Sunteți pe pagina 1din 10

Tema 2. Trăsături ale comerțului exterior.

2.1 Noțiuni introductive în definirea conceptelor de comerț exterior.


2.2 Clasificarea tranzactiilor de comert exterior
2.3 Modalitati de realizare a tranzactiilor de comert exterior

2.3.1. Exportul direct

2.3.2. Exportul prin intermediari

2.3.3. Exportul indirect (comerciantii)

2. 4 Rolul comertului exterior în economia unei tari

2.1 Noțiuni introductive în definirea conceptelor de comerț exterior.

Comerţul internaţional este primul flux al circuitului mondial şi el cuprinde


mişcarea bunurilor şi serviciilor dintr-o ţară in alta, prin trecerea frontierelor vamale
ale ţării respective. Comerţul internaţional are două componente: export şi
import. Exportul exprimă ieşirea de pe teritoriul vamal al unei ţări a mărfurilor şi
serviciilor. Exportul implică incasări valutare pentru ţara exportatoare. Importul se
referă la intrarea pe teritoriul vamal al unei ţări a bunurilor şi serviciilor din alte ţări şi
el implică un efort valutar din partea ţării importatoare.
Exportul şi importul desemnează, in unitatea lor, comerţul exterior al unei
ţări

Comerţul internaţional a cunoscut un avant deosebit incepand cu marile


descoperiri geografice, cand au fost atrase in circuitul mondial noi teritorii. Comerţul
internaţional a fost dintotdeauna o oglindă a diviziunii internaţionale a muncii,
exprimand foarte fidel specializarea internaţională. Pană in secolul trecut, fluxurile
comerciale internaţionale au fost dominate de comerţul cu materii prime.

Adevărata explozie a comerţului internaţional a survenit după cel de-al doilea


război mondial, odată cu cuceririle tehnico-ştiinţifice, dar şi cu mutaţiile ce au
survenit in ordinea economică mondială.

Destrămarea imperiilor coloniale şi cucerirea independenţei de către tot mai multe


state, au dus la implicarea in fluxurile comerciale a tot mai mulţi participanţi. Practic,
toate ţările lumii sunt astăzi angajate in circuitul economic mondial prin relaţii de
import şi de export, făcand din comerţul internaţional cel mai cuprinzător flux
al circuitului economic mondial.

Analiza comerţului internaţional relevă cateva caracteristici generale, ce


definesc acest flux:

Comerţul internaţional este un flux dinamic. Valoarea exporturilor mondiale a


crescut permanent, ajungand astăzi la aproape 9 000 miliarde de dolari. Ritmul de
creştere al exporturilor mondiale a fost superior ritmurilor de creştere economică
mondială sau a producţiei manufacturate mondiale.

Dinamismul deosebit al fluxurilor comerciale este determinat şi de creşterea


interdependenţelor sporite din economia mondială, de faptul că schimburile
comerciale reprezintă prima formă şi cea mai facilă pentru ţările mai puţin avansate d
in circuitul economic mondial. In ultimul deceniu, avantul deosebit dat a fost
condiționat de cuceririle informaţionale, de scăderea costului transporturilor, de
accesul mai rapid şi mai ieftin la informaţii, diminuarea tarifelor la nivel
international. Toate aceste motivaţii au contribuit la impulsionarea comerţului
internaţional.

Diversificarea continuă a fluxurilor comerciale internaţionale. Sub imperiul


progresului tehnologic, al inovaţiei, nomenclatorul de produse s-a imbogăţit
continuu, iar gradul de complexitate al produselor a crescut foarte mult. De
asemenea, diversitatea comerţului poate fi exprimată şi de faptul că produsele au
devenit astăzi tot mai „internaţionale”, la realizarea lor participand firme din diverse
ţări. Produsele prelucrate au inceput să domine comerţul exterior nu numai al ţărilor
dezvoltate, dar şi al ţărilor in dezvoltare, pe ansamblul acestora. Structura pe mărfuri
a comerţului internaţional reflectă această diversificare, prin ponderea foarte mare a
produselor manufacturate (prelucrate) in totalul schimburilor.

Peste 70% din comerţul mondial este reprezentat de produsele prelucrate,


urmate de combustibili şi produse minerale, produse agricole şi textile. De asemenea,
din gama produselor prelucrate, domină maşini şi echipamente de transport,
produsele chimice şi farmaceutice şi echipamentele electronice şi de birou.
Comparativ cu anul 2018, aşa cum se prezintă şi in tabelul de mai jos, nu se remarcă
schimbări semnificative, ci o uşoară creştere a ponderii combustibililor şi a
produselor minerale, lucru explicat in principal prin evoluţia spectaculoasă a
preţurilor petrolului.
Exporturile mondiale pe grupe de produse (in % din total, 2018) Tabelul 1

  2018
Total 100,0
Produse agricole 8,8
Combustibili şi produse minerale 13,9
Produse manufacturate, din care: 74,8
- Maşini şi echipamente de transport 41,8
- Echipamente electronice şi de birou 15,4
- Textile 2,5

In ceea ce priveşte repartiţia geografică a comerţului cu produse manufacturate,


pot fi identificate cateva caracteristici: ţările dezvoltate apar in postura celor mai mari
exportatori şi importatori de produse manufacturate, fapt explicabil prin structura
extrem de diversă a acestor economii, structură ce se reflectă in exporturile şi
importurile acestor ţări, conectarea lor la economia globală puternică şi dominaţia
lor in domeniile tehnicii şi tehnologiei.

Ţările in dezvoltare, precum și R.Moldova, sunt mai degrabă importatori de


produse prelucrate decat exportatori, cea mai clară diferenţă dintre exporturile şi
importurile de produse manufacturate fiind in cazul Orientului Mijlociu şi al Africii.
Dacă in ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, explicaţia rezidă in abundenţa petrolului
şi a faptului că aceste ţări si-au construit economiile (şi averea) pe exportul de petrol,
in cazul Africii, motivaţia este dată de sărăcia acestor ţări, de faptul că structura
economiilor ţărilor africane nu poate asigura un export dominat de produse
prelucrate.

Este de remarcat faptul că in cazul Asiei, ponderea produselor prelucrate este


mai mare la export decat la import, iar această diferenţă poate fi explicată prin faptul
că in Asia au fost delocalizate foarte multe industrii, de la cea textilă, la produse
electronice şi electrocasnice sau jucării. Practic, cu greu mai pot fi gasite azi produse
de larg consum, care să nu poarte inscripţionarea “made in China“sau alte ţări din
zonă (Coreea de sud, Thailanda, etc.)

Ţările dezvoltate domină in continuare comerţul internaţional , chiar dacă


ţările in dezvoltare inregistrează evoluţii pozitive. Primii 10 exportatori şi importatori
ai lumii aparţin grupei ţărilor dezvoltate şi totalizează peste jumătate din exporturile
şi importurile mondiale. Pe ansamblu, ţările in dezvoltare derulează in jur de 30%
din comerţul mondial, iar cea mai mare parte a acestei ponderi este realizată doar de
cateva dintre ţările in dezvoltare ( Brazilia, Argentina, Mexic, ţările Asiei de Sud Est,
ţările Orientului Mijlociu, exportatoare de petrol). Restul ţărilor inregistrează ponderi
scăzute in comerţul mondial.

Principalii importatori şi exportatori, in 2018 (% din total) Tabelul 2

Exportatori % din total exporturi Importatori % din total


1. Germania 10 1. SUA 16,1
2. SUA 9 2. Germania 7,6
3. China 6,5 3. China 5,9
4.Japonia 6,2 4. Franţa 4,9
5. Franţa 4,9 5. Marea Britanie 4,9
6. Olanda 3,9 6. Japonia 4,8
7. Italia 3,8 7. Italia 3,7
8.Marea Britanie 3,8 8. Olanda 3,4
9.Canada 3,5 9. Belgia 3,0
10. Belgia 3,4 10. Canada 2,9

2.2. Clasificarea tranzactiilor de comert exterior

Operatiunile de export-import reprezinta principala forma de realizare a


comertului exterior. Baza juridica o reprezinta contractul de vânzare internationala,
care creeaza între parti raporturi de tipul debitor-creditor (importatorul este tinut sa
plateasca pretul, dobândind dreptul de proprietate asupra marfii; exportatorul este
îndreptatit sa primeasca pretul, având obligatia de a livra marfa). Din punct de
vedere economic, relatiile dintre parti se bazeaza pe interdependente în sfera
comercializarii. Marfa, care face obiectul tranzactiei comerciale internationale,
poate fi reprezentata de produse (bunuri corporale), servicii si cunoștinte tehnice
(bunuri necorporale).

În sfera tranzactiilor comerciale traditionale (comertul exterior), bunurile de


export-import pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1. Dupa gradul de prelucrare pot fi:

 materii prime
 produse semifabricate
 produse manufacturate
Prima grupa de bunuri are o mare importanta în comertul international –
materiile prime, pot face obiectul tranzactiilor la bursele internaționale (produse
agroalimentare, metale, etc.).

2. Dupa utilizarea lor pot fi:

 produse industriale
 bunuri de consum

Aceasta grupa poate fi obiectul tranzactiilor în cadrul licitatiilor internationale.

În sfera comertului invizibil avem:

 transporturile
 asigurari internationale
 servicii profesionale (consultanta)
 turismul international

Aceste servicii din sfera comertului invizibil sunt legate de derularea


operatiunilor de export-import si de operatiunile comerciale( în cazul exporturilor
complexe).

În comertul cu inteligenta, avem realizarea vânzarii: licente, brevete de inventii,


contracte de consultanta/asistenta, servicii de formare a personalului (în special
exporturilor complexe).

Temeiul distinctiei dintre afacerile interne si cele internationale îl constituie


natura mediului. Mediul mondial se caracterizeaza prin dimensiuni de politica,
economica, juridica si culturala.

Dezvoltarea afacerilor pe plan international tinde sa devina o conditie de


existenta pentru firme, indiferent de marimea acestora sau de domeniul de activitate.
În practică, agentii economici se implica în afaceri internationale prin operatiuni de
export-import.

În functie de motivatiile care determina decizia de export avem:

 cele legate de cerere, firmele pot raspunde la comenzi ocazionale sau pot
comercializa pe piata externa
 cele legate de oferta, exportul este rezultatul unei decizii constiente a firmei,
care se implica pe piata externa, prin sesizarea unei oportunitati
 cele legate de atitudinea prointernationalizarii, a managementului
întreprinderii
Exportatorii pot fi grupati în doua categorii: cei activi si cei pasivi. Exportatorii
pasivi - raspund solicitarilor pietei externe, fara sa aiba o strategie
proprie. Exportatorii activi - sunt cei care concep o strategie, urmaresc promovarea
exporturilor.

Riscurile exportatorilor sunt numeroase si complexe, prin urmare decizia de


export trebuie sa fie fundamentata pe analiza avantajelor si a costurilor.
Fundamentarea strategiei afacerilor internationale se realizeaza pe baza unei analize,
care are în vedere, caracteristicile mediului de afaceri (analiza externa), precum si
evaluarea capacitatii firmei de a se integra în piata mondiala (analiza interna).

Premisele elaborarii strategiei sunt create prin identificarea oportunitatiilor,


avantajelor si evaluarea riscurilor, a costurilor legate de extinderea internationala si a
capacitatii economice a firmei.

Realizarea si dezvoltarea activitatilor economice pe plan international,


economia mondiala, precum si a altor activitati, genereaza o miscare a valorii în
context international. Aceasta miscare de valoare se deruleaza cu ajutorul activitatii
financiare de credit si monetare.

2.3 Modalitati de realizare a tranzactiilor de comert exterior.

Firmele exportatoare si importatoare pot apela la mai multe modalitati de


realizare a operatiunilor comerciale internationale. În functie de accesul pe pietele
externe se practica operatiuni efectuate direct de catre firma producatoare sau se
apeleaza la o casa de comert intermediar.

Dupa gradul de implicare pe piata externa se disting:

 operatiuni clasice de comert exterior (export - import, contrapartida, reexport)


 aliante strategice si cooperari internationale (licentiere, transizare,
subproductie)
 implantari în strainatate (birou comercial, filiala de productie sau de comert)

Din perspectiva exportatorului sunt trei modalitati de realizare a operatiunilor:

 exportul direct
 exportul prin intermediari
 exportul indirect
2.3.1. Exportul direct

Exportul direct este aceea forma de operatiune de export – import, în care


producatorul încheie si executa contractul de vânzare internationala prin stabilirea
relatiei cu clientul extern.

Exportul direct se caracterizeaza prin faptul ca exportatorul (producatorul)


dispune de o structura organizatorica prin intermediul careia realizeaza operatiunile
de prospectare, negociere, contractare si derulare a operatiunii de export.

Prin exportul direct se poate ajunge de la derularea tranzactiei cu clientii straini,


pâna la crearea în strainatate a unor structuri dependente de exportator sau controlate
de acesta.

Avantajele organizarii unui aparat propriu de comert exterior constau în:

 ofera producatorilor posibilitatea sa participe la însusirea profitului comercial;


 producatorii se mentin în contact direct cu piata, reactionând la schimbari si
adaptând productia de export la cerinte;
 ofera posibilitati de promovare a produselor.

Exportul direct are si dezavantaje:

 cheltuielile de comercializare sunt ridicate;


 riscurile specifice activitatii de comert exterior se rasfrâng direct asupra
firmei;
 necesita constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe
activitatile internationale, personal specializat, astfel rezultând noi costuri.

Principalele forme de realizare a exportului direct sunt:

1. Exportul prin structuri interne - firma dispune de compartimente sau directii de


comert exterior, încheie direct cu clientul extern contracte de vânzare internationala,
în nume si pe cont propriu, se ocupa de executarea acestora. Aceasta modalitate se
practica în câteva situatii:

 obtinerea de comanda, rezultând din activitati promotionale sau participarea la


târguri internationale;
 participarea la o licitatie internationala;
 vânzarea prin corespondenta, rezultând din trimiterea de cataloage sau fax
2. Reprezentantul în strainatate - este angajatul firmei, colectând informatii cu
privire la piata, clienti, oferirea de servicii pentru clienti, asistenta tehnica,
reglementarea litigiilor comerciale sau financiare.

3. Birou de reprezentare (birou comercial) - compartiment operativ, fara


personalitate juridica, nu poate îndeplini acte de comert. Asigura un contact
permanent cu piata locala (externa), stabilirea primelor contracte cu clientii,
urmarirea contractului de vânzare internationala.

4. Sucursala - fara personalitate juridica, functioneaza dupa legislatia locala, dupa


functia administrativa, transmite comenzile societatii mama, asigura vamuirea, face
livrarile pe plan local.

5. Filiala - are personalitatea juridica, dar este controlata de societatea mama. Se


integreaza în mecanismul economic al tarii gazda.

2.3.2. Exportul prin intermediari

Exportul prin intermediari este o modalitate de realizare a tranzactiei


internationale, care se situeaza ca regim juridic si mod de derulare, între exportul
direct si cel indirect. Prin intermediere se întelege activitatea depusa de o alta
persoana, decât titularul interesului. Deci intermedierea implica o reprezentare, este
o operatie juridica prin care o persoana, numita reprezentant încheie acte juridice cu
tertii, în numele altei persoane, numita reprezentat. Distingem urmatoarele tipuri de
intermediari:

 agent comercial
 comisionar (în dreptul continental)
 agent ( în dreptul anglo-saxon)

Agentul comercial - este din punct de vedere juridic, un mandatar si este


însarcinat de o maniera permanenta sa negocieze si eventual sa încheie contracte, sa
presteze servicii în numele si în contul producatorilor industriali - comerciantilor. El
nu apartine la firma furnizoare, are un contract de mandat. Agentul comercial
raspunde de gestionarea comenzilor, realizarea livrarilor si de efectuarea facturarii
catre clienti.

Comisionarul - este un intermediar, care pe baza unui contract de comision,


efectueaza operatiuni comerciale. El poate realiza atât operatiuni de export cât si de
import. Contractul de comision se utilizeaza în operatiile de transport si vamuire, si în
cele de bursa.
Contract de vânzare:

Producator  Comisionar  Client extern

Figura 1. Exportul prin comisionar

Agentul - este o persoana care a fost autorizata sa actioneze pentru o alta


persoana, sa desfasoare afacerile. Relatia poate exista si fara contract, serviciile
prestate de acesta, fiind compensate.

2.3.3. Exportul indirect (prin intermediul comerciantilor)

Exportul indirect presupune separarea functiilor de comercializare de cele de


productie în unitati autonome, care actioneaza în calitate de
comercianti. Producatorul/exportatorul vinde marfa unei firme comerciale, care
efectueaza exportul în nume si pe cont propriu. În acest caz producatorul nu îsi asuma
riscurile si cheltuielile legate de comercializarea marfurilor respective, el nu are o
legatura directa cu piata externa, firma comerciala reprezentând interfata dintre mediul
intern si cel extern.

Comerciantul urmareste obtinerea de profit din diferenta între pretul de


cumparare din tara si pretul de vânzare în strainatate, asumându-si riscurile de pret si
riscul valutar. Firmele specializate în operatiuni comerciale se numesc case de comert.
Comerciantii internationali se pot specializa pe tipuri de operatiuni combinate de
comert exterior (contrapartida, swich), pe pietele la termen pentru anumite produse.

2.4 Rolul comertului exterior în economia unei țari.

Comertul exterior are un rol însemnat în asigurarea economiei nationale cu


materii prime, combustibil si energie , utilizarea eficienta a fortei de munca ,
utilizarea completa si intensiva a capacitatii de productie si cresterea nivelului
tehnic si al calitatii marfurilor autohtone, ca premisa a sporirii competitivitatii
ofertei de marfuri autohtone pe pietele externe.

Rolul esential, adeseori revolutionar, al comertului este ca factor de progres, care-


si pune amprenta pe toate laturile existentei sociale, de la economie - la politica si
cultura. Capacitatea comerciantilor de a se mentine în cadrul filierelor comerciale în
rolul lor traditional depinde fundamental si de abilitatea lor de a asigura reducerea
costurilor de tranzitie.

În ultimii ani s-au evidentiat importante modificari în structura activitatii


comerciale, ca urmare a conjuncturii macroeconomice, noul context economic a impus,
tuturor agentilor economici care opereaza în sfera comerciala, o reflectie atât asupra
rolului lor economic cât si a initierii si implementarii strategilor de adaptare. Structura
diferita a exportului fata de import, materializeaza functia de transfer a comertului
exterior, rezultând modificarea structurii rezultatelor procesului national de productie, o
parte din produsul social creat la nivelul întregii economii nationale, fiind exportata si
înlocuita prin import cu alte valori de întrebuintare, ceea ce duce la diversificarea
fondului de marfuri solicitate pe piata interna.

Firmele ce importa în R.Moldova cu preturi mici, acordând facilitati de plata,


marfuri si preturi mai avantajoase decât firmele autohtone, acesti factori fac necesara
orientarea firmelor moldovenești catre export. La extern, firmele autohtone trebuie sa
faca fata concurentei, prin plasarea preturilor de dumping, standarde impuse privind
calitatea, desfacerea si ambalajul. Un export efficient, într-un volum mare, devine o
solutie pentru rezolvarea problemelor de productie si sociale existente în economia
națională.

Participarea unei firme la comertul international presupune urmatoarele avantaje:

 extinderea pietei
 sporirea profitului
 utilizarea mai buna a capacitatii de productie
 îmbunatatirea potentialului de marketing (concurenta internationala)
 consolidare a credibilitatii, activitatea comertului international inspirând
încredere.