UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA
FIZIOLOGIA PLANTELOR

FIZIOLOGIA NUTRITIEI MINERALE

Studenta:
Mariana Rechitan - AN II - ID

- AN 2020/2021 -

1
CUPRINS:

1. Introducere........................................................................................................................3
2. Stadiul cercetarilor in fiziologia nutritiei.......................................................................3
2.1. Macroelementele si microelementele, concentratii si rol biochimic..........................3

2.2. Clasificarea elementelor minerale dupa mobilitatea in floem...................................6

2.3. Metode de studiu a nutritiei minerale a plantelor......................................................6

2.4. Analiza starii de nutritie a plantei................................................................................6

3. Concluzii............................................................................................................................8
4. Bibliografie:.......................................................................................................................9

2
1. Introducere

Nutritia minerala a plantelor este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substante

nutritive. Substantele nutritive absorbite din mediu pot fi anorganice (adica minerale) sau organice.
Plantele verzi absorb în mod predominant substantele minerale, din care, prin asimilatie clorofiliana,
sunt sintetizate substantele organice.
Pentru cresterea si dezvoltarea plantelor, pe langa C, H si O sunt necesare alte elemente chimice
denumite nutrienti anorganici esentiali.
Un element mineral este considerat esential sau absolut necesar, daca indeplineste 3 criterii (dupa
Arnon si Stout, 1939, citat de Kirkby, 2012):
- o planta nu trebuie sa fie capabila sa-si completeze ciclul sau de viata, in absenta elementului
respectiv;
- functia elementului mineral nu trebuie sa fie inlocuita de un alt element mineral;
- elementul mineral trebuie sa fie direct implicat in metabolismul plantei.
Un element mineral util sau neesential este considerat acela care nu intervine in mod direct in
metabolismul plantei, dar care are anumite efecte benefice. Exemplul este siliciul, care sporeste
rezistenta plantei la factorii de stres biotic si abiotic.

2.  Stadiul cercetarilor in fiziologia nutritiei

Dupa concentratia relativa existenta in tesutul vegetal, elementele minerale sunt clasificate in
macroelemente si microelemente.

Macroelementele acumulate în plante în doze mai mari, sunt absorbite de plante atât sub forma de
anioni (N, P, S, Si, CI), cât si de cationi (K, Ca, Na, Fe, Mg, Al).

Microelementele sunt prezente în cantitati mici în corpul plantelor. Ele intervin în metabolismul
general, în cresterea si dezvoltarea plantelor, în procesele de imunitate. Lipsa unui microelement poate
fi corectata prin adaugarea lui în mediu

2.1. Macroelementele si microelementele, concentratii si rol biochimic

Pentru a face față disponibilității variabile a micronutrienților, plantele au dezvoltat un set

complex de procese fiziologice și de dezvoltare, care se află sub un control strict al căilor de
semnalizare cu rază scurtă și lungă (Giehl s.a., 2009).

Aceste semnale acționează la scara celulară și a întregii plante pentru a coordona homeostazia
micronutrienților la nivel sistemic și local.

Au fost identificate mai multe componente moleculare ale circuitelor de reglare locale și pe
distanțe lungi, precum și pozițiile lor supuse în cascada de semnalizare. Întrucât, printre
micronutrienți, se cunoaște cel mai mult semnalizarea Fe, această revizuire pune accentul pe

3
Fe, pentru care calea de reglare implică cel mai probabil compuși de semnalizare precum
oxidul azotic și hormoni (de exemplu, etilenă și citokinină) care acționează în amonte de un
set a factorilor de transcriere.

Elemente minerale necesare pentru plante superioare si concentratiile adecvate in tesutul vegetal
(dupa Taiz si Zeiger, 2002):

Tabelul 1

disponibila

Concentratia raportata
Simbol
Elementul

chimic

la substanta uscata
Forma

pentru
planta
I. Obtinute din apa sau dioxid de carbon
%
Carbon C CO2 45
Hidrogen H H2O 6
Oxigen O O2, H2O 45
II. Obtinute din sol
1. Macroelemente (necesare in concentratii mai mari de
0.1% raportat la masa materialului vegetal uscat)
1.1Primare
%
Azot N NO3-, NH4+ 1.5
Potasiu K K+ 1.0
Fosfor P H2PO4-, HPO42- 0.2
1.2 Secundare
%
Calciu Ca Ca2+ 0.5
Magneziu Mg Mg2+ 0.2
2-
Sulf S SO4 0.1
Siliciu Si Si4+ 0.1
1. Microelemente (necesare in concentratii egale sau
mai micide 0.01% raportat la masa materialului
vegetal uscat)
ppm
Clor Cl Cl- 100
Fier Fe Fe3+, Fe2+ 100
Bor B H3BO3 20
Mangan Mn Mn2+ 50
+
Sodiu Na Na 10
Zinc Zn Zn2+ 20
Cupru Cu Cu+, Cu2+ 6
2+
Nichel Ni Ni 0.1
Molibden Mo MoO42- 0.1

4
In functie de rolul biochimic si functia fiziologica a elementelor minerale in planta (dupa Mengel si
Kirkby, 1987, citati de Taiz si Zeiger,2002), acestea se pot clasificain 4 grupe:

Tabelul 2

Elementul Functii in planta

mineral
GRUPA 1: Compusi organici cu carbon

Azotul (N) Constituent al aminoacizilor, amidelor, proteinelor, acizilor nucleici, nucleotide,

coenzime etc.
Sulful (S) Component al cisteinei, cistinei, metioninei, proteinelor
GRUPA 2: Depozitarea energiei si integritatea structurala

Forsfor (P) Component al glucozo-fosfatilor, acizilor nucleici, nucleotide, coenzime, fosfolipide,

acid fitic etc. Are rol cheie in reactiile care implica ATP
Siliciu (Si) Depozitat ca silicat amorf in peretii celulari, constribuie la proprietatile mecanice
(rigiditate si elasticitate)
Bor (B) Formeaza complexe cu manitol, substante pectice si alti constituienti ai peretelui
celular implicati in elongatia celulara si metabolismul acizilor nucleici
GRUPA 3: elemente minerale care raman sub forma ionica

Potasiu (K) Principalul cation implicat in generarea potentialului osmotic si generarea

turgescentei, cofactor pentru 40 enzime.
Calciu (Ca) Constituent al lamelei mediane. Mesager secundar in reglarea metabolismului.
Cofactor al unor enzime
Magneziu Constituent al clorofilei. Necesar pentru numeroase enzime implicate implicate in
(Mg) transferul gruparii fosfat.
Clor (Cl) Necesar desfasurarii fotosintezei fiind implicat in functionarea complexului
producator de oxigen (CPO)
Mnagan (Mn) Important in functionarea CPO. Necesar pentru functionarea unor enzime:
dehidrogenaze, decarboxilaze, kinaze, oxidaze, peroxidaze

Sodiu (Na) Substituent al Potasiuluiin anumite functii. Implicat in regenerarea

aciduluifosfoenolpiruvic la plante C4 si CAM
GRUPA 4: implicate in reactii oxidoreducere
Fierul (Fe) Constituent al citocromilor si proteinelor cu Fe de tip non-hem, implicate in
fotosinteza, fixafrea N2 si respiratie
Zincul (Zn) Constituent al alcoolului dehidrogenazei, glutamic dehidrogenazei, carbonic
anhidrazei etc.
Cuprul (Cu) Compinent al plastocianinei, cu rol in fotosinteza etc.
Nichelul (Ni) Component al ureazeiin cazul bacteriilor fixatoare de N2; constituent al
hidrogenazelor
Molibden (Mo) Constituent al nitrogenazei, nitrat reductazei, xantin-hidrogenazei

5
 2.2. Clasificarea elementelor minerale dupa mobilitatea in floem

Înțelegerea nutriției minerale a plantelor este de o importanță fundamentală atât în științele de bază, cât și în
cele aplicate.
Conform principiilor nutriției minerale (dupa H. Marschner, 1995), elementele minerale sunt transportate
prin xilem si translocate prin floem, in mod diferentiat, in functie de mobilitatea acestora:

Tabelul 3
Foarte mobila Mobilitate Mobilitate redusa
intermediara
Potasiu (K) Fier (F) Calciu (Ca)
Magneziu (Mg) Zinc (Zn) Mangan (Mn)
Forfor (P) Cupru (Cu)
Sulf (S) Bor (B)
Azot (N) Molibden (Mo)
Clor (Cl)

6
 2.3. Metode de studiu a nutritiei minerale a plantelor

Studiul nutritiei minerale a plantelor se poate efectua prin diferite metode: chimice, agronomice,
agrochimice, pe solutii nutritive minerale artificale (hidroponica).
Utilizarea solutiilor minerale artificiale ofera avantaje in privinta studiului rolului fiziologic al elementelor
minerale si efectele carentei sau excesului acestora. Aceste date se obtin prin cresterea plantelor pe solutii
nutritive complete si incomplete.
Un studiu care a arătat că utilizarea combinată a stimulentului micorizic și a AM are un avantaj clar pentru
îmbunătățirea nivelurilor de colonizare a rădăcinilor plantelor de tomate, a fost realizat prin cultura
hidroponica (Cwala, Y., Laubscher, C. P., Ndakidemi, P. A.et al. 2010).

2.4. Analiza starii de nutritie a plantei

Daca tesutul vegetal contine o cantitate mica dintr-un element mineral, vorbim despre zona de deficienta care
necesita cresterea concentratiei elementului mineral in planta.
Pe masura ce creste concentratia elementului mineral se inregistreaza si o sporire a productiei, atingand zona
adecvata.
De la o anumita concentatie in sus, cresterea productiei nu se mai coreleaza cu cresterea concentratiei
elementului mineral.
Punctul de tranzitie intre deficienta si zona adecvata reprezinta concentratia critica a elementului studiat.
Dupa depasirea zonei adecvate, daca creste continutul elementului analizat, cresterea plantei si productia
incep sa scada ca urmare a toxicitatii.
Analiza starii de nutritie a plantei se face prin analiza tesutului, analiza mediului de cultura, dar si prin
metode rapide, cum ar fi diagnosticul vizual.
In diagnosticul vizual, starea frunzelor reprezinta un mijloc potrivit pentru analizarea carentelor de nutritie.
Rolul fiziologic al elementului mineral si gradul de mobilitate al acestuia (daca acel element este sau nu
translocat din frunze batrane catre frunze tinere), reprezinta principalii factori de care depind simptomele
specifice ale carentei (dupa Zheng, 2010), fig. 1 si fig. 2

7
Fig. 1 Cheie pentru determinarea carentelor elementelor minerale mobile (simptome localizate pe frunze
batrane sau bazale)

8
Fig. 2 Cheie pentru determinarea carentelor elementelor minerale mobile (simptome localizate pe frunze
mai tinere si in formare.

3. Concluzii

Desi actiunea fiecarui element din corpul plantei se manifesta în interdependenta cu alte elemente, rolul
fiziologic al diferitilor anioni si cationi este apreciat dupa participarea lor în sistemele functionale din celula
si dupa functiile specifice pe care le exercita în doze normale, carenta sau în exces.

Cunostintele cu privire la fiziologia nutritiei minerale a plantelor fundamenteaza masurile tehnologice menite
sa asigure sporirea productivitatii si obtinerea unei hrane adecvate.

9
4. Bibliografie:
Arnon, D. I., Stout, P. R. 1939. Plant Physiology 14: 371–375.
Giehl s.a. - Current Opinion in Plant Biology, 2009
Taiz, L., Ziger, E. 2002. Plant Physiology. 3rd Ed. Sinauer Associates
Taiz, L., Ziger, E. 2010. Plant Physiology. 5rd Ed. Sinauer Associates
Marschner, H. 1995. Mineral Nutrition of Higher Plants. Second Edition. Academic Press. Inc. SanDiego,
CA.
Mengel, K.,Kirkby, E.A. 1987. Principles of Plant Nutrition. Fourth Edition. International Potash
Zheng, 2010. http: /jpkc.zju.edu.cn
Cwala, Y., Laubscher, C. P., Ndakidemi, P. A.et al. 2010 African Journal of Microbiology Research 4: 414-
419.

10