Vederea periferica (operationalizata ca: Abilitatea de a vedea obiecte sau miscarea obiectelor situate în alta
directie fata de cea pe care este focalizata privirea.).
46. Adâncimea perceptiei (operationalizata ca: Abilitatea de a distinge între câteva obiecte care dintre ele sunt mai
apropiate sau mai îndepartate de observator sau de a estima distanta între obiect si observator).
47. Sensibilitatea la lumina . (operationalizata ca: Capacitate de a vedea obiectele în conditii de luminozitate
puternica ).
Abilitatea auditiva si de vorbire.
48. Sensibilitatea auditiva (operationalizata ca: Capacitatea de a detecta sau a spune diferent a între sunete care
variaza pe o gama larga a intensitatii).
49. Atentia auditiva (operationalizata ca: Abilitatea de a se focaliza pe o singura sursa informationala auditiva în
prezenta altor stimuli distractori).
50. Localizarea sunetelor. (operationalizata ca: Abilitatea de a detecta sursa unui sunet).
51. Recunoasterea vorbirii (operationalizata ca: Abilitatea de a identifica si întelege vorbirea unei alte persoane).
52. Claritatea vorbirii (operationalizata ca: Abilitatea de a vorbi clar astfel încât vorbitorul sa fie înteles cu usurinta
de cei din jur).

B. SOFT SKILLS
Ceea ce în general este cunoscut ca „soft skill” este de obicei nu atât o aptitudine deosebita si clar definibila, ci un
conglomerat de trasaturi de personalitate ce, daca apar împreuna si cu un efect sinergic, pot contribui decisiv la
eficienta personala si interpersonala a subiectului evaluat.
De aceea chestionarele care detecteaza aceste aptitudini intra de obicei în sfera chestionarelor de personalitate.
Taxonomia lui Fleishman prevede sub titulatura de „soft skill” un numar de 21 de aptitudini, care toate pot fi
detectate, direct sau indirect de mai toate chestionarele consacrate de personalitate. Exista de asemenea inventare
care le abordeaza direct.
Cele 21 de dimensiuni prevazute de Edwin Fleishman:
1. Agreabilitate (abilitatea de a fi placut, cu tact si de ajutor atunci când se colaboreaza cu alte persoane; aceasta
abilitate tine de gradul în care subiectul poate avea un stil interpersonal placut).
2. Flexibilitatea comportamentala (abilitatea de a adapta propriul comportament la circumstante schimbatoare în
mediul de lucru, aceasta abilitate include dorinta si capacitatea de adaptare pentru a fi competitiv la cerintele
mediului de munca sau ale colegilor).
3. Coordonarea (abilitatea de a structura planurile si timingurile de lucru pentru a coincide cu planurile, stilurile de
lucru si ritmul de lucru ale altora; aceasta abilitate include un management eficient la timpului si al resurselor si
obiectivul principal este acela al sincronizarii cu ceilalti).
4. Seriozitatea (abilitatea de a fi responsabil si de a fi perceput de ceilalti ca o persoana pe care se pot baza; aceasta
abilitate presupune a fi disciplinat, constiincios si a îndeplini sarcinile asa cum le asteapta cei din jur).
5. Asertivitatea (abilitatea de a exprima propriile idei, convingeri si opinii cu încredere si activ; aceasta abilitate
include luarea initiativei si verbalizarea activa în lucrul cu ceilalti).
6. Negocierea (abilitatea de a face concesii si de a lucra spre atingerea consensului în vederea rezolvarii
conflictelor; aceasta abilitate presupune dorinta si abilitatea de a rezolva diferendele si de a atinge consensul prin
obiective si planuri de actiune acceptabile de toti cei implicati).
7. Persuasiunea (abilitatea de a prezenta informatie în asa fel încât sa influenteze opiniile si actiunile celorlalti;
aceasta abilitate include utilizarea tacticilor persuasive pentru a modifica stilul de gândire si comportamentul celor
din jur).
8. Sociabilitatea (abilitatea de a fi activ si participativ în situatii sociale; include dorinta, propensiunea si capacitatea
de a lucra cu altii si de a facilita interactiunile si schimburile sociale cu ei).

11
9. Conformismul social (abilitatea de a adera la regulile, normele si politicile de comportament social, formale sau
subîntelese; implica respectarea standardelor si normelor sociale în situatii de munca ).
10. Sensibilitatea sociala (abilitatea de a face un diagnostic corect al situatiilor sociale; include capacitatea de a
întelege si a respecta opiniile si sentimentele celorlalti, precum si evaluarea coerenta a rezultatelor actiunilor proprii
ori ale celor din jur).
11. Autocontrolul (abilitatea de a ramâne calm si constient în situatii dificile sau stresante; include controlul
emotiilor în fata unor stimuli iritanti, neasteptati sau stresanti).
12. Încrederea sociala (abilitatea de a demonstra încredere în sine, în circumstante sociale, include comunicarea
catre ceilalti în timpul interactiunii sociale a unui nivel optim de încredere în sine si optimism).
13. Coachingul (abilitatea de a ajuta la dezvoltarea talentelor si abilitatilor celorlalti; implica instruirea, sfaturile si
asistenta personala în dezvoltarea potentialului personal al celorlalti).
14. Capacitate analitica conversationala (abilitatea de a descoperi informatii relevante si importante despre o
situatie prin discutie, conversatie sau întrebari; aceasta abilitate implica uzul logicii pentru întelegerea corecta a
situatiei si pentru adresarea tintita a întrebarilor sulpimentare catre cei din jur).
15. Dorinta de realizare (abilitatea de a fixa standarde înalte pentru a avea efectele cele mai bune posibil; include
capacitatea de a depune un efort personal elevat pentru a satisface obiectivele care sunt privite ca provocari
personale).
16. Deschiderea catre experienta (abilitatea de a fi deschis si curios fata de noi idei si noi medii; implica toleranta în
fata diversitatii si în fata ideilor celorlalti).
17. Auto-suficienta (abilitatea de a lucra într-un mediu nestructurat, lipsit de directionare si supervizare; implica
gasirea de resurse si luarea de decizii fara posibilitatea de consultare a celorlalti).
18. Perseverenta (abilitatea de a mentine un nivel optim de efort pâna la completarea sarcinilor de munca ; implica
energia mentala pentru a rezista muncii pentru o perioada lunga de timp, în ciuda obstacolelor, oboselii, plictiselii si
distragerilor).
19. Rezistenta la concluzii pripite (abilitatea de rezista tentatiei de a lua decizii pâna când toate informatiile
relevante si importante au fost colectate si analizate; implica gândire deliberata , controlata si structurata mai
degraba decât luarea pripita si nestructurata a deciziilor).
20. Prezentare verbala (abilitatea de a apara propriile concluzii si idei în fata celorlalti; implica folosirea logii si
argumentatiei rationale în apararea propriei pozitii, mai degraba decât folosirea emotiilor, entuziasmului si
nerabdarii).
21. Lipsa de descurajare (abilitatea de a reveni rapid la tonusul normal de munca, la energie, optimism si entuziasm,
dupa situatii descurajante).

12