Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-2009-
CUPRINS
INTRODUCERE................................................................................................................2
STUDIU DE CAZ.............................................................................................................12
CONCLUZII.....................................................................................................................22
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................23
1
INTRODUCERE
2
CAP 1. Definiţia lichidării unei societăţi şi
motivele declanşării ei
1
Ion Negescu, Mihaela Negescu, Contabilitatea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1999, pg 161
3
Încă de la început lichidatorii trebuie să efectueze inventarierea şi să întocmească un
bilanţ de lichidare în care să se cuprindă situaţia exactă a activ u l u i ş i pasivului societăţii.
Lichidatorii şi administratorii răspund pentru gestiunea de lichidare. Operaţiunile
efectuate de lichidatori sunt înregistrate în ordinea cronologică într-un registru-jurnal al
operaţiunilor de lichidare.
În cazul în care operaţiunile de lichidare se prelungesc peste durata exerciţiului financiar,
este obligatoriu să se întocmească bilanţul anual.
După efectuarea operaţiunilor de lichidare, lichidatorii trebuie să întocmească bilanţul
final de lichidare şi un proiect de repartizare către asociaţi a activului net.
Lichidatorii au obligaţia de a calcula şi vărsa către bugetul statului impozitele, taxele,
precum şi alte contribuţii ce cad în sarcina societăţii comerciale supuse lichidării.
4
CAP 2 Cadrul legislativ si răspunderea asociaţilor
în faza lichidării
2
e-projects.weebly.com/uploads/3/1/3/4/313487/comercial.doc
5
2.2. Răspunderea asociaţilor în faza lichidării
În cazul în care un asociat răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii pe durata
funcţionării acesteia, răspunderea sa pentru aceste obligaţii va fi nelimitată şi în faza lichidării
societăţii.
În cazul în care, pe durata funcţionării societăţii, un asociat răspunde pentru obligaţiile
acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport şi în
situaţia lichidării societăţii.
Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi
de personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale
acesteia.
Răspunderea asociatului devine nelimitată în special atunci când acesta dispune de
bunurile societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societăţii în
beneficiul personal sau al unor terţi, cunoscînd sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod
societatea nu va mai fi în măsură să îşi exercite obligaţiile.
6
CAP 3. Proceduri de lichidare a firmei
În cazul în care o companie, aflată în dificultate, a ajuns prea departe pentru a mai fi
reabilitată, atunci ea trebuie lichidată. Este indicat ca lichidarea să aibă loc atunci când firma
valorează mai mult moartă decât în viaţă sau când posibilitatea de obţinere a profitului este mult
prea îndepărtată. Lichidarea poate avea loc în afara Legii falimentului, cât şi prin procedura
îndeplinită sub jurisdicţia unei curţi de faliment.
3
Onofrei Mihaela, Management financiar – Suport de curs, Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2008, pg 157
7
2. Lichidarea voluntară: În cazul în care o firmă se apropie de faliment, ea poate lua o
serie de decizii. O asemenea posibilitate este angajarea într-o lichidare voluntară fără a se implica
în procesul de faliment, însoţit de anumite costuri.
Prin alegerea căii voluntare, conducerea ia o decizie deliberată de a vinde firma, fie unei
alte firme, fie unui concern. Dacă managerii iau decizii în interesul acţionarilor, decizia voluntară
trebuie să fie pentru acţionari cea mai avantajoasă. Acest fapt este posibil, în măsura în care
managerii deţin un anumit număr de acţiuni la firmă. Prin urmare, la analiza unei lichidări
voluntare, dividendul de lichidare este mai mare faţă de valoarea de piaţă a acţiunilor firmei care
şi-ar continua activitatea4.
Dacă lichidarea oferă cele mai bune rezultate pentru deţinătorii de acţiuni comune, atunci
preţul acţiunii trebuie să crească la anunţul lichidării. Adesea există scurgeri de informaţii privind
lichidarea şi zvonuri privind fuziunile potenţiale, fapt care determină creşterea preţului acţiunilor
înainte de data efectivă a anunţului. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că preţul acţiunilor poate
creşte cu cel puţin 20% peste tendinţa generală a pieţei, într-o perioadă de o lună înainte de data
anunţului. Astfel, lichidările voluntare reprezintă, totodată, acţiuni de creştere a averii.
4
Onofrei Mihaela, Management financiar – Suport de curs, Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2008, pg 157
8
În orice reorganizare a datoriilor financiare prin Legea falimentului se aplică regula
priorităţii absolute, conform căreia datoriile financiare ce revin creditorilor cu prioritate mai
mare trebuie stinse în totalitate, înaintea oricărei plăţi către creditori/proprietari cu o prioritate
mai mică.
Dacă reorganizarea se efectuează în afara acestei legi, regula de prioritate utilizată va
depinde de puterea de negociere a deţinătorilor de datorii şi acţiuni.
● adoptarea deciziei financiare de lichidare a firmei.
Aceste activităţi au caracter de consum în măsura în care produc serviciile cerute de
procesul de lichidare şi de repartiţie financiară, în măsura în care onorează obligaţiile firmei faţă
de proprietari, buget, furnizori, salariaţi.
Indiferent de calea urmată, reorganizare sau faliment, redresarea activităţii firmei impune
cu titlu de obligaţie vânzarea, integrală sau parţială, a patrimoniului firmei pentru onorarea
pasivului. O problemă foarte sensibilă este ordinea în care sunt onorate datoriile pe care le are
debitorul, cu atât mai mult cu cât este foarte posibil ca o parte din pasiv să rămână neachitat şi
după epuizarea integrală a patrimoniului şi a capitalului social.
Stingerea pasivului trebuie să se facă conform planului de reorganizare, din veniturile
obţinute din continuarea activităţii, din sumele obţinute din vânzarea unor bunuri sau din ambele
surse. Plata creanţelor trebuie făcută la termenele, în modalităţile şi în măsura stabilită prin plan.
Programul de plată trebuie însă să respecte ordinea de satisfacere a creanţelor prevăzută de lege.
Programul de plată prevăzut în plan este o aplicaţie concretă a ordinii legale de prioritate de
satisfacere a creanţelor.
Creanţele vor fi plătite în următoarea ordine:
1.taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv pentru conservarea şi
administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor
angajate pentru realizarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului;
2.creanţele izvorând din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii
procedurii;
3.creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de
societăţile bancare după deschiderea procedurii, precum şi creanţele ce rezultă din continuarea
activităţii debitorului;
4. creanţele bugetare;
9
5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi ĩn baza unor obligaţii
de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării
mijloacelor de existenţă;
6.creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul sindic pentru ĩntreţinerea
debitorului şi a familei sale, dacă acesta este persoană fizică;
7.creanţele reprezentând creditele bancare cu cheltuielile şi dobânzile aferente celor
rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
8.alte creanţe chirografare ( care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului
şi nu au privilegii)
9.creanţe subordonate, în ordinea de preferinţă prevăzută de lege. Creanţele subordonate
izvorăsc din credite acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar
deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot ĩn adunarea generală a
asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic. Totodată, sunt
creanţe subordonate, cele care izvorăsc din acte cu titlu gratuit.
Creanţele pot fi:
● creanţe de primul rang (credite bancare), numite şi creanţe garantate cu asigurare de
primul rang;
● creanţe de rangul doi (credite comerciale, obligaţiuni), numite şi creanţe garantate pe
baza activului rămas după achitarea obligaţiilor anterioare.
Sumele de distribuit între creditorii aflaţi pe acelaşi rang de prioritate vor fi acordate
proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă menţionată în tabelul definitiv al creanţelor
creditorilor.
În aplicarea procedurii de lichidare se vor urmări două principii:
● rapiditatea operaţiunilor;
● lichidarea bunurilor într-o manieră cât mai avantajoasă, pentru a fi satisfăcute creanţele
creditorilor.
Ultimul act de lichidare este repartizarea activului net între asociaţi. O asemenea
operaţiune este posibilă doar dacă după plata întregului pasiv al societăţii au mai rămas active ale
societăţii a căror valoare să poată fi împărţită. Ulterior, se va întocmi bilanţul contabil final de
lichidare care cuprinde toate operaţiunile referitoare la lichidare. El trebuie să fie semnat de
10
lichidator şi însoţit de un raport al cenzorilor. Bilanţul şi raportul cenzorilor referitor la lichidare
se menţionează în Registrul Comerţului şi se publică în Monitorul Oficial.
Legislaţia românească privind procedura insolvenţei reglementează şi bancruta.
Bancruta poate fi simplă şi frauduloasă şi constituie o infracţiune. Bancruta simplă este o
infracţiune pedepsită cu ĩnchisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă; ea constă ĩn
neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori a reprezentantului
legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii ĩn termen. Constituie
infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu pedeapsa de la 6 luni la 5 ani, fapta
persoanei care5:
-falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii
acestuia;
-înfăţişează datorii inexistente sau prezintă ĩn registrele debitorului, în alt act sau în
situaţia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda
creditorilor;
-înstrăinează, ĩn frauda creditorilor, ĩn caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active.
Mecanismele falimentului nu trebuie utilizate abuziv, în scopul facilitării unor preluări ale
controlului. De asemenea, semnalele pentru declanşarea falimentului trebuie să fie stabilite în
mod adecvat pentru a nu forţa intrarea în faliment a unor firme potenţial viabile. Instanţele
trebuie să manifeste o atitudine prudentă, responsabilă şi profesionistă, acordând întreprinderii un
interval de timp pentru a se salva prin reorganizare, sporind şansele de supravieţuire a afacerii.
5
Onofrei Mihaela, Management financiar – Suport de curs, Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2008, pg 160
11
STUDIU DE CAZ
Lichidarea unei societăţi comerciale hotărâtă de AGA sau asociaţi, în situaţia în care se
obţine profit din lichidare
12
14 Furnizori de imobilizari 2.000
TOTAL DATORII ce trebuie plătite într-o perioada > 1 an 7.800
H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
15 Provizioane pentru litigii 1.100
TOTAL PROVIZIOANE pentru riscuri si cheltuieli 700
I. VENITURI IN AVANS (ct. 472) 900
16 Subvenţii pentru investiţii (ct.131) 900
J. CAPITAL ŞI REZERVE
17 Capital social subscris vărsat 5.000
18 Rezerve legale 2.000
19 Alte rezerve 6.700
20 Rezultat reportat (profit nerepartizat) 8.100
TOTAL CAPITAL PROPRIU 21.800
În urma evaluarii unor active de către un expert evaluator s-au stabilit urmatoarele valori
de lichidare:
• Terenuri 7.000 lei
• Construcţii 10.000 lei
• Titluri de participare 900 lei
• Mărfuri 5.000 lei
• Clienţi 3.000 lei
• (se acordă 5% scont)
Imobilizările necorporale (cheltuieli de constituire şi cheltuieli de dezvoltare) se consideră
ca au valoare economică. Alte informatii :
• cheltuieli cu efectuarea lichidării societăţii achitate prin bancă sunt de 5.000 lei, iar
onorariul lichidatorului este de 2.500 lei;
• penalităti pentru anularea contractelor 300 lei.
13
201 “Cheltuieli de constituire”
2801 “Amortizarea cheltuielilor de constituire”
6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”
203 “Cheltuielilor de dezvoltare”
2803 “Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare”
14
5121 “Conturi la bănci în lei”
4427 “TVA colectată”
15
10. Descarcarea din gestiune a marfurilor
607 = 371 4.600
607 “Cheltuieli cu mărfurile”
371 “Mărfuri”
14. Transferarea la venituri a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, rămase fară obiect
1511 = 7812 1.100
16
1511 “Provizioane pentru litigii”
7812 “Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”
17
7853 7.000
7584 10.000
7641 900
707 5.000
7583 900
7814 600
7812 1.100
121 “Profit sau pierdere”
7583 “Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital”
7641 “Venituri din imobilizări financiare cedate”
707 “Mărfuri”
7584 “Venituri din subvenţii pentru investiţii”
7814 “Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante”
7812 “Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”
18
Impozit profit 16% = 2.024
PN = Pb – 2.024 = 10.626
691 = 441 2.024
121 = 691 2.024
691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”
441 “Impozitul pe profit/venit”
121 “Profit sau pierdere”
19
BILANŢ FINAL DE LICHIDARE
- lei -
Elemente patrimoniale
ACTIVE CIRCULANTE
1 Conturi la bănci 3.328,75
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 3.128,75
CAPITAL SI REZERVE
1 CAPITAL SOCIAL VARSAT 500
2 REZERVE LEGALE 200
3 Alte rezerve 670
4 Rezerve reportat 810
5 Profit din lichidare 948,75
TOTAL CAPITAL PROPRIU 3.128,75
OPERATII DE PARTAJ
Partajul constă în împărţirea capitalului propriu (AN), rezultat din lichidare, între
acţionarii sau asociaţii societăţii comerciale.
Efectuarea partajului capitalului propriu al societăţii comerciale, rezultat din lichidare se
face în funcţie de:
- prevederile statutului şi/sau ale contractului de societate;
- Hotărârea AGA sau asociaţilor, consemnată în registrul şedinţelor AG;
- Cota de participare la capitalul social.
Obligaţia de restituire către acţionari a valorii nominale a acţiunilor deţinute:
1012 = 456 5.000
1012 “Capital subscris vărsat”
456 “Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”
Impozit pe profit aferent rezervelor legale:
2.000 x 16% = 3.200.000
1061 = 456 2.000
456 = 441 320
441 = 5121 320
1061 “Rezerve legale”
441 “Impozitul pe profit/venit”
5121 “Conturi la bănci în lei”
Se înregistrează dividendele cuvenite acţionarilor in cazul lichidării:
% = 456 25.967,5
20
1061 1.680 (2.000 – 320)
1068 6.700
117 8.100
121 9.487,5
456 “Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”
1061 “Rezerve legale”
1068 “Alte rezerve”
117 “Rezultat reportat”
121 “Profit sau pierdere”
Se înregistrează impozit pe dividende:
456 = 446 256,75
456 “Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”
446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
Achitarea sumelor datorate acţionarilor:
456 = 5121 24.498,12
456 “Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”
5121 “Conturi la bănci în lei”
Achitarea impozitelor datorate bugetului de stat:
% = 5121 2.916,75
320 2.596,75
În final toate conturile se soldează.
21
CONCLUZII
partajul activului net (rămas) între asociaţi. Din cele relatate, se poate constata că
mai este considerată o entitate economică, socială şi juridică după dizolvarea şi lichidarea
ei.
Dizolvarea şi lichidarea pot fi privite împreună, finalul fiind, după cum s-a
Motivele dizolvării şi respectiv lichidării unei societăţi pot fi: expirarea termenului
generale; falimentul societăţii (dacă pierderea este foarte mare); dacă micşorarea
22
BIBLIOGRAFIE
3. Onofrei Mihaela – Management financiar – Suport de curs, Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2008
5. e-projects.weebly.com/uploads/3/1/3/4/313487/comercial.doc
23