Maitreyi

- Roman al experientei (perioada interbelica)-

 viziunea despre lume
de Mircea Eliade
Mircea Eliade este, alaturi de Vasile Voiculescu, George Calinescu si Camil
Petrescu, unul dintre marii prozatori interbelici, el prelungindu-si, insa, activitatea
literara pana in deceniul noua al sec XX-lea.  Scrierile literare ale lui Mircea Eliade
se clasifică în funcţie de două tendinţe ireconciliabile: pe de o
parte „experienţa”, autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realităţii, mai ales
sub aspect ritual şi erotic, pe de altă parte fantasticul, reflectând „experienţa
sacrului”. 

In romanul “Maitreyi”, Mircea Eliade apeleaza la prima dintre acestea, opera literara
fiind un roman al experientei, dar si un roman exotic. Aparuta in 1933, cartea s-a
bucurat in epoca de aprecierea criticilor, dar si a cititorilor obisnuiti.

Romanul modern “Maitreyi” de Mircea Eliade este un roman al experienţei şi al

„autenticităţii” valorificand trăirea cât mai intensă, de către personaje, a unor
experienţe definitorii. Impresia de autenticitate provine inclusive din includerea
unor fragmente ale jurnalului din India al scriitorului, elemente autobiografice,
scrisori autentice.

Principala sursa de inspiratie a romanului e povestea de dragoste traita de autor

alaturi de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, tara in care Eliade petrece
mai multi ani, dedicandu-se studiilor de orientalistica, la Universitatea din Calcutta.
Notele dom jurnalul acestei perioade vor sta la baza creatiei epice de fictiune, fiind
modificare numele si ocupatiile unor personaje, ca si finalul intamplarii, dupa cum
marturiseste autorul in “Memorii”. Lui Allan, personajul-narator al acestui roman, un
alter ego al autorului, scriitorul ii confera o parte din propria-I experienta biografica.

Apartenenta la curentul “experientialist”/”trairist” poate fi dedusa atat din legaturile

romanului cu viata reala a autorului, cat si din faptul ca acesta creeaza impresia de
viata autentica, iar eroii lui isi traiesc iubirea cu intensitate, ca experienta
definitorie a vietii.

Titlul romanului este sintetic si coincide cu numele personajului principal

feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel mai exotic personaj feminin din
literatura română.

Tema romanului este iubirea incompatibila. Povestea nefericita traita de cuplul de

indragostiti Allan si Maitreyi, in décor exotic, aminteste de alte cateva cupluri
celebre ale literaturii universal. O prima secventa semnificativa pentru tema
romanului este cina din casa familiei Sen la care participa Allan, impreuna cu un
prieten ziarist francez , Lucien Metz, care scria o carte despre India. Englezul e
impresionat de frumusetea lui Maitreyi si de eleganta vestimentatiei fetei, specifica
femeilor indiene. Ba mai mult, pe Allan il fascineaza rasul lui Maitreyi, “un ras
nestavilit, contagios, un ras de femeie si de copil in acelasi timp”. O alta secventa
simbolica este logodna mistica, in preajma Lacurilor, un juramant cosmic rostit de
Maitreyi in fata intregii naturii.

Romanul este de tipul jurnalului intim, iar intamplarile sunt relatate la persoana I,
din perspectiva subiectiva a personajului – narator, europeanul Allan. Actiunea
romanului, alcatuit din 15 capitole, se petrece in anul 1929, in Calcutta, unde
traieste o lume pestrita, formata din trei comunitati: cea autohtona, foarte
conservatoare, apoi comunitatea alba, preponderant engleza si o comunitate
eurasiatica, dispretuind obiceiurile indiene, dar grabita sa-i imite pe europeni. In
acest cadru exotic, se desfasoara povestea de iubire dintre Allan si Maitreyi.

Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii si

prin atitudinea personajului-narator, care marturiseste ca nu-si aminteste exact ziua
in care a cunoscut-o pe Maitreyi. Finalul deschis al romanului sugereaza ca nici
distantarea temporala si nici rememorarea faptelor in acest roman jurnal nu pot
epuiza misterul iubirii lui Maitreyi.
Maitreyi, eroina tragica a romanului eponim, simbolizeaza misterul feminitatii. Allan,
personajul principal si, in acelasi timp, personajul-narator al romanului, care ofera o
perspectiva subiectiva asupra intamplarilor, reprezinta un alter ego al autorului.
Tanarul englez, Allan, e un reprezentant al culturii occidentale, strainul care
incearca sa decodifice esenta spiritualitatii indiene, avand drept cale de acces
erosul. Prin introspective si monolog interior, Allan isi analizeaza cu luciditate
trairile, in acest roman subiectiv de analiza psihologica.

In opinia mea, eroina tragica a acestei povesti, care si-a asumat iubirea, fiind
constienta de imposibilitatea implinirii ei matrimoniale, se sacrifice dupa pierderea
iubitului, intrucat prin gestul disperat de a se darui vanzatorului de fructe incearca
nu numai sa-l gaseasca pe Allan, ci sis a inlature posibilitatea casatoriei cu un alt
barbat. De asemenea, frapant este rigiditatea lui Narendra Sen, dar si a casei
bengalezilor, in antiteza cu permeabilitatea comunitatii eurasiatice.

In concluzie, prin formula narativa aleasa, prin faptul ca iubirea e o experienta

definitorie surprinsa in romanul-jurnal, prin notarea atenta a starilor si a trairilor
analizate cu luciditate, opera literara se incadreaza deopotriva in categoria
modernismului interbelic si in cea a romanului experientei.

Maitreyi
 particularitati de constructie a unui personaj
de Mircea Eliade
Maitreyi, eroina romanului omonim, simbolizeaza misterul feminitatii si este,
probabil, cel mai exotic personaj feminism din literatura romana. Adolescenta
bengaleza este poeta precoce, preocupata de filozofie si apreciata in cercurile
intelectuale bengaleze, pentru ca tine conferinte despre esenta frumosului. Copil si
femeie, in acelasi timp, Maitreyi reprezinta pentru tanarul englez un mister
inepuizabil.

Ea este o imbinare de nevinovatie virginala si un rafinament de iubire patimasa. Ea

se indragosteste definitiv de europeanul Allan, un inginer englez venit sa lucreze in
India. Maitreyi traieste un conflict interior de esenta tragica, intalnit si in literature
clasica: acela dintre iubire si datoria fata de familie.

Prin caracterizare directa, personajul-narator realizeaza, in diferite etape ale iubirii,

mai multe portrete ale personajului Maitreyi, care ii surprind vestimentatia, chipul,
amanunte fizice senzuale sau inocente, gesture, calitati, in incercarea sa de a reda
miracolul acestei femei indiene. La inceput nu i se pare frumoasa, dar ii atrage
atentia bratul gol al fetei, de o culoare stranie, un “galben intunecat atat de
tulburator, atat de putin feminism, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite…”.
Treptat il fascineaza taina fetei, care poarta cu sine taina Indiei, astfel incat invata
sa-I descopere frumusetea.

Caracterizarea indirecta, prin intermediul faptelor, limbajului, atitudinilor, gesturilor,

relatiilor cu celelalte personaje, dezvaluie asumarea tragica a iubirii, pentru ca
Maitreyi este singura din cuplu care cunoaste interdictiile din lumea ei si urmarile
iubirii interzise. E ail initiaza pe Allan in dragoste, in cultura orientala si in
sacralitate.

Principala trasatura a frumoasei Maitreyi este misterul, adancit de subiectivitatea

naratorului. Ilustrative in acest sens devin primele intalniri ale fetei cu Allan. In mod
cu totul accidental, intr-o dupa-amiaza, in timp ce alegea carti pentru vacanta de
Craciun impreuna cu tatal ei, tanarul European o zareste pe fata. Nu e impresionat,
ba dimpotriva, adolescenta bengaleza de doar 17 ani i se pare “chiar urata – cu ochii
ei pream mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de
fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt”. Aceasta prima
impresie a englezului se modifica in momentul in care merge impreuna cu un prieten
ziarist francez, Lucien Metz, care scria o carte despre India, la o cina in casa
familiei Sen: “Maitreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa”. Ba mai mult, rasul ei
il fascineaza pe Allan. Cand se imbolnaveste de malaria, iar Maitreyi vine s ail
viziteze la spital impreuna cu tatal ei, Allan se simte tulburat in prezenta fetei, desi
nu-si explica motivul acestei reactii, mai ales ca nu crede ca ea ar avea ceva
deosebit, care sa-l atraga.

Dupa ce se muta insa in casa lui Narendra Sen, Allan incepe sa ia lectii de
bengaleza de la Maitreyi, iar el o invata franceza. Treptat, tanarul englez este
fascinate de viata bengalezilor, dar si de complexitatea sufletului fetei. Astfel, ea ii
marturiseste lui Allan ca a fost mai intai indragostita de un pom cu “sapte frunze’,
asa cum este acum si sora ei mai mica, Chabu, apoi a iubit ani in sir un tanar care i-
a daruit o coroana de flori intr-un temple, pentru ca, in cele din urma, sa se lege cu
juramant de Tagore, modelul ei spiritual. Toate iubirile fetei se dovedesc insa
efemere in fata pasiunii pentru Allan.
Desi este inzestrat cu luciditate si cu spirit de analiza, el se lasa sedus de jocurile
tinerei. Maitreyi se joaca in mod absolut inconstient, fara sa stie ce e dragostea,
fara sa-si dea seama ca, la un moment dat, pentru ea, nu va mai exista cale de
intoarcere. La inceput, fata il admira pe tanarul englez, crede ca il iubeste ca pe un
frate, asa cum isi dorea familia ei, pentru ca, treptat, sa se indragosteasca. Ca sa
oficializeze intr-un fel legatura lor, inocenta indianca imagineaza o logodna mistica,
savarsind un juramant cosmic in preajma Lacurilor, in fata apei, padurii, cerului.
Intr-una din noptile urmatoare, Maitreyi i se daruieste lui Allan, convinsa ca unirea
lor “a fost poruncita de Cer”.

Descoperita din cauza imprudentei lui Chabu, sora mai mica a fetei, povestea de
dragoste dintre Allan si Maitreyi se sfarseste brusc, europeanul e izgonit de familia
Sen, iar tanara vinovata de incalcarea traditiei hinduse este sechestrata. Maitreyi
face o incercare disperata pentru a-si gasi iubitul, daruindu-se vanzatorului de
fructe, pentru a fi alungata de acasa. Sacrificiul ei se dovedeste inutil, pentru ca
Narendra Sen refuza sa o izgoneasca.

Pentru personajele principale ale cartii, Allan, Maitreyi, Chabu, iubirea are un
caracter nefast. Fatalitatea acapareaza intregul joc al pasiunii. Chabu innebuneste
pentru o vreme, redevine apoi lucida, si in cele din urma, moare. Maitreyi e aproape
innebunita la despartirea de Allan, dupa cum ii marturiseste acestuia un cunoscut
comun. Allan insusi isi pierde luciditatea si se supune pasiunii.

In opinia mea, eroina tragica a acestei povesti, care si-a asumat iubirea, fiind
constienta de imposibilitatea implinirii ei matrimoniale, se sacrifice dupa pierderea
iubitului, intrucat prin gestul disperat de a se darui vanzatorului de fructe incearca
nu numai sa-l gaseasca pe Allan, ci sis a inlature posibilitatea casatoriei cu un alt
barbat.

In concluzie, personajul feminine principal ramane o aparitie singular in peisajul

literaturii romane prin exotism, candoare, spirit ludic, inocenta si senzualitatea,
puterea de sacrificiu si complete daruire. Maitreyi pare “eroina unui basm”, iar
povestea de dragoste pe care o traieste alaturi de Allan ilustreaza mitul incercarii
de a atinge fericirea prin iubire.