Colegiul Tehnic de Comunicaţii “Nicolae Vasilescu – Karpen” Bacău

CURS DE MATEMATICĂ
rezumat

CLASA A XII-A

2013 – 2014
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

Cuprins
1. Integrala nedefinită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1. Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii
3.2. Primitivele funcţiilor continue simple. Primitive uzuale
3. 3. Metode de calcul al integralelor
3. 4. Exerciţii propuse

2. Integrala definită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.1. Integrala unei funcţii continue. Formula lui Leibniz-Newton
2.2. Proprietăţi ale integralei definite
2.3. Metode de calcul al integralelor definite
2.4. Exerciţii propuse

3. Aplicaţii ale integralei definite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

3.1. Aria unei suprafeţe plane
3.2. Volumul unui corp de rotaţie
3.3. Exerciţii propuse

4. Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
5.1. Legi de compoziţie pe o mulţime
5.2. Grupuri
5.3. Morfisme de grupuri
5.4. Exerciţiu rezolvat
4.5. Exerciţii propuse

5. Inele si corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
5. 1. Inele
5.2. Corpuri
5. 3. Exerciţii propuse

6. Inele de polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
6.1. Forma algebrică a unui polinom cu coeficienţi complecşi
6.2. Operaţii cu polinoame
6.3. Teorema împărţirii cu rest. Împărţirea polinoamelor. Schema lui Horner
6.4. Divizibilitatea polinoamelor . Teorema lui Bézout
6.5. Rădăcinile polinoamelor. Relațiile lui Viète
6.6. Rezolvarea ecuațiilor algebrice cu coeficienți în Z, Q, R, C

1
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

2
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
1. INTEGRALA NEDEFINITĂ
1.1. Primitivele unei funcții. Integrala nedefinită a unei funcții
Definiție: Fie f: I → R, unde I este un interval sau o reuniune finită disjunctă de intervale. Se spune că f admite primitive pe I
dacă ∃ F : I →R astfel încât a) F este derivabilă pe I;
b) F’(x) =f(x), ∀ x ∈ I. F se numeşte primitiva lui f.
Teoremă: Fie f : I → R. Dacă F 1 , F 2 : I→ R sunt două primitive ale funcţiei f, atunci ele diferă printr-o constantă, adică
există o constantă c ∈ R astfel încât F 1 (x) = F 2 (x) + C , ∀x ∈ I.
Obs 1. Fiind dată o primitivă F 0 a unei funcţii atunci orice primitivă F a lui f are forma F = F0 + c , c= constantă
⇒ f admite o infinitate de primitive.
Obs 2. Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive.
Definiţie Fie f: I →R o funcţie care admite primitive. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a
funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f (x) dx. Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii se numeşte integrare. Aceasta
este operaţia inversă derivării. Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz, în 1675.

∫ f (x) dx ={F : I →R / F primitivă a lui f }.

Teorema de liniaritate: Dacă f,g : I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α ∈ R, α ≠0, atunci funcţiile f+g, αf admit de
asemenea primitive şi au loc relaţiile:∫(f+g) =∫f +∫g, ∫αf=α∫f, α≠0, ∫f =∫f +C.

1.2. Primitivele funcțiilor continue simple. Primitive uzuale

1. ∫ cdx = c ⋅ x + C , c∈R Ex ∫ 6dx = 6 x + C

n +1
x x11
2. ∫ x n dx =
n +1
+C Ex.
∫ x dx =
10

11
+C
1 4
+1
xα +1 1 3 3
3. ∫ x dx =
α
+C x x 3
∫ x dx = ∫ x dx = +C = + C = ⋅ 3 x4 + C
Ex 3 3
α +1 1 4 4
+1
3 3

∫e
ax 2x dx = e x + C
∫ a dx =
x
+C ∫ 2 dx = +C
x x
4. Ex 5.
ln a ln 2
1 1
∫ cos
1
6. ∫ x dx = ln x + C 7. ∫ sin 2
x
dx = −ctgx + C 8. 2
x
dx = tgx + C

9. ∫ sin xdx = − cos x + C 10. ∫ cos xdx = sin x + C

1 1 x 1 1 x
11. ∫x 2
+a 2
dx = arctg + C
a a
Ex ∫x 2
+5 2
dx = arctg + C
5 5

1 1 x−a x −5
∫x
1 1
12. dx = ln +C Ex
∫x dx = ln +C
2
−a 2
2a x + a 2
− 25 10 x + 5

1 1
13. ∫ x +a2 2
dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C Ex ∫ x +42 2
dx = ln( x + 4 2 + x 2 ) + C

1
∫
1
14. dx = ln x + x 2 − a 2 + C Ex ∫ dx = ln x + x 2 − 49 + C
x −a2 2
x − 49
2

1 x
∫ dx = arcsin +C 1 x
15.
a −x2 2 a
Ex
∫ 16 − x 2
dx = arcsin
4
+C

16. ∫ tgxdx = − ln cos x + C 17. ∫ ctgxdx = ln sin x + C

3
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

x x
18. ∫ x +a
2 2
dx = x2 + a2 + C Ex ∫ x + 25
2
dx = x 2 + 5 2 + C

x x
19. ∫ x −a
2 2
dx = x2 − a2 + C Ex
∫ x − 36
2
dx = x 2 − 36 + C

x x
20. ∫ a −x
2 2
dx = − a 2 − x 2 + C Ex
∫ 25 − x 2
dx = − 25 − x 2 + C

x 2 2 a2 x 2 7
21. ∫ x 2 + a 2 dx =
2
x + a + ln x + x 2 + a 2 + C
2
Ex
∫ x 2 + 7 dx =
2
x + 7 + ln x + x 2 + 7 + C
2

x 2 2 a2 x 2 9
22. ∫ x 2 − a 2 dx =
2
x − a − ln x + x 2 − a 2 + C
2
Ex
∫ x 2 − 9dx =
2
x − 9 − ln x + x 2 − 9 + C
2

x 2 a2 x x 2 a2 x
23. ∫ a 2 − x 2 dx =
2
a − x2 +
2
arcsin + C
a
Ex ∫ a 2 − x 2 dx =
2
a − x 2 + arcsin + C
2 a

Aplicaţii:
I. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii:
1
1. ∫(3x
5
−2 x 3 + 3 x − 2)dx ; 2. ∫ x(x-1)(x-2)dx; 3. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx ; 4. ∫ (3 x + 3
)dx
x x

∫ (2 )  5 3 2   3 
x − 3 x + 4 5 x dx ; ∫  ( x − 1) 3 dx ;
−3 + 5
5. 6. dx ; 7. ∫ x 8.
∫  2 x + x − x 2 
dx
5
x x x 

+
1
+5 x )dx ;  5 + 4x 
2
(x + 2)3 dx ; x 2 + 4dx
∫  x  dx ;
x 5
9. ∫( e
ex
)dx ; 10. ∫ (x 11. 12.
∫ x 3
13. ∫

1
∫ x 2 − 9dx ; 15. ∫ 4 − x 2 dx ; 1 1
14. 16*.
∫x+ x −12
dx ; 17*.
∫ sin 2
x. cos 2 x
dx ; 18*.
∫ sin x. cos x dx
II. Să se arate că următoarele funcţii nu admit primitive:
− 1, x < 0 − 1, x ∈ (−∞,0] sin x, x ≠ 0
1) f: R → R, f(x) =  2) f: R → R f(x) =  3) f: R → R , f(x) = 
1, x ≥ 0  x + 1, x ∈ (0,+∞) 2, x = 0
4). f: R → R , f(x) = [x] ([x]= partea întreagă din x).

III. Să se determine a,b numere reale astfel încât F să fie primitiva unei funcţii f.
ln(ax + b ), x > 1 2a ⋅ e3 x + b, x ≤ 0
1*. F(x) = 
 x +1 2*. F(x) = 
 x 2 + 1 , x ≤ 1  2 x 2 − 4 x + 1, x > 0
IV. Să se verifice dacă următoarele funcţii admit primitive şi în caz afirmativ să se determine o primitivă.
 1
 x + 3, x < 0 ,x ≤0
2
 2
1. f: R→ R, f(x) =  2. f: R→ R, f (x) =  x + 4

e + 2, x ≥ 0
x
1 − x, x > 0
 4

 x + 3 x , x ∈ [0,1)  x3 + 2x
 ,x ≥ 0
  3
3. f:[0,∞)→R, f(x) =  1 1 4. f:[-2,∞)→R, f(x) = 
 + 3 ,x ≥1  1
 x x , x ∈ [−2,0)
 9 − x 2

4
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

1.3. Metode de calcul al integralelor

A. Formula de integrare prin părţi

Teorema: Dacă f, g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue, atunci funcţiile fg, f’g, fg’ admit primitive şi are loc
relaţia: ∫ f(x)g’(x)dx = f(x)g(x) - ∫ f’(x)g(x)dx.
Exerciții rezolvate:
1) ∫ 
x ⋅ sin
x dx = ? Pentru a aplica formula de integrare prin părți, ne trebuie produsele f⋅g și f’⋅g, deci trebuie să găsim
f g'

funcția g. Dacă g′(x) = sin x, facem operația inversă derivării, adică integrăm: g(x)= sin xdx = − cos x (nu mai punem constanta).
∫
De aceea în loc de sinx vom pune pe (-cos x)′. Vom avea aşadar:
∫ x ⋅ sin xdx =∫ xf ⋅ (−cos x ⋅ (− cos x) − ∫ 
x)' dx =  
x' ⋅ (− cos x)dx = − x cos x + ∫ cos xdx = − x cos x + sin x + C .
f'g'
 
f ⋅g g

2)
∫ x ⋅ ln
g'
x dx = ? Pentru a calcula integrala ne trebuie produsele f⋅g și f’⋅g . Dacă g′(x) = x, găsim g integrând:
f
' '
2
g(x)= xdx = x Vom avea :  x2   x2   x2  x2
∫ 2 ∫ x ⋅ ln xdx = ∫  2  f
  ⋅ ln
 x dx = ∫ f  2 
ln
 x ⋅   ⋅ dx = ln x ⋅  2  ∫  2 )dx =
  − (ln x )' ⋅ (
     f' 
g
g' g' f ⋅g
2 2 2 2 2 2
x ln x 1 x x ln x 1 x ln x 1 x x 1
= −∫ ⋅ dx = − ∫ xdx = − ⋅ + C = ⋅ (ln x − ) + C .
2 x 2 2 2 2 2 2 2 2
3) ∫ ln xdx = ? Aici nu este vorba de produsul a două funcţii deci s-ar părea că nu poate fi aplicată formula integrării prin părţi.
Şi totuşi… dacă scriem 1⋅ lnx, putem nota g′(x) = 1 ( fiindcă ne trebuie f⋅g′) atunci g(x)= 1dx = x . Vom obţine:
∫
∫ 1 ⋅ ln xdx =∫ (x ) ⋅ lnxdx =∫ lnx ⋅ (x ) ⋅ dx =lnx⋅(x ) − ∫ (ln
1
x)' ⋅ ( x)dx = x ln x − ∫ ⋅ xdx =x ln x − ∫ 1dx =x ln x − x + C
' '

f f
  x
g' g' f ⋅g f' g

∫ x ln xdx = ∫ (ln x )' ln xdx = (ln x ) − ∫ ln x ⋅ x dx ⇒ 2∫ ln x ⋅ x dx = (ln x ) ⇒ ∫ ln xdx = (ln x ) + C

1 2 1 1 2 1 1 2
4)
x 2
Obs: La integralele care conţin funcţia logaritmică nu se umblă la ea (ea va fi f ) ci se scriu celelalte funcţii ca g’.
∫
5) sin x ⋅ e x dx = ? Notând f(x) = sin x și g′(x) = ex , obținem g(x)= e x dx = e x (nu mai punem constanta). Aşadar :
∫
∫ sin x ⋅ e
x
dx = ∫ sin e ⋅ dx =sin
x ⋅   ( )
e − ∫ (sin x)' ⋅ (
x ⋅

x '
  
e )dx = sin x ⋅ e x − ∫ cos x ⋅ e x dx .
x x
(*)
f g' f ⋅g f' g

Acum însă pentru a calcula ∫ cos x ⋅ e dx voi aplica încă o dată integrarea prin părţi punând loc lui g tot pe ex ( altfel
x

„ne învârtim în jurul cozii”). Prin urmare:

∫ cos x ⋅ e dx = ∫ cos
x ⋅ (
e )'dx = cos e − ∫ (cos x)' ⋅ e dx = e
⋅ ⋅ cos x − ∫ (− sin x) ⋅ e x dx =e x ⋅ cos x + ∫ sin x ⋅ e x dx (**)
x x x x x
 x

f g' f ⋅g f'
g

şi acum ne oprim pentru că am dat peste integrala de la care am plecat iniţial. Înlocuind integrala obţinută în (**) în relaţia
(*) obţinem
∫ sin x ⋅ e dx =e ⋅ sin x − e x ⋅ cos x − ∫ sin x ⋅ e x dx ⇒ ∫ sin x ⋅ e x dx + ∫ sin x ⋅ e x dx =e x ⋅ sin x − e x ⋅ cos x + C ,
x x

adică 2 ∫ sin x ⋅ e x dx =e x ⋅ (sin x − cos x) + C şi deci sin x ⋅ e x dx = e ⋅ (sin x − cos x) + C .

x

∫ 2

6) ∫
x 2
( )
⋅ e x dx = ∫ x 2 e x dx = x 2 e x − ∫ 2 x ⋅ e x dx =x 2 e x − 2 ∫ x ⋅ e x dx = x 2 e x − 2[ x ⋅ e x − ∫ e x dx] =
'
( ) '

= x 2 e x − 2 x ⋅ e x + 2e x + C = e x x 2 − 2 x + 2 + C ( )
Obs: La integralele unde apare funcţia exponenţială, se va scrie aceasta ca g ’.
7) ∫ sin 2 xdx = ? În loc de sin2x vom scrie un produs: sin x⋅ sin x şi, dacă notăm cu g′(x) = sin x, atunci g(x)= sin xdx = − cos x
∫
Putem scrie:
∫ sin x ⋅ (
xdx = ∫ sin x ⋅ sin xdx = ∫ sin − cos x ) ⋅ dx =sin x ⋅ (− cos x) − ∫ (sin x)' ⋅ (− cos x)dx = − sin x ⋅ cos x + ∫ cos x ⋅ cos xdx (*)
2 '

f
        
g' f ⋅g f' g

Acum însă pentru a calcula

∫ cos x ⋅ cos xdx nu vom mai aplica încă o dată integrarea prin părţi cum am fi tentaţi ( pt că altfel
„ne învârtim în jurul cozii”) ci ţinem cont de formula sin2x+cos2x=1, de unde rezultă cos2x = 1-sin2x . Prin urmare

5
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
∫ cos x ⋅ cos xdx = ∫ (1 − sin x)dx = ∫ 1dx − ∫ sin 2 xdx = x − ∫ sin 2 xdx şi acum ne oprim pentru că am dat iarăşi peste
2

integrala de la care am plecat iniţial. Înlocuind integrala obţinută anterior în prima relaţie (*) obţinem
∫ sin xdx = − sin x ⋅ cos x + x − ∫ sin xdx ⇒ ∫ sin x dx + ∫ sin xdx = − sin x ⋅ cos x + x + C ,
2 2 2 2

− sin x ⋅ cos x + x şi deci

adică 2 ∫ sin x 2 dx = − sin x ⋅ cos x + x + C +C ∫ sin x dx =
2

2
8) x ⋅ sin xdx = x ⋅ (− cos x )' dx = − x cos x + cos xdx = − x cos x + sin x + C
∫ ∫ ∫
∫x ⋅ cos xdx = ∫ x 2 ⋅ (sin x ) dx = x 2 sin x − ∫ 2 x ⋅ sin xdx =x 2 sin x − 2(− x cos x + sin x) + C (folosind rezultatul găsit la ex 8).
'
9) 2

dx = ∫ (tgx ) ⋅ xdx = x ⋅ tgx − ∫ tgxdx = x ⋅ tgx − (− ln cos x ) = x ⋅ tgx + ln cos x + C .

x
∫ cos
'
10)
2
x
Obs: La integralele care conţin funcţii polinomiale şi funcţii trigonometrice nu se va umbla la funcţiile polinomiale ci doar la
funcţiile trigonometrice care se vor scrie ca g ’.

x2 + a2 x2 a2 x2 x⋅x x
11)
∫ x 2 + a 2 dx = ∫ dx = ∫ dx + ∫ dx .Obţinem I 1 = ∫ 2 dx = ∫ dx = ∫ x ⋅ dx =
x2 + a2 x 2
+ a 2
x 2
+ a 2
x +a 2
x +a
2 2
x + a2
2
   
I1 I2

2x ( x + a )' 2 2
= ∫ x⋅ dx = ∫ x ⋅ dx = ∫ x ⋅ ( x 2 + a 2 )'dx = x ⋅ x + a − ∫ x'⋅ x + a dx =x x + a − ∫ x + a dx =x x + a − I1
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
  
2 x +a 2 2
2 x +a 2 2
f g'

În urma calculului, am dat din nou peste I 1 : I1 = x ⋅ x 2 + a 2 − I1 ⇒ 2 I1 = x ⋅ x 2 + a 2 + C ⇒ I1 = x ⋅ x + a + C .

2 2

2
a2 1
Pe de altă parte I 2 =
∫ x +a 2 2
dx =a 2 ∫
x +a2 2
dx =a 2 ⋅ ln( x + x 2 + a 2 ) + C .

Punând laolaltă
x +a
2
x 2
a x⋅ x +a 2 2 2 2 cele două
∫ x 2 + a 2 dx = ∫
x +a
dx = ∫
2 2
x +2
a
dx + ∫
2 2
x +2
a 
dx =
2
+ a 2 ⋅ ln( x + x 2 + a 2 ) + C integrale obţinem
   
I1 I2

Temă : Folosind procedeul de mai sus calculaţi:

∫
*
∫ x 2 − a 2 dx = ; ∫ a 2 − x 2 dx = ; a 2 + x 2 dx =
Exerciții propuse: Să se calculeze integralele:
(1) ∫x
2
⋅ ln xdx ; (2) ∫ 12 ln xdx ;
x
(3) ln(ln x) dx ; (4) ln 2 xdx (se aplică metoda de 2 ori)
∫ x ∫ (5) ∫ sin(ln x)dx
∫ (x + 1)⋅ e dx ; (7) ∫ x ⋅ e dx ; ∫ (x )
−x
(6) 2 x
(8) 2
+ 2 x ⋅ e 3 x dx ; (9) ∫ x 2 ⋅ e 2 x dx ; (10) ∫ x 2 ⋅ e − x dx , (11) ∫ e x ⋅ sin xdx ;
(12) ∫ e ⋅ cos xdx ; (13) ∫ e ⋅ sin 2 xdx ;
x x
(14) ∫ e x ⋅ cos 2 xdx ; (15) ∫ cos 2 xdx ; (16) ∫ x ⋅ cos xdx ; (17) ∫ x 2 ⋅ sin xdx ;

(18) ∫ x ⋅ sin 2 xdx ; (19) x ⋅ sin xdx ; x x ⋅ arcsin x

∫
arcsin x
∫ x ⋅ cos ∫ sin ∫
2 2
(20) 2
xdx ; (21) dx ; (22) dx ; (23)
2
x ∫ 1− x 2 x2
dx

B. Formula schimbării de variabilă (sau Metoda substituției)

Teoremă: Fie I, J intervale din R şi ϕ: I → J, f: J →R funcții cu proprietățile: 1) ϕ este derivabilă pe I;
2) f admite primitive. (Fie F o primitivă a sa.)
Atunci funcţia (f oϕ)ϕ’ admite primitive, iar funcţia F o ϕ este o primitivă a lui (f oϕ)ϕ’ adică: ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ ' (t )dt = F  ϕ + C
Să se calculeze integralele:
t n +1 (ax + b) n +1
∫ (ax + b ) dx = ∫ t =
n dt 1 dt
+C = + C unde ax+b=t ⇒adx=dt ⇒ dx=
n
1)
a a n +1 a (n + 1) a
(2 x − 1)
10
dt t 10
2) (2 x − 1) dx = t
∫ ∫ 2 = 20 + C = 20 + C unde 2x-1=t ⇒2dx=dt ⇒ dx = ½ dt
9 9

3) x(2 x − 1)9 dx =
t +1 9 1 10 9 t 11 t 10 (2 x − 1)11 (2 x − 1)10
∫ ∫ 2 ⋅ t dt = 2 ∫ (t + t )dt = 22 + 20 + C = 22 + 20 + C
4) x(5 x 2 − 3) dx = t 7 ⋅
dt 1 t 8 (5 x 2 − 3) 8
∫ ∫ 10 10 8
7
= ⋅ + C = + C , unde 5 x 2 − 3 = t ⇒ 10 xdx = dt
80
2
dt 1 7 t 1 7x
5) ∫ x ⋅ 7 x dx = ∫ 7 t = +C = + C , unde x 2 = t , 2 xdx = dt
2

2 2 ln 7 2 ln 7

6
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
x x
e e 1
6) ∫e x
+1
dx Notăm: e x + 1 = t ⇒ e x dx = dt ⇒ ∫e x
+1
dx = ∫ dt = ln t + C = ln(e x + 1) + C
t
3
t3 2x + 5
7). ∫ 2 x + 5dx Notăm: 2 x + 5 = t sau 2 x + 5 = t 2 ⇒ 2dx = 2tdt ⇒ dx = tdt . Deci ∫ 2 x + 5dx = ∫ t ⋅ tdt = + C =
3 3
+C

 2
 ∆ 
2

 x +  − 
b
ax 2
+ bx + c = a ⋅   , daca ∆ > 0 sau
x−3 2
2
2 8  2a  
x − 6 x − 7dx = (x − 3) −   =
16 
8)
∫ x − 6 x − 7 − ln x − 3 + x − 6 x − 7 + C deoarece  2 a  
2 2
 
2 2 2
 b 
2
−∆  
2

ax 2 + bx + c = a ⋅  x +  +    , daca ∆ < 0
 2a   2a  
 

( )
2
9) ln x dx = ln t ⋅ 2tdt = 2 ln t dt = 2 zdz , deoarece x = t 2 ⇒ dx = 2tdt , ln t = z ⇒ 1 dt = dz ⇒ ln x dx = 2 z = (ln t )2 = ln x 2 + C
∫ x ∫ t2 ∫t ∫ t ∫ x 2
2x − 3
10). 1 1 2x − 3 2x − 3
∫ − x 2 + 3x + 4 dx = ∫ 2 2
dx = arcsin 2 + C = arcsin
5 5
+ C , puteam nota
2
cu t
5  3
  −x −  2
2  2
Justificați egalitățile:
11) (5 x + 1) ' dx = 5 x + 1 + C ; 12) (5 x + 2 )7 dx = (5 x + 2 ) + C ; 13) e 2 x + 4 dx =
8 2 x+4
e
∫ ∫
12
∫ + C ; 14) ∫ dx = ln 12 x + 7 + C
40 2 12 x + 7
1 − 1 1 4 1 4 x − 3 1 1 5x
15)
∫ (2 x − 4) 6 dx = 10 ⋅ (2 x − 4)5 + C ; 16)
∫ 16 x 2 − 9 dx = 6 ln 4 x + 3 + C ; 17)
∫ 25 x 2 + 4 dx = 10arctg 2 + C ;
∫
18) 4 ⋅ sin(4 x − 5)dx = − cos(4 x − 5) + C ;
∫
19) 6 x ⋅ cos(3 x 2 + 7)dx = sin(3 x 2 + 7) + C ;
∫
20) 5 ⋅ tg (5 x − 7)dx = − ln cos(5 x − 7) + C
6 2x ⋅ 2 5 2 2x
21)
∫ cos 2
6x
dx = tg 6 x + C ;22) ∫
9 − 4x 2
dx = − 9 − 4 x 2 + C ;23) ∫
25 x + 72 2
dx = ln(5 x + 25 x 2 + 7 2 ) + C ; 24) ∫
5 − 4x
2 2
dx = arcsin
5
+C

Exerciții propuse:
ex
∫ (
(1) x 2 x 3 + 1 dx ; )6
(2)
∫e dx ; (3) ∫ x 1 + x 2 dx ; ∫
(4) x 3 1 − x 4 dx ; (5)
∫ − x 2 − x + 2dx
2x
+1
∫ 1 1 1
(6) x ln xdx ; (7)
∫ 4x + 2x − 3
2
dx ; (8)
∫
x
x +1
2
dx ; (9)
∫ x(2010 + ln x) 2011
dx ; (10)
∫x x2 −1
dx

Integrarea funcțiilor trigonometrice

Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi, fie metoda substituţiei. În acest
ultim caz se pot face substituţiile:
1. Dacă funcţia este impară în sin x, atunci cos x=t.
2. Dacă funcţia este impară în cos x, atunci sin x=t.
3. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile, atunci tg x=t.
4. Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1,2,3, atunci se utilizează substituţiile universale:
2t 1− t2 x
sin x = , cos x = unde t = tg
1+ t 2
1+ t 2
2
5. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice: sin 2x=2sin x⋅cos x, sin 2 x = 1 − cos 2 x , cos 2 x = 1 + cos 2 x
2 2
Să se calculeze:

∫ sin
4 4
1)
3
x ⋅ cos xdx . Notăm sin x=t ⇒ cosx dx= dt ⇒ ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx = ∫ t 3 dt = t + C = cos x + C
4 4
∫ cos x ⋅ sin 2 xdx . Notăm cos x=t ⇒-sin x dx=dt
3
2)
t5 2
∫ cos x ⋅ sin 2 xdx = ∫ cos x ⋅ 2 sin x cos xdx = 2∫ cos x sin xdx = −2∫ t dt = −2 ⋅
+ C = − ⋅ cos 5 x + C
3 3 4 4

5 5
3 3
t cos x
∫ ∫ ∫ ∫
3) sin 3 xdx = sin x sin 2 xdx = sin x(1 − cos 2 x)dx = − (1 − t 2 )dt = −t + + C = − cos x +
3 3
+C

4) arcsin x dx . Notăm t=arcsin x ⇒ (arcsin x )' = 1 1 arcsin x t2 (arcsin x )2 + C

∫ 2
1− x 2
⇒
2
dx = dt ⇒ ∫
2
dx =
1− x
∫ tdt = + C
1− x
=
1− x 2 2
3
7) sin x dx ; 8) ∫ cos 3 xdx ; 1
∫ ∫ cos x ∫ sin x dx
5) sin(2 x + 5)dx ; 6) cos x
∫ 1 + sin dx ; 9) sin x ; 10) sin 2 x ; 11)
∫ cos dx
∫ dx
x−4
( )
2 2
x 2
1 − cos 2 x

7
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
Integrarea funcțiilor raționale
f ( x)
Definiţie: O funcţie f:I→R , I interval, se numeşte raţională dacă R(x)= , g ( x) ≠ 0, x ∈ I , unde f,g sunt funcţii polinomiale.
g ( x)
f ( x) r ( x)
Dacă grad f ≥grad g, atunci se efectuează împărţirea lui f la g ⇒f=g⋅q+r, 0≤grad r<grad g şi deci R( x) = = q ( x) + .
g ( x) g ( x)

Pentru R(x) se face scrierea ca sumă de funcții raționale simple.

1 1 1 1 1 (Metoda substituției)
1)
∫ 2 x − 7 dx = 2 ln 2 x − 7 + C ; 2.) ∫ (3x + 8) 7 dx = − 6(3x + 8) 6 ⋅ 3 + C
'
1 1 x2 + a2 − x2 1 1 1  −1 
3)*
∫ ( x 2 + a 2 ) 2 dx = a 2 ∫ (x 2
+ a2 )
2
+C =
a2 ∫ x2 + a2
dx − 2
a ∫ x ⋅  2 x 2 + a 2
( )
 dx

'
1 x 2 + 16 − x 2 1 1 1  −1  1 1 x 1 x 1 
4)
∫ ( x 2 + 16) 2 = ∫ x 2 + 16 2 = 16 ∫ x 2 + 16 dx − 16 ∫ x ⋅  2 x 2 + 16  dx = = ⋅ arctg − − 2 +∫ +C
( ) 2 
dx
( )  16 4 4 16  2 x + 32 2( x + 4 ) 
2

 1
∫  
dx, ∆ > 0
 a ( x + b ) 2 − ( ∆ ) 2 
5) 1   2a 2a 
∫ ax 2 + bx + c dx =  1

∫ 
dx, ∆ < 0
b 2 − ∆ 2
 a ( x + ) + ( ) 
  2a 2a 
5 3
6) x− −
1 1 1 1 1 8x − 8
∫ 4 x 2 − 5x + 1dx = ∫  5 2 3 2  dx = 4 ⋅ 3 ln 5 3 + C = 3 ln 8 x − 2 + C
8 8
    2⋅ x− +
4 x −  −    8 8 8
 8   8  
8x − 6
dx = arctg ( x + 1) + C ; dx = ln 4 x 2 − 6 x + 7 + C (Metoda substituției)
1 1
7)
∫x 2
+ 4x + 5
dx = ∫
( x + 2 )2 + 1
8)
∫ 4x 2
− 6x + 7

Ax + B m(2ax + b) + n 1
9*. ∫ ax 2
+ bx + c
dx = ∫
ax + bx + c
2
dx = m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ 2
ax + bx + c
dx

⋅ (4 x + 5) + 4 −
3 15
3x + 4 3 1 1
∫ 2 x 2 + 5 x − 4dx = ∫ 2 x 2 + 5 x − 4 dx = 4 ln 2 x + 5 x − 4 + 4 ∫ 2 x 2 + 5 x − 4 dx =
4 4 2

3 1 1 3 1 1 4 x + 5 − 57
ln 2 x 2 + 5 x − 4 + ∫ dx = ln 2 x 2 + 5 x − 4 + ⋅ ln +C
4 4  2
 
2
 4 2 57 4 x + 5 + 57
 5  57 2⋅
2  x +  −   
 4   4   4
 
Să se calculeze:
(1) 2 x + 3 dx ; (2)
x x2
∫
1 1
∫ 2x + 1 x+4
dx ; (3) ∫
(2 x + 3) 2011
dx ; (4) ∫ 2 dx ; (5) ∫
x −2
1
(x − 1)(x − 2)
dx ; (6) ∫
1
(x + 1)(x + 2)
dx ; (7) ∫ 2
1
x − 3x + 2
dx ; (8) ∫ 2
x − 2x + 5
dx

(9) 5 x − 2 dx ; (10) x dx . Notăm x3= t ⇒3x2dx = dt⇒ t− 3 x3 − 3

2
x2 1 dt 1 1 1
∫ x2 + 4 ∫ x6 − 3 ∫x 6
−3
dx = ∫ 2 ⋅ = ⋅ ln
t −3 3 3 2 3 t + 3
+C = ln 3
6 3 x + 3
+C

2x x3 3
. Notăm x4 = t ⇒ 4x3dx=dt ⇒ x dx = 1 dt 1 1
(11)
∫ 1 + x 4 dx ; (12) ∫ 1 + x8 dx ∫ 1 + x8 ∫ t 2 + 1 ⋅ 4 = 4 ⋅ arctg t + C = 4 arctg x + C
4

x3 (t + 1)3 dt =
(12) ∫ (x − 1) 12
dx . Notăm x-1 = t ⇒ x=t+1⇒ dx=dt⇒ x3
∫ (x − 1) 12
dx = ∫
t 12 ∫
t 3 + 3t 2 + 3t + 1
t12
dt = ∫ (t − 9 + 3t −10 + 3t −11 + t −12 )dt =
−8 −9 −10 −11
t t t t
= +3 +3 + +C= − 1 8 − 1 9 − 3
−
1
+C
−8 −9 − 10 − 11 8( x − 1) 3( x − 1) 10( x − 1)10 11( x − 1)11
x x t +1 t −8 t −9 1 1
∫ (x − 1) dx . Notăm x-1= t ⇒ ∫ dx = ∫ ∫ ∫
−9 −10
(13) dt = t dt + t dt = + +C = − − +C
10
(x − 1)10 t 10
−8 −9 8( x − 1) 9( x − 1) 9
8

Integrați folosind descompunerea în fracţii raţionale simple: x−4 x 2 + 5x + 7

(14)
∫ (x − 2) ⋅ (x − 3)dx ; (15) ∫ x+3
dx

8
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

2. INTEGRALA DEFINITĂ
2.1. Integrala unei funcţii continue. Formula lui Leibniz-Newton

Definiție: Fie f : [a, b] → R , o funcţie care admite primitive pe [a, b] şi F o primitivă a lui f. Numim integrala definitǎ de la a
b not
∫ f ( x)dx = F (b) − F (a)
b
la b a lui f, expresia F(b) – F(a) şi notǎm = F ( x) a (formula lui Leibniz-Newton).
a
2 2
x3 23 13 8 − 1 7
Exemplu: ∫
1
x 2dx =
3 1
= − =
3 3 3
=
3
Reamintim că: Orice funcţie continuǎ admite primitive.
Observaţii:
b b b b
• Variabila de integrare nu joacă nici un rol in definiţia integralei
∫
a
f ( x)dx = ∫ f (t )dt = ∫ f (u )du = ∫ f ( y )dy .
a a a
a

∫ f ( x)dx = F ( x) | a= F (a ) − F (a ) = 0.
a
•
a
a b
•
∫ f ( x)dx = F ( x) |ba = F (a) − F (b) = −[F (b) − F (a)] = − f ( x)dx. ∫
b a
t

∫ f ( x)dx = F ( x) |
t
• a este o primitivă a lui f care se anulează în t=a.
a

2.2. Proprietăţi ale integralei definite

1) Proprietatea de liniaritate: Fie funcţiile f , g : [a; b] → R continue pe [a; b] şi fie α∈R. Atunci avem:
b b b b b

∫ ( f ( x) + g ( x))dx = ∫ f ( x)dx + ∫ g ( x)dx

a a a
și ∫
a
∫
α ⋅ f ( x)dx = α ⋅ f ( x)dx.
a
2
2 2 2
x2
∫ (2 x + 3) dx = 2∫ x dx + 3∫ dx = 2 2
2
Ex rezolvat: + 3 x 1 = 4 – 1 + 6 – 3 = 6.
1 1 1
1

∫ (3x ) ∫ (e )
2 4 1 1 4
Ex propuse: Să se determine: (1) − 2 x + 2 dx; (2) ∫ ∫
(3) x ⋅ 3 x dx; (4) + xe x dx ; (5) ∫
2 x
x dx; x x dx .
−1 0 0 0 0
b
2) Proprietatea de pozitivitate: Dacǎ f : [a, b] → R , este o funcţie pozitivă şi continuǎ, atunci ∫ f ( x)dx ≥ 0 .
a
3) Proprietatea de monotonie: Dacă f , g : [a, b] → R sunt funcţii continue cu proprietatea: f ( x) ≤ g ( x), ∀x ∈ [a, b] , atunci
b b

∫ f ( x)dx ≤ ∫ g ( x)dx .
a a
4) Proprietatea de aditivitate la interval: Fie f : [a, b] → R şi c ∈ (a, b ) . Dacǎ restricţiile lui f sunt continue pe [a,c] şi [c,b],
b c b

atunci ∫
a
f ( x)dx = ∫
a
f ( x)dx + ∫ f ( x)dx .
c
b

5) Proprietatea de medie: ∃c∈(a, b), astfel încât ∫ f ( x)dx = f (c) ⋅ (b − a) .

a

9
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

2.3. Metode de calcul al integralelor definite

A. Integrarea prin părţi

Teoremă:Dacă f , g : [a, b] → R , sunt funcţii derivabile cu derivate continue, atunci

b b

∫ f ( x) g ( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f
' b '
a
( x) g ( x)dx (formula de integrare prin părţi)
a a
2 2
∫ xe ∫e
2 2
Aplicaţie: x
dx = x e x 12 − x
dx = x e x − e x = (2e2 –e) – (e2 – e) = e2 .
1 1 1 1
f=x f’ = 1
g’ = ex g = ex

B. Schimbarea de variabilă

Teoremă. Fie u : [a, b] → I , f : I → R , (I interval⊆R) funcţii cu proprietăţile:

(1) f continuă pe I și
(2) u este derivabilă, cu derivata continuă pe [a, b],
u (b )

atunci x= ∫ f (t )dt
u (a)
(formula de schimbare de variabilă)

π
Aplicație: ∫0
2 sin 3 x cos x dx
 π
u: 0,  → [0,1] , u(x) = sin x ⇒ u’(x) = cos x, u’ continuă
 2
π 
Calculăm noile limite (capete) de integrare: u(0) = 0, u   = 1
2
π π 
u  1 t4 1

∫
1
∫ ∫
1
f:[0,1]→R, f(t) = t . Deci : 3
0
2 sin 3 x cos x dx = ∫
0
u 3 ( x) u ' ( x) dx = 2
u ( 0)
f (t ) dt =
0
t 3 dt =
4 0
=
4

2.4. Exerciții propuse:

I Să se calculeze, folosind metoda de integrare prin părţi:
1 1 e e e2
a) ∫
0
x e 2 x dx ; b) ∫ 0
(2 x − 1) dx ; c) ∫
1
x ln x dx ; d) ∫ 1
x 2 ln x dx ; e) ∫
1
ln 2 x dx

II Să se calculeze, folosind metoda de schimbare de variabilă:

2 1 2 0 0
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
1
a) ( x − 3) 6 dx ; b) 6 x 2 (2 x 3 + 1) 4 dx ; c) ( x − 2) dx ; 4 x3 ⋅ x 4 + 1 dx
3 3
dx ; d) e)
1 −1 1 ( 2 x + 1) 3 −1 −1
t
f (t )
III Se consideră f : (0,∞)→R, f(t)= ∫ (sin x + 2 cos x )dx , ∀ t∈(0,∞). a) Calculaţi f(t), t∈(0,∞); b) Calculaţi lim
0
t→0 t
.

2 2
x
IV Se consideră funcţiile f ,g : [0,2] →R, f(x)=
x +1
şi g(x)=ln(x+1), ∀x∈[0,2]. Arătaţi că ∫
0
f ( x)dx ≤ ∫ g ( x)dx.
0
e 3 3

∫ ∫ e dx; ;
x
∫
2 2
V Arătaţi că: a) e 2 − e ≤ e x dx ≤ e e (e − 1); b) ln xdx ≤ c)e x ≥ x + 1, ∀x ∈ R.
1 1 1

10
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

3. APLICAȚII ALE INTEGRALEI DEFINITE

3.1. Aria unei suprafeţe plane

Teoremă: Dacă f : [a, b] → R este funcţie continuă, pozitivă ( f ( x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b]) ,

{ }
iar Γ f = (x, y ) ∈ R 2 a ≤ x ≤ b,0 ≤ y ≤ f ( x) este subgraficul lui f,
b
atunci mulţimea Γ f are arie şi aria (Γ f ) = ∫ f ( x)dx .
a

Observaţii: 1) Dacă f ( x) ≥ 0 , graficul lui f este situat deasupra axei Ox ⇒ aria (Γ f ) ≥ 0

b
2) Dacă f ( x) ≤ 0 , graficul lui f este situat sub axa Ox ⇒ aria (Γ f ) = − f ( x)dx ∫
a
3) Suprafața plană delimitată de graficele funcțiilor f și g pe [a, b]: Dacă f , g : [a, b] → R sunt funcţii continue astfel încât
f ( x) ≤ g ( x), ∀x ∈ [a, b] , atunci mulţimea

{ }
b
Γ f , g = (x, y ) ∈ R a ≤ x ≤ b, f ( x) ≤ y ≤ g ( x) are arie şi aria (Γ f , g ) = ∫ [g ( x) − f ( x)]dx .
2

3.2. Volumul unui corp de rotație

Fie funcţia f: [a, b] →R (a<b) o funcţie continua şi pozitivă.

Corpul obţinut prin rotirea subgraficului funcţiei f în jurul axei Ox
se numeşte corpul de rotaţie determinat de funcţia f şi se notează cu C f şi
 
C f = (x, y, z ) ∈ R 3 y 2 + z 2 ≤ f ( x), a ≤ x ≤ b 
 

Teoremă: Fie o funcţie continuă şi pozitivă f: [a, b] →R (a<b) şi C f corpul de rotaţie determinat de funcţia f.
b
Atunci C f are volum şi V (C f ) = π ∫ f 2 (x )dx .
a

3.3. Exerciții propuse:

I. Să se calculeze aria subgraficului următoarelor funcţii:
(2) f : [1,2] → R, f ( x) =
1
(1) f : [ 0,1] → R, f ( x) =
−3 x 2 + 2 x + 1 ;
x( x + 1)
(3) f : [0,1] → R, f ( x) = x ⋅ e x ; (4) f : [ 0,5] → R, f ( x) =
x x + 4 ; (5) f : [0,2] → R, f ( x) = 1
( x + 1)( x + 2)( x + 3)
II. Se consideră funcţia f: R→R, f(x) = (x+1)·ex. Să se calculeze aria suprafeţei plane determinate de graficul funcţiei f, axa Ox
şi dreptele x=0 şi x=1.
III. Se consideră funcţia f: [0,1]→R, f(x) = 1 - x . Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa
Ox şi dreptele de ecuaţii x=0 si x=1.
IV. Să se calculeze aria mulţimii A f , g în cazurile:
4x + 5
(1) f ( x) = 7 x 2 + 3x + 2, g ( x) = x 2 − x + 1, x ∈ [0,1] ; (2) f ( x) = , x ∈ [0,1] ; (3) f ( x) = x ⋅ e x , g ( x) = e x , x ∈ [1,2]
1
, g ( x) =
( x + 1)( x + 2) x+2
V. Se consideră funcţia f: R→R, f(x) = e– x – x. Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox a
graficului funcţiei g: [0, 1]→R, g(x) = f(x) + f(–x).

11
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
4. GRUPURI
4. 1. Legi de compoziţie pe o mulţime
Def: o aplicaţie ϕ : M x M → M, (x, y) → ϕ(x, y) se numeşte lege de compoziţie internă pe mulţimea M.
Notaţii: 1) notaţie aditivă ϕ(x, y) = x + y (sumă)
. 1 –1 i –i
2) notaţie multiplicativă ϕ(x, y) = x ⋅ y (produs)
1 1 –1 i –i
Tabla legii
Exemplu: Pentru M = {1, – 1, i, – i} cu operaţia de înmulţire, –1 –1 1 –i i
tabla legii arată în felul următor: i i –i –1 1
Parte stabilă –i –i i 1 –1
Def: Fie o mulţime M ≠ ∅ şi ϕ : M x M → M o lege de compoziţie pe M.
O submulţime S ⊆ M se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea de compoziţie ϕ, dacă ∀ x, y ∈ M, ϕ(x, y) ∈ M.
Proprietăţi: Fie M ≠ ∅ şi • : M x M → M o lege de compoziţie pe M.
1) Comutativitatea:
∀ x, y ∈ M, x • y = y • x
Exemplu: ϕ : R x R → R,
ϕ(x, y) = 2xy + x + y + 3 = 2yx + y + x + 3 = ϕ(y, x).
2) Asociativitatea:
∀ x, y, z ∈ M, (x • y) • z = x • (y • z)
Contraexemplu: scăderea pe Z este lege de compoziţie neasociativă,
deoarece (3–7)–9 ≠ 3–(7–9).
3) Elementul neutru:
∃ e ∈ M a. î. ∀ x ∈ M, e • x = x • e = x
4) Elementele simetrizabile:
Elementul x ∈ M se numeşte simetrizabil în raport cu legea ”•” dacă ∃ x’ ∈ M a. î. x • x’ = x’• x = e.
4. 2. Grupuri
Def: Fie G o mulţime nevidă şi • : G x G → G o lege de compoziţie pe G. Perechea (G, •) se numeşte grup dacă legea de
compoziţie:
1) este asociativă: ∀ x, y, z ∈ M, (x • y) • z = x • (y • z)
2) admite element neutru: ∃ e ∈ M a. î. ∀ x ∈ M, e • x = x • e = x
3) admite câte un element simetrizabil pentru oricare element al mulţimii G: ∀ x ∈ M, ∃ x’ ∈ M a. î. x • x’ = x’• x = e
Dacă legea de compoziţie este şi comutativă:
∀ x, y ∈ M, x • y = y • x, atunci grupul se numeşte comutativ sau abelian.
Exerciţiu rezolvat:
Să se arate că mulţimea matricelor reale de forma 
a 0
 , ac ≠ 0 determină un grup multiplicativ faţă de înmulţirea matricelor.
b c
Rezolvare: Cum  a 0   a' 0  =  aa' 0  , operaţia este peste tot definită. În general ea nu este comutativă,
 b c   b' c'   a' b + b' c cc' 
    
deoarece a’b + b’c ≠ ab’ + bc’. Operaţia este asociativă (înmulţirea matricelor). Notând elementul neutru cu  x 0  , trebuie să
 
 y z
1 0  a 0
avem  a 0   x 0  =  a 0  , de unde acesta este
 1 
  . Elementul simetric al matricei   este  0 .
b c  y z b c  a 
     0 1 b c  b 1
 
 ac c

4. 3. Morfisme de grupuri
Fie (G 1 , •) şi (G 2 , °) două grupuri.
Def. 1: Funcţia f : G 1 → G 2 se numeşte morfism de grupuri dacă
f(x • y) = f(x) ° f(y), ∀ x, y ∈ G 1
Def. 2: Funcţia f : G 1 → G 2 se numeşte izomorfism de grupuri dacă f este morfism de grupuri şi este funcţie bijectivă.
Def. 3: Grupurile (G 1 , •) şi (G 2 , °) se numesc grupuri izomorfe şi se scrie G 1 ≅ G 2 dacă între ele există cel puţin un
izomorfism de grupuri.
Exemplu: f: (R, +) → (R + *, ⋅), f(x) = ax, cu a număr real, pozitiv şi a ≠ 1 este morfism de grupuri. În particular f(x) = ex.
Justificare: ∀x, y∈R, avem: f(x+y) = ax+y = ax ⋅ ay = f(x) ⋅ f(y). Elementele neutre în cele două grupuri sunt 0 şi 1, şi avem
f(0) = a0 = 1. În R, elementul simetric al lui x este – x, iar în R + * , elementul ax are simetricul a– x.
f este chiar izomorfism de grupuri, deoarece am văzut că este morfism şi, în plus, este bijectiv. Deci (R, +) ∼ (R + *, ⋅).
4. 4. Exerciţiu rezolvat
x+y
Se consideră mulţimea G = (–1, 1)şi o lege de compoziţie ∗ : G×G → G, (x, y) = x ∗ y = . Să se arate că:
1 + xy
a) (G, ∗) este grup abelian.
b) (G, ∗) ∼ (R* + , +), unde (R, ∙) este grupul multiplicativ al numerelor reale strict pozitive.
12
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
c) Pentru x∈(–1, 1), să se determine: x = ( x ∗ x ∗ ... ∗ x ), n ∈ N * .
n

n ori
Rezolvare:
x+ y x + y + z + xyz
x+ y +z x + y + z + xyz
1 + xy 1 + xy
a) asociativitatea: (x * y) * z = *z= = = (1)
1 + xy x+ y 1 + xy + xz + yz 1 + xy + xz + yz
1+ z
1 + xy 1 + xy
y+z
x + y + z + xyz
x+
x * (y * z) = y+z 1 + yz 1 + yz x + y + z + xyz (2)
x* = = =
1 + yz y+z 1 + xy + xz + yz 1 + xy + xz + yz
1+ x
1 + yz 1 + yz
Din (1) şi (2) rezultă că legea este asociativă.
Comutativitatea: x * y = x + y = y + x = y * x ⇒ legea este comutativă
1 + xy 1 + yx

Elementul neutru: e * x = x ⇒ e + x = x ⇒ e + x = x + ex2 ⇒ e(1 – x2) = 0 ⇒ e = 0 (deoarece x ≠ 1)

1 + ex
Elementele simetrice: x * x’ = 0 ⇒
x + x'
= 0 ⇒ x + x’ = 0 ⇒ x’ = -x
1 + xx'
Din cele patru condiţii rezultă că (G, *) este grup abelian.
b) Indicaţie : f : (–1, 1) → (0, +∞), f(x) = 1 - x
x +1
n n
c) Se găseşte x n = (1 + x) − (1 − x) .
n n
(1 + x) + (1 − x)
4. 5. Exerciţii propuse:
Partea stabilă
1) Demonstraţi că mulţimea H = {0, 1, 2, 3, 4} ⊂ Z este stabilă faţă de leagea de compoziţie • : Z x Z → Z dată de x • y =|x - y|
Grupuri şi morfisme de grupuri:
2) Fie pe G=R\{2} legea de compoziţie : x ∗ y = xy − 2 x − 2 y + 6
a) Este asociativă legea de compoziţie?
b) Are element neutru? Dacă da, care este?
c) Determinaţi simetricul elementului 6.
d) Ce structură algebrică formează (G, ∗ ) ?
e) Verificaţi dacă f : G → R, f ( x) = x − 2 este izomorfism de la (G, ∗ ) la (R, × ), unde × este înmulţirea nr.
reale.
3) Pe R definesc legea ⊥prin x⊥y =xy+2x+2y+2.
a) Expresia x⊥y – (x+2)(y+2)+2 este egala cu: a) –2; b) 0; c) 2; d) 6.
b) Egalitatea (x⊥y)⊥ z=x⊥ (y⊥z) are loc: a) doar pentru x=y=z;
b) ∀x, y, z ∈R; c) doar pentru x=y; d) doar pentru z=0.
c) Elementul neutru al legii ⊥este: a) –2; b) –1; c) 0; d) 1.
d) Gasiti simetricul elementului x ( x ≠ −2 ) fata de legea ⊥.
e) Multimea U(R,⊥)(mulţimea elementelor simetrizabile din R în rap. cu ⊥) este . . .
f) Suma solutiilor ecuatiei x⊥x=2⊥2 este: a) 0; b) 2; c) 4; d) –4.
g) Determina xn (=x⊥x⊥…⊥x).
4) Pe mulţimea numerelor reale definim legea “O” prin x  y = 3xy + 3x + 3 y + 2, ∀x, y ∈ R.
a) Să se verifice că x  y = 3( x + 1)( y + 1) − 1, ∀x, y ∈ R .
b) Să se arate că ( x  y )  z = x  ( y  z ), ∀x, y, z ∈ R
c) Să se determine elementul neutru al legii.
d) Să se arate că mulţimea R\{-1} este parte stabilă a legii.
e) Să se găsească două numere a, b ∈ Q − Z pentru care a  b ∈ Z .
f) Să se găsească mulţimea {x ∈ R / x  (−1) = −1}.
g) Să se arate că .
(−2005)  (−2004)  . . .  0  1  . . .  2004  2005 < 0
h) Care sunt simetricele elementelor 1, respectiv –2 în raport cu “O” ?
i) Rezolvă ecuaţiile: (1) x  x = 0 ; (2) x  x = 2 ; (3) C 1  A 2 = 77 .
x x
j) Demonstrează prin metoda inducţiei matematice că
 x = 3n −1 ( x + 1) − 1, ∀n ∈ N * şi∀x ∈ R.
n
x 
 x  ...

de n ori

13
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
5. INELE ŞI CORPURI
5. 1. Inele

Definiţie.Fie A o mulţime nevidă şi legile de compoziţie ⊥ : A x A → A şi T: A x A → A.

Tripletul (A, ⊥, T) se numeşte inel dacă se verifică:
A1. Axiomele grupului , deci (A, ⊥) -grup comutativ:
- ⊥ este asociativă;
- ⊥ este comutativă;
- ⊥ admite element neutru;
- toate elementele lui A sunt simetrizabile faţă de ⊥.
A2: Axiomele monoidului, deci (A, T) -monoid:
- T este asociativă;
- T admite element neutru.
A3: Axiomele distributivităţii:
x T (y ⊥ z) = (x T y) ⊥ (x T z), ∀x, y, z ∈ A;
(x ⊥ y) T z = (x T z) ⊥ (y T z), ∀x, y, z ∈ A.

Dacă legea de compoziţie T este comutativă, atunci (A, ⊥, T) se numeşte inel comutativ.

Elementele simetrizabile din monoidul (A, T) se numesc elementele inversabile ale inelului sau unităţi ale inelului şi se
U U
notează cu (A). Perechea ( (A), T) este grup, numit grupul unităţilor inelului A.

Exemple: 1. (Z, +, ⋅), (Q, +, ⋅), (R, +, ⋅), (C, +, ⋅), sunt inele comutative;
2. ( M (Z), +, ⋅), (M (Q), +, ⋅), (M (R), +, ⋅), (M (C), +, ⋅), n ≥ 2, sunt inele necomutative;
n n n n

{
3: (Z n , +, ⋅) este inel comutativ, numit inelul claselor de resturi modulo-n, unde Z n = 0̂, 1̂, 2̂, ..., n − 1 este }
mulţimea claselor de resturi modulo-n (n∈N*). Elementul p̂ este inversabil faţă de „ ⋅ ” ⇔ (p,n)=1.
U(Z ) = { p̂ ∈ Zn / (p, n ) = 1} . Dacă n este nr. prim, U(Z ) = Z n \ { 0̂}.
n n

Exerciţiul 4:
Determinaţi elementele inversabile în inelele Z 2 şi Z 10 .
Rezolvare:
U(Z ) = { 1̂}.
Singurele elemente inversabile sunt cele prime cu 2, deci: 2

Numerele prime cu 10 sunt 1, 3, 7 şi 9, aşadar U(Z ) = { 1̂, 3̂, 7̂, 9̂} .

10

Exerciţiul 5:
Pe mulţimea Z se definesc legile de compoziţie ° şi ∗ prin:
x○y=x+y–5
x ∗ y = xy – 5x – 5y + 30
Rezolvare:
A1:
- ∀x, y, z ∈ Z, x ○ (y ○ z) = x ○ (y + z – 5) = x + y + z – 5 – 5 = (x + y – 5) + z – 5 = (x ○ y) ○ z
- ∀x, y ∈ Z, x ○ y = x + y – 5 = y + x – 5 = y ○ x
- ∃ e ∈ Z, a. î. avem x ○ e = e ○ x = x, ∀ x ∈ Z.
x ○ e = x, de unde x + e – 5 = x, deci e = 5 este elementul neutru al legii ○.
- ∀ x ∈ Z, ∃ x’ ∈ Z a. î.. x○ x’ = x’ ○ x = e
x ○ x’ = e sau x ○ x’ = 5, adică x + x’– 5 = 5, deci x’ = – x + 10.
A2:
- ∀x, y, z ∈ Z, x ∗ (y ∗ z) = x ∗ (yz – 5y – 5z + 30) = xyz – 5xy – 5xz + 30x – 5x – 5yz + 25y + 25z – 150 + 30 =
= xyz – 5xy – 5xz – 5yz + 25x + 25y + 25z – 120. (1)
(x ∗ y) ∗ z = (xy – 5x – 5y + 30) ∗ z = xyz – 5xz – 5yz + 30z – 5xy + 25x + 25y – 150 – 5z + 30 =
= xyz – 5xy – 5xz – 5yz + 25x + 25y + 25z – 120. (2)
Din (1) şi (2) ⇒ x ∗ (y ∗ z) = (x ∗ y) ∗ z.
- ∃ e ∈ Z a. î. să avem: x ∗ e = x ∗ e = x, ∀ x ∈ Z,
6( x − 5 )
xe – 5x – 5e + 30 = x ⇒ e(x – 5) = 6x – 30 ⇒ e = = 6, pentru x ≠ 5 .
x−5
Verific şi pentru 5: x ∗ e = 5 ∗ 6 = 30 – 25 – 30 + 30 = 5 = x. Deci e = 6 este elementul neutru al legii ∗.
A3: ∀x, y, z ∈ Z, x ∗ (y ○ z) = x ∗ (y + z – 5) = xy + xz – 10x – 5y – 5z + 55 (1)
(x ∗ y) ○ (x ∗ z) = (xy – 5x – 5y + 30) ○ (xz – 5x – 5z +30) = xy + xz – 10x – 5y – 5z + 55 (2)
Din (1) şi (2) ⇒ x ∗ (y ○ z) = (x ∗ y) ○ (x ∗ z).
Analog demonstrăm că (x ○ y) ∗ z = (x ∗ z) ○ (y ∗ z), ∀x, y, z ∈ Z.
Deci tripletul (Z, ○, ∗) este inel comutativ.
14
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
5.2. Corpuri

Definiţie. Fie A o mulţime nevidă şi legile de compoziţie ⊥ : A x A → A şi T: A x A → A.

Inelul (A, ⊥, T) se numeşte corp dacă orice element al său, cu excepţia elementului neutru din (A, ⊥), este inversabil în raport
cu legea de compoziţie T.
Dacă T este comutativă, corpul se numeşte corp comutativ.
Exemplul 1:
Pe mulţimea R se definesc legile de compoziţie ○ şi ∗ prin:
x○y=x+y–2
x ∗ y = xy – 2x – 2y + 6
Rezolvare: Verficăm axiomele inelului şi, în plus, studiem ce elemente sunt inversabile în raport cu legea „∗”.
A1:
- ∀x, y, z ∈ R, x ○ (y ○ z) = x ○ (y + z – 2) = x + y + z – 2 – 2 = (x + y – 2) + z – 2= (x ○ y) ○ z
- ∀x, y ∈ R, x ○ y = x + y – 2 = y + x – 2 = y ○ x
- ∃ e ∈ R, a. î. avem x ○ e = e ○ x = x, ∀ x ∈ R.
x ○ e = x, de unde x + e – 2 = x, deci e = 2.
- ∀ x ∈ R, ∃ x’ ∈ R, a. î.. x ○ x’ = x’ ○ x = e
x ○ x’ = e sau x ○ x’ = 2, adică x + x’ – 2 = 2, de unde x’ = 4 – x.
A2:
- ∀x, y, z ∈ R, x ∗ (y ∗ z) = x ∗ (yz – 2y – 2z + 6) = xyz – 2xy – 2xz + 6x – 2x – 2yz + 4y + 4z – 12 + 3 =
= xyz – 2xy – 2xz – 2yz + 4x + 4y + 4z – 9 (1)
(x ∗ y) ∗ z = (xy – 2x – 2y + 3) ∗ z = xyz – 2xz – 2yz + 6z – 2xy + 4x + 4y – 12 – 2z + 3 =
= xyz – 2xy – 2xz – 2yz + 4x + 4y + 4z – 9 (2)
Din (1) şi (2) ⇒ x ∗ (y ∗ z) = (x ∗ y) ∗ z.
- ∀ x, y ∈ R, x ∗ y = xy – 2x – 2y + 6 = yx – 2y – 2x + 6 = y ∗ x
- ∃ e ∈ R a. î. să avem: x ∗ e’ = x ∗ e’ = x, ∀ x ∈ R,
3(x − 2 )
x ∗ e’ = x ⇒ xe’ – 2x – 2e’ + 6 = x ⇒ e’(x – 2) = 3x – 6 ⇒ e' = = 3, pentru x ≠ 2 .
x−2
Probăm şi pentru x = 2: x ∗ e = 2 ∗ 3 = 6 – 4 – 6 + 6 = 2 = x. Deci e’ = 3 este elementul neutru al legii ∗.
2x − 3
- ∀ x ∈ R, ∃ x’ ∈ R a. î. x ∗ x’ = x’ ∗ x = 3 ⇒ xx’ – 2x – 2x’ + 6 = 3 ⇒ x' = , pentru x ≠ 2 .
x−2
A3: ∀x, y, z ∈ R, x ∗ (y ○ z) = x ∗ (y + z – 2) = xy + xz – 4x – 2y – 2z + 10 (1)
(x ∗ y) ○ (x ∗ z) = (xy – 2x – 2y + 6) ○ (xz – 2x – 2z + 6) = xy + xz – 4x – 2y – 2z + 10 (2)
Din (1) şi (2) ⇒ x ∗ (y ○ z) = (x ∗ y) ○ (x ∗ z).
Analog demonstrăm că (x ○ y) ∗ z = (x ∗ z) ○ (y ∗ z), ∀x, y, z ∈ R.
Deci tripletul (R, ○, ∗) este corp comutativ.

Exemplul 2:
 x + 2̂ y = 3̂
Să se rezolve în Z 5 sistemul:  .
2̂ x + 3̂ y = 4̂
Rezolvare: Se adună ecuaţiile ⇒ 3̂x = 2̂ ⇒ x = 4̂ ⇒ y = 2̂ . Deci sistemul are soluţia ( 4̂, 2̂) .
5. 3. Exerciţii propuse:
1. Determinaţi elementele inversabile în inelele Z 6 , Z 12 şi Z 5 .

3.

15
(din variante pt bacalaureat)
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
6. INELE DE POLINOAME
6.1. Forma algebrică a unui polinom cu coeficienţi complecşi
Un polinom se scrie în formă algebrică: f = a 0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n , unde X este nedeterminata polinomului,
a 0 , a 1 , …, a n ∈C se numesc coeficienţii polinomului, iar dacă a n ≠0 spunem că polinomul are gradul n.
Prin C[X] vom înţelege mulţimea polinoamelor cu coeficienţi complecşi.
Exemple: 1) Polinomul este un polinom din C[X] şi are gradul 3.
2) Polinomul f = 1 − X are gradul 1; 3) Polinomul f = X + X 3 − X 5 are gradul 5;
4) Polinomul constant f = a , unde a ∈ C , are gradul 0.

5) Să se determine în raport cu parametrul complex m gradul polinomului .

Rezolvare: Este clar că pentru 0 gradul lui f este 3. Rezolvând ecuaţia = 0 vom afla
Pentru m = 1 polinomul devine: = 7.
Pentru m = 2 polinomul devine: = 3X + 7.
În concluzie: Dacă m∉{1,2}⇒ grad f = 3; dacă m = 1 ⇒ grad f = 0; dacă m = 2 ⇒ grad f = 2.

6.2. Operații cu polinoame

Definim pe mulţimea C[X] două operaţii algebrice: adunarea şi înmulţirea.
1) Calculaţi f + g dacă şi .
Rezolvare: .
2) Calculaţi f ⋅ g dacă şi .
Rezolvare: .
Def: Fie f = a 0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n ,atunci funcţia polinomială asociată polinomului f este F:R→R, F ( X ) = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n
Definiție: Fie f = a 0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n un polinom şi α un număr complex. Atunci numărul

se numeşte valoarea polinomului f în α.

Exemplu: Fie polinomul . Valoarea lui f în i este .

6.3. Teorema împărţirii cu rest. Împărțirea polinoamelor. Schema lui Horner

Fiind date două polinoame cu coeficienţi complecşi f, g ∈C[X], cu g ≠0, atunci există două polinoame cu coeficienţi complecşi
q şi r astfel încât f = g ⋅ q + r , cu grad r < grad g. (Polinomul f se numeşte deîmpărţit, g împărţitor, q cât, iar r rest)
∀f, g ∈C[X], g ≠0, ∃ q, r ∈C[X], f = q ⋅ g + r , cu grad r < grad g.
Obs: În plus, polinoamele q şi r sunt unice.
Exemplu: Fiind date polinoamele şi , să se determine câtul şi restul împărţirii lui f la g.
Rezolvare:
Exemplu: Fie polinoamele f = 2 X 5 + X 4 − 5 X 3 − 8 X + 1 şi g = X 2 − 3 . Să determinăm câtul şi restul împărţirii lui f la g.
2X 5 + X 4 − 5X 3 − 8X + 1 X 2 −3

− 2X 5 + 6X 3 2X 3 + X 2 + X + 3

X 4 + X 3 − 8X + 1 q
− X 4 + 3X 2
X 3 + 3X 2 − 8X + 1
− X3 +3 X

3X 2 − 5X + 1
− 3X 2 +9

−5 X + 10

r
Deci câtul este q = 2 X 3 + X 2 + X + 3 , iar restul r = −5 X + 10 . Formula împărţirii cu rest se scrie,în acest caz astfel:
2 X 5 + X 4 − 5 X 3 − 8 X + 1 = ( X 2 − 3)(2 X 3 + X 2 + X + 3) + (−5 X + 10).

16
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
Teorema restului: Restul împărţirii unui polinom f ≠ 0 prin binomul X – a este egal cu valoarea f (a).
Obs: Această teoremă ne ajută să găsim restul împărţirii unui polinom oarecare prin binomul X – a fără a mai face împărţirea.
Exemple: 1. Restul împărţirii polinomului f = prin X – 2 este f (2) = .

2. Să se determine parametrul real m ştiind că restul împărţirii polinomului prin X + 1 este 5.

Rezolvare: Punem condiţia f (-1) = 5. Obţinem 4 + m = 5 de unde rezultă m = 1.
Observaţie: Teorema restului nu ne spune nimic despre câtul împărţirii lui f prin binomul X – a . Acest lucru se rezolvă prin
procedeul numit “schema lui Horner”. Acesta constă în alcătuirea unui tabel din care vom “citi” câtul şi restul împărţirii.
SCHEMA LUI HORNER
Exemple: 1) Utilizând schema lui Horner, să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f = 2 X 4 − 5 X 3 − 8 X + 1 prin
binomul X − 2 .
X4 X3 X2 X X0
2 −5 0 −8 1
2 −5 + 2 ⋅ 2 = −1 0 + 2(−1) = −2 −8 + 2(−2) = −12 1 + 2(−12) = −23
b3 b2 b1 b0 r

Deci câtul şi restul împărţirii sunt q = 2 X 3 − X 2 − 2 X − 12 şi r = −23 .

2) Folosind schema lui Horner aflaţi câtul şi restul împărţirii polinomului la .

Rezolvare:
X4 X3 X2 X1 X0

1 0 -3 5 4

2 1 0 + 2·1 = 2 -3 + 2· 2 = 1 5 + 2·1 = 7 4 + 2· 7 = 18

1 2 1 7 18

Din ultima linie a tabelului ne rezultă: şi r = 18.

6.4. Divizibilitatea polinoamelor . Teorema lui Bézout

Din teorema împărțirii cu rest: ∀f, g ∈C[X], g ≠0, ∃ q, r ∈C[X], f = q ⋅ g + r , cu grad r < grad g.
Definiție: Spunem că f se divide prin g sau f este divizibil prin g ( f  g ) sau g divide polinomul f ( g / f ) , dacă
r = 0 , sau, altfel spus, dacă există un polinom h ∈C[X], astfel încât f = g ·h .
Exemple
Polinomul f = X - 1 se divide prin polinomul g = X + X + 1 deoarece există polinomul h = X - 1 astfel încât
3 2

.
Exercițiu rezolvat: Să se determine parametrul real m astfel încât polinomul f = X +2X - mX + 3 să se dividă prin
3 2

polinomul g = X + 1.
Rezolvare: Vom pune condiţia ca restul împărţirii polinomului f la g să fie 0. Cum polinomul g este de tipul X – a , cu
a = – 1, vom calcula restul pe baza Teoremei restului, adică r = f (-1) = 4 + m . Din ecuaţia 4 + m = 0 rezultă m = - 4.

Teorema lui Bézout: Daca f(a)=0 atunci polinomul f este divizibil prin X-a.

Exerciţii propuse
A.(uşoare)
1) Să se calculeze f + g dacă : f = X4 + X2 + 1 şi g =1 + X2 – X3 – X4.
2) Să se calculeze f ⋅ g dacă : f = X4 + X2 + 1 şi g = X + 2.
3) Fie dat polinomul f = X4 + X2 + 1 , să se calculeze f(1) , f( -2) , f(1+i), f(1+ ).
4) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la g dacă:
(a) f = X4 – 2X2 + 2 şi g = X2 – 2X + 2 ;
(b) f = X4 – 6X3 – 8X2 + 1 şi g = X3 – X + 1
5) Folosind schema lui Horner ă se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la g dacă:

(a ) şi g = X – 1 ;

17
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

(b ) şi g = X –2 ;

(c) şi g = X + 1 .

6) Să se determine parametrul real m astfel încât polinomul împărţit la X + 2 să dea restul 4.

7) Să se arate că polinomul se divide la X – 1 .

8) Să se determine parametrul m , astfel încât polinomul să se dividă la X – 2.

B.(nivel mediu)

9) Să se calculeze f + g dacă : şi .
10) Să se calculeze f ⋅ g , dacă : şi .
11) În raport cu parametrul complex m să se determine gradul polinomuli : .

12) Să se determine polinoamele de gradul al doilea , astfel încât f(1)= -2; f(2) = -1; f(3) = 4.
13) Să se afle un polinom de gradul III astfel încât împărţit la dă restul şi împărţit la dă
restul 2X – 7 .
14) Să se afle un polinom de grad minim astfel încât împărţit la X + 1 să dea restul –1 şi împărţit la X – 1 să dea restul 1.
15) Să se determine parametrii a şi b astfel încât polinomul f = X3 + aX2 + bX + 1 împărţit la X – 1 să dea restul 1 şi împărţit
la X + 1 să dea restul – 5 .
16)Să se determine a , b, c astfel încât polinomul să se dividă prin

C.(dificile)

17) Să se găsească polinoamele de gradul II care satisfac condiţia .

18) Fie polinomul Să se determine valoarea acestuia pentru

6.5. Rădăcinile polinoamelor. Relațiile lui Viète

Definiţie: Fie f un polinom nenul cu coeficienţi complecşi.
Un număr complex, α ∈ C se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f (a) = 0
Exemple

1. Numărul 2 este rădăcină pentru polinomul pentru că f (2) = 0.

2. Numărul i este rădăcină pentru polinomul pentru că .

Observaţie: Pentru a afla rădăcinile unui polinom f se rezolvă ecuaţia f (x) = 0.

Spre exemplu, pentru a afla rădăcinile polinomului vom rezolva ecuaţia şi găsim
rădăcinile polinomului .

Teorema lui Bézout se poate utilize și sub forma:

Fie f ≠0 un polinom nenul. Numărul este rădăcină a polinomului f dacă şi numai dacă X – a divide f .
Exemplu

Polinomul având rădăcinile se va divide atât prin X – 1 cât şi prin X – 2.

Definiţie: Fie f ≠0 un polinom nenul şi o rădăcină a lui f . Numărul natural m 1 cu proprietăţile că divide

pe f şi nu divide pe f se numeşte ordinul de multiplicitate al rădăcinii a. Dacă m = 1, atunci rădăcina se numeşte

rădăcină simplă, dacă m 2, atunci a se numeşte rădăcină multiplă de ordinul m .
Observaţie: Dacă m = 2 rădăcina se mai numeşte rădăcină dublă iar dacă m = 3 se mai numeşte rădăcină triplă.
Exemple:
1) X − 1 / f
( X − 1) 2 nu divide f ⇒ X = 1 este rădăcină de ordin de multiplicitate 1(răd. simplă).
2) f = ( X − 1) ( X + 1)( X + 1) . Descompunând în factori ireductibili vom obţine: f = ( X − 1) ( X + 1)( X − i )( X + i ) ,
3 2 3

unde: 1= rădăcină de ordin de multiplicitate 3; i,-i,-1= rădăcini de ordin de multiplicitate 1

18
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

3) Polinomul se mai poate scrie şi deci se divide prin

ceea ce înseamnă că are rădăcină dublă pe 1, dar se mai divide şi prin sau dacă vreţi prin şi deci va

avea rădăcină triplă pe 0. Altfel spus prin rezolvarea ecuaţiei obţinem rădăcinile şi .

Teorema de descompunere în factori ireductibili(primi): Fie f ≠0 un polinom nenul. Dacă a 0 , a 1 , …, a r sunt rădăcini ale

lui f având ordinele de multiplicitate atunci polinomul divide pe f.

Obs: Singurii factori ireductibili(primi) în C[X] sunt polinoamele de gradul I.

Exemplu: Să se arate că polinomul se divide prin .

Rezolvare: Cum se mai scrie deci având rădăcinile 1 şi – 1 vom arăta că şi polinomul f are aceste
două rădăcini.

şi , de unde
rezultă că 1 şi - 1 sunt rădăcini ale lui f . Atunci din teorema rezultă că (X – 1)(X + 1) divide pe f adică divide pe f .
Consecinţa 1: Orice polinom f de grad n 1 are n rădăcini (nu neapărat distincte; o rădăcină se repetă de un număr de ori
egal cu ordinul său de multiplicitate).

Consecinţa 2: Fie f = a 0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n un polinom cu a n ≠0, n ≥1. Dacă sunt rădăcinile lui f ,

atunci .

Observaţie: Această formulă am mai întâlnit-o la trinomul de gradul II: .

Relaţii între rădăcini şi coeficienţi (formulele lui Viète)

Fie f = a 0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n un polinom de grad n . Dacă sunt rădăcinile lui f , atunci:

Invers, dacă numerele complexe satisfac relaţiile de mai sus, atunci ele sunt rădăcinile polinomului f .
Observaţie:
• Pentru polinomul de gradul III, , cu rădăcinile , relaţiile lui Viète sunt:

Exemplu. Să se determine rădăcinile polinomului , , ştiind că produsul a două rădăcini

este egal cu 4. Aflaţi în aceste condiţii şi parametrul a .
Rezolvare: Relaţiile lui Viète în acest caz sunt:

19
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

Știind că , din vom avea că . Cum – 2 este

rădăcină a lui f rezultă că f(-2) = 0 adică .
Pentru a afla celelalte două rădăcini avem două metode: Metoda I. (relaţiile lui Viète)

Înlocuim în prima relaţie, vom avea sistemul ale cărui soluţii vor fi .
Metoda II. (Horner)
Cum - 2 este rădăcină a lui f rezultă că (X + 2) divide pe f . Cu schema lui Horner aflăm câtul împărţirii lui f la (X + 2) şi

polinomul se va scrie descompus f = . Rezolvând ecuaţia .

Observaţie
Pentru polinomul de gradul IV, , este util să cunoaştem următoarea scriere
pentru relaţiile lui Viète:

Determinarea unei ecuaţii dacă se cunosc rădăcinile ei

Cunoscând rădăcinile ale unei ecuaţii putem forma această ecuaţie (la fel ca la ecuaţia de gradul II), calculând în
prealabil sumele din relaţiile lui Viète şi înlocuind în ecuaţia:

.
Exemplu: Formaţi ecuaţia ce are rădăcinile 1, 2 şi 5.
Rezolvare:

şi înlocuind în formula dată obţinem ecuaţia .

Exerciţii propuse
A. (uşoare)

1. Să se arate că polinomul se divide la X – 1 .

2. Să se determine parametrul m , astfel încât polinomul să se dividă la X – 2.

3. Să se determine rădăcinile polinomului ştiind că are rădăcina
4. Să se determine ecuaţia de gradul cel mai mic ştiind că are rădăcină dublă pe 1 şi rădăcini simple 2 şi – 3.

5. Fie polinomul . Să se determine rădăcinile polinomului ştiind că .

6. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii 2 pentru polinomul
.
B. (nivel mediu)
7. Să se determine a , b , c astfel încât polinomul să se dividă la
.
8. Să se determine parametrii a şi b ştiind că polinomul are rădăcină dublă .

20
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
9. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinilor 1 şi – 1 pentru polinomul
.
10. Să se determine m astfel încât suma a două rădăcini ale ecuaţiei să fie egală cu 1.
11. Să se determine m astfel ca o rădăcină a ecuaţiei să fie dublul altei rădăcini.
12. Să se rezolve ecuaţia ştiind că rădăcinile sale sunt în progresie aritmetică.
13. Să se rezolve ecuaţia ştiind că suma primelor două rădăcini este egală cu opusul
mediei aritmetice a celorlalte două.

6.6. Rezolvarea ecuațiilor algebrice cu coeficienți în Z, Q, R, C

Teorema fundamentală a algebrei: Orice ecuaţie algebrică a n X n + a n −1 X n −1 + ... + a1 X + a 0 = 0 de grad mai mare
sau egal cu 1 şi cu coeficienţi complecşi are cel puţin o rădăcină complexă.
Consecinta: Orice polinom f de grad n are n radacini.

Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuatia algebrica generala de grad mai mare decat patru nu poate fi rezolvata prin radicali.

Z [ X ] ⊂ Q[ X ] ⊂ R[ X ] ⊂ C[ X ]
A. Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi întregi

Fie f ∈ Z [ X ] şi ecuaţia f ( x) = 0 ⇒ a n X n + a n −1 X n −1 + ... + a1 X + a 0 = 0

p
Teoremă: Dacă f admite o rădăcină de forma x1 = , p, q ∈ Z , atunci p / a 0 şi q / a n . Dacă a n = 1 , atunci x1 = p .
q
Exemplu:
p
Fie f = X 4 − 2 X 3 − 5 X 2 + 8 X + 4 = 0 admite soluţia x1 = ⇒ p / 4, q / 1 . Deci ⇒ x1 ∈ {±1;±2;±4}
q
Împărţind succesiv polinomul la posibilele radacini, obţinem:
f = ( X − 2)( X + 2)( X 2 − 2 X − 1) ⇒ x1 = 2; x 2 = −2; x3, 4 = 1 ± 2 ∈ R − Q

B. Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi raţionali

Teoremă: Fie f ∈ Q[ X ] . Atunci dacă x1 = a + b este rădăcină pentru f, cu a ∈ Q, b ∉ Q, b ∈ R − Q , atunci

x2 = a − b este rădăcină pentru f şi x 1 şi x 2 au aceeaşi multiplicitate.
Exemplu: f = X 4 − 4X 3 + X 2 + 6X + 2
x1 = 1 − 2 ⇒ x2 = 1 + 2 este rădăcină.

⇒ f ( X − 1 + 2 )( X − 1 − 2 ) ⇒ f ( X 2 − ( x1 + x2 ) X + x1 x2 )
f = ( X 2 − 2 X − 1)( X 2 − 2 X − 2) ⇒ x3, 4 = 1 ± 3
⇒ f ( X 2 − 2 X − 1)

C. Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali

f ∈ R[ X ] şi ecuaţia f ( x) = 0 .
Fie
Teoremă: Dacă x1 = a + bi ∈ C − R este rădăcină pentru f, atunci x 2 = a − bi este rădăcină pentru f, iar x 1 şi x x au
acelaşi ordin de multiplicitate.

Probleme rezolvate
1.Să se determine m şi n şi apoi să se rezolve ecuaţia X
4
− X 3 + mX 2 + 2 X + 2 = 0 ştiind că admite rădăcina 1 + i .

Dacă f (1 + i ) = 0 ⇒ f (1 − i ) = 0 ⇒ f ( X − 1 − i )( X − 1 + i )
f ( X 2 − X + iX − X + 1 − i − iX + i + 1) ⇔ f ( X 2 − 2 X + 2)

21
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a

X 4 − X 3 + mX 2 + 2 X + n
X 2 − 2X + 2
− X + 2X − 2X
4 3 2

X 3 + X 2 ( m − 2) + 2 X + n
X2 + X +m
− X + 2X − 2X
3 2

mX 2 + n
− mX 2 + 2mX − 2m

2mX − 2m + n

m = 0
Deci 2mX − 2m + n = 0 ⇒  . Dacă m = 0 ⇒ q( x) = X 2 + X ⇒ x3 = 0, x4 = −1 ⇒ x ∈ {0;−1;1 ± i} .
n = 0

2. Să se arate că polinomul X 4 a + X 4b +1 + X 4 c + 2 + X 4 d +3 , cu (a, b, c, d ∈ N ) este divizibil prin X 3 + X 2 + X + 1 .

X 3 + X 2 + X + 1 = ( X + 1)( X + i )( X − i )
f (−1) = (−1) 4 a + (−1) 4b +1 + (−1) 4 c + 2 + (−1) 4 d +3 = 1 − 1 + 1 − 1 = 0
f (−i ) = (−i ) 4 a + (−i ) 4b +1 + (−i ) 4 c + 2 + (−i ) 4 d +3 = 1 + (−i ) 4b (−i ) + (−i ) 4 c (−i ) 2 + (−i ) 4 d (−i ) 3
= 1− i −1+ i = 0
f (i ) = i 4 a + i 4b +1 + i 4 c + 2 + i 4 d +3 = 1 + i − 1 − i = 0
 f (−i ) = 0 
 
Dacă  f (i ) = 0  ⇒ X 4 a + X 4b +1 + X 4c + 2 + X 4 d + 3  ( X 3 + X 2 + X + 1)
 f (−1) = 0
 

f = X 23 − 2 X 22 + 3 X 21 + 3 X 5 − X 4 − 4 . Fie S = x1 + x 2 + ... + x 23 , unde xi este rădăcină a lui f.

2 2 2
3. Fie
Atunci:
a ) S = 1 ; b) S = 2 ; c) S = −2 ; d ) S = −4
x12 + x2 2 + ... + x232 = ( x1 + x2 + ... + x23 ) 2 − 2( x1 x2 + ... + x22 x23 ) = 2 2 − 2 • 3 = 4 − 6 = −2 . Deci R: c).

4.Restul împărţirii lui f la X 2 − 1 este: a )0 ; b) X ; c)7 X − 7 ; d )149 X + 135 .

X 2 − 1 = ( X − 1)( X + 1)
X 23 − 2 X 22 + 3 X 21 + 3 X 5 − X 4 − 4 = ( X 2 − 1)Q( x) + r
Fie α o rădăcină a ecuaţiei X 2 −1 = 0 ⇒ α 2 −1 = 0 ⇔ α 2 = 1
r = f (α ) = α 23 − 2α 22 + 3α 21 + 3α 5 − α 4 − 4 = (α 2 )11 • α − 2(α 2 )11 + 3(α 2 )10 • α
− (α 2 ) 2 − 4 = α − 2 + 3α + 3α − 1 − 4 = 7α − 7
Deci restul împărţirii lui f la X 2 − 1 este 7 X − 7 . R:c).

5. Fie ecuaţia mX 3 + X 2 + (m − 1) X + 3 = 0 , m ∈ R * fiind parametru. Mulţimea valorilor lui m pentru care

x1 + x 2 + x3 ≤ 0 este:
2 2 2

 1 − 3  1 + 3   1− 3   1+ 3  1 − 3 1 + 3 
a. m ∈  − ∞; ∪ ;+∞  ;b.  − ∞;
  ;c.  0; ; d.  ;  \ {0}.
 2   2   2   2   2 2 

mX 3 + X 2 + (m − 1) X + 3 = 0, m ∈ R * .
2
 1  m −1
x12 + x2 2 + x32 = ( x1 + x2 + x3 ) 2 − 2( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) =  −  − 2 =
 m   m 
1 2(m − 1)
= 2 − ≤ 0 ⇔ 1 − 2m(m − 1) ≤ 0
m m
22
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 12-a
⇔ 2m − 2m − 1 ≥ 0
2

2 + 2 3 1+ 3 2 − 2 3 1− 3
∆ = 4 + 8 = 12 ⇒ ∆ = 2 3 ⇒ m1 = = ⇒ m2 = = .
4 2 2 2

 1 − 3  1 + 3 
Deci m ∈  − ∞; ∪ ;+∞  . R:a).
 2   2 
 

6. Valoarea expresiei:
x 2 + x3 x1 + x3 x1 + x 2
E= + + ,unde x1 , x 2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei X − 6 X + X + 2 este:
3 2

x1 x2 x3
a. –3; b. –1; c. –6; d. 3.

 x1 + x2 + x3 = 6

 x1 x3 + x1 x2 + x2 x3 = 1
 x x x = −2
 1 2 3

6 − x1 6 − x2 6 − x3 6 6 6 1 1 1
E= + + = −1+ −1+ − 1 = 6 + +  − 3
x1 x2 x3 x1 x2 x3  x1 x2 x3 
 x x + x x + x2 x3 
 − 3 = 6
1 
= 6 1 2 1 3   − 3 = −3 − 3 = −6
 x1 x2 x3  −2
R: c).

x1 , x 2 ,..., x199 rădăcinile ecuaţiei X 199 + 10 X − 5 = 0 . Atunci suma S = x1 + x2 + ... + x199

199 199 199
7. Fie are
valoarea: a. S = 1000 ; b. S = 995 ; c. S = 0 ; d. S = −50 .

Dacă x1 , x 2 ,..., x199 sunt rădăcini, atunci fiecare din ele verifică ecuaţia:
x1199 + 10 x1 − 5 = 0
x199
2 + 10 x2 − 5 = 0


199
x199 + 10 x199 − 5 = 0
x1199 + x 199
2 + ... + x199
199
= −10( x1 + x 2 + ... + x199 ) + 5 • 199 = −10 • 0 + 995 = 995
R:b).

Probleme propuse

1. Fie f = X 3 − X + 3 cu rădăcinile x1 , x 2 , x3 şi g = X 2 + X + 1 cu rădăcinile y1 , y 2 .

f ( y1 ) + f ( y 2 ) este: a. 5; b. 7; c. 9; d. 1.

2. g ( x1 ) + g ( x 2 ) + g ( x3 ) este:
a. 1; b. 5; c. 7; d. 3.

3. Să se determine m ∈ R , ştiind că ecuaţia X 3 + mX 2 − X − 3 = 0 are rădăcinile în progresie aritmetică.

4. Polinomul f ∈ Q[ X ] are gradul 5 şi f (0) = f (1 + i ) = f (1 + 2 ) = 1 . Atunci suma rădăcinilor lui f este:

a. 0; b. –1; c. 3; d. 4.

5. Se consideră funcţia f : R → R , f ( x) = X 2 + X + 9 . Suma f (1) + f (2) + ... + f (50) este :

a. 89300; b. 44650; c. 44600; d. 45000.

23