Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zamfir e Scu
Zamfir e Scu
ELEMENTE DE BAZÅ
¥N DINAMICA
APELOR SUBTERANE
0
PREFAºÅ
4
interna¡ionalå Sciences de l'Eau et Environnement, finan¡at de Comunitatea Europeanå,
vizând restructurarea învå¡åmântului superior în ¡årile Europei de Est ¿i crearea unei noi
genera¡ii de speciali¿ti, cu pregåtiri de bazå cât mai diferite, care så abordeze, în
colective de cercetare interdisciplinare, problemele de mare complexitate ale rela¡iei apå
- mediu.
Lucrarea de fa¡å este structuratå pe trei capitole: Ipoteze si concepte de bazå -
Capitolul 1, Dinamica apelor subterane în regim natural - Capitolul 2, Curgerea apelor
subterane cåtre forajele de captare si drenaj - Capitolul 3. Spa¡iul tipografic limitat a
determinat neincluderea capitolului intitulat Curgerea apelor subterane cåtre lucrårile
orizontale de captare ¿i drenaj.
Problemele tratate sunt accesibile pentru un spectru larg de studen¡i ¿i speciali¿ti,
cercetåtori sau proiectan¡i din domeniul gospodåririi apelor ¿i protec¡iei calitå¡ii
acesteia. ¥n¡elegerea elementelor de bazå ale dinamicii apelor subterane permite
abordarea cu succes a diverselor domenii de activitate în ingineria apelor subterane:
testarea hidrodinamicå a sistemelor acvifere, simularea numericå a dinamicii apelor
subterane, dimensionarea lucrårilor de captare ¿i a zonelor de protec¡ie, calitatea ¿i
protec¡ia apelor subterane, managementul apelor subterane etc. Pe aceastå bazå, vor
putea fi rezolvate problemele de o deosebitå actualitate ¿i dificultate ale acestui
domeniu de cercetare ¿tiin¡ificå, în continuå extindere ¿i diversificare, dintre care
amintim: managementul resurselor de ape subterane, în general, ¿i al sistemelor acvifere
de interes na¡ional, în special; reabilitarea ¿i extinderea majoritå¡ii captårilor existente,
dimensionarea ¿i instituirea zonelor de protec¡ie ale acestora; studiul influen¡ei
condi¡iilor naturale asupra proceselor de poluare a apelor subterane, evaluarea
vulnerabilitå¡ii la poluare a sistemelor acvifere; gåsirea unor solu¡ii noi,
neconven¡ionale, aplicabile în condi¡iile specifice din România, pentru remedierea
calitå¡ii apelor subterane poluate; estimarea cantitativå ¿i calitativå a influen¡ei apelor
subterane în managementul terenurilor (combaterea înmlå¿tinirilor ¿i fenomenelor de
såråturare a solurilor, reabilitarea stabilitå¡ii ¿i calitå¡ii mediului în zonele carierelor ¿i
exploatårilor miniere, amplasarea depozitelor de de¿euri, studierea ¿i combaterea
alunecårilor de teren, etc); aplicarea unor metodologii ¿i tehnologii noi pentru
înregistrarea ¿i monitorizarea fenomeneor de poluare.
¥n definirea condi¡iilor hidrogeologice ¿i alegerea modelelor sau metodelor de calcul
ingineresc, se porne¿te de la premiza cå acviferele naturale sunt sisteme fizice unitare -
reparti¡ia presiunilor, vitezelor ¿i debitelor în interiorul acestora este influen¡atå de
structura geologicå, compozi¡ia litologicå ¿i permeabilitatea forma¡iunilor geologice,
precum ¿i de condi¡iile hidraulice de margine - ¿i, ca urmare, pot fi modelate matematic.
Corectitudinea cuno¿tin¡elor de care dispunem în legåturå cu aceste aspecte, precum ¿i
schematizarea corespunzåtoare a acestora, influen¡eazå determinant exactitatea ¿i
reprezentativitatea tuturor evaluårilor ulterioare.
La tehnoredactarea lucrårii am fost ajutat de asist. Iulian Popa, asist. Roxana Popa ¿i
operator Teodora David, cårora le mul¡umesc ¿i pe aceastå cale.
De asemenea, mul¡umesc domnului profesor Jean-Pierre Carbonnel de la
Universitatea Pierre et Marie Curie - Paris 6 ¿i domnului profesor Radu Drobot de la
Universitatea Tehnicå de Construc¡ii Bucure¿ti, pentru sprijinul acordat la editarea
acestei lucråri, în cadrul programului TEMPUS-DEA: Sciences de l'Eau et
Environement.
Autorul
5
CUPRINS
6
1. IPOTEZE ªI CONCEPTE DE BAZÅ
Indiferent de natura lor, golurile din roci, intergranulare sau fisurale, pot fi
izolate sau în comunica¡ie. Volumului total al golurilor (izolate ¿i în comunica¡ie) îi
corespunde porozitatea totalå (n) sau absolutå, iar ansamblului golurilor în
comunica¡ie, suficient de mari pentru a permite circula¡ia unui fluid sub ac¡iunea
for¡elor gravita¡ionale (hidrostatice), îi corespunde porozitatea efectivå (ne). Rocile care
au porozitate efectivå se considerå a fi permeabile.
Acviferele naturale sunt cantonate în depozite permeabile cu grosime ¿i
extindere spa¡ialå importante, limitate în culcu¿ - ¿i uneori ¿i în acoperi¿ - de forma¡iuni
practic impermeabile sau cu permeabilitate reduså, saturate în parte sau în totalitate cu
apå de regulå în stare dinamicå (curen¡i acviferi naturali). În func¡ie de regimul hidraulic
acviferele pot fi cu nivel liber sau sub presiune.
Suprafa¡a liberå (de depresiune), limiteazå în partea superioarå acviferele cu
nivel liber, fiind descriså de moleculele de apå în mi¿care în echilibru cu presiunea
atmosfericå (nulå în sistemul relativ pa=0). La acviferele sub presiune vorbim de
suprafa¡a piezometricå. Suprafa¡a liberå existå fizic în naturå. Suprafa¡a piezometricå
este expresia imaginarå a presiunii acviferului exprimatå în metri coloanå de apå; ea
poate fi eviden¡iatå printr-un sistem de piezometre care deschid acviferele sub presiune.
Prin intersectarea suprafe¡ei de depresiune, respectiv a celei piezometrice, cu un plan
vertical, paralel cu direc¡ia principalå de curgere, se ob¡ine profilul de depresiune (curba
de depresiune, fig. 1.1.) ¿i profilul piezometric (fig. 1.2).
Curen¡ii acviferi cu nivel liber, cât ¿i cei sub presiune pot avea mi¿cåri
sta¡ionare (permanente) uniforme sau neuniforme (gradual variate sau oarecare) ¿i
mi¿cåri nesta¡ionare (nepermanente) ¿i neuniforme. Curgerea poate fi consideratå
sta¡ionarå atunci când condi¡iile de margine ale acviferului (condi¡iile de alimentare ¿i
descårcare) sunt constante cel pu¡in pentru o perioadå de timp. Pentru aceastå perioadå
debitul acviferului este constant (.Q/.t = 0). În cazul mi¿cårilor nesta¡ionare debitul
acviferului este variabil în timp (.Q/.t . 0).
În func¡ie de condi¡iile de alimentare (sau descårcare) pe verticalå - din
infiltrare de la suprafa¡a terenului sau prin drenan¡å din (sau spre) acviferele vecine,
mi¿carea sta¡ionarå sau nesta¡ionarå, în acvifere cu nivel liber sau sub presiune, este
consideratå conservativå sau neconservativå.
La acviferele cu mi¿care sta¡ionarå ¿i uniformå liniile de curent sunt rectilinii ¿i
paralele, viteza ¿i sec¡iunea de curgere råmânând constante (fig. 1.1,a ¿i 1.2,a).
7
Fig.1.1. Acvifere cu nivel liber, plan-verticale, cu mi¿care uniformå (a), respectiv neuniformå
gradual variatå (b,c,d). P.D. - profil de depresiune.
8
Fig.1.2. Acvifere sub presiune cu mi¿care uniformå (a) ¿i neuniformå gradual variatå (b ¿i c).
P.P. - profil piezometric.
9
Fig.1.3. Acvifere sub presiune (a) ¿i cu nivel liber (b) cu mi¿care neuniformå oarecare.
Spectrele hidrodinamice ale acviferelor naturale, exprimate (în planul x-y) prin
hår¡i cu hidroizopieze, sunt de regulå o combina¡ie de curen¡i radiali ¿i curen¡i plan-
verticali (fig. 1.4).
10
1.2. ELEMENTELE HIDRODINAMICE PRINCIPALE
Fig.1.5. Liniile de curent corespunzåtoare vitezelor reale (1) ¿i efective (2) de curgere
Q = vΩ = ve neΩ = veΩe ,
rezultând cå:
v = ne ve (1.1)
¿i
11
Legea lui Darcy; extensiuni ¿i limite de valabilitate.
Raportul Q/. are dimensiunile unei viteze ¿i se nume¿te vitezå de filtrare (v),
legea lui Darcy putând fi scriså sub forma cea mai cunoscutå:
∂H
v = kI = − k (1.4)
∂s
12
→
Vectorul de pozi¡ie ( r ) al unei particule de apå hidrodinamic activå, asociatå
unui punct P de coordonate x, y, z, într-un sistem de axe rectangular (cartezian), care
→ → → → → → →
ocupå volumul nedV este definit prin r = i x + j y + k z , în care i , j , k sunt versorii
→
axelor Ox, Oy ¿i Oz. ¥nmul¡ind ecua¡ia (1.4) cu versorul s 0 al deplasårii
→ → → →
∂ r = s 0 ∂s , dupå direc¡ia ¿i în sensul mi¿cårii, deoarece s 0 v = v ¿i
→ → →
s 0 ∂H / ∂s = ∂H / s 0 ∂s = ∂H / ∂ r = gradH ,
legea lui Darcy se scrie, în cazul depozitelor omogene ¿i izotrope, sub forma vectorialå:
→
v = − KgradH , (1.5)
în care:
→
v- este vectorul vitezå de filtrare;
K- este conductivitatea hidraulicå;
→ → →
grad - este operatorul ( i ∂ / ∂x + j ∂ / ∂y + k ∂ / ∂z );
H- sarcina piezometricå.
∂H ∂H ∂H
v x = −K ; v y = −K ; v z = −K (1.6)
∂x ∂y ∂z
13
∂H ∂H ∂H
v x = −K x ; v y = −K y ; v z = −K z (1.9)
∂x ∂y ∂z
Legea lui Darcy, stabilitå ini¡ial pentru nisipuri, a fost extinså ulterior ¿i la alte
depozite permeabile ca pietri¿uri, bolovåni¿uri ¿i anrocamente, depozite argiloase-
pråfoase, roci fisurate, etc. Experien¡a acumulatå în practica inginereascå conduce la
concluzia cå aplicarea ecua¡iilor deduse folosind legea linearå de filtrare a lui Darcy
trebuie fåcutå cu precau¡ie deoarece, în cazul depozitelor argiloase, filtrarea are loc
numai dupå depå¿irea unei anumite valori a gradientului hidraulic (gradient ini¡ial), iar
la rocile cu permeabilitate mare (pietri¿uri, bolovåni¿uri, anrocamente, masive puternic
fisurate sau carstifiate) pierderea de sarcinå hidraulicå poate fi propor¡ionalå cu påtratul
vitezei, regimul de curgere fiind turbulent.
în care:
H este înål¡imea piezometricå totalå fa¡å de un plan orizontal de
referin¡å
(exprimatå de obicei în metri fa¡å de nivelul mårii);
p = hp .w, presiunea staticå corespunzåtoare punctului considerat
(presiunea
apei din pori în punctul A);
v2/2g - energia cineticå specificå.
Pentru cazul curen¡ilor acviferi în regim natural, considerând I = 1%, ne =
30% ¿i k = 300 m/zi , rezultå ve = 10 m/zi≈10-4 m/s, ceea ce conduce la o energie cineticå
specificå (v2/2g≈5x10-10m) neglijabilå. Acesta este motivul pentru care, în studiul
dinamicii acviferelor în regim natural, ecua¡ia (1.10) se considerå sub forma:
H = z + p / γ w = z + hp (1.11)
14
Fig.1.7. Componentele sarcinii piezometrice în concordan¡å cu legea lui Bernoulli. P.D. - profil
de depresiune; LE - linie energeticå
∆H
I= = sin α , (1.12)
L
∆H
I= = tgα (1.13)
l
15
Expresia diferen¡ialå a gradientului hidraulic este:
∂H
I=− , (1.14)
∂s
în care semnul minus exprimå faptul cå, în sensul de curgere, coordonatele punctelor
plasate pe profilul piezometric (de depresiune) au varia¡ii inverse.
Se face precizarea cå, deoarece filtrarea apei prin medii poroase (sau fisurate)
se face datoritå diferen¡ei de sarcinå piezometricå (hidraulicå) ¿i nu datoritå diferen¡ei de
presiune, gradientul hidraulic este egal cu gradientul de presiune numai în cazul
acviferelor cu linii de curent orizontale. Dupå cum se sugereazå în figura 1.8, existå
situa¡ii în care mi¿carea se face invers gradientului de presiune. Presiunea într-un punct
oarecare al unui curent acvifer se stabile¿te cunoscând sarcina piezometricå (H) ¿i cota
punctului (z), cu condi¡ia ca cele douå mårimi så fie exprimate în raport cu acela¿i plan
de referin¡å. Rela¡ia de calcul derivå din rela¡ia (1.11):
p = γ w ( H − z) (1.15)
16
Ecua¡ia de continuitate în coordonate carteziene.
⎡
⎢ ρv −
( )
∂ ρv x ∆ x ⎤ ⎡
⎥∆y∆z − ⎢ ρv +
( )
∂ ρv x ∆x ⎤
⎥∆y∆z = −
∂ ρv x
∆x∆y∆z
( )
⎢⎣ ∆x 2 ⎥⎦ ⎢⎣ ∆x 2 ⎥⎦ ∆x
x x
−
( ) ∆x∆y∆z , dupå direc¡ia axei Oy ;
∂ ρv y
∆y
( )
∂ ρvz
− ∆x∆y∆z , dupå direc¡ia axei Oz,
∆z
17
rezultând, prin însumare, înmagazinarea de maså în volumul .x.y.z, care trebuie så fie
identicå cu modificarea masei de apå cantonatå în acela¿i volum în unitatea de timp
[∂( nρ∆x∆y∆z ) / ∂t : ]
∂( nρ∆x∆y∆z )
⎡
+⎢
( ) ( ) ( ) ⎤⎥∆x∆y∆z = 0
∂ ρv x
+
∂ ρv y
+
∂ ρv z
(1.16)
∂t ⎢ ∂x ∂y ∂z ⎥
⎣ ⎦
∂( nρ)
⎡
+⎢
( )
∂ ρv x
+
∂ ρv y( ) ( ) ⎤⎥ = 0⎫⎪
+
∂ ρv z
∂t ⎢ ∂x ∂y ∂z ⎥ ⎪⎪
⎣ ⎦ ⎬ (1.17)
⎪
∂( nρ) ⎛ →⎞ ⎪
+ div⎜ ρ v ⎟ = 0 ⎪⎭
∂t ⎝ ⎠
∂v x ∂v y ∂vz ⎫
+ + = 0⎪
∂x ∂y ∂z ⎪
⎬ (1.18)
⎛→⎞ ⎪
div⎜ v ⎟ = 0 ⎪⎭
⎝ ⎠
∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂( Mρn)
⎜ ρTx ⎟ + ⎜ ρTy ⎟ + ⎜ ρTz ⎟= , (1.19)
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠ ∂z ⎝ ∂z ⎠ ∂t
în care:
e
Mρn = Mρ este masa apei cantonatå într-o prismå de depozite
1 + e0
permeabile cu porozitatea n (¿i indicele porilor e), având
suprafa¡a bazei unitarå ¿i înål¡imea identicå cu grosimea
(M) a acviferului;
r- densitatea apei (masa specificå);
Tx = MK x , Ty = MK y , Tz = MK z sunt transmisivitå¡ile dupå direc¡iile
principale (x, y, z).
18
Membrul drept al rel.(1.19) se scrie dupå derivare, considerând M constant, în
forma:
∂( Mρn) ⎛ ∂n ∂ρ ⎞ M ⎛ ∂e ∂ρ ⎞
= M⎜ ρ + n ⎟ = ⎜ρ + e ⎟, (1.20)
∂t ⎝ ∂t ∂t ⎠ 1 + e 0 ⎝ ∂t ∂t ⎠
dVp dV V0 − Vf
dn = = =
V0 V0 V0
V0 = Vs + Vp0 = Vs + e0 Vs = Vs 1 + e0 ( )
Vf = Vs + Vp = Vs + e f Vs
f
( )
V0 − Vf = Vs e0 − e f = Vs de
de
dn =
1 + e0
⎛ dV ⎞ de
⎜ ⎟ = = − βs dτ' (1.21)
⎝ V ⎠ s 1 + e0
unde:
(dV/V)s - este modificarea (comprimarea sau detensia elasticå) unitå¡ii de volum a
acviferului datoratå compresibilitå¡ii (detensiei) ansamblului
scheletului mineral - echivalentå mic¿orårii (cre¿terii) porozitå¡ii cu
dn, când efortul unitar efectiv vertical la contactul dintre granule
cre¿te (scade) cu dσ';
βs - coeficientul de compresibilitate (detensie) elasticå al scheletului
mineral [cm2/daN].
19
Sarcina geologicå totalå la o adâncime datå este :
σ z = σ '+u = const.
dσ ' = −du
∂e ∂u ∂H
∂t
(
= β s 1 + e0 ) ∂t = β γ ( 1 + e )
s w 0
∂t
(1.22)
∂ρ
- Al doilea termen: e .
∂t
Dacå se noteazå cu βa coeficientul de compresibilitate (elasticå) al apei, atunci,
prin defini¡ie :
⎛ dV ⎞ dρ
⎜ ⎟ = −β a du sau = βadu , (1.23)
⎝ V ⎠a ρ
⎛ dV ⎞
unde ⎜ ⎟ este modificarea (comprimarea sau detensia elasticå) unitå¡ii de
⎝ V ⎠a
volum a acviferului datoratå compresibilitå¡ii (detensiei) apei din pori.
Din (1.23) rezultå:
∂ρ ∂u ∂H
= ρβ a = ρβ a γ w (1.24)
∂t ∂t ∂t
∂( Mρn) Mργ w
∂t
=
1 + e0
[ eβ a (
+ β s 1 + e0 )] ∂∂Ht = Mργ ( β w s
+ nβ a ) ∂∂Ht . (1.25)
⎡ ⎛ ∂v x ∂v y ∂v z ⎞ ⎛ ∂ρ ∂ρ ∂ρ ⎞ ⎤
− M ⎢ρ ⎜ + + ⎟ + ⎜v x +vy +vz ⎟⎥ (1.26)
⎢⎣ ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ ⎦⎥
20
∂u ∂H ∂u ∂H ∂u ⎛ ∂H ⎞
= ρg , = ρg , = ρg⎜ − 1⎟ (1.27)
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ⎝ ∂z ⎠
∂ρ ∂H ⎫
= ρ βag
2 ⎪
∂x ∂x ⎪
⎪
∂ρ ∂H ⎪
= ρ βag
2
⎬ (1.28)þ
∂y ∂y ⎪
⎪
∂ρ ⎛ ∂H ⎞⎪
= ρ β a g⎜ − 1⎟
2
∂z ⎝ ∂z ⎠⎪⎭
⎡ ⎛ ⎛ ∂H ⎞
2 ⎤
∂H ⎞ ⎛ ∂H ⎞
2
∂H
2
Mρ β a g⎢ K x ⎜ + ⎜ ⎟ + z⎜ ⎟ − ⎥,
2
⎟ K K K
⎢⎣ ⎝ ∂x ⎠
y
⎝ ∂y ⎠ ⎝ ∂z ⎠ z
∂z ⎥⎦
care, având în vedere valorile mici ale termenului K z (∂H / ∂z ) , poate fi neglijat, practic
fårå a introduce erori.
Deoarece, dupå înlocuirea componentelor vitezei de filtrare (rel.1.9), primul
termen al rela¡iei (1.26) devine :
⎡ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞⎤
Mρ⎢ ⎜ K x ⎟ + ⎜ Ky ⎟ + ⎜ Kz ⎟⎥,
⎢⎣ ∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠ ∂z ⎝ ∂z ⎠⎦⎥
∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂H
⎜ Tx ⎟ + ⎜ Ty ⎟ + ⎜ Tz ⎟=S
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠ ∂z ⎝ ∂z ⎠ ∂t
sau
∂H
div( TgradH ) = S . (1.29)
∂t
21
Dacå terenul permeabil este omogen ¿i izotrop (Tx = Ty = Tz = T), rela¡ia (1.29)
devine:
∂ H ∂ H ∂ H S ∂H
2 2 2
+ + =
∂x ∂y ∂z T ∂t
2 2 2
sau
S ∂H ⎫
div( gradH ) = ⎪
T ∂t ⎪
⎬ (1.30)
S ∂H ⎪
∇ H=
2
T ∂t ⎪⎭
∂H
= a∇ H ,
2
(1.31)
∂t
∂ ∂ ∂
2 2 2
∇ = + +
2
este operatorul lui Laplace;
∂x ∂y ∂z
2 2 2
(
Ssp = γ w β s + nβ a = γ w β ) [L ]
−1
(1.32)
β = β s + nβ a [L F ]
2 −1
(1.33)
22
[
T = KM L2T −1 ]
este transmisivitatea acviferului (resursa dinamicå a acviferului) printr-o sec¡iune M⋅1m,
[ ]
normalå pe direc¡ia de curgere, la un gradient hidraulic unitar L3 L−1T −1 = L2T −1 ;
a=
T
=
K
S γ w ( βs + nβa )
[L T ]
2 −1
(1.35)
∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ⎫
⎜ Tx ⎟ + ⎜ Ty ⎟ + ⎜ Tz ⎟ = 0⎪
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠ ∂z ⎝ ∂z ⎠ ⎪
⎪
sau ⎬ (1.36)
⎪
div( TgradH ) = 0 ⎪
⎪
⎭
23
∂2H ∂2H ∂ 2H ⎫
2 + 2 + 2 = 0⎪
∂x ∂y ∂z ⎪
sau ⎪
⎬ (1.37)
div( gradH ) = 0 ⎪
⎪
∇2 H = 0 ⎪⎭
∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞
⎜ Tx ⎟ + ⎜ Ty ⎟ + w( x, y) = 0 , (1.38)
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠
Fig. 1.10. Curen¡i acviferi plan-orizontali. a-sub presiune; b-cu nivel liber ¿i pat impermeabil
oarecare; c-cu nivel liber ¿i pat impermeabil orizontal; P.P.-profil piezometric; P.D.- profil de
depresiune.
24
Dacå terenul permeabil este omogen ¿i izotrop (Tx=Ty=T), ecua¡ia (1.38) se
particularizeazå în formele:
pentru acvifere sub presiune (fig. 1.10,a):
∂ H ∂ H
2 2
w
+ + = 0, (1.39)
∂x ∂y
2 2
T
∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ w
⎜h ⎟+ ⎜h ⎟ + =0 , (1.40)
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠ K
în care T = Kh, h - fiind grosimea acviferului ¿i K = const. Dacå patul impermeabil este
orizontal (fig. 1.10,c) atunci el poate fi considerat plan de referin¡å pentru H, deci H =
h, rela¡ia(1.40) devenind:
∂ ⎛ 1 ∂h 2 ⎞ ∂ ⎛ 1 ∂h 2 ⎞ w
⎜ ⎟+ ⎜ ⎟ + =0
∂x ⎝ 2 ∂x ⎠ ∂y ⎝ 2 ∂y ⎠ K
sau
∂h
2 2 ⎫
∂h
2 2
w
+
= 0 ⎪ +2
∂x
2
∂y
2
K ⎪
⎬ (1.41)
w ⎪
∇ h +2 =0
2 2
⎪
K ⎭
∇ h =0
2 2
(1.42)
∂h
v = −K . (1.43)
∂S
25
1.3.2.2. Cazul acviferelor cu nivel liber cu mi¿care în regim nesta¡ionar. Se fac
urmåtoarele ipoteze de lucru (confirmate de concordan¡a calculelor cu observa¡iile din
naturå): valabilitatea, în fiecare moment, a legii lui Darcy ¿i incompresibilitatea
complexului apå-rocå. Deoarece ipotezele amintite coincid cu cele folosite în cazul
regimului sta¡ionar, rezultå cå ecua¡iile stabilite anterior, (1.36) ¿i (1.37), sunt valabile ¿i
în cazul regimului nesta¡ionar, mi¿carea în regim nepermanent urmând a fi studiatå ca o
succesiune de ståri permanente. Pentru cazul terenurilor permeabile omogene ¿i
izotrope, de exemplu, ecua¡ia lui Laplace (1.37) este valabilå în fiecare punct al
acviferului ¿i la un moment dat.
Dacå se cunosc, la un moment dat, forma ¿i pozi¡ia suprafe¡ei libere (în
mi¿care) este posibil, rezolvând ecua¡ia Laplace, în concordan¡å cu condi¡iile la limitå
impuse, så se determine - pentru momentul considerat - câmpul sarcinii piezometrice în
tot domeniul mi¿cårii. Pentru a calcula, în continuare, viteza de ridicare (sau coborâre) a
suprafe¡ei de depresiune (∂h / ∂t ) , în scopul precizårii pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune
la momentul t+.t, se folose¿te ecua¡ia suprafe¡ei de depresiune în mi¿carea nesta¡ionarå.
Deoarece:
∂h
dn = dh cos α = dt cos α ,
∂t
ν n = ν x sin α + ν z cos α
∂h
ne = vx tgα + vz ,
∂t
26
în care, înlocuind:
∂H ∂H ∂h
vx = − K , vz = − K ¿i tgα = − ,
∂x ∂z ∂x
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ⎤
= ⎢ − ⎥ (1.45)
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂z ⎦
Dacå intereseazå varia¡ia suprafe¡ei libere dupå orizontala (.l/.t) sau dupå
normala la suprafa¡a liberå (.n/.t), procedând similar se ob¡ine:
∂l ⎫
K ⎡ ∂H ∂l ∂H ⎤
= ⎢ −⎪ ⎥
∂t ne ⎣ ∂z ∂z ∂x ⎦
⎪
⎬. (1.45)
∂n K ⎡ ∂H ∂l ∂H ∂l ⎤⎪
= ⎢ + ⎥⎪
∂t ne ⎣ ∂x ∂s ∂z ∂s ⎦⎭
27
În cazul mai general al mi¿cårii tridimensionale, ec. suprafe¡ei de depresiune
are forma:
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ∂h ∂H ⎤
= ⎢ + − ⎥, ý (1.46)
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ⎦
în care:
H = H(x,y,z,t) este sarcina piezometricå;
h = h(x,y,t) este grosimea acviferului.
•Acvifere cu mi¿care nesta¡ionarå neconservativå. Dacå acviferul este
alimentat prin infiltrare cu debitul uniform distribuit w, ecua¡ia de continuitate (1.44)
devine:
vn ds dt + w ds dt cos. = ne ds dn.
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ⎤ w
= ⎢ + ⎥+ (1.47)
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂z ⎦ ne
¿i în cea tridimensionalå:
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ∂h ∂H ⎤ w
= ⎢ + − ⎥+ (1.48)
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ⎦ ne
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ∂h ∂H ⎤
= ⎢ + − ⎥, (1.49)
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ⎦
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ∂h ∂H ⎤ w
= ⎢ + − ⎥+ , (1.50)
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ⎦ ne
28
Condi¡ia (1.51) este, în general, valabilå numai pe suprafa¡a de depresiune, dar,
în condi¡iile valabilitå¡ii ipotezelor Dupuit, se poate extinde pe toatå grosimea
acviferului, deci:
∂H h∂ H
2
= ∫0 dz ,
∂z ∂z 2
∂ H
2 ⎛ ∂2H ∂2H ⎞
= −⎜ 2 + 2⎟
∂z ⎝ ∂x ∂y ⎠
2
∂H ⎛ ∂2H ∂2H ⎞ h ⎛ ∂2 H ∂2 H ⎞
= −⎜ 2 + 2 ⎟ ∫ dz = − h⎜ 2 + 2 ⎟ . (1.52)
∂z ⎝ ∂x ∂y ⎠ 0 ⎝ ∂x ∂y ⎠
∂h K ⎡ ∂H ∂h ∂H ∂h ∂ H ∂ H⎤ w
2 2
= ⎢ + +h 2 +h 2 ⎥+ ,
∂t ne ⎣ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂x ∂y ⎦ ne
∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂H ∂h ∂ H
2
⎜ h ⎟ = + h ,
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂x ∂x ∂x
2
∂H K ⎡ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞⎤ w
= ⎢ ⎜h ⎟ + ⎜h ⎟⎥ + . (1.53)
∂t ne ⎢⎣ ∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠⎥⎦ ne
∂H ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞
ne = ⎜ Tx ⎟ + ⎜ Ty ⎟+ w. (1.54)
∂t ∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠
Ecua¡ia (1.53) este dificil de integrat, cele mai multe solu¡ii practice fiind
stabilite pornind de la ecua¡ia lui Boussinesq linearizatå. Dacå se noteazå cu h = hm
grosimea medie a acviferului, atunci ecua¡ia (1.53) se scrie sub forma:
29
∂H ⎛ ∂2 H ∂2H ⎞ w
~
= a⎜ 2 + 2 ⎟ + , (1.55)
∂t ⎝ ∂x ∂y ⎠ ne
∂H ⎛ ∂ 2 H ∂ 2 H ⎞⎫
= a~⎜ 2 + 2 ⎟⎪
∂t ⎝ ∂x ∂y ⎠⎪
⎪
sau ⎬ (1.56)
⎪
∂H ~ 2 ⎪
= a∇ ⎪
∂t ⎭
care este identicå cu ecua¡ia difuziunii a lui Fourier - (v. 1.31), în care:
Khm T
a~ = = (1.57)
ne ne
unde:
⎛ p⎞
Φ = KH = K⎜⎜ z + ⎟⎟ = Kh + C (1.59)
⎝ γw ⎠
este poten¡ialul vitezelor [L2 T-1]; C este o constantå pentru un acvifer dat, depinzând de
pozi¡ia planului orizontal de referin¡å fa¡å de care s-a måsurat înål¡imea (cota)
30
piezometricå. Rezultå cå aceste componente ale vitezelor dupå direc¡iile axelor de
coordonate pot fi exprimate prin - (v.rel.1.6):
∂H ∂Φ ⎫
vx = − K =− ⎪
∂x ∂x ⎪
∂H ∂Φ ⎪⎪
vy = − K =− ⎬ (1.60)
∂y ∂y ⎪
⎪
∂H ∂Φ ⎪
vz = − K =−
∂z ∂z ⎪⎭
⎫
⎪
⎪
∂Φ ∂Φ ⎪
dΦ = dx + dz = 0
∂x ∂z ⎪
⎪
sau ⎬ (1.61)
⎪
∂Φ ⎪
⎛ dz ⎞ ∂x vx ⎪
⎜ ⎟ = − ∂Φ = − ⎪
⎝ dx ⎠Φ vz ⎪
∂z ⎭
31
Debitul tubului de curent delimitat de douå linii de curent adiacente (dq)
traverseazå sec¡iunea 1-2 (cu lå¡imea dx) cu viteza vz ¿i sec¡iunea 2-3 (cu lå¡imea dz) cu
viteza vx, dx ¿i dz sunt proiec¡iile coardei arcului elementar de lungime ds (1-3), deci:
dq = vz dx = vx dz;
vz dx - vx dx = 0. (1.62)
∂vx ∂vz
+ = 0. (1.63)
∂x ∂z
∂Ψ ∂Ψ
vz = , vx = − , (1.64)
∂x ∂z
∂Ψ ∂Ψ
dx + dz = dΨ = 0 , (1.65)
∂x ∂z
deci:
Ψ( x, z ) = const. (1.66)
⎛ ∂z ⎞ vz
⎜ ⎟ = (1.67)
⎝ ∂x ⎠Ψ vx
∂Φ ∂Ψ ∂Φ ∂Ψ
= ¿i =− (1.68)
∂x ∂z ∂z ∂x
32
cunoscute sub denumirea de ecua¡iile Cauchy-Riemann, care aratå cå
poten¡ialul complex al mi¿cårii (în mi¿cårile plane) poate fi exprimat printr-o func¡ie
analiticå (f) de variabilå complexå.
f (Z ) = Φ + iΨ , (1.69)
Z= x + iz , în mi¿cårile plan-verticale,
⎝ ∂y ∂y ⎠ ⎝ ∂z ∂x ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠
rezultå:
∂vx ∂vz
− = 0,
∂z ∂x
∂Ψ ∂Ψ
2 2
+ = 0. (1.71)
∂x ∂z
2 2
∂Φ ∂Φ
2 2
+ = 0, (1.72)
∂x ∂z
2 2
Dacå:
Φ i +1 − Φ i = ∆Φ = const . ¿i Ψi +1 − Ψi = const . ,
33
se ob¡ine o re¡ea de dreptunghiuri curbilinii, având raportul celor douå laturi .s/.n = ../..
= const.
∆H
I= , (1.73)
∆S
¿i
∆Φ ∆H
vm = =K . (1.74)
∆S ∆S
q = ∑1mq i [L T ],
2 −1
(1.75)
în care:
⎛ ∆n ⎞
qi = ( ∆n) i vi = K ⎜ ⎟ ∆H . (1.76)
⎝ ∆s ⎠ i
34
1.5. SCHEMATIZAREA CONDIºIILOR HIDROGEOLOGICE
35
În numeroase situa¡ii, anizotropia este determinatå de particularitå¡ile
structurale care, de regulå, au caracter direc¡ional. Mediile anizotrope cu permeabilitatea
constantå dupå douå direc¡ii ortogonale - de exemplu, kx/kz = constant, - se numesc
ortotrope.
Forma¡iunile stratificate, la scarå micå, sunt neomogene (eventual zonate).
36
neomogene-zonate, cu zone izotrope ¿i ortotrope (fig. 1.17) ¿i neomogene-izotrope (fig.
1.18).
37
Fig.1.18. Exemple de acvifere cantonate în terenuri permeabile neomogene schematizate ca
izotrope: 1-gresii; conglomerate ¿i microconglomerate; 2-¿isturi cristaline fisurate
38
1.5.3. Schematizarea condi¡iilor de margine
Acviferele naturale pot fi sub presiune sau cu nivel liber (fig. 1.20).
39
∂H
Qn = vn. = 0 sau vn = − K = 0,
∂n
deci:
∂H
= 0, (1.77)
∂n
H = z + hp = const. (1.78)
H=Z (1.79)
∂H
= 0 ¿i H = z - hC. (1.80)
∂n
Suprafa¡a zonei de apå capilarå mobilå are douå pozi¡ii extreme: una de
maxim, dacå se stabilizeazå dupå coborârea nivelului apelor subterane, ¿i una de minim,
dupå ridicarea nivelului acestora.
40
Din cele prezentate au rezultat condi¡iile de margine pentru limitele
impermeabile (k = 0) ¿i pentru cele cu poten¡ial dat (k = .). Limitele cu poten¡ial dat
sunt malurile (sub oglinda apei) ¿i fundul lacurilor sau râurilor. Cum nivelele acestora
sunt variabile, este de a¿teptat ca ¿i regimul acviferelor în legåturå hidraulicå cu acestea
så fie nesta¡ionar (nepermanent). Regimul nesta¡ionar al majoritå¡ii acviferelor cu nivel
liber este accentuat ¿i de caracterul neuniform în timp al alimentårii (din precipita¡ii,
sisteme de iriga¡ii, etc) ¿i evaporåri. Totu¿i, pentru marea majoritate a problemelor
întâlnite în practicå, dupå o studiere atentå, modificarea condi¡iilor de margine poate fi
schematizatå convenabil, regimul nesta¡ionar fiind întocmit cu o succesiune de ståri
sta¡ionare (fig. 1.21).
Fig. 1.21. Schematizarea condi¡iilor de margine în cazul unei zone irigate din vecinåtatea unui
râu. a- Sec¡iunea hidrologicå caracteristicå; b- Schematizarea varia¡iilor nivelului în râu; c-
schematizarea modelului de infiltrare eficace; d- schematizarea evapora¡iei poten¡iale.
41
Fig.1.22. Schematizarea condi¡iilor de margine laterale la acviferele cu regim influen¡at. F.A. -
frontierå de alimentare (H = const.); F1- frontierå impermeabilå (Q = 0; ∂H/∂n = 0); acvifere
infinite(a); acvifere limitate de frontiere de alimentare (b) sau impermeabile (c); acvifere tip bandå
limitate de frontiere de alimentare (d ¿i g), frontiere impermeabile (f) sau o frontierå
impermeabilå ¿i una de alimentare (e); bazin acvifer (h)
42
Astfel, pe baza schematizårii condi¡iilor de margine laterale (fig. 1.22), care au rol
determinant în formarea debitului lucrårilor de captare ¿i drenaj, rezultå tipurile de
acvifere prezentate în figura 1.23.
43
Fig.1.24. Schematizarea condi¡iilor de margine verticale la acviferele cu regim influen¡at;
acvifere cu nivel liber (a) ¿i sub presiune (d) conservative; acvifere cu nivel liber (b ¿i c) ¿i sub
presiune (e, f, g, h, i) neconservative; P.D. - profil de depresiune; P.P. - profil piezometric;
Wi[m3/m2.zi] - modul de infiltrare eficace; W'd ¿i W"d [m3/m2.zi] - module de alimentare (sau
descårcare) prin drenan¡å (prin acoperi¿, respectiv, prin culcu¿).
44
1.5.4. Condi¡ii de margine particulare
Fig. 1.25. Cazuri particulare ale suprafe¡ei de depresiune: a - zona de exfiltrare (izvorâre); b -
infiltra¡ii din canale; c - acvifer cu nivel liber neconservativ în interfluvii.
45
Considerând cå dinamica acviferului este determinatå de regimul alimentårii
prin infiltrare, se pune condi¡ia de continuitate pe elementul diferen¡ial ABD de
adâncime unitarå (AB este profilul de depresiune, AD este o linie de curent ¿i BD o linie
echipoten¡ialå):
∂H
q=K dn + Wdx . (1.81)
∂s
Deoarece:
sin β
dn = AB sin β = dx
cos α
¿i:
cos β
ds = AB cos β = dx ,
cos α
rela¡ia (1.81) devine:
∂H W
= ctg β (1.82)
∂x K
46
⎛W ⎞
Când alimentarea prin infiltrare este nulå ⎜ = 0 ⎟ , pentru a exista mi¿care
⎝K ⎠
⎛ ∂H ⎞
⎜ ≠ 0 ⎟ , trebuie ca ctg. = .., deci . = 0, ceea ce înseamnå cå profilul de depresiune
⎝ ∂x ⎠
devine o linie de curent.
Observând cå:
ctgβ
dm = AE = AB ctgβ = dx ,
cos α
∂H ∂H
= tg β cos α ,
∂m ∂x
∂H W
=
cos α . (1.83)
∂m K
Procedând la fel, se ob¡ine derivata sarcinii piezometrice în raport cu tangenta
la suprafa¡a liberå:
∂H W
= sin α (1.84)
∂l K
∂H W ∂H
= ≠ 0 si =0 (1.85)
∂m K ∂l
∂H
= 0, (1.86)
∂m
ceea ce înseamnå cå profilul de depresiune este o linie de curent, deci H = Z, ¿i:
∂H W
= = 1, (1.87)
∂l K
deoarece H = Z = l = BC .
47
2. DINAMICA APELOR SUBTERANE ÎN REGIM NATURAL
Fig. 2.1. Semnifica¡ia înål¡imii (sarcinii) piezometrice pentru acvifere cu nivel liber (a) ¿i sub
presiune (b)
48
2.1.1. Curen¡i acviferi plan-verticali în depozite izotrope cu mi¿care uniformå
q = Kh0 i , (2.4)
în care:
K - este conductivitatea hidraulicå [m/zi];
h0 - grosimea acviferului normalå pe direc¡ia de curgere;
pentru α < 100 grosimea normalå este practic identicå cu cea verticalå.
49
Fig. 2.3. Acvifer plan-vertical sub presiune cu mi¿care uniformå.
d dH
( − KM ) = 0, (2.5)
dx dx
în care:
dH
−KM = q, (2.6)
dx
dq
rezultând = 0 , deci q = const.
dx
H1 − H 2
q = KM = KMl m (2.7)
L
(H )
q x
Hx = H1 − x = H1 − 1 − H2 , (2.8)
KM L
50
Rezultå cå pentru calcularea debitului unitar ¿i trasarea liniei piezometrice, este
necesarå executarea a douå foraje, aliniate dupå direc¡ia principalå de curgere.
Pentru acviferele sub presiune cantonate în structuri monoclinale înclinate, profilul
piezometric la culcu¿ul acviferului diferå de cel corespunzåtor acoperi¿ului - (v.fig.1.2),
pe sec¡iunile hidrogeologice trecându-se, de regulå, profilul piezometric mediu
(corespunzåtor mijlocului acviferului).
d dH
( − Kh) = 0, (2.9)
dx dx
în care:
dH
−Kh = q, (2.10)
dx
h1 − h2 h1 − h2
q=
K 2
(
h − h22 = K
2L 1
) 2
⋅
L
= Khm I m (2.11)
(h )
2q x
hx = h1 − x = h1 − − h2 ,
2 2 2 2 2
1 (2.12)
K L
51
Fig. 2.4 Acvifer cu nivel liber cu patul impermeabil orizontal ¿i mi¿care neuniformå.
P
H=z+ = z0 + h , (2.13)
γw
d ⎡ ⎛ dz 0 dh ⎞⎤
⎢ − Kh⎜ + ⎟⎥ = 0 , (2.14)
dx ⎣ ⎝ dx dx ⎠⎦
în care:
⎛ dz dh ⎞
− Kh⎜ 0 + ⎟ = q , (2.15)
⎝ dx dx ⎠
52
Fig. 2.5. Acvifer cu nivel liber si cu pat impermeabil inclinat si miscare neuniforma.
a.consecvent-ascendent; b.consecvent-descendent; c.consecvent
⎛ dh ⎞
− Kh⎜ m i + ⎟ = Kh0 i ,
⎝ hx ⎠
h ⎛ dh ⎞
− ⎜m i + ⎟ = i (2.17)
h0 ⎝ hx ⎠
53
Dacå se introduce variabila numitå grosime relativå:
h
η= (2.18)
h0
dh ⎛ 1⎞
= i ⎜1 − ⎟ (2.19)
dx ⎝ η⎠
- ¿i pentru curen¡ii obsecven¡i (fig. 2.5, c)
dh ⎛ 1⎞
= − i ⎜1 + ⎟ (2.20)
dx ⎝ η⎠
Pentru curen¡ii consecven¡i ascenden¡i (fig. 2.5, a) , h > h0 (η > 1) , din rela¡ia
dh
(2.19) rezultå > 0 , deci grosimea acviferului cre¿te în sensul de curgere. La curen¡ii
dx
consecven¡i-descenden¡i (fig. 2.5, b) , h < h0 (h < 1) , dh / dx < 0 , deci grosimea
acviferului scade în lungul curentului. În cazul curen¡ilor obsecven¡i (fig.2.5,c), h <
dh
h0(η < 1), din rela¡ia (2.20) rezultå < 0 , deci grosimea acviferului scade în sensul
dx
de curgere.
¥nlocuind dh = h0d η , ob¡inut prin introducerea rela¡iei (2.18) - în (2.19) ¿i (2.20),
rezultå:
- pentru curen¡ii consecven¡i:
i η
dx = dη (2.21)
h0 η− 1
54
i
h0
[ ( )] [
L = η + ln 1 − η2 − η1 + ln 1 − η1 ( )] (2.26)
i
h0
[ ( )] [
L = −η2 + ln 1 + η2 − −η1 + ln 1 + η1 , ( )] (2.25)
[ ( ) ( )] ( )
iL = h0 f η2 − f η1 = f h0 , (2.26)
care este o ecua¡ie implicitå cu o singurå necunoscutå (h0). Se calculeazå f(h0) pentru
diferite valori ale lui h0 (alese în concordan¡å cu tipul de curent). În graficul h0=f(h0) se
pune condi¡ia iL = f(h0), rezultând valoarea lui h0 care satisface ecua¡ia (2.26).
Cunoscând valoarea lui h0 , se calculeazå debitul unitar al acviferului cu ecua¡ia
(2.4).
Pentru trasarea profilului de depresiune, se scrie ecua¡ia (2.26) pentru un interval
cuprins între sec¡iunea x = 0 (h =h1) ¿i o sec¡iune oarecare (x, hx):
x=
h0
i
[ f ( η ) − f ( η )] ,
x 1 (2.27)
hx
în care ηx = . Dând valori lui hx (cuprinse între h1 ¿i h2), rezultå x
h 0
2.1.2.3. Acvifere sub presiune. Ecua¡ia diferen¡ialå a debitului unitar este identicå
cu cea folositå la mi¿carea uniformå (v. rel. 2.6):
dH
q = − KMx ,
dx
55
(M )
x
MX = M1 + 2 − M1 , când M1 < M2 (2.28)
L
¿i:
(M )
x
MX = M1 − 1 − M2 , când M1 > M2 (2.29)
L
q dx q dx
− dH = ⋅ = ⋅
K M + M2 − M1 K a + cx
1 x
L
M2 − M1
(în care a = M1 ¿i c = )
L
H2
q 1 L cdx
− ∫ dH = ∫ ,
H1 K c 0 a + cx
q 1 a + cL q L M
H1 − H2 = ln = ln 2
Kc a K M2 − M1 M1
H1 − H 2 M 2 − M 1
q=K = Kl m M m . (2.30)
L ln M 2 − ln M 1
56
Procedând la fel, pentru cazul când M1 > M2 , se ob¡ine:
H1 − H 2 M 1 − M 2
q=K (2.31)
L ln M 1 − ln M 2
Egalând expresiile debitului unitar, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x , se ob¡in
ecua¡iile profilelor piezometrice.
H1 − M
q = KM
L1
→ qL1 = KM H 1 − M , ( )
M 2 − h22
q = KM
2( L − L1 )
→ qL − qL1 =
K
2
M 2 − h22 . ( )
Adunând membru cu membru cele douå ecua¡ii, se ob¡ine expresia debitului unitar
în func¡ie de elementele geometrice cunoscute din douå foraje executate în apropierea
celor douå râuri:
( 2H M − M )
K
q= − h2
2 2
1 (2.32)
2L
Dacå se egaleazå expresiile debitelor unitare pentru cele douå zone, se ob¡ine
abscisa sec¡iunii de la care se schimbå regimul de curgere:
H1 − M M 2 − h22
KM =K ,
L 2( L − L 1 )
L1 =
(
2ML H1 − M ) . (2.33)
2H1 M − M − h2
2 2
57
Fig.2.7. Acvifer cu regim hidraulic mixt.
¥n unele situa¡ii, curen¡ii acviferi cu nivel liber sau sub presiune, limita¡i lateral de
depozite practic impermeabile, pot fi schematiza¡i, în plan orizontal, sub forma de
curen¡i radiali divergen¡i sau convergen¡i (fig. 2.8,a ¿i b).
Deoarece curen¡ii acviferi radiali nu pot fi ¿i plan verticali (debitul unitar este
variabil în sensul de curgere), trebuie considerat debitul total al acviferului, ecua¡ia
(2.10) scriindu-se în acest caz sub forma:
dH
Q = qb = − Khb (2.34)
dx
(b )
x
bx = b1 + 2 − b1 , când b1 < b2 (fig. 2.8,a) (2.35)
L
¿i
(b )
x
bx = b1 − 1 − b2 , când b1 > b2 (fig. 2.8,b). (2.36)
L
h12 − h22 b2 − b1
Q=K , când b1 < b2 (2.37)
2 L ln b2 − ln b1
¿i
h12 − h12 b1 − b 2
Q=K , când b1 > b2 . (2.38)
2 L ln b1 − ln b2
58
Fig.2.8. Acvifere radiale.
59
Rela¡iile (2.46) ¿i (2.47) pot fi scrise condensat în forma:
Q = v m Ω m = Kl m hmb m , (2.39)
Egalând expresiile debitului, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x, se ob¡in ecua¡iile
profilului de depresiune.
H1 − H2 h1b1 + h2b2
Q = vm Ω m = K , (2.40)
L 2
h1 − h2 + il h1b1 + h2b2
Q= K ,când i < 0 (fig. 2.9,d) (2.41)
L 2
¿i
h1 − h2 − iL h1b1 + h2b2
Q= K ,când i > 0 (fig. 2.9,e) (2.42)
L 2
dH
Q = KMb . (2.43)
dx
H1 − H2 b2 − b1
Q = KM ,când b1 < b2, (2.44)
L ln b2 − ln b1
¿i
H1 − H2 b1 − b2
Q = KM ,când b1 > b2. (2.45)
L ln b1 − ln b2
60
Egalând expresiile debitului, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x, se ob¡in ecua¡iile
profilelor piezometrice.
•Grosimea acviferului este variabilå (fig. 2.8a, b, h ¿i e). Debitul acviferului,
convergent sau divergent, cu grosimea (linear) crescåtoare sau descrescåtoare în sensul
de curgere, poate fi calculat cu rela¡ia:
H1 − H2 M1b1 + M2b2
Q = vmΩm = K , (2.46)
L 2
iar ecua¡ia profilului piezometric prin egalarea expresiilor debitului scrise pentru
intervalele 1-2 ¿i 1-x.
x
X= ¿i Z = z. (2.47)
α
Fig.2.9. Transformarea unui mediu permeabil ortotrop (a) într-un mediu imaginar izotrop (b)
prin distorsionare geometricå pe direc¡ia x.
61
Se scriu expresiile debitelor unitare pentru elementul de volum cu grosime unitarå
considerat în fig. 2.9. în cele douå sisteme de coordonate:
∆H x ∆H z
qx = K x ∆z ¿i qz = K z ∆x ,
∆x ∆x
∆H X ∆H Z
qX = K ∆Z ¿i qZ = K ∆X
∆X ∆Z
Kx
α= (2.48)
Kz
K = K x Kz . (2.49)
tgβ 1 K1
= . (2.50)
tgβ 2 K2
62
Fig.2.10. Refrac¡ia liniilor de curent la traversarea unei limite litologice
π
a) K 1 ≠ 0; K 2 = 0 → tgβ 1 = ∞ → β 1 = , (2.51)
2
deci liniile de curent sunt paralele cu limita impermeabilå (limita impermeabilå este
spålatå de o linie de curent) - concluzie identicå cu cea exprimatå de rela¡ia (1.77).
⎛ π⎞
( )
b) K1 << K 2 , tgβ1 → 0 β 1 → 0 , deci tgβ 2 → ∞⎜ β 2 → ⎟
⎝ 2⎠
(2.52)
adicå în zona cu permeabilitate micå liniile de curent sunt apropiate de verticalå, iar
în zona cu permeabilitate mult mai mare, liniile de curent sunt practic orizontale.
K z tgβ + K x ctgβ
α = arctg
Kz − Kx
63
Fig.2.11. Modificarea unghiurilor de refrac¡ie în func¡ie de valoarea raportului conductivitå¡ilor
hidraulice [32].
Fig. 2.12. Cazuri particulare de refrac¡ie a liniilor de curent: a - limita acvifer-pat impermeabil;
b - limita litologicå dintre douå strate permeabile; c - limita acvifer-frontierå de descårcare (râu).
¥n cazul terenurilor permeabile stratificate, liniile de curent nu sunt deviate atunci când
curgerea este paralelå cu stratifica¡ia sau când este normalå pe aceasta. ¥n prima situa¡ie
conductivitatea hidraulicå a ansamblului este maximå, iar în cea de a doua este minimå.
¥ntre cele douå cazuri limitå existå o multitudine de situa¡ii intermediare (pentru 0 < β1
< 900).
64
Fig. 2.13. Spectrul hidrodinamic în medii anizotrope. Φ - echipoten¡iale, Ψ - linii de curent.
( )(
i K1h1 + K 2h2 + K 3 h3 h1 + h2 + h3 )
( )
q = q1 + q2 + q3 = i K1h1 + K 2h2 + K 3 h3 =
(h + h )
(2.54)
1 2 + h3
în care:
∑n1 K i hi
KM = (2.55)
∑n1 hi
este conductivitatea hidraulicå echivalentå (maximå) a acviferului, pentru situa¡ia în
care curgerea este paralelå cu stratifica¡ia.
Fig. 2.14. Acvifere cu nivel liber (a) ¿i sub presiune (b) în care curgerea este paralelå cu
stratifica¡ia.
65
Procedând la fel pentru acviferele sub presiune (fig. 2.14b), se obtine:
∑n1 K i Mi
KM = (2.56)
∑n1 Mi
2.1.5.3. Curgerea este normalå pe limitele litologice (fig. 2.15). Atât la acviferele
cu nivel liber cât ¿i la cele sub presiune, mi¿carea este neuniformå. Debitul unitar al
acviferului fiind conservativ, modificårile de permeabilitate, în sensul de curgere
determinå schimbåri ale gradien¡ilor hidraulici (gradien¡ii hidraulici sunt invers
propor¡ionali cu conductivitatea hidraulicå).
Fig. 2.15. Acvifere cu nivel liber (a) ¿i sub presiune (b) in care curgerea este normala pe
limitele litologice.
Pentru acvifere cu nivel liber (fig. 2.15,a) expresia debitului pentru cele douå zone
este:
h1 − h1− 2
2 2
L1
q = K1 → h1 − h1−2 = 2q
2 2
,
2L1 K1
h1−2 − h2
2 2
L2
q = K2 → h1− 2 − h2 = 2q
2 2
,
2L1 K2
⎛L L ⎞
h1 − h2 = 2q⎜⎜ 1 + 2 ⎟⎟ ,
2 2
⎝ K1 K2 ⎠
66
h1 + h2 h1 − h2 L1 + L 2
q= (2.57)
2 L1 + L 2 L1 L 2
+
k1 k 2
∑1n L i
Km = (2.58)
L
∑1n i
Ki
KM Km
Kα = , (2.59)
K M sin α + K m cos α
2 2
h1 − h2 h1 − h2
2 2
q = K1 + K2 M (2.60)
2L L
67
Ecua¡ia profilului de depresiune rezultå din egalarea expresiilor debitului unitar
scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x :
h1 − h2 h1 − h2 h1 − hx h1 − hx
2 2 2 2
K1 + K2 M = K1 + K2M ,
2L L 2x x
x=
[K (h 1
2
1
2
) )]
− hx + 2K 2 M h1 − hx L (
K ( h − h ) + 2K M ( h − h )
2 2
, (2.61)
1 1 2 2 1 2
iar dacå patul impermeabil este orizontal (h = H), se ajunge la o ecua¡ie de tip
Poisson:
2Wi
div (− grad h ) =
2
. (2.64)
K
∆H x
Wd = K '
M'
= K d ∆H x L L T [ 3 −2 −1
→ LT
−1
], (2.65)
în care:
K'[LT-1] - este conductivitatea hidraulicå verticalå a culcu¿ului sau acoperi¿ului
semipermeabil;
M' [L] - grosimea culcu¿ului sau acoperi¿ului semipermeabil;
68
∆HX[L]- diferen¡a dintre sarcina piezometricå (consideratå constantå) a
acviferului din care este alimentat sau spre care se descarcå, prin
drenan¡å, acviferul studiat ¿i sarcina piezometricå (variabila) a
acestuia, într-un punct oarecare;
K' −1
Kd = [T ] , (2.66)
M'
∆Hx
div grad H + 2
=0, (2.69)
B
unde ∆Hx = H1 - H (fig. 2.17a), respectiv ∆Hx = H2 - H=-( H - H2 ) (fig. 2.17b), dupå
cum acviferul studiat recep¡ioneazå sau pierde apa transferatå prin culcu¿ul sau
acoperi¿ul såu semipermeabil.
Fig. 2.17. Acvifere sub presiune, cu dezvoltare mare în plan orizontal ¿i regim sta¡ionar -
neconservativ, alimentate (a) ¿i cu descårcare (b) prin drenan¡å.
69
Fig. 2.18. Acvifere sub presiune cu dezvoltare limitatå în plan orizontal ¿i regim sta¡ionar -
neconservativ.
70
2.2.1.1. Efectul alimentårii uniforme, la scara întregului interfluviu, din
precipita¡ii. Pentru determinarea expresiei debitului unitar în orice sec¡iune a
interfluviului, se scrie ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice pentru cazul curen¡ilor plan-
verticali (fig. 2.19,a):
Fig. 2.19. Acvifere cu nivel liber cu regim sta¡ionar-neconservativ (a); b - necesitatea coborârii
suprafe¡ei libere; c - acvifer simetric; d - dimensionarea drenajului orizontal.
d ⎛ dh ⎞
⎜ − Kh ⎟ = Wi , (2.70)
dx ⎝ dx ⎠
dq = Wi dx. (2.71)
dh
qx = − Kh = q1 + Wi x , (2.72)
dx
71
sau:
q1 Wi
− hdh = dx + x dx ,
K K
q1 =
K 2
2L
( L
h1 − h22 − W i .
2
) (2.73)
⎛L ⎞
(h )
K
qx = − h2 − Wi ⎜ − x ⎟ ,
2 2
(2.74)
2L
1
⎝2 ⎠
q2 =
K 2
2L
( L
h1 − h22 + W i .
2
) (2.75)
L L
q1 = − W si q2 = W .
2 2
Când alimentarea prin infiltrare dispare (sau este imposibilå), regimul acviferului
devine sta¡ionar ¿i conservativ, debitul unitar fiind constant indiferent de sec¡iunea de
curgere, din (2.74) rezultând o rela¡ie identicå cu (2.13):
(h )
K
q= − h2 .
2 2
1
2L
72
¥n sec¡iunea de cumpånå (x = xc) debitul acviferului este nul, deci rela¡ia (2.74) se
scrie sub forma:
⎛L ⎞
(h )
K
− h2 − Wi ⎜ − xc ⎟ = 0 ,
2 2
2L
1
⎝2 ⎠
K h1 − h2
2 2
L
xc = − . (2.76)
2 Wi 2L
(h ) (h )
K L K x
− h2 − Wi = − hx − Wi
2 2 2 2
1 1 ,
2L 2 2x 2
(h )
x Wi
hx = h1 − − hx + x( L − x ) .
2 2 2
1 (2.77)
L K
Pentru trasarea profilului de depresiune, se dau valori lui x (0 < x < L), ¿i se
calculeazå hx corespunzåtor. Pentru x = xc calculat cu rela¡ia (2.76), se determinå
ordonata punctului de cumpånå hidrogeologicå (hc).
Dacå în cadrul interfluviului apar zone depresionare în care suprafa¡a de depresiune
intersecteazå suprafa¡a morfologicå (fig. 2.19,b), este necesarå executarea unui dren
orizontal care så asigure coborârea corespunzåtoare a suprafe¡ei apelor subterane.
Când patul impermeabil, practic orizontal, este plasat deasupra talvegului celor douå
våi (h1 = h2 = 0) , acviferul se descarcå simetric prin intermediul a douå linii de izvoare
(fig. 2.19a). ¥n aceste condi¡ii, ecua¡ia profilului de depresiune (2.77) devine:
73
Wi
hx = x( L − x ) .
2
(2.79)
K
(x )
Wi
hx = −x .
2 2 2
c (2.79)
K
Deoarece pentru x' = 0 → hx = hc, rezultå W/K = hc2 / xc2, care, înlocuit în (2.79),
conduce la o altå formå a ecua¡iei profilului de depresiune:
2 2
hx x
2
+
2
= 1, (2.80)
hc xc
care este o elipså cu semiaxele hc ¿i xc (coordonatele punctului de cumpånå
hidrogeologicå). Se remarcå faptul cå, în asemenea situa¡ii simple, pentru trasarea
profilului de depresiune sunt suficiente datele ob¡inute dintr-un singur foraj executat
indiferent unde în interiorul interfluviului: x este abscisa forajului, hx este grosimea
acviferului interceptatå în foraj, xc = L /2, putându-se deduce valoarea lui hc din rela¡ia
(2.80).
Pentru deducerea distan¡ei dintre drenurile (perfecte) prezentate în figura 2.19,d
astfel încât hc så råmânå sub nivelul impus de diverse folosin¡e, se scrie ecua¡ia (2.78)
pentru punctul de cumpånå (x = xc = L /2 , hx = hc):
L Wi
hc = . (2.81)
2 K
⎡ h2 − h2 h − hx ⎤
2 2
Wi = K⎢ 1 2
− 1 ⎥. (2.82)
⎣ L( L − x ) x( L − x ) ⎦
74
2.2.1.2. Efectul alimentårii în bandå, din iriga¡ii sau lucråri hidrotehnice. Se
considerå cazul în care suprafa¡a irigatå are forma unei benzi paralele cu râul (fig.2.20).
Pentru intervalul 0-l , expresia debitului unitar este - (v. rel. 2.72):
dh
qx = − Khx x = q1 + Wi x (2.83)
dx
sau
q1 Wi
hx dhx = − x− x dx ,
K K
2q1 Wi
hx = − x− x +C .
2 2
K K
x = L → hx = h2 ,
rezultând:
2q1 Wi
C = h2 + L+
2 2
L
K K
¿i
(L − x ).
2q1 Wi
hx = h2 +
2 2
( L − x) + 2 2
(2.84)
K K
75
¥n intervalul dintre sec¡iunea 2 ¿i râu, mi¿carea poate fi consideratå sta¡ionarå-
conservativå, deci ecua¡ia lui Dupuit este valabilå:
q1 + Wi l =
(
K h2 − hr
2 2
),
2( L − l )
h2 = hr +
2 2 (
2 q1 + Wi l ( L − l ) ) ,
K
( 2Ll − l )
2q1 Wi
hx = h2 +
2 2
( L − x) + 2
−x .
2
(2.85)
K K
q1 =
(
K h1 − h2
2 2
) = K( h 2
1 − hr
2
) = K( h 2
2 − hr
2
) = K( h 2
x − hr
2
).
2l 2L 2( L − l ) 2( L − x )
( 2Ll − l ),
Wi
hx = hx + −x
2 2 2
(2.86)
K
în care:
(h )
x
hx = h1 − + h2 .
2 2 2
1 (2.87)
l
Dând valori lui x în intervalul 0-l , se calculeazå mai întâi hx dupå care din rela¡ia
(2.86) rezultå hx .
Dacå alimentarea din precipita¡ii în zona studiatå nu poate fi neglijatå, atunci pozi¡ia
finalå a profilului de depresiune se determinå cu ecua¡ia(2.85) în care q1 se calculeazå
cu ecua¡ia (2.74), iar în valoarea lui Wi se cumuleazå alimentarea din precipita¡ii cu cea
localå din suprafa¡a irigatå.
Se pot face urmåtoarele observa¡ii:
- Pentru trasarea pozi¡iei finale a profilului de depresiune în zona irigatå, trebuiesc
cunoscute urmåtoarele elemente: grosimile ini¡iale ale acviferului în sec¡iunile 1 ¿i 2
(douå foraje), conductivitatea hidraulicå medie ¿i valorile modulului de infiltrare eficace
corespunzåtor variantelor de lucru luate în considerare.
76
- Dacå se dispune de încå un piezometru plasat între sec¡iunile 1 ¿i 2, în care se
înregistreazå varia¡ia suprafe¡ei libere (modificarea în timp a lui hx , pentru un x dat),
din rela¡ia (2.85) rezultå - pentru pozi¡ia finalå a profilului de depresiune - valoarea
medie realå a modului de infiltrare eficace.
- Construirea profilului de depresiune între sec¡iunea 2 ¿i râu se face cu ajutorul
ecua¡iei lui Dupuit (2.87).
dhr
Qr = πr Wi = −2πrhr
2
K,
dr
rezultând ecua¡ia:
1 Wi
hr dhr = − r dr ,
2 K
1 Wi
hr = − r + C1
2 2
(2.88)
2 K
77
Punând condi¡ia de margine r = r0 → hr = hr0 se ob¡ine valoarea constantei C1
1 Wi 2
C1 = hr +
2
r0 ,
2 K 0
dhr
Qr = πr0 Wi = −2πrhr
2
K,
dr
2
r0 Wi dr
hr dhr = − ,
2K r
Wi ⎡ 2 R 1 2 ⎤
hr = h0 +
2 2
⎢ r0 ln + r0 − r 2
K ⎢⎣
( ) ⎥⎥ . (2.92)
r0 2 ⎦
0
⎛ R Wi⎞
hmax = h0 + r0 ⎜⎜ ln + 0.5⎟⎟
22
(2.93)
K ⎝ r0 ⎠
Dacå incinta se aflå în apropierea unui râu sau lac la distan¡a L< R , se va considera
R = 2L.
78
2.2.3. Curen¡i acviferi plan-verticali sub presiune cantona¡i în depozite izotrope
H1 − H
2
d H
2
+ 2
=0 , (2.94)
dx B
pentru situa¡ia când acviferul este alimentat prin drenan¡å (fig. 2.17,a), ¿i:
H − H2
2
d H
2
+ 2
= 0, (2.95)
dx B
¿i:
x x
−
H − H2 = C3 e + C4 eB B
(2.97)
x = 0 , H = H0 → H1 - H0 = C1 + C2,
¿i
x = - ∞ , H = H1 → 0 = C1 e- ∞ + C2 e+ ∞ → C2 = 0,
deci
C1 = H1 - H2.
79
¥nlocuind constantele C1 ¿i C2 în rela¡ia (2.96) se ob¡ine:
x
B
H = H1 - (H1 - H0 ) e , (2.98)
x
dH H1 − H0 H1 − H0
q = −T =T e B
=T . (2.99)
dx x=0 B x=0
B
x = 0 , H = H0 → H0 - H2 = C3 + C4
¿i
x = ∞ → , H = H2 → 0 = C3e+∞ + C4e- ∞ → C3 = 0,
deci: C4 = H0 - H2
¥nlocuind constantele C3 ¿i C4 în (2.97) , se ob¡ine:
x
−
B
H = H2 + (H0 - H2 ) e , (2.100)
x
dH H0 − H2 − H0 − H2
q = −T =T e B
=T , (2.101)
dx x=0 B x=0
B
80
2.2.3.3. Acvifere cu devoltare limitatå în plan orizontal alimentate prin drenan¡å.
Punând condi¡iile de margine în concordan¡å cu situa¡ia schematizatå în figura 2.18, din
ecua¡ia (2.96) rezultå:
x = 0 , H = H1 → C1 + C2 = 0 → C2 = - C1,
x x
−
x = x, H = Hx → H1 − Hx = C1 e + C2 e B B
,
L L
−
x = L, H = HL → H1 − HL = C1 e B + C2 e B
deci
x x
−
H1 − Hx eB − e B
= L L
H1 − HL −
eB − e B
⎛x⎞
Sh⎜ ⎟
⎝ B⎠
(
Hx = H1 − H1 − HL ) ⎛ L⎞
, (2.102)
Sh⎜ ⎟
⎝ B⎠
x x
−
⎛ x ⎞ eB − e B
care este ecua¡ia profilului piezometric, în care Sh⎜ ⎟ = .
⎝ B⎠ 2
Debitul acviferului în sec¡iunea x = L este:
x x
−
dH H1 − H L e B + e B
H1 − H L
q = −T =T =T , (2.103)
dx ⎛ L⎞ 2 ⎛ L⎞
x =0
BSh⎜ ⎟ Bth⎜ ⎟
⎝B⎠ x =0 ⎝B⎠
81
2.3. ACVIFERE CU REGIM NESTAºIONAR-CONSERVATIV
→
→ K ∂v
v+ = − Kgrad H , (2.104)
gne ∂t
în care:
g - este accelera¡ia gravitationalå;
ne - este porozitatea efectivå;
K - conductivitatea hidraulicå.
→
∂v
Termenul care con¡ine exprimå influen¡a iner¡iei ¿i poate fi neglijat, în
∂t
majoritatea problemelor practice, având în vedere valorile mici ale vitezei de filtrare.
Rezultå cå, legea lui Darcy, în forma stabilitå pentru regimul sta¡ionar, råmâne valabilå
¿i în cazul regimului nesta¡ionar. În plus, la mi¿cårile cu nivel liber, se va admite cå
complexul apå-rocå este incompresibil, iar la cele sub presiune se va lua în considerare
compresibilitatea acestuia.
∂H ∂H
2 2
+ = 0. (2.105)
∂x ∂z
2 2
Viteza de ridicare (sau coborâre) a suprafe¡ei libere rezultå din ecua¡ia suprafe¡ei de
depresiune - (v.rel. 1.44):
∂h K ⎛ ∂H ∂h ∂H ⎞
= ⎜ − ⎟ (2.106)
∂t ne ⎝ ∂t ∂t ∂z ⎠
82
Integrarea ecua¡iei lui Laplace se face cu condi¡ii de margine valabile în timp.
Spre exemplu, acviferul prezentat în figura 2.23 - presupunând cå regimul
nesta¡ionar al acviferului este determinat de modificarea nivelelor în cele douå râuri,
trebuie så cunoa¿tem varia¡ia lui H1 ¿i H2 în timp (care, de regulå se poate schematiza în
trepte) ¿i pozi¡ia suprafe¡ei libere la momentul t = 0, conven¡ional ales. Se re¡ine faptul
cå, în mi¿carea nesta¡ionarå, profilul de depresiune nu mai este o linie de curent.
Fig. 2.22. Condi¡iile de margine în cazul acviferelor cu nivel liber, plan-verticale, cu regim
nesta¡ionar.
Din cele de mai sus, se deduce cå precizarea evolu¡iei suprafe¡ei libere a acviferelor
cu regim nesta¡ionar presupune urmåtoarele etape de lucru (metoda are aplicabilitate
generalå):
• Precizarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune ¿i condi¡ia de margine la momentul
ini¡ial.
• Determinarea sarcinii piezometrice în fiecare punct al re¡elei de lucru, în
concordan¡å cu ecua¡ia lui Laplace (2.105).
• Se calculeazå (grafo-analitic) derivatele:
∂H ∆H ∂H ∆H ∂h ∆h
≅ ; ≅ ; ≅ , (2.107)
∂x ∆x ∂z ∆z ∂x ∆x
∂h
∆h = ∆t (2.108)
∂t
83
Etapele de calcul reprezintå un ciclu (iterativ) care se reia, momentul t0 + ∆t
considerându-se moment ini¡ial.
Se continuå calculul, în func¡ie de necesitåti, pânå la momentul t0 + n ∆t, sau pânå
când ∆h devine foarte mic, adicå se intrå în regim sta¡ionar (vn tinde cåtre zero ¿i
profilul de depresiune devine o linie de curent).
¥n cazul acviferelor cantonate în depozite anizotrope sistemul de lucru råmâne
acela¿i, dar în locul ecua¡iei lui Laplace se considerå ecua¡ia (1.25); ecua¡ia suprafe¡ei
de depresiune råmâne aceea¿i (2.106) cu observa¡ia cå, K = K(x, z).
Pentru acviferele freatice bine dezvoltate în plan orizontal (acvifere plan-orizontale),
cu pat impermeabil orizontal, pentru care ipoteza lui Dupuit este aplicabilå, înlocuind
∂H ⎛ ∂H h ∂ 2 H ⎞
din ecua¡ia lui Laplace - pentru condi¡ia H(x, z, t) ≅ h(x, t) - ⎜ = ∫ 2 dz ⎟ , în
∂z ⎝ ∂z 0 ∂z ⎠
ecua¡ia suprafe¡ei libere, se ob¡ine ecua¡ia lui Boussinesq - (v.rel.1.53), care pentru
acviferele plan-verticale cu regim nesta¡ionar-conservativ, se scrie sub forma
particularå-(v. rel. 1.56):
∂h K ∂h
2 2
= (2.109)
∂t 2ne ∂x
2
2 2
2ne dT d X
− T = 0,
2
X 2
K dt dx
sau
2 2
1 dT K 1 d X
2
= 2
.
T dt 2ne X dx
2 2
1 dT K 1 d X
= = −λ ,
2
2 2
T dt 2ne X dx
84
rezultând ecua¡iile diferen¡iale ordinare
2 2
dT d X 2ne
− = λ dt si = λX
2 2
2 2
(2.110)
T dx K
hx ( 0 )
hx ( t ) = (2.111)
Khc ( 0 )
1 + 4,46 2
ne L
în care:
- hx(t)este ordonata profilului de depresiune la distan¡a x ¿i timpul t;
- hx(0) grosimea acviferului la distan¡a x în momentul ini¡ial;
- hc(0) ordonata cumpenei hidrogeologice la momentul ini¡ial (abscisa cumpenei
hidrogeologice xc = L/2);
- L lå¡imea interfluviului.
¥n deducerea rela¡iei (2.111) L/2 are semnifica¡ia distan¡ei fatå de punctul de drenaj
(linia de izvoare) la care se gåse¿te o limitå impermeabilå verticalå (în cazul de fa¡å
planul de cumpånå în care q = 0).
Ordonata profilului de depresiune (hx) la orice distan¡å x în momentul ini¡ial sau la
alt moment se deduce din ecua¡ia curbei de depresiune, care este o elipså, scriså în
concordantå cu sistemul de coordonate folosit în fig. 2.24 - vezi ec. (2.80):
(x )
2
hx
2
−x
+ = 1,
c
2 2
hc xc
x ⎛ x⎞
hx = hc
2 2
⎜⎜ 2 − ⎟⎟
xc ⎝ xc ⎠
L
¿i deoarece x c = , rezultå:
2
2x ⎛ x⎞ ⎛ 2x ⎞
hx = hc ⎜⎜ 2 − ⎟⎟ = hc F⎜ ⎟ , (2.112)
L⎝ xc ⎠ ⎝ L⎠
⎛ 2x ⎞
func¡ia F⎜ ⎟ putând fi întabelatå pentru valori ale raportului 2x/L cuprinse între 0
⎝ L⎠
¿i 1.
85
Fig.2.23. Modificarea în timp a pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune pentru un acvifer cu nivel liber
simetric cu regim nesta¡ionar-conservativ.
hc ( 0 )
hc ( t ) = . (2.113)
Khc ( 0 )
1 + 4,46 2
t
ne L
Observa¡ii:
- Pentru precizarea pozi¡iei profilului de depresiune dupå o perioadå de
înmagazinare prin infiltrare, sunt necesare datele de observa¡ie dintr-un singur
piezometru, amplasat indiferent unde în cadrul interfluviului - vezi comentariile rela¡iei
(2.80).
- Ecua¡iile (2.111) ¿i (2.113) pot fi folosite ¿i pentru dimensionarea sistemelor de
drenuri orizontale plasate pe patul impermeabil (fig. 2.20,d). ¥n asemenea situa¡ii,
pentru o coborâre impuså a suprafe¡ei libere (în planul de cumpånå) se determinå
dependen¡a dintre distan¡a L (dintre drenuri) ¿i timpul necesar pentru realizarea
coborârii.
86
- ¥nregistrarea sistematicå a modificårilor de nivel în rezervoarele vecine (re¡ea
hidrograficå, lacuri, canale, etc), în aceea¿i perioadå de timp ¿i întocmirea graficelor
hr=f(t).
- Stabilirea corela¡iilor existente între cele douå grafice. Precizarea legilor de varia¡ie
hr = f(t) ¿i h = f(t).
¥n continuare sunt prezentate posibilitå¡ile de exprimare cantitativå a dependen¡ei
dintre hr(t) ¿i h(x, t) pentru câteva situa¡ii mai des întâlnite în activitatea practicå.
Dacå varia¡iile de nivel din bazin pot fi considerate ca sinusoidale (fig. 2.24b),
atunci condi¡ia de margine are forma (nemaifiind necesarå o condi¡ie ini¡ialå):
2π
în care ω = este frecven¡a varia¡iei nivelului, Tp fiind perioada de oscila¡ie.
Tp
Mi¿carea induså în masa acviferului va fi tot periodicå, cu aceea¿i perioadå Tp ,
amplitudinea scåzând cu distan¡a (fig. 2.24,a).
Fig. 2.25. Schematizarea influentei varia¡iilor periodice ale nivelului într-un bazin limitrof. a-
oscilatiile induse în acvifer; b-condi¡ia de margine; 1,2-înfå¿uråtoarea oscila¡iilor induse
(maximelor-1 ¿i minimelor-2) [40].
⎛ 2π ⎞
h = hm + c1h0 sin⎜⎜ t − c2 ⎟⎟ , (2.115)
⎝ Tp ⎠
unde:
C1 este un coeficient de atenuare;
C2 este un coeficient de întârziere.
87
Dupå determinarea constantelor C1 ¿i C2 din condi¡ia ca ecua¡ia (2.115) så verifice
simultan ecua¡iile 2.109 ¿i 2.114, se ob¡ine expresia ordonatei profilului de depresiune
în func¡ie de distan¡a x ¿i timpul t (ecua¡ia lui Forcheimmer):
h = hm + h0 e
− xβp
(
sin ωt − xβ p , ) (2.116)
în care:
ω πne
βp = = .
2a~ Khm Tp
Relatia (2.116) este aplicabilå pentru situa¡iile în care grosimea medie a acviferului
(hm) este suficient de mare (în raport cu valorile oscila¡iilor) pentru a putea fi consideratå
practic constantå.
Din rela¡ia (2.116) se deduce cå valoarea maximå a lui h(x, t) se înregistreazå când
(
sin ωt − xβ p = 1 , ) (2.117)
deci
− xβp
hmax = hm + h0 e (2.118)
ln h1 + x 1β p
=1,
ln h2 + x 2β p
πne ln h1 − ln h2
βp = = . (2.119)
Khm Tp x 2 − x1
h0(x) = h0e-xβp ,
88
rezultå
⎡ ⎡ ⎤
h0 ( x ) ω ⎤ π
= exp⎢ − x ~ ⎥ = exp⎢ − x ~ ⎥, (2.120)
h0 ⎣ 2a ⎦ ⎢ aTp ⎥
⎣ ⎦
x x Tp
τx = ~ = (2.121)
2a ω 2 πa~
( )
1 ∞
h (t ) = a0 + ∑ aK cos Kωt + bK sin Kωt , (2.122)
2 K =1
uniform convergentå, deci integrabilå termen cu termen într-un interval, dacå în acel
interval este continuå ¿i satisface condi¡iile lui Dirichlet (h este finit, are un numår finit
de maxime ¿i minime, are o singurå valoare pentru o valoare a lui t, are un numår finit
de discontinuitå¡i).
Coeficien¡ii seriei Fourier sunt constante reale ¿i se pot determina cu formulele lui
Euler ¿i Fourier:
2 α +T p
a0 = ∫ h( t )dt
Tp α
2 α +T p
2 α +T
bk = ∫ h( t ) sin K ωt dt ,
p
Tp α
în care K = 1, 2, 3, ....
89
Se împarte intervalul Tp în n pår¡i egale notate cu ti = i(T/n) (i = 0, 1, 2, ..., n) cårora
le corespund ordonatele h(ti) = hi.
Tp
∆t i = t i + 1 − t i = .
n
Pentru aceastå situa¡ie, coeficien¡ii seriei lui Fourier se pot exprima astfel:
2 n−1 2 n−1
a0 ≅ ∑ h (ti ) ∆ ti = ∑ hi = 2hm (2.124)
Tp i= 0 n i= 0
Valoarea 1/2 a0 = hm reprezentând media aritmeticå a ordonatelor h0, h1, ..., hn-1 ;
2 n−1
aK ≅ ∑ hi cos iα K (2.125)
n i= 0
2 n−1
bK ≅ ∑ hi sin iα K
n i= 0
unde
2π Tp 2π
α K = Kω∆ti = K =K .
Tp n n
( )
1 n
h (t ) ≅ a0 + ∑ aK cos Kωt + bK sin Kωt
2 K =1
Cunoscând Tp ¿i n (ales) rezultå ∆ti Tp/n. Dând valori lui K(1, 2, 3, ..., n) rezultå αK.
Valorile ordonatelor h0, h1, ..., hn-1 se måsoarå direct pe grafic.
∂H
div( h grad H ) ,
K
− =− (2.126)
∂t S
90
valabilå atât pentru acviferele sub presiune - când S este coeficientul de
înmagazinare (cedare) în regim elastic ¿i h = M, cât ¿i pentru cele cu nivel liber - când S
= ne este capacitatea de cedare gravita¡ionalå ¿i h < M.
Aplicând operatorul gradient ¿i multiplicând ambii membrii ai ecua¡iei (2.126) cu
conductivitatea hidraulicå, presupuså constantå ¿i independentå de timp, în condi¡iile
→
valabilitå¡ii legii lui Darcy ( v = - K grad H), rezultå:
→ ⎡ ⎛ → ⎞⎤
∂v ⎢ K ⎜ h v ⎟⎥
= − Kgrad div − (2.127)
∂t ⎢S ⎜ K ⎟⎥
⎣ ⎝ ⎠⎦
→
¥nmul¡ind ecua¡ia (2.127) cu elementul d Ω al suprafe¡ei Ω a curentului acvifer ¿i
integrînd pe aceastå sec¡iune, se ob¡ine:
→ ⎧ ⎡ ⎛ → ⎞⎤ ⎫
∂v → ⎪ ⎢ K ⎜ h v ⎟⎥ ⎪ →
∫ d Ω = − ∫ ⎨ Kgrad div − ⎬d Ω (2.128)
Ω ∂t Ω⎪ ⎢S ⎜ K ⎟⎥ ⎪
⎩ ⎣ ⎝ ⎠ ⎦ ⎭
→
∂v → d → → dQ
∫ dΩ = ∫ v dΩ =
,
Ω ∂t dt Ω dt
exprimând varia¡ia în timp a debitului de descårcare a acviferului, iar membrul drept
se retranscrie în forma:
⎧ ⎡ ⎛ → ⎞⎤⎫
⎪ ⎢ K ⎜ h v ⎟⎥⎪ → → →
− ∫ ⎨ − Kgrad div − ⎬ d Ω = −α ∫ v d Ω = −αQ ,
Ω⎪ ⎢S ⎜ K ⎟⎥⎪ Ω
⎩ ⎣ ⎝ ⎠⎦⎭
dQ
= −αQ (2.129)
dt
α = α0 = const. , (2.130)
91
ecua¡ia (2.129) devenind
dQ
= −α 0 Q ,
dt
sau
dQ
= −α 0 dt , (2.131)
Q
Qt
ln = −α0t → Qt = Q0 e −α t 0
(2.132)
Q0
⎛Q ⎞
ln Q0 − ln⎜ 0 ⎟
⎝ e ⎠ 1
α0 = = , (2.133)
∆t ∆t
92
Volumul de apå eliberat de acvifer, din rezerva temporarå a acestuia, între
momentele t = 0 ¿i t este:
t
v = ∫ Qt dt , (2.134)
0
Q0 − Q1
Q0 Q0
(e )
t
−α 0 t −α 0 t t −α 0 t
v = Q0 ∫ e dt = − e = −1 = (2.135)
0 α0 0
α0 α0
2α 1
α= (2.136)
1 + α 1t
dQ 2α 1
= Q,
dt 1 + α 1t
sau
dQ 2α 1 dt
= (2.137)
Q 1 + α 1t
( )
Qt
ln = −2 ln 1 + α 1t ,
Q0
Q0
Qt = (2.138)
( 1 + α t)
2
1
sau:
1 1 α1
= + ,
Qt Q0 Q0
care este ecua¡ia unei drepte în coordonate t − 1 / Qt , cu ordonata la origine
1 Q0 ¿i panta α 1 / Q0 .
93
Volumul de apå eliberatå din rezerva temporarå a acviferului în intervalul dintre
momentele t = 0 ¿i t este:
t
t t Q0 dt Q0 t − α1dt Q0 ⎛ 1 ⎞
v = ∫ Qt dt = ∫ =− ∫ =− ⎜ ⎟ =
0 0 (1 + α1t )2 α1 0 (1 + α1t )2 α 1 ⎝ 1 + α1t ⎠ 0
Q0 ⎛ 1 ⎞ Q0 t
=− ⎜⎜ − 1⎟⎟ = . (2.139)
α 1 ⎝ 1 + α 1t ⎠ 1 + α 1t
α2
α=
2
Q
2
ecua¡ia (2.129) scriindu-se sub forma:
dQ α2
=−
3
Q ,
dt 2
sau
⎛ 1 ⎞
d⎜ 2 ⎟ = α 2 dt . (2.140)
⎝Q ⎠
1 1 1
2
− 2
= α 2t → Qt = , (2.141)
Q Q 1
t 0
2
+ α 2t
Q0
care este ecua¡ia unei drepte în coordonatele t - 1 /Q2t, cu ordonata la origine 1/Q20 ¿i
panta α2.
Volumul de apå eliberatå din rezerva temporarå a acviferului în intervalul dintre
momentele t = 0 ¿i t este:
t t dt 2 t αdt 2 1
v = ∫ Qt dt = ∫ = ∫ = + α 2t t
=
0 0 1 α0 0 1 α2 Q02
0
+ α 2t + α 2t
Q02 Q02
2⎛ 1 1 ⎞ 2⎛ 1 1 ⎞
= ⎜ + α 2t − ⎟= ⎜⎜ − ⎟⎟ . (2.142)
α 2 ⎜⎝ Q0
2 ⎟
Q0 ⎠ α 2 ⎝ Qt Q0 ⎠
2
94
¥n situa¡iile în care se dispune de cel pu¡in trei perechi de valori Qt - t, fårå a se
cunoa¿te suficient de bine particularitå¡ile structurale ¿i de evolu¡ie a nivelelor pentru
acviferul din care provin, se pot reprezenta datele experimentale în cele trei tipuri de
coordonate rezultate din linearizarea formulelor lui Maillet-Horn, Tisou ¿i
Forkasiewicz-Paloc, alegându-se tipul de corela¡ie pentru care datele de observa¡ie sunt
mai bine interpolate de o dreaptå.
∂H ∂ ⎛ ∂H ⎞
ne =K ⎜h ⎟ + Wi . (2.143)
∂t ∂x ⎝ ∂x ⎠
95
⎛ h1 + h2 H1 − H2 h2 + h3 H2 − H3 ⎞
⎜ − ⎟
∆H ⎜ 2 l1−2 2 l2− 3 ⎟+W
ne =K
∆t ⎜ l1−2 + l2− 3 ⎟ i
⎜ ⎟
⎝ 2 ⎠
sau
∆H 2K ⎛h +h H − H h + h H − H3 ⎞
ne = ⎜⎜ 1 2 1 2
− 2 3 2 ⎟⎟ + Wi , (2.144)
∆t l1−2 + l2−3 ⎝ 2 l1−2 2 l2− 3 ⎠
în care:
- ∆H este cre¿terea (sau descre¿terea) cotei suprafe¡ei de depresiune în forajul
din centru (F2) în intervalul de timp ∆t;
- h1, h2, h3 ¿i H1, H2, H3 grosimile acviferului, respectiv cotele suprafe¡ei
libere în cele trei foraje la momentul tm (mijlocul intervalului ∆t).
∆H
ne
∆t
( )
∆x = q1 − q2 + Wi ∆x
sau
∆H 2K ⎛h +h H − H h + h H − H3 ⎞
ne = ⎜⎜ 1 2 1 2
− 2 3 2 ⎟⎟ + Wi ,
∆t l1−2 + l2−3 ⎝ 2 l1−2 2 l2− 3 ⎠
96
Fig.2.27. Sec¡iune hidrogeologicå schematicå folositå pentru deducerea ecua¡iei în diferen¡e
finite
Observa¡ie:
Pentru a putea folosi valoarea medie a lui ne , determinatå pentru o perioadå de iarnå,
în oricare altå perioadå a anului, trebuie så fie îndeplinitå una din urmåtoarele condi¡ii:
amplitudinea oscila¡iilor profilului de depresiune (∆H), de la un anotimp la altul, este
mult mai micå decât grosimea medie a acviferului, sau se poate considera cå acviferul
este cantonat în acela¿i tip litologic (depozite omogene ¿i izotrope) indiferent de
anotimp.
97
3. CURGEREA APELOR SUBTERANE CÅTRE FORAJELE DE
CAPTARE ªI DE DRENAJ.
98
Forajele sunt perfecte dupå gradul de deschidere atunci când acviferul este deschis
practic pe toatå grosimea. Dacå suprafa¡a activå a filtrului ¿i a zonei din imediata
vecinåtate a acestuia este capabilå så capteze debitul pe care-l poate da acviferul -
pentru o denivelare impuså, în condi¡iile în care viteza de admisie a apei în filtru nu
depå¿e¿te o anumitå valoare (admisibilå) - se spune cå forajul este perfect ¿i dupå modul
de deschidere.
Forajele sunt imperfecte dupå gradul de deschidere când lungimea activå a filtrului
este mai micå decât grosimea acviferului. Forajele perfecte sau imperfecte dupå gradul
de deschidere sunt imperfecte dupå modul de deschidere atunci când posibilitå¡ile de
admisie ale filtrului nu satisfac - în condi¡ii normale de func¡ionare - poten¡ialul de
debitare al acviferului.
Se considerå, mai întâi, un foraj care deschide pe toatå grosimea un acvifer cu nivel
liber fårå dinamicå ini¡ialå (fig.3.1).
Fig.3.1. Dezvoltarea zonei de influen¡å în cazul unui acvifer cu nivel liber fårå dinamicå ini¡ialå
Imediat dupå începerea pompårii, nivelul înregistrat ini¡ial în foraj, va coborî rapid
(nivel dinamic) ¿i, ca urmare, apa liberå cantonatå în depozitele din vecinåtatea forajului
va curge cåtre acesta. Suprafa¡a acviferului va forma în jurul forajului o pâlnie de
depresiune simetricå. Dacå pomparea continuå, nivelul dinamic continuå så coboare în
foraj, zona de influen¡å a acestuia dezvoltându-se continuu. La momentul t1 profilul de
depresiune are pozi¡ia PD-1., iar la momentul t2 are pozi¡ia PD-2. Volumul de apå
extras din foraj în intervalul de timp t2 - t1 este identic cu volumul de apå cedat
gravita¡ional din depozitele (ini¡ial saturate) cuprinse între suprafe¡ele PD-1 ¿i PD-2.
Dacå acviferul nu este realimentat ¿i pomparea continuå cu debitul constant Q, zona
de influen¡å se va dezvolta în timp pânå la limita acviferulului, mi¿carea apei în zona de
influen¡å fiind nesta¡ionarå ¿i întregul debit extras provenind din interiorul zonei de
influen¡å, din resursa staticå a acviferului.
99
¥n cazul acviferelor alimentate pe contur (prin infiltra¡ii de la suprafa¡a terenului, din
re¡eaua hidrograficå sau prin drenan¡å), precum ¿i în cel al acviferelor cu dinamicå
ini¡ialå (fig.3.2), perioada în care curgerea apei spre foraj are caracter nesta¡ionar este
mai reduså în comparatie cu situa¡ia precedentå, din cauza posibilitå¡ii compensårii
debitului extras prin alimentarea din exteriorul acviferului sau din resursa dinamicå.
Fig. 3.2. Domeniu de alimentare ¿i domeniu de influen¡å în cazul unui acvifer sub presiune cu
dinamicå ini¡ialå
100
Momentul în care, pentru un debit constant de pompare, denivelarea în forajul
experimental, sau denivelårile înregistrate în forajele de observa¡ie, råmân practic
constante, marcheazå începutul regimului sta¡ionar de func¡ionare a forajului. Rezultå
cå în perioada de func¡ionare în regim sta¡ionar, apa pompatå din forajul experimental
provine în totalitate din exteriorul zonei de depresiune.
Domeniul de alimentare al forajelor care deschid acvifere cu dinamicå ini¡ialå -
situa¡ie foarte des întâlnitå în practicå, este delimitat de un contur alungit (linie de
cumpånå) deschis (fig.3.2).
Spectrul hidrodinamic rezultå din combinarea mi¿cårii ini¡iale a acviferului cu cea
radialå spre foraj. ¥ncepând din momentul intrårii în regim sta¡ionar a forajului, debitul
pompat este compensat în întregime din resursa dinamicå a acviferului corespunzåtor
frontului de lå¡ime b.
¥n cazul acviferelor sub presiune, fårå dinamicå ini¡ialå, în timpul pompårii stratul
permeabil råmâne saturat cu apå înså suferå modificåri suprafa¡a piezometricå a cårei
evolu¡ie este similarå cu cea a suprafe¡ei libere. Reducerea sarcinii piezometrice a
acviferului, datoratå pompårii apei din foraj, determinå eviden¡ierea resurselor
(poten¡iale) elastice ale acestuia. Diminuarea presiunii din pori în imediata vecinåtate a
filtrului forajului determinå, pe de o parte, detensia elasticå a apei care se transmite din
aproape în aproape, ¿i, pe de altå parte, cre¿terea eforturilor efective la contactul dintre
granulele scheletului mineral ¿i consolidarea corespunzåtoare noii ståri de eforturi
efective, care are ca efect reducerea porozitå¡ii ini¡iale ¿i, ca urmare, expulzarea unei
cantitå¡i de apå corespunzåtoare. Dacå acviferul nu are dinamicå ini¡ialå ¿i nu poate fi
realimentat în timpul pompårii, debitul extras provine în totalitate din interiorul zonei de
influen¡å prin eliberarea resurselor elastice ale complexului apå-rocå (fig.3.3).
Fig.3.3. Eviden¡ierea resurselor elastice ale unui acvifer sub presiune exploatate printr-un foraj
din care se pompeazå debitul Q: a - semnifica¡ia sarcinii (înål¡imii) piezometrice; b - semnifica¡ia
denivelårii medii sm.
101
Zona de influen¡å se dezvoltå în timp pânå la limita acviferului, mi¿carea spre foraj
având caracter nesta¡ionar.
Dacå acviferul sub presiune are dinamicå ini¡ialå, sau dacå existå condi¡ii pentru
alimentarea verticalå, prin drenan¡å, pe måsura avansårii pâlniei de depresiune o parte
din ce în ce mai mare din debitul extras provine din resursa dinamicå a acestuia sau prin
drenan¡å. Atunci când lå¡imea frontului de alimentare (fig.3.2) permite compensarea în
întregime a debitului pompat din resursa dinamicå a acviferului, forajul intrå în regim
sta¡ionar. În perioada regimului sta¡ionar, alimentarea forajului se face în exclusivitate
din exteriorul zonei de influen¡å.
102
- Modelul Dupuit (ipoteza 2), conform cåruia debitul forajului este în întregime
compensat din alimentarea uniformå pe conturul cilindric al domeniului de alimentare,
din exteriorul acestuia, în condi¡iile unor acvifere fårå dinamicå ini¡ialå, este imaginar
(în mod real, în asemenea situa¡ii, apa extraså din foraj provine din interiorul zonei de
influen¡å).
- În cazul acviferului cu dinamicå ini¡ialå, deoarece conturul real al pâlniei de
depresiune este deschis, alimentarea din exterior fåcându-se numai pe o parte a acestuia,
folosirea ecua¡iilor Dupuit presupune înlocuirea spectrului hidrodinamic real cu unul
echivalent imaginar, în concordan¡å cu ipoteza 2.
Se deduce cå, în condi¡iile acceptårii ipotezelor lui Dupuit, mi¿carea apelor
subterane cåtre forajele perfecte care deschid acvifere omogene ¿i izotrope, cu
dezvoltare mare în plan orizontal, este axial-simetricå (parametrii hidrodinamici ai
mi¿cårii variazå numai în func¡ie de distan¡a fa¡å de foraj).
dh
v = Kl = K , (3.1)
dr
103
•Acvifere cu suprafa¡å liberå (fig.3.4). Egalând debitul pompat cu cel care
traverseazå o sec¡iune cilindricå oarecare de raza r ¿i înål¡ime h - viteza de filtrare în
acea sec¡iune fiind datå de (3.1), se ob¡ine ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii:
dh Q dr
Q = 2πKrh sau hdh = , (3.2)
dr 2πK r
valabilå în interiorul conturului de alimentare al forajului (r0 < r < R ¿i h0 < h < H),
stabilit în concordan¡å cu ipotezele lui Dupuit.
Se integreazå ecua¡ia (3.2.) pe urmåtoarele intervale:
- între peretele filtrului forajului din care se efectueazå pomparea ¿i limita zonei de
alimentare.
H − h0
2 2
Q R
= ln ; (3.3)
2 2πK r0
h1 − h0
2 2
Q r1
= ln ; (3.4)
2 2πK r0
- între forajele de observa¡ie:
h1 − h2
2 2
Q r2
= ln ; (3.5)
2 2πK r1
h − h0
2 2
Q r
= ln . (3.6)
2 2πK r0
Q=
(
πK H − h0
=
πKs0 2H − s0
2
;
2
) ( ) (3.7)
⎛ R⎞ ⎛ R⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r0 ⎠ ⎝ r0 ⎠
Q=
(
πK h1 − h0
2
=
)
πK s0 − s1 2H − s0 − s1
2
;
( )( ) (3.8)
⎛r ⎞ ⎛r ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
1
ln⎜⎜ ⎟⎟
1
⎝ r0 ⎠ ⎝ r0 ⎠
104
- când se dispune de douå foraje de observa¡ie, din rela¡ia (3.5) rezultå:
Q=
(
πK h22 − h12 ) = πK (s 1 )(
− s 2 2 H − s1 − s 2 ) , (3.9)
⎛ r2 ⎞ ⎛ r2 ⎞
ln ⎜ ⎟ ln ⎜ ⎟
⎝ r1 ⎠ ⎝ r1 ⎠
Q=
( )(
πK si − s j 2H − si − s j ), (3.10)
⎛r ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
j
⎝ ri ⎠
Tabelul 3.1.
*
Intervalul F0-CA F0-F1 F0-F2 F1-F2
(si, sj ) (s0-0) (s0-s1) (s0-s2) (s1-s2)
(ri, rj ) (r0-R) (r0-r1) (r0-r2) (r1-r2)
r r
ln ln
h = h0 +
2 2 Q
πK
ln
r
r0
2
(
= h0 + H − h0
2 2
) r0
R
2 2
(
= h0 + h1 − h2
2
)
r0
r2
, (3.11)
ln ln
r0 r1
care s-a dovedit a fi corectå pentru cea mai mare parte a domeniului de mi¿care,
exceptând zona din vecinåtatea filtrului. Acest lucru a fost eviden¡iat atunci când s-a
descoperit existen¡a zonei de izvorâre.
•Acvifere sub presiune (fig.3.5). ¥n cazul acviferelor sub presiune cu grosime relativ
constantå, h = M = const., ecua¡ia diferen¡ialå (3.2) se scrie în forma:
dh Q dr
Q = 2πKMr sau dh = ; (3.12)
dr 2πT r
valabilå în interiorul conturului de alimentare al forajului (r0 < r < R ¿i h0 < h < H).
105
Fig.3.5. Curgerea axial-simetricå, sta¡ionarå-conservativå, sub presiune, spre un foraj perfect.
Q R
H − h0 = ln ; (3.13)
2πT r0
Q r1
h1 − h0 = ln ; (3.14)
2πT r0
Q r2
h1 − h2 = ln ; (3.15)
2πT r1
Q r
h − h0 = ln . (3.16)
2πT r0
106
Q=
(
2πT H − h0
=
)
2πTs0
; (3.17)
⎛ R⎞ ⎛ R⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r0 ⎠ ⎝ r0 ⎠
Q=
(
2πT h1 − h0
=
)2πT s0 − s1
;
( ) (3.18)
⎛r ⎞ ⎛r ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
1
ln⎜⎜ ⎟⎟
1
⎝ r0 ⎠ ⎝ r0 ⎠
Q=
(
2πT h2 − h1
=
)2πT s1 − s2
.
( ) (3.19)
⎛r ⎞ ⎛r ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
2
ln⎜⎜ ⎟⎟
2
⎝ r1 ⎠ ⎝ r1 ⎠
Q=
(
2πT si − s j ), (3.20)
⎛r ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
j
⎝ i⎠
r
H + h0
T =K = Khm , (3.21)
2
107
r r
ln ln
h = h0 +
Q
2πT
ln
r
r0
(
= h0 + H − h0 ) r0
R (
= h0 + h1 − h2 )
r0
r2
. (3.22)
ln ln
r0 r1
Fig. 3.6. Curgerea axial-simetricå, sta¡ionarå-conservativå, în regim hidraulic mixt (cu presiune
¿i cu suprafa¡å liberå), spre un foraj perfect.
•Acvifere cu regim hidraulic mixt (fig.3.6). Debitul extras din foraj, identic cu cel de
alimentare uniformå pe conturul cilindrului de razå R ¿i înål¡ime M, se regåse¿te ¿i în
sec¡iunea de raza x necunoscutå, începând de la care acviferul î¿i schimbå regimul
hidraulic. Egalând debitul forajului de razå r0 , având raza de alimentare x - pentru un
acvifer cu nivel liber, cu cel al unui foraj imaginar cu raza x ¿i raza de alimentare R -
pentru un acvifer sub presiune, rezultå:
Q=
(
πK M − h0
2 2
) = 2πKM( H − M ) , (3.23)
ln x − ln r0 ln R − ln x
ln x − ln r0 =
(M 2 2
)(
− h0 ln R − ln r0 ) (3.24)
M ( 2H − M ) − h
2
0
108
ln x = ln r0 +
(M 2 2
)(
− h0 ln R − ln r0 ) (3.25)
M ( 2H − M ) − h
2
0
¥nlocuind (ln x - ln r0) conform rela¡iei (3.24) în (3.23), se ob¡ine ecua¡ia explicitå a
debitului forajului:
Q=
[
πK M( 2H − M ) − h0
2
]. (3.26)
ln R − ln r0
3.2.1.3. Raza de influen¡å ¿i raza de alimentare. Dupå cum s-a mai aråtat, în
condi¡iile unor acvifere fårå dinamicå ini¡ialå, zona de influen¡å a forajelor se dezvoltå
continuu în timp, curgerea apei spre forajul pompat având caracter nesta¡ionar. Dupå o
perioadå lungå de pompare, avansarea zonei de influen¡å se face foarte lent (pentru un
debit constant de pompare modificarea denivelårilor este greu de înregistrat practic).
Raza pâlniei de depresiune simetricå, corespunzåtoare acestei situa¡ii de stabilizare
relativå a nivelelor, poate fi numitå razå de influen¡å reduså (practic înregistrabilå).
Deoarece, în condi¡ii reale, compensarea debitului pompat se face din interiorul
zonei de influen¡å, prin procese complicate (¿i nelineare) de cedare a apei gravita¡ionale
¿i a unei pår¡i din apa capilarå, raza de influen¡å reduså, în fapt variabilå în timp, are o
altå semnifica¡ie decât raza de alimentare, care are sens fizic numai în contextul
ipotezelor lui Dupuit. Acestea sunt motivele pentru care folosirea valorilor razei de
alimentare, deduse din ecua¡iile lui Dupuit în dimensionarea sistemelor de captare ¿i de
drenaj trebuie fåcutå cu precau¡ie întrucât acest parametru are, în fapt, o semnifica¡ie
imaginarå pentru marea majoritate a situa¡iilor practice.
Când se dispune de cel pu¡in douå foraje de observa¡ie, raza de alimentare se poate
deduce prin una din urmåtoarele metode:
a. - În condi¡iile func¡ionårii sta¡ionare a forajului experimental, debitul acestuia
trebuie så fie identic cu debitul unor foraje imaginare de razå r1 ¿i r2, în care denivelårile
sunt s1 ¿i s2.
Pentru acvifere cu nivel liber:
Q=
(
πKs1 2H − s1
=
)
πKs2 2H − s2
,
( )
⎛ R⎞ ⎛ R⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r1 ⎠ ⎝ r2 ⎠
din care se ob¡ine:
ln R =
( ) (
s1 2H − s1 ln r2 − s2 2H − s2 ln r1 )
(s )( )
. (3.27)
1 − s2 2H − s1 − s2
109
Pentru acvifere sub presiune:
2πTs1 2πTs2
Q= = ,
⎛ R⎞ ⎛ R⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r1 ⎠ ⎝ r2 ⎠
rezultând:
s1 ln r2 − s2 ln r1
ln R =
(s )
. (3.28)
1
− s2
Fig. 3.7. Determinarea graficå a razelor de alimentare. a-acvifere cu nivel liber; b-acvifere sub
presiune.
rela¡ia W.Sichardt:
110
3.2.2. Foraje perfecte izolate care deschid acvifere neomogene ¿i anizotrope,
cu extindere orizontalå mare, fårå dinamicå ini¡ialå
Fig. 3.8. Mi¿carea radial-planå sub presiune spre un foraj perfect în acvifer cu varia¡ii
discontinue de permeabilitate. a-dupå o suprafa¡å cilindricå dispuså simetric fa¡å de foraj; b-dupå
suprafe¡e de stratifica¡ie.
Q=
( ) = 2πK M( H − h ) ,
2πK1 h1/ 2 − h0 2 1/ 2
ln( r r )
1/ 2 0 ln( R / r ) 1/ 2
Q r1/ 2 Q R
h1/ 2 = h0 + ln = H− ln , (3.31)
2πK 1 M r0 2πK 2 M r1/ 2
Q=
(
2πM H − h0
=
)2πKe M H − h0
,
1
( ) (3.32)
1 r1/ 2 1 R R
ln + ln ln
K1 r0 K 2 r1/ 2 r0
111
unde conductivitatea hidraulicå echivalentå (K1e ) se calculeazå cu rela¡ia:
R
ln
r0
Ke =
1
. (3.33)
1 r1/ 2 1 R
ln + ln
K1 r0 K2 r1/2
Q r1/ 2 Q R
h1/ 2 = h0 + =H −
2 2
ln ln , (3.34)
πK 1 r0 πK 2 r1/ 2
Q=
πKe H − h0
,
1
( 2 2
) (3.35)
R
ln
r0
2π ( K1 M1 + K 2 M2 )( H − h0 ) 2πKe M ( H − h0 )
"
Q = Q1 + Q2 = = , (3.36)
ln( R / r0 ) ln( R / r0 )
K 1 M1 + K 2 M2
Ke =
"
(3.37)
M1 + M2
πK "e [ (h 1 + h2 ) − (h
2
1 + h02 )]
Q= , (3.38)
R
ln
r0
112
în care conductivitatea hidraulicå echivalentå - ecua¡ia (3.37), se scrie în forma:
K "e = =
(
K 1 h1 + K 2 h0 + K 1 h1 + K 2 h2 2 K 1 h1 + K 2 h0 + h2 ) . (3.39)
h1 + h0 + h1 + h2 2 h1 + h0 + h2
Fig. 3.9. Foraj perfect într-un acvifer cu nivel liber cantonat în douå forma¡iuni cu
permeabilitate diferitå
113
•¥n cazul acviferelor sub presiune cu grosime relativ constantå, ecua¡ia diferen¡ialå a
mi¿cårii radial-plane, într-un acvifer practic infinit, deduså în concordan¡å cu ipotezele
Dupuit (v.rel.3.12), este:
Q dr
dh = ,
2πT r
Q
h= ln r + const ,
2πT
valabilå în interiorul conturului de alimentare al forajului (r0< r< R ¿i h0< h< H), în
care h reprezintå ordonata profilului piezometric într-un punct oarecare P aflat în
interiorul zonei de alimentare a forajului (fig. 3.10,b).
Ordonata profilului piezometric determinat de func¡ionarea forajului imagine (în
care se introduce debitul Q) în acela¿i punct P va fi:
Q
h = ln r + const .
' '
2πT
'
Q r
hp = ln . (3.41)
2πT r
Q=
2πT H − h0( )= 2πTs0
( ) ( )
, (3.42)
ln 2L / r0 ln 2L / r0
114
Fig. 3.10. Foraj amplasat în apropierea unei frontiere de alimentare. a-sec¡iune; b-în plan
orizontal.
•¥n cazul acviferelor cu nivel liber, ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii - (v.rel.3.2), este:
Q dr
h dh = ,
2πK r
Q
h = ln r + const .,
2
πK
Q
h = ln r + const ;
'2 '
πK
115
Prin însumarea efectelor rezultå:
Q r
hP = + C.
'2
ln (3.43)
πK
'
r
Q=
(
2πT H − h0
2
) = πKs ( 2H − s ) .
2
0 0
ln( 2L / r ) ln( 2L / r )
(3.45)
0 0
Q
hp = ln rr + C ,
'
(3.46,a)
2πT
Q
C= H− ln R( 2L + R) ,
2πT
Q R( 2L + R)
hp = H − ln .
2πT
'
rr
Dacå punctul P coincide cu forajul experimental (hp = h0, r = r0, r' = 2L), din
(3.46,a) se ob¡ine expresia debitului acestuia:
Q=
2πT H − h0 ( ) (3.46,b)
R( 1 + R / 2L)
ln
r0
116
Fig. 3.11. Foraj amplasat în apropierea unei limite impermeabile. a-sec¡iune; b-în plan orizontal.
•¥n cazul acviferelor cu nivel liber, procedând la fel, se ob¡ine ecua¡ia profilului
piezometric:
Q R( 2L + R)
hp = H −
2 2
ln (3.47)
πK
'
rr
Q=
(
πK H − h0
2 2
) . (3.48)
R( 1 + R / 2L)
ln
r0
117
3.2.4. Foraje perfecte izolate care deschid acvifere omogene ¿i izotrope cu
extindere orizontalå mare, cu dinamicå ini¡ialå
→
v = − Kgrad H = − gradΦ , (3.49)
∂Φ ∂Φ
vX = − , vY = − , (3.50)
∂X ∂Y
v = v x + vy ,
2 2
∂Ψ ∂Ψ
vX = − , vY = − , (3.51)
∂x ∂y
∂Φ ∂Ψ ∂Φ ∂Ψ
= , =− (3.52)
∂x ∂y ∂y ∂x
118
Riemann (3.52). Aceastå observa¡ie se poate demonstra dacå se considerå cre¿terea df a
func¡iei f(z) = Φ +iΨ în raport cu cre¿terea lui Z = x + iy :
∂Φ ∂Φ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞
dx + dy + i⎜ dx + dy⎟
df ∂x ∂y ⎝ ∂x ∂y ⎠
= ;
dZ dx + i dy
⎛ ∂Φ ∂Ψ ⎞ ⎛ ∂Ψ 1 ∂Φ ⎞
⎜ +i ⎟dx + i⎜ + ⎟dy
df ⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎝ ∂x i ∂y ⎠
= .
dZ dx + i dy
Φ=Φ1+Φ2 (3.54)
Ψ=Ψ1+Ψ2 (3.55)
f = CZ , (3.56)
unde constanta C este un numår complex (C = A + iB), iar Z este variabila complexå
(Z = x + iy), deci:
119
Φ = Ax - By , Ψ = Bx + Ay (3.57)
B
Liniile de curent Ψ = const. sunt paralele ¿i au ecua¡ia y = − x + const ., deci
A
B
unghiul β format cu abscisa rezultå din tg β = − .
A
∂Φ
Dacå B = 0 (liniile de curent sunt paralele cu axa absciselor) atunci v = = A , deci
∂x
Φ = vx , Ψ = vy . (3.58)
în care:
r = x 2 + y2 si θ = arctg y / x (3.61)
120
¥nlocuind (3.60) în (3.59), rezultå:
iθ
f ( Z ) = C ln re = C ln r + iCθ
deci:
Φ = C ln r ¿i Ψ = Cθ (3.62)
Deoarece viteza de filtrare este radialå ¿i are aceea¿i valoare pe conturul de razå r,
debitul care traverseazå acest contur (de înål¡ime unitarå) este:
Q
Q = 2πrv → v = .
2πr
Pe de altå parte:
∂Φ c
v= =
∂r r
Q
C= ,
2π
121
Q Q2⎫
Φ= ln r =
ln x + y ⎪
2
2π 2π ⎪
⎬ (3.63)
Q Q ⎪
Ψ= θ= arctg y / x ⎪
2π 2π ⎭
3.2.4.1. Acvifere sub presiune. Dacå acviferul natural, cu mi¿care uniformå, are
viteza ini¡ialå v0 = KI0 , sistemul de coordonate fiind astfel ales încât liniile de curent
sunt paralele cu abscisa (fig. 3.2), poten¡ialul complex al acestuia este:
f1 ( Z ) = v0 Z = v0 x + iv0 y ⎪⎫
⎬ (3.64)
Φ1 = v0 x ; Ψ1 = v0 y ⎪⎭
Mi¿carea radialå spre foraj, în acviferul sub presiune de grosime M, fårå dinamicå
ini¡ialå este reprezentatå de poten¡ialul complex.
Q Q Q ⎫
f2 ( Z ) = − ln Z = − ln r − i θ⎪
2πM 2πM 2πM ⎪
⎬ (3.65)
Q Q ⎪
Φ2 = − ln r ; Ψ2 = − θ ⎪⎭
2πM 2πM
Poten¡ialul mi¿cårii spre foraj, în condi¡iile în care acviferul deschis are dinamicå
ini¡ialå, se ob¡ine prin însumarea poten¡ialelor celor douå mi¿cåri elementare care se
suprapun.
⎫ Q
f ( Z ) = f1 ( Z ) + f2 ( Z ) = v0 Z −
ln Z ⎪
2πM ⎪
Q ⎪
Φ = Φ1 + Φ2 = v0 x − ln r ⎬ (3.66)
2πM ⎪
Q ⎪
Ψ = Ψ1 + Ψ2 = v0 y − θ ⎪
2πM ⎭
122
dinamicå a acviferului corespunzåtoare frontului de alimentare de lungime b. Valoarea
lui b se ob¡ine punând condi¡iile:
Ψ = 0 , y=b/2 ¿i θ = π , când x = - ∞ ;
b Qπ Q Q
v0 − =0 →b = = , (3.67)
2 2 πM v 0 M I 0T
Ψ = 0 , x = 0 , θ = π/2 , y = yB ;
Q π Q b
v0y B − = 0 → yB = = . (3.68)
2πM 2 4 I 0T 4
∂Φ ∂ ⎡1 ⎤
( )
Q Q x
vx = = v0 − ⎢ ln x + y ⎥ = v0 − =0
2 2
∂x 2πM ∂x ⎣ 2 ⎦ 2πM x + y
2 2
∂Φ Q y
vy = =− =0
∂y 2πM x + y
2 2
De unde rezultå:
yA = 0 ⎫
⎪
Q 1 Q b ⎬. (3.69)
v0 − = 0 → xA = =
2πM x A 2πTI 0 2π ⎪⎭
Pentru acela¿i debit extras din acvifere diferite, lå¡imea frontului de alimentare b ¿i
distan¡a OA = xA sunt mai mari cu cât viteza ini¡ialå a curentului acvifer ¿i grosimea
acestuia sunt mai mici.
Deoarece viteza de filtrare radialå, la o distan¡å oarecare r, în conformitate cu legea
lui Darcy, este:
dh dΦ
v = KI = K = ,
dr dr
rezultå:
Φ = -Kh + C , (3.70)
123
care egalatå cu cealaltå formå de exprimare a poten¡ialului vitezelor - (v.rel.3.66),
conduce la:
Q
Φ = v0 x − ln x + y = − Kh + C ,
2 2
(3.71)
2πM
Q
− v 0 r0 − ln r0 = − Kh0 + C .
2πM
Q
−v0r − ln r = − Kh + C .
2πM
Scåzând între ele cele douå rela¡ii, se ob¡ine ecua¡ia profilului piezometric:
ln ± I 0 ( r − r0 ) .
Q r
h = h0 + (3.72)
2πT r0
Q r
h = h0 + ln , (3.73)
2πT r0
identicå cu rela¡ia (3.22) ob¡inutå pentru situa¡ia când acviferul deschis nu are
dinamicå ini¡ialå.
- Debitul forajului experimental în func¡ie de måsuråtorile de nivel efectuate în douå
piezometre plasate în lungul axei x în amonte sau în aval de forajul experimental:
2πT ( h2 − h1 ) m I 0 ( r2 − r1 )
Q= . (3.74)
ln r2 − ln r1
Rela¡ii similare se pot scrie între forajul experimental ¿i oricare dintre piezometre.
124
Spectrul hidrodinamic al unui foraj din care se extrage debitul Q dintr-un acvifer cu
vitezå medie ini¡ialå v0 se poate desena calculând coordonatele punctelor al cåror loc
geometric sunt liniile echipoten¡iale Φ ¿i liniile de curent Ψ (fig. 3.2):
⎧ x = y ctgθ ⎧ b Φ
⎪ ⎪⎪ x = ln r +
Ψ ⎨ b Ψ Φ ⎨ 2π v0 (3.75)
⎪y = θ+ ⎪
⎩ 2π v0 ⎪⎩ y = r 2 + x 2
Q Q
Φ2 = − ln r ; Ψ2 = − θ, (3.76)
2π 2π
deci:
Q Q Q
f2 ( Z ) = − ln Z = − ln r − i θ, (3.77)
2π 2π 2π
f1 ( Z ) = hm v0 Z = hm v0 x + i hm v0 y ⎫⎪
⎬ (3.78)
Φ1 = hm v0 x ; Ψ1 = hm v0 y ⎪⎭
Rezultå cå poten¡ialul mi¿cårii spre foraj, atunci când acviferul cu nivel liber deschis
are dinamicå ini¡ialå, este:
Q ⎫
f ( Z ) = hm v0 Z − ln Z ⎪
2π ⎪
Q ⎪
Φ = hm v0 x − ln rZ ⎬ (3.79)
2π ⎪
Q ⎪
Ψ = hm v0 y − θ ⎪
2π ⎭
125
Pe de altå parte, pentru a putea aplica poten¡ialul Φ pe întreaga înål¡ime h(r), viteza
dh
K trebuie înmul¡itå cu h. Func¡ia care îndepline¿te aceastå condi¡ie ¿i, totodatå,
dr
satisface ecua¡ia lui Laplace, este:
1 2
Φ = − Kh + C (3.80)
2
Q b b
b= ; yB = ; xA = , (3.81)
I 0T 4 2π
Q 1 2
Φ = hm v0 x = ln x + y = − Kh + C ,
2 2
2π 2
h 2 = h02 +
Q r
ln ± 2 hm I 0 r − r0 ;
πK r0
( ) (3.82)
Q r
h = h0 +
2 2
ln ; (3.83)
πK r0
Q=
[( )
πK h22 − h12 m 2 hm I 0 r2 − r1 ( )]
. (3.84)
ln r2 − ln r1
126
⎧ b θ
⎧x = y ctgθ ⎪⎪ x = ln r +
⎪ 2π hm v0
Ψ ⎨ b Ψ Φ ⎨ (3.85)
⎪ y = 2π θ + h v ⎪
⎩ m 0 ⎪⎩ y = r 2 − x 2
Observa¡ie. Pentru I0 = 0 (acvifere fårå dinamicå ini¡ialå), rela¡iile de mai sus devin
identice cu cele deduse în subcapitolul 3.2.1. pornind de la ipotezele lui Dupuit.
Expresia debitului unui foraj care deschide par¡ial un acvifer sub presiune a fost datå
încå din 1946 de M. Muskat (fig. 3.14), [38].
Fig. 3.14. Spectrul hidrodinamic al unui foraj imperfect dupå gradul de deschidere.
Q=
(
2πK H − h0) , (3.86)
1 ⎡ 4M ⎛ l ⎞⎤ l 4M
⎢ 2 ln − f ⎜ ⎟⎥ − ln
2 ⎢⎣ r0 ⎝ M ⎠⎥⎦ M R
în care:
127
⎛ l ⎞ Γ (0 ,875 l / M ) Γ (0 ,125 l / M )
f ⎜ ⎟ = ln , (3.87)
⎝M⎠ Γ (1 − 0 ,875 l / M ) Γ (1 − 0 ,125 l / M )
Γ fiind func¡ia gama, ale cårei valori sunt date în tabele de func¡ii. Valorile func¡iei
f(l/M) se dau în figura 3.15.
Q R ⎫
H − h' = ln ⎪
2 πT M ⎪
⎞⎬
(3.88)
Q ⎛ M
h − h0 =
'
⎜ ln + ζ1 ⎟ ⎪
2πT ⎝ r0 ⎠ ⎪⎭
128
Q ⎛ R ⎞ Q R
H − h0 = ⎜ ln + ζ1 ⎟ = ln , (3.89)
2πT ⎝ r0 ⎠ 2 πT re
în care:
−ς1
re = r0 e . (3.90)
1M ⎡ 4M ⎛ l ⎞⎤ 4M 4M
⎢2 ln − f ⎜ ⎟ ⎥ − ln = ln + ζ1
2 l ⎣ r ⎝ M ⎠⎦ R r
⎛ 1 ⎞ 4M 1 1
ζ1 = ⎜ − 1⎟ ln − f (l / M ) . (3.91)
⎝l/ M ⎠ r 2 l/ M
RR
ln ln
Q r0
r0
= = , (3.92)
QD R R
ln + ζ1 ln
r0 re
în care re = r0 e −ζ1 .
¥n legåturå cu determinarea valorilor lui ζ1 , pentru diverse pozi¡ii ale filtrului în
cadrul acviferului, se fac urmåtoarele observa¡ii:
- Când filtrul este plasat practic în contact cu culcu¿ul sau acoperi¿ul impermeabil al
acviferului (filtru neinundat) se folosesc valorile ζ1 , deduse din figura 3.16 în func¡ie de
rapoartele l/M ¿i M/r.
- Când filtrul este plasat spre mijlocul acviferului (filtru inundat), valorile lui ζ 1 se
l/2 M/2
deduc în func¡ie de rapoartele si (v. fig. 3.16,c).
M/2 r
129
Fig. 3.16. Diagrama de calcul a coeficientului ζ1 ¿i figuri explicative pentru cazurile când filtrul
este plasat lângå acoperi¿ (a), lângå culcu¿ (b) sau în mijlocul acviferului (c).
Debitul unui foraj imperfect care deschide un acvifer cu nivel liber, similar cu
(3.89), se scrie sub forma:
Q=
(
πK H 2 − h02 ) = πK ( H 2
− h02 ), (3.93)
R R
ln + ζ1 ln
r0 re
în care re are expresia (3.90), iar ζ1 se determinå tot din figura 3.16, transformând
acviferul cu nivel liber în unul sub presiune al cårui acoperi¿ impermeabil conven¡ional
are cota plasatå la media dintre nivelul hidrostatic (ini¡ial) ¿i cel dinamic din forajul
experimental. Se vor considera:
H + h0 s0 ⎫
M= = H− ⎪
2 2 ⎪
⎬. (3.94)
⎛ H + h0 ⎞ s0 ⎪
l = l0 − ⎜ ⎟=l −
⎝ 2 ⎠ 0 2 ⎪⎭
130
Erorile introduse de acest sistem de lucru cresc odatå cu mårimea denivelårii în
forajul experimental, råmânând înså, pentru majoritatea situa¡iilor practice, în limite
admisibile.
Debitele forajelor imperfecte, care deschid acvifere cu nivel liber, pot fi determinate
cu ajutorul metodei fragmentelor (fig. 3.17): se împarte acviferul în douå zone printr-un
plan orizontal care trece prin mijlocul filtrului activ. ¥n zona superioarå, cu nivel liber,
forajul este perfect, având debitul Q1 , iar în zona inferioarå sub presiune forajul este
imperfect având debitul Q2 .
Debitul forajului va rezulta din însumarea debitelor corespunzåtoare celor douå
zone:
⎧
⎪Q = Q + Q
⎪ 1 2
⎪ πKs(2 h − s )
⎨Q1 = , (3.95)
⎪ ln R / r0
⎪ 2πKMs
⎪Q1 =
⎪⎩ ln R / r0 + ζ1
Raportul dintre debitul extras dintr-un foraj imperfect (Q) ¿i debitul maxim
corespunzåtor unui foraj perfect dupå gradul de deschidere (QD), pentru aceea¿i valoare
a denivelårii, este dat de rela¡ia (3.92).
¥n cazul forajelor imperfecte dupå gradul de deschidere, se accentueazå influen¡a
anizotropiei acviferului deschis (dacå KX > KZ), având ca efect cre¿terea rezisten¡elor
hidraulice suplimentare în zona cu spectru hidrodinamic distorsionat. Dacå liniile de
curent ar fi practic orizontale (foraj perfect), sau dacå depozitele permeabile sunt
izotrope, în calculul debitului se ia K = KX. ¥n cazul forajelor imperfecte,
131
conductivitatea hidraulicå echivalentå este K = 3 K x K z , ceea ce conduce la urmåtoarele
2
Tabelul 3.2.
KX/KZ 1 2 5 10 100
Qanizotrop 1 0,8 0,6 0,5 0,2
Qizotrop
n 1 n R
s p = ∑ s i− p = ∑ Q ln i (3.97)
i =1 2πT i =1 i ri − p
132
1 n R nQ R
sp = ∑ Q i ln = ln (3.98)
2πT i =1 ri − p 2πT n r1− p r2 − p ... rn− p
sau:
2πTs p
Qp = nQ = (3.99)
ln R / rp
în care:
rp = n r1− p r2− p ... rn− p . (3.100)
Rela¡ia (3.99) aratå cå grupul de foraje poate fi înlocuit cu un "pu¡ mare"- echivalent
din punct de vedere hidrodinamic - de razå rp , în care denivelarea este sp pentru un debit
extras egal cu Qp = nQ.
⎧B
⎪ L ≤ 0 .1 → rp = 0 ,25 L
⎪
⎪B L+B
⎨ > 0 ,33 → rp = (3.101)
⎪ L π
⎪ B
⎪0 ,1 < L < 0 ,33 → rp = Ω / π ; Ω = L B
⎩
133
- contur poligonal de formå oarecare cu forajele în col¡urile poligonului (fig. 3.19)
rp = 2n r1 , r2 ...rn , (3.102)
în care r1, r2,...,rn sunt distan¡ele de la jumåtatea fiecårei laturi ¿i de la fiecare foraj
la centrul de greutate al poligonului.
⎧ R1 R2 Rn
⎪Q1 ln r + Q 2 ln r + ... + Q n ln r = 2πTs01
⎪ 0 −1 1− 2 1− n
⎪ R1 R2 Rn
⎪Q1 ln + Q 2 ln + ... + Q n ln = 2πTs02
⎨ r2 −1 r0 −2 r2 − n (3.103)
⎪...........................................................
⎪
⎪ R1 R2 Rn
⎪Q1 ln r + Q 2 ln r + ... + Q n ln r = 2πTs0 n
⎩ n −1 n−2 0 −n
134
Dacå forajele, cu debite egale, de acela¿i tip constructiv (r0-1 = r0-2 = ... = r0-n = r0)
sunt amplasate echidistant pe un contur circular, denivelårile în fiecare din acestea vor fi
identice (s01 = s02 = ... = s0n = s0), iar sistemul de ecua¡ii (3.103) se reduce la:
2πTs0
Q= . (3.104)
⎡ Rn ⎤
ln ⎢ ⎥
⎣ r0 r1−2 ... r1− n ⎦
Deoarece distan¡ele de la unul din foraje la celelalte sunt func¡ie de raza conturului
(rc=rp), rela¡ia (3.104) se poate scrie în forma simplificatå:
2πTs0
Q= , (3.105)
⎡ R 0n ⎤
ln ⎢ n−1 ⎥
⎣ nrc r0 ⎦
¥n situa¡ia în care forajele, în totalitate sau numai o parte din acestea, sunt imperfecte
dupå gradul lor de deschidere, rela¡iile (3.97) ¿i (3.98) devin:
1 n ⎛ Ri ⎞
sp = ∑ Q i ⎜⎜ ln + ζ1( i ) ⎟⎟ , (3.106)
2πT i =1 ⎝ ri − p ⎠
¿i respectiv:
135
nQ ⎛n R n ⎞
sp = ⎜⎜ ∑ ln i + ∑ ζ1( i ) ⎟⎟ , (3.107)
2 πT ⎝ i =1 ri − p i =1 ⎠
iar în sistemul (3.103) se vor înlocui razele forajelor (r0-i) prin razele echivalente
re(i)=r0(i)e−ζ1(i) - (v. rel. 3.90). Coeficientul de corec¡ie ζ 1(i) - (v. rel. 3.91 ¿i fig. 3.16), - are
valori semnificative numai atunci când ri-p < M (M/ri-p > 1).
¥n cazul acviferelor cu nivel liber, folosind acela¿i sistem de lucru, rezultå succesiv:
- denivelarea într-un punct oarecare P:
( ) 1 ln Ri
n
sp 2H − sp = ∑ Qi pentru R < ri-p , (3.108)
πK i=1 ri− p
(
sp 2H − sp = ) nQ
πK
ln
R
rp
(3.109)
136
Rela¡ia (3.110) este valabilå ¿i pentru acviferele cu nivel liber, numåråtorul având în
acest caz forma πKs0(2H - s0).
⎧ 1 n
⎪f ( Z ) = v 0 Z − 2πM i∑ =1
Q i ln Z
⎪
⎪ 1 n
⎨Φ = v 0 x − ∑ Q ln ri (3.111)
⎪ 2πM i =1 i
⎪ 1 n
⎪Ψ = v 0 y − 2πM i∑ Q iθ i
⎩ =1
1 n
hp = ∑ Q i ln rp − i − I 0 x p + C (3.112)
2πT i =1
137
Prin eliminarea constantei C, se poate determina debitul fiecårui foraj, sau în oricare
alt punct, pentru valori impuse ale debitelor.
Pentru acviferele cu nivel liber poten¡ialul complex al mi¿cårii are forma -
(v.rel.3.79):
⎧ 1 n
⎪f ( Z ) = hmv 0 Z − 2π i∑ =1
Q i ln Z
⎪
⎪ 1 n
⎨Φ = hmv 0 x − ∑ Q ln ri (3.113)
⎪ 2π i =1 i
⎪ 1 n
⎪Ψ = hmv 0 y − 2π i∑ Q iθ i
⎩ =1
1 n
h p2 = ∑ Q ln rp − i − 2 hm I 0 x p + C . (3.114)
2π i =1 i
3.2.6.3. Grupuri de foraje în acvifere limitate. Dacå grupul de foraje este plasat în
vecinåtatea unei limite de alimentare (fig. 3.22 ¿i 3.10), aplicând metoda imaginilor ¿i
însumând efectele (§3.2.3), pentru acviferele sub presiune fårå dinamicå ini¡ialå,
expresia înål¡imii nivelului dinamic într-un punct oarecare P se ob¡ine prin însumarea
termen cu termen a ecua¡iei (3.40):
1 n ri
hp = ∑ Qi ln + C. (3.115)
2πT
'
i=1 ri
1 n r
hp = ∑ Q i ln i' − I 0 x p + C . (3.116)
2πT i =1 ri
'
1 n ri
s p = H − hp = ∑ Qi ln (3.117)
2πT i=1 ri
138
1 n r'
H − hp = ∑ Q i ln i + I 0 x p . (3.118)
2πT i =1 ri
1 n r
h p2 = ∑ Q ln i + C , (3.119)
πk i =1 i ri'
1 n r
h p2 = ∑ Q i ln 'i − 2 hm I 0 x p + C , (3.120)
πk i =1 ri
Fig. 3.22. Grup de foraje în interferen¡å într-un curent acvifer, plasate în apropierea unui
contur de alimentare.
139
Pe linia de alimentare, ri = ri', xp=0 ¿i hp = H, deci C=H2, din rela¡iile (3.119) ¿i
(3.120) rezultå ecua¡iile profilelor de depresiune:
'
1 n ri
hp = H −
2 2
∑ Qi ln (3.121)
πK i=1 ri
1 n r'
h p2 = H 2 − ∑ Q i ln i − 2 hm I 0 x p (3.122)
πK i =1 ri
1 n
hp = ∑ Qi ln ri ri' + C (3.123)
2πT i =1
Dacå acviferul are dinamicå ini¡ialå, înål¡imea nivelului dinamic într-un punct
oarecare P este:
1 n
hp = ∑ Q i ln ri ri − I 0 x p + C
'
(3.124)
2πT i =1
1 n
h p2 = ∑ Q ln ri ri' + C (3.125)
πk i =1 i
¿i respectiv:
1 n
h p2 = ∑ Q ln ri ri − 2 hm I 0 x p + C
'
(3.126)
πk i =1 i
140
cunoscute ale mi¿cårii radial plane (într-un plan infinit), este convenabil så se realizeze
transformarea conformå a unui plan infinit într-o fâ¿ie infinitå cu lå¡imea 2σ.
141
Un domeniu plan D' este reprezentarea conformå a altui domeniu D, dacå la orice
punct din D corespunde un punct în D', astfel cå unghiurile a douå elemente curbilinii
omoloage (duse prin puncte omoloage) sunt egale ¿i cu sensul de parcurgere acela¿i. ¥n
acela¿i timp, prin transformare conformå, se modificå dimensiunile în jurul unui punct
(dilatându-le sau contractându-le în acela¿i raport). Spre exemplu, dacå în planul ζ se
cunoa¿te spectrul hidrodinamic al unei mi¿cåri (re¡ea ortogonalå - påtraticå), dupå
transformarea conformå în planul Z ea råmâne tot ortogonalå (liniile echipoten¡iale
råmân echipoten¡iale ¿i liniile de curent råmân linii de curent) ¿i påtraticå.
Dacå se då poten¡ialul complex al mi¿cårii în planul ζ = ξ + i η:
ζ = f2(Z),
πZ
ζ = sin (3.128)
2σ
este func¡ia de transformare conformå a unui plan infinit într-o fâ¿ie infinitå cu
lå¡imea 2σ limitatå de doi pereti impermeabili.
Un foraj singular din planul ζ se transformå, în planul Z, într-un foraj plasat pe axa
de simetrie dintre cei doi pere¡i impermeabili. Dacå forajul în planul ζ = ξ + i η este
plasat în originea axelor (fig. 3.25), poten¡ialul complex al mi¿cårii este cel
corespunzåtor unei surse - (v.§ 3.2.4):
Q
f1 = Φ( ξ, η) + iΨ( ξ, η) = ln z . (3.129)
2πT
142
Fig. 3.25. Transformarea conformå a planului ζ în planul Z.
πZ πZ
Pentru valori mici ale lui Z = x + iy, în vecinåtatea forajului, sin = ,
2σ 2σ
poten¡ialul complex ia forma:
Q πZ
f (Z ) = ln . (3.131)
2πT 2σ
Z = reiθ,
rela¡ia (3.131) devine:
Q ⎛ π iθ ⎞ Q π Q
f (Z ) = ln⎜ er ⎟ = ln r + i θ, (3.132)
2πT ⎝ 2σ ⎠ 2πT 2σ 2πT
y
în care r = x + y ¿i θ = arctg .
2 2
x
Rezultå cå, în vecinåtatea forajului, mi¿carea este radialå ¿i se påstreazå
caracteristicile mi¿cårii poten¡iale spre o surså.
Separând partea realå de partea imaginarå în rela¡ia (3.130), se ob¡in expresiile
poten¡ialului vitezelor ¿i func¡iei de curent. ¥n acest scop, din rela¡ia (3.130) rezultå:
143
⎛Q π π ⎞
f (Z ) =ln⎜ sin x + y⎟ =
2πT ⎝ 2σ 2σ ⎠
Q ⎛ π π π π ⎞
= ln⎜ sin x ch y + i cos x sh y ⎟ =
2πT ⎝ 2σ 2σ 2σ 2σ ⎠
⎡ π π ⎤ ⎡ π ⎤
⎢ ch y − cos x ⎥ ⎢ th y ⎥
ln⎢ σ σ ⎥+i arctg⎢ 2σ ⎥ .
Q Q
= f (Z ) = (3.133)
4 πT ⎢ 2 ⎥ 2πT ⎢ tg π x ⎥
⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣ 2σ ⎥⎦
Pentru puncte aflate la distan¡å de ¿irul de foraje, adicå pentru y > σ ¿i y<-σ:
1⎡ y − y⎤
π π π
π 1 y
ch y = ⎢e σ + e σ ⎥ = e σ , (3.134)
σ 2 ⎣⎢ ⎥⎦ 2
Q ⎡ 1 πy ⎤ Q ⎛ yπ ⎞
ΦDPE = ln⎢ e σ ⎥ = ⎜ − 1,386 ⎟ . (3.135)
4πT ⎢⎣ 4 ⎥⎦ 4πT ⎝ σ ⎠
⎡ y x⎤
⎢ chπ − cos π ⎥
Φ 1 σ σ ⎥,
Φ= = ln⎢ (3.136)
Q / 2πT 2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
⎡ y ⎤
chπ − 1 ⎥
1 ⎢ σ
x = 0 → Φ = ln⎢ ⎥; (3.137)
2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
144
- într-o sec¡iune paralelå cu axa y care trece prin mijlocul distan¡ei dintre cele
douå foraje:
⎡ y ⎤
chπ + 1 ⎥
1 ⎢ σ
x = ±σ → Φ = ln⎢ ⎥; (3.138)
2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
- în lungul liniei de foraje:
⎡ x⎤
1 − cos π ⎥
1 ⎢ σ ⎥.
y = 0 → Φ = ln⎢ (3.139)
2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
Φ 1⎛ y ⎞
ΦDPE = = ⎜ π − 1,386 ⎟ . (3.140)
Q / 2πT 2 ⎝ σ ⎠
Q ⎛ −1,386 ⎞ Q
∆s2 = 0 − ⎜ ⎟ = 0,11 ; (3.141)
T ⎝ 4π ⎠ T
- Diferen¡a dintre nivelul apei în drenul perfect echivalent ¿i nivelul apei în foraj se
ob¡ine fåcând diferen¡a între sarcinile piezometrice date de rela¡iile (3.135) ¿i (3.133),
pentru x = 0 ¿i y = r0 (r0 este raza forajului):
⎡ ⎛ πr0 ⎞⎤
− 1 ⎟⎥
Q ⎢ πr0 1 1 1 ⎜
ch
∆s1 = ⎢ + ln − ln⎜ σ ⎟⎥ ,
2πT ⎢ 2σ 2 4 2 ⎜⎜ 2 ⎟⎟⎥
⎢⎣ ⎝ ⎠⎥⎦
2 4 6
x x x
chx = 1 + + + + ... ,
2! 4! 6!
145
primii doi termeni, se ob¡ine:
Q ⎡ πr0 1 1 ⎛ πr ⎞ ⎤
2
∆s1 = ⎢ + ln − ln⎜ 0 ⎟ ⎥
2πT ⎣ 2σ 2 2 ⎝ 2σ ⎠ ⎦
Q ⎡ σ πr0 ⎤
∆s1 = ⎢ ln + ⎥. (3.142)
2πT ⎢⎣ πr0 2σ ⎥⎦
Fig. 3.26 Profilul piezometric în sec¡iuni caracteristice pentru un ¿ir de foraje în interferen¡å: a-
sec¡iune transversalå prin axul unui foraj ¿i prin mijlocul distan¡ei dintre douå foraje; b - sec¡iune
longitudinalå; c - în plan orizontal; D.P.E. - profilul piezometric indus de un dren perfect
echivalent.
146
- Deoarece, practic, în toate situa¡iile r0 / σ < 0,05 , rezultå cå, pentru erori de maxim
5%, rela¡ia (3.142) devine:
Q σ
∆s1 = ln . (3.143)
2πT πr0
⎡ x⎤
1 − cos π ⎥
1 ⎢ σ ⎥ = 1 ln 1 ;
ln⎢
2 ⎢ 2 ⎥ 2 4
⎢⎣ ⎥⎦
x 1 x 1
cos π = ; π =π ;
σ 2 σ 3
1
x= σ. (3.144)
3
Egalând poten¡ialul vitezelor din rela¡ia (3.135) cu cel dat de ec. (3.71) rezultå:
⎡ y x⎤
chπ − cos π ⎥
Q 1 ⎢ σ σ ⎥ + C = h,
ln⎢ (3.145
2πT 2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
πr0
ch −1
( x = 0, y = r , h = h ) → 2πT ln
Q σ
0 0 + C = h0 ;
2
147
πB
ch −1
( x = 0, y = B, h = H ) → 2πT ln
0
Q σ
2
+ C = H0 .
Q ⎡ πB πr ⎤
⎢ ln sh − ln sh 0 ⎥ = H0 − h0 = s0 ,
2πT ⎣ 2σ 2σ ⎦
2πTs0
Q= , (3.146)
2σ πB
ln + ln sh
πr0 2σ
πr0 ⎛r ⎞
deoarece pentru < 0,5⎜ 0 < 0,3⎟ - condi¡ie îndeplinitå practic întotdeauna,
2σ ⎝ σ ⎠
πB
πr πr B πB 1 2σ
sh 0 = 0 . Dacå > 1 , atunci sh = e ¿i expresia debitului devine:
2σ 2σ 2σ 2σ 2
2πTs0
Q= . (3.147)
σ πB
ln +
πr0 2σ
148
•- Ecua¡iile profilelor piezometrice dupå diverse direc¡ii paralele cu axa y:
- Pentru y > σ, profilul piezometric este acela¿i indiferent de valoarea lui x,
deoarece efectul func¡ionårii liniei de foraje este identic cu acela al unui dren perfect
echivalent. Mi¿carea în aceastå zonå este plan-verticalå cu liniile de curent paralele cu
axa y, având poten¡ialul vitezelor dat de rela¡ia (3.135). Egalând cele douå forme de
exprimare a poten¡ialului vitezelor ¿i punând condi¡iile de margine corespunzåtoare
rezultå:
πy
Q 1 σ
ln e + C = h ,
4πT 4
⎧ 1 πσB
(
⎪⎪ y = B , h = H 0)→
Q
ln
4 πT 4
e + C = H0
⎨
(
⎪
⎪⎩ y = y , h = H y)→
Q
ln
4 πT 4
1 πσy
e + C = Hy
Scåzând cele douå ecua¡ii ¿i înlocuind valoarea raportului Q/2πT cu expresia deduså
din 3.146 se ob¡ine succesiv:
Q ⎛ πB πy ⎞
H0 − H y = ⎜ − ⎟
4πT ⎝ σ σ⎠
πB ⎛ y⎞ πB ⎛ y⎞
s0 ⎜1 − ⎟ s0 ⎜1 − ⎟
Q πB ⎛ y ⎞ 2σ ⎝ B⎠ 2σ ⎝ B⎠
H y = H0 − ⎜ 1 − ⎟ = H0 − = H0 − ,
4πT 2σ ⎝ B ⎠ πB πr 1
πB
π r
ln sh − ln 0
ln e 2σ − ln 0
2σ 2σ 2 2σ
⎛ y⎞
s0 ⎜ 1 − ⎟
⎝ B⎠
H y = H0 − . (3.148)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
- Pentru y < σ , profilul piezometric este diferit în func¡ie de valoarea lui x, ecua¡iile
corespunzåtoare rezultând din 3.145:
⎧ πr0 πx
⎪ ch − cos
(
⎪ y = r0 , h = h0 →
⎪
) Q
2πT
ln
σ
2
σ
+ C = h0
⎨ .
⎪ πy πx
− cos
⎪
( )
ch
= = →
Q σ σ +C = H
⎪ y y , h H ln
⎩
y
2πT 2 y
149
πy πx
ch − cos
Hy = h0 +
Q
ln σ σ . (3.149)
2πT πr0 πx
ch − cos
σ σ
Ecua¡ia (3.149) valabilå pentru orice valoare a lui x se particularizeazå pentru douå
sec¡iuni caracteristice:
- în lungul axei x, prin unul din foraje:
πy πy
ch −1 sh
( x = 0) → Hy = h0 +
Q
ln σ = h0 +
Q
ln σ ,
2πT πr0 2πT πr0
ch −1 sh
σ σ
Q ⎡ 2σ πy ⎤
Hy = h0 + ln⎢ sh ⎥ ; (3.150)
2πT ⎢⎣ r0 2σ ⎥⎦
- într-o sec¡iune paralelå cu axa y care trece prin mijlocul distan¡ei dintre douå
foraje:
πy
ch +1
( x = ±σ) → Hy = h0 +
Q
ln σ . (3.151)
2πT πr0
ch +1
σ
⎧ πr0
⎪ 1 − cos
⎪
( )
⎪ y = 0 , x = r0 , h = h0 →
Q
2πT
ln
2
σ
+ C = h0
⎨
⎪ πx
⎪ 1 − cos
⎩
(
⎪ y = 0, x = x , h = H x →) Q
2πT
ln
2
σ +C = H
x
150
⎡ πx ⎤
⎢ sin ⎥
Hx = h0 +
Q
ln⎢ 2σ ⎥ (3.152)
2πT ⎢ π r0 ⎥
⎢⎣ 2σ ⎥⎦
πy
Q 1
ln e σ + C = h
4πT 4
⎧
( ) Q 1
⎪⎪ y = 0 , h = H DPE → 4πT ln 4 + C = H DPE
⎨ πB
(
⎪⎩ )
⎪ y = ± B , h = H → Q ln 1 e σ + C = H
0
4πT 4 0
πB
s0
Q πB 2σ
HDPE = H0 − = H0 − ,
2πT 2σ πB ⎛ 2σ πr0 ⎞
⎜ 1 − ln ⎟
2σ ⎝ πB σ ⎠
s0
HDPE = H0 − (3.153)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
Ha = HDPE + ∆s2
⎡ ⎤
⎡ ⎤ ⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎢ s0 Q 1, 386 ⎥ s0 0, 693 s0
Ha = H0 − − = H0 −⎢ − ⎥,
⎢ 2σ σ 2πT 2 ⎥ 2σ σ πB ⎛ 2σ σ ⎞⎥
1 + ln ⎢ 1+ ln ⎜⎜ 1 + ⎟⎟
⎢ πB πr0 ⎥ ⎢ πB πr0 ln
⎣ ⎦
⎣ 2σ ⎝ πB πr0 ⎠ ⎥⎦
151
⎛ 2σ ⎞
s0 ⎜ 1 − 0,22 ⎟
⎝ B⎠
Ha = H0 − . (3.154)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
2πTs0 2πTs0
Q= = β, (3.155)
N + ζ1 N
2σ π
N = ln + ln sh (3.156)
πr0 2
ζ1
β = 1+ , (3.157)
N
⎛ y⎞
Hy = H0 − s0 ⎜ 1 − ⎟αγ , (3.158)
⎝ B⎠
în care:
1
α= , (3.159)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
2σ
γ = 1+ αζ 1 . (3.160)
πB
HDPE = H0 - s0 α γ (3.161)
152
•¥nåltimea piezometricå la mijlocul distan¡ei dintre douå foraje (rel. 3.154):
⎛ 2σ ⎞
Ha = H0 − s0 ⎜ 1 − 0,22 ⎟αγ . (3.162)
⎝ B⎠
⎡ πy πx ⎤
− cos
Q 1 ⎢ ⎥
ch
ln⎢ σ σ ⎥ + C = h2 (3.163)
πK 2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
Q ⎡ πB πr ⎤
πK
⎢ ln sh
⎣ 2σ 2σ ⎦
(
− ln sh 0 ⎥ = H0 − h0 = s0 H0 + h0 .
2 2
)
Q=
(
πKs0 H0 + h0 )
=
(
πKs0 2H0 − h0 )
. (3.164)
2σ πB 2σ πB
ln + ln sh ln + ln sh
πr0 2σ πr0 2σ
πy
Q 1
ln e σ + C = h ,
2
2πK 4
Q πB ⎛ y⎞
H0 − Hy = ⎜1 − ⎟ ,
2 2
πK 2σ ⎝ B⎠
153
⎛ y⎞
(
s0 H0 + h0 ⎜ 1 − ⎟
⎝ B⎠
)
H y = H0 −
2 2
. (3.165)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
πy πx
ch − cos
Hy = h0 +
2 2 Q
ln σ σ ; (3.166)
πK πr0 πx
ch − cos
σ σ
Q ⎛ 2σ πy ⎞
Hy = h0 + ln⎜⎜ sh ⎟⎟ ;
2 2
(3.167)
πK ⎝ πr0 2σ ⎠
- într-o sec¡iune paralelå cu axa y care trece prin mijlocul distan¡ei dintre douå
foraje (x = ±σ ):
πy
ch +1
Hy = h0 +
2 2 Q
ln σ ; (3.168)
πK πr0
ch +1
σ
⎡ πx ⎤
⎢ sin ⎥
Hx = h0 +
2 2
ln⎢ 2σ ⎥ ;
Q
(3.169)
πK ⎢ πr0 ⎥
⎢⎣ 2σ ⎥⎦
HDPE = H0 −
2 2 (
s0 H0 + h0
;
) (3.170)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
154
⎛ 2σ ⎞
( )
s0 H0 + h0 ⎜ 1 − 0, 22 ⎟
⎝ B⎠
Ha = H0 −
2 2
. (3.171)
2σ σ
1+ ln
πB πr0
⎡ πy πx ⎤
⎢ ch − cos ⎥
Q 1
ln⎢ σ σ ⎥− I y+C = h , (3.172)
2πT 2 ⎢
0
2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
•Debitul unui foraj din ¿ir se poate determina din condi¡iile hidrogeologice naturale
ale acviferului sau punând condi¡iile de margine corespunzåtoare în rela¡ia (3.68) - (fig
3.28):
- spre amonte:
⎧ πr
⎪ ch 0 − 1
⎪( x = 0 , y = − r0 , h = h0 ) →
Q
ln σ + I 0 r0 + C = h0
⎪ 2 πT 2
⎨ ;
⎪ πB 1
⎪ ch −1
( = = − = ) →
Q σ + I 0 B 1 + C = H1
⎪ x 0 , y B , h H ln
2πT
1 1
⎩ 2
Q ⎡ πB1 πr ⎤
H1 − h0 = ⎢ ln sh
2πT ⎣ 2σ 2σ ⎦
(
− ln sh 0 ⎥ + I0 B1 − r0 ;)
Q=
( ) (
2πT H1 − h0 − I0 B1 − r0
;
) (3.173)
2σ πB
ln + ln sh 1
πr0 2σ
155
Fig.3.28. ªir de foraje în interferen¡å în acvifere practic infinite, cu dinamicå ini¡ialå.
- spre aval:
πr0
ch −1
( x = 0, y = r , h = h ) → 2πT ln
0 0
Q σ
2
+ I0 r0 + C = h0 ;
πB 2
ch −1
(x = 0 , y = B 2 , h = H2 ) →
Q
2πT
ln
σ
2
+ I0B2 + C = H2 ;
Q=
( )
2πT H2 − h0 + I 0 B2 − r0
.
( ) (3.174)
2σ πB2
ln + ln sh
πr0 2σ
156
Observând cå termenii din parantezele mari de la numåråtorul rela¡iilor (3.173) ¿i
(3.174) reprezintå denivelarea în foraj (s0) în condi¡iile considerårii dinamicii ini¡iale a
acviferului, acestea devin identice dacå se considerå la numitor în loc de B1 ¿i B2
valoarea Bm = (B1 + B2)/2:
2πTs0
Q= , (3.175)
2σ πBm
ln + ln sh
πr0 2σ
πr0 πx
ch − cos
( y = r , h = h ) → 2πT ln
0 0
Q σ
2
σ ±I r +C=h ;
0 0 0
πy πx
ch − cos
( y = y, h = H ) → 2πT ln
y
Q σ
2
σ ±I y + C = H ;
0 y
πy πx
ch − cos
Hy = h0 +
2πT
Q
ln σ
πr0
σ ±I y − r .
πx 0 0 ( ) (3.176)
ch − cos
σ σ
πy
Q 1
ln e σ − I0 y + C = h . (3.177)
4πT 4
157
⎛ y⎞
s0 ⎜⎜ 1 − ⎟⎟
⎝ B1 ⎠
Hy = H1 −
2σ σ
− I0 B1 − y , ( ) (3.178)
1+ ln
πB1 πr0
¿i:
⎛ y⎞
s0 ⎜⎜ 1 − ⎟⎟
⎝ B2 ⎠
H y = H2 −
2σ σ (
+ I 0 B2 − y , ) (3.179)
1+ ln
πB2 πr0
⎧
( )
Q 1 1
⎪ y = 0 , h = H DPE → 2πT 2 ln 4 + C = H DPE
⎪
⎪ Q 1 1 πσB1
(
⎨ y = −B1 , h = H1 → )
2πT 2 4
ln e + I 0 B 1 + C = H 1
⎪
⎪ Q 1 1 πσB 2
⎩
(
⎪ y = B2 , h = H2 → ) ln e + I 0 B 2 + C = H 2
2πT 2 4
Q
Eliminând constanta C ¿i înlocuind raportul cu expresiile deduse din (3.154) ¿i
2πT
(3.155) , rezultå:
Q πB1 Q πB2
HDPE = H1 − − I0 B1 = H2 − + I0 B2
2πT 2σ 2πT 2σ
s0 s0
HDPE = H1 − − I0 B1 = H2 − + I0 B2 (3.180)
2σ σ 2σ σ
1+ ln 1+ ln
πB1 πr0 πB2 πr0
Observând cå :
158
în care H0 are semnifica¡ia din fig. 3.28, rela¡ia (3.180) devine identicå cu (3.134),
B + B2
înlocuind B1 ¿i B2 cu B m = 1 .
2
•¥nål¡imea piezometricå la jumåtatea distan¡ei dintre douå foraje. Folosind sistemul
de lucru prezentat la deducerea rela¡iei (3.154), rezultå:
⎛ 2σ ⎞
s0 ⎜⎜ 1 − 0,22 ⎟⎟
⎝ Bm ⎠
Ha = H0 − , (3.182)
2σ σ
1+ ln
πBm πr0
πy πx
ch − cos
Q 1
ln σ σ − 2I h y + C = h 2 ,
2πT 2
0 m
2
'
1 n ri
s p = H − hp = ∑ Qi ln . (3.183)
2πT i=1 ri
'
Q n ri
s p = H − hp = ∑ ln . (3.184)
2πT i =1 ri
159
Mutând punctul P în fiecare din forajele ¿irului, se ob¡ine înål¡imea nivelului
dinamic în acestea. Astfel, pentru forajul Fm , distan¡ele ri' ¿i ri au valorile:
rm' −1 = (2 l ) + (2σ ) ( m − 1) ; rm −1 = 2σ m − 1 ;
2 2 2
deci:
⎡ ⎤
2 l + ( m − i) σ
2 2 2
Q n
hm = H − ∑ ln⎢ ⎥ (3.185)
2πT i=1 ⎢⎣ r0 + 2σ m − i ⎥⎦
Pentru acviferele cu nivel liber, denivelarea induså în punctul P este - (v.rel. 3.121).
( )
'
1 n ri
sp 2H − sp = H − hp =
2 2
∑ ln , (3.187)
πK i=1 ri
hp fiind înål¡imea nivelului dinamic indus într-un punct oarecare P(x, y).
160
Fig.3.29. ªir finit de foraje paralel cu o frontierå de alimentare, în acvifere fårå dinamicå ini¡ialå.
161
Deoarece pentru x = ± 2σn( n = 1,2,3,...) , y = 0, hp = H (cota nivelului în rezervorul
vecin), C = H, (rel.3.188) devine:
π( y − 1) πx
ch − cos
Q σ σ + I y.
H = hp = ln
π( y + 1)
(3.189)
4πT πx 0
ch − cos
σ σ
x = ± 2σn( n = 1,2,3,...) , y = − l + r0 , hp = h0 ,
ch
(
π 2l − r0 ) −1
H = h0 =
Q
4 πT
ln σ
πr0 ( )
− I0 l − r0 ,
ch −1
σ
162
⎡ π 2l − r
⎢ sh 0 ( ) ⎤⎥
( )
Q ⎢ 2σ ⎥
s0 = H − h0 + I0 l − r0 = ln ,
2πT ⎢ sh πr0 ⎥
⎢ ⎥
⎣ σ ⎦
Q⎡ 2σ πl ⎤
s0 = ln⎢ sh ⎥ . (3.190)
2πT ⎢⎣ πr0 σ ⎥⎦
Când l >σ , denivelarea în fiecare din forajele ¿irului se poate calcula cu rela¡ia
simplificatå.
Q⎡ πl σ ⎤
s0 = ln⎢ + ln ⎥ (3.191)
2πT ⎢⎣ σ πr0 ⎥⎦
Rela¡ia (3.191) are semnifica¡ie numai când 2l < R - (v.rel. 3.147). Când acviferul
nu are dinamicå ini¡ialå, rela¡ia (3.191), råmâne valabilå, dar în acest caz, s0 = H - h0 ¿i
termenul I0 (1 - r0) dispare deoarece I0.
Pentru linii de foraje practic infinite în acvifere cu nivel liber, rela¡ia (3.188) se scrie
în forma:
⎡ π( y + 1) πx ⎤ ⎡ π( y − 1) πx ⎤
⎢ ch − cos ⎥ ⎢ ch − cos ⎥
Q ⎢
ln σ σ ⎥ −
Q ⎢
ln σ σ ⎥ − 2h I y + C = h 2 (3.192)
4πT ⎢ 2 ⎥ 4πT ⎢ 2 ⎥ m 0 p
⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎥⎦
π( y − 1) πx
ch − cos
hp = H −
2 2 Q
ln σ σ − 2h I . (3.193)
πT π( y + 1) πx m 0
ch − cos
σ σ
163
⎡ 2σ πl ⎤
( )
Q
h0 = H − ln⎢ sh ⎥ − 2hm I0 l − r0 ,
2 2
(3.194)
πT ⎢⎣ πr0 σ ⎥⎦
în care hm =
( H + h0 ) .
2
Corectarea imperfec¡iunii forajelor dupå gradul de deschidere, atât pentru acviferele
sub presiune cât ¿i la cele cu nivel liber, se face dupå sistemul prezentat în §3.2.6.4.
Observa¡ie. În cazul ¿irului de foraje cu lungime limitatå, pentru aceea¿i valoare a
debitului pe foraj, denivelårile sunt mai mari la forajele centrale ¿i mai mici la cele de
margine (fig. 3.29). În acela¿i timp, pe ansamblu, denivelårile la toate forajele sunt mai
mici la ¿irurile cu lungime limitatå decât în cazul ¿irului infinit.
3.2.6.7. Sistem liniar de foraje într-un interfluviu. Dacå linia de foraje are lungime
practic infinitå, (fig.3.31) atunci se poate considera cå fiecare foraj este amplasat în
mijlocul unei fâ¿ii cu lå¡imea 2σ limitatå de doi pere¡i impermeabili ¿i de cele douå
contururi de alimentare. Efectul celor douå contururi de alimentare se poate înlocui prin
imaginile succesive ale forajului real fa¡å de cele douå linii de alimentare (fig.3.32).
Rezultå un model hidrodinamic echivalent celui real, constituit dintr-o bandå limitatå de
doi pere¡i impermeabili cu dezvoltare infinitå în lungul axei y. Efectul func¡ionårii
forajului real în orice punct, rezultå din însumarea efectelor ¿irului infinit de foraje
imaginare de care se dezvoltå în lungul axei y, constituit din surse negative ¿i pozitive.
164
Fig.3.32. Aplicarea metodei imaginilor pentru un foraj care deschide un acvifer dintr-un
interfluviu limitat lateral de douå frontiere impermeabile simetrice
165
Detaliul prezentat în figura 3.32 permite constatarea cå distan¡ele surselor pozitive ¿i
a celor negative fa¡å de un punct oarecare P(x,y), pot fi scrise în formele condensate
(y+2nL+l) ¿i respectiv (y + 2nL - l), în care n variazå între - ∞ ¿i + ∞ .
¥nsumând efectele ¿i egalând cele douå forme de exprimare a poten¡ialului vitezelor,
(direc¡ia de curgere a curentului acvifer din interfluviu este paralelå cu axa y), pentru
cazul acviferelor sub presiune, se ob¡ine expresia înål¡imii piezometrice în punctul
P(x,y):
(
⎡ π y + 2 nL + 1 ) ⎤⎥ πx
ch ⎢ − cos
Q n=+∞ ⎢⎣ σ ⎥⎦ σ
hp = ∑ ln − I0 + C
( )
(3.195)
4πT n=−∞ ⎡ π y + 2 nL − 1 ⎤ πx
ch ⎢ ⎥ − cos
⎢⎣ σ ⎥⎦ σ
(1 - 1) y = 0, hp = H1 , C = H1 ,
rezultå:
(
⎡ π y + 2 nL + 1 ) ⎤⎥ πx
ch ⎢ − cos
Q n=+∞ ⎢⎣ σ ⎥⎦ σ y
hp = ∑ ln + H1 − ( H 2 − H1 ) .
( )
(3.196)
4πT n=−∞ ⎡ π y + 2 nL − 1 ⎤ πx L
ch ⎢ ⎥ − cos
⎢⎣ σ ⎥⎦ σ
⎢ ch
(
⎡ π 2nL + r
0
⎤
− 1⎥
)
⎢⎣ σ ⎥⎦ l − r0
( )
Q n=+∞
h0 = ∑ ln + H1 + H2 − H1 ;
4πT n=−∞
⎢ ch
(
⎡ π 2nL − 2l − r
0
⎤
− 1⎥
) L
⎢⎣ σ ⎥⎦
166
sh
(
π 2nL + r0 )
l − r0
( )
n=+∞
h0 =
Q
∑ ln 2σ + H1 − H2 − H1
( ) −1
; (3.197)
2πT n=−∞ π 2nL − 2l − r0 L
sh
2σ
ch α − 1 α
= sh
2
deoarece .
2 2
l − r0
Observând cå denivelarea în forajul real este s0 = H1 - (H1 - H2) − h0 , din
L
rela¡ia (3.197) se poate deduce expresia debitului acestuia:
2πTs0
( )
Q0 . (3.198)
π 2nL − 2l − r0
n=+∞
sh
∑ ln 2σ
n=−∞
sh
(
π 2nL + r0 )
2σ
167
Fig 3.34. Dren perfect hidrodinamic echivalent ¿irului de foraje din fig. 3.33.
ªirul de foraje poate fi înlocuit cu un dren orizontal perfect echivalent, din care se
extrage acela¿i debit când denivelarea este sDPE (fig.3.34). Debitul unui foraj, identic cu
debitul drenului pentru un front egal cu 2σ , este Q0 = q02σ = Q1 + Q2 în care q0 este
debitul drenului pentru un front egal cu 1m:
- debitul provenit din valea din stângå este:
⎛ ∆H ⎞
⎜ SDPE + l1 ⎟
Q1 = 2σT ⎜ L ⎟; (3.199)
⎜⎜ l1 ⎟⎟
⎝ ⎠
⎛ ∆H ⎞
⎜ SDPE − l2 ⎟
Q2 = 2σT ⎜ L ⎟. (3.200)
⎜⎜ l2 ⎟⎟
⎝ ⎠
Deci:
L
Q0 = Q1 + Q2 = 2σTsDPE ; (3.201)
l1 l2
168
Q l1 l 2
sDPE =
2σT L
⎧ ∆H l2
⎪⎪Q1 = 2σT L
+ Q0
L
⎨ . (3.202)
⎪Q = 2σT ∆H l1
⎪⎩ 2 − Q0
L L
În aceastå situa¡ie, curgerea spre linia de foraje rezultå din însumarea urmåtoarelor
mi¿cåri componente:
- mi¿carea naturalå în interfuviu de la stânga la dreapta, în lungul ¿i în sensul axei x,
H − H2
cu gradientul hidraulic I0 = 1 ;
L
- mi¿carea dinspre valea din dreapta spre linia de foraje, în lungul axei x ¿i în sens
invers acesteia. Deoarece debitul cu care este alimentat un foraj din valea din dreapta
l Q0 l1
este Q0 1 , vezi rela¡ia (3.202), gradientul mediu al mi¿cårii are valoarea .
L 2σT L
Considerarea separatå a acestei mi¿cåri echivaleazå cu eliminarea conturului de
alimentare din dreapta.
- mi¿carea spre forajul F0 , amplasat în mijlocul unei fâ¿ii cu lå¡imea 2σ , limitatå în
stânga de un contur de alimentare. Prezen¡a conturului de alimentare se ia în considerare
prin intermediul forajului imagine F'(v. fig. 3.35).
Fig. 3.35. Model hidrodinamic echivalent pentru condi¡iile de alimentare ale unui foraj din ¿ir.
169
ch
(
π x − x0 ) − cos πy
hp =
Q0 σ σ − I0 x +
Q0 l1x
+C
[ ( )]
ln (3.203)
4πT π L + x + x0 πy 2σTL
ch − cos
σ σ
⎛L ⎞
π⎜ − x 0 ⎟
⎝2 ⎠ πy
ch − cos
L Q0 Ll1 Q0 σ σ
C = H2 + I 0 − − ln , (3.204)
2 4πTL 4 πT ⎡ ⎛L ⎞⎤
π⎢ L + ⎜ + x 0 ⎟⎥
⎣ ⎝2 ⎠⎦ πy
ch − cos
σ σ
⎡ − π( x− x )
⎤
⎢ ⎥
0
Q ⎢ 1− e σ ⎥ H − H2 ⎛ L ⎞ Q0 l1 ⎛ L ⎞
hx = 0 ln + H2 + 1 ⎜ − x⎟ − ⎜ − x ⎟ (3.205)
2πT ⎢
− πL
⎢ 1 − 2e σ ch
π x + x0 ( ) ⎥
⎥
L ⎝2 ⎠ 2σTL ⎝ 2 ⎠
⎣ σ ⎦
Observând cå termenul 2e
−
πL
σ
ch
(
π x + x0 ) are valori neglijabile, rela¡ia (3.205)
σ
devine:
⎡ − π( x− x )⎤
⎥ + H + H − H ⎛⎜ l − x ⎞⎟ − Q0 l1 ⎛⎜ l − x ⎞⎟
( )
0
Q0 ⎢
hx = ln 1 − e σ (3.206)
2πT ⎢⎣ ⎥ ⎝ 2 L ⎠ 2σT ⎝ 2 L ⎠
2 1 2
⎦
⎡ − π( x−x 0 )⎤
⎢
Valoarea expresiei ln 1 − e σ ⎥ se då în graficul din fig.3.36.
⎢ ⎥
⎣ ⎦
170
⎛ H − H2 ⎞⎛ L ⎞
s0 = H2 + ⎜ 1 ⎟⎜ − x 0 ⎟ − h0 =
⎝ L ⎠⎝ 2 ⎠
⎧ ⎡ −
πL
⎛ 2πx 0 − πr0 ⎞ ⎤ ⎫
⎪ ⎢ 1 − 2e σ ch⎜ ⎟⎥ ⎪
Q0 ⎪ ⎢ ⎝ σ ⎠ ⎥ π l1 ⎛ L ⎞⎪
= ⎨ ln + ⎜ − x 0 + r0 ⎟⎬ (3.207)
2πT ⎪ ⎢ ⎥ σL ⎝ 2
πr 0
⎠⎪
⎪ ⎢⎣ 1− e ⎥
σ
⎦ ⎪
⎩ ⎭
πr0
πr0 πl1r0 πr0
din care, observând cå termenii ¿i au valori neglijabie, iar 1 − e σ
≈
σ σL σ
L
¿i înlocuind x 0 = − l2 , se ob¡ine expresia debitului unui foraj:
2
2πTs0
Q0 = , (3.208)
ln
σ ⎡ − π l − l ⎤ πl l
πL
⎢ 1 − 2e σ ch 1 2 ⎥ + 1 2
( )
πr0 ⎢⎣ σ ⎥⎦ σL
2πTs0
Q0 = . (3.209)
σ πl1l2
ln +
πr0 σL
ch
(
π x − x0 ) − cos πy
hp =
2 Q0 σ σ − 2hm I0 x +
hm Q0 l1x
[ ( )]
ln , (3.210)
4πT π L + x + x0 πy σK hm L
ch − cos
σ σ
H1 + H2
(în care hm = este grosimea medie a acviferului), din care rezultå:
2
- Ecua¡ia profilului de depresiune în lungul axei x:
⎡ − π( x− x 0 ) ⎤
⎛l x⎞ Q l ⎛l x⎞
( )
Q0
h = ⎢
ln 1 − e σ ⎥ + H2 + H1 − H2 ⎜ − ⎟ − 0 1 ⎜ − ⎟ .
2 2 2 2
(3.211)
πK ⎢⎣ ⎥ ⎝ 2 L ⎠ Kσ ⎝ 2 L ⎠
x
⎦
171
Fig. 3.36. Graficul functiei ln(1- eN), [22].
- Expresia debitului unui foraj din ¿ir, observând cå denivelarea în aceasta este:
⎛l x ⎞ 2 ⎛ H − H2 ⎞⎛ L ⎞ 2
( ) 2 2 2
(⎝2 L ⎠
)
s0 2hm − s0 = H2 + H1 − H2 ⎜ − 0 ⎟ − h0 = H2 + 2hm ⎜ 1
2
⎝ L ⎠⎝ 2
⎟⎜ − x 0 ⎟ − h0 ,
⎠
Q0 =
(
πKs0 2hm − s0 ) (3.212)
σ πl1 l2
ln +
π0 σL
Dacå sistemul liniar de foraje este constituit din foraje imperfecte dupå gradul de
deschidere, în cazul acviferelor sub presiune, rela¡ia (3.209) se scrie în forma:
2πTs0
Q0 = , (3.213)
N + ζ1
σ π l1 l 2
în care N = ln + .
π0 σL
172
Fig.3.37. Sec¡iune transversalå pe un sistem liniar de drenaj care exploateazå un acvifer cu nivel
liber dintr-un interfluviu.
Rela¡ia (3.213) este valabilå ¿i pentru acviferele cu nivel liber, numåråtorul în acest
caz având forma πKs0 (2hm - s0).
În cazul acviferelor cu nivel liber, debitul unui foraj al sistemului de drenaj
imperfect dupå gradul de deschidere, se poate calcula ¿i prin folosirea metodei
fragmentelor. În acest scop, se împarte acviferul în douå fragmente printr-un plan
orizontal dus prin mijlocul lungimii active a filtrului, rezultând o zonå superioarå cu
nivel liber (în care forajul este perfect) ¿i alta inferioarå sub presiune (în care forajul
este imperfect dupå gradul de deschidere). Debitul forajului rezultå din însumarea
debitelor aferente celor douå zone (fig.3.38):
⎡ 2h − s 2M ⎤
Q0 = πKs0 ⎢ m 0 + ⎥, (3.214)
⎢⎣ N N + ζ 1 ⎥⎦
în care N are semnifica¡ia din rela¡ia (3.213), grosimea medie a zonei cu nivel liber
h +h +h 1
hm = 1 2 0 , în care h0 = + s0 , iar grosimea zonei sub presiune M = H0 - h0 .
3 2
Dacå nivelele în cele douå râuri (canale, etc) care delimiteazå interfluviul sunt egale
(H1 = H2= H), atunci expresiile debitului unui foraj din ¿ir råmân valabile, cu observa¡ia
cå, la acviferele sub presiune s0 = H - h0 , iar la cele cu nivel liber hm = H ¿i s0 (2H - s0)
=H2 - h02 . Ecua¡iile profilelor piezometrice råmân de asemenea valabile.
173
Fig.3.38. Aplicarea metodei fragmentelor pentru un sistem liniar de drenaj imperfect dupå
gradul de deschidere.
Observa¡ii:
•Este interesant de comparat debitele unui foraj din ¿ir, pentru aceea¿i valoare a
denivelårii (s0 ) , în situa¡ia când acesta este plasat - într-un interfluviu - (rela¡ia 3.206):
2πTs0
Q0 = , (3.215)
σ πl1 l2
ln +
πr0 L
2πTs0
Q0 = ; (3.216)
σ πB
ln +
πr0 2σ
-într-un acvifer infinit cu dinamicå ini¡ialå - (rela¡ia 3.175):
2πTs0
Q0 = ; (3.217)
σ πBm
ln +
πr0 2σ
-în vecinatatea unei limite de alimentare - (rela¡ia 3.191):
2πTs0
Q0 = . (3.218)
σ πl
ln +
πr0 σ
174
Având în vedere semnifica¡ia nota¡iilor folosite în deducerea acestor rela¡ii -
(v.fig.3.33, 3.27, 3.28, ¿i 3.29), rezultå cå: rela¡iile (3.216) ¿i (3.217) sunt valabile
pentru 2σ < B; B = Bm = L/2; l = l1 ¿i 2l < B.
- Dacå în (3.215) se face l1 = l2 = L/2 (¿irul de foraje este plasat la mijlocul
interfluviului), atunci rezultå o rela¡ie identicå cu rela¡ia (3.216) în care B = L/2. Pentru
cå, într-un acvifer infinit l1 = l2 = L/2 = B , trebuie ca profilul piezometric så fie
simetric (de o parte ¿i de alta a liniei de foraje), situa¡ie existentå numai dacå acviferul
are nivelul ini¡ial practic orizontal.
- Dacå l1 ≠ l2 , eroarea de calcul a debitului unui foraj din ¿ir folosind rela¡ia (3.215)
în loc de (3.217) este datå de raportul celor douå rela¡ii:
σ πL
ln +
πr0 4σ
ε= (3.219)
σ πl1 l2
ln +
πr0 σL
În figura 3.39 se prezintå varia¡ia lui ε, în procente, pentru diverse valori ale
raportului l1/l2 ¿i ale lui σ , considerând pentru L valori cuprinse în domeniul practic
uzual.
Fig.3.39. Compararea expresiilor debitului unui foraj amplasat în diverse condi¡ii hidrogeologice
[54].
175
Din studierea acestor grafice rezultå cå erorile sunt pu¡in influen¡ate de valoarea lui
L ¿i sunt maxime pentru valori mici ale lui σ ¿i ale raportului l1/l2. Pentru valori ale
raportului l1/l2 < 0,2 debitele calculate cu rela¡ia (3.215) sunt de 1,5 pânå la de 2,75 ori
mai mari decât cele ob¡inute cu rela¡ia (3.217) ; valorile lui ε cresc odatå cu mic¿orarea
distan¡ei dintre forajele ¿irului. Din punct de vedere practic se poate admite cå rela¡ia
(3.214) este aplicabilå ¿i pentru acvifere infinite cu dinamicå ini¡ialå cu erori maxime de
7% pentru σ > 10m , mai mici de 5%, pentru l1/l2 ≥ 0,6. Aceastå ultimå constatare este
cu atât mai mult valabilå pentru forajele din vecinatatea unei limite de alimentare -
πl πBm
rela¡ia (3.218), deoarece l < 2B , deci < .
σ 2σ
Observa¡iile de mai sus sunt valabile pentru foraje perfecte sau imperfecte dupå
gradul de deschidere executate atât în acviferele sub presiune cât ¿i în cele cu nivel
liber.
ªi în dimensionarea ¿irurilor de foraje plasate în interfluviu sau în vecinatatea unei
linii de alimentare se pot folosi drenurile frontale (perfecte sau imperfecte) echivalente
din punct de vedere hidrodinamic.
În cazul unui dren frontal perfect executat într-un interfluviu debitul acestuia pe un
front de un metru rezultå din însumarea debitelor unitare ale acviferului pe cele douå
pår¡i (fig.3.40):
⎧
⎪q = q + q
⎪ 0 1 2
⎪ H1 − H 0 H − H0
⎨q1 = K =T 1 (3.220)
⎪ l1 l1
⎪ H2 − H0 H − H0
⎪q2 = K =T 2
⎩ l 2 l2
176
⎧ H1 − H 0
⎪H x = H 0 +
⎪ l1
( )
x 0 − x , pentru x ≤ x 0
⎨ . (3.221)
⎪H = H + H 2 − H 0 x − x , pentru x ≥ x
( )
⎪⎩ x 0
l2 0 0
În cazul unui dren frontal perfect executat în vecinatatea unei limite de alimentare,
debitul unitar al drenului este (fig.3.41):
⎧q0 = q + qa
⎪
⎨ (
H1 − H 0 ) (3.222)
⎪q = T
⎩ l1
⎧ H1 − H 0
⎪⎪H x = H 0 + l1
( )
x 0 − x , pentru x ≤ x 0
⎨ . (3.223)
⎪
(
qa
)
⎪⎩H x = H 0 + T x − x 0 , pentru x ≥ x 0
177
3.2.7. Limite de valabilitate ale formulelor deduse pe baza ipotezelor lui
Dupuit. Posibilitå¡i de corectare.
⎡
( r ) : ρvr rdφ dz − ⎢ ρvr rdφ dz +
(
∂ rρ v r ) dr dφ dz ⎤⎥ = − ∂( rρv ) dr dφ dz ;
r
⎢⎣ ∂r ⎥⎦ ∂r
⎡
⎢
( φ ) : ρvφ dr dz − ρvφ dr dz +
∂ ρvφ( ) ⎤
dφ dr dz ⎥ = −
∂ ρvφ ( )
dφ dr dz ;
⎢ ∂φ ⎥ ∂φ
⎣ ⎦
⎡
( z ) : ρvz rdφ dr − ⎢ ρvz rdφ dr +
( ) dzr dφ dr ⎤⎥ = − ∂( ρv ) dzr dφ dr ;
∂ ρv z z
⎢⎣ ∂z ⎥⎦ ∂z
178
Prin însumare se ob¡ine înmagazinarea de maså în volumul dr r dφ dz, care trebuie
så fie identicå cu modificarea masei de apå cantonatå în acela¿i volum în unitatea de
timp ∂(n ρ dr r dφ dz)/ ∂t:
∂( nρ)
+
(
1 ∂ rρvr ) + 1 ∂( ρv ) + ∂( ρv ) = 0 ,
φ z
(3.224)
∂t r ∂r r ∂r ∂z
∂h ∂h
v x = vr = − K r ; vz = − K z . (3.225)
∂r ∂z
⎡1 ∂ ⎛ ∂h ⎞ ∂ h⎤
2
∂h
M⎢ ⎜ Kr r ⎟ + Kz 2 ⎥ = S , (3.226)
⎣ r ∂r ⎝ ∂r ⎠ ∂z ⎦ ∂t
1 ∂ ⎛ ∂h ⎞ ∂ h S ∂h
2
⎜r ⎟ + 2 = . (3.227)
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ ∂z T ∂t
1 d ⎛ dh ⎞
⎜ rK r M ⎟ = 0 , (3.228)
r dr ⎝ dr ⎠
dh
în care q = K r M este debitul unitar. Rezultå:
dr
d( rq) dq dq
= q+r = 0 sau q = − r . (3.229)
dr dr dr
179
Deoarece în mi¿carea axial-simetricå sta¡ionarå-conservativå debitul curentului
acvifer la o distan¡å oarecare r(r0 < r < R), identic cu debitul forajului, este Q = 2πrq ,
¿i re¡inând cå pentru acviferul cu nivel liber M = h (variabil), rezultå ecua¡iile
diferen¡iale ale debitului.
dh
Q = 2πrK r M , (3.230)
dr
dh
Q = 2πrK r h , (3.231)
dr
180
corectårii denivelårii înregistrate în forajul experimental. Pentru rezolvarea acestei
probleme este necesarå explicitarea rezisten¡elor hidraulice suplimentare ale forajelor
reale, acestea reprezentând cauza pierderilor de sarcinå suplimentarå fa¡å de modelul
teoretic Dupuit.
ζ0 = ζ1 + ζ2 = ζ1 + ζf + ζcf + ζa + ζn (3.232)
181
La denivelåri mari, în acvifere cu granulozitate ridicatå, regimul de filtrare în jurul
forajului, într-o zonå mai mult sau mai pu¡in limitatå, se poate abate de la legea linearå
Darcy ( ζn > 0 ).
Expresia dimensionalå a rezisten¡ei hidraulice este saltul piezometric, fiecåruia din
rezisten¡ele amintite corespunzându-i o pierdere suplimentarå de sarcinå hidraulicå.
Având în vedere cele discutate mai sus, se ajunge la concluzia cå la toate forajele
experimentale sau de exploatare existå o diferen¡å, uneori importantå, între denivelårile
måsurate în acestea ¿i cele reale, care determinå curgerea spre foraj, de la limita
exterioarå a zonei adiacente filtrului, cu structurå ¿i permeabilitate modificate. Pentru
acviferele cu nivel liber, la cele de mai sus se mai adaugå pierdera de sarcinå impuså de
prezen¡a zonei de izvorâre.
Q ⎛ R ⎞
s0 = ⎜⎜ ln + ζ 0 ⎟⎟ = sD + ∆s0 , (3.233)
2πT ⎝ r0 ⎠
în care:
Q R
sD = ln (3.234)
2πT r0
Q Q Q
∆s0 = ζ0 = ζ1 + ζ2 (3.235)
2πT 2πT 2πT
Q ⎛ R ⎞
s1 = ⎜⎜ ln + ζ'0 ⎟⎟ . (3.236)
2πT ⎝ r1 ⎠
¥ntrucât de regulå, r1 > M (grosimea acviferului), cele douå componente ale lui ζ0,
rezisten¡ele hidraulice dupå gradul ¿i dupå modul de deschidere sunt evident nule.
Scåzând (3.236) din (3.232), rezultå:
ζ0 =
(
2πT s0 − s1 ) − ln r 1
. (3.237)
Q r0
182
Fig.3.43. Profilul piezometric real în vecinåtatea forajelor de captare ¿i drenaj. sD-denivelare
teoreticå (Dupuit); s0-denivelare realå (måsuratå): sc-denivelare la limita exterioarå a zonei cu
permeabilitate modificatå.
183
Rela¡ii similare se pot scrie pentru oricare alt foraj de observa¡ie.
Cunoscând valoarea lui ζ0 din rela¡ia (3.235) rezultå valoarea saltului piezometric
total.
Deoarece rela¡ia (3.233) mai poate fi scriså ¿i sub forma:
Q R
s0 = ln , (3.238)
2πT re
în care:
−ζ 0
re = r0 e (3.239)
ζc = ζf + ζa (3.240)
Q=
(
2πKc M hc − h0
=
)
2πKM h − hc ( )
rc r
ln ln
r0 rc
184
din care, eliminând hc , se ob¡ine ecua¡ia profilului piezometric.
Q ⎡ r K r ⎤
h − h0 = ⎢ ln + ln c ⎥ (3.241)
2πT ⎢⎣ rc Kc r0 ⎥⎦
Q ⎡ r K rc ⎤
s0 = H − h0 = ⎢ ln + ln ⎥ ,
2πT ⎢⎣ rc Kc r0 ⎥⎦
Q ⎡ R ⎛K ⎞ r ⎤
s0 = ⎢ ln + ⎜ − 1⎟⎟ ln c ⎥ = sD + ∆sc , (3.242)
⎜
2πT ⎢⎣ r0 ⎝ K c ⎠ r0 ⎥⎦
în care:
Q R
sD = ln (3.243)
2πT r0
Q ⎛K ⎞ r
∆sc = ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c (3.244)
2πT ⎝ Kc ⎠ r0
⎛K ⎞ r
ζ c = ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c (3.245)
⎝ Kc ⎠ r0
Q
∆sc = ζc , (3.246)
2πT
185
Din rela¡ia (3.245) rezultå expresia conductivitå¡ii hidraulice medii a zonei adiacente
colmatate:
rc
K ln
r0
Kc = . (3.247)
r
ζ c + ln c
r0
R
ln
r0
Km = , (3.248)
1 rc 1 r1
ln + ln
Kc r0 K rc
r1
ln
r0
Km = . (3.249)
rc
ζ c + ln
r0 rc 1 r1
ln + ln
rc r0 K rc
K ln
r0
Q r
h − h0 = ln . (3.250)
2πT re
rc K rc
ln = ln ,
re Kc r0
186
din care rezultå rela¡ia de calcul a razei forajului (fictiv) echivalent (v.rel.3.239):
K
⎛ r ⎞ Kc
−ζ
re = rc ⎜⎜ 0 ⎟⎟ = r0 e 0 . (3.251)
⎝ rc ⎠
¥nlocuind raza forajului real r0 prin re , toate rela¡iile deduse pornind de la ipotezele
Dupuit råmân valabile.
Dacå zona adiacentå forajului este colmatatå, adicå Kc< K, atunci ζc este pozitiv, re
< r0 iar ∆s0 are semnifica¡ia din figura 3.43,a. Efectul colmatårii asupra denivelårii din
foraj poate fi u¿or eviden¡iat prin raportul ∆sc /s determinat de rela¡iile (3.244) ¿i
D
(3.243).
r
ln c
∆sc ⎛ K ⎞ r0
= ⎜⎜ − 1⎟⎟ . (3.252)
sD ⎝ K c ⎠ ln R
r0
Fig.3.44. Varia¡ia denivelårii în foraj în func¡ie de proprietå¡ile filtrante ale zonei adiacente [32].
187
Dacå Kc >K , efect al filtrelor bine dimensionate ¿i al deznisipårii eficiente, atunci
cel pu¡in temporar, ζc este negativ, re>r0, iar ∆s0 are semnifica¡ia din figura 3.43,b.
Pentru a eviden¡ia influen¡a colmatårii zonei adiacente asupra debitului extras,
pentru aceea¿i valoare a denivelårii ( de exemplu sD - cea corespunzåtoare ipotezelor
Dupuit), se scriu expresiile debitului real - (v.rel.3.242):
2πTsD 2πTsD
Qc = =
R ⎛K ⎞ r R
ln + ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c ln r + ζ c
r0 ⎝ K c ⎠ r0 0
2πTsD
Q= .
R
ln
r0
Qc 1
= . (3.253)
Q0 rc
ln
⎛K ⎞ r
1 + ⎜⎜ − 1⎟⎟ 0
⎝ Kc ⎠ ln R
r0
Q ⎛ R ⎞
( )
s0 2H − s0 = H − h0 =
2 2
⎜⎜ ln + ζ 0 ⎟⎟ .
πK ⎝ r0
(3.254)
⎠
Expresia rezisten¡ei hidraulice totale:
ζ0 =
( )(
πK s0 − s1 2H − s0 − s1 ) − ln r 1
. (3.255)
Q r0
188
Fig.3.45. Varia¡ia debitului pompat în func¡ie de proprietå¡ile filtrante ale zonei adiacente [32].
Q=
(
πK h1 − hD
2 2
=
) [
πK h1 − h0 + ∆s0
2
( )]
2
,
r r
ln 1 ln 1
r0 r0
din care rezultå:
Q r1
∆so = h p − h0 = h1 − − h0 .
2
ln (3.256)
πK r0
Q R
s 0 ( 2H − s 0 ) = ln , (3.257)
πK re
în care:
re=r0e-ζ0
189
identicå cu rela¡ia (3.239), rezultå cå ¿i în cazul acviferelor cu nivel liber, dupå
înlocuirea lui r0 cu re , råmân valabile toate ecua¡iile deduse în concordan¡å cu ipotezele
Dupuit.
Dacå forajul este perfect în raport cu gradul de deschidere (ζ0 = ζ2) ¿i regimul de
filtrare este în concordan¡å cu ecua¡ia liniarå Darcy(ζn = 0), atunci ¿i în cazul
acviferelor cu nivel liber, se pot ob¡ine informa¡ii importante în legaturå cu zona
adiacentå forajului (cu structurå ¿i permeabilitate modificate).
Pentru cazul mi¿cårii radiale, sta¡ionare ¿i conservative spre foraj, folosind nota¡iile
din figura 3.46, se poate scrie:
πK c (hc − h0 ) πK (h − hc )
2 2 2 2
Q= = (3.258)
rc r
ln ln
r0 rc
190
din care eliminând pe hc2 se ob¡ine ecua¡ia profilului de depresiune:
Q ⎡ r K rc ⎤
h − h0 =
2 2
⎢ ln + ln ⎥ (3.259)
πK ⎢⎣ rc K c r0 ⎥⎦
Q ⎡ R K rc ⎤
( H − h0 ) = s 0 ( 2H − s 0 ) =
2 2
⎢ ln + ln ⎥ (3.260)
πK ⎢⎣ rc K c r0 ⎥⎦
din care rezultå înål¡imea nivelului real din foraj fa¡å de patul impermeabil:
Q ⎡ R K rc ⎤
h0 = H −
2
⎢ ln + ln ⎥ (3.261)
πK ⎢⎣ rc K c r0 ⎥⎦
Q ⎡ R K r ⎤
s0 = H − h0 = H − H −
2
⎢ ln + ln c ⎥ =
πK ⎢⎣ rc K c r0 ⎥⎦
(3.262)
Q ⎡ R ⎛K ⎞ r ⎤
= H− H −
2
⎢ ln + ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c ⎥
πK ⎢⎣ rc ⎝ Kc ⎠ r0 ⎥⎦
Deoarece:
∆sc = s0 - sD.
în care s0 este dat de expresia (3.262), iar sD (denivelarea teoreticå) rezultå din rela¡ia
(3.7):
Q R
H − hD =
2 2
ln
πK r0
Q R
hD = H −
2
ln
πK r0
Q R
sD = H − hD = H − H −
2
ln , (3.263)
πK r0
191
scåzând (3.263) din (3.262) se ob¡ine:
⎡ Q K r ⎤
∆sc = α ⎢1 − 1 − ( − 1) ln c ⎥
⎢⎣ πK α K c
2
r0 ⎥⎦
(3.264)
Q R
α= H − 2
ln
πK r0
⎡ ⎛ ⎞ ⎤
∆sc α ⎢ 1 − 1 − Q ⎜ K − 1⎟ ln rc ⎥.
= 2 ⎜ ⎟ (3.265)
sD H −α⎢ πKα ⎝ K c ⎠ r0 ⎥
⎣ ⎦
Qc =
(
πK H − hD
2 2
=
)
πK H − hD
,
( 2 2
) (3.266)
R ⎛ K ⎞ rc R
ln + ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln ln + ζ c
r0 ⎝ K c r0
⎠ r0
Qc =
(
πK H − hD
.
2 2
) (3.267)
R
ln
r0
192
Fig. 3.47. Semnifica¡ia înål¡imii de izvorâre [40].
⎛ ⎞
(
hi 2 h0 + hi ) ⎜
= f ⎜ log
r02 ⎟
⎟. (3.268)
Q ⎜ Q ⎟
πK ⎝ πK ⎠
Dreapta construitå pe baza a numeroase date experimentale care exprimå grafic
ecua¡ia (3.268) este prezentatå în figura 3.48 ¿i are ecua¡ia:
Q
(
hi 2h0 + hi )
= 1,01 log πK − 0,41. (3.269)
Q r0
2
πK
Pentru debite mici, înål¡imea de izvorâre este pu¡in semnificativå ¿i se poate neglija
pentru Q/πK<2,5 r02 .
193
Rela¡ia (3.269) este aplicabilå pentru debite care respectå condi¡ia:
Fig. 3.48. Corela¡ia experimentalå pentru înål¡imea de izvorâre (folosind nota¡iile din fig. 3.47)
[40].
Diferen¡a dintre suprafa¡a liberå realå ¿i cea teoreticå este maximå în vecinåtatea
forajului ¿i scade rapid pe direc¡ia lui r. La nivelul cuno¿tin¡elor actuale, se acceptå cå
formula Dupuit este aplicabilå începând de la o distan¡å r de la care panta suprafe¡ei
dh
libere ≤ 0,2 . ¥n condi¡iile mi¿cårii radiale sta¡ionare ¿i conservative, în concordan¡å
dr
cu ipotezele Dupuit, se scriu:
- ecua¡ia diferen¡ialå a debitului:
dh
Q = 2πKrh ; (3.271)
dr
Q=
(
πK h − h0
2
.
2
) (3.272)
r
ln
r0
194
Din (3.271) rezultå:
dh Q / πK
= ,
dr 2rh
din care, înlocuind pe h din (3.272), se ob¡ine expresia cu care se poate calcula panta
suprafe¡ei libere:
dh Q / πK
= (3.273)
dr Q r
2r h +
2
ln
πK
0
r0
2
−
K = 3 K H / K v = K Hα
2 3
(3.274)
(
hi 2h0 + hi ) = 1,01 log Q / πK H
− 0, 41 . (3.275)
Q / πK H r0 / α
2 2/ 3
¥n figura 3.49 se prezintå pozi¡ia profilului de depresiune pentru trei valori ale
raportului KH/Kv . Schimbårile semnificative ale pozi¡iei suprafe¡ei libere în jurul
forajului în func¡ie de valoarea raportului KH /Kv , atrag aten¡ia asupra necesitå¡ii
considerårii anizotropiei în dimensionarea forajelor de captare ¿i drenaj.
195
Fig.3.49.Influen¡a anizotropiei asupra pozi¡iei si formei profilului de depresiune [40].
I = av + bv2 (3.276)
196
•Ecua¡ia stabilitå experimental de F.Lindquist:
Cf Re = A + BRe, (3.277)
în care:
vd
Re = este numårul Reynolds;
ν
gdI
Cf = - coeficientul rezisten¡elor hidraulice;
ν
2
v- viteza de filtrare;
d- diametrul mediu caracteristic al spa¡iilor poroase;
I- gradientul hidraulic;
g- accelera¡ia gravita¡ionalå;
ν- vâscozitatea cinematicå a apei.
Pentru medii granulare, ideal omogene din punct de vedere granulometric, Lindquist
a ob¡inut pentru constantele A ¿i B valorile: A = 1270 ¿i B = 20.
Având în vedere cå expresia numårului Reynolds pentru mi¿carea apei prin medii
poroase este scriså prin analogie cu mi¿carea apei prin conducte, d ar trebui så
reprezinte diametrul caracteristic al spa¡iilor poroase prin care se face curgerea. Numai
par¡ial justificat, în numeroase lucråri se folose¿te diametrul reprezentativ al granulelor -
d10 de pe curba granulometricå cumulativå. Mult mai logicå pare propunerea lui G.
Szilagy care considerå cå d reprezintå diametrul unor tuburi capilare care, înlocuind
spa¡iile poroase reale, asigurå curgerea unui debit identic cu cel real, la aceea¿i vitezå ¿i
la acela¿i gradient hidraulic. Dacå se scrie expresia vitezei prin conducte în concordan¡å
cu legea Hagen-Poiseuille:
2
gd I
v= , (3.278)
32ν
rezultå:
32ν v
d= . (3.279)
g nI
l dB
I= v+
2
v, (3.280)
K KνA
γ I
v= = K I,
2 '
d (3.281)
µ A + BRe
197
unde:
γ I
K =
' 2
d (3.282)
µ A + BRe
γd 2
lim K ' = K = = const . , (3.283)
Re →0 µA
K K
K = ≈
'
(3.284)
B 1 + 0,0158 Re
1+ Re
A
µ ν
d= A K = A K (3.285)
γ g
Dacå se considerå K în cm/s, g = 981 cm/s2, A = 1270, ν= 0,0131 cm2/s (la 10°C),
rezultå:
l α
I= v+
2
v (3.287)
K K
α0 K
α= (3.288)
n νg
198
Parametrul α0 este func¡ie de conductivitatea hidraulicå, având urmåtoarele valori
indicative: α0 = 0,11 pentru K > 1 cm/s; α0 = 0,18 pentru K > 0,5 cm/s; α0 = 0,30
pentru K < 0,5 cm/s.
Comparând rela¡iile (3.254) ¿i (3.287), rezultå:
dB d
α= ≈ 0,0158 ; (3.289)
νA ν
B
α0 = n A ≈ 0,0158 n A . (3.290)
A
Admi¡ând cå ¿i în cazul regimului neliniar de filtrare mi¿carea spre foraj este tot
axial simetricå, pentru acviferele sub presiune cantonate în depozite omogene ¿i
izotrope, viteza de filtrare radialå are expresia:
Q
v= . (3.291)
2πMr
Q 1 ⎛ Q ⎞
2
dh 1
= +⎜ ⎟ αK 2
dr 2πT r ⎝ 2πT ⎠ r
Q dr ⎛ Q ⎞
2
dr
dh = +⎜ ⎟ αK 2 , (3.292)
2πT r ⎝ 2πT ⎠ r
⎛ Q ⎞
2
Q 1
h= ln r − ⎜ ⎟ αK + C . (3.293)
2πT ⎝ 2πT ⎠ r
⎛ Q ⎞
2
Q 1
C= H− ln R − ⎜ ⎟ αK .
2πT ⎝ 2πT ⎠ R
R ⎛ Q ⎞ ⎛1 1⎞
2
Q
h= H− ln −⎜ ⎟ αK⎜ − ⎟ , (3.294)
2πT r ⎝ 2πT ⎠ ⎝ r R⎠
199
care se poate simplifica, observând cå termenul 1/R este neglijabil:
⎛ Q ⎞ 1
2
Q R
h= H− ln − αK⎜ ⎟ . (3.295)
2πT r ⎝ 2πK ⎠ r
αK ⎛ Q ⎞
2
Q R
s0 = H − h0 = ln + ⎜ ⎟ = sD + ∆sn (3.296)
2πT r r0 ⎝ 2πT ⎠
sau:
Q ⎛ R ⎞
s0 = ⎜⎜ ln + ζ n ⎟⎟ , (3.297)
2πT ⎝ r0 ⎠
în care:
- sD este denivelarea teoreticå (în ipoteza valabilitå¡ii legii liniare de filtrare,
Dupuit):
Q R
sD = ln ; (3.298)
2πT r0
αK
2
Q
ζn = . (3.300)
r0 2πT
R
ln
r0 αK
s 0 = AQ + BQ ; A = ;B=
2
(3.301)
2πT 4π T r0
2 2
200
¥ntrucât, în marea majoritate a situa¡iilor, regimul neliniar de filtrare apare pe o zonå
limitatå din vecinåtatea forajului experimental, dacå se dispune de måsuråtori efectuate
într-un piezometru plasat la distan¡a r1 de forajul experimental, atunci:
Q R
s1 = ln . (3.302)
2πT r1
R
ln
s0 − s1 r0 αK
= + Q = A + BQ . (3.303)
2πT 4π T r0
2 2
Q
Când se dispune de cel pu¡in trei trepte de pompare, se verificå mai întâi dacå datele
experimentale respectå ecua¡ia (3.303) - punctele trebuie så fie colineare în coordonate
(s0-s1)/Q -, dupå care se determinå ordonata la origine A ¿i panta B (v.fig.3.50). Din
expresia lui A rezultå transmisivitatea acviferului, iar din cea a lui B coeficientul α care
permite explicitarea legii de filtrare neliniare.
În deducerea rela¡iei (3.296) s-a considerat cå forajul este perfect dupå gradul de
deschidere iar imperfec¡iunea dupå modul de deschidere se datore¿te numai apari¡iei
regimului neliniar de filtrare.
În concluzie, într-un caz general, se determinå mai întâi coeficientul rezisten¡elor
hidraulice totale ζ0 ¿i saltul piezometric corespunzåtor ∆s0. Separând din ζ0 rezisten¡a
hidraulicå determinatå de imperfec¡iunea dupå gradul de deschidere, ζ1 , care are o
rezolvare teoreticå exactå, rezultå ζ2. Cunoscând ζ1 ¿i ζ2 , se calculeazå ¿i componentele
corespunzåtoare ale lui ∆s0 (∆s1 ¿i ∆s2). Dacå acviferul este cu nivel liber, se determinå
valoarea înål¡imii de izvorâre (hi).
201
În cazul forajelor cu adâncimi ¿i debite importante, se calculeazå pierderea de
sarcinå hidraulicå datoratå curgerii ascendente în coloana filtrantå:
2 2
v 8Q
∆scf = ζ cf = ζ cf , (3.304)
π gd c
2 4
2g
λl c
ζ cf = , (3.305)
dc
8λlc
∆scf =
2
Q , (3.306)
π gdc
2 5
0,02l
λ= 0,3
. (3.307)
dc
8 λQ 2 ⎛ lc1 l l ⎞
∆scf = ⎜ 5 + c52 +...+ c5n ⎟ .
π 2g ⎜d d cn ⎟⎠
(3.308)
⎝ c1 d c2
Scåzând din ∆s0 pe ∆s1, ∆scf rezultå ∆s2, expresie a rezisten¡elor hidraulice
determinate de particularitå¡ile constructive ale filtrului, modificårii proprietå¡ilor
filtrante ale zonei adiacente filtrului ¿i abaterii regimului de filtrare de la legea liniarå.
Pentru a putea aprecia ponderea acestor cauze poten¡iale în formarea rezisten¡elor
suplimentare dupå modul de deschidere (ζ2), se traseazå graficul din figura 3.50 care
indicå necesitatea considerårii rezistentelor hidraulice determinate de neliniaritatea legii
de filtrare (ζn) în zona de influen¡å a forajului.
În cazul forajelor perfecte dupå gradul de deschidere la care filtrarea în zona de
influen¡å respectå legea liniarå Darcy (condi¡ie îndeplinitå în majoritatea situa¡iilor
practice), prin prelucrarea atentå a datelor experimentale, se pot ob¡ine informa¡ii
adi¡ionale importante în legåturå cu permeabilitatea ¿i extinderea zonei cu structurå
modificatå din vecinåtatea filtrului.
202
3.3. CURGEREA ÎN REGIM STAºIONAR-NECONSERVATIV
1 ∂ ⎛ ∂H ⎞
⎜ rKh ⎟ +W = 0 , (3.309)
r ∂r ⎝ ∂r ⎠
În cazul forajelor, care deschid acvifere cu nivel liber cu dezvoltare mare în plan
orizontal alimentate prin infiltrare, cantonate în depozite omogene ¿i izotrope, cu patul
impermeabil practic orizontal, h = H, deci:
∂ ⎛ h ∂h ⎞ ∂ ⎛ ∂h ⎞
2
⎜ ⎟ = ⎜ ⎟,
∂r ⎝ ∂r ⎠ ∂r ⎝ 2∂r ⎠
1 d ⎛ rdh ⎞ 2Wi
2
⎜ ⎟= ; (3.310)
r dr ⎝ dr ⎠ K
⎛ rdh 2 ⎞ Q
lim ⎜ − ⎟=− . (3.311)
r →0 ⎝ dr ⎠ πK
203
⎛ rdh 2 ⎞ W
d ⎜− ⎟= i d r
2
( )
⎝ dr ⎠ K
2
rdh Q Wi
− − =
2
r . (3.312)
dr πK K
Q dr Wi
− dh = +
2
rdr , (3.313)
πK r K
(r ) (R )
Q r Wi Q R Wi
h = h0 + − − r0 = H0 − − − r0 .
2 2 2 2 2 2 2
ln ln (3.314)
πK r0 2K πK r 2K
204
Integrând ecua¡ia (3.287) între peretele filtrului ¿i limita zonei de alimentare, sau
între oricare alte sec¡iuni cuprinse între acestea - cum sunt cele corespunzåtoare
forajelor de observa¡ie F1 ¿i F2 - rezultå ecua¡iile debitului:
πW i πW i
( )
πK H 02 − h02 +
2
(R 2
− r02 ) ( )
πK h22 − h12 +
2
(r
2
2
− r12 )
Q= = . (3.315)
R r2
ln ln
r0 r1
1 ∂ ⎛ ∂h ⎞
⎜ rT ⎟ + Wd = 0 ;
r ∂r ⎝ ∂r ⎠
1 ∂ ⎛ ∂h ⎞ Wd
⎜r ⎟ + = 0. (3.316)
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ T
205
Dacå se admite cå sarcina piezometricå a acviferului inferior (H0), cu transmisivitate
mai mare, råmâne constantå în timpul pompårii - (fig. 3.52), atunci debitul de
alimentare prin drenan¡å pe unitatea de suprafa¡å a culcu¿ului semipermeabil (modul de
alimentare prin drenan¡å) este:
'
Ks
Wd = '
= Kd s , (3.317)
M
T
B= [ L] , (3.319)
Kd
rezultå cå:
T T ⋅s
Kd = ¿i W d = , (3.320)
B
2
B2
1 d ⎛ dh ⎞ h − H0
⎜r ⎟ − =0
r dr ⎝ dr ⎠
2
B
sau:
h − H0
2
d h 1 dh
2
+ − 2
= 0; (3.321)
dr r dr B
⎛r⎞ ⎛ r ⎞ dh ⎛r⎞
2 2 2
( )
d h
⎜ ⎟ +⎜ ⎟ − ⎜ ⎟ h − H0 = 0 , (3.322)
⎝ B ⎠ d( r / B) ⎝ B ⎠ d( r / B ) ⎝ B ⎠
2
206
⎛r⎞ ⎛r⎞
h = C1 I0 ⎜ ⎟ + C2 K 0 ⎜ ⎟ + H0 , (3.323)
⎝ B⎠ ⎝ B⎠
unde I0 ¿i K0 sunt func¡ii Bessel modificate de spe¡a întâia, respectiv spe¡a a doua, de
ordin zero.
Deoarece pentru r → ∞ , I0 (r/B) → ∞, rezultå C1 = 0 pentru ca h så tindå spre o
valoare finitå. Pentru a determina constanta C2 se scrie expresia debitului care intrå într-
un cilindru de razå r:
dh dh
Q r = 2πMK = 2πrT . (3.324)
dr dr
dh C2 ⎛r⎞
=− K1 ⎜ ⎟ ,
dr B ⎝B⎠
K1 (r/B) fiind func¡ia Bessel modificatå de ordinul 1. ¥nlocuind expresia lui dh/dr în
ecua¡ia (3.324) se ob¡ine:
Tr ⎛r⎞
Qr = −2π C2 K1 ⎜ ⎟ . (3.325)
B ⎝ B⎠
Tr0 ⎛r ⎞
Q = −2π C2 K1⎜ 0 ⎟ , (3.326)
B ⎝B⎠
Q K0 ( r / B)
h = H0 −
( ) ( )
. (3.328)
2πT r0 / B K 0 r0 / B
207
Tabelul 3.3
( r / B )K 1 ( r / B )
Qr = Q
(r ) ( )
. (3.329)
0 / B K 1 r0 / B
Rela¡iile de mai sus pot fi simplificate ¡inând seama de proprietå¡ile func¡iilor Bessel
modificate:
⎛r ⎞
- Pentru argumente mici ⎜ ≤ 0,3⎟ :
⎝B ⎠
⎛r⎞ ⎛ B⎞
K0⎜ ⎟ ≈ ln⎜ 1,12 ⎟ ; (3.330)
⎝ B⎠ ⎝ r⎠
⎛r⎞ B
K1⎜ ⎟ ≈ ; (3.331)
⎝ B⎠ r
208
⎛r ⎞
- Pentru argumente mari ⎜ ≥ 2⎟ :
⎝B ⎠
⎛ r ⎞ −1, 12( r / B )
K0 ⎜ ⎟ ≈ e . (3.332)
⎝ B⎠
Deoarece r0 < 0,5 ¿i B >100 m, pentru forajul din care se pompeazå, condi¡ia
r0/B<0,3 este practic îndeplinitå întotdeauna, rezultând:
r0 ⎛r ⎞ ⎛r ⎞ ⎛ 1,12B ⎞
K 1 ⎜ 0 ⎟ = 1 si K 0 ⎜ 0 ⎟ = ln⎜⎜ ⎟⎟ ,
B ⎝B⎠ ⎝B⎠ ⎝ r0 ⎠
Q ⎛r⎞ r
h = H0 − K 0 ⎜ ⎟ , pentru 0 < 0,3 , (3.333)
2πT ⎝ B ⎠ B
Q ⎛ 1,12B ⎞
s0 = H0 − h0 = ln⎜⎜ ⎟⎟ . (3.334)
2πT ⎝ r0 ⎠
Comparând rela¡ia (3.334) cu ecua¡ia lui Dupuit pentru un foraj singular (regim
sta¡ionar - conservativ, v. rel. 3.13), rezultå:
R = 1, l2 B, (3.335)
r ⎛r⎞
Qr = Q K1 ⎜ ⎟ . (3.336)
B ⎝ B⎠
Rela¡iile deduse mai sus råmân valabile ¿i în cazul când acviferul captat este cel
inferior realimentat prin drenan¡å dintr-un acvifer superior cu nivel liber puternic
209
transmisiv (sarcina piezometricå a acviferului cu nivel liber råmâne practic constantå în
timpul pompårii, v. fig. 3.53).
Fig. 3.53. Forajul în acviferul inferior alimentat prin drenan¡å din stratul superior cu nivel liber,
puternic transmisiv
210
h− H
2
d h 1 dh
2
+ − 2
= 0; (3.337)
dr r dr 2B
h−H
2
d h 1 dH
2
+ − 2
= 0, (3.338)
dr r dr 2B
în care:
1 T1 T2
-B =
2
, este factorul de drenan¡å;
2K T1 + T2
'
K
- Kd = '
, este coeficientul de drenan¡å;
M
- T1 ¿i T2 sunt transmisivitå¡ile celor douå strate.
Scåzând ecua¡iile (3.337) ¿i (3.338) membru cu membru ¿i observând cå s = H - h,
rezultå:
d 2s 1 ds s
+ − =0
dr 2 r dr B 2
identicå cu ecua¡ia (3.321). Rezultå cå toate ecua¡iile deduse anterior råmân valabile
¿i în acest caz cu observa¡ia cå s are semnifica¡ia din figura 3.54.
211
2. Debitul pompat din foraj provine în exclusivitate, din resursa poten¡ialå elasticå a
complexului apå-rocå din interiorul zonei de influen¡å a forajului.
- Compresibilitatea scheletului mineral este determinatå esen¡ial de deforma¡iile
elastice pe verticalå, apårute ca urmare a rearanjårii elementelor edificiului structural
odatå cu cre¿terea eforturilor efective la contactul dintre granule;
- Compresibilitatea fluidului din pori variazå liniar cu modificarea presiunii.
3. Legea liniarå de filtrare Darcy este valabilå în toatå zona de influen¡å a forajului.
4. Curgerea spre foraj este axial-simetricå, debitul pompat fiind uniform distribuit pe
suprafa¡a filtrului.
5. Suprafa¡a piezometricå creatå în jurul forajului are panta foarte micå,
componentele verticale ale vitezei de filtrare putând fi neglijate.
6. Suprafa¡a piezometricå nu suferå discontinuitå¡i în zona din vecinåtatea forajului
¿i nici la traversarea filtrului.
În cazul mi¿cårilor axial-simetrice, nesta¡ionare ¿i conservative, dacå se neglijeazå
componenta verticalå a vitezei de filtrare - (v. ec. 3.227) - ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice
se reduce la forma:
1 ∂ ⎛ ∂h ⎞ S ∂h
⎜r ⎟ = (3.339)
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ T ∂r
sau:
∂h a ∂ ⎛ ∂h ⎞
= ⎜r ⎟, (3.340)
∂t r ∂r ⎝ ∂r ⎠
în care:
h - este sarcina piezometricå;
S - coeficientul de înmagazinare;
a - difuzivitatea hidraulicå ;
T = KM este transmisivitatea (K este conductivitatea hidraulicå orizontalå);
M - este grosimea acviferului.
3.4.1.2. Solu¡ia analiticå pentru cazul unui foraj pompat cu debit constant. În
condi¡iile unui acvifer sub presiune fårå dinamicå ini¡ialå, ecua¡ia (3.340) poate fi
integratå folosind urmåtoarele condi¡ii ini¡iale ¿i la limitå [1]:
h( r,0 ) = H 0 ; h( ∞, t ) = H 0 (3.341)
212
În condi¡iile unei curgeri axial-simetrice determinatå de pomparea debitului Q,
viteza de filtrare radialå (efectivå) la o distan¡å r, este:
dr Q
ne =−
dt 2πrM
sau:
Q
2rdr = − dt . (3.342)
πMne
Q t
2 ∫0 rdt = −
r
∫ dt . (3.343)
πMne 0
∂r r
=− . (3.344)
∂t 2t
∂h ∂h ∂r ∂h ⎛ r ⎞
= = ⎜− ⎟ ,
∂t ∂r ∂t ∂r ⎝ 2t ⎠
r ∂h a ∂ ⎛ r∂h ⎞
− = ⎜ ⎟
2t ∂r r ∂r ⎝ ∂r ⎠
sau:
∂ ⎛ ∂h ⎞
⎜−r ⎟
∂r ⎝ ∂r ⎠ ∂ ⎡ ⎛ ∂h ⎞⎤ r
= ⎢ ln⎜ − r ⎟⎥ = − , (3.345)
⎛ ∂h ⎞ ∂r ⎣ ⎝ ∂r ⎠⎦ 2at
⎜−r ⎟
⎝ ∂r ⎠
213
⎡ ∂h ⎤
⎛ ∂h ⎞ ⎛ Q ⎞ ⎢r ⎥ 2
∂r r
ln⎜ − r ⎟ − ln⎜ − ⎟ = ln⎢ Q ⎥ = −
⎝ ∂r ⎠ ⎝ 2πT ⎠ ⎢ ⎥ 4at
⎢⎣ 2πT ⎥⎦
sau:
2
r
∂h Q −
= e 4 at
, (3.346)
∂r 2πTr
∂h ⎛ 2t ⎞
r
∂h ∂h ∂t Q − 4 at
= = ⎜− ⎟ = e ,
∂r ∂t ∂r ∂t ⎝ r ⎠ 2πTr
deci:
2
r
∂h −Q −
= e 4 at
. (3.347)
∂t 2πTt
Deoarece:
2
⎛ 2dr dt ⎞
r
∂h ∂h Q −
dh = dr + dt = e 4 at
⎜ − ⎟, (3.348)
∂r ∂t 4πT ⎝ r t ⎠
¿i se observå cå:
∂u ∂u 2r r2 r ⎛ 2dr dt ⎞ ⎛ 2dr dt ⎞
du = dr + dt = dr − dt = ⎜ − ⎟ = u⎜ − ⎟,
∂r ∂t 4at 4at 2
4at ⎝ r t ⎠ ⎝ r t ⎠
rezultå:
2dr dt du
− = ,
r r u
214
care urmeazå a fi integratå pe intervalul u ¿i u = ∞, ¡inând seama cå lui u îi
corespunde h = h(u) = h(r,t), iar lui u = ∞ îi corespunde, potrivit condi¡iei ini¡iale h(r,0)
= H0) ¿i condi¡iei la limitå h(∞ ,t) = H0 (v.ec. 3.350):
−u
H0 Q ∞ e
∫ dh = ∫ du
h 4 πT u u
−u
Q ∞ e Q
H0 − h = s = ∫ du = W( u ) , (3.351)
4πT u u 4 πT
în care:
s este denivelarea înregistratå la timpul t ¿i la distan¡a r de forajul experimental;
T este transmisivitatea acviferului;
W o func¡ie exponen¡ialå integralå, denumitå ¿i func¡ia caracteristicå a forajului:
−u
∞e
W( u ) = − Ei ( − u ) = ∫ du , (3.352)
u u
1⎡ ∞ ( − u) ⎤ ⎡ 1 ∞ ( − u) n−1 ⎤
−u n
∞ e ∞ ∞
∫ du = ∫ ⎢ 1 + ∑ ⎥du = ∫ ⎢ −∑ ⎥du =
u u u u⎣ n= 1 n ! ⎦ u ⎣ u n=1 n ! ⎦
∞
⎡ ∞ ( − u) ⎤ ⎡ ∞ ( − u) ⎤ ⎡ ∞ ( − u) ⎤
n n n
= ⎢ ln u + ∑ ⎥ = lim ⎢ ln u + ∑ ⎥ − ⎢ ln u + ∑ ⎥
⎢⎣ n =1 n n ! ⎥
⎦ u n→∞ ⎢⎣ n =1 n n ! ⎥
⎦ ⎢⎣ n =1 n n ! ⎥
⎦
Deoarece:
⎡ ∞ ( − u) ⎤
n
− lim⎢ ln u + ∑ ⎥ = 0,5772...,
n→∞⎣ n=1 n n ! ⎦
reprezintå constantå lui Euler , solu¡ia (3.351) se mai poate scrie în forma:
Q ⎡ ∞ ( − u) ⎤
n
s= ⎢ −0,5772 − ln u − ∑ ⎥=
4πT ⎣ n=1 n n ! ⎦
Q ⎡ ⎤
2 3 4 5
1 u u u u
= ⎢ ln +u− + + + − ...⎥ . (3.353)
4πT ⎣ 1,78u 4 18 96 600 ⎦
215
În tabelul (3.3) se prezintå valorile func¡iei W(u).
2
r
Pentru valori ale argumentului u = ≤ 0,1, func¡ia integralå exponen¡ialå poate fi
4at
aproximatå numai prin primii doi termeni ai dezvoltårii în serie, cu erori de maxim 6%,
rezultând formula de aproximare logaritmicå Jacob:
Q 2,25at
s= ln , (3.354)
4πT
2
r
care reprezintå ecua¡ia unei drepte în coodonate s-lnt, având panta Q/4πT ¿i
Q a
ordonatå la origine ln 2,25 2 .
4πT r
Solu¡ia lui Theis, ecua¡ia (3.351), nu satisface cu exactitate condi¡ia la limitå la
peretele filtrului (la integrarea ec. 3.342 s-a admis cå raza forajului experimental este
zero), este aproximativå. Debitul care traverseazå suprafa¡a lateralå a unui cilindru de
razå r este:
∂h
Qr = −2πTr , (3.355)
∂r
Q ∂[ W( u) ] Q ∂u ∂[ W( u) ] Q 2r e
−u 2 −u
r e
Qr = −2πTr = r = r =Q .
4πT dr 2 ∂r du 2 4at u 4at u
2
− u0 r0
Q0 = Qe ; u0 = (3.356)
4at
Rezultå cå debitul calculat cu rela¡ia Theis (Q) devine identic cu debitul teoretic Q0
pentru t → ∞ , când u → 0.
Erorile introduse de rela¡ia Theis sunt pu¡in semnificative din punct de vedere
practic deoarece valoarea debitului calculatå cu rela¡ia (3.351) tinde rapid cåtre valoarea
ei limita Q0. Astfel, cu erori de maxim 1% (pentru valori ale argumentului u0 ≤ 0,01)
timpul dupå care Q = Q0 este:
2 2
r r S
≤ 0,01 → t ≥ 25 ≥ 25r0
2
. (3.357)
4at a T
216
3.4.1.3. Faze ¿i zone în evolu¡ia denivelårilor în zona de influen¡a a forajelor
pompate cu debit constant. Regimul cvasista¡ionar. Pentru stabilirea fazelor ¿i zonelor
de evolu¡ie a sarcinii piezometrice în cadrul zonei de influen¡å a forajelor pompate cu
debit constant, se folosesc urmåtoarele aproximåri pentru func¡ia caracteristicå a
forajului:
W (u ) ≈ − ln( 1,78u) , pentru u ≤ 0,1; (3.358)
W (u ) ≈ 0 pentru u ≥ 3 . (3.359)
2 2
r r
u= ≥ 3 → t ≤ 0,08 ; (3.360)
4at a
- Faza III, în care denivelårile cresc cu vitezå din ce în ce mai micå ¿i se apropie
asimetric de denivelarea maximå, pentru:
2
r
u ≤ 0,1 → t ≥ 2,5 , (3.362)
a
217
Fig. 3.55. Modificarea denivelårii în func¡ie de timp la o distan¡å datå (a) ¿i în fun¡ie de
dista¡a dupå un timp dat (b) – [40]
218
Rela¡ia de aproximare logaritmicå (3.354) permite exprimarea denivelårilor
înregistrate în forajul experimental (s0 ) ¿i într-un piezometru plasat în cadrul zonei I(s1)
dupå aceea¿i perioadå de timp t:
Q 2,25at
s0 = ln ;
4πT
2
r0
Q 2,25at
s1 = ln ,
4πT
2
r1
Q r1
s0 − s1 = ln ,
4πT r0
ecua¡ie identicå cu formula lui Dupuit (3.14) stabilitå pentru regimul sta¡ionar.
Rezultå cå, în cadrul zonei I (u < 0,1), în care este aplicabilå rela¡ia de aproximare
logaritmicå, sarcina piezometricå scade cu acela¿i ritm (profilul piezometric coboarå
paralel cu el însu¿i - (v. fig. 3.56); iar graficul s = f(log t) din fig. 3.55,a, devine liniar.
219
Regimul corespunzåtor acestei zone se spune ca este cvasista¡ionar. Extinderea
zonei cu regim cvasista¡ionar corespunde condi¡iei (3.363):
rcs = 0, 6 at (3.366)
Q 1,5 at
s0 = ln , (3.367)
2πT r0
cu formula lui Dupuit (3.13), stabilitå pentru regimul sta¡ionar, rezultå expresia razei
de alimentare, în concordan¡å cu ipotezele lui Dupuit, valabilå în condi¡iile regimului
cvasista¡ionar:
R = 1,5 at . (3.368)
R = 3,4 at . (3.369)
în care:
2 2 2
r r r
u= ; u1 = ; ... ; u n = ;
4at (
4a t − t 1 ) (
4a t − t n )
t1, t2, ..., tn fiind perioadele de timp, måsurate de la începutul pompårii, dupå care
debitul pompat cre¿te cu ∆Q1 , ∆Q2 , ... , ∆Qn (fig. 3.58).
220
Fig. 3.57. Dependen¡a s=f(t) în cazul unei pompåri în trepte de debit constant.
221
Dacå pentru fiecare treaptå de pompare, la distan¡a r, s-a intrat în regim
cvasistationar, deci, conform criteriului (3.362):
2
r
t i − t i −1 ≥ 2,5 , (3.371)
a
sn =
1 ⎡
⎢ ∆Q0 ln
2,25at
+ ∆Q1 ln
2,25a t − t1 (
+...+ ∆Q1 ln
2,25a t − tn ) ( ) ⎤⎥ =
4πT ⎢⎣ ⎥⎦
2 2 2
r r r
1 ⎡ 2,25a ⎤
= ( )
⎢ ln 2 ∆Q0 + ∆Q1 +...+ ∆Qn + ∆Q0 ln t + ∆Q1 ln t − t1 +...+ ∆Qn ln
4πT ⎣ r
( ) ( t − t ) ⎥⎦ ;
n
1 ⎡ ⎤
( )
2,25a n
sn = ⎢ Qn ln 2 + ∑ ∆Qi ln t − ti ⎥ (3.372)
4πT ⎣ r i= 0 ⎦
unde Qn = ∆Q0 + ∆Q1 +.....+ ∆Qn este debitul final (maxim) de pompare.
Ecua¡ia (3.372) scriså în forma:
( )
Q 2, 25a 1 n
sn = ln + ∑ ∆Qi ln t − ti (3.373)
4πT 4πT
2
r i=0
( )
n
se reprezintå grafic printr-o dreaptå în coordonate sn ¿i ∑ ∆Qi t − ti , cu ordonata la
i =0
origine:
Qn 2,25a
A= ln (3.374)
4π T
2
r
¿i panta:
1
B= , (3.375)
4πT
determinând grafo-analitic (sau prin metoda celor mai mici påtrate) panta B, se
calculeazå transmisivitatea acviferului, dupå care, cunoscând ordonata la origine A,
rezultå difuzivitatea hidraulicå a ¿i coeficientul de înmagazinare S = T/a.
Rela¡ia (3.372) scriså pentru cazul a douå trepte de debit constant se particularizeazå
în forma (fig. 3.57):
1 ⎡
s= ⎢
4πT ⎣
( )
2 ,25 a
∆Q0 + ∆Q1 ln 2 + ∆Q0 ln t + ∆Q1 t − t 1
r
( )⎤⎥⎦ ;
222
s=
Q1
4πT
2 ,25 a
ln 2 +
r
1
4πT
[ (
∆Q0 ln t + ∆Q1 t − t 1 , )] (3.376)
223
forajului experimental în perioada de revenire. Rezultå cå se poate admite cå forajul
func¡ioneazå în regim de pompare cu debitul Q, în perioada t=t0+t' ¿i ca surså
absorbantå, cu debitul Q, în perioada t'. ¥n consecin¡å, denivelarea s, la distan¡a r, dupå
timpul t de la începerea pompårii (st) este datå de rela¡ia (3.370) scriså pentru douå
trepte considerând ∆Q0 = Q, ∆Q1 = -Q ¿i t1 = t0 (fig. 3.59):
st = s0 − ∆st =
'
4πT
Q
[ W( u) − W( u ) ] '
(3.377)
2 2
r r
u= ; u =
'
'
,
4at 4at
în care:
st - este denivelarea remanentå la timpul t = t0 + t';
s0 - denivelarea la sfâr¿itul pompårii (dupå perioada t0);
∆ s't - reducerea denivelårii în perioada t';
r - distan¡a punctului de înregistrare fa¡a de forajul experimental (r = r0 pentru
forajul experimental);
T ¿i a - transmisivitatea ¿i difuzivitatea hidraulicå ale acviferului testat.
Pentru valori ale argumentului r2/4at ≤ 0,1 adicå pentru t ≥ 2,5(r2/a) - (v.rel.3.362),
explicitând func¡ia caracteristicå a forajului în concordan¡å cu formula de aproximare
logaritmicå Jacob (3.354), rela¡ia (3.377) se scrie în forma:
Q ⎛ 2, 25at 2, 25at ⎞
'
st = ⎜ ln − ln ⎟;
4πT ⎝ ⎠
2 2
r r
Q t
st = ln ' , (3.378)
4πT t
care este ecua¡ia unei drepte care trece prin originea sistemului de coordonate st-
ln(t/t'). ¥ntrucât în perioada ini¡ialå aceastå varia¡ie este influen¡atå de volumul de apå
acumulatå în coloana pu¡ului, se traseazå graficul st = f(ln(t/t')) ¿i se eliminå punctele
care nu pot fi interpolate cu o dreaptå care trece prin origine. Dupå determinarea grafo-
analiticå (sau folosind metoda celor mai mici påtrate) a pantei acesteia (B=Q/4πT),
rezultå transmisivitatea acviferului.
Deoarece procesul de refacere a sarcinii piezometrice a acviferului nu este influen¡at
de elementele constructive ale forajului (în perioada de revenire forajul experimental
este pasiv), rela¡ia (3.378) poate fi aplicatå ¿i în cazul forajelor imperfecte.
În situa¡iile în care testul de revenire se efectueazå dupå o perioadå îndelungatå de
Q
pompare, atunci t0>>t', deci t este practic egal cu t0 (deci s0 ≈ W( u) ) rela¡ia (3.377)
4πT
se reduce la forma:
224
'
( )
Q Q 2,25at
∆st ' = Wu =
'
ln , (3.379)
4πT 4πT
2
r
Q ⎛ 1,5 at ⎞
s0 = ⎜⎜ ln + ζ 2 ⎟⎟ , (3.380)
2πT ⎝ r0 ⎠
s0 = A t Q + BQ = sacv + s f , (3.381)
în care:
1 2 ,25 at ζ2
A t= ln ; B= , (3.382)
4 πT r02
2πT
225
Dacå pomparea se face cu mai multe trepte de debit constant (fig. 3.57) atunci
regimul de filtrare este liniar atât timp cât este respectatå dependen¡a liniarå s0=f(lnt)
datå de ecua¡ia (3.381).
Denivelarea înregistratå în foraj în timpul primei trepte de pompare este:
(s ) = (s )
0 1 t 1 = Q1 A t + Q1 B 1 (3.383)
(s )
0 1
= A t + B1 (3.384)
Q1
sau:
(s )
Q1 Q1 2,25a
= ln τ + ln + Q1 B1 , (3.385)
4πT 4π T
0 1 2
r0
în care τ sunt valori arbitrar alese ale timpului cuprinse între zero ¿i t1. Ordonata la
origine a dreptei construita în coordonate s0/Q = f(Aτ) este factorul B1. Pe graficul de
asemånare liniar s0 = f(ln τ), produsul Q1 B1 , reprezinta cre¿terea ordonatei la origine
fata de cazul forajului perfect.
Denivelarea inregistrata în foraj în perioada celei de-a doua trepte de pompare este:
(s )
0 2 = s1 + sτ ( ) 2
= s1 + Q2 Bτ + Q2 B2 (3.386)
sau:
(s )0 2 s1
= Aτ + B2 + (3.387)
Q2 Q2
(s )
Q Q 2,25a
= ln τ + ln + Q2 B2 , (3.388)
4πT 4πT
0 2 2
r0
(s )
0 i = si−1 + sτ ( ) i
= si−1 + Qi Aτ + Qi Bi (3.389)
226
Determinarea parametrului B (sau a lui ζ2 ) dupå metodologia de mai sus presupune
calcularea prealabilå a parametrilor hidraulici ai acviferului.
Punctul începând de la care dependen¡a s0 = f(lnτ) nu mai este liniarå marcheazå
momentul dupå care regimul de filtrare devine neliniar. ¥ncepând din acest moment,
expresia denivelårii înregistratå în foraj devine:
(s )
0 i = Aτ Qi + BQi
p
(3.390)
în care (s0)i este denivelarea înregistratå în foraj la sfâr¿itul fiecårei trepte de debit
constant Qi. Rela¡ia (3.390) mai poate fi scriså sub forma:
⎛ s( ) ⎞
⎜ 0 i
log ⎜
Q
−A
⎟
( )
τ ⎟ = p − 1 log Q i + log B , (3.391)
⎝ i ⎠
⎡ s ( ) ⎤
care se reprezintå grafic printr-o dreaptå în coordonate log ⎢ − A τ ⎥ - (log Qi) ,
0 i
⎢ Qi ⎥
⎣ ⎦
cu panta (p-1) ¿i ordonata la origine log B. Trasarea acestei drepte presupune gåsirea,
prin aproximåri succesive a valorii constantei Aτ.
Dacå în cadrul fiecårei trepte se pompeazå pânå la intrarea în regim sta¡ionar,
atunci, în condi¡iile unui regim liniar de filtrare, denivelarea înregistratå în foraj va fi:
Qi ⎛ Ri ⎞
(s )
0 i = ⎜⎜ ln + ζ 2 ⎟⎟ = AQi + BQi = aacv + s f ;
2πT ⎝ r0
(3.392)
⎠
1 Ri ζ2
A= ln ; B= . (3.393)
2πT r0 2πT
227
Apari¡ia regimului neliniar de filtrare presupune existen¡a unei dependen¡e s0=f(Q)
de tipul:
p
(s0)i = AQi + BQi , (3.394)
sau:
p-1
(s0)i /Qi = A + BQi (3.395)
(s )
Qi Ri
1 i = ln , (3.396)
2πT r1
(s ) −(s )
Qi r1
= + BQi
p
ln (3.397)
2πT
0 i 1 i
r0
sau:
(s ) −(s )
0 i 1 i p− 1
= A + BQi , (3.398)
Qi
1 r1
în care A = ln poate fi calculat.
2πT r0
Prin logaritmarea rela¡iei (3.398), în forma:
( ) ( )
⎡s − s ⎤
log ⎢
⎢
0 i
Qi
1 i
⎥
( )
+ A ⎥ = p − 1 log Q i + log B , (3.399)
⎣ ⎦
⎛ s − s ( ) ( ) ⎞
rezultå ecuatia unei drepte în coordonate log⎜ + A ⎟ − log Qi cu panta (p-
0 i 1 i
⎜ Qi ⎟
⎝ ⎠
1) ¿i ordonata la origine log B.
228
3.4.2. Foraje perfecte izolate executate în acvifere sub presiune cu extindere
orizontalå limitatå.
Pentru a putea determina efectul func¡ionårii cu debit constant al unui foraj singular
într-un punct oarecare P(x,y) al unui acvifer limitat în plan orizontal (de o limitå de
alimentare sau de o limitå impermeabilå) folosind rela¡iile deduse anterior, valabile
pentru un acvifer infinit, se transformå imaginar acviferul limitat în unul infinit,
hidrodinamic echivalent cu cel în care func¡ioneazå forajul.
- În cazul prezen¡ei unei limite de alimentare (fig. 3.13), se considerå forajul real,
din care se extrage debitul Q, care determinå la distan¡a r, dupå timpul t, denivelarea:
Q ⎛ r2 ⎞
sr = W⎜ ⎟,
4πT ⎝ 4at ⎠
Q ⎡ ⎛ r2 ⎞ ⎛ r' 2 ⎞ ⎤
s p = s r + s r' = ⎢W ⎜ ⎟ −W ⎜ ⎟⎥ , (3.400)
4πT ⎢⎣ ⎝ 4at ⎠ ⎝ 4at ⎠ ⎥⎦
2 '2
r r
Când valorile argumentelor ¿i
sunt mai mici de 0,1 , denivelårile induse de
4at 4at
cele douå foraje pot fi exprimate prin formula de aproximare logaritmicå Jacob (3.354),
deci:
'2 '
Q r Q r
s= ln = ln , (3.401)
4πT 4πT
2
r r
229
- În cazul prezen¡ei unei limite impermeabile, se considerå forajul real ¿i altul
imaginar, simetric cu cel real în raport cu frontiera impermeabilå (fig.3.11), denivelarea
în punctul P rezultând din însumarea efectelor celor douå foraje:
Q ⎡ ⎛ r2 ⎞ ⎛ r' 2 ⎞ ⎤
sp = ⎢W ⎜ ⎟ −W ⎜ ⎟⎥ , (3.402)
4πT ⎢⎣ ⎝ 4at ⎠ ⎝ 4at ⎠ ⎥⎦
2 '2
r r
care, pentru situa¡iile în care ¿i ≤ 0,1, devine:
4at 4at
Q 2,25at
sp = ln . (3.403)
4πT rr'
Dacå forajul este amplasat între douå frontiere de alimentare (într-un interfluviu),
efectul acestora poate fi înlocuit prin imaginile succesive ale forajului real, ¿i ale
imaginilor acestuia, fa¡å de limitele acviferului. Rezultå un model hidrodinamic
echivalent celui real (fig. 3.30). Efectul func¡ionårii forajului real în orice punct, dupå o
perioadå de timp t, rezultå din însumarea efectelor forajelor din ¿irul constituit din
perechi de surse negative ¿i pozitive, care, dupå timpul t, au raza de influen¡å egalå sau
mai mare decât distan¡a pânå la acel punct.
Dacå forajul este amplasat într-un acvifer tip bandå, limitat de douå frontiere
impermeabile, modelul hidrodinamic echivalent constå dintr-un acvifer infinit în care
lucreazå o linie infinitå de surse pozitive, imagini succesive fa¡å de cele douå limite,
care intrå în functiune odatå cu forajul real; influen¡a acestora într-un punct dat, dupå o
anumitå perioadå de timp de la începerea pompårii, rezultå din cumularea efectelor
forajelor a cåror razå de influen¡å este egalå sau mai mare decât distan¡a pânå la acel
punct.
în care r1 , r2 , ... ,rn sunt distan¡ele de la fiecare foraj pânå la punctul de calcul, iar t1 ,
t2 , ... ,tn sunt perioadele de timp dupå care începe pomparea în fiecare foraj cu debitele
constante Q1 , Q2 , ... ,Qn .
230
Dupå intrarea în regim cvasista¡ionar a tuturor forajelor (pentru ultimul foraj intrat în
func¡iune este îndeplinitå condi¡ia u ≤ 0,1), rela¡ia (3.404) se scrie în forma:
Qi
care, dacå se folose¿te nota¡ia α i = n , devine:
∑ Qi
i =1
s=
1 ⎛n ⎞
[ ( ) ]
⎜ ∑ Q ⎟ ln 2 ,25 a α 1 +...+α n + α 1 ln t − t 1 +...
4πT ⎝ i =1 i ⎠
( )
(
...+α n ln t − t n ) − 2 (α ln r +...+α
1 1 n ln rn ; )
1 ⎛ n ⎞ 2 ,25 at 0
s= ⎜ ∑ Q ⎟ ln , (3.406)
4πT ⎝ i =1 i ⎠ r02
în care:
⎧α 1 + α 2 +...+α n = 1
⎪
( ) (
⎨α 1 t − t 1 +...+α n t − t n = ln t ) (3.407)
⎪
⎩α 1 ln r1 +...+α n ln rn = ln r0
⎧n 1
⎪i∑=1
Q i =nQ; α i = α =
n
⎪
⎪
( )( ) (
⎨t 0 = n t − t 1 t − t 2 ... t − t n ; ) (3.408)
⎪
⎪r0 = n r1 r2 ... rn
⎪⎩
În cazul în care pomparea tuturor forajelor începe în acelasi timp, atunci t1=t2=...=tn
= 0, deci t0=t.
Se observå cå expresia razei pu¡ului mare este identicå cu cea ob¡inutå la regimul
sta¡ionar - (v. rel. 3.102).
Corectarea imperfec¡iunii forajelor se face dupå sistemul de lucru prezentat la
forajele izolate.
231
3.4.4. Foraje perfecte izolate executate în acvifere cu suprafa¡å liberå, cu
extindere orizontalå mare.
− ⎜r ⎟ = 0, (3.410)
K ∂r r ∂r ⎝ ∂r ⎠
∂h ∂h ∂r r ∂h
= =− ,
∂t ∂r ∂t 2t ∂r
ne r ∂h 1 ∂ ⎛ ∂h 2 ⎞
− − ⎜r ⎟⎟ = 0;
Kt ∂r r ∂r ⎜⎝ ∂r ⎠
ne r ⎛ ∂h 2 ⎞ ∂ ⎛ ∂h 2 ⎞
⎜− r ⎟⎟ + ⎜⎜ − r ⎟⎟ = 0;
2 Kt h ⎜⎝ ∂r ⎠ ∂r ⎝ ∂r ⎠
232
1 ∂ ⎛ ∂h 2 ⎞ n r
⎜⎜ − r ⎟⎟ = − e ;
⎛ ∂h ⎞ ∂r ⎝
2
∂r ⎠ 2 Kt h
⎜⎜ − r ⎟⎟
⎝ ∂r ⎠
∂ ⎡ ⎛ ∂h 2 ⎞⎤ n r
⎢ln⎜⎜ − r ⎟⎟⎥ = − e
∂r ⎣ ⎝ ∂r ⎠⎦ 2 Kt h
care poate fi integratå, pentru t fix, pe intervalul r=0 la r ¿i, respectiv, de la
⎛ ∂h ⎞ Q ∂h
lim⎜ − r ⎟ = − la - r , rezultând:
r →∞⎝ ∂r ⎠ πk ∂r
⎛ ∂h 2 ⎞ ⎛Q⎞ n r dr
ln⎜ − r ⎟ − ln⎜ ⎟ = - e ∫ ;
⎝ ∂r ⎠ ⎝ πk ⎠ 2Kt 0 h
⎛ ∂h 2 ⎞
⎜r ⎟
ln⎜
∂r ⎟ = - ne ∫ r dr . (3.411)
⎜ Q ⎟ 2Kt 0 h
⎜ ⎟
⎝ πk ⎠
h (r, t) = hm (3.412)
Observând cå:
Khm T
a~ = = (3.413)
ne ne
Pe de altå parte, ¡inând seama de (3.344), se poate ob¡ine derivata par¡ialå a func¡iei
h2 în raport cu t:
2
∂h ⎛ 2t ⎞
r
∂h ∂h ∂t
2 2 2
Q − 4 at
= = ⎜− ⎟ = e ;
∂r ∂t ∂r ∂t ⎝ r ⎠ πKr
233
2
r
∂h
2
Q −
= e 4 at
. (3.415)
∂t πKt
Deoarece:
2
⎛ 2dr dt ⎞
r
∂h ∂h
2 2
Q −
dh = dr + dt = ⎜ − ⎟,
2 4 at
e (3.416)
∂r ∂t 2πK ⎝ r t ⎠
2
r ~
~ =u
4at
(3.417)
¿i se observå cå:
rezultå:
du~ 2dr dt
= − . (3.418)
u~ r r
u →∞
2
[ 2
] r →∞
2
[
h = ~lim h ( u~) = lim h ( rt ) = lim h ( rt ) = H0 ] t →0
[ ]
2 − u~
H0
e Q ∞
∫ dh = ∫ ~ du~ ,
2
h
2
2πK u u
~
rezultând:
− u~
e Q Q ∞
H −h = ∫ ~ du~ = W( u~) ,
2 2
(3.420)
2πK u~ u 2πK
0
234
în care func¡ia caracteristicå a forajului, W (~ u ) are aceea¿i dezvoltare ca la
acviferele sub presiune, fåcând înlocuirea u( r, t ) = u~( r, t ) .
Q
Pentru valori ale argumentului u~ = ~ ≤ 0,1 , func¡ia integralå exponen¡ialå poate fi
4at
aproximatå numai prin primii doi termeni ai dezvoltårii în serie (3.353), rezultând
formula de aproximare logaritmicå:
~
( )
Q 2, 25at
s 2hm − s = ln . (3.421)
2πK
2
r
235
Imediat dupå începerea pompårii denivelårile cresc rapid, apa extraså provenind, în
cea mai mare parte, din resursele elastice ale complexului apå-rocå, eliberatå printr-un
proces similar cu cel descris la acviferele sub presiune (faza regimului gravita¡ional -
elastic).
Faza regimului sta¡ionar fals, marcatå de o inflexiune pe diagrama denivelare -
timp (denivelårile au tendin¡a de stabilitate temporarå), este expresia cedårii intârziate a
apei libere ¿i a unei pår¡i din apa capilarå mobilå, urmare a depresionårii create în faza
anterioarå.
Faza regimului gravita¡ional propriu-zis - în cadrul cåreia sarcina hidraulicå se
egalizeazå pe verticalå, apa extraså provenind, printr-un proces relativ continuu, din
rezerva staticå (gravita¡ionalå), a acviferului.
Rela¡iile (3.420) ¿i (3.421) se pot deduce direct din cele deduse pentru acviferele sub
presiune - (3.351) ¿i (3.354) - dacå se înlocuie¿te transmisivitatea T cu expresia valabilå
pentru acviferele cu nivel liber:
T=Khm=K(h+H)/2
∂H 1 ∂⎛ ∂H ⎞
S = ⎜ rKh ⎟+ W, (3.422)
∂t r ∂r ⎝ ∂r ⎠
în care:
S - este coeficientul de înmagazinare elasticå pentru acviferele sub presiune,
respectiv porozitatea efectivå (ne), pentru cele cu nivel liber;
K - conductivitatea hidraulicå orizontalå a acviferului deschis;
h - grosimea acviferului cu nivel liber (în cazul acviferelor sub presiune h=M);
H - sarcina piezometricå (dacå patul impermeabil este orizontal H = h);
W - debitul de alimentare verticalå pe unitatea de suprafa¡å, din infiltrare (Wi)
sau prin drenan¡å (Wd).
236
3.5.1. Foraje perfecte executate în acvifere sub presiune
∂h 1 ∂⎛ ∂h ⎞
S = ⎜ rKM ⎟ + Wd
∂t r ∂r ⎝ ∂r ⎠
, (3.423)
1 ∂h 1 ∂ ⎛ ∂h ⎞ Wd
= ⎜r ⎟ +
a ∂t r ∂r ⎝ ∂r ⎠ T
s T
Wd = K ' = Kd s = 2
s, (3.424)
M' B
în care:
K' este conductivitatea hidraulicå verticalå a stratului semipermeabil de
grosime M';
'
K −1
Kd = [ T ] este coeficientul de drenan¡å;
M'
T
B= = const. [L] este factorul de drenan¡å.
Kd
Deoarece s = H0 - h ¿i ¡inând seama de (3.424), rezultå cå (3.423) se poate rescrie în
forma:
1 ∂s 1 ∂ ⎛ ∂s ⎞ s
− =− ⎜r ⎟ + ;
a ∂t r ∂r ⎝ ∂r ⎠ B 2
(3.425)
1 ∂s 1 ∂s ∂ 2 s s
− − =− 2 ,
a ∂t r ∂r ∂r 2 B
cu condi¡ia ini¡ialå s(r, 0) = 0 pentru 0 < r < ∞ ¿i condi¡iile la limitå s(0, t) = s0 (t)
¿i s(∞, t) = 0 , precum ¿i lim r →∞ ( r∂s / ∂r ) = − Q / 2πT pentru t > 0.
237
Ecua¡ia (3.425) poate fi integratå prin metoda transformatei lui Laplace, operând în
raport cu variabila t, folosind urmåtoarele rela¡ii de transformare [1]:
∞ − pt
L s(r , t ) = ∫0 s(r , t )e dt = ℘(r , p)
∂s
L = p℘(r , t ) − s(r ,0)
∂t
∂s ∞ ∂s − pt d℘
L = ∫0 e dt = ;
∂r ∂r dr
∂s ∂s d℘
2 2 2
∞ − pt
L = ∫0 e dt =
∂r ∂r
2 2 2
dr
Tabelul 3.5.
2πi 0
-de variabilå complexå p=σ+iτ,
- de variabilå realå t ; - satisface condi¡iile:
- satisface condi¡iile: F(p) este analiticå în planul complex
f(t) = 0 pentru t < 0 ; p = s + it
f(t) derivabilå pe por¡iuni ; Λ
Λe λ0t pentru t≥0, Λ>0 ¿i λo≥0 . lim F( p ) = 0 si F( p ) <
p →∞ σ − σ0
Coresponden¡e folosite în text
1. d f(t) dt pF(p) - f(0)
n-1
2. t /(n-1) pentru n întreg ¿i pozitiv 1/pn
3. (1/λ)(1 - e-λt) 1/[p(p + λ)]
4. tn-1 eλt pentru n > 0 (n-1)! (p-λn)=Γ(n)/(p-λ)n
5. ⎛ α⎞ ⎛α⎞ 2
− Ei ⎜ − ⎟ = W ⎜ ⎟ = K 0 αp
⎝ 4t ⎠ ⎝ 4t ⎠ p
∞ 1
= F( x ) = ∫α / 4t e − x −λ / 4 x dx
2
x
6. ⎛α ⎞ 2
K 0 αp + λ
2
W ⎜ , λ ⎟ = F( x , λ ) =
⎝ 4t ⎠ p
∞ 1
= ∫α / 4t e − x −λ / 4 x dx
2
238
prin intermediul cårora din (3.425) se ob¡ine ecua¡ia opera¡ionalå:
p 1 d℘ d 2℘ 1
℘− − 2 =− 2℘
a r dr dr B
(3.426)
d 2℘ d℘ ⎛ p 1 ⎞ 2
r2 2 + r −⎜ + ⎟r ℘= 0
dr dr ⎝ a B 2 ⎠
¿i:
d℘ d℘ 2
2
+x − x ℘= 0 ,
2
x 2
dr dr
unde I0(x) ¿i K0(x) sunt func¡ii Bessel modificate de ordinul zero ¿i spe¡a întâia ¿i,
respectiv, a doua.
Deoarece pentru r→∞, I0(x)→∞ , rezultå C1 = 0 pentru ca ℘(r,p) så tindå spre o
valoare finitå. Pe de alta parte, deoarece limr→∞ [rdK0(x)/dr]=limr→∞ [-rK1(x)]=1,
rezultå C2 = Q / 2πTp .
Deci solu¡ia ecua¡iei opera¡ionale (3.426) este datå prin func¡ia imagine:
Q ⎛ p 1 ⎞
℘(r, p ) = K0 ⎜ r + 2 ⎟, (3.427)
2πTp ⎝ a B ⎠
Q ⎡ ⎛ p 1 ⎞⎤
-1 1
s( r, t ) = L ⎢ K0 ⎜ r + 2 ⎟⎥ ,
2πT ⎢⎣ p ⎝ a B ⎠⎥⎦
239
⎧ ⎡ ⎛ 2⎞ 2 ⎤⎫
Q ⎪2 r ⎛r⎞ ⎪
s( r , t ) = ⎢
L ⎨ K 0 ⎜ ⎟ p + ⎜ ⎟ ⎥⎬ .
-1
(3.428)
2πT ⎪ p ⎢⎣ ⎝ a ⎠ ⎝ B ⎠ ⎥⎦⎪
⎩ ⎭
⎡ ⎛ 2⎞ 2⎤
2 r ⎛r⎞
Deoarece expresiei K 0 ⎢ ⎜ ⎟ p + ⎜ ⎟ ⎥ îi corespunde func¡ia - (v. tab. 3.5,
p ⎢⎣ ⎝ a ⎠ ⎝ B ⎠ ⎥⎦
coresponden¡a 5):
⎛ r ⎞ ∞1 ⎛ r ⎞
2
∫
W⎜ u, ⎟ = u exp⎜ − x − 2 ⎟dx , (3.429)
⎝ B⎠ x ⎝ 4B x ⎠
r2 1 4at
u= ;x = = 2 ,
4at u r
Q r
s( r ,t ) = W (u, ) , (3.430)
4πt B
r r 2
W (u, ) ≅ W( u ) pentru u ≥ ( ) , (3.431)
B B
r B r 2 r
W (u, ) ≅ 2 ln(1,12 ) pentru u ≤ 0,1( ) si ≤ 0,3 . (3.432)
B r B B
Q ⎛ r ⎞
s= W ⎜ ur , ⎟ , (3.433)
4πTe ⎝ Br ⎠
240
Fig. 3.60. Justificarea aproximårii principalelor func¡ii ale forajului
2
+ 2
−1= 0 (3.434)
Tx Ty
241
de direc¡ia cu transmisivitatea maximå (fig. 3.61), atunci transmisivitatea echivalentå
rezultå din condi¡ia ca aria cercului de razå Te så fie egalå cu aria elipsei cu semiaxele Tx
¿i Ty'(πTe2=πTxTy):
Te = T x T y (3.435)
Expresia lui Tr rezultå direct din (3.434) iar argumentul ur ¿i factorul de drenan¡å Br,
dependen¡i de direc¡ie, se calculeazå cu rela¡iile:
r2 T
ur = ; ar = r ; B r = T r M '/ K' (3.436)
4 ar t Se
r ≥ 1,5 M K z / K r , (3.437)
242
Dacå acviferul sub presiune studiat este în contact, în acoperi¿ cu un acvifer cu
suprafa¡a liberå subordonat din punct de vedere hidraulic, care î¿i diminueazå sarcina
piezometricå prin propagarea întârziatå a scåderii sarcinii piezometrice a acviferului
principal (modelul este aplicabil ¿i în cazul unui acvifer cu nivel liber bistrate, stratul
⎛ ∂s ⎞
inferior deschis fiind mult mai permeabil), astfel încât unei varia¡ii ⎜ ⎟ dτ a diferen¡ei
⎝ ∂t ⎠
de sarcinå piezometricå dintre cele douå acvifere la un moment τ, anterior momentului
t, îi corespunde, cu întârzierea (t-τ), o varia¡ie S'gla(t-t)[∂s/∂t]tdt a modulului de
alimentare prin drenan¡å, unde [1]:
αλ
γ λ ,α ( t − τ ) = ( t − τ ) λ −1 e −α ( t −τ )
Γ(λ)
∞ ∞
Γ( λ ) = ∫0 t λ −1e −t dt = ∫0 ( t − τ ) λ −1e −( t −τ )d( t − τ )
este func¡ia Euler de spe¡a a doua definitå pentru λ>0 , atunci modulul de alimentare
prin drenan¡å la momentul t se exprimå, pentru λ≠1 (conform schemei propuse de
Canceill et al. 1974), sub forma:
α λ t ⎛ ∂s ⎞ λ −1 −α ( t −τ )
W d = S' ∫ ⎜ ⎟ (t − τ ) e dτ . (3.438)
Γ( λ ) 0 ⎝ ∂t ⎠ τ
S ∂s 1 ∂s ∂ 2 s S' α α t ⎛ ∂s ⎞
− − 2 =− ∫ ⎜ ⎟ ( t − τ ) λ −1 e −α ( t −τ )dτ , (3.440)
T ∂t r ∂t ∂r T Γ ( λ ) 0 ⎝ ∂t ⎠ τ
care poate fi integratå prin metoda transformatei lui Laplace, cu condi¡ia ini¡ialå s(r,
0) = 0 pentru 0 < r < ∞ ¿i cu condi¡iile la limitå s(0, t) = s0 (t) ¿i s(∞, t) = 0, precum ¿i
−Q
lim( r∂s / ∂r ) = pentru t > 0, operând în raport cu variabila t potrivit rela¡iilor de
r →0 2πT
transformare:
243
Ls(r,t) = ∫0 s(r,t)e − pt dt = ℘( r, p );
∞
∂s
L = p℘(r, p) − s(r, o) ,
∂r
∂s ∞ ∂s − pt d℘
L = ∫0 e dt = ;
∂r ∂r dr
∂s ∂s d℘
2 2 2
∞ − pt
L =∫ 0 e dt =
∂r ∂r
2 2 2
dr
f 1 * f 2 = ∫0 f 1( τ )f 2 ( t − τ )dτ = F1( p ) F2 ( p )
t
∂s ∂s
) ( t − τ ) λ −1 e −α ( t −τ )dτ = L L( t λ −1e −αt ) =
t
L ∫0 (
∂r τ ∂t
Γ(λ) Γ(λ)
= [ p℘( r , p ) − s( r ,0 ) ] = p℘( r , p )
( p + α )λ ( p + α )λ
S 1 d℘ d 2℘ S' α λ
p℘ − − 2 = p( ) ℘,
T r dr dr T p +α
r d ℘ rd℘ r p ⎡ α λ⎤
2 2 2
+ − ⎢ S + S'( ) ⎥℘= 0
p+α ⎦
2
dr dr T ⎣
(3.441)
x d ℘ xd℘ 2
2 2
2
+ − x ℘= 0
dx dx
p ⎡ α λ⎤
în care s-a notat cu x expresia (variabila) r ( )⎢ S + S'( ) ⎥ , care este o ecua¡ie
T ⎣ p+α ⎦
de tip Bessel modificatå, cu condi¡iile la limitå:
244
Q
℘( o, p ) = ℘0 (∞, p ) , ℘(∞, p ) = 0 si lim( rd℘/ dr ) = − ,
r →∞ 2πT
având solu¡ia:
℘(r,p)=C1I0(x) + C2 K0(x),
unde I0(x) ¿i K0(x) sunt func¡iile Bessel modificate de ordinul zero ¿i spe¡a întâia ¿i,
respectiv, a douå.
Deoarece pentru r→∞, I0(x)→∞, rezultå C1 = 0 pentru ca ℘(r,p) så tindå spre o
valoare finitå. Pe de alta parte, deoarece:
lim r→∞[rdKo(x)/dr]=limr→∞[-rK1(x)]=-1,
rezultå C2=Q/2πTp. Deci solu¡ia ecua¡iei opera¡ionale (3.414) se exprimå prin func¡ia
imagine:
Q p ⎡ α λ⎤
℘( r , p ) = K 0 r ( )⎢ S + S'( ) ⎥ (3.442)
2πTp T ⎣ p+α ⎦
⎧⎪ r 2 p ⎡ α λ ⎤ ⎫⎪
s( r , t ) = L-1℘( r ,t ) =
Q -1 2
K0 ⎨ ⎢S + S' ( ) ⎬,
p + α ⎥⎦ ⎪
L (3.443)
4πT p ⎪⎩ T ⎣ ⎭
Fig. 3.62. Realimentarea prin drenan¡å dintr-un acvifer cu suprafa¡a liberå (modelul Boulton)
245
În cazul particular al modelului lui Boulton - (fig. 3.62), λ = 1 ¿i Γ(λ) = 1, Wd este
dat de rela¡ia (3.439), deci ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii (3.413) se particularizeazå în
forma:
S ∂s 1 ∂s ∂ 2 s S' t ⎛ ∂s ⎞
− − 2 = − α ∫ ⎜ ⎟ e −α ( t −τ )dτ , (3.444)
T ∂t r ∂t ∂r T o ⎝ ∂t ⎠ τ
Q -1 ⎧⎪ ⎡ 2 r2 p ⎛ α ⎞ ⎤ ⎫⎪
s( r , t ) = L ⎨K 0 ⎢ K 0 ⎜ S + S' ⎟ ⎥⎬ ,
4πT ⎪ ⎢ p T ⎝ p + α ⎠ ⎥⎪
⎩ ⎣ ⎦⎭
Q -1 ⎧⎪ ⎡ r 2 S αp ⎛ p S + S' ⎞ ⎤ ⎫⎪
s( r , t ) = L ⎨K 0 ⎢ ⎜ + ⎟ ⎥⎬ . (3.445)
4 πT ⎪ ⎢ T p + α ⎝ α S ⎠ ⎥⎪
⎩ ⎣ ⎦⎭
Pentru valori mici ale distan¡ei r (raza forajului experimental sau distan¡a pânå la
piezometrul în care se întegistreazå varia¡ia denivelårilor în timp), solu¡ia (3.445) poate
fi aproximatå în forma (Boulton, 1954):
Q ⎡ ⎛ 4at ⎞ S + S' ⎛ 1⎞ S ⎤
s= ⎢ F ⎜⎝ 2 ⎟⎠ − ln + F⎜ ⎟ − F ⎥, (3.446)
4πT ⎣ r S ⎝ αt ⎠ ( S + S' )αt ⎦
în care:
⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
F( x ) = W ⎜ ⎟ = − E i ⎜ − ⎟.
⎝x⎠ ⎝ x⎠
Dacå timpul de pompare t are valori mici (orientativ , t < 15 minute), atunci func¡iile
F(1/at) ¿i F[S/(S+Se)αt] pot fi aproximate prin logaritmii naturali ai argumentelor lor,
deci:
1 ⎡ S ⎤ ⎡ ( S + S' )αt ⎤
F( )−F⎢
αt + α ⎥ = W ( αt ) − W ⎢ ⎥≈
⎣ ( S S ' ) t ⎦ ⎣ S ⎦
1 S S + S'
≈ ln − ln = ln
αt ( S + S' )αt S
246
Q ⎛ 4at ⎞ Q ⎛ r2 ⎞
s≈ F⎜ 2 ⎟ = W⎜ ⎟, (3.447)
4πT ⎝ r ⎠ 4at ⎝ 4at ⎠
identicå cu solu¡ia lui Theis pentru cazul mi¿cårii axial - simetrice, nesta¡ionare -
conservative. Altfel spus, pentru perioade de pompare mici efectul alimentårii prin
drenan¡å este pu¡in semnificativ.
r2 ⎛ r2 ⎞
Dacå perioada de pompare este mare, astfel încât: ≤ 0 ,1 ⎜ sau t ≥ 2 ,5 ⎟ ,
4at ⎝ a⎠
atunci (v.rel. 3.357):
1 ⎡ S ⎤
F( ) ≈ F⎢ ⎥ ≈ 0, (3.448)
αt ⎣ (S + S')αt ⎦
⎛ 4at ⎞ ⎛ r2 ⎞
iar func¡ia F ⎜ 2 ⎟ = W ⎜ ⎟ se poate aproxima prin primii doi termeni ai
⎝ r ⎠ ⎝ 4at ⎠
dezvoltårii (3.357):
4at r2 r2
F( ) = W ( ) ≈ − 0 , 5772 − ln , (3.449)
r2 4at 4at
Q ⎛ r2 S + S' ⎞
s≈ ⎜ − 0 ,5772 − ln − ln ⎟=
4πT ⎝ 4at S ⎠
, (3.450)
Q ⎡ r 2 ( S + S' ) ⎤ Q 2 ,25 at
= ⎢− ln 1,78 − ln ⎥= ln 2
4πT ⎣ 4 at ⎦ 4 πT r ( S + S' )
247
Q r 2S Q 2 ,25 at st Q 2 ,25 at st
sst ≈ W( )≈ ln ≈ ln .
4 πT 4 at st 4 πT 2
r S 4 πT r2
Q 2 ,25 at st Q 2 ,25 at st
sst ≈ ln ≈ ln 2 ,
4πT 2
r S 4πT r ( S + S' )
de unde rezultå:
S + S'
ln t α − ln t st = ln (3.451)
S
1
F( ) = W ( αt α ) = −0 ,5772 − ln( αt α ) = 0
αt α
sau:
1
ln = ln(αtα ),
.
178
(3.452)
0,561
tα =
α
248
3.5.2. Foraje perfecte executate în acvifere cu nivel liber
2ne ∂h 1 ∂ ∂h
2
2
= (r )+ Wi (r, t )
K ∂t r ∂r ∂r K
sau:
ne ∂h 1 ∂h ∂h
2 2 2 2
2
= − + Wi , (3.453)
Kh ∂t r ∂r ∂r K
1 ∂ 1 ∂ ∂2 2
~ ( H 2
− h 2
) − ⋅ ( H 2
− h 2
) − ( H 02 − h 2 ) + W i = 0 (3.454)
a ∂t r ∂r ∂r
0 0 2
K
Dacå a~ = const ., ecua¡ia (3.454) poate fi integratå prin metoda transformatei lui
Laplace, operând în raport cu variabila t potrivit rela¡iilor de transformare:
L( H 02 - h 2 )r,t = ∫0 ( H 02 - h 2 )r,te − pt dt = ℘∗ ( r ; p );
∞
∂ ( H 02 - h 2 ) ,
L = P℘∗ ( r , p ) − ( H 02 - h 2 ) t=0
∂t
249
∂( H0 − h ) ∂( H0 − h ) d℘∗
2 2 2 2
∞ − pt
L = ∫0 e dt = ;
∂r ∂r dr
∂ ( H0 − h ) ∂ ( H0 − h ) d ℘∗
2 2 2 2 2 2 2
∞ − pt
L = ∫0 e dt =
∂r ∂r
2 2 2
dr
∞ − pt
L Wi (r, t ) = ∫0 Wi (r, t )e dt = W∗ (r, p)
1 d℘∗ d ℘∗
2
p 2
℘∗ − − 2
+ W∗ = 0 ,
ã r dr dr K
d ℘∗ d℘∗
2
p 2
+r − r ℘∗ − r W∗ = 0 ,
2 2 2
r 2
(3.455)
dr dr ã K
d ℘∗ d℘∗
2
p 2Wi
+r − r ℘∗ − r =0
2 2 2
r 2
(3.456)
dr dr ã Kp
2
⎛ p ⎞ d 2 (℘∗ + 2ãW i / Kp 2 ) ⎛ p ⎞ d(℘∗ + 2ãW i / Kp 2 )
⎜⎜ r ⎟⎟ + ⎜⎜ r ⎟⎟ −
⎝ ã⎠ ⎛ p⎞
2
⎝ ã⎠ ⎛ p⎞
d ⎜⎜ r ⎟⎟ d ⎜⎜ r ⎟⎟
⎝ ã⎠ ⎝ ã⎠ , (3.457)
2
⎛ p⎞ ⎛ 2ãW i ⎞
− ⎜⎜ r ⎟⎟ ⎜℘∗ + ⎟ =0
⎝ ã⎠ ⎝ Kp 2 ⎠
2ãWi ⎛ p⎞ ⎛ p⎞
℘∗ + = C1 I0 ⎜ r
2
⎟ + C2 K 0 ⎜ r ⎟,
Kp ⎝ ã⎠ ⎝ ã⎠
⎛ p⎞ ⎛ p⎞
în care I0 ⎜ r ⎟ si K 0 ⎜ r ⎟ sunt func¡iile Bessel modificate de ordin zero ¿i de
⎝ ã⎠ ⎝ ã⎠
spe¡a întâi ¿i respectiv a doua. Pentru ca limita func¡iei
250
⎛ p⎞ ⎛ p ⎞ 2ãW
℘∗ (r, p) = C1 I0 ⎜ r ⎟ + C2 K 0 ⎜ r ⎟− 2
i
så fie finitå pentru r→∞, adicå pentru
⎝ ã⎠ ⎝ ã ⎠ Kp
⎛ p⎞
I0 ⎜ r ⎟ → ∞ , rezultå cå C1 = 0. Pe de altå parte, deoarece:
⎝ ã⎠
⎡ ⎛ p⎞ ⎤ ⎡ ⎛ p ⎞⎤
lim⎢ rdK 0 ⎜ r ⎟dr ⎥ = lim⎢ − rK 1⎜ r ⎟ ⎥ = −1 ,
r → 0⎢ ⎝ ã ⎠ ⎦⎥ r → 0⎢⎣ ⎝ ã ⎠⎦⎥
⎣
rezultå C2=Q/πKp.
Deci, solu¡ia ecua¡iei opera¡ionale (3.457) se exprimå prin func¡ia imagine:
Q ⎛ p ⎞ 2ãW
℘∗ (r, p) = K0 ⎜ r ⎟− i
, (3.458)
πKp ⎝ ã ⎠ Kp
2
Q ⎡ ⎛ p ⎞⎤ 2ãW ⎛ 1 ⎞
−1 −1 2 i −1
H0 − h = L ℘∗ (r, p) = L ⎢ K0 ⎜ r ⎟⎥ − L ⎜ 2 ⎟.
2 2
(3.459)
2πK ⎢⎣ p ⎝ ã ⎠⎥⎦ K ⎝p ⎠
⎛ ⎞
−1 1
Deoarece conform corespondentei 2 din tabelul 3.5, L ⎜ 2 ⎟ = t ¿i întrucât, pentru
⎝p ⎠
Wi = 0, solu¡ia (3.459) trebuie så devinå identicå cu (3.393) - deci transformarea
inverså:
⎡ ⎛ p ⎞⎤
−1 2
L ⎢ K0 ⎜ r ⎟⎥ = W (u~ ) = − Ei (− u~ ) ;
⎢⎣ p ⎝ ã ⎠⎦⎥
prin intermediul unei transformåri de tipul celei înscrise la numårul 6 în tabelul 3.5,
rezultå:
Q ~
2aW
H0 − h = s0 ( H − s0 ) = W (u~ ) −
2 2 i
(3.460)
2πK K
251
BIBLIOGRAFIE
5. BOULTON, N.S., The flow pattern near a gravity well in a uniform water-
bearing medium, In: Journal of the Institution of Civil Engineers, vol. 36, p.534-500,
1951.
7. CASTANY, G., Traité pratique des eaux souterraines, Dunod, Paris, 1967.
9. CEDERGREN, H.R., Seepage, drainage and flow nets, John Wiley, New York,
Londra, Sydney, Toronto, 1977.
12. DAGAN, G., Linearized solution of unsteady deep flow toward an array of
horizontal drains, In: Journal of Geophysical Research, vol. 69, nr. 16, p. 3361-3369,
1964.
13. DAGAN, G., The general solution of the linearized equation of free-surface
flow in porous media, Technion, Israel Institute of Technology, Hydraulics Laboratory,
Publication nr. 67, Haifa, 1965.
14. DAGAN, G., The generalization of Darcy's law for nonuniform flows, In: Water
Resources Research, vol. 15, nr.1, p. 1-7, 1979.
252
15. DARCY, H., Les fontaines publiques de la ville de Dijon, Victor Dalmont, Paris,
647 p, 1856.
17. DE WIEST, R.J.M., Geohydrology, John Wiley & Sons, New York, 1965.
19. DUPUIT, J., Etudes theoretique et pratiques sur le mouvement des eaux, Dunod,
Paris, p.364, 1963.
25. GRAY, W.G., ¿i O'NILL, K., On the generalequations for the flow in porous
media and their reduction to Darcy'law, In: Water Resources Research, vol.12, nr.2,
p.148-154, 1976.
28. HANTUSH, M.S., Analysis of data from pumping tests in anizotropic aquifers,
In: Journal of Geophysical Research, vol.71, nr.2, p. 421-426, 1966.
253
29. HANTUSH, M.S., Wells in homogeneous anisotropic aquifers, In: Water
Resources Research, vol. 2, nr. 2, p. 273-279, 1966.
30. HANTUSH, M.S. ¿i JACOB, C.E., Non-steady radial flow in an infinite leaky
aquifer, In: Transactions of the American Geophysical Union, vol. 36, nr.1, p. 95-100,
1955.
31. IVAN, C., Modele de calcul analogic în hidraulica subteranå, Editura Tehnicå,
Bucure¿ti, 1975.
32. IVAN, C., Calculul sistemelor de drenaj, Volumul I, Editura Tehnicå, Bucure¿ti,
1985.
33. JACOB, C.E., On the flow of water in an elastic artezian aquifer, In:
Transactions of the American Geophysical Union, vol. 21, p. 574-586, 1940.
34. JACOB, C.E., Radial flow in a leaky artesian aquifer, In: Transactions of the
American Geophysical Union, vol. 27, nr.2, p. 198-208, 1946.
35. KAZDA, I., Finite Element Techniques in Groudwater Flow Studies, Elsevier,
Amsterdam, Qxford, New York, Tokyo, 1990.
36. LINDQUIST, E., On the flow of water through porous soils, In: Premier
Congres des Grands Barrages, Stockholm, vol.5, p.81-101, 1933.
38. MUSKAT, M., The flow of homogeneous fluids through porous media,
McGraw-Hill Book Company, Inc., U.S.A, 1946.
41. SCHEIDEGGER, A.E., The physics of flow through porous media, University
of Toronto Press, 1960.
254
44. SESTAKOV, V.M., Dinamika podzemnîh vod, Izd. Moskovskovo Universiteta,
1973.
45. TAYLOR, B.S. ¿i BROWN, C.D., Darcy flow solution with a free surface, In:
Journal of the Hydraulics Division, Proc., A.S.C.E., vol. 93, HY 2, p. 25-33, 1967.
46. THEIS, C.V., The relation between the lowering of the piezometric surface and
the rate and duration of discharge of a well using ground water storage, In:
Transactions of the American Geophysical Union, Washington, D.C., vol. 16, p. 519-
524, 1935.
47. TODD, D.K., Ground water hydrology, John Wiley & Sons, New York, Londra,
Sydney, 1967.
48. TROFIN, E., Zona de izvorâre la captårile de apå subteranå, In: Hidrotehnica,
gospodårirea apelor, meteorologia, vol.3, nr.2, Bucure¿ti, p. 57-65, 1968.
52. WARD, J.C., Turbulent flow in porous media, In: Journal of the Hydraulics
Division, Proc., A.S.C.E., vol. 90, HY 5, p. 1-12, 1964.
255