UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA TRANSPORTURI

Departamentul Telecomenzi și Electronică în Transporturi

PROIECT
ELECTROALIMENTARE

Îndrumător Student
Ș.l. Dr. Ing. Valentin IORDACHE

București
Anul 2020
Cuprins
TEMA PROIECTULUI................................................................................................................1
CAPITOLUL 1. SURSA STABILIZATĂ CU COMPONENTE DISCRETE.....................5
1.1 SCHEMA BLOC.............................................................................................................5
1.2 STABILIZATORUL PARAMETRIC CU TRANZISTOR SERIE. CONSIDERENTE TEORETICE..5
1.3 STABILIZATORUL CU REACȚIE, CU TRANZISTOR SERIE................................................6
1.3.1 Dimensionarea Elementului Regulator Serie..........................................................7
1.3.2 Alegerea amplificatorului operațional....................................................................8
1.3.3 Dimensionarea sursei de tensiune de referință........................................................9
1.3.4 Dimensionarea convertorului tensiune – tensiune................................................10
1.4 ETAJUL DE REDRESARE ȘI FILTRUL DE NETEZIRE......................................................11
1.4.1 Determinarea parametrilor electrici......................................................................12
1.4.2 Dimensionarea punții redresoare..........................................................................13
1.4.3 Dimensionarea filtrului de netezire.......................................................................13
1.5 TRANSFORMATORUL..................................................................................................13
1.6 ELEMENTE DE PROTECȚIE..........................................................................................17
1.6.1 Protecția la supracurenți........................................................................................17
1.6.2 Protecția la supratensiuni......................................................................................17
CAPITOLUL 2. SURSA STABILIZATĂ ÎN COMUTAȚIE CU CIRCUIT
INTEGRAT SPECIALIZAT......................................................................................................19
REFERINȚE................................................................................................................................21
ANEXA 1......................................................................................................................................22
ANEXA 2......................................................................................................................................23
Tema proiectului
Să se proiecteze două surse stabilizate de tensiune continuă,
conform următoarelor cerințe:
 o sursă stabilizată cu componente discrete, cu element regulator în configurație
serie (sursa 1);
 o sursă stabilizată în comutație cu circuit integrat specializat, conform temei
individuale (sursa 2).
Condițiile inițiale și parametrii de pornire pentru calculul surselor
sunt:
 Alimentarea surselor se va face de la o rețea monofazată de tensiune
alternativă, cu frecvența de 50 Hz, cu tensiune sinusoidală cu valoare nominală
de 230V, având variații admise de -10%…+10% din valoarea nominală.
 Se consideră Z, ziua nașterii și L, luna nașterii studentului.
 Pentru sursa cu componente discrete parametrii de pornire sunt: tensiunea de
ieșire U0, curentul de ieșire I0, ce se vor calcula după formulele:
U0 = 8 + Z/2 [V] = 8 + 18/2 = 17 [V]
I0 = 30 + L*40 [mA] = 30 + 7*40 = 310 [mA]
 Pentru sursa în comutație cu circuit integrat parametrii de pornire sunt:
Vin Min = 8 + Z/3 [V] = 8 + 18/3 = 14 [V]
Vin Max = 10 + Z/2 [V] = 10 + 18/2 = 19 [V]
Vout = 3 + Z/5 [V] = 3 + 18/5 = 6,6 [V]
Iout Max = 1 + L/10 [A] = 1 + 7/10 = 1,7 [A]
 Sursele vor fi protejate la supratensiuni și/sau supracurenți.
 Temperatura maximă a mediului ambiant va fi ta max = 35°C.

Capitolul 1. Sursa stabilizată cu componente discrete

1.1 Schema bloc

230V U0, I0
TRAF RED FN ERS
50Hz

Elemente de protecție REF AEU U/U

Figură 1 Schema bloc a sursei stabilizate cu componente discrete

Sursa stabilizată cu componente discrete cuprinde următoarele

blocuri funcționale:
 Transformator de rețea (TRAF).
 Redresor (RED).

1
  Filtru de netezire (FN).
 Element regulator serie (ERS):
- menține tensiunea de ieșire la nivelul specificat, sub controlul
amplificatorului de eroare;
- furnizează curentul de ieșire;
- micșorează rezistența serie a stabilizatorului.
 Sursă de tensiune de referință (REF): furnizează o tensiune de referință
caracterizată printr-o mare stabilitate în timp, față de variația tensiunii de
intrare sau a temperaturii.
 Amplificator de eroare tensiune (AEU): compară tensiunea de referință cu o
parte din tensiune de ieșire, pentru a acționa asupra elementului regulator.
 Convertorul tensiune - tensiune (U/U): furnizează o tensiune proporțională cu
tensiunea de ieșire.
 Elemente de protecție (la supratensiuni și supracurenți).

1.2 Stabilizatorul parametric cu tranzistor serie. Considerente teoretice

Stabilizatoarele de tensiune controlează și reglează în mod
continuu nivelul tensiunii de ieșire. Componenta principală este
elementul regulator serie (ERS) care este elementul de execuție al
schemei.
Pentru configurația serie se folosește un tranzistor bipolar NPN
(cu siliciu) în serie cu sarcina, cu rolul de a amplifica curentul furnizat de
un stabilizator parametric simplu, realizat de obicei cu o diodă Zener.
Funcționarea unui stabilizator parametric se bazează pe capacitatea
diodei Zener de a menține tensiunea constantă la bornele sale într-un
domeniu dat (numit domeniu de stabilizare). Performanțele de stabilizare
a tensiunii de ieșire, asigurate de un astfel de stabilizator, sunt strict
determinate de caracteristica tensiune-curent a diodei folosite.

Figură 2 Stabilizator parametric cu tranzistor serie

Rezistența RB are rol de limitare a curentului prin dioda Zener

(rezistență de balast) și de polarizare a bazei tranzistorului.

1.3 Stabilizatorul cu reacție, cu tranzistor serie

Stabilizatorul cu reacție se bazează pe utilizarea unei scheme de
amplificator cu reacție negativă. În acest caz tensiunea de ieșire se
menține constantă printr-un proces de reglare automată la care o fracțiune
din tensiunea de ieșire se compară cu o tensiune de referință. Semnalul
diferență, numit și de eroare, este amplificat și utilizat pentru a comanda
2
 elementul regulator serie în vederea restabilirii valorii prescrise a
tensiunii de ieșire.

Figură 3 Stabilizator cu reacție, cu tranzistor serie

Stabilizatoarele de tensiune realizate cu amplificatoare

operaționale (Figura 3) sunt stabilizatoare cu componente discrete la care
ca amplificator de eroare se folosește un amplificator operațional în
configurație ne-inversoare. Pe intrarea ne-inversoare se aplică tensiunea
de referință, obținută de la un stabilizator parametric, iar pe intrarea
inversoare se aplică o fracțiune din tensiunea stabilizată, obținută de la un
divizor al tensiunii de ieșire. Amplificatorul operațional, având
amplificarea în buclă deschisă foarte mare, lucrează astfel încât
potențialul bornei inversoare să fie mereu egal cu cel al bornei ne-
inversoare. Orice abatere a tensiunii de ieșire care determină o dereglare
a acestei egalități înseamnă apariția la ieșire a unei tensiuni diferențiale,
de o anumită polaritate, în funcție de sensul de variație a tensiunii de
ieșire (creștere sau micșorare).
De exemplu, o scădere a tensiunii de ieșire U0 determină apariția
unei tensiuni diferențiale pozitive, care înseamnă o creștere a curentului
de ieșire al amplificatorului operațional, față de situația anterioară
modificării tensiunii de ieșire. În acest fel crește și intensitatea curentului
de comandă în baza tranzistorului regulator. Ca urmare, tensiunea
colector-emitor a acestuia scade iar tensiunea de ieșire revine la valoarea
U0.

1.3.1 Dimensionarea Elementului Regulator Serie

Tensiunea minimă de la intrarea stabilizatorului (la care se va
conecta ieșirea redresorului cu filtru de netezire) se alege astfel încât să
fie puțin mai mare (cu 0,5V) decât suma dintre tensiunea de ieșire a
stabilizatorului (U0) și căderea de tensiune pe Elementul Regulator Serie,
adică:
U C min =U 0 +U ERS +0,5 V =17 V +0,5 V +0,5 V =18V (1.1)
unde UERS = 0,5V deoarece căderea de tensiune pe stabilizator este de fapt căderea de tensiune
pe tranzistorul din ERS între colector și emitor (vezi Figura 3), atunci când acesta se află în
saturație, deci se va considera a fi U ERS =U CE sat =0,5 V (o valoare tipică pentru tranzistoarele
de uz general).
Pentru a putea determina valorile componentelor stabilizatorului
este necesară cunoașterea variațiilor de tensiune de la intrarea acestuia

3
 (valoarea nominală fiind UC). Prin urmare, ținând cont de variațiile
tensiunii de rețea menționate în tema proiectului, se determină:
U C min 18
U C min =U C −10%U C ⟹ U C = = = 20 [V] (1.2)
0,9 0,9
U C max =U C +10 %U C =1,1∙ U C =1,1 ∙ 20=22 ¿] (1.3)
Pentru a putea alege tranzistorul din componența elementului
regulator serie avem nevoie de trei parametri: Tensiunea Colector –
Emitor în gol (adică cu tranzistorul nepolarizat) UCE0, Curentul maxim de
Colector IC max și Puterea disipată maximă PD max. Fiecare dintre ei trebuie
să fie mai mare decât o valoare minimă necesară funcționării
tranzistorului în schema propusă, conform următoarelor formule:
U CE 0 >U C max
(1.4)
U CE 0 >22V
I C max >2 ∙ I 0
(1.5)
I C max >2 ∙310 [ mA ] ⟹ I C max > 620 [mA]⟹ I C max >0,62 A
P D max >2 ∙ ( U C max −U 0 ) ∙ I 0
P D max >2 ∙ ( 22V −17V ) ∙ 310 mA ⟹
⟹ PD max >2 ∙5 V ∙310 mA ⟹ PD max >3100[mW ] (1.6)
P D max >3,1[W ]

Astfel, s-a ales tranzistorul 2N3053, cu urmatorii parametri,

potrivit fisei de catalog care face referire la Anexa
U CE 0= 40 [V]
I C max = 0.7 [A]
P D max = 5 [W]

Figură 4 Tranzistor 2N3053

1.3.2 Alegerea amplificatorului operațional

Primul criteriu de care se va ține cont va fi modalitatea de
alimentare a amplificatorului operațional. Amplificatorul operațional
clasic se alimentează de la două surse de tensiune simetrice (tensiune
diferențială, notată cu ±U), pentru ca la ieșire să poată fi obținute atât
tensiuni pozitive cât și tensiuni negative față de un potențial de referință
care este potențialul bornei comune a celor două surse de alimentare.
Există însă și amplificatoare operaționale ce pot fi alimentate de la o
singură sursă (single supply), semnalul de ieșire având, în acest caz,
numai valori pozitive.
Pentru sursa proiectată se va alege un amplificator operațional de
uz general care se poate alimenta de la o singură sursă de alimentare,
domeniul tensiunii de alimentare specificat în foaia de catalog a acestuia
trebuind să includă domeniul de tensiune aplicată stabilizatorului, adică
UC min ... UC max.
4
 Al doilea criteriu de alegere a amplificatorului operațional este
curentul maxim de ieșire al acestuia (notat de obicei IO în foile de
catalog) ce nu trebuie să fie mai mic decât curentul de bază necesar

Elementului Regulator Serie (IO AO > IB ERS), pentru ca acesta să

poată furniza la ieșire curentul maxim de Colector necesar. Curentul de
bază se calculează cu următoarea formulă:
IC I 0 310
I B ERS = = = =6,2mA (1.7)
β min β min 50
unde β (notat, de obicei, în foile de catalog cu h FE) este factorul de amplificare al
tranzistorului ales pentru ERS. Din foaia de catalog se va alege valoarea minimă.
Factorul de amplificare al tranzistorului 2N3053 potrivit foii de catalog este:
Hfe=[50...250]. Valoarea minima a lui β este 50.

Prin calculele de mai sus am stabilit cele trei criterii principale în

alegerea amplificatorului operațional:
 Alimentarea să se poată realiza de la o singură sursă;
 Domeniul tensiunii de alimentare să includă intervalul [18V…22V];
 Curentul maxim de ieșire să fie mai mare decât curentul de bază ( > 𝐼𝐵 𝐸𝑅𝑆).

Astfel,s-a ales amplificatorul LM2902YDT cu următoarele

caracteristici potrivit fișei de catalog:
 Domeniul tensiunii de alimentare este reprezentat de cele două relații:
Supply voltage Min = 3V;
Supply voltage Max = 30V.
 Curentul maxim de ieșire al amplificatorului operațional este: IO AO=20mA potrivit
datelor de catalog.

Figură 5 Amplificator LM2902YDT

1.3.3 Dimensionarea sursei de tensiune de referință

Sursa de tensiune de referință constă din rezistorul R 1 și dioda
Zener DZ, menționate în schema stabilizatorului cu reacție folosit.
Valoarea tensiunii de stabilizare a diodei Zener se alege astfel
încât să fie mai mică decât tensiunea de ieșire U 0 și în funcție de
comportarea diodei la variații de temperatură. Astfel, diodele Zener cu
tensiuni sub 5 V, au un coeficient de variație al tensiunii cu temperatura,
de valoare negativă, iar cele peste 6 V, au coeficient pozitiv. Prin urmare,

5
 dacă este posibil, pentru a obține o stabilitate mai bună a tensiunii cu
temperatura, se va alege o diodă Zener în plaja de tensiuni 5...6V. Se va
căuta o valoare standard UZ pentru o astfel de diodă.
În afară de tensiunea de stabilizare, este importantă și valoarea
maximă a curentului ce poate trece prin diodă. Pentru determinarea
acestui curent se alege mai întâi o diodă Zener de putere mică (maxim 1
W), conform celor menționate anterior, și apoi se calculează valoarea
rezistenței R1 ținând cont de curentul minim prin diodă (I Zm), specificat în
foaia de catalog a acesteia (se poate folosi curentul de test, notat de
obicei cu IZT).

Prin umare s-a ales o diodă Zener 1N5231 cu următoarele

caracteristici potrivit fișei de catalog:
- Tensiunea de stabilizare a diodei este UZ=5,6V;
- Puterea disipată este de 0,5W;
- Curentul minim prin diodă este IZm=20mA.

Figură 6 Diodă Zener 1N5231

Rezistența R1 are rol de limitare a curentului prin dioda Zener

(rezistență de balast). Valoarea ei se calculează cu următoarea formulă
(considerând curentul absorbit de intrarea ne-inversoare a
amplificatorului operațional ca fiind neglijabil):
U C min −U Z
R 1= ,
I Zm
18 V −5,6 V 12,4 V 12,4 V (1.12)
R 1= = = =620 Ω
20 mA 20 mA 0,02 A

unde IZm este curentul minim prin dioda Zener (din foaia de catalog) ce trebuie să corespundă
tensiunii minime aplicate sursei de referință, adică UC min.
Valoarea rezistenței se standardizează și se va alege din domeniul
de toleranță de ±5%, corespunzător seriei de valori E24. Pentru a ne
asigura că avem un curent prin dioda mai mare decât cel minim (astfel
încât dioda să se afle în regimul de stabilizare) se va alege o valoare
standard mai mică decât cea rezultată din calcule.
P R 1=R1 ∙ I Z max2 (1.15)
2
P R 1=620 ∙0,026 = 0,41 W = 410Mw
Standardizând valoarea rezistenței R1 din seria de valori E24,
obținem R1=620Ω.

Figură 7 R1 ACS-5S-620R-J

6
 Figură 7 Caracteristica unei diode Zener

Cunoscând rezistența R1 se calculează curentul maxim prin diodă

(IZ max) și puterea maximă disipată de aceasta (PDZ), atunci când tensiunea
aplicată sursei de referință are valoarea maximă, adică UC max. Valorile
calculate nu trebuie să depășească valorile maxime menționate în foaia
de catalog a diodei Zener alese (de obicei notate cu I ZM sau IZ și Ptot sau
PDiss).
U C max−U Z
I Z max = < I ZM
R1
(1.13)
22−5,6
I Z max = < 0,089 = 0,026 < 0,089
620
P DZ =U Z ∙ I Z max < Ptot
P DZ =5,6 ∙0,026 <500 mW (1.14)
P DZ =0,15<0,5 W
Se calculează apoi și puterea disipată pe rezistorul R 1, alegându-
se o valoare standard.
P R 1=R1 ∙ I Z max2 (1.15)
2
P R 1=620 ∙0,026 = 0,41 W = 410mW
S-a ales componenta ACS-5S-620R-J corespunzătoare, având
parametrii de catalog: toleranța ±5 și rezistența 620Ω și puterea standard
de 5W.

Figură 8 Rezistența ACS-5S-620R-J

1.3.4 Dimensionarea convertorului tensiune – tensiune

Condiția de echilibru a stabilizatorului, când tensiunea de ieșire
are valoarea U0, este:
7
 U +¿=U ¿ −¿¿
(1.16)
U
Tensiunea pe intrarea ne-inversoare este +¿=U ¿, iar tensiunea pe
Z

intrarea inversoare este tensiunea de pe rezistența R3, ce se obține din

formula divizorului de tensiune:
U
−¿=U
R
0¿
3
(1.17)
R +R 2 3

Rezultă, deci:
R3
U Z =U 0 (1.18)
R2 + R3
Considerând teorema a 2-a a lui Kirchhoff, rezultă relația:
U0
R2 + R3= (1.19)
ID
Se consideră curentul prin divizorul de tensiune (ce traversează
ambele rezistențe, deoarece curentul absorbit de intrarea inversoare este
neglijabil) ca fiind:
I0 310 mA
I D= = = 0,0031A (1.20)
100 100
ales astfel pentru a fi mult mai mic ca valoare decât I0.
Din relațiile 1.18 și 1.19 se determină valorile rezistențelor R 2 și
R3. Acestea se standardizează și se vor alege din domeniul de toleranță de
±1%, corespunzător seriei de valori E96.
Se determina valorile rezistentelor R2 si R3.
Avem ecuatiile urmatoare :
R3
U Z =U 0
R2 + R3
U0
R2 + R3=
ID

Din ecuatia (1.20) expresia luiU 0 este :

U 0 = I D ( R2 + R3 )
Introducem expresia lui U 0 in ecuatia (1.21) si obtinem:

I D ( R 2 + R3 )
U Z= ∗R3
( R2 + R 3 )
Uz 5,6V
R3 = = = 1806,45Ω
ID 0,0031 A
Standardizând valoarea rezistenței R3 din seria de valori E96, obținem R3=1,82 kΩ.
Mai obținem:
U0 17 V
R2 + R3= = =5483,87 Ω
I D 0,0031 A

R2 + R3 = 5483,87Ω ⇒ R2=3677,42 Ω
Standardizând valoarea rezistenței R2 din seria de valori E96, obținem R2=3,74 kΩ.

8
 La final se vor calcula și puterile disipate pe rezistoarele R2 și R3,
alegându-se valori standard.
P R 2=R2 ∙ I D 2=3,74 k Ω(0,0031 A)2 = 3,74 ∙ 103 ∙ 0,00000961 A
P R 2=¿ 0,00003594 ∙ 103W = 0,03594W = 35,94mW
P R 3=R3 ∙ I D 2=1,82 k Ω ( 0,0031 A )2=1,82 ∙ 103 ∙ 0,00000961 A
P R 3=¿0,00001749 ∙ 103W = 0,01749W = 17,49mW
Ținând cont de calcule:
 Am ales pentru R3 componenta 0805S8F1821T5E, având parametrii de catalog:
rezistența 1,82kΩ și toleranța ±1%.

Figură 8 R3-0805S8F1821T5E

 Am ales pentru R2 componenta RC0805FR-073K74L, având parametrii de

catalog: rezistența 3,74 kΩ și toleranța ±1%.

Figură 9 R2 RC0805FR-073K74L

1.4 Etajul de redresare și filtrul de netezire

Se va folosi un etaj de redresare dublă alternanță în punte cu filtru
capacitiv. Filtrul de netezire de tip capacitiv este suficient deoarece după
acesta urmează un stabilizator de tensiune.
Filtrarea capacitivă constă în conectarea unui condensator C în
paralel, la ieșirea redresorului, cu respectarea polarității în cazul
condensatoarelor polarizate (electrolitice).

9
 Figură 10 Schema unei surse de alimentare nestabilizată

Forma tensiunii de la ieșirea sursei, fără filtru de netezire (U red) și

cu filtru de netezire (UC), este ilustrată în Figura 7. Condensatorul se va
încărca pe porțiunea crescătoare a semialternanței tensiunii de intrare
(US), pe porțiunea descrescătoare fiind cel care furnizează curentul de
sarcină. Tensiunea pe acesta se reface apoi pe porțiunea crescătoare a
următoarei semialternanțe. Această variație a tensiunii se numește riplu
(URpl) și depinde de mărimea condensatorului și de mărimea curentului de
sarcină.

Figură 11 Forma tensiunii la intrarea și ieșirea unei surse de tensiune nestabilizată

O particularitate importantă a filtrării capacitive constă în faptul

că, în absența consumatorului (sursa cu ieșirea în gol), tensiunea de ieșire
este egală cu valoarea de vârf a pulsurilor, depășind astfel de √ 2 ori
valoarea efectivă a tensiunii alternative care se redresează. De exemplu,
dacă transformatorul furnizează în secundar o tensiune de 10V (valoare
efectivă), valoarea de vârf a pulsurilor este de √ 2∙ 10 V =14,1 V ,
neglijându-se căderile pe diode. Prin filtrare capacitivă, tensiunea în gol
la ieșirea redresorului va fi, deci, de cca. 14V.

10
 1.4.1 Determinarea parametrilor electrici
Deoarece după filtrul de netezire se va utiliza un stabilizator, nu
este necesară obținerea unei tensiuni de riplu foarte mici, prin urmare se
consideră valoarea riplului:
U Rpl =U C /6
20 (1.23)
U Rpl = =3,33V
6
Rezultă că valoarea de vârf a tensiunii redresate va fi:
U ¿ =U C +U Rpl
(1.24)
U ¿ =20+3,33=23,33V
Tensiunea redresată va trebui însă să fie mai mare, datorită
pierderii de tensiune pe diodele punții redresoare. Tensiunea de conducție
a unei diode (UD) cu siliciu se aproximează în mod normal la o valoare de
0,6...0,7V, dar trebuie ținut cont că se apropie de 1V la curenți mari.
Deoarece, în cazul redresării tensiunii folosind o punte
redresoare, pentru fiecare semialternanță se află în conducție două diode,
tensiunea efectivă în secundar va avea valoarea de vârf:
U ¿ +2 U D U C + U Rpl +2 U D
U S= =
√2 √2 (1.25)
23,33+2∗0,7 20+ 3,33+2∗0,7 24,73
U S= = = =17,78 V
√2 √2 √2
Curentul de sarcină IL, menționat în Figura 11, este curentul care
va intra în stabilizator, prin urmare este format din suma dintre curentul
maxim absorbit de dioda Zener (IZ max), curentul de bază al elementului
regulator serie (IB ERS), curentul prin divizorul de tensiune (ID) și curentul
de ieșire (I0), adică:
I L =I Z max + I B ERS+ I D + I 0
(1.26)
I L =26+6,2+3,1+310=¿345,3mA=0,34A

1.4.2 Dimensionarea punții redresoare

Puntea redresoare conține patru diode identice. Se poate opta
pentru utilizarea lor ca și componente electronice distincte sau pentru o
punte redresoare monobloc.
Puntea redresoare trebuie aleasă în funcție de doi parametri:
 Intensitatea maximă a curentului suportat de diodă (notat de obicei cu I O sau IF
în foile de catalog) ce trebuie să fie mai mare decât IL.
 Tensiunea inversă maximă (notată de obicei cu VR, VRWM sau VRRM în foile de
catalog) suportată de diodă, ce trebuie să fie mai mare decât Ured.
Respectând condițiile impuse, am ales puntea redresoare DB101, având următoarele caracteristici:
 IO=1A → IO > IL = 0,34A
 VRRM = 50V → VRRM > US = 17,78V

11
 Figură 12 Punte redresoare DB101

1.4.3 Dimensionarea filtrului de netezire

Condensatorul utilizat în filtrul de netezire este unul de tip
electrolitic.
Pentru ca în timp de o semiperioadă (Δt = 10ms) acesta să se
încarce/descarce cu ΔU = URpl sub un curent IL, capacitatea lui trebuie să
aibă valoarea:
∆ Q I L∙ ∆ t
C 1= = [F]
∆ U U Rpl
(1.27)
0,34 A ∙0,01 s
C 1= =0,00102 F=1,02mF =1020 μF
3,33V
Valoarea capacității condensatorului se va alege din domeniul de
toleranță de ±20%.
Standardizând valoarea capacității C1, obținem C1 = 1000μF.
Un alt parametru important este tensiunea maximă pe care trebuie
să o suporte condensatorul, iar în acest caz trebuie să fie mai mare decât
UC max + URpl. Se va alege, căutând foi de catalog pentru condensatoare, o
valoare standard și pentru tensiunea maximă, cât mai aproape de valoarea
rezultată din calcul.
UC max + URpl = 22 + 3,33 = 25,33V
Respectând condițiile impuse, am ales condensatorul electrolitic
UBY1J102MHL, având următoarele caracteristici:
 Capacitate : 1000 μF
 Toleranța = ±20%.
 Tensiune maximă suportată : 25V ( nu am găsit mai mare de 25V)

12
 Figură 13 Condensatorul UBY1J102MHL

1.5 Transformatorul
Transformatorul se compune dintr-un miez (cadru) din ferosiliciu
ce realizează un circuit magnetic închis, format din tole izolate între ele
cu lac sau cu hârtie. Pe miez se bobinează două înfășurări (bobine) din
conductor de cupru. Miezul magnetic realizează un cuplaj magnetic
strâns între acestea. Circuitul căruia i se aplică tensiunea de alimentare se
numește primar. Al doilea circuit se numește secundar.

Figură 14 Transformator

Datele de pornire cunoscute pentru calculul transformatorului de

rețea sunt:
U P=230 V , U S , I S=I L .
Puterea totală în secundar va fi:
PS =U S ∙ I L ∙ 1,1 [ W ] (1.28)
PS =17,78 ∙0,34 ∙ 1,1=6,64 W
unde 1,1 este un coeficient de siguranță.
În mod ideal P P=PS , dar pentru un transformator real, puterea
totală în primar va fi:

13
 P P=PS ∙ ( 1+ PFe + P Cu ) [ W ] (1.29)
P P=6,64 ∙ ( 1+0,035+0,045 ) =7,17W
unde PFe = 0,035 reprezintă pierderile în miezul magnetic, iar PCu = 0,045 reprezintă pierderile
în conductoarele de cupru.
Valoarea curentului în primarul transformatorului este :
PP 7,17 W
IP = = =0,031 A
U P 230V
Calculul ariei secțiunii miezului se face pentru frecvența f = 50Hz
după formula:
50 ∙ PP

50 ∙7,17
√
S Fe=( 1,4 …1,9 )
f
[ cm2 ]
(1.30)
S Fe=1,5 ∙
√ 50
=1,5∙ 2,67=4,005 cm 2

Coeficientul se va alege între valorile menționate, valori mai

reduse adoptându-se pentru puteri mici (de ordinul a câțiva wați).

Figură 15 Aria secțiunii miezului magnetic

Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obține cu o tensiune

de 1V, o anumită inducție maximă B) pentru înfășurarea primară se
calculează după formula:
104 sp
wP= [ ]
4,44 ∙ f ∙ B ∙ S Fe V
(1.31)
10000 10000 sp
wP= = =9,37
4,44 ∙50 ∙ 1,2∙ 4,005 1066,93 V
unde inducția magnetică B = 0,8...1,2T (recomandându-se valoarea superioară pentru puteri
mai mici).
Numărul de spire pe volt pentru înfășurarea secundară se
calculează după formula:
sp
[ ]
w S =w P ( 1+ P Fe )
V
(1.32)
sp
w S =9,37 ( 1+0,035 )=9,69
V
Numărul de spire în înfășurarea primară va fi:
n P=w P ∙ U P [ sp ] (1.33)
n P=9,37 ∙230=2155,1 sp
Numărul de spire în înfășurarea secundară va fi:
n S=wS ∙ U S [ sp ] (1.34)

14
 n S=9,69∙ 17,78=172,28 sp
Numărul de spire trebuie să fie o valoare întreagă, deci valorile
rezultate din formulele 1.33 și 1.34 trebuie rotunjite superior.
 n P = 2156 sp
 n S = 173 sp

Diametrul conductoarelor de bobinaj dP și dS (fără izolație) se

calculează după formula 1.35, alegându-se valori standardizate conform
tabelului din Anexa 1 (coloana 1), prin rotunjire superioară față de
valoarea rezultată din calcul.
I I
√I
J √
d P ≥ 1,13 P [ mm ] și d S ≥ 1,13 S [ mm ]
J
0,031 = 1,13 ∙ 0,10 = 0,113 mm
(1.35)

√
d P ≥ 1,13 P =1,13
J √
0,34
3

√
d S ≥ 1,13
3
= 1,13 ∙ 0,33 = 0,372 mm

A
unde J=3 este densitatea de curent admisibilă recomandată pentru conductoarele de
mm2
cupru, astfel încât să nu se încălzească excesiv.
Standardizând valorile lui d P și d S , obținem d P = 0,140 mm și d S = 0,400 mm.
După alegerea valorilor standard se extrag din tabel (coloana 2)
valorile dPi și dSi ce reprezintă diametrele conductoarelor cu tot cu
izolație.
Valorile lui dPi și dSi sunt : dPi = 0,166 mm și dSi = 0,442 mm.
Se alege un transformator cu tole de tip E+I.

Figură 16 Transformator cu tole de tip E + I

Se determină dimensiunea tolelor, alegându-se o valoare

standardizată conform tabelului 1, prin rotunjire superioară față de
valoarea rezultată din calcul, după formula:
a=( 3,7 … 4,4 ) √ S Fe [ mm ] (1.36)
a=4,1 √ 4,005 = 4,1 ∙ 2,001 = 8,20 mm

15
 Standardizând dimensiunea tolelor, obținem noua valoare a lui a, a = 10mm.
Atenție! Unitatea de măsură pentru S Fe rămâne în cm2 atunci
când va fi folosită în alte calcule.

Tabelul 1. Dimensiuni standard pentru tole

Tip E4 E5 E6,4 E8 E10 E12,5 E14 E16 E18 E20 E25 E32

a (mm) 4 5 6,4 8 10 12,5 14 16 18 20 25 32

Se determină grosimea pachetului de tole:

100 S Fe
b= [ mm ] (1.37)
2a

100∙ 4,005 400,5

b= = =20,025 mm
2∙ 10 20
Se alege grosimea tolei g = 0,3mm și rezultă numărul de tole
(prin rotunjire superioară a valorii rezultate):
b
nr tole = (1.38)
g
20,025
nr tole = =66,75=67
0,3
Se verifică dacă bobinajele încap în fereastra transformatorului,
prin determinarea factorului de umplere, definit ca raportul dintre aria
totală ocupată de înfășurări în fereastra tolei și aria ferestrei, cu ajutorul
formulei:
nP d 2Pi+ nS d 2Si
F u= (1.39)
3 a2
2156∙ 0,1662 +173 ∙ 0,4422 2156 ∙ 0,027+173 ∙ 0,195 91,947
F u= = = =0,306
3 ∙ 102 300 300
Pentru ca un transformator să fie corect proiectat factorul de
umplere trebuie se rezulte în domeniul 0,3 ... 0,41.
Dacă Fu < 0,3 (rămâne spațiu nefolosit în fereastră) se pot
micșora SFe sau a.
Dacă Fu > 0,41 (bobinajul nu încape în fereastră) se cresc
mărimile SFe sau B.

16
1.6 Elemente de protecție

Figură 17 Elemente de protecție

1.6.1 Protecția la supracurenți

Este realizată prin intermediul siguranțelor fuzibile F1, F2, F3 și F4.
Deoarece sursa de alimentare lucrează cu conductor de
împământare (ce se va lega la miezul transformatorului) se vor amplasa
siguranțe pe ambele fire de alimentare. Siguranțele F 1 și F2 vor fi de tip
lent și vor avea valoarea curentului nominal mai mare de 1,5·Ip, unde Ip
este curentul nominal din primarul transformatorului.
1,5·Ip = 1,5 · 0,031 = 0,0465A = 46,5mA
Respectând condițiile impuse, am ales pentru F1 și F2 siguranța
fuzibilă 37401250000, având următoarele caracteristici:
 Tip : lentă
 Valoarea curentului nominal : 125mA ¿ 46,5mA ( valoare standardizată:
100mA)

Figură 18 Siguranță fuzibilă 37401250000

Siguranța F3 este tot de tip lent și protejează la supracurent

secundarul transformatorului. Valoarea curentului nominal va fi mai
mare de 1,5·IL.
1,5·IL = 1,5 · 0,34 = 0,51A
Respectând condițiile impuse, am ales F3 siguranța fuzibilă
39711500000, având următoarele caracteristici:
 Tip: lentă
 Valoarea curentului nominal : 1,5A ¿ 0,51A ( valoare standardizată: 1,25A)

17
 Figură 19 Siguranță fuzibilă 39711500000

F4 este o siguranță ultrarapidă inserată pentru a decupla

alimentarea stabilizatorului în cazul în care este acționată protecția cu
tiristor. Valoarea curentului nominal va fi mai mare de 1,5·IL.
1,5·IL = 1,5 · 0,34 = 0,51A
Respectând condițiile impuse, am ales F4 siguranța fuzibilă
0251001.HAT1L, având următoarele caracteristici:
 Tip: ultrarapidă
 Valoarea curentului nominal : 1A ¿ 0,51A ( valoare standardizată: 1A)

Figură 20 Siguranța fuzibilă 0251001.HAT1L

Se vor alege siguranțe fuzibile reale cu valori standardizate ale

curentului nominal.

1.6.2 Protecția la supratensiuni

Se realizează pentru intrare și pentru ieșire, iar supratensiunile ce
pot apare pot fi de lungă durată, sau scurte (impuls).
Protecția la impulsuri scurte pe intrare se face cu filtrul R4C2
având valorile R4 = 47 Ω / 0,5 W, iar C 2 = 100 nF și tensiune de lucru
mai mare de 230 V.
Dioda D6 protejează la tensiuni inverse ce pot apare la înserierea
mai multor surse sau datorită unor sarcini inductive. Se va alege o diodă
de uz general având VRRM > U0 și IO > I0.
Respectând condițiile impuse, am ales dioda de uz general
1N5817 având următoarele caracteristici:
 VRRM = 20V → VRRM > U0 = 17V
 IO = 1A → IO > I0 = 310mA

18
 Figură 22 Diodă de uz general 1N5817

Condensatoarele C4 și C5 absorb supratensiuni în impuls și

micșorează impedanța de ieșire a sursei. Pentru frecvențe joase și medii
protecția este asigurată de condensatorul electrolitic, iar la frecvențe
înalte, protecția este asigurată de cel ceramic. Se mai numesc și
condensatoare de decuplare. Se vor alege condensatoare cu valorile C4 =
470 μF și C5 = 0,1 μF, cu o tensiune de lucru mai mare decât U0.
Respectând condițiile impuse, am ales condensatorul
678D477M020DG3D (C4), respectiv condensatorul
ESMG500ELLR10ME11D (C5), având următoarele caracteristici:
 678D477M020DG3D (C4) → Capacitate 470 μF ; Toleranță: ± 20 %; Tensiune
de lucru: 20V ¿ U0 = 17V

Figură 23 Condensatorul ESMG500ELLR10ME11D

 ESMG500ELLR10ME11D (C5)→ Capacitate 0,1 μF ; Toleranță: ± 20 %;

Tensiune de lucru: 50V ¿ U0 = 17V

Figură 24 Condensatorul ESMG500ELLR10ME11D

Protecția la supratensiuni în regim permanent se face prin

scurtcircuitare și este asigurată de tiristorul Th. Acesta se alege în funcție
de doi parametri:
 Tensiunea repetitivă de vârf atunci când tiristorul este blocat (notată de obicei
cu VDRM, VRRM sau VRM) care trebuie să fie mai mare decât 1,5·Ured.
1,5·Ured = 1,5·23,33 = 34,995V
 Intensitatea medie a curentului atunci când tiristorul este în conducție (notată
de obicei cu IT(AV)) care trebuie să fie mai mare decât 1,5·IL.
1,5·IL = 1,5·0,34 = 0,51 A

19
 După alegerea tiristorului se va găsi în foaia de catalog a acestuia
valoarea tensiunii de poartă necesară deschiderii tiristorului, notată de
obicei cu VGT.
Respectând condițiile impuse, am ales tiristorul TYN058RG,
având următoarele caracteristici:
 VDRM = 50V → VDRM ¿ 34,995V
 IT(AV)) = 5A → IT(AV)) ¿ 0,51A
 VGT = 1,5V

Figură 25 Tiristorul TYN058RG

Funcționarea circuitului de protecție la supratensiuni de lungă

durată este următoarea:
 În stare normală de funcționare, prin dioda Zener D7 circulă curentul de
stabilizare iar tensiunea la bornele ei rămâne constantă, dar tensiunea care este
aplicată porții tiristorului nu este suficientă pentru ca acesta să se deschidă.
 La apariția unei supratensiuni pe ieșire, tensiunea la bornele diodei Zener
rămâne în continuare constantă, dar crește tensiunea aplicată pe poarta
tiristorului care se va deschide, scurtcircuitând ieșirea punții redresoare și
distrugând siguranța F4 datorită supracurentului produs.
Dioda Zener se va alege astfel încât:
U D +V ¿ ≅ U 0+ 2V
7
(1.40)
U D ≅ U 0 +2 V −V ¿ =17+2−1,5=17,5 V
7

unde 2 V reprezintă nivelul peste care se consideră supratensiune față de U0.

Deoarece dioda Zener standardizată se va alege în funcție de
tensiunea U D rezultată, trebuie ținut cont de faptul că, datorită
7

domeniului redus de valori standard, este posibil ca valoarea standard

aleasă să fie mai mare decât cea rezultată din calcul, lucru care poate
determina creșterea valorii supratensiunii detectate, sau mai mică, lucru
care poate determina micșorarea valorii supratensiunii detectate. O
soluție în acest caz este înserierea a două diode Zener, astfel încât suma
celor două tensiuni să fie mai apropiată de valoarea rezultată din calcule.
Se va accepta o diferență între U D ales (standard) și U D calculat de
7 7

maxim ± 0,5 V.
Respectând condițiile impuse, am ales dioda Zener 1N5247B,
având următoarele caracteristici:
 Tensiune: 17V
 Toleranță: ±5%
 Putere disipată : 500 mW

20
 Figură 26 Diodă Zener 1N5247B

Deoarece deschiderea tiristorului trebuie să se facă la

supratensiuni de lungă durată, amorsarea la impulsuri foarte scurte de
tensiune trebuie împiedicată folosind filtrul R5C3. Valorile acestora sunt
R5 = 220  / 0,25W și C3 = 100 μF cu o tensiune de lucru mai mare
decât U0.
Valorile rezistențelor R4 și R5 se aleg din domeniul de toleranță de
±20%, corespunzător seriei de valori E6.
Respectând condițiile impuse, am ales condensatorul
TAP107K020CCS (C3) și rezistoarele PCF1/2C470K (R4), respectiv
CFR-25JR-52-220R (R5) având următoarele caracteristici:
 TAP107K020CCS (C3) → Capacitate: 100 μF; Tensiune de lucru: 20V.

Figură 27 Condensatorul TAP107K020CCS

 PCF1/2C470K (R4) → Rezistență: 47Ω; Toleranță: ± 10 %; Putere disipată:

500mW.

Figură 28 Rezistor PCF1/2C470K

 CFR-25JR-52-220R (R5) → Rezistență: 220Ω; Toleranță: ± 5 %; Putere

disipată: 250mW.

21
 Figură 29 Rezistor CFR-25JR-52-220R

1.7 Sursă 1

1.7.1 Schemă electrică completă

Schema electrică a primei surse a fost realizată în Proteus,
versiunea 8 Demo.
Din Figura 3 și Figura 18, rezultă schema electrică completă a primei surse.

Figură 30 Schemă electrică completă

Capitolul 2. Sursa stabilizată în comutație cu circuit

integrat specializat
Se studiază indicațiile de utilizare a aplicației online
WEBENCH® Power Designer, din fișierul PDF anexat.
Se introduc în aplicație datele de pornire calculate în tema
proiectului.
Se sortează soluțiile propuse de aplicație după un criteriu la
alegere (eficiență, cost, suprafață), se aleg primele 5 cele mai
avantajoase soluții (circuite integrate) iar lista cu acestea se trimite prin
email la adresa iordachevalentin@yahoo.com.
După stabilirea de către îndrumător a circuitului integrat ce va
putea fi utilizat în lucrare, din foaia de catalog a circuitului integrat
utilizat se vor extrage și traduce corect, după caz, următoarele:

22
 Descrierea acestuia (se va traduce întreaga descriere aflată pe prima pagină a
foii de catalog).
 Tipul de capsulă (denumire, imagine, descriere)
 Schema bloc internă
 Explicarea în detaliu (folosind, dacă e necesar, și informații din alte surse) a
rolului a trei componente electronice, sau grupuri de componente
electronice, interne sau externe circuitului integrat (cel mult una cu rol de
filtrare). Menționarea formulelor de calcul pentru aceste componente, dacă
acestea există în foaia de catalog.
 Tipuri de protecții
În cazul în care foaia de catalog nu este disponibilă se va solicita
alegerea unui alt circuit integrat.
Din aplicația Webench se vor extrage și include în proiect, sub
formă de imagine, următoarele:
 Schema sursei.
 Graficele pentru eficiența sursei, puterea de ieșire și puterea disipată maximă.
 Tabelul cu valorile parametrilor de funcționare ai sursei.
 Tabelul cu lista de componente electronice folosite în sursă, împreună cu
detaliile importante ale acestora.
 Se va realiza o simulare la alegere și se vor include în lucrare graficele
rezultate (uneori simularea nu se poate realiza, caz în care se va menționa
acest lucru în proiect).
La final se va insera o imagine cu cablajul imprimat realizat.
Reprezentarea cablajului imprimat trebuie să fie similară cu
următoarele exemple:

23
Referințe
[1] Mircea A. Ciugudean, Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate liniare.
Dimensionare, Editura de Vest, Timișoara, 2001.

[2] Autor (sau autori, sau companie), Titlu lucrare, Suport apariție (Titlu carte, Nume
conferință, adresă web), Număr volum, Pag. xxx-yyy (dacă este cazul), An apariție.

[3]

24
Anexa 1
Tabelul 2. Diametre standard ale conductoarelor din cupru

Diametrul Diametrul Imax [A] Diametrul Diametrul Imax [A]

conductorului cu izolație pentru conductorulu cu izolație pentru
neizolat [mm] de gradul densitate i neizolat de gradul densitate
1 [mm] 3A/mm2 [mm] 1 [mm] 3A/mm2
0,050 0,062 0,006 0,630 0,648 0,935
0,063 0,078 0,008 0,710 0,765 1,190
0,071 0,088 0,012 0,750 0,809 1,327
0,080 0,098 0,015 0,800 0,861 1,520
0,090 0,110 0,018 0,850 0,915 1,710
0,100 0,121 0,024 0,900 0,965 1,910
0,12 0,134 0,030 0,950 1,017 2,130
0,125 0,149 0,037 1,000 1,068 2,360
0,140 0,166 0,046 1,060 1,130 2,640
0,160 0,187 0,060 1,120 1,192 1,970
0,180 0,209 0,076 1,180 1,254 3,280
0,200 0,230 0,094 1,250 1,325 3,660
0,224 0,256 0,118 1,320 1,397 4,060
0,250 0,284 0,148 1,400 1,479 4,610
0,280 0,315 0,185 1,500 1,581 5,290
0,315 0,352 0,234 1,600 1,683 6,030
0,355 0,395 0,297 1,700 1,785 6,790
0,400 0,442 0,377 1,800 1,888 7,630
0,450 0,495 0,477 1,900 1,990 8,620
0,500 0,548 0,588 2,000 2,092 9,420
0,560 0,611 0,737

25
Anexa 2
Tranzistor

Figura 31 Anexa Tranzistor

26
Figură 32 Anexă 2 Tranzistor

27
Anexa 3
Amplificator

Figură 33 Anexă Amplificator

28
Anexa 4
Dioda Zener

Figură 35 Anexă diodă

Figură 36 Anexă 2 diodă

29
Anexa 5

Figură 37 Anexă rezistor

Figură 38 Anexă 2 rezistor

30
Anexa 6
R3

Figură 39 Anexă R3

Figură 40 Anexă 2 R3

31
Anexa 7
R2

Figură 41 Anexă R2

Figură 42 Anexă 2 R2

32
Anexa 8

Figură 43 Anexă Punte Redresoare

Anexa 9

Figură 44 Anexă C1

33
Anexă 10

Figură 45 Siguranță fuzibilă F1 și F2

34
Anexă 11

Figură 46 Siguranța fuzibilă F3

35
Anexă 12

Figură 46 Siguranța fuzibilă F4

36
Anexă 13

37