Sfantul Iustin Martirul si Filozoful

Sf. Iustin înnobilează grupul apologeţilor sec. II. cu sufletul lui profund
religios şi drept, el a căutat adevărul prin toate sistemele filosofice,
nereuşind să-l găsească decât în creştinism, creştinismul a devenit pentru
el singura filosofie sigură şi utilă.
Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte pe 01 iunie, pe Sfântul Iustin
Martirul şi Filosoful, acesta pentru viaţa lui curată şi fără prihană, ajungând
la fapta bună cea desăvârşită, şi ajungând plin de toată înţelepciunea, şi
dumnezeiască şi omenească, a lăsat pentru toţi credincioşii scrieri pline de
toată înţelepciunea şi folosul care dau mare cunoştinţă celor ce le citesc.
Lucrarea este structurată în patru capitole principale aşa cum se poate
vedea din cuprins.
În capitolul de debut am prezentat viaţa şi opera Sfântului, doctrina şi
convertirea acestuia la creştinism, după lungul său periplu, dominat de
dorinţa cunoaşterii lui Dumnezeu.
Lucrările lui Iustin sunt numeroase şi de o importanţă excepţională, despre
unele vorbeşte el însuşi sau Sf. Irineu, despre cele mai multe relatează, cu
extrase, Eusebiu şi Ieronim.
Filosofia a primit accepţiuni diferite din partea teologiei, de-a lungul
secolelor, de la extrema considerare a ei drept o iluzie supărătoare a
cunoştinţei adevărate şi până la reprezentarea acesteia ca o ştiinţă
indispensabilă creativităţii teologice.
Din partea filosofiei a existat pericolul manifestat asupra gândirii creştine
prin încercarea directă de uzurpare.
Viaţa şi scrierile Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful reprezintă o mărturie în
favoarea conlucrării deosebite existente între cele două ştiinţe, religia şi
filosofia, el reprezentând, alături de Clement Alexandrinul, unul dintre cei
mai echilibraţi gânditori creştini ai primelor veacuri.
În următorul capitol am aprofundat studiul asupra filiosofiei creştine, pentru
care Sfântul Iustin este considerat întemeietorul, el ne arată prin filosofia lui
că în acest sistem filosofic există o lacună pe care spiritul lui pătrunzător o
întrevăzu încă de timpuriu: „Şi stând destulă vreme la el, dacă am văzut că
nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el, de altfel, nu ştia
prea mult lucruri, zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară),
l-am schimbat pe acesta...."
Tot aici am prezentat condiţiile primirii Tainei Euharistiei şi onoarea
martirilor, aşa cum ni le prezintă nouă, Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, astfel
Împărtăşirea nu era efectuată oricum, pentru primirea acesteia fiind
necesară îndeplinirea anumitor condiţii: „Nimeni nu poate participa la ea
decât numai cel care crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate şi
care a trecut prin baia.În cea de-a doua Apologie, Sfântul Iustin
argumentează că un creştin nu ar putea să înfrunte moartea cu atât curaj
dacă nu ar fi cu adevărat cinstit, creştinii erau acuzaţi în acel timp de
comportamente odioase, cultul mai ales fiind înţeles cu totul greşit, de
aceea, Sfântul Iustin se ridică împotriva judecăţii nedrepte şi spune
următoarele: „Eu însumi, pe când mă găseam împărtăşind învăţăturile lui
Platon, auzind de modul în care creştinii erau defăimaţi şi văzându-i că
sunt fără teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le
socotesc înfricoşătoare, am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în
răutate şi pofta plăcerilor. Ce om dedat plăcerilor sau desfrâului care
socoteşte un lucru bun să se hrănească din cărnurile omeneşti ar fi în stare
să îmbrăţişeze moartea ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu
tot dinadinsu să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistraţilor,
decât să se expună morţii, denunţându-se pe sine însuşi? Ei au condamnat
la moarte pe mai mulţi dintre ai noştri, bazaţi pe calomniile răspândite
împotriva noastră şi au supus la chinuri pe servitorii noştri, pe copii şi pe
femei, şi, prin chinuri înspăimântătoare, i-au silit să ne impute aceste crime
faimoase, pe care, de altfel, ei le săvârşesc pe faţă.“
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un
vechi oraş al Samariei, din părinţi greci păgâni, a trăit pe vremea
împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180), şi s-a
numit "filosof" fiindcă din copilărie s-a osârduit cu studiul filosofiei păgâne,
iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevărului, învăţătura lui Hristos.
În jurul vârstei de 30 de ani Iustin a primit sfântul botez (între anii 133 şi
137) şi apoi a deschis o şcoală de filosofie creştină, mergând la Roma în
anul 155, a dat împăratului Antonin o apologie în scris împotriva rătăcirii
idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în Hristos, cu care pe una, adică
credinţa creştinilor, o adeverea şi o întărea, iar pe cealaltă, adică
înşelăciunea idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi.
Mai târziu, în anul 161, puţin după urcarea pe tron a împăratului Marcus
Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresată de aceasta dată Senatului
Roman, el era mistuit de nevoia de adevăr, aşa cum el însuşi ne spune în
Prologul "Dialogului cu iudeul Trifon", este îndemnat de un bătrân
necunoscut, pe malul mării, să-i citească pe profeţi, ceea ce-i aduce
convertirea la creştinism, "singura filosofie sigură şi folositoare".
Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în
galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea. El e cel mai mare, cel mai
original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol, atât prin viaţa sa
plină de zbucium sufletesc şi de evenimente, cât şi prin opera sa scrisă,
una dintre cele mai bogate din vremea lui.