BILET 2

Particularităţile clinico-anatomice ale oaselor şi cartilajelor nazale şi influenţa lor în leziunile traumatice
Proeminenta centrala a fetei, de dimensiuni si forme diferite-nasul-imprima fetei nota speciala individualizata.
Oasele nazale sunt pare, se unesc intre ele formind nasul, in partea inferioara se consolideaza cu cartilajele nazale. Partea
superioara se uneste cu margo nasalis al osului frontal. Intre ele oasele nazale sunt unite cu lamina perpendiculara a osului etmoid,
care in traumatism e afectat. Marginea laterala a oaselor nazale se unesc cu procesul frontal al maxilarului superior. Particularitatile
anatomo topografice ce determina pozitia mediana si proeminenta a nasului, fragilitatea mare a oaselor, dimensiunile mici, raportul
intim cu oasele craniului determina o incidenta sporita de fractura a oaselor nazale.
Dereglarile functionale sunt multiple( a respiratiei, olfactiei, drenare, fonatie, estetica, aparare, rezonanta, mimica, arhitectonica
craniului) si depind de forta impactului, directia agentului vulnerabil, structurile implicate in trauma.

48.Contuzia țesuturilor moi faciale: clinica și tratamentul.

Contuziile: leziuni inchise, fara solutii de continuitate a tegumentelor sau mucoasei.

Tipuri de contuzii in functie de intensitate

 Superficiale – cele care afecteaza tesutul celular subcutanat si pielea pacientului;

 Forte – cele in cazul carora leziunile trec de tesutul celular subcutanat, ajungand sa cuprinda muschii si chiar osul
in unele situatii; tulburarile functionale pot sa fie sistemice.
Simptome contuzii
In situatia contuziilor unde este vorba despre leziuni ale formatiunilor anatomice profunde si nu exista leziuni
tegumentare, simptomele pot fi de doua feluri:

 usoare – sunt caracterizate prin echimoze, hematom sau serom;

 severe – poate sa apara contuzia musculara, ruptura tendinoasa, aponevrotica, capsulo-ligamentara, sau
musculara.
 Edem, tumefiere difuza, echimoze, hematoame interstitiale sau localizate.
 Tratamentul –în primele ore pentru a diminua edemul și sîngerarea subcutanată sau interstițială,se aplică comprese
umede,reci sau pungă cu gheață ,iar dacă exista tendința extensivă,se aplică pansament compresiv.Colecțiile hematice se
evacuează prin puncție cu un ac gros,iar dacă s-a organizat un cheag voluminos-cu vîrful bisturiului.

Luxaţia temporo-mandibulară: date generale, clasificare.

Luxaţiile - sunt leziuni traumatice constând într-o modificare a raporturilor anatomice normale ale oaselor unei articulaţii sau
pierderea raporturilor normale intre suprafetele articulare cu iesirea condilului din cavitatea glenoida.
Luxaţiile pot fi:
1. complete, când capetele oaselor nu mai sunt în contact.
2. incomplete (subluxaţii), când suprafeţele articulare mai rămân parţial în contact.

Mecanismul de producere a unei luxaţii poate fi:

 prin acţiune laterală asupra epifizei unui os,
 prin tracţiune
 torsiune.

Se descriu trei forme anatomo-clinice de luxatii:

*anterioare,
*posterioare,
*laterale.
133. Asfixie prin stenozare în trauma OMF. Etiologia, diagnosticul, tratamentul.
Etiologia - Edem al faringelui, laringelui şi ligamentelor vocale ori obturarea cu un
hematom sau emfizem.
Tratamentul de urgenţă constă în intubarea orotraheală sau nazotraheală, dacă nu este suficient, atunci se efectuează şi
traheostomia. Se asociaza cu tratament diuretic(furosemid).