Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Clasificaţia organizaţională (reprezintă sistemul de codificare a beneficiarilor alocaţiilor
din buget - autorităţile publice centrale și locale subordonate, care gestionează resurse bugetare);
Clasificaţia funcţională (reprezintă gruparea cheltuielilor bugetare după funcţii şi obiective
socio-economice, care se exercită în cadrul sectorului bugetar. Clasificaţia funcţională este în
conformitate cu Clasificaţia Funcţiilor Guvernului COFOG (Classification of Functions of
Government) elaborată de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi utilizată în
practica mondială în calitate de standarde). Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare este
cel mai des utilizată în cadrul unor analize şi grupează cheltuielile bugetare în scopul
implementării funcţiilor de bază ale statului, aşa cum ar fi: servicii de stat cu destinaţie generală,
apărarea naţională, ordine publică şi securitatea națională, servicii în domeniul economiei,
protecția mediului, ocrotirea sănătății, cultură, sport, tineret, culte și odihnă, învațământ,
protecția socială etc.
Clasificaţia economică este elaborată în conformitate cu standardele Statisticii Finanţelor
Guvernamentale (GFS) 2001 formulate de Fondul Monetar Internaţional. Clasificaţia economică
este integrată cu Planul de conturi contabile după conţinutul economic al operaţiunilor, ca sistem
unic de codificare şi este structurată pe 6 nivele: tip, categorie, capitol, articol, alineat, element.
Clasificaţia programelor este un sistem de codificare a direcţiilor de dezvoltare ale statului.
Clasificaţia programelor reprezintă o grupare a cheltuielilor specifică şi nu poate fi utilizată
pentru comparabilitate cu alte ţări. Scopul Clasificaţie programelor este de a facilita planificarea
resurselor bugetare pentru politicile statului şi de a servi drept instrument de responsabilizare a
beneficiarilor resurselor bugetare. În acelaşi timp, Clasificaţia programelor este un instrument
pentru managementul intern al autorităţilor / instituţiilor care facilitează analiza performanţei
atinse comparativ asumările şi resursele utilizate.
Clasificaţia surselor este destinată clasificării mijloacelor bugetului public naţional pe
nivele de bugete, componente a surselor şi originea sursei.
2
fiecărui stat şi în fiecare etapă. Se calculă ca raport procentual între nivelul cheltuielilor publice
şi PIB.
3. Cheltuielile publice medii pe locuitor ce sînt nişte mărimi variabile şi şi poate fi
exprimat atît în moneda naţională, cît şi monedă intrenaţională, ceea ce dă posibilitate de a
efectua comparaţii la nivel internaţional. Se calculă ca raport între cheltuielile publice şi
numărul mediu anual al populaţiei.
Structura cheltuielilor publice se bazează pe calculul proporţiei pe care o are fiecare dintre
categoriile de cheltuieli în total. Indicatorul poate fi utilizat în cadrul oricărei clasificări a cheltuielilor
publice.
cpi
gscpi cpt .100%, unde:
gscpi – reprezintă greutatea specifică (gs) a categoriei de cheltuieli publice i (cp) în totalul
cheltuielilor publice;
cpi – cheltuielile publice ale categoriei i;
cpt – cheltuieli publice totale;
i – 1...n categorii de cheltuieli.
Determinarea ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul cheltuielilor publice
are importanţă, deoarece: se pot evidenţia orientările resurselor financiare ale statului spre
anumite obiective şi se poate urmări în dinamică modificarea opţiunilor bugetare sau
extrabugetare ale statului. Conform structurii cheltuielilor, se pot efectua comparaţii între statele
cu niveluri diferite de dezvoltare. De asemenea analiza structurii cheltuielilor publice în cadrul
grupărilor funcţionale într-un număr însemnat de state dezvoltate şi în curs de dezvoltare dă
posibilitatea să urmărim deosebirile de orientare social-economice între state.
Dinamica cheltuielilor publice poate fi analizată pe baza următorilor indicatori:
1.Modificarea absolută a volumului cheltuielilor publice, se calculă ca diferenţa dintre
nivelul cheltuielilor publice din anul curent şi cheltuieli publice din anul luat ca bază.
Δ Cp 1-0 = Cp1 – Cp0
Cp0 – anul de bază;
Cp1 – anul curent.
2. Modificarea relativă a volumului cheltuielilor publice,exprimă procentul cu care
variază cheltuielile publice de la o perioadă la alta, poate fi calculată ca:
Cp1 – Cp0
Δ Cp 1/0 = x 100%
Cp0
P1 – nivelul preţurilor în perioada curentă;
P0 – nivelul preţurilor în perioada de bază;
3
3. Elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB, denotă mărirea sau micşorarea
cheltuielilor publice la modificarea PIB-ului, poate fi calculată ca: