Expunerea profesională la radiaţii

nonionizante
• Radiaţiile nonionizante cuprind acea parte a
spectrului electromagnetic având energie mică
(sub 12 eV), frecvenţă de ordinul kHz-ilor (103 Hz)
şi lungime de undă de ordinul km-ilor.
• Se denumesc astfel pentru că energia
transferată materiei pe care o străbat nu este
suficient de puternică pentru a produce ionizarea
atomilor constituenţi ai acesteia.
• Radiaţiile nonionizante reprezintă o formă a
energiei radiante şi sunt formate din unde
electromagnetice şi fotoni.
• Ele se compun dintr-un câmp electric şi unul
magnetic, perpendicular unul pe celălalt, în
concordanţă de fază şi care se deplasează,
într-o direcţie dată, cu viteza luminii, de
300.000 Km/s.
• În funcţie de predominenţa lor, efectul asupra
materiei din jur va fi de inducţie (când
predomină câmpul magnetic) sau dielectric
(predominenţa câmpului electric).
 Caracteristicile fizice
• frecvenţa (ν) – defineşte numărul undelor ce
tranzitează un anumit punct în unitatea de
timp; se exprimă în multiplii ai herzului (Hz) şi
aparţin intervalului 103 – 1017 Hz.
• lungimea de undă (λ) – precizează distanţa
care separă punctele corespondente a două
unde succesive; se măsoară în metri (m) şi
este cuprinsă între 1 mm şi 100 nm
 Energia fluxului de radiații
• Energia fluxului de radiaţii – reprezintă energia transportată
de undele electromagnetice şi se poate măsura sub două
forme:
• Prima, ca intensitate a câmpului electric şi magnetic, în
V/m, respectiv A/m,
• A doua ca densitate de putere pe unitate de suprafaţă,
exprimată în Watt/cm2. Sub această din urmă formă se
apreciază intensitatea energiei radiaţiei electromagnetice la
locurile de muncă.
• energia fotonică – a cărei valoare se obţine din ecuaţia E =
h x λ, unde h reprezintă constanta lui Planck. Undele
nonionizante au energia fotonică mai mică de 12 eV.
 După lungimea de undă
• 1. Radiaţii de radiofrecvenţă şi microunde (sau
hiperfrecvenţă) cu λ cuprins între aproximativ 300
Km – 1 m, respectiv 1 m -1 mm.
• 2. Radiaţii infraroşii ce au spectrul
electromagnetic cuprins între 1 mm - 760 nm.
• 3. Radiaţii vizibile ce cuprind zona spectrului
electromagnetic între 760 – 400 nm.
• 4. Radiaţii ultraviolete care au λ cuprins între 400
nm – 100 nm.
 Sursele radiaţiilor electromagnetice
• naturale – soarele – ce emite radiaţii ce sunt
compuse în cea mai mare parte din radiaţii
infraroşii (55%) care asigură încălzirea
pământului, radiaţii vizibile (40%) şi radiaţii
ultraviolete (5%).
• artificiale, care la rândul lor pot fi „intenţionale”-
realizate şi utilizate în mod expres, în diferite
tehnologii şi „nonintenţionale”, ce apar secundar
în cursul unor procese, operaţiuni
• Acţiunea radiaţiilor electromagnetice nonionizante
asupra organismului uman depinde de:
• tipul radiaţiei (după frecvenţă sau lungime de undă),
• energia transportată sau transferată,
• durata de acţiune,
putându-se concretiza în efecte: indiferente, benefice şi
nocive.
Gradul de nocivitate depinde de energia cumulată în
timp.
 Radiaţiile electromagnetice de
radiofrecvenţă şi microundele sau
radiaţiile de hiperfrecvenţă
• cuprind spectrul electromagnetic cu lungimea
de undă între 300 Km şi 1 mm, domeniul de
aproximativ 1 mm – 1 m aparţinând
microundelor.
• Frecvenţele se încadrează în intervalul 102 -
109 Hz.
 Surse, locuri de muncă şi profesiuni
expuse.
• naturale:
– câmpul electromagnetic terestru, cu energie electrică în jurul
valorii de 100 V/m;
– radiaţiile cosmice emise de soare, stele; descărcările electrice
din cursul unor fenomene meteorologice (furtuni),
• artificiale:
– orice aparat care produce sau funcţionează cu electricitate.
Undele de radiofrecvenţă şi microundele sunt produse de către
tuburi speciale (magnetron, clistron) sau cu ajutorul sistemului
maser (amplificarea microundelor prin stimulare cu energie
radiantă). Ulterior pot fi difuzate prin intermediul antenelor.
– Videoterminalele sunt considerate surse de expunere prin
generarea undelor radio în timpul funcţionării.
 Profesiuni expuse
• radiocomunicaţii, radiolocaţii în transportul maritim,
aerian, spaţial, rutier,
• astrologie, metrologie, meteorologie, unităţi de alimentaţie
publică etc.,
• medical - unităţile de fizioterapie care utilizează şi
diatermia ca procedură terapeutică,
• ramuri industriale: metalurgie (încălzirea, uscarea, călirea,
sudarea metalelor), prelucrarea lemnului (la uscare),
producerea maselor plastice, cauciucului, sticlei, ceramicii,
industria textilă (gofrare şi uscare), industria producătoare
şi prelucrătoare de hârtie şi pielărie, industria alimentară
(în mod special locurile unde se sterilizează alimentele) etc.
 Patogenie
• Acţiunea undelor de radiofrecvenţă şi a microundelor
asupra organismului se concretizează în efecte de tip termic
şi / sau nontermic.
• Efectele termice au ca substrat degenerarea proteică şi
necroza celulară. Ele sunt în relaţie cu lungimea de undă: λ
mici generează efectele mai pronunţate în ţesuturile
superficiale, iar λ mari la nivelul ţesuturilor profunde.
• Conducerea şi absorbţia undelor electromagnetice sunt
dependente de grosimea, distribuţia şi mai ales conţinutul
în apă al ţesuturilor.
• Cele mai bine hidratate (muşchi, sânge, viscere, piele)
absorb o cantitate de energie mai mare decât cele cu
conţinut mai sărac în apă (oase, măduvă osoasă, grăsime).
 Patogenia efectelor termice
• Efectele termice depind şi de alţi factori, cum ar
fi: distanţa faţă de sursă (invers proporţional),
umiditatea şi temperatura mediului ambiant,
starea de vascularizaţie a mediului traversat,
sensibilitatea lui termică, barierele anatomice din
calea radiaţiilor (absenţa lor în cazul globului
ocular, spre exemplu).
• Paucivascularizaţia oculară creşte amploarea
efectelor termice locale.
• Se citează şi leziuni testiculare şi oligospermie
consecutive expunerii.
 Patogenia efectelor non-termice
• modificările induse la nivelul sistemului nervos, endocrin,
reproducător, imun şi senzorial, fără a se cunoaşte pe deplin
modul lor de producere.
• Sunt numeroase studii în literatură care lansează diverse
ipoteze în acest sens, printre care amintim:
- hipersensibilitatea la câmpul electromagnetic (capacitate
crescută de detectare a câmpurilor electromagnetice) şi
efectele dăunătoare ale acesteia asupra sănătăţii umane,
- corelaţia între expunerea pe termen lung la radiaţiile
emise de videoterminale şi leziunile cutanate, oculare şi
nervoase, dar care nu depind de intensitatea câmpului,
• efectul procancerigen (leucemii, neuroblastoame,
cancer mamar),
• efectul teratogen,
• efectul supresor, dependent de doză, apărut la
expuneri ce depăşesc 2 ore pe zi, asupra secreţiei de
melatonină, hormon inductor al somnului,
• efectul nociv asupra funcţiei cerebrale a radiaţiei de
radiofrecvenţă emise în timpul utilizării telefoanelor
celulare iniţial a fost acceptat, dar ulterior a fost
infirmat, cel puţin în expunerea pe termen scurt, pe
termen lung neexistând deocamdată studii
 MANIFESTĂRILE CLINICE

• SUNT ÎNCĂ DISCUTABILE!!!!

• APAR DOAR!!!!! ÎN CONDIȚIILE EXPUNERII
FOARTE ÎNDELUNGATE, A EXPLOATĂRII
GREȘITE A INSTALAȚIILOR, A NERESPECTĂRII
NORMELOR SSM, A ACCIDENTELOR
 Manifestările clinice
Expunerea acută
Manifestări termice:
• la nivel cutanat apar, la doze mari, senzaţia de arsură,
căldură locală, furnicături, înţepături, durere, tumefiere
locală, eritem, uşoară induraţie sau uneori chiar vezicule şi
bule.
• La nivel ocular apare senzaţia de corp străin ocular, durere,
lăcrimare, opacităţi corneene, cristaliniene şi sindromul de
„ochi roşu”,
Manifestări clinice nontermice nu se cunosc deocamdată. Se
menţionează doar „stress-ul posttraumatic” caracterizat
prin labilitate emoţională şi insomnie persistentă după
încetarea expunerii, ce poate dura până la 1 an.
 Expunerea cronică
• Apare la doze mai mici, dar constante și îndelungate (
peste 10-15-20 ani).
Manifestări termice – cataracta este printre cele mai des
amintite,
Manifestări nontermice:
• sindrom asteno - vegetativ,
• cardiovascular (bradicardie, hipotensiune, scăderea
capacităţii cardiovasculare de adaptare la efort),
• tulburări endocrine (mai ales disfuncţii tiroidiene),
• trofice (scădere ponderală, friabilitatea fanerelor etc.)
• şi oculare (astenopie, angiopatii retiniene etc.).
 Diagnosticul pozitiv
Este esențială:
• recunoaşterea expunerii profesionale,
Tabloul clinic fiind nespecific, - face dificilă
diagnosticarea
Trebuie insistat și pe excluderea altor cauze care
ar putea determina manifestări similare cu cele
menţionate anterior.
 Evoluţie. Prognostic
• Majoritatea modificărilor produse dispar în 5-
6 săptămâni, după întreruperea expunerii
profesionale, cu excepţia cataractei.
• Leziunile termice au un prognostic bun
• Tulburările din cadrul stress-ului posttraumatic
necesită o perioadă mai îndelungată de
refacere, în condiţii de confort fizic şi psihic.
 Tratamentul
• Cel al afecţiunilor termice este cel al arsurilor
obişnuite.
• Cataracta impune tratament şi supraveghere într-
un serviciu oftalmologic.
• Sindromul asteno-vegetativ beneficiază de
suplimente nutritive, psihoterapie, cure
sanatoriale,
• disfuncţiile endocrine de substituţie hormonală
• !!!!Reducerea sau întreruperea expunerii
profesionale la radiaţii nonionizante!!!!
 Profilaxia
Tehnico-organizatorică:
- Evaluarea expunerii şi menţinerea nivelurilor riscurilor în
limitele prevăzute legislaţia în vigoare.
- Diminuarea expunerii se realizează prin adoptarea unor
măsuri de protecţie suplimentare, cum ar fi:
- creşterea distanţei faţă de sursă, ştiut fiind că
intensitatea câmpului scade proporţional cu mărimea
distanţei,
- amplasarea de panouri protectoare în jurul sursei,
- limitarea accesului personalului în zonele mai
periculoase – DISCIPLINA LA LOCUL DE MUNCA
- utilizarea echipamentelor cu proprietăţi reflectorizante.
Profilaxia medicală are ca obiective:
• recunoaşterea şi depistarea riscului;
• supravegherea specială a persoanelor cu implanturi
metalice şi pace-maker, a căror funcţionalitate poate fi
alterată;
• controlul medical la angajare va cuprinde pe lângă
examenul clinic general, în mod special, examinarea
neuropsihiatrică şi oftalmologică (cristalinul este vizat).
• Angajarea persoanelor cu boli cronice ale sistemului nervos
central, boli psihice, nevroze, hipotensiuni arteriale
manifeste, cardiopatie ischemică, valvulopatii, disfuncţii
endocrine şi cataractă necesită o evaluare minuţioasă şi o
decizie finală bine argumentată.
• Controlul medical periodic:
- examen clinic general şi electrocardiogramă
anual,
- un examen oftalmologic, al cristalinului – în
mod special- la 10 ani de la încadrare şi apoi
la interval de 3 ani
Radiaţiile electromagnetice de
foarte joasă frecvenţă
• Au spectrul de frecvenţă sub 200 Hz.
• În practica medicinii ocupaţionale cele cu
frecvenţă între 50 – 60 Hz sunt mai
importante. La aceste frecvenţe operează
liniile electrice de înaltă tensiune şi cele
casnice, ca urmare câmpurile
electromagnetice de foarte joasă frecvenţă
sunt destul de larg răspândite
 Efecte asupra stării de sănătate
• Sigure:
- reflexul spontan pilomotor,
– modificări comportamentale şi ale ritmului
circadian,
– modificări în metabolismul celular
– efect teratogen!!!.
Câmpurile magnetice SE PARE că ar fi în
mod deosebit răspunzătoare de alterarea
metabolismului celular şi teratogeneză.
 Efecte asupra stării de sănătate
Nesigure:
– modificările cromozomiale, ale structurilor
cerebelare la animalele de experienţă,
– carcinogenicitatea şi incidenţa crescută a
naşterilor premature
– dozele mici au efecte benefice asupra proceselor
reparatorii osoase, însă la intensităţi crescânde
apar perturbări neuronale (tulburări de
comportament, iritabilitate) şi cardiovasculare
(aritmii).
• Efectul promotor cancerigen este frecvent amintit
ca posibil implicat în incidenţa crescută a
leucemiei limfatice cronice în cazurile expunerii
ocupaţionale la curenţi de foarte joasă frecvenţă.
• Prezumpţia unei mortalităţi mai ridicate prin boli
cardiovasculare datorate favorizării variabilităţii
ritmului cardiac, deşi experimental a fost
confirmată, !!!!!nu!!!!! s-a dovedit, deocamdată,
a fi valabilă şi pentru subiecţii umani.
 Profilaxia
• utilizarea de paravane formate dintr-o suprafaţă
metalică plană şi amplasate între sursă şi subiect.
Acestea vor asigura protecţia faţă de câmpul
electric, dar nu şi faţă de cel magnetic.
• limitarea accesului în zonele vizate
• aplicarea dozimetriei individuale ce ar aduce
beneficii suplimentare prevenţiei, dar şi
aprofundării patogenezei.
Radiaţiile infraroşii
• au lungimea de undă cuprinsă între 1 mm şi
760 nm.
• Sunt compuse din trei benzi spectrale:
• A cu λ = 750 – 1400 nm,
• B cu λ = 1400 – 3000 nm
• şi C cu λ = 3000 nm – 1 mm.
 Sursele

• orice obiecte cu temperatura mai mare de zero

absolut.
• Lungimea de undă este invers proporţională cu
temperatura sursei.
• Surse naturale: soarele
• Surse artificiale: toate procesele tehnologice în
care energia termică a infraroşiilor este utilizată
pentru încălzire, topire, sudură, uscare,
deshidratare, coacere, obţinerea unor materiale
ceramice, de sticlă, mase plastice etc.
 Profesiuni expuse
• muncitorii din agricultură, construcţii,
amenajări hidrotehnice, drumuri şi poduri,
cale ferată, marinari, pescari etc.
• Riscurile cele mai semnificative sunt la
muncitorii de la cuptoare, furnale, cei care
lucrează cu metale incandescente, în
metalurgie, suflătorii în sticlă, sudorii, brutarii,
bucătarii etc.
 Patogenia

• creşterea energiei cinetice a moleculelor

tisulare urmată de conversia în energie
termică şi degradare proteică consecutivă
 Manifestările clinice
• cuprind leziuni la nivelul tegumentului şi
ochiului!!!!! în grade variabile de severitate,
dependente de intensitatea şi durata
expunerii şi manifestări din partea sistemului
nervos central.
• Leziunile oculare se datorează în mare parte
tipului spectral A şi B cu posibilitatea
dezvoltării ulterioare a cataractei.
 LEZIUNI OCULARE
• „Cataracta suflătorilor în sticlă” are ca şi cauză
expunerea îndelungată la radiaţii infraroşii şi este
printre primele boli profesionale menţionate în
literatura medicală.
• Leziunile debutează la polul anterior al cristalinului,
spre deosebire de cele din cataracta senilă unde
debutul este la nivelul polului posterior.
• Sunt produse prin mecanism indirect, prin efectul
termic generat de absorbţia radiaţiilor infraroşii la
nivelul corneei şi apoi transferarea căldurii produse
cristalinului.
 LEZIUNI OCULARE
• Leziunile corneei dau naştere sindromului de „ochi
uscat”: iritaţie şi senzaţie de corp străin ocular.
• Arsurile retiniene pot să apară la expunerile de mare
intensitate.
• Leziunile oculare sunt însoţite de scăderea acuităţii
vizuale.
• Cataracta determină o scădere treptată, dar
ireversibilă a acesteia, iar în cazul arsurilor retiniene
există posibilitatea orbirii bruşte, dar cu şansa
reversibilităţii parţiale.
• Leziunile corneene au o simptomatologie iritativă
zgomotoasă, datorită inervaţiei extrem de bogate
 LEZIUNI CUTANATE

• arsuri de grade variate în funcţie de intensitatea

şi durata expunerii: eritem, vezicule, flictene sau
chiar necroze cutanate, în situaţia dozelor mari
primite în interval scurt de timp.
• Radiaţiile infraroşii aplicate în doze mici dar într-
un răstimp mai lung, cauzează hiperpigmentare
cutanată, uneori urticarie şi edem Quincke.
 Manifestările din partea sistemului
nervos central
INSOLAȚIA
• cefalalgie, stare generală alterată, acufene,
midriază, fotofobie, greaţă, vărsături;
• în formele mai grave: redoarea cefei,
dermografism pozitiv, hiperestezie cutanată,
convulsii (reacţie meningeană).
 Diagnosticul pozitiv
• se va baza pe recunoaşterea expunerii
profesionale,
• existenţa semnelor tabloului clinic,
• evaluarea leziunilor prin examinări
oftalmologice, dermatologice şi neurologice,
care vor face şi diagnosticul diferenţial cu
manifestări similare din alte entităţi
patologice, neprofesionale.
 Tratamentul:

• - îndepărtarea de sursa de radiaţii infraroşii,

• - terapia simptomatică a arsurii,
• - schimbarea locului de muncă la apariţia cataractei,
• - internarea într-un serviciu specializat a cazurilor cu
sindrom meningean.

Evoluţia în general este bună, cu vindecarea leziunilor, cu

excepţia cataractei care este ireversibilă.
 Profilaxia tehnico-organizatorică
• termoizolarea eficientă prin utilizarea paravanelor de
reflexie, a perdelor de apă, a unor costume de
protecţie aluminate.
• Este obligatorie purtarea ochelarilor de protecţie sau a
măştilor.
• Sticlarii şi sudorii ar fi bine să fie dotaţi cu ochelari
speciali, ce absorb ambele radiaţii ale spectrului.
• Radiaţiile infraroşii cuprinse între 750 – 2000 nm, care
sunt cele biologic active vor fi menţinute sub valorile
limită admise şi precizate în normele legislative în
vigoare.
 Profilaxia medicală

• recunoaşterea riscului de expunere profesională,

• controlul medical la angajare, pe lângă examenul clinic
general va conţine şi examenul oftalmologic cu accent pe
verificarea cristalinului.
• Sunt contraindicate angajările persoanelor cu keratite,
cataractă, retinopatii, dermite acute şi cronice,
fotosensibilizare la gudron de huilă.
• controlul medical periodic în cadrul căruia se va efectua
examenul clinic general anual, iar cel oftalmologic la 5 ani
de la încadrare şi ulterior, la interval de doi ani.
Cataracta profesională apărută secundar expunerii la radiaţii
infraroşii intră în regimul bolilor profesionale declarabile
Radiaţiile electromagnetice
vizibile
• au spectrul între limita superioară a radiaţiilor infraroşii şi
cea inferioară a radiaţiilor ultraviolete. Ele realizează
senzaţia vizuală prin reacţiile fotochimice induse la nivelul
pigmenţilor vizuali (iodopsina şi rodopsina) din
componenţa celulelor receptoare retiniene (celulele cu
conuri pentru vederea diurnă şi cele cu bastonaşe pentru
vederea în întuneric). Se evaluează prin unităţi de măsură
fotometrice:
• - lumenul măsoară fluxul luminos,
• - candela estimează intensitatea luminoasă,
• - luxul indică nivelul de iluminare, densitatea, pe o
suprafaţă a fluxului luminos,
• - candela/m2 măsoară strălucirea sau luminanţa
• Sursele de expunere profesionale sunt
• Naturale: lumina solară,
• Artificiale:
• becuri electrice:
-lămpi de intensitate mare, flash-uri
luminoase, lasere, sudura cu arc electric,
videoterminale etc.
 Profesiuni expuse

• muncitorii din agricultură,

• marinarii,
• pescarii,
• constructorii de drumuri, mai ales cei care efectuează
operaţiunea de asfaltare. Expunerea este amplificată prin
fenomenul de reflexie în cazul existenţei unor suprafeţe
întinse de apă, zăpadă sau nisip!!!!!.
• sudori, sticlari,
• supraveghetorii videoterminalelor ce îşi desfăşoară
activitatea în zona cu intensitate mare a energiei radiaţiei
vizibile,
• artiştii din lumina reflectoarelor
 Patogenia

• mecanisme termice,
• mai recent s-au adăugat cele de
fotosensibilizare
 Tabloul clinic.

Retinita solară sau fototraumatismul retinian apare în

urma acţiunii unor fascicule luminoase extrem de
puternice determinând pierderea de scurtă durată,
tranzitorie a vederii şi imagine restantă retiniană,
datorită albirii pigmentului vizual.
Cu cât intensitatea sursei luminoase este mai mare, cu
atât imaginea restantă durează mai mult.
Se pot asocia şi semnele unor keratoconjunctivite.
!!!Expunerile MEDII ȘI UȘOARE, REPETATE SAU DE
DURATĂ, vor duce la diminuarea acuităţii vizuale!!!!.
 ASTENOPIA
• Sau „ochiul obosit” (eyestrain) apare când
expunerea la radiaţia vizibilă este amplificată prin
fenomene de reflexie de către obiectele din
câmpul de lucru, iar acomodarea oculară este
suprasolicitată şi prin iluminare insuficientă sau
contrast slab fond-obiect.
• Simptomatologia:
- tranzitor de cefalee,
-iritaţie oculară:. înţepături, senzaţie de
arsură, de corp străin ocular, roşeaţă
• Diagnosticul pozitiv se bazează în primul rând
pe istoricul expunerii ocupaţionale în care să
se regăsească una din condiţiile etiologice
amintite anterior.
• Diagnosticul diferenţial se va face cu: retinitele
şi scăderea acuităţii vizuale de alte cauze
profesionale sau neprofesionale.
• Tratamentul vizează limitarea sau întreruperea
totală a expunerii.
 Profilaxia tehnico-organizatorică:

• - evaluarea corectă a iluminării la locul de muncă,

atât cantitativă cât şi calitativă,
• - evitarea fenomenului de strălucire prin purtarea
ochelarilor speciali de protecţie dotaţi şi cu filtru
pentru lumina albastră, în special în cazul
sudorilor.
• - evitarea fenomenului de astenopie, mai ales la
utilizatorii ecranelor luminoase prin asigurarea
ambianţei luminoase conform principiilor
ergonomiei, echiparea cu filtre antireflex.
 Profilaxia medicală
• cunoaşterea riscului de expunere;
• controlul medical la angajare, inclusiv cel
oftalmologic şi excluderea celor cu afakie sau cu
istoric de sensibilitate la lumină;
• controlul medical periodic va supraveghea în
particular starea oculară şi acuitatea vizuală.
• Bolile profesionale cu declarare obligatorie în
România menţionează şi astenopia acomodativă
având ca şi cauză încordarea permanentă a
vederii în activităţi cu solicitarea aparatului vizual
Radiaţiile electromagnetice
ultraviolete
• Radiaţiile ultraviolete au lungimea de undă între
400 – 100 nm şi sunt situate între radiaţiile
vizibile şi cele ionizante.
• Sunt împărţite la rândul lor în 3 benzi:
- banda sau tipul A cu lungime de undă între
400 – 315 nm sau regiunea „luminii negre”,
- !!!!!banda sau tipul B cu lungimea de undă
între 280 - 315 nm sau „regiunea eritemului” şi
-!!!!!tipul sau banda C cu lungimi de undă sub
280 nm, denumită „regiunea germicidă”.
• Efectele biologice sunt cauzate de ultravioletele din
primele două categorii, cele cu lungime de undă mai
mică (sub 200 nm) fiind considerate inactive biologic.
• Sursele:
• naturale – soarele
• artificiale: sudura, tăierea cu plasmă, laser-ii cu
ultraviolete, metalele incandescente cu temperaturi
peste 10000 C, cuptoarele, furnalele, lămpile cu vapori
de Hg, tuburile cu descărcare electrică în gaz inert, cu
substanţe fluorescente etc.
 Locuri de muncă şi profesiuni expuse

• muncitori din agricultură, constructori, marinari, pescari, care muncesc în

aer liber,
• sudori, topitori, laminorişti,
• spitale, săli de operaţii în care ultravioletele sunt utilizate pentru
proprietăţile lor germicide,
• laboratoarele pentru analize şi sinteze chimice cu ultraviolete,
• fotogravura,
• spaţiile destinate sterilizării alimentelor în scopul conservării sau
producerii vitaminelor sau a altor principii alimentare,
• cabinete medicale pentru diagnostic şi tratament mai ales în dermatologie
• geologia petrolului, mineralogie, criminalistică, pentru diverse identificări,
• producerea şi utilizarea laser-ilor etc.
 Patogenie

• Ultravioletele cu lungimi de undă mai mici de 295 nm

sunt absorbite la nivelul straturilor superficiale ale
tegumentului (epiderm)
• Cele cu λ mai mari au o penetrabilitate mai mare şi pot
afecta !!!!!dermul, cristalinul, irisul sau retina !!!!.
• Mecanismele de acţiune sunt termice şi
fotochimice, ultimele răspunzătoare de leziuni asupra
acizilor nucleici.
• Reacţiile termice duc la denaturare proteică şi necroză
tisulară, declanşând fenomene fiziopatologice
inflamatorii.
 Tabloul clinic
• Afectarea cutanată:
1.arsuri
2.reacţii fotosenzitive
3. leziuni precanceroase
4.Leziuni canceroase.
 Arsurile cutanate –

Arsura solară este cea mai cunoscută

-Apare după expuneri acute la radiaţii ultraviolete mai
ales la cele cu lungimea de undă între 300 – 297 nm
- După o perioadă de latenţă variabilă de 2 - 24 ore, apar
leziuni variabile, de la simplul eritem, senzaţie de
înţepături, iritaţie, căldură locală, hipersensibilitate
durerosă, până la vezicule, flictene şi mai rar necroze
- Se pot însoţi de fenomene sistemice: cefalee,
fotofobie, senzaţie de greaţă, crampe abdominale,
febră, frisoane, hipotensiune arterială, în cazurile grave
mergând până la colaps circulator.
• Expunerile pe termen lung la doze medii şi
mici produc hiperpigmentare (prin migrarea
melaninei în straturile mai superficiale
cutanate), îngroşare tegumentară, scăderea
elasticităţii ţesutului conjunctiv cu apariţia
ridurilor şi îmbătrânire precoce!!!!
Reacţiile fotosenzitive: două tipuri
Reacţiile fototoxice - dermitele fototoxice –
leziuni cutanate eritemato - veziculoase, buloase
ce apar pe zonele expuse concomitent radiaţiilor
ultraviolete şi unei substanţe fotosensibilizante.
• Se însoţesc de senzaţie de iritaţie, nu
depăşesc zona de expunere, nu sunt
pruriginoase şi se pot ameliora în timp, în
contextul fenomenelor de adaptare -
aclimatizare.
 Reacții fotoalergice
Dermitele fotoalergice sunt afecţiuni produse prin mecanism
imun de hipersensibilizare de tip IV, în care antigenul
incomplet – haptena - reprezentat de molecule ale
substanţelor fotosensibilizante este activat de radiaţiile
ultraviolete.
• Perioada de latenţă este mai mare decât la reacţiile
fototoxice (zile, săptămâni, sau chiar luni).
• Severitatea manifestărilor este independentă de doză.
• Recidivele sunt extrem de frecvente, iar extinderea
leziunilor poate fi generalizată, pe întreaga suprafaţă
corporală.
• Simptomatologia este de tip urticarian, are caracter
pruriginos şi apare mai des la atopici.
• Leziunile precanceroase:
- keratoza actinică,
- keratoacantomul
- melanoza Hutchinson.
• Leziunile canceroase:
- carcinomul bazocelular, scuamos
- melanomul malign.
• Ultravioletele cu lungimi de undă între 256 – 320
nm sunt cu cel mai mare risc cancerigen.
 Manifestările oculare

• fotokeratoconjunctivita,
• cataracta,
• leziunile retiniene şi uveale
• leziunile maligne: melanom, carcinom
epidermoid
• Fotokeratoconjunctivita (dermita sau
keratoconjunctivita sudorilor) se datorează
expunerii la radiaţii ultraviolete cu lungimi de
undă 270 – 280 nm.
• Simptomele apar după 6 - 10 ore: durere,
fotofobie, lăcrimare, senzaţie de corp străin
ocular, congestie, eritem conjunctival, palpebral,
diminuare uşoară, tranzitorie a acuităţii vizuale şi
uneori leziuni corneene.
• Sunt prezente şi afectări ale tegumentelor faciale
limitrofe.
• Opacităţi lenticulare cu evoluţie în timp (peste 10 ani)
spre cataractă, mai ales în cazul ultravioletelor cu
lungimea de undă între 290 – 320 nm.
• Leziuni retiniene şi iriene (arsuri) sunt susceptibile
mai ales la persoanele cu afakie.
• Conjunctivita bulbară, hipertofiile benigne de tipul
pterigiomului sunt mai frecvente la persoanele expuse
ocupaţional la ultraviolete.
• Melanomul ocular pare a fi cu incidenţă uşor mai
mare la sudori, brutari, cei cu activitate în zona surselor
artificiale de ultraviolete din spaţii închise.
• Diagnosticul pozitiv presupune confirmarea factorului
ocupaţional în contextul prezenţei semnelor din tabloul
clinic.
• Diagnosticul diferenţial va exclude dermatitele de
alte cauze profesionale (crom, nichel, arsen, derivaţi
organo - aminaţi, benzine etc.) şi neprofesionale
(microbiene, din cadrul unor boli sistemice etc.), de
asemenea keratoconjunctivitele, cataracta şi leziunile
canceroase de alte etiologii.
• Evoluţia este favorabilă, cu excepţia cataractei care
este ireversibilă şi a leziunilor pre- sau cancerigene ce
au un prognostic rezervat.
 Tratamentul:

• întreruperea sau limitarea expunerii-ca primă

măsură,
• tratamentul simptomatic al dermatitelor
iritative: comprese cu soluţii dezinfectante,
analgezice, unguente cu antibiotice în cazurile
severe; corticoizi în cazul dermatitelor
alergice,
• neoplaziile vor fi preluate de serviciile
specializate de oncologie
 Tratament
• Keratoconjunctivita: aplicarea de comprese
umede cu dezinfectante locale, analgezice
sistemice şi sedative uşoare; se vor evita
anestezicele locale, multe fiind sensibilizante,
• cataracta beneficiază de tratament paleativ,
medicamentos local, iar în scop curativ se
practică exereza urmată de implant
cristalinian.
 Măsuri tehnico-organizatorice
• care să realizeze menţinerea nivelului iradierii cu
ultraviolete sub limitele maxime prevăzute în legislaţia
muncii
• creme protectoare cu soluţii de acid retinoic, soluţii
alcoolice de acid para- aminobenzoic,
• îmbrăcăminte de protecţie - cămăşi cu mâneci lungi,
pantaloni lungi, pălării cu boruri largi şi gulere protectoare
pentru cei care lucrează şi cu substanţe fotosensibile,
• ochelarii de protecţie vor fi utilizaţi mai ales de către
muncitorii de la lămpile cu mercur, becuri cu ultraviolete,
chiar dacă intensitatea sursei este mai mică, pentru că sunt
recunoscute efectele prin doze cumulate în timp
• practicarea sudurii cu arc electric impune
purtarea de ochelari foarte închişi, măşti şi
îmbrăcăminte protectoare din ţesătură foarte
densă, iar dacă are loc în spaţiu inchis pereţii
vor fi vopsiţi cu materiale care nu reflectă
radiaţiile ultraviolete,
 Profilaxia medicală
• - cunoaşterea riscului,
• - controlul medical la angajare (examenul
clinic general şi oftalmologic),
• - contraindicaţii la angajarea persoanelor cu
conjunctivite, keratite cronice, dermatoze,
leziuni precanceroase cutanate, leziuni
sistemice care pot fi agravate de expunerea la
ultraviolete şi substanţe fotosensibilizante,
• - controlul medical periodic va cuprinde:
examenul clinic general anual, oftalmologic la
5 ani de la încadrare şi ulterior tot la 2 ani,
• - educaţia sanitară: instruirea asupra riscurilor,
măsurilor de prim ajutor şi de profilaxie.
Fotokeratoconjunctivita şi cataracta prin
expunere la ultraviolete sunt boli profesionale
cu declarare obligatorie în ţara noastră.