ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG BUCUREȘTI

Caiet de practică
Anul III

Nume si prenume elev/ă:

IONESCU STEFAN VICTOR
Școala :SCOALA
POSTLICEALA FEG
BUCURESTI
CNP
elev/ă:179122710
012
Semnatură
elev/ă:
Clasa :AMG 3 E
 Săptămâna 1
Rolul asistentei medicale în recoltarea secretiilor vulvo- vaginale

Recoltarea secreției vaginale presupune prelevarea unei cantități de secreție din

vagin/col în vederea examinării bacteriologice, microscopice și micologice.

Materiale necesare
- valve vaginale sterile sau specul – nelubrifiate;
- tampoane de vată montate pe porttampon sterile;
- pipetă absorbante sterile;
- ser fiziologic steril;
- lame de sticle curate, degresate, uscate;
- mănusi de unică folosinţă;
Pregătirea pacientului
- nu se fac irigaţii vaginale cu cel putin 24h înaintea procedurii;
- nu se folosesc ovule sau creme vaginale cu cel puţin 2 zile înainte;
- nu se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile înaintea prelevării;
- nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală.
Efectuarea procedurii
- se aşează pacientă în poziţie ginecologică pe masă;
- se montează valvele sau speculul;
- se umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu ser fiziologic;
Prima prelevare se face din fundul de sac vaginal posterin.
- produsul recoltat se întinde pe lama într-un strat subţire, se aplică o picătură de ser
fiziologic şi eventual o picătură de albastru de Cresyl, peste lamă se pune o lamelă;
- se trimite imediat la laborator;
A doua prelevare se face în acelaşi mod iar după întinderea pe lamă se aplică o
picătură de
soluţie apoasă de hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi lamelă.
Rolul asistentei medicale în efectuarea spalaturii vaginale

DEFINITIE: Prin spalatura vaginala se intelege introducerea in vagin a unui curent de

lichid (apa sau solutie medicamentoasa) care dupa ce spala peretii vaginali se
evacueaza pe langa canula.

Canula este folosita din ebonita cu o lungime de 15-20 cm, este usor
curbata(bombata), si prevazuta cu mai multe orificii in varf si imprejur, pentru a
permite trecerea lichidului.

Pentru spalatura putem folosi oxiceanura de mercur 1/4000 (1/5000) sau

permanganat de potasiu 1/2000.

SCOP: Evacuator si terapeutic in vederea indepartarii continutului vaginal (produse

fiziologice si patologice), dezinfectie locala inaintea interventiei chirurgicale
(ginecologice; obstetricale), reducerea proceselor inflamatoare, calmarea durerilor.
In functie de temperatura, spalaturile sunt impartite astfel:

spalaturi vaginale reci: lichiduld e spalatura pana in 20° C;

spalaturi vaginale caldute: 36-37° C;
spalaturi vaginale calde: 45-50° C.
MATERIALE NECESARE:
Paravan
Musama si aleza
Pense hemostatice
Tavita renala
canula vaginala sterila (confectionata din ebonita, 15-20 cm, usor curbata cu varful
bombat si prevazut cu orificii pe varf sid e jur-imprejur);
Prosop
Irigator sterilizat utilizat numai pt spalaturi vaginale
Stativ;
Bazinet;
Manusi sterile.
MATERIALE NECESARE pentru toaleta organelor genitale externe:

sapun cu pH neutru;
2 bazinete;
manusi de protectie si manusa de baie;
apa t = 37°C;
prosop;
invelitoare sau cearsaf.
Lichidul pentru spalatura vaginala:

Temperatura de 37°C, cantitate 2 l;

Oxicianura de Hg 1/4000 adica 1 gr/4 l apa;
Permanganat de K (KMnO4)1/2000 adica 1 gr/2 l apa.
TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul blnavei pe masuta
protejata de un camp steril. Pregatirea psihica: I se explica bolnavei importanta si
necesitatea tehnicii in timp ce vom monta paravanul. Pregatirea fizica: indepartam
patura, dezbracam bolnava in partea inferioara si o vom pozitiona in pozitie
ginecologica (decubit dorsal cu genunchii flectati si coapsele indepartate).

Se introduce bazinetul, apoi efectuam toaleta organelor genitale cu apa si sapun,

clatim din abundenta, uscam regiunea spalata cu prosopul, dupa ce in prealabil
asistenta a imbracat manusile de protectie si manusa de baie. Asistenta medicala
indeparteaza manusile de protectie, indeparteaza materialele folosite pentru
spalatura si se spala pe maini cu apa si sapun si schimbam bazinetul.

Ne spalam cu apa si sapun, verificam temperatura lichidului (37°C), imbracam

manusile sterile, adaptam canula la irigator. Cu ajutorul unei pense hemostatice vom
prinde canula si o vom atasa la tubulatura irigatorului sau cu mana sterila.

Primul jet de apa+aer din tubulatura se vor indeparta in bazinet(din cauza ca se

raceste primul jet din tubulatura), dupa care oprim robinetul. Cu ajutorul mainii
stangi evidentiem orificiul vaginal, iar cu mana dreapta introducem canula in vagin
dupa ce in prealabila am deschis robinetul si inaintam prin miscari rotative si apoi
pana la o adancime de 10-11 cm cand se intampina o rezistenta aceea numindu-se
“fundul de sac” posterior vaginului.

Se va spala fundul de sac prin miscari de rotatie si se plimba apoi canula pe toata
suprafata vaginului. Se indeparteaza canula din vagin inaintea golirii irigatorului. Se
penseaza tubul si se indeparteaza canula in tavita renala. Rugam bolnava sa tuseasca
pentru a elimina lichidul ramas in vagin si se sterge regiunea organelor genitale
externe cu un prosop curat sau cu comprese sterile, se indeparteaza musamaua si
aleza si bazinetul, ii asiguram bolnavului un confort termic si fizic placut.

Materialele folosite sunt indepartate din salon si se trece la aerisirea salonului, la

reorganizarea locului de munca si se noteaza tehnica in foaia de observatie, numele
asistentei medicale iar dupa caz data si ora. Daca medicul recomanda, pastram
lichidul de spalatura.
Săptămâna 2
Rolul asistentei medicale în efectuarea ecografiei pelvine

Ecografia pelvină este o metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă

pe un ecran a uterului, ovarelor și vezicii urinare cu ajutorul unui aparat numit ecograf.

Scop
• Înlocuirea unor metode de explorare mai greu suportate de pacientă
• Explorator și diagnostic pentru detectarea anomaliilor prezente la organele genitale
interne
• Supravegherea evoluției afecțiunilor depistate ori a unor complicații ale acestora prin
repetarea și compararea imaginilor ecografice înregistrate fotografic și pe casetă video
• Depistarea și analiza chisturilor ovariene și a tumorilor uterine

Indicații
• Tumori uterine și ovariene
• Suspiciune de sarcină ectopică
• Suspiciune de anomalii la nivelul organelor genitale interne

Pregătirea pacientei
Pregătirea psihică a pacientei

• Informarea pacientei
• Obținerea consimțământului și programarea pentru ecografie
• Instruirea pacientei să nu urineze cu o oră înaintea examenului ecografic
• În acest interval de timp să bea jumătate de litru de apă

Pregătirea fizică a pacientei

• Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului

• Așezarea pacientei pe masa de examinare în poziție de decubit dorsal

Pregătirea mediului

• Închiderea ferestrelor
• Temperatura optimă
• Luminozitate slabă pentru a se putea obține claritatea imaginilor ecografice
• Menținerea liniștii

Materialele necesare
• Ecograf
• Gel de cuplaj acustic
• Prosoape de unică folosință pentru stergerea gelului de pe tegumente
• Soluții antiseptice pentru dezinfecatrea mâinilor
• Mănuși de unică folosință
• Tăviță renală

Efectuarea tehnicii

Tehnica este efectuată de medic respectand urmatorii timpi:

• Aplicarea gelului de cuplaj
• Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a abdomenului
• Urmarirea imaginilor inregistrate pe ecranul de control sub diferite unghiuri
• Efectuarea copiilor fotografice
• La final, asistenta sterge gelul de pe tegumente, ajută pacienta să se ridice de pe masa
de examinare si sa se imbrace, notează efectuarea tehnicii.

Mai poți învăța despre:

PET-SCAN - Tomografia cu emisie de pozitroni
Incidente
• Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra pacientei

Observații
• În timpul examinării comunicarea cu pacienta este permanenta
Rolul asistentei medicale în efectuarea ecografiei obstreticale

Ecografia obstetricala oferă informații asupra existenţei sarcinii, locului de nidaţii

(cavitatea uterină sau în afara acesteia), inserţii placentare (placenta praevia, sarcina
unică sau multiplă, prezentație, vârsta sarcinii, asupra dezvoltării în raport cu vârsta
sarcinii, feţi macrozomi sau retard de creştere intrauterină). Testul este inofensiv
pentru făt.
În primul trimestru, ecografia se realizează pe cale transvaginală, în trimestrul 2 şi 3
se preferă calea abdominală.
Participarea și rolul asistentului medical la procedură
 se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
 se aşează în poziţie adecvată examenului;
 se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;
 se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;
 se iau măsuri pentru îndepartarea gazelor dacă se înterpune în faţă fluxului
undelor;
 se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)
 se iau măsuri pentru asigurarea imobilităţii copiilor;
 unele examene necesită post alimentar şi întreruperea fumatului;
 examenele radioscopice cu bariu se fac înaintea ecografiei.
Săptămâna 3
Rolul asistentei medicale în efectuarea unei amniocenteze

Amniocenteza reprezintă introducerea unui ac de puncție în cavitatea amniotică, acul

traversând peretele abdominal, uterin și membranele amniotice pentru recoltarea unui
eșantion de lichid amniotic.

Scop
• Explorator și diagnostic
• Cercetarea cariotipului fetal și depistarea mongoloismului
• Depistarea anomaliilor legate de sexul copilului
• Depistarea spinei bifida
• Depistarea gradului de anemie fetală și de maturitate fetală
• Stabilirea conduitei terapeutice

Indicații
• Suspiciune de anomalii fetale
• Sarcină cu incompatibilitate RH
• Preconizarea întreruperii sarcinii

Pregătirea pacientei
Pregătirea psihică

• Informarea corectă asupra necesității puncției, scopului și efectelor negative posibile

• Obținerea consimțământului
• Programarea puncției între săptămânile 14 -16 de sarcină

Pregătirea fizică a gravidei

• Efectuarea unui duș în dimineața examenului

• Va urina înainte de efectuarea puncției
• Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
• Poziționarea în decubit dorsal cu abdomenul relaxat
• Degresarea și dezinfectarea din regiunea abdominală cu alcool

Pregătirea mediului

• Puncția se efectuează în cabinetul ginecologic sau în sala de operație

• Se închid ferestrele, se asigură luminozitate și temperatură adecvate

Materiale necesare
Soluții antiseptice pentru tegumente
• Casoletă cu comprese sterile
• Trusă de pansat sterilă
• Câmp steril pentru izolarea locului de puncție
• Ace de puncție sterile
• Seringi sterile
• Eprubete sterile
• Mănuși, măști, bonete sterile
• Tăviță renală pentru colectarea deșeurilor
• Materiale pentru fixarea pansamentului

Pregătirea asistentului medical și a medicului

• Spălarea și dezinfectarea mâinilor
• Îmbracarea mănușilor sterile
• Fixarea maștii la gură
• Acoperirea capului cu bonetă

Efectuarea tehnicii
• Amniocenteza este efectuată de medic
• Asistenta medicală supraveghează pacienta, servește medicul cu materiale necesare
• Medicul stabilește locul de puncție dupa examinarea ginecologică a gravidei sau prin
examen ecografic
• Asistenta efectuează câmpul operator cu soluție de tinctura de iod în regiunea
abdominală
• Medicul introduce acul de puncție în cavitatea amniotică
• Aspiră cu seringa 20 cc de lichid amniotic
• Predă eșantionul asistentei care îl transferă în eprubeta sterilă
• Medicul retrage acul de puncție
• Badijonează locul puncției cu tampon îmbibat în soluție de iod
• Aplică și fixează compresiv pansamentul pe locul puncției
• Observa și apreciază culoarea și aspectul lichidului amniotic recoltat
• Notează în foaia de observație efectuarea tehnicii
• Asistenta transportă produsul recoltat la laborator însoțit de buletinul de analiză
completat cu toate datele necesare.

Îngrijirea gravidei după efectuarea tehnicii

• Este transportată la salon
• Rămâne în repaus la pat în decubit dorsal ori șezând, în ziua puncției
• În următoarele 24 – 48 ore evită efortul fizic
• Supravegherea stării generale
• Supravegherea pansamentului și locului de puncție
• Informarea medicului la apariția unor modificări în starea gravidei
• Medicul va decide cand poate pleca gravida acasă
Accidente și incidente
Sunt rare:
• Declanșarea unui avort
• Fisurarea membranelor amniotice
• Dureri
• Sângerare
• Febră în zilele următoare puncției
• Extrem de rar lezarea fătului

Observații
• Se vor respecta toate măsurile de asepsie și antisepsie
• Se poate vizualiza ecografic tehnica
Săptămâna 4
Rolul asistentei medicale în ingrijirea lauzei

Asistenta medicala preia pacienta nou internata, verificaidentitatea,toaleta

personala, tinuta de spital si o repartizeaza în salon,dupa informarea prealabila asupra
structurii sectiei si drepturile ce îirevin ca pacienta , perzinta medicului pacienta pentru
examinare si dainformatii asupra starii si simptomelor manifestate de aceasta,
rezultatulmonitorizarii, tratamentul si ingrijirile acordate conform indicatiilor dinfoaia
de observatie,identifica problemele de ingrijire a pacientei,monitorizeaza
functiile vitale, stabileste prioritatiile pentru planul de ingrijire, evalueaza rezultatele
otinute pe care le inregistreza in dosarul de ingrijiri, pregateste pacienta pentru
tehnicii specifice, pentru investigatii speciale sau chirurgicale, administreza
medicatia prescrisa de medic, recolteaza produse biologice pentru examen de
laborator, pregateste materialul si instrumentarul în vederea sterilizarii,
pregateste echipamentul, instrumentarul si materialelesterile necesare
interventiei. Supravegheaza bataile cordului fetal la intervale de 30 minute la
inceput, apoi la 15 minute,urmareste succesiunea contractiilor
uterine,durata.Consemneaza, la indicatia medicului ,modificarea colului, starea
membranelor in foaia anexa.Semnaleaza aparitia unor fenomene ( tulburari de
dinamica,suferinta fetala) ,realizeaza corectarea medicamentoasa conform
prescriptiei medicale.Supravegheaza starea gravidei prin masurarea pulsului,
tensiunii arteriale, temperaturii, urmareste comportamentul.Urmareste aspectul
lichidului amniotic, raporteaza asupra modificarilor.Pregateste materialele necesare
pentru asistenta la nastere: campuri sterile, manusi sterile, material
dedezinfectie,pense,foarfeci sterile,ata pentru cordonul ombilical, materiale pentru
ingrijirea nou-nascutului, material pentru prevenirea oftalmeigonococice,
medicamente pentru degajarea travaliului etc .Colaboreaza permanent cu gravida,
sfatuind-o cum sa respire si sa-si prelungeasca voluntar contractile.
 Rolul asistentei medicale în ingrijirea nou nascutului pana la externare

Zilnic cât timp se află în maternitate se va nota în foaia de observație:

Temperatura
Scaunele
Greutatea
Analize obligatorii efectuate nou-născutului în maternitate
Se determină Rh-ul;
Se determină glicemia la nou-nascutul din mamă cu diabet gestațional, diabet zaharat,
marosom (peste 4000 gr.) sau greutate mică la naștere;
Se efectuează screening pentru hipotiroidia congenitala si boli metabolice (dupa 48 de
ore de la nastere);
Se face testul auzului, pentru depistarea precoce a hipoacuziei.
 Săptămâna 5
Rolul asistentei medicale în baia la sugar

Prima baie a nou-născutului se face după căderea cordonului ombilical. Până la prima
baie se face toaleta zilnică prin baie parţială.
Spălarea se face cu apa caldă şi săpun fin potrivit pentru bebeluși.

Materiale necesare pentru baia sugarului

Cădiţa pentru bebeluși;
Termometru de baie;
Săpun și șampon de bebeluși;
2 prosoape 1m x 1m (unul pentru faţă şi unul pentru corp) şi un halat de baie cu glugă;
Para de cauciuc pentru aspirarea secreţiilor nazale (pompiţa);
Covoraş antiderapant, un prosop sau scutec din bumbac pentru aşezat în cădiţa;
O mănuşă pluşată sau un scutec moale pentru săpunirea corpului bebeluşului;
Ulei de corp pentru bebeluşi;
Cremă pentru încheieturi și pentru funduleț;
Bețișoare de urechi speciale pentru copii;
Foarfeca de unghii;
Haine curate și scutec absorbant pentru bebeluși;
Perie și pieptene.

Pregătirea mediului
Termometru, acesta trebuie să indice o temperatură de 37-38 de grade Celsius. O
temperatură mare a apei poate provoca foarte ușor arsuri pe pielea sensibilă a
bebelușului, de aceea este recomandat să se folosească un termometru pentru apă.

Temperatura în camera pentru baia sugarului

Temperatura în cameră trebuie să fie și ea luată în considerare și nu trebuie să fie mai
mare de 25 de grade Celsius (22-24 grade Celsius recomandat).

În general, este mai bine să se facă baia nou-născutului tău înainte de masă. Dacă baia e
la scurt timp după ce a mâncat ar putea vomita, iar dacă bebelușul este prea înfometat,
ar putea plânge.

Tehnica pentru baia sugarului

Sugarul dezbrăcat va fi introdus în cadă cuprinzându-i cu mâna stângă axila stângă
astfel încât degetul mare să înconjoare umărul.
Gâtul și corpul sugarului vor fi sprijinite pe antebrațul celui ce execută baia.
Gleznele sugarului vor fi cuprinse cu mâna dreaptă, degetul arătător va fi plasat între
glezne.
În apă sugarul va fi sprijinit pe mâna stângă a asistentei și va fi spălat cu mâna dreaptă.
Pentru a-i spăla spatele va fi întors pe mâna stângă a asistentei cu capul în jos,
introducându-i palma stângă în axilă, cuprizându-i cu police umărul așa încât toracele și
gâtul sugarului vor fi sprijinite pe brațul stâng.
Baia sugarului se va termina cu un duș de limpezire cu apă potrivită la temperatura de
37 grade.
După baie și duș sugarul va fi așezat pe un prosop special pentru baie cu care va fi
acoperit. Ștergerea se face prin tamponare.
Fosele nazale și urechile vor fi curățate cu tampoane de vată de formă alungită și
răsucită. După efectuarea băii i se vor tăia unghiile, se va aplica cremă emolientă de
corp pentru bebeluși și se vor aspira secrețiile nazale, dacă este necesar.
Observații
Sustineți gâtul și spatele bebelușului în permanență.
Începeți să curațați ușor cu apă de la față și apoi către corp.
Curațați delicat toate zonele în care pielea formează pliuri, pentru că în aceste zone se
acumulează murdăria.
Dacă bontul ombilical nu e vindecat, evitați umezirea acelei zone, întrucât poate fi o
poartă de intrare a gemenilor și se pot produce infecții.
După baie stergeți bine, dar delicat, pielea bebelușului pentru a nu rămâne apă între
pliuri. Aceasta ar putea cauza iritații.
Întrucât pielea bebelușilor e sensibilă și se usucă foarte repede, aplicați un strat fin de
cremă specială pentru corp potrivită pentru bebeluși, pentru hidratare.
Bebelușii pierd din căldura corpului foarte repede, de aceea e necesar să îl îmbracați
repede după baie.
 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor orale la copil

Este introducerea în organism pe cale orală unei cantităţi de medicamente care să

acţioneze
general sau local.
Materiale necesare
- pahare de unică folosinţă;
- pipetă, sticulţă picurătoare;
- medicamente prescrise;
- apă, ceai, alt lichid recomandat;
- lingură, linguriţă;
- apăsător de limbă;
- tavă sau masuşă mobilă;
- mănuşi de unică folosintă.
Pregătirea copilului
- se foloseşte metoda de joacă pentru a obţine cooperare;
- se informează copilul că va primi un medicament şi nu bomboane;
- se informează asupra efectului şi reacţiilor adverse;
- se explică părinţilor rolul medicamentului, importanţa administrării, acţiunea şi
eventualele
reacţii adverse;
- se asigură o poziţie corespunzătoare în raport cu starea copilului;
- se verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru administrare;
- dacă nu există nici o contraindicaţie se înlocuieşte apa cu un alt lichid, de preferat
dulce
(suc, ceai). Nu se folosesc alimente sau lichide preferate de copil deoarece le-ar putea
refuza mai tarziu!
Efectuarea procedurii

- se aşează materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament;

- se verifică prescripţia medicală: numele medicamentului, doza, modul de
administrare,
calea de administrare;
- se indentifică fiecare medicament pe care-l primeşte pacientul: eticheta ambalajul;
- se pun dozele ce trebuie administrate: într-un păhărel din material plastic;
- se verifică numărul salonului şi numele pacientului;
- se aduce tăviţa/masuşa cu medicamentele în salon;
- se explică pacientului/părinţilor ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are
gust
neplăcut;
- se aşează pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o poziţie
comodă
în care să poată bea lichidul în funcţie de starea acestuia;
- se serveşte pacientului doza unică;
- se zdrobeşte sau se fragmentează tabletele pentru a fi mai uşor de ingerat şi în mod
deosebit la copii mici;
- se foloseşte o cantitate mai mică de lichid pentru a coopera mai uşor.
La sugari se procedează astfel
- se zdrobeşte medicamentul şi se pune într-o linguriţă cu ceai;
- se introduce linguriţa în gura copilului se apasă uşor limba şi se răstoarnă conţinutul;
- se aşteaptă până când copilul înghite şi apoi se retrage linguriţa.
Supravegherea copilului după administrare
Copilul nu trebuie lăsat singur.
- se urmăreşte aspectul tegumentului, pot apare erupţii, caz în care se anunţă medicul;
- la apariţia tulburărilor respiratorii se administrează oxigen, ori se anunţă medicul. Se
pregăteşte trusa de urgenţă.
 Săptămâna 6
Rolul asistentei medicale în efectuarea punctiei rahidiene

Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac special în spaţiul

subarahnoidian la nivel:
- lombar (puncţia lombară);
- toracal (puncţia toracală);
- suboccipital (puncţia suboccipitală).
Scop/indicaţii
- măsurarea presiunii lichiului cefalo-rahidian (L.C.R.);
- prelevarea unei cantităţi pentru examene: citologice, biochimice, bacteriologice;
- în traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale pentru
aprecierea
aspectului L.C.R. (sanguinolent – semn de hemoragie) și pentru măsurarea presiunii
acestuia;
- injectarea unor substanţe de contrast în mielografie sau a izotopilor radioactivi;
- administrarea de anestezice, antibiotice sau a agenţilor antimitotici;
- decomprimarea în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută;
- în meningite;
- A.V.C., boli degenerative ale SNC
- traumatisme cranio-cerebrale şi accidente vasculare cerebrale;
- diagnosticarea sclerozei multiple, a afecţiunilor autoimune;
- rahianestezia.
Materiale necesare
- cărucior rulant pentru materiale sau tavă medicală;
- mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile;
- ace sterile pentru puncţie, lungi de 8-10cm, subţiri, cu bizou scurt, prevăzute cu
mandren şi
uneori cu „introducer”;
- soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat);
- seringi sterile de 2-5ml;
- eprubete sterile;
- 1-2 tăviţe renale;
- manometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;
- soluţii de injectat când este cazul.
Pregătirea pacientului
- se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitatea, importanţa,
durata
procedurii;
- se obţine consimţământul informat scris al pacientului;
- se recomandă ca vezica şi rectul să fie goale;
- se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul
puncţiei;
- şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite pe genunchi,
membrele inferioare sprijinite pe un scaun mic;
- se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se
mişte;
- în decubit lateral la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe
abdomen şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana vertebrală
arcuită,
umerii în plan vertical;
- se asigură intimitatea pacientului cu paravan, dacă procedura se execută la salon.
Participarea asistentului medical la procedură
Procedura este de competenţa medicului.
- se identifică pacientul;
- se verifică recomandarea medicală;
- se aşază pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea şi recomandarea
medicului;
- se recomandă pacientului să respire adânc;
- se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;
- se controlează ca temperatura camerei să fie de circa 20oCelsius;
- medicul fixează locul puncţiei între L4-L5;
- se dezinfectează locul puncţiei cu betadină;
- se oferă medicului mănuşi sterile;
- se oferă medicului acul de puncţie steril;
- se supraveghează pacientul tot timpul puncţiei;
- se oferă medicului manometrul Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R.;
- se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor
examene de laborator;
- se recoltează 5-10 ml L.C.R. în cele 3 eprubete, iar apoi se acoperă eprubetele;
- se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator;
- se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop
terapeutic;
- se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii;
- se masează locul puncţiei;
- se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast;
Îngrijirea pacientului după puncție
- se aşază pacientul atent pe cărucior în poziţie orizontală, la fel şi în pat;
- se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;
- se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore;
- se oferă pacientului perna după 24 ore;
- se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, se anunţă medicul dacă apar furnicături
sau
amorțeli în picioare;
- se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
- se monitorizează permanent pacientul;
- se recomandă să consume multe lichide.
Incidente/Accidente
- puncţia albă determinată de introducerea defectuoasă a acului;
- scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.;
- imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârstnici din cauza osificării
ligamentare şi
la pacienții obezi;
- puncţia traumatică (prin ac se exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas
meningeal);
- durere la nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase;
- lipotimie, mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se
realizează
şezând;
- cefalee şi rahialgie, complicaţie frecvent întâlnită, care pare a fi determinată de
scăderea
presiunii L.C.R.;
- sincopa şi accidentele mortale care apar foarte rar la pacienţii cu traumatisme
cerebrale,
fractură de bază de craniu etc.
 Rolul asistentei medicale în efectuarea electroencefalogramei

Electroencefalograma (EEG) este o procedura care înregistrează activitatea undelor

cerebrale.
Biopotentialele corticale provin din activitatea metabolica si functionala a celulelor
neuronale, in special a celulelor piramidale din cortexul cerebral. Inregistrarea acestor
biopotentiale sub denumirea de EEG permite analiza activitatii electrice a tesutului
nervos excitabil.

Scop

Explorator

Pentru a determina prezenţa si tipul de epilepsie.

Ajuta in diagnostiarea leziunilor intracraniene.
Pentru a evalua activitatea electrica a creierului in boli metabolice si degenerative,
traumatism cranian, meningita, encefalita .
Pentru a confirma moartea cerebrala.
Indicații
In diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de alte stari convulsive (convulsiile
psihogenice, sincopele, tulburarile extrapiramidale ale miscarii).
In diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metoda de diagnostic a
encefalitei spongiforme subacute).
Ca test de stabilire a mortii cerebrale
In monitorizarea si pronosticul pacientilor comatosi
Psihiatrie – boli psihice, nevroze
Neuro-chirurgie – traumatisme cranio-cerebrale, tumori, malformatii vasculare

Materiale necesare
Tampoane de vata
Alcool sanitar
Electrozi de unica folosinta
Aleza, musama
Tavita renala
Manusi de unica folosinta
Pasta electrolictica
Solutie salina
Pregatirea mediului
Camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
Temperatura din camera sa fie constanta de 20 grade
Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac) sau hartie de unica folosinta.
Pregatirea pacientului
• Pregatirea psihica:

Se informeaza si se explica pacientul necesitatea procedurii

Trebuie sa explice pacientului, necesitatea si modul in care se desfasoara procedura
Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlatura factorii emotionali
Asigurarati pacientul ca electrozii nu vor provoca socuri electrice
Inainte de a incepe procedura de inregistrare, pacientul este instruit sa se relaxeze cu
ochii inchisi si sa nu vorbeasca decat daca i se cere.
Pregătirea preoperatorie
• Pregatirea fizica:

Se transporta bolnavul în sala de procedura, cu 10 – 15 min înainte

Înainte cu 12-24 ore de înregistrarea EEG, pacientul nu va consuma ceai negru, cafea,
cacao, ciocolată, alcool, iar dacă urmează un tratament cu antihistaminice, vitamine din
grupul B, hormoni, hipotensoare, somnifere, sedative, tranchilizante, acesta va fi
întrerupt.
Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost traumatizat fizic si psihic, glicemia și calcemia
în limite normale.
Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii închisi si gura usor întredeschisă, relaxat fizic si
psihic.

Pregatirea asistentei medicale

Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise
Sa cunoasca eventualele alergii ale pacientului
Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Tehnica – etapele de executie
Aplicarea si fixarea electrozilor pe scalp se efectuează după prealabila degresare a
tegumentului cu alcool si umezirea electrozilor cu o solutie salină saturată sau pastă
electrolitică, pacientul putând rămâne în pozitie sezândă sau poate fi culcat în decubit
dorsal cu un suport în regiunea cervicală.
 Săptămâna 7
Rolul asistentei medicale în efectuarea electromiografiei

Electromiografia (EMG) reprezinta metoda de înregistrare grafica a biopotentialelor

musculare cu ajutorul electrozilor ac introdusi în masa musculara (EMG elementara)
sau cu ajutorul electrozilor cutanati (EMG globala) si studierea caracteristicilor acestora.

Electromiografia este o metoda de investigatie paraclinica moderna care completeaza

examinarea medicala.

Scop
Diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica), de cea a sistemului nervos central
(encefal si maduva spinarii) sau un sindrom neurogen periferic cu o tulburare a
conductiei neuromusculare.

Indicații
Diagnosticul bolilor neuro-musculare – neuropatii, miopatii – se prefera EMG
elementara;
Medicina muncii si studii de ergometrie – pentru aprecierea for_ei musculare exercitate
în timpul activitatilor fizice;
Medicina sportiva – în scopul masurarii forței musculare, si instalarea oboselii în timpul
efortului fizic;
Recuperare si fizioterapie – pentru diagnosticul gradului de afectare neuro-musculara si
pentru monitorizarea progreselor realizate de pacient în fazele de reabilitare.

Pregatirea materialelor necesare

Electrozi ac (ac coaxial Adrian-Bronck)
Tampoane sterile
Solutie alcoolica pentru dezinfectie
Aleza
Tavita renala
Manusi de unica folosinta
Gel
Pregatirea mediului
Camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
Temperatura camerei în care se face explorarea sa fie constanta de 21-24 grade C
Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac) sau hartie de unica folosinta
Pregatirea pacientului
• Pregatirea psihica:

-Abordarea si identificarea pacientului

-Verificarea istoricului pacientului referitor la medicatie
-Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului scopul acestei investigatii. Explicaţiile
oferite de catre asistenta medicala trebuie sa fie in concordanta cu cele oferite de catre
medic.
• Pregatirea fizica:

-Inainte de efectuarea testului pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si

hainele de pe acea parte a corpului care este investigata
-Vor fi curatate si eventual rase zonele unde vor fi plasati electrozii
-Pacientul va fi intins comod pe patul de consultatii.

Pregatirea asistentei medicale

Sa pregateasca electromiograful
Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise
Sa posede cunostinte minime de interpretare ale EMG – ului
Sa pregateasca registrul de EMG
Sa introduca datele personale ale pacientului (nume prenume, sex, varsta, sectia , nr.
F.O, nr. din registrul de EMG)
Executia tehnicii propriu-zise – etapele de executie
• Se degreseaza tegumentele cu o solutie alcoolica si apoi se fixeaza electrozii de
suprafata cu ajutorul unor benzi elastice sau se introduc electrozii ac în masa
musculara. Pentru a realiza un bun contact cu tegumentul este indicata folosirea unui
gel de contact (electrolitic).

• Electrozii de suprafata se amplaseaza între punctul motor al muschiului si insertia

tendinoasa, astfel încât axa ce intersecteaza ambii electrozi de detectie sa fie paralela
cu fibrele musculare;

• Electrozii de tip ac se introduc în muschi, fara anestezie prealabila, de preferat în

paralel cu dispozitia fibrelor musculare. Electrodul de referinta se plaseaza cât mai
departe de electrodul de culegere, pe tesut electric neutru, de obicei la nivelul unei
proeminente osoase.

Îngrijirea pacientului dupa tehnica

Se face toaleta locala a pielii
Se schimba cearsaful de pe pat daca este umed
Ajuta pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia de observatii:

Se noteaza tehnica si rezultatul ei

Se ataseaza EMG
Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electromigrafii
Defecte ale electromiografului sau interferente electrice
Plasarea gresita a electrozilor
Reorganizarea locului de munca:
Electrozii si gelul sunt indepartati
Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente speciale
Se indeparteaza manusile
Se spala mainile
 Rolul asistentei medicale în efectuarea ecografiei doppler de carotida

Ecografia Doppler de carotida este un examen bazat pe utilizarea ultrasunetelor

destinat explorarii celor doua artere carotide.

Indicatii
Detectarea ingustarii sau stenozarii arterei carotide
Verificarea arterei carotide dupa interventia chirurgicala
Verificarea pozitiei unui stent metalic plasat pentru a menţine fluxul de sange
Detectarea unor tumori si malformatii congenitale vasculare

Materiale necesare
CD
Gel incolor (pe baza de glicerina)
Aleza
Alcool sanitar
Tampoane vata
Registru de ecografii
Pregatirea mediului
Se realizeaza semiobscuritate in cabinetul de ecografie
Camera de examinare trebuie sa aiba un climat corespunzator
Temperatura camerei în care se face explorarea sa fie constanta de 21-24 grade C
Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac) sau hartie de unica folosinta.
Pregatirea pacientului
Pregatirea psihica

Se identifică pacientul
Se verifica istoricul pacientului referitor la medicatie
Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului scopul acestei investigatii.
Pregatirea fizica

Nu necesita o pregatire prealabila.

Nu este necesar ca pacientul sa fie restricţionat in consumul unor alimente si lichide
inainte de procedura
Toate bijuteriile si obiectele metalice trebuie sa fie îndepărtate de pe capul si gatul
pacientului.
Pacientul va fi intins comod pe patul de consultatii in decubit dorsal.

Pregatirea asistentei medicale

Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Sa verifice starea de functionare a ecografului
Sa introduca datele personale ale pacientului, (nume prenume,sex,varsta, sectia , nr.
F.O) in memoria eco doppler-ului.
Tehnica – etapele de executie
Medicul va acoperi zona de examinat cu un gel incolor (pe baza de glicerina), astfel
incat, in timpul investigatiei sa nu existe aer intre sonda ecografului si pielea pacientului
(ultrasunetele nu se propaga prin aer).

Asistenta medicala completeaza buletinul de ecografie, cu datele relatate de medic in

timpul examinarii

Îngrijirea pacientului dupa tehnica

Se face toaleta locala a pielii
Se ajuta pacientul sa se imbrace
Se notează tehnica in foaia de observatii
Asistenta noteaza concluziile procedurii si recomandarile medicului in foaia de
observatie
Se noteaza data si ora înregistrarii
Se noteaza numele medicului care a efectuat tehnica
 Săptămâna 8
Rolul asistentei medicale în efectuarea unei radiografi craniene

Obiective
→ Examinarea cu ajutorul radiaţiilor X ® a unor organe/aparate cu sau fără substanţă de
contrast în funcţie de capacitatea de absorbţie a ţesuturilor.
→ Înregistrarea imaginilor pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei bolii.

Pregătirea materialelor
– Substanţa de contrast dacă este cazul
– Materialele pentru administrarea substanţei de contrast
– Medicamente pentru prevenirea şi combaterea accidentelor, instrumente pentru
administrare

Pregătirea pacientului
a) pregătirea psihică

▪ Explicaţi pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic

▪ Informaţi pacientul asupra riscului şi beneficiilor pe care le implică procedura
▪ Obţineţi consimţământul sau verificaţi dacă a fost obţinut de către medic
▪ Informaţi asupra duratei examenului
▪ Verificaţi încă o dată data ultimei menstruaţii la femeile tinere.

b) pregătirea fizică

▪ Se apreciază starea pacientului pentru a stabili modul de transport la serviciul

radiologic.
▪ Pacientul este rugat să-şi îndepărteze obiectele metalice dacă acestea sunt plasate în
câmpul de examinare.

Participarea la efectuarea procedurii

– identificaţi pacientul; verificaţi recomandarea în FO sau pe biletul de trimitere.
– verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările
– pregătiţi materialele care vor fi transportate la radiologie pentru administrarea
substanţelor de contrast
– instalare unui cateter venos periferic (Vezi Montarea unei branule)
– însoţiţi pacientul şi ajutaţi-l să se dezbrace (dacă este cazul); predaţi pacientul colegei
de la radiologie pentru administrarea substanţei de contrast daca este cazul
Săptămâna 9
Rolul asistentei medicale în efectuarea primelor ingrijiri acordate nou nascutului
în sala de nastere

Scop

Explorator:
-examenul clinic al nou-născutului
-evaluarea stării de sănătate cu scorul Apgar (Vezi Scorul Apgar).

Terapeutic:
-aspirarea secretiilor nazofaringiene
-ligătura cordonului ombilical
-profilaxia oftalmiei gonococice, hepatitei B, tubeculozei, bolii hemoragice neonatale.

Indicații
Îngrijirile se aplică tuturor nou-născutilor.

Materiale necesare
Câmpuri sau cearceafuri sterile
Sonda Nelaton sterilă
Seringi sterile
Soluţie de nitrat de Ag 1 %, sau soluţie de argirol 5% sau penicilina 10-20000 U.I./ml.
Ata sterilă
Lenjerie sterilă pentru nou născut
Cantar pentru sugari,pediometru, centimetru –panglică , ceas cu secundar.
Tăviţe renale
Foarfecă, pense sterile
Tinctură de iod ,alcool de 70°
Ser fiziologic steril
Comprese sterile, mănuşi sterile
Pregătirea mediului
Sala de naşteri trebuie să îndeplinească condiţiile unei săli aseptice, trebuie să fie
luminată şi încălzită la 27°C, iar nou născutul este primit în câmpuri sau cearceafuri
sterile.

Pregătirea asistentei medicale

Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :

Pregătirea tuturor materialelor şi a instrumentarului necesar pentru primirea şi

îngrijirea nou-născutului.
Efectuarea unor manevre
Sarcini în supravegherea nou născutului
 Executarea tehnicii
1. Se începe cu dezobstruarea căilor respiratorii superioare. Se face cu o sondă
Nélaton – capătul distal al sondei se introduce în cavitatea bucală a nou născutului și
se aspiră conținutul din ea, apoi se împinge sonda până în faringe și se aspiră și de
acolo ; apoi se aspiră conținutul celor două fose nazale, această sondă nu se
introduce în trahee, aspirația traheei se face prin conectarea sondei la un aspirator
electric, care lucrează cu o presiune mică, sau cu gura –în acest caz la capătul la care
se aspiră se pune o compresă sterilă, că nu cumva conținutul sondei să ajungă în gura
persoanei care aspiră.
2. Se pensează cordonul ombilical cu o pensă Pean și se secționează între acestea cu o
foarfecă. Pensarea are ca scop evitarea unei hemoragii, fie dinspre mamă fie dinspre
copil, deoarece cordonul ombilical conține vasele importante care hrănesc fătul în
timpul sarcinii .
Fiind astfel detașat de mamă,nou născutul este pus pe măsuța de îngrijiri, acoperită
cu scutece sterile și situată sub o lampă radiantă.
3. Ligatura bontului ombilical, care se face cu ață sterilă la circa 3-4 cm distanță de
piele. După secționare bontului cu o foarfecă, se tamponează suprafața secționată cu
tinctură de iod și se completează ligatura în,,dop de șampanieˮ, prin care se asigură o
hemostază completă. În lucul ligaturii cu ață se poate utiliza o clemă de material
plastic.
4. Se face apoi curățirea tegumentelor cu blândețe, folosind comprese sterile
înmuiate în ser fiziologic călduțcu care se șterge pielea. Prima baie se face imediat
dupa naștere si apoi în fiecare zi până la externare.
5. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie și se face astfel: se instilează în
fundurile de sac conjunctival câte o picătură de nitrat de argint 1%.
6. Profilaxia bolii hemoragice neonatale se face prin administrarea de vitamina K în
primele 6 ore dupa nastere.
7. Vaccinarea împotriva hepatitei B se face in primele ore dupa nastere (Vezi
calendarul vaccinărilor pediatrice)
8. Profilaxia tuberculozei – La 48 de ore după naștere se administrează vaccinul BCG.
9. E recomandat ca nou născutul să petreacă cât mai mult timp cu mama pentru a fi
alăptat.
Notarea tehnicii în foaia de observații
 Săpămâna 10
Rolul asistentei medicale în ingrijirea prematurului

Îngrijirea prematurului se referă la copilul născut înainte de termen, adică înainte de 37

de săptămâni de amenoree (înainte de 8 luni).

Clasificarea prematurității
Prematuritate gradul I – ușoară. Copilul are la naștere greutatea 2.500-2.000 g
Prematuritate gradul II – medie. Greutatea la naștere este între 2.000-1.000 g
Prematuritate gradul III – gravă. Greutatea la naștere este între 1.500-1.000 g
Prematuritate gradul IV – gravă. Greutate la naștere sub 1.000 g

Indicații
Prematurul prezintă o imaturitate globală a organelor şi funcţiilor care îi poate pune în
pericol viaţa sau dezvoltarea sa.

Astfel:

Imaturitatea sistemului nervos, împreună cu cea a plămânilor, poate fi responsabilă de

tulburări respiratorii (apnee, cianoză);
Imaturitatea plămânilor creează un risc de îmbolnăvire a membranelor hialine;
Fragilitatea vaselor creşte riscurile de hemoragie cerebromeningeana;
Imaturitatea cardiovasculară poate da naştere unui suflu cardiac prin persistenţa
canalului arterial, care leagă artera pulmonară de aorta în timpul vieţii intrauterine.
Imaturitatea digestivă face dificil refluxul de supt-inghitit, copilul este uneori incapabil
să sugă.
Imaturitatea ficatului provoacă un icter adesea mai pronunţat decât la nou-născutul la
termen.
Imaturitatea sistemului imunitar face prematurul mai vulnerabil la infecţii de toate
felurile.
Absenta rezervelor energetice datorată gestaţiei incomplete, poate conduce la o
micşorare a temperaturii corporale, la o hipoglicemie sau la o hipocalcemie.
Pregătirea materialelor necesare
incubator
material pentru reanimare respiratorie
Pregătirea mediului
temperatura de 26°C în sala de naștere;
înfășarea în scutece calde după naștere;
temperatura din saloane să fie 26-28°C;
Executarea tehnicii
Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi oxigenare constante.
Condiţii de asepsie riguroasă – hublourilor amenajate pe peretele incubatorului.
Prematurul este alimentat prin sondă gastrica în mod discontinuu (la fiecare trei ore)
sau continuu dacă are o greutate foarte mică sau dacă este hipoglicemic. Se utilizează
de preferinţă laptele matern îmbogăţit în proteine şi în calciu sau un lapte artificial
pentru prematuri, adaptat posibilităţilor digestive ale copilului. Este necesar un
supliment de vitamine E, D şi C.
Dacă a fost reanimat la naştere sau dacă prezintă cel mai mic semn de suferinţa
respiratorie, copilul este hrănit prin perfuzie intravenoasă.
Fototerapie (expunerea nou-născutului la lumina albastră)
Notarea tehnicii în foaia de observații
Zilnic cât timp se află în maternitate se va nota în foaia de observație:

Temperatura
Scaunele
Greutate
Săpămâna 11
Rolul asistentei medicale în efectuarea vaccinului BCG

Vaccinarea BCG (Bacillus Calmette Guerin) este o vaccinare obligatorie în România,

utilizată pentru imunizarea specifică împotriva tuberculozei.

Se realizează tuturor nou-născuţilor cu greutatea mai mare de 2500 gr, începând din
ziua 4-5 până la vârsta de 60 zile. precum şi la copiii între 5 şi 10 luni, care nu prezintă
cicatrice vaccinală sau prezintă o cicatrice vaccinală sub 3 mm, fără testare
tuberculinică prealabilă.
Vaccinarea BCG se realizează pe cale intradermică, cu vaccin pulbere liofilizată şi
solvent.

Vaccinul BCG a fost prima dată folosit în scop medical în anul 1921. Acesta se află pe
lista de medicamente esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății a celei mai
importante medicații necesare într-un sistem de sănătate de bază.

Materiale necesare
– seringă de 1ml cu ac intradermic, seringă 5 ml cu ac intramuscular – sterile
– fiola de vaccin şi solvent
– tampoane cu dezinfectant
– mănuşi de unică folosinţă

Prepararea suspensiei de vaccin

Se ia fiola de vaccin și cea de solvent
Se dezinfectează gâtul fiolelor
Se deschide fiola de solvent
Se trece la deschiderea fiolei de vaccin după ce îi înfăşurăm gâtul în foița de material
plastic ce se găsește în ambalaj; deschiderea se face lent pentru a evita risipirea
conținutului prin pătrunderea bruscă a aerului (ele fiind condiționate în vid)
Cu seringa de 5 ml se aspiră 2 ml solvent și se trec în fiola de vaccin
Aspirăm de 2-3 ori lichidul în seringă pentru omogenizare. Suspensia astfel obținută
conține 0,10 mg bacili/ 0,1 ml și se utilizează cât mai curând ( dupa cel mult o oră )
fiind tot timpul protejată de lumina directă și de căldură.

Tehnica vaccinării
1 doză = 0,1 ml din suspensia de 2 ml vaccin BCG liofilizat obţinută după
reconstituirea conţinutului unei fiole în solvent
Vaccinul se administreaza strict intradermic, în partea postero-externă a braţului
stâng, în treimea medie. Injectarea se face cu o seringă de 0,5 sau 1 ml, prevăzută cu
ac pentru inoculare intradermică. Locul de injectare trebuie să fie curat şi uscat şi
necontaminat cu substanţe antiseptice.
 Se injectează intradermic 0,1 ml suspensie de vaccin BCG astfel:

– Pielea se prinde între degetul mare şi arătător.

– Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafaţa pielii şi se introduce uşor cu bizoul
în sus, aproximativ 2 mm în stratul superficial al dermului.
– Acul trebuie să fie vizibil prin epidermă în timpul introducerii.
– Injecţia se administrează lent.
– O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care foliculii piloşi sunt distinct
vizibili reprezintă semnul unei injectări corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de
minute.
– Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se facilita vindecarea.