Felicia Donceanu Georgeta Stoleriu
Născută pe 28 ianuarie 1931, la Bacău, Felicia Donceanu Soprana Georgeta Stoleriu s-a dedicat în exclusivitate
a urmat cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu”
din București (1949–1956), unde a studiat cu Mihail Jora
(compoziție), George Breazul și Ioan D. Chirescu (teorie și
solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu
(countrapunct), Mircea Basarab (orchestrație). A lucrat
ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă
(ESPLA) din București, secția muzicală (1956–1958) și la Editura Muzicală
din București (1958–1966).
Plină de culoare și ritm, rafinată, muzica Feliciei Donceanu pendulează
cu grație între registrul dramatic și cel liric, între meditația poetică și umor,
cu remarcabilă efervescență creatoare. A compus cu egală măiestrie în toate
genurile: muzică simfonică (Meșterul Manole, poem simfonic, 1956, rev.
1968, 1977), muzică vocal-simfonică (Invocatio, poem pentru soprană,
vioară, pian și orchestra de cameră, text religios și citate din Ovidiu, 1999),
muzică de cameră (Inscripție pe un catarg, baladă pentru harpă solo, 1989;
Diptic pentru oboi, clarinet, fagot, 1989; Lamento pentru soprană, două viole
da gamba, clavecin și percuție, pe un text religios, 1994), lieduri, muzică
de scenă (Tartuffe de Molière, 1965; Măsură pentru măsură de William
Shakespeare, 1965), muzică corală, muzică pentru copii, teatru instrumental
pentru preșcolari, teatru instrumental (Fantasia per piano-forte et cetera,
pantomimă pentru pianist și alți doi instrumentiști, 1998; Tablouri vivante
pentru voce, instrumente și dans, 1999).
A scris articole și cronici în „Muzica”, „Contemporanul”, „Azi”. A
susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A scris
texte pentru muzica proprie și pentru diverse lucrări corale aparținând
diferiților compozitori români, scenarii pentru radio și pentru spectacole muzi-
cal-coregrafice. Felicia Donceanu este și autoarea unor inspirate ilustrații la
cărți pentru copii.
A fost distinsă cu Mențiune specială la Concursul Internațional de
Compoziție de la Mannheim (1961), premiile Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor din România (1983, 1984, 1986, 1988, 1993, 1996, 1997),
Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pe
anul 2010, Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1981), Premiul „George Enescu”
al Academiei Române (1984).
muzicii de concert, şi nu scenei lirice. Această opţiune
poate părea puţin curioasă în cazul unei cântăreţe dotate cu
toate darurile muzicale şi interpretative. A fost desigur un
gest de voinţă personală venit din partea unei personalităţi
complexe, pentru că artistul este dublat de un pedagog
eminent. Formată de soprana Yolanda Mărculescu, pentru arta şi pedagogia
căreia a păstrat permanent veneraţie profesională, Georgeta Stoleriu a format
la rândul său, la Universitatea de Muzică din Bucureşti, cântăreţi remarcabili,
majoritatea afirmaţi pe plan internaţional. Cât despre performanţele sale
artistice, trebuie să spunem că vocea de soprană de o limpezime, de o puritate
şi o strălucire rar întâlnite, conservată în cei peste 40 de ani de carieră, s-a
întâlnit cu o cultură muzicală excepţională şi cu o dăruire artistică la rândul ei
nepereche. Repertoriul Georgetei Stoleriu este foarte întins, cuprinzând mari
lucrări vocal-simfonice din epoci diferite, cu o predilecţie deosebită pentru
muzica lui Bach, piese vocale din Evul Mediu şi Renaştere, reconstituite
printr-o muncă de veritabilă arheologie muzicală, unele dintre ele prezentate
în primă audiţie absolută cu remarcabila formaţie Studioul de Muzică
Veche; lucrări de compozitori contemporani, artista acordând o atenţie
deosebită acestei laturi a activităţii sale concertistice. Prin talent pedagogic
şi consecvenţă în a descoperi şi cultiva valoarea, Georgeta Stoleriu a format
cântăreţi de marcă, existenţa unei adevărate şcoli de măiestrie care îi poartă
numele la Conservatorul bucureştean fiind, de mulţi ani, de notorietate.
După absolvirea Conservatorului din Bucureşti în 1970, Georgeta Stoleriu
(născută într-o zi de ianuarie, 19), a urmat cursuri de specializare la Hochschule
für Musik „Franz Liszt” din Weimar, în 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, cu
Lore Fischer. Prezentă permanent în stagiunile Radio şi ale Filarmonicii
„George Enescu” din Bucureşti, a concertat de asemenea în Polonia, Ungaria,
Iugoslavia, Slovacia, Spania, Elveţia, Olanda, Germania, Italia, Grecia,
Austria, Cehia, Franţa, Moldova, Maroc, SUA, Portugalia, Suedia. A înregistrat
peste 3500 minute la Radio România, la Casele de discuri „Electrecord”,
„Newport Classic” (SUA), „Guanako” (Germania) şi la Televiziunea Română,
ca interpretă principală în filmele Secretul Susanei de Wolf-Ferrari (regia:
Marianti Banu, 1969) şi The Music Lesson de Felicia Donceanu (regia: Dan
Manoliu, 1997). În 1995 a iniţiat bursa personală „Yolanda Mărculescu”, pe
care o acordă anual tinerilor cântăreţi, în memoria profesoarei sale.