Sunteți pe pagina 1din 6

Crez

Radu Gyr

Cred într-unul Dumnezeu,


Tatăl Ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.

Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,


cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.

Dar mai cred că într-o zi,


aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.

Şi-atunci ierte Cel din cer


liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.

Cred într-unul Dumnezeu,


Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!
Esenţialul
Adrian Păunescu

Să nu cădem în amănunte
şi să uităm esenţialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântă,
Ziua – Punte,
acasă s-a întors Ardealul.

A fost atunci o ţară-ntreagă


a fost o ţară ca o roată,
Românii şi acum se roagă
s-o vadă aşa
încă o dată,
şi plâng în harta lor beteagă
copiii mei,
băiat şi fată,
şi jurăminte noi se leagă.

Luăm de la Râmeţi putere


şi ultima cuminecare
fiinţei noastre spre a-i cere
să ştie bine ce o doare,
ca să venim la Înviere,
să fie gata fiecare,
cu buze-amare să mai spere
Trăiască România Mare!
Ce-aş vrea?…
Alexandru Macedonski

Aş vrea odată iubita-mi ţară


Să se ridice din somnul său
Şi cu glas tare să strige: Piară
Al României oricare rău!
Aş vrea dreptatea să renvieze,
Să renflorească p-acest pământ,
Şi tot românul ca să lucreze
Pentru al ţărei falnic avânt!
Aş vrea ca fala şi fericirea
Să mai umbrească patria mea!
Şi-n orice inimi să văd unirea!…
Iacă, o! Doamne, iacă ce-aş vrea.

Aş vrea tiranii să nu mai fie!…


Ei să dispară ca fumu-n vânt!
Sau ca nisipul în vijelie,
Zvârlit în haos dupe pământ!
Aş vrea poporul să fie rege…
Rege odată bietul popor!…
Ca-n lanţuri grele să nu-l mai lege
Autocratul asupritor.
Aş vrea să moară aceia care
Pentru monedă patria-şi vând!
Să moară-n chinuri de remustrare,
Numai mustrarea să aibă-n gând!

Aş vrea virtutea să triumfeze,


Viciul să piară de noi zdrobit!
Şi România să prospereze,
Să se înalţe neamu-mi iubit!
Aş vrea iubirea să predomnească,
Să nu mai fie ură-între noi!
Numele ţării să strălucească!
Ţara să scape de sub nevoi!
Aş vrea, o! Doamne, să văd poporul
Zdrobind p-aceia ce-l asupresc…
Să văd acvila că-şi reia zborul
Falnic cu neamul cel românesc!
Patria română
George Coşbuc

Patria ne-a fost pământul


Unde ne-au trăit strămoşii
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au sfărâmat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii,
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!

Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte;
Numai noi cu-acelaşi nume,
Numai noi români pe lume,
Toţi cu-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie.

Patria ne-o fi pământul


Unde ne-or trăi nepoţii
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească,
Şi vor face tot mai mare,
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.
România mea
George Lesnea

Românie din străbuni, Calci prin anii furtunoşi


Ţara mea de duh şi stâncă, Peste sorţile viclene,
Precum dangătul răsuni, Ţara mea de Feţi-Frumoşi
Eşti ca doina de adâncă. Şi Ilene Cosânzene.

Aripi mari te duc în zbor Românie cu ochi treji,


Către zări de mult visate. Dintre flori tu cea mai rară,
România mea de dor, Ţara mea de vechi viteji
Ţara mea de libertate. Şi apărători de ţară.

Nu mai pui nădejdii frâu, Roşul hainei lui Ştefan


Tot ce-i rău e-acum în scapăt. L-ai trecut pe dragi pânzături;
România mea de grâu Brâul galbenului lan
Şi de codri fără capăt. Tu l-ai prins de el alături;

Poartă oamenii sub frunţi Străjuind orice meleag


Noi şi limpezi înţelesuri, De pe zidu-i de sihastru
România mea de munţi, Voroneţul pe-al tău steag
Ţara mea de văi şi şesuri. A pus cel mai sfânt albastru.
Nu plânge, maică Românie!

Versuri găsite ȋn raniţa unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele
Sorica, din Carpaţii de Curbură.

Nu plânge, maică Românie,


Că am să mor neȋmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, maică Românie!


E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, maică Românie!


Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, maică Românie!


Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare!