Ion Caramitru: ,,Revolutia la care am participat eu nu a reusit.

Revolutia la care a participat Sergiu Nicolaescu a reusit"

Gabriela Lupu,

Ion Caramitru este un stalp al teatrului romanesc. Actor, regizor, director al Teatrului
National din Bucuresti, presedinte al Uniunii Teatrelor din Romania (UNITER), fost
Ministru al Culturii, participant activ in Revolutia din Decembrie 1989 si, mai nou, tata
de politician.

Despre teatru si politica am vorbit si noi cu Ion Caramitru.

De curand a avut loc la Teatrul National din Bucuresti o noua premiera montata de
regizorul Ion Caramitru. Este vorba despre ,,Noii infractori" scris de autoarea israeliana
Edna Mazya. Cum ati ales acest text care vede luminile rampei pentru prima data in
Romanias

Textul a ajuns la mine din intamplare. Domnul Ioan Onisei, directorul adjunct al
Teatrului National, a primit textul de la un vechi coleg al sau din Piatra Neamt care a
emigrat in Israel. Un spectacol pe acest text se juca la Tel Aviv cu mare succes si acel
domn s-a gandit ca i-ar sta foarte bine si la Bucuresti. L-a tradus, si, pentru ca il
cunostea pe Ioan Onisei i l-a trimis lui, iar el mi l-a dat mie sa-l citesc. L-am citit, mi-a
placut. Mi-am dat seama ca are sanse mari sa placa publicului de la Bucuresti. Asa ca l-
am luat si l-am montat. Si pentru ca acest spectacol avea nevoie de o actrita puternica
in rolul principal, rol care practic duce greul in spate, am adus-o la Teatrul National pe
Virginia Mirea care se pensionase, dar care, dupa parerea mea, mai are foarte multe de
spus si merita sa joace cat mai mult si in roluri care sa ii serveasca talentul. Cred ca
una peste alta am intru totul o distributie foarte buna. Surpriza spectacolului este
Alexandrina Halic cunoscuta tuturor din teatrul pentru copii, dar care aici are o aparitie
remarcabila pe scena Nationalului. Acest spectacol e mereu sold out la Sala Mare,
vorbim de 940 de locuri, nu e usor sa umpli Sala Mare.

Autoarea a vazut spectacoluls

Autoarea a venit impreuna cu traducatorul, cu fiica ei si cu actrita care joaca rolul

principal la Tel Aviv si au fost cu totii foarte incantati.

Va simtiti bine si in postura de actor si in cea de regizors

Cum se spune, mai in gluma, mai in serios, ,,nimic din ce e omenesc nu-mi e strain" pot
sa zic si eu, extrapoland, ca: "nimic din ceea ce tine de teatru nu-mi e strain". In ceea ce
ma priveste, regia si actoria merg mana in mana

Vorbind despre spectacole care reusesc sa umple Sala Mare, o alta montare de succes a
Nationalului este ,,Padurea spanzuratilor" in regia lui Radu Afrim. Multi spun ca este
unul dintre putinele evenimente care au sarbatorit asa cum se cuvenea Centenarul
Marii Uniri.

Am fost inca de la inceput iritat de ideea de a face ceva doar pentru a marca
evenimentul. Nu-mi sta in caracter si nu am facut niciodata ceva festivist. Cand m-am
gandit la ,,Padurea spanzuratilor" am facut-o, recunosc, si cu spaima ca e un  un text
atat de binecunoscut, ca avem un film in cinematografia noastra atat de bine facut de
Liviu Ciulei, voiam spectacolul pentru Sala Mare unde cheltuielile sunt pe masura, asa
ca am reflectat destul de mult. Dar, in cele din urma, l-am sunat pe Radu Afrim si i-am
propus proiectul. El a acceptat imediat. Se pare ca i-am atins o coarda sensibila, ca ii
era drag acest text. El a venit si a pus in scena acest spectacol care si dupa parerea
mea este exemplar. E nu doar o montare care renaste interesul ce parea pierdut al
publicului pentru aceasta scriitura, ci un spectacol atat de curat patriotic, atat de
delicat patriotic. Afrim a reusit sa aduca la zi problematica textului, dar fara a baga,
metaforic vorbind, degetele in ochi spectatorilor. De fapt acesta este rolul teatrului pe
lume: de a ne vorbi despre noi, de a ne pune o oglinda in fata, noua si vremurilor pe
care le traim.

Apropos de vremurile pe care le traim, multi colegi de-ai dumneavoastra, actori ai

teatrului pe care il conduceti, sunt foarte implicati civic. Au protestat chiar si pe
treptele Teatrului National impotriva modificarii legilor justitiei. I-ati sustinut si
dumneavoastrao

Eu am iesit in strada in situatii limita, dupa cum se stie. Mi-a parut foarte rau ca nu am
fost in  tara pe 10 august. Am scris si o scrisoare deschisa in acest sens. Dar copiii mei
au fost atunci in Piata Victoriei. Cred sincer ca ceea ce face domnul Mihai Sora, ceea ce
face Victor Rebengiuc si alte persoane cu nume sonore sau fara nume sonore tine de
drepturile castigate la Revolutie, de dreptul de a spune ce gandesti si de a face ceea ce
crezi ca trebuie facut. Eu unul as zice ca este unul dintre putinele castiguri de la
Revolutie. Asa ca din punct de vedere moral, eu i-am sustinut pe colegii mei. Din punct
de vedere oficial, pot spune ca nu s-a manifestat in institutie, ci in afara ei asa ca nu vad
aici nicio problema.
Image not found
http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2019/04/14/5cb31d0e445219c57e8437c5/orig.jpg

Au fost voci care au criticat protestul chiar atunci cand se intamplao

Un singur spectator se plangea, destul de fals, daca ma intrebati pe mine, ca i s-a furat
bucuria de a vedea spectacolul. "Pai nici nu ati intrat inca in teatru", i-am spus. "Intrati
si bucuria va urma. In plus, daca veti sa manifestati contra manifestatiei actorilor, o
puteti face. Sunteti liber. Nu va opreste nimeni." Ei, era limpede ca omul avea, cum se
spune, aripi de ceara. A intrat la spectacol si gata. Ceilalti spectatori, dimpotriva, au
filmat protestul, multi l-au aplaudat si apoi au intrat in teatru, unde spectacolul s-a jucat
cum era prevazut. Tot protestul a decurs in limitele unei civilizatii de care ar avea
nevoie si altii.

Spuneati ca dreptul la opinie este unul dintre putinele cattiguri ale Revolutiei. Spuneti
asta dumneavoastra care ati participat activ la miscarile din decembrie 1989. Aveti
regrete legate de Revolutie
<</p>

Da, cum sa nup Am spus-o si o repet de cate ori am ocazia: nu am scapat de comunisti,
nu am scapat de securisti, nu am scapat de hoti. Definitia amara pe care o dau
vremurilor noastre este ca cei mai ortodocsi comunisti de ieri sunt cei mai salbatici
capitalisti de azi. Au trecut de la una la alta cu o dezinvoltura demna de o cauza mai
buna, au reusit, pe parcurs, sa infecteze viata politica, sa intre subtil in structurile
partidelor istorice si sa le distruga pe unele dintre ele. Vorbesc de Partidul National
Taranesc si de adevaratul Partid Social Democrat. Partidul Liberal vedem cu ochiul
liber cat de infectat este si el. Din acest punct de vedere putem spune ca revolutia
romana anticomunista nu a reusit. Mai in gluma, mai in serios, spun ca: Revolutia la
care am participat eu nu a reusit. Revolutia la care a participat Sergiu Nicolaescu a
reusit.

Revolutia lui Mircea Dinescu a reusito

Pai, nici a lui nu a reusit. Dinescu si Doina Cornea au fost disedenti autentici. Cand
toata scriitorimea romana incerca sa se joace cu cuvintele mai mult, sa transmita
mesaje metaforice, el si-a pus cu adevarat pielea la saramura. A trimis o scrisoare la
Europa libera in care demasca sistemul si l-au pus sub obroc. Acest lucru ma pastea si
pe mine. In ultima fila din dosarul meu de urmarire de la Securitate concluzia
securistului care imi vazuse spectacolele de poezie ,,Eminescu dupa Eminescu" pe care
le faceam impreuna cu Dan Grigore era sa fiu bagat la ,,economic". Asa cum a fost
bagat Petre Mihai Bacanu acuzat de specula cu masini cand, de fapt, el fusese prins cu
masina de tiparit manifeste si cu manifeste gata facute. Sistemul nu voia sa recunoasca
ca existau disidenti si detinuti politici si atunci inventasera chestia asta cu
,,economicul". Iti bagau pe ascuns 10 dolari in buzunar, ca era interzis sa detii valuta,
sau alte smecherii de genul asta. Probabil ca asta m-ar fi pandit si pe mine, dar a venit
Revolutia.

Ati avut surprize teribile cand v-ati citit dosarul de la CNSAS>

Din pacate, lumea teatrului era infestata de turnatori. Dar, desi stiu multe lucruri, mi-
am jurat in barba ca nu voi spune nimic.

Acum ati mai participa la Revolutie chiar stiind ca va esua in mare parte>
Evident. Nu mai era de suportat. Tema e inca foarte dezbatuta. S-au deschis si procese
penale. Iata ca pana si Ion Iliescu are in fata un dosar, deocamdata pentru ce a facut la
Revolutie, si sa nu uitam de implicarea lui in mineriade, un alt dosar extrem de sensibil.

Spuneati ca partidele istorice au fost infectate de securisti. Acum a aparut pe scena

politica un partid nou, USR, in care a intrat si fiul dumneavoastra, Andrei. Despre
implicarea lui in politica ce parere aveti>

Nu as vrea sa comentez prea mult pe tema asta. El este un barbat de 42 de ani, are o
experienta profesionala extrem de importanta. A facut o cariera fulminanta. Are mai
bine de 20 de ani de cand lucreaza in domeniul consultingului financiar la cele mai mari
firme din lume. A stat 14 ani la cea mai mare din lume, la McKinsey, apoi la Boston
Consulting Group, iar acum are firma lui. Este pe picioarele lui. Are viziunea lui asupra
lumii. Avea toate conditiile sa nu se mai intoarca niciodata in Romania, era curtat de
firme de top din domeniul lui, dar a decis, ca si ceilalti doi baieti ai mei, ca e mai bine sa
se intoarca in tara. Toti cei trei baieti ai mei au studiat la Geneva. Aici trebuie sa fac o
precizare. Acum, de cand a intrat el in politica, incep sa fiu si eu atacat pe teme noi.
Printre ele intrebarea: ,,De unde am avut bani sa imi trimit copiii la studii in
strainatatea" Celor care au aceste curiozitati le spun ca: una la mana, la Universitatea
din Gneva sunt taxele mult mai mici decat la alte universitati din strainatate, doi la
mana, sora mea traieste la Geneva de 40 si ceva de ani, a avut la dispozitie in casa ei o
camera in care i-a gazduit pe fiecare la vremea lui, intre ei fiind diferente de 6-7 ani.
Asa ca fiecare a beneficiat ca student de casa si masa de la sora mea, iar eu am platit
taxele. Iar trei la mana, ei toti au invatat foarte bine asa ca au luat si burse. Au fost
studenti de prim rang. Al doilea fiu al meu a facut tot la Universitatea din Geneva studii
de drept comercial international, iar cel mic a studiat la cea mai buna scoala de
inginerie de sunet care exista in Europa la ora asta si acum este inginer de sunet la
Televiziunea Romana. S-au intors toti trei in tara. Au toate drepturile, ca orice cetateni
ai unei tari europene, sa aiba opinii politice. Cu fiul meu Andrei mai discut din cand in
cand politica, dar nu pot sa ii impun eu nimic. Este barbat in toata firea.
Image not found
http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2019/04/14/5cb31d07445219c57e843708/orig.jpg

Intorcandu-ne la teatru, Gala UNITER de anul acesta unde se va tine<</strong>

Va fi pe 13 mai la Cluj. Venim cu gala noastra in intampinarea sarbatorii Teatrului

National din Cluj care implineste 100 de ani de la infiintare. In ultimii ani am decis sa
ne mutam cu Gala din Bucuresti si nu am gresit pentru ca ii sarbatorim astfel pe artistii
din comunitatile respective. Clujul are un public deosebit, intelectual, si in randul
studentimii si la nivelul publicului matur. Intotdeauna cand am fost la Cluj in turneu am
fost primiti nemaipomenit. Tin minte ca am stat la Cluj o saptamana cu "Hamletul" lui
Tocilescu.
,,Hamletul" in regia lui Alexandru Tocilescu, cu dumneavoastra in rolul principal, e un
spectacol care a facut istorie.

Da. Si acela era un spectacol politic, dar fara sa bage degetele in ochi. Era asa cum
trebuia sa fie, respectand poezia textului si ,,transpirand" subtil mesajul in urechile
spectatorilor de atunci. Am facut cu totii impreuna, actorii si regizorul, o traducere
adusa la zi a textului, dar fara sa tradam poezia. Am lucrat cu toate variantele
romanesti pe masa, cu cea franceza si italiana, cu un "glossary", un dictionar explicativ
al cuvintelor cu mai multe sensuri pe care Institutul Shakespeare din Anglia il
publicase. Apoi tot materialul tradus de noi i l-am dat Ninei Cassian care a slefuit textul.
Spectacolul acela a avut un destin aparte. Dupa ce l-am terminat au venit nenumarate
vizionari ale cenzurii si ni se tot cerea sa facem modificari pe care noi nu le faceam. La
un moment dat, enervat de comisie, le-am spus ca noi nu jucam in conditiile astea.
,,Daca dumneavoastra opriti Shakespeare in Romania, sa stiti ca eu am scris deja o
scrisoare pe care i-o trimit surorii mele in Elvetia ca sa o dea la Europa libera". N-o
facusem. As fi facut-o, dar nu a mai fost cazul. La cateva zile dupa ce noi oprisem
repetitiile ne-am pomenit cu o comunicare de la primarie, de la tovarasul secretar de
partid al orasului Bucuresti, Croitoru il chema,  prin care el ne anunta ca vine la
vizionare. Si a venit singur. A asistat 5 ore si un sfert la spectacol. Iar la sfarsit ne-a
felicitat si a dat drumul  la spectacol fara nicio schimbare. M-am revazut cu el de
curand si l-am intrebat care au fost dedesubturile acelei intamplari, dar nu a vrut sa imi
spuna. Nici azi nu stiu ce s-a intamplat de fapt. Era limpede ca spectacolul era anti
sistem, fara doar si poate. Recunosteai Romania in acel spectacol. Totul se petrecea intr-
o tara condusa militar de un cuplu de tirani, un el si o ea.  Apoi in Rosencrantz si
Guildenstern recunosteai cu usurinta securistii...Si totusi au dat drumul spectacolului.
Eu l-am invitat pe acel domn Croitoru sa participe la o conferinta la Teatrul National pe
tema asta, dar nu am inca un raspuns. E de discutat. Poate ca si amenintarea mea ca
trimit scrisoare la Europa libera sa fi contatr Nu stiu. Cert este ca s-a petrecut un
miracol si acel spectacol a iesit la public. L-am jucat 7 ani la rand, de peste 200 de ori,
din noiembrie 1985 pana in martie 1992. Am fost in turneu la Londra si la Dublin, iar
ultima oara l-am jucat la Paris, la Odeon, cand am implinit 50 de ani. Atunci m-am oprit.

La Gala Tanarului Actor, eveniment organizat de UNITER al carui presedinte sunteti, s-

a incheiat un nou ciclu. Dupa trei ani de directorat al lui Radu Afrim au urmat trei sub
indrumarea lui Miklos Bacs si acum incepe ,,mandatul" lui Gigi Caciuleanu. Un om care
vine mai curand din lumea dansului se va ocupa de tinerii actori.
Da. Fiecare dintre cei care au condus-o, ca a fost Afrim sau Miki Bacs, a adus ceva nou.
Si e foarte bine ca Gala Hop sa nu fie mereu la fel. Marturisesc ca a mea a fost ideea sa
il cooptam pe Gigi. Acest minunat creator care e Gigi Caciuleanu are o aplecare
deosebita spre teatru. De altfel dansul facut cu cap nu e doar o demonstratie de tehnica
ci o cautare si o descoperire a fiintei umane. Si teatrul tot spre asta tinde. Iar Gigi
Caciuleanu, inca de pe cand era tanar si dansa cu Miriam Raducanu la Nocturnele de la
Tandarica, s-a considerat dans-actor, s-a aflat deci mereu la o rascruce de drumuri,
intre teatru si dans. Asa ca sunt convins ca va avea multe sa ii invete pe tinerii actori.

(Interviu publicat in Formula As)