Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.

2022, 15:52

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu

Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii)
Publicat de:

Decizie
din 6 noiembrie 2018 An
416/2018

Text speţă
Societate comercială vs Persoană fizică, Persoană fizică
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M____
SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2018:004.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal - 3132
DECIZIA Nr. 416/ A
Şedinţa publică din 06 n oiembrie 2018
Completul constituit din:
PREŞEDINTE: T____ A_____
JUDECĂTOR: C_______ B______ B_____
GREFIER: M_______-H______ Z________
Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de pârâta societatea U____ AS IGURARI S.A ., cu
sediul în Bucureşti, _________________________. 25, sector 1, înregistrată la Oficiului Registrului
Comerţului sub nr. J40/xxxxx/2004, CUI xxxxxxx, cu sediul procesual ales în Cluj-N_____,
_________________________. 3A, în contradictoriu c u reclamantul H____ V_____ , CNP
xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Târnăveni, _____________________, nr. 46,
_________________________, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul individual de avocat N___
J_____ M____, în Reghin, _____________________, jud. M____ şi intervenientul forţat C______
M____ M_____, cu domiciliul în Dumbrăveni, ________________________________,
__________________, împotriva Sentinţei nr.74 din 30 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul
Specializat M____, precum şi a apelului incident formulat de reclamant, împotriva aceleiaşi sentinţe.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată părţilor.
Fără citarea părţilor.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 1 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de şedinţă care arată că mersul dezbaterilor şi susţinerile
părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2018 care face parte
integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pe data de azi.
CURTEA DE APEL
Prin sentinţa nr. 74/30 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat M____ în dosar nr.
XXXXXXXXXXXX s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
H____ V_____, în contradictoriu cu pârâta _____________________ şi intervenientul forţat C______
M____ M_____ şi, în consecinţă: a fost obligat ă pârâta _____________________ să plătească
reclamantului H____ V_____ suma de 835,99 lei daune materiale şi suma de 50.000 lei daune morale,
dar şi penalităţi în cuantum de 0,2% din sumele datorate începând cu data de 30.03.2015 şi până la
plata efectivă a acestora; a fost obligat ă pârâta _____________________ să plătească reclamantului
H____ V_____ cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a făcut referire la st area de fapt şi a reţinut că sunt
întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de ar t. 1357 Cod civil întrucât fapta numitul
Sagi C____ şi a intervenientul forţat C______ M____ M_____ au determinat producerea accidentului
care a cauzat recl amantului leziuni grave – constând în ________ nivelului gambei stângi, pentru care
au fost necesare îngrijiri medicale de cel puţin 50 - 55 de zile.
A subliniat că fapta prejudiciabilă a celor doi este evenimentul rutier determinat de nerespectarea
legislaţiei rutiere, prejudiciul cauzat reclamantului este reprezentat de leziunile grave şi există şi
raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, toate acestea nefiind contestate de către părţi şi fiind
stabilite cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească.
A avut în vedere prevederile art. 2223-2226Cod civil, art. 49, 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 136/1995,
raportate la art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii accidentului), art.
1382C.civ. şi a subliniat că asiguratul este chemat să răspundă potrivit legii pentru prejudiciul cauzat
de asiguratul său, iar legea arată că acesta răspunde solidar pentru fapta prejudiciabilă cauzată terţului,
astfel că asiguratorul nu poate invoca „beneficiul de diviziune”.
Interpretarea asiguratorului potrivit căreia este obligat să răspundă doar în măsura şi după ce se
stabileşte procentul de culpă al persoanelor din vina cărora a fost produsă vătămarea nu este susţinută
de nici o dispoziţie legală, dispoziţiile invocate de către asigurator, printre care şi art. 28 din Normele
cuprinse în Ordinul CSA 14/2011, vizând în mod cert cu totul alte situaţii particulare care nicidecum
nu pot fi extinse şi aplicate în sensul dorit de către acesta .
A mai arătat că nimic nu-l împiedică pe asigurator ca în cadrul aceluiaşi litigiu – prin înaintarea unei
cereri de chemare în garanţie sau ulterior – pe cale separată, să solicite obligarea celui ţinut solidar la
plata unei părţi din prejudiciu după ce se stabileşte, dacă este posibil, în ce măsură asiguratul său este
chemat să răspundă pentru prejudiciul produs.
Or, în litigiul pendinte asiguratorul nu numai că nu a solicitat chemarea în garanţie a celeilalte
persoane răspunzătoare de producerea accidentului, dar nici prin întâmpinare nu a solicitat diminuarea
despăgubirilor pentru acest motiv, doar în concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor a
invocat acest aspect, fără a cere chemare în garanţie sau introducerea acestuia în litigiu.
În ceea ce priveşte cuantumului daunelor materiale, tribunalul le-a acordat pe acelea dovedite şi pentru
care legătura de cauzalitate este evidentă: taxa achitată Institutului de Medicină Legală: 40 lei;
contravaloare medicaţie: 110,01 + 7,49 lei; rovinieta plătită pentru deplasarea la Institutul de Medicină
Legală din 24. 05.2013: 12,97 lei ; radiografie, film suplimentar: 30 lei; onorariu traducător autorizat
din limba maghiară: 550 lei; onorariu notar public: 24,80 lei; deplasarea din 24.05.2013 Târnăveni –
https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 2 din 12
Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

Târgu-M____ cu ocazia prezentării la Institutul de Medicină Legală: 30,67 lei; deplasarea din
16.06.2014 Târnăveni – Târgu-M____ cu ocazia prezentării la _____________________________
pentru radiografie: 30,05 lei, totalizând 835,99 lei.
Pe de altă parte, a reţinut că nu s-a făcut dovada că celelalte deplasări au fost realizate de reclamant,
motiv pentru care nu au fost luate în calcul la stabilirea prejudiciului. În ceea ce priveşte factura
Orange în cuantum de 256,39 lei, a arătat că nu a fost exhibată nicio probă care să dovedească
necesitatea susţinerii unor convorbiri telefonice îndelungate şi frecvente care să implice costul ridicat
menţionat în aceasta şi nu costurile medii determinate de abonamentul ales de către reclamant,
neexistând nicio dovadă privind legătură directă între aceste costuri şi starea de sănătate a acestuia.
Mai mult, nu au fost depuse alte dovezi, conform art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul CSA
14/2011, care să impună acordarea restului solicitat cu titlu de prejudiciu material.
În ceea ce priveşte daunele morale, a avut în vedere prevederile art. 1391 alin. 1 Cod civ il şi a
subliniat că, deşi se poate spune că existenţa prejudiciului moral este prezumată, întinderea lui nu este
nicidecum prezumată. Reclamantul nu a făcut nicio susţinere şi nu a dovedit în ce măsură vătămarea
produsă i-a afectat viaţă socială şi de familie, modul în care îşi petrecea timpul liber sau eventualele
hobby-uri.
A arătat că cu privire la întinderea prejudiciului moral nu există criterii de evaluare prestabilite însă, în
funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte, există anumite criterii şi care se raportează la suferinţele
fizice şi psihice ale persoanei vătămate.
Datorită accidentului, reclamantul fost spitalizat şi supus unei intervenţii chirurgicale. Au fost necesare
îngrijiri medicale pentru o perioadă de 50-55 zile şi 31 de zile de concediu medical . I-a fost
recomandat şi tratament kinetoterapeutic, însă acesta nu a fost efectiv realizat.
În momentul producerii accidentului reclamantul era angajat, fiind şofer şi cu toate că, potrivit
raportului de expertiză medico-legală, „nu prezintă infirmitate”, este cert că ________ – ce a impus o
intervenţie chirurgicală şi introducerea unei tije şi a unui şurub de zăvorâre – a lăsat sechele care vor fi
resimţite mai mult, la început şi mai puţin, după o anumită perioadă de timp, în funcţie de munca şi
activităţile prestate de reclamant de-a lungul vieţii.
De aceea, intervenţia chirurgicală, durerea suferită înainte şi după ce aceasta a fost realizată,
tratamentul medicamentos, timpul pierdut pentru îngrijirea traumei şi refacerea organismului, faptul că
membrul afectat o să impună de-a lungul vieţii o grijă aparte sunt tot atâtea motive care îl îndreptăţesc
pe reclamant la despăgubiri cu titlu de daunele morale. Aceste consecinţe negativ e în plan fizic au
avut în mod cert şi consecinţe negative în plan psihic, pentru că i-au afectat în mod iremediabil un
timp îndelungat viaţa reclamantului care nu numai că a fost supus unor emoţii violente în timpul
accidentului şi ulterior, dar a fost şi scos din mediul său de viaţă şi de muncă, a suportat dureri, a
depins în mod constant de cadre medicale şi ajutorul altor persoane, de medicamentaţia prescrisă.
Este adevărat că reclamantul nu a reclamat un prejudiciu estetic sau de agrement, nu a propus probe
pentru a dovedi intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, sau impactul pe care acestea le-au avut asupra
vieţii sale de zi cu zi, însă existenţa acestor suferinţe este de netăgăduit şi de aceea vor fi apreciate ca
fiind de un grad de intensitate mediu pentru că nici pârâta nu a susţinut că ar fi existat anumite
împrejurări care să le fi diminuat simţitor.
Prin urmare, a considerat că echitabilă şi rezonabilă ar fi acordarea unor daune morale în cuantum de
50.000 lei.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 3 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

În final, a avut în vedere prevederilor art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 şi a subliniat că este cert că, în
raport cu cele de mai sus arătate, despăgubirea oferită de asigurator prin oferta de despăgubire nr.
696/30.03.2015 în cuantum de 13.035 lei cu titlu de daune morale şi materiale pentru întreg prejudiciul
suferit este derizorie, astfel că a apreciat că se impune aplicarea penalităţilor de întârziere în cuantum
de 0,2% din sumele datorate de către pârâtă începând cu data la care a fost făcută această ofertă –
30.03.2015 şi până la plata efectivă a acestora.
Ca o consecinţă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta U____ A________ SA, solicitând admiterea acestuia,
anularea hotărârii atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea
hotărârii atacate în sensul stabilirii cuantumului gradului de culpă aferent intervenientului forţat,
reducerii daunelor materiale şi morale acordate şi înlăturării obligaţiei de plată a penalităţilor de
întârziere de 0,2%/zi.
În motivarea apelului a arătat că s tabilirea culpei concurente a persoanelor vinovate de producerea
accidentului rutier şi acordarea despăgubirilor în baza contractului de asigurare obligatorie se poate
face doar în contradictoriu cu ambii conducători auto implicaţi în accidentul rutier, raportat la
prevederile art. 54 din Legea 136/1995. Pentru aceste motive, a solicitat anularea hotărârii atacate şi
trimiterea cauzei spre rejudecare pentru fixarea cadrului procesual , raportat la art. 54 din Legea
136/1995, art. 78 alin. 2, art. 22 alin. 3 Cod proc.civ.
Din probele administrate rezultă că prejudiciul pe care l -a suferit se datorează culpei a doi conducători
auto: C______ M____ – intervenientului forţat – şi Sagi C____ – persoană care nu a fost introdusă în
cauză.
A redat prevederile art. 54 din Legea 136/1995, art. 22 alin. 3 şi 7 şi art. 78 alin. 2 Cod proc.civ. şi a
opinat că era obligaţia instanţei şi a reclamantului să întregească cadrul procesual, cu atât mai mult cu
cât apelanta a solicitat aceasta. Introducerea în cauză a numitului Sagi C____ se impune cu atât mai
mult cu cât s-a solicitat şi instanţa a stabilit culpa numitului Sagi C____ fără ca acesta să fie parte în
proces, fără să poată formula cereri şi apărări atât cu privire la existenţa culpei sale precum şi cu
privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului.
Apelanta a subliniat că avea obligaţie de despăgubire doar pentru partea de prejudiciu de care răspunde
asiguratul său şi nu avea obligaţie de despăgubire pentru prejudiciul creat de altă persoană care nu este
asiguratul său deoarece are de executat o obligaţie contractuală ce derivă dintr-un contract reglementat
prin norme speciale - Legea 136/1995 şi Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011. Aceste dispoziţii
legale nu p revăd existenţa vreunei răspunderi solidare, în cazul în care prejudiciul este datorat culpei
comune a doi conducători auto, astfel să se impun a fi avute în vedere celelalte prevederi care stabilesc
cum se achită despăgubiri în caz de culpă concurentă: art. 26 alin. 1 şi art. 28 din Normele cuprinse în
Ordinul CSA 14/2011.
Prin stabilirea existenţei unei culpe concurente şi a cuantumului total al despăgubirilor cuvenit e
reclamantului se încalcă principiul contradictorialităţii şi a l dreptului la apărare al celuilalt conducător
auto şi a l asigurătorului său de răspundere civilă delictuală.
În considerentele hotărârii atacate se reţine existenţa culpei concurente a celor doi conducători auto în
producerea accidentului rutier din data de 26 04.2015, fără a se preciza însă gradul culpei ce îi revine
fiecărui conducător în parte. Gradul culpei fiecărei persoane se impunea a fi stabilit, raportat la
împrejurările concrete ale cauzei. Nu există nici o prevedere legală sau contractuală din care să rezulte
solidaritatea pasivă a asigurătorului cu terţe persoane, care nu sunt asiguraţii săi şi nu există prevedere
legală care să prevadă solidaritatea pasivă dintre asigurător şi asigurat .

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 4 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

Apelanta a arătat că nu este corectă interpretarea dată de instanţă prevederilor art. 49 pct. 1 din
Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 şi art. 2223Cod Civil.
A redat prevederile art. 1445Cod Civil şi a subliniat că dacă există solidaritate pasivă care să privească
asigurătorul, temeiul de drept trebuia indicat cel puţin de către instanţă.
Chiar dacă există solidaritate pasivă între autorii unui prejudiciu, solidaritatea priveşte doar obligaţia
de plată a despăgubirii şi nu exclude stabilirea culpei fiecărei părţi în producerea accidentului, câtă
vreme s-a solicitat aceasta.
În baza contractului de asigurare obligatorie încheiat de apelantă se pot acorda despăgubiri doar pentru
prejudiciul cauzat prin intermediul autovehiculului menţionat în poliţa de asigurare, sens în care a
redat prevederile a rt. 26 alin 1 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011.
Apelanta a mai arătat că nu are temei pentru a formula o cerere de chemare în garanţie pentru că nu are
nici un raport juridic contractual ori de altă natură cu Sagi C____, aşa cum nu putea urma nici calea de
a formula o cerere de chemare în judecată împotriva acestuia.
Chiar dacă ar avea deschisă calea unei acţiuni pentru recuperarea prejudiciului, stabilirea gradului
culpei în prezentul litigiu este esenţială. Î ntrucât nu a fost parte în accidentul rutie r, ar trebui să
formuleze o cerere de stabilire a culpei în contradictoriu cu asigurat său, cu victima – reclamantul din
prezenta cauză – şi cu Sagi C____, adică cu persoanele implicate în accident.
Pentru aceste motive, a solicitat t rimiterea cauzei spre rejudecare.
În continuare, a solicitat reducerea daunelor materiale şi morale acordate, respectiv stabilirea de
despăgubiri pentru daune morale în cuantum rezonabil şi proporţional cu procentul de culpă ce revine
intervenientului.
A redat prevederile art. 49 alin 1 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 care sunt de strictă
interpretare şi prevăd în mod expres şi limitativ ce cheltuieli sunt acordate în baza contractului de
asigurare obligatorie RCA.
Cheltuielile cu transportul nu sunt dovedite, iar cheltuielile cu rovinieta şi cele legate de onorarii notar
şi traduceri exced art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul 14/2011 şi nu sunt datorate.
În continuare, a solicitat redimensionarea daunelor morale acordate reclamantului care trebuie să aibă
un caracter just şi trebuie avut în vedere criteriul jurisprudenţei şi al practicii judiciare în acordarea
daunelor morale, astfel cum prevede chiar art.49 pct.2 lit.d din Normele RCA, invocând totodată şi
lucrarea cu caracter ştiinţific întocmită de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) în
colaborare cu Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii (FPVS) şi Uniunea Naţională a Societăţilor de
Asigurare din România (UNSAR) şi care a avut la bază peste 1200 de hotărâri judecătoreşti. Or,
potrivit acestui studiu, valoarea medie a daunelor morale acordate de instanţele din România în caz de
vătămare corporală este de 344 lei/zi.
A arătat că nu se doreşte minimizarea suferinţa reclamantului care în urma accidentului rutier a fost
supus unor intervenţii chirurgicale şi care, prin ele însele, presupun un disconfort, însă a subliniat că cu
toate că reclamantul trebuia să efectueze şedinţele de kinetoterapie recomandate, nu a efectuat aceste
şedinţe al căror singur scop era recuperarea sa cât mai rapidă, aspect care, în opina apelantei, arată
lipsa de interes a reclamantului pentru însănătoşirea sa.
În atare situaţie, despăgubirile de 13.035 lei acordate de apelantă, raportat la 55 zile de îngrijiri
medicale şi la culpa concurentă a intervenientului, echivalează cu o despăgubire de 474 lei/zi îngrijire
medicală, despăgubire suficientă şi rezonabilă.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 5 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

În final, a susţinut că nu datorează penalităţi de întârziere de 0 ,2% pe zi întrucât şi-a îndeplinit

obligaţiile legale. A arătat, în acest sens, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că nu s-a o pus
admiterii cererii de chemare în judecată, ci a solicitat doar admiterea în parte, pentru suma de 13.035
lei, sumă oferită şi pe cale amiabilă reclamantului.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 36 din Normele
cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 fără a preciza însă ce obligaţii a încălcat, cu atât mai mult cu cât d
espăgubirea pentru prejudiciile suferite de către reclamant nu a putut fi acordată pe cale amiabilă
întrucât acesta a refuzat oferta de despăgubire făcută.
A opinat că nu sunt condiţiile cerute de art. 46 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 câtă
vreme a încercat soluţionarea amiabilă a dosarului motiv pentru care a formulat o ofertă de
despăgubire pentru suma de 13.035 lei cu titlu de daune materiale şi morale, ofer t ă refuzată de
reclamant.
De asemenea, a opinat că nici prevederile art. 37 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 la care
face referire instanţa de fond nu sunt pe deplin aplicabile în această cauză c âtă vreme apelanta şi-a
îndeplinit obligaţiile şi a încercat soluţionarea amiabilă a prezentului litigiu.
A solicitat a fi avute în vedere şi prevederile art. 43 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011.
Câtă vreme instanţa este cea chemată să individualizeze suma pretinsă cu titlu de despăgubire,
penalităţile trebuie să curgă doar de la momentul la care apelanta nu şi-a îndeplini obligaţia stabilită de
către instanţă, mai exact de la expirarea unui termen de 10 zile de la primirea hotărârii definitive, sens
în care a redat şi prevederile art. 36 alin 5 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului.
Intimatul H____ V_____ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca
fiind neîntemeiat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la necesitatea stabilirii culpei concurente a persoanelor vinovate de producerea accidentului
rutier, a arătat că nu se impune acest lucru, deoarece există o hotărâre judecătorească definitivă în acest
sens - sentinţa penală nr. 17.B.445/2014/17 pronunţată de Judecătoria oraşului Cegled din Ungaria.
Cu privire la susţinerea apelantei în sensul că despăgubirile, în baza contractului de asigurare, se pot
face doar în contradictoriu cu ambii conducători auto implicaţi în accidentul rutier, raportat la
prevederile art. 54 din Lege nr. 136/1995, a susţinut că este neîntemeiată.
Apelanta omite prevederile art. 1382 din C.civ., neputând astfel că invoce beneficiul de diviziune,
deoarece legea prevede răspunderea solidară pentru fapta prejudiciabilă cauzată terţului. Dispoziţiile
invocate de apelantă în susţinerea apelului nu deschid posibilitatea răspunderii parţiale.
Cu privire la necesitatea stabilirii gradului culpei asiguratului, a arătat că instanţa nu a fost investită cu
nici o cerere în acest sens, pârâta având posibilitatea de a formula o cerere reconvenţională. În lipsa
acesteia, urmează ca această problemă să fie soluţionată pe cale separată în cadrul unei eventuale
acţiuni în regres.
Şi critica vizând daunelor materiale este neîntemeiată deoarece instanţa a acordat doar pe cele
prevăzute de norma legală.
Este de neînţeles solicitarea apelantei vizând diminuarea daunelor morale, atâta timp cât recuperarea
medicală a intimatului a durat luni de zile, fiind nevoit să se înto a rc ă la lucru înainte de recuperarea
integrală, din cauza faptului că nu avea posibilităţi financiare să se întreţină.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 6 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

Apelanta a arătat că oferta era de 474 lei /zi, dar a omis să precizeze că suma de 13.035 lei a fost
oferită atât pentru daunele materiale, cât şi pentru daunele morale, precum şi faptul că, după expirarea
termenului prevăzut pentru vindecare în certificatul medico-legal, intimatul a fost nevoit să stea încă
31 de zile în concediu medical deoarece nu putea să-şi reia activitatea din cauza stării fizice în care se
afla.
Relativ la penalităţi de întârziere, a arătat că apelanta omite că legea prevede ca şi condiţie nu doar
simplul acord de voinţă, ci şi faptul ca despăgubirea oferită să nu fi derizorie, ceea ce s-a întâmplat în
cazul de faţă.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea apelului.
De asemenea, intimatul-reclamant H____ V_____ a formulat apel incident, solicitând modificarea
sentinţei atacate în sensul obligării pârâtei U____ A________ SA la plata sumei de 223.500,0 lei
(echivalentul sumei de 50.000 euro la un curs de 4,47 euro din data de 22.02.2016.), cu titlu de daune
morale în loc de 50.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
Raportat la numărul mare de zile necesare vindecării leziunilor cauzate de accidentul rutier, a
considerat că suma de 50.000 lei acordată de instanţă nu acoperă prejudiciul cauzat de suferinţele
psihice la care a fost expus. Daunele morale sunt menite să amelioreze durerea fizică şi psihică cauzată
de acest eveniment nefericit, respectiv pentru a acoperi prejudiciul care i-a fost cauzat prin
restrângerea posibilităţilor de a se bucura de viaţă, de a avea parte din plin de satisfacţii materiale şi
spirituale pe care aceasta i le poate oferi, pe perioada vindecării. A subliniat că accidentul i-a schimbat
viaţa, timp de cel puţin 120 zile fiind nevoit să suporte durerii imense şi cheltuieli mari pentru a se
putea vindeca. Aceste daune morale trebuie apreciate în funcţie de suferinţa fiecăruia, de durerea pe
care a simţit-o şi pe care o simte şi în prezent precum şi de consecinţele negative pe care le are asupra
vieţii sale vătămarea corporală în cauză.
Datorită accidentului a fost operat şi spitalizat şi apoi imobilizat complet câteva săptămâni, beneficiind
de concediu medical aproape 100 de zile. În momentul producerii accidentului era angajat; ulterior
tratamentului, a rămas cu sechele la picior şi i-a fost afectată capacitatea de muncă, fiindu-i introduse
tije. În fine, a arătat că deşi la data de 01.08.2013 nu era vindecat, a fost nevoit să-şi reia activitatea
deoarece era divorţat cu doi copii pe care trebuia să-i întreţină.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului incident.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în limitele efectului devolutiv al căii de atac a
apelului reglementat de art. 476-478Cod proc.civ., Curtea apreciază că atât apelul principal, cât şi
apelul incident sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, prin apelul principal s-a invocat nelegalitatea hotărârii atacate pe considerentul că
soluţionarea acţiunii de fond era obligatoriu a se realiza în contradictoriu cu ambii conducători auto
implicaţi în accidentul rutier iar nu doar cu asiguratul apelantei – societatea de a________.
Această critică nu poate fi primită.
Prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 sunt în sensul că „d espăgubirea se stabileşte şi se
efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească,
drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor
asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei
acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de
producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi”.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 7 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

Din aceste dispoziţii legale – care, de altfel, fac parte din Cap. III cu denumirea marginală „Asigurarea
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule” – rezultă că cel
chemat în judecată este asigurătorului de răspundere civilă al persoanei vinovate de producerea
accidentului, aceasta din urmă fiind introdusă în cauză în calitate de intervenient forţat. Cu alte
cuvinte, citarea obligatorie vizează doar persoana vinovată de accident şi care are calitate de asigurat al
asigurătorului împotriva căruia se exercită acţiunea, iar nu şi celelalte persoane vinovate (cu privire la
care s-ar putea reţine culpa comună) dar care nu sunt în raporturi contractuale cu asigurătorul
respectiv. Aceasta deoarece întreaga reglementare cuprinsă în Cap. III vizează raporturile dintre
asigurător, asiguratul acestuia (persoana vinovată de accident) şi victimă.
Iar „limitele obligaţiei acestuia” (ale asigurătorului, s.n.) la care face referire art. 54 alin. 1 din lege
sunt cele care rezultă din contractul de asigurare.
Mai trebuie reţinut faptul că legiuitorul a definit prejudiciul ca fiind „efectul negativ suferit de
persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere
civilă”. Aşadar, prejudiciul este unic, fiind consecinţa producerii riscului asigurat.
Instanţa de fond a fost chemată să analizeze existenţa şi întinderea acestui prejudiciu.
Dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind
asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,
invocate de apelantă, nu susţin punctul de vedere al acesteia.
Prevederile amintite sunt în sensul că „a sigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea
prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului
asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă”.
Aşadar, acestea întăresc punctul de vedere al instanţei în sensul că prejudiciul este unic, singura limită
impusă de legiuitor fiind aceea prevăzută „în contractul de asigurare RCA” – teza a II-a a textului
legal. De altfel, şi prevederile art. 2224 alin. 2 Cod civil (care face parte din Capitolul XVI –
Contractul de asigurare –, Secţiunea a 4-a - Asigurarea de răspundere civilă ) au în vedere aceeaşi
limită: a obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
Nici dispoziţiile art. 28 din acelaşi ordin nu pot fi reţinute în cauză. Acestea reglementează situaţia
culpei comune a celui vinovat de producerea accidentului cu victima, situaţie în care legiuitorul a
prevăzut că „cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi
este imputabilă - culpa comună”. Or, aceste dispoziţii au caracter special şi cu aplicabilitate în situaţia
expres şi limitativ reglementată. De altfel, dispoziţiile legale amintite nu reprezintă altceva decât o
preluare în cuprinsul normei speciale a prevederilor cuprinse de art. 1371Cod civil.
Aşadar, aspectul că fapta prejudiciabilă este comună celor doi conducători auto, nu are relevanţă din
perspectiva analizată, nefiind un argument care să conducă la concluzia că se impunea citarea
obligatorie în cauză şi a numitului Sagi C____.
Din contră, în acord cu tribunalul, instanţa de control apreciază că suntem în prezenţa unei obligaţii
solidare, conform art. 1382Cod civil., tocmai pentru că discutăm despre o singură faptă prejudiciabilă
şi un prejudiciu unic. Aşadar, solidaritatea este prevăzută expres de lege, astfel cum impune art.
1445Cod civil.
Iar prevederile art . 1443Cod civil ne spun că „obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt
obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar
executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor”.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 8 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

În atare situaţie, dispoziţiile legale care răspund criticii apelantei (în sensul că în mod greşit a reţinut
tribunalul că avea posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanţie sau să solicite, printr-o
acţiune separată, obligarea numitului Sagi C____ la plata părţii din prejudiciu de care este responsabil)
sunt cele cuprinse în art. 2210 alin. 1 Cod civil care statuează că, „în limitele indemnizaţiei plătite,
asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva
celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane”. Faptul că prevederile
art. 2213Cod civil sunt în sensul că „asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale” nu fac
inaplicabile dispoziţiile art. 2210Cod civil, câtă vreme Legea 136/1995 nu cuprinde dispoziţii contrare
celor de drept comun, în acest sens relevante fiind şi prevederile art. 69 ind. 1 din legea amintită care
ne spun că „î n România, asigurările şi reasigurările sunt supuse dispoziţiilor Codului civil şi ale
prezentei legi”.
Ca o consecinţă, cea dintâi critică nu este fondată.
Trecând în continuare la analizarea criticii vizând cuantumul despăgubirilor acordate de instanţa de
fond cu titlu de daune morale – critică comună celor două apeluri –, Curtea reţine că, dreptul la
acordarea unor astfel de daune nu este contestat în cauză, temeiul acestora fiind art. 49 alin. 1 lit. f) din
Norme .
Se observă că în justificarea criticii formulate de apelanta-pârâtă, faţă de cuantumul daunelor morale
acordate de instanţa de fond s-a invocat practică judiciară, apelanta prevalându-se de hotărâri
judecătoreşti (depuse la dosarul de fond) care îi profită sub aspectul cuantumului acestor despăgubiri.
Cu toate că în sistemul nostru de drept practica judecătorească nu reprezintă izvor de drept, prezenta
instanţă nu le va înlătura din materialul probator, ci le va aprecia ca fiind nerelevante în cauză. Într-
adevăr, acordarea de daune morale nu are ca scop repunerea celui prejudiciat în situaţia anterioară
săvârşirii faptei prejudiciabile. Despăgubirile acordate cu titlu de daune morale urmăresc să-l
compenseze pe cel prejudiciat, să-i ofere o reparaţie a suferinţei de ordin nepatrimonial. Iar aprecierea
cuantumului acestor despăgubiri este lăsată de legiuitor la „lumina şi înţelepciunea” judecătorului,
legiuitorul neintervenind prin stabilirea unor criterii în funcţie de care să poată fi evaluat şi stabilit
prejudiciul moral suferit.
În atare situaţie, cu atât mai puţin poate jurisprudenţa să suplinească rolul legiuitorului, stabilirea în
concret a despăgubirii patrimoniale revenind instanţei, prin raportare la situaţia specifică dedusă
judecăţii şi la probele administrate în cauză, practica judecătorească având doar rol orientativ. Că este
aşa rezultă chiar din faptul că între sumele acordate de instanţe prin hotărârile judecătoreşti de care se
prevalează pârâta în cauze apreciate de aceasta ca fiind similare există diferenţe semnificative. Ca o
consecinţă, nici invocarea de către apelanta-pârâtă a studiului referitor la practica instanţelor române şi
europene nu este de natură a atrage reducerea cuantumului daunelor morale acordate. Trecând peste
faptul că acesta nu reprezintă un act juridic care ar putea obliga instanţa la stabilirea cuantumului
daunelor morale cu luarea în considerare a criteriilor la care acesta face referire, Curtea reţine că, astfel
cum rezultă din preambulul ghidului, acesta cuprinde „Studiu privind practica naţională şi europeană
în materie, sinteză şi recomandări pentru soluţionarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării
sănătăţii şi a integrităţii corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente de vehicule”.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa de control apreciază că suma acordată de
instanţa de fond este suficientă pentru a compensa suferinţele suferite de reclamant. În mod judicios a
reţinut tribunalul că probele administrate în cauză fac dovada prejudiciului moral pe care l-a încercat
reclamantul, atât din perspectiva suferinţelor fizice cât şi a celor psihice, în contextul în care acesta a
avut nevoie de îngrijiri medicale pentru o perioadă de 50-55 de zile (a se vedea raportul de expertiză
medico-legală). De asemenea, conform dovezilor depuse la dosar, acesta a beneficiat de 38 de zile de

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…or%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 9 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

concediu medical (filele 22-23 dosar fond judecătorie). Este de netăgăduit că un accident de circulaţie
lasă urme vizibile asupra victimelor, cel puţin din punct de vedere emoţional. Reclamantul a fost privat
de posibilitatea de a avea o viaţă aidoma celei dinaintea accidentului, fiind supus unei intervenţii
chirurgicale, urmând tratament medicamentos, necesitând ajutor din partea altor persoane, fiind pus în
imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea profesională.
Curtea reţine aşadar că la stabilirea acestor daune morale s-au avut în vedere atât consecinţele pe care
le-a produs accidentul în persoana reclamantului (atât cele fizice, cât şi cele psihice), dar şi aspectul
privind neurmarea de către acesta a unor şedinţe de kinetoterapie (şi care ar fi avut, ca scop, tocmai
reducerea până la dispariţie a durerilor fizice datorate accidentului şi intervenţiei chirurgicale, reluarea
cât mai devreme a activităţilor cotidiene, grăbirea procesului de vindecare, rezultate care ar fi avut şi
efecte pozitive asupra stării psihice şi emoţionale a reclamantului).
În concluzie, Curtea apreciază că sentinţa atacată nu se impune a fi reformată cu privire la cuantumul
daunelor morale acordate.
Relativ la daunele materiale acordate, apelanta-pârâtă a criticat parţial sentinţa atacată, arătând că
cheltuielile cu transportul nu sunt dovedite, iar cheltuielile cu rovinieta şi cele legate de onorarii notar
şi traduceri exced art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul 14/2011 şi nu sunt datorate.
Dispoziţiile art. 49 alin. 1 lit. d) din Norme sunt în sensul că l a stabilirea despăgubirilor în cazul
vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de
accident, prin acestea înţelegându-se „cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul,
cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform
prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de
a________ sociale prevăzute de reglementările în vigoare”.
Din aceste prevederi rezultă că legiuitorul a recunoscut îndreptăţirea victimei la acordarea acelor
despăgubiri prevăzute în mod expres şi limitativ.
Cheltuielile cu rovinieta se impun a fi apreciate ca fiind „cheltuieli cu transportul”, câtă vreme sunt în
legătură directă şi vizează autoturismul cu care reclamantul s-a de p lasat la IML în data de
24.05.2013, cunoscut fiind că f apta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă
(art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002).
În ceea ce priveşte cheltuielile cu onorariul de notar şi traduceri (filele 12-17, 35 dosar fond) , deşi
acestea nu se încadrează în prevederile expres şi limitativ cuprinse în art. 49 din Norme, se impune a
se reţine că au natura unor cheltuieli de judecată, fiind avansate în vederea dovedir ii pretenţiilor
reclamantului – în contextul în care actul de care s-a prevalat acesta (rechizitorul) a fost întocmit în
limba maghiară –, relevante în acest sens fiind şi prevederile 150 alin. 4 Cod proc.civ. Faptul că
sumele au fost solicitate ca parte componentă a prejudiciului material invocat nu este de natură a
conduce la concluzia nelegalităţii hotărârii atacate câtă vreme reclamantul este îndreptăţit la plata
acestora, în baza dispoziţiilor legale cuprinse de art. 451 şi 453 Cod proc.civ.
În fine, contrar susţinerii apelantei, şi cheltuielile cu transportul sunt dovedite, instanţa de fond făcând
referire în mod expres la dovezile din care acestea rezultă, aspecte verificate de instanţa de apel şi
apreciate ca fiind corecte.
Ca o consecinţă, nici critica apelantei-pârâte referitoare la daunele morale nu poate fi primită.
Cea din urmă apărare a apelantei vizează penalităţile de întârziere la care a fost obligată, fără însă a fi
găsită de către Curtea de apel ca fiind întemeiată.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…r%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 10 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

În primul rând, nu este corectă susţinerea apelantei în sensul că instanţa de fond, cu toate că a reţinut
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 36 din Norme, nu ar fi arătat care obligaţii ar fi fost încălcate
de apelantă.
Tribunalul a redat prevederile art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 şi a reţinut că sancţiunea intervine, pe
lângă neîndeplinirea obligaţiilor în termenele prevăzute la art. 36 sau îndeplinirea acestora în mod
defectuos, şi în situaţia în care asigurătorul “diminuează nejustificat despăgubirea”. În concret a
apreciat că atâta timp cât “despăgubirea oferită de asigurator prin oferta de despăgubire nr.
696/30.03.2015 (fila 11) în cuantum de 13.035 lei cu titlu de daune morale şi materiale pentru întreg
prejudiciul suferit, este derizorie”, se impune aplicarea penalităţilor de întârziere. Cu alte cuvinte, a
reţinut că în cauză este îndeplinită premise legală a diminuării nejustificate a despăgubirii, iar nu
aspectul privind neîndeplinirea obligaţiilor în termenele prevăzute la art. 36 sau îndeplinirea acestora
în mod defectuos (Curtea reţinând că fiecare dintre acestea reprezintă motive individuale care justifică
aplicarea penalităţilor).
Iar Curtea achiesează la aceste considerente ale instanţei de fond. Tocmai pentru că daunele oferite de
apelantă au fost apreciate ca fiind nejustificate de instanţa de fond, cu consecinţa acordării acestora în
cuantum majorat, iar soluţia a fost menţinută de instanţa de control.
Faptul că apelanta a făcut o ofertă de despăgubiri, neacceptată de reclamant, nu are relevanţă din
perspectiva analizată, nefiind prevăzută ca şi condiţie legală care să justifice neactivarea sancţiunii în
discuţie.
De asemenea, susţinerea apelantei în sensul că prevederile art. 46 din Norme nu ar fi incidente este
străină de cauză în contextul în care instanţa de fond nu a avut în vedere aceste prevederi legale ca
fundament pentru obligarea apelantei la plata de penalităţi. De altfel, se observă că incidenţa
prevederilor art. 37 din Norme aplicate de tribunal nu este condiţionată de dovedirea uneia dintre
situaţiile prevăzute de art. 46.
Aşadar, faptul că apelanta nu a încălcat prevederile art. 36 din Norme nu reprezintă un argument care
să facă inaplicabilă sancţiunea în discuţie; tocmai pentru că legiuitorul a avut în vedere, ca fundament
al acesteia, şi premisa diminuării nejustificate a despăgubirii, situaţie distinctă şi independentă de cele
cuprinse în articolul amintit.
În fine, apelanta a susţinut că, în situaţia în care se apreciază că datorează penalităţi, acestea devin
exigibile doar începând cu a 11-a zi de la data comunicării hotărârii judecătoreşti, sens în care a
invocat prevederile art. 36 alin. 5 din Norme.
Aceste prevederi legale statuează că “despăgubirea se plăteşte de către asiguratorul RCA în maximum
10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei,
solicitat in scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre
judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut un termen maxim de plată a despăgubirii (inclusiv în situaţia stabilirii
acesteia prin hotărâre judecătorească), iar nu momentul de la care se datorează penalităţile în discuţie.
Cu privire la acestea din urmă, legiuitorul a prevăzut că în situaţia diminuării nejustificate a
despăgubirii (diminuare care se stabileşte prin hotărârea judecătorească pronunţată), asigurătorul RCA
învestit cu o cerere de despăgubire formulată de persoana prejudiciată este sancţionat prin stabilirea
unor daune-interese moratorii evaluate legal, respectiv penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, calculate
la nivelul sumei de despăgubire cuvenite.

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…r%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 11 din 12

Decizie nr. 416/2018 din 06-nov-2018, Curtea de Apel Targu Mures, pretentii (Litigii cu profesionistii) - SINTACT 06.01.2022, 15:52

Acestea se datorează, astfel cum prevede art. 37 din Norme, pe zi de întârziere. În ceea ce priveşte
momentul de la care acestea sunt datorate, relevant este faptul că fundamentul acţiunii este
răspunderea civilă delictuală, astfel că se impune a se reţine că asigurătorul este de drept pus în
întârziere, conform art. 1523Cod civil, de la momentul la care acesta a diminuat nejustificat
despăgubirea – adică, de la momentul la care a făcut propunerea de despăgubire .
Ca o consecinţă, nici această critică nu poate fi primită.
Pentru toate argumentele expuse, Curtea apreciază că apelurile sunt de fondate, urmând a fi respinse ca
atare, în baza art. 480 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta _____________________ , cu sediul în Bucureşti,
_________________________. 25, sector 1, înregistrată la Oficiului Registrului Comerţului sub nr.
J40/xxxxx/2004, CUI xxxxxxx, împotriva sentinţei nr. 74/30 iunie 2017 pronunţate de Tribunalul
Specializat M____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.
Respinge, ca nefondat, apelul incident declarat de reclamantul H____ V_____ , având CNP
xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Târnăveni, _____________________, nr. 46, _____________, jud.
M____, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul individual de avocat N___ J_____ M____, în
Reghin, _____________________, jud. M____, împotriva aceleiaşi hotărâri.
Definitivă.
Pronunţată la data de 6 noiembrie 2018 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei
instanţei.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR:
T____ A_____ C_______ B______ B_____
GREFIER,
M_______-H______ Z________
Red./thred./C.B.B.
1 8 .02.2019/4 ex.
Jud. fond/ T rib. Spec. Ms./I. S. B_____
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania
pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

https://sintact.ro/#/jurisprudence/533010332/1/decizie-nr-416-…r%20art.%2078%20introducere%20fortata%20intervenient&cm=SREST Pagina 12 din 12