Singur acasa

    Ca in orice zi normala mereu stau cu familia cand vin de la scoala, dar astazi
parintii mei au plecat, iar eu a trebuit sa stau singura acasa.
     Fiidca nu imi place sa stau singura am data drumul la muzica si am inceput sa
fac curatenie in toata casa si afara in curte. Dupa ca am terminat am sunat-o pe
mama si mi-a zi ca o sa vina tarziu acasa. Dupa cateva secunde ma suna
prietena mea si mi-a zis sa iesim cu toti la o plimbare in parc. Asa a fost ne-am
distrat extrem de mult, eram fericiti impreuna, povesteam, radeam, ne distram
si cu toti ne simteam foarte bine. Cand am ajuns acasa ma simteam din nou
singura fiidca nu mai era nimeni cu mine, si nu mai aveam chef sa vorbesc cu
cineva. Gandurile imi spuneau ca singuratatea nu o poti vindeca doar daca
incerti sa o uiti si sa te simti bine. Cautam din ce in ce sa traiesc intr-o alta lume
fiidca lumea reala era plina de singuratate, iar timpul trecea greu. Asa ca mi-am
imaginat o lume in care nu sunt singura. Doar daca imi inchideam ochii ma
simteam aparata si binedispusa.  Dupa o oara au venit parintii acasa si m-am
simtit minunat, m-am dus si i-am imbratisat, si m-au intrebat ce am... Le-am
spus ca nimic ne e mai presus decat dorul de familie, le-am zis ca fara ei, eu nu
pot sa stau singura si linistita fiidca le simteam dorul, iar grija pe care le-o
purtam era enorma.
    Singurateatea este un lucur care ne poate intrista dar putem invata din ea,
fiidca desprindem sentimente.