CELE MAI VECHI CRONICI SĂSEŞTI DIN TRANSILVANIA.

CRONICARII SAŞI DIN BRAŞOV ŞI SCRIERILE LOR

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

LIVIU CÎMPEANU *
liviucimpeanu@yahoo.com

Oraşele săseşti din sudul şi estul Transilvaniei au reprezentat, de la

sfârşitul Evului Mediu şi de la începutul Modernităţii timpurii un mediu
propice pentru dezvoltarea culturii scrise şi, odată cu aceasta a scrisului
istoric.
Oraşul este, prin excelenţă, spaţiul cel mai favorabil apariţiei şi
dezvoltării culturii scrise, prin însăşi natura activităţiilor populaţiei
urbane: meşteşuguri şi comerţ. Negustorii, cu afaceri întinse în Europa şi
în Orient1, dar şi meşteşugarii ţineau registre de socoteli şi corespondau
între ei, chiar în limbi vernaculare. De asemenea, autorităţile orăşeneşti
ţineau registre de socoteli pe care le prezentau anual magistratului (de
unde expresia „a da socoteală”). S-au păstrat, de pildă, în oraşele săseşti
din Transilvania (Braşov şi Sibiu) astfel de registre de socoteli începând
cu sec. al XIV-lea2.
Nu doar activităţile economice dar şi prerogativele judecătoreşti
(civile şi penale) ale juzilor-primari şi ale magistratului au dus la dezvol-
tarea culturii scrise. Hotărârile judecătoreşti erau expeimate (şi) în scris şi
erau centralizate într-o carte de protocol orăşenească. Cele mai vechi,
păstrate, sunt din secolele XIV (la Sibiu) şi XV (Braşov şi Sighişoara).

*Bursier post-doctoral în cadrul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-

Napoca.
1
Vezi privilegiile obţinute de negustorii braşoveni, sibieni ş.am.d. de la regii
Ungariei pentru a face comerţ în Europa Centrală şi de la domnii Moldovei şi, mai ales a
Ţării Româneşti, care le permitea şi îi încurajau la comerţul oriental, prin Brăila, Chilia
şi Cetatea Albă.
2
Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven, vol. I
Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der Sächsischen Nation 1380-
1516, Sibiu, 1880, p. 1-8 (socoteli de la sfârşitul sec. al XIV-lea şi începutul sec. XV).

„Studii şi Materiale de Istorie Medie”, vol. XXIX, 2011, p. 215-229

216 Liviu Cîmpeanu

Nu în ultimul rând, însăşi prezenţa saşilor în Transilvania şi statutul

urban al principalelor lor aşezări (Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş ş.a.) era
conferit şi garantat de privilegiul scris, de document. Acesta trebuia păstrat
şi astfel au apărut primele Arhive orăşeneşti: în a doua jumătate a secolului
al XVI-lea oraşul Sibiu avea deja o arhivă istorică, păstrată într-un dulap în
incinta primăriei (actuala Casă Altenberger), iar notoriul legislator şi
cronicar Thomas Bommel a fost însărcinat de către magistrat să organizeze
arhiva orăşenească. Astfel de Arhive au avut toate centrele urbane săseşti
din Transilvania: Mediaş, Sighişoara, Bistriţa, Braşov, dar chiar şi comu-
nităţile rurale (în perioada interbelică arhivistul sibian Georg Eduard Müller
citează documente medievale păstrate în arhivele comunităţilor săteşti, de
pildă la Copşa Mare din scaunul Mediaş, actualmente în judeţul Sibiu).
Odată cu dezvoltarea culturii scrise, a apărut şi s-a dezvoltat şi
scrisul istoric în condiţiile în care ineditul şi faptul ieşit din cotidian, au
reprezentat din totdeauna puncte de reper în relaţia Omului cu Timpul.
Scrierile cu caracter istoric nu au fost altceva decât consemnarea unor
fapte şi evenimente ieşite din comun, demne de adus aminte. Potrivit lui
Adolf Armbruster, regretat specialist în istoria scrisului istoric săsesc,
începuturile istoriografiei săseşti propriu-zise îmbracă forma unor însem-
nări ocazionale, făcute pe marginea unor calendare sau cărţi liturgice
manuscrise. Asemenea însemnări se fac şi în actele şi scrierile de can-
celarie ale municipalităţilor săseşti, îndeosebi în registrele de socoteli şi
ale cărţilor funciare bisericeşti3. Vezi astfel de însemnări istorice din
primul sfert al sec. al XVI-lea, publicate în 1879 de către F. Müller în
revista Asociaţiei de Studii Transilvane4. Din secolul al XVI-lea, odată cu
răspândirea tiparului şi a tipăriturilor, s-au făcut astfel de însemnări
cronistice şi pe cărţi sau calendare tipărite. Calendarul Istoric a lui Paulus
Eber s-a bucurat de o largă popularitate în societatea urbană sesească din
jurul mijlocului sec. al XVI-lea. Cartea a circulat în mai multe exemplare
şi ediţii şi toate exemplarele cunoscute (la mijlocul sec. XIX Biblioteca
Gimnaziului Evanghelic din Sibiu păstra nu mai puţin de cinci exemplare)
sunt adnotate de proprietarii lor cu diferite date istorice contemporane5. Şi

3
Adolf Armbruster, Dacoromano-Saxonica, Bucureşti, 1980, p. 40.
4
F. Müller, Gleichzeitige Aufzeichnungen von Thomas Wal, Johannes Mildt und
einem Heltauer aus dem Jahren 1513-1532, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische
Landeskunde, vol. XV/1879, tom 1, p. 45-62, cu studiu introductiv.
5
Adnotările din cele cinci exemplare ale Calendarium-ului lui Eber din
Biblioteca Gimnaziului evanghelic din Sibiu au fost colectate într-o veritabilă cronică de
secol XVI de către J.K. Schuller în studiul Handschriftliche Vormerkungen aus
Kalendern des sechzehnten und siebzehnten Jahrhunderts, în Archiv des Vereins für
Siebenbürgische Landeskunde (Serie Veche), vol. III/1848, p. 348-386.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 217

Chronologia Rerum Hungaricarum, întocmită de către deja amintitul

Thomas Bommel şi publicată la Braşov în 1556 a servit în sec. XVI ca
„suport” pentru diferite însemnări istorice6.
Cronici, în cel mai adevărat sens al cuvântului, au apărut abia spre
mijlocul secolului al XVI-lea, ca urmare a trecerii la confesiunea
evanghelică a saşilor, deci după Reformă, care a adus cu sine răspândirea
scrisului şi cititului7.
Cea mai veche cronică săsească păstrată este Scheda memorialis
scrisă la 1528 (anno 1528 scripta)8 în Braşov de către notarul orăşenesc
Lucas Grüngrass (sau Griengrass). Mai întâi câteva cuvinte (atâtea cât
permit izvoarele) despre autor. El însuşi semnează cronica la 1528 Lucas
Grüngrass Kysdensis, notarius...9. Aşadar la acea dată, autorul nostru
mărturiseşte că era originar din Saschiz (Kyzd), târg ce aparţinea de
scaunul Sighişoara şi chiar rivaliza cu sediul scăunal10. Fără a dori să
formulăm teorii nefondate, notăm faptul că Saschizul era sediu de capitlu,
pe lângă care ar fi putut funcţiona o şcoală la care L. Grüngrass să fi
dobândi primele noţiuni de scris şi citit, ca dealtfel alţi tineri din aceeaşi
localitate, care au frecventat Universităţi din spaţiul german11.
De asemenea, în aceeaşi notă de la sfârşitul cronicii, L. Grüngrass
arată că la 1528 era notar, desigur al oraşului Braşov, funcţie în care este
atestat neîntrerupt de către socotelile orăşeneşti până la 155012. Aceleaşi
socoteli consemnează venitul lui anual de 60 Fl. plus alte comisioane
pentru diferite servicii aduse magistratului, ca spre exemplu întocmirea
socotelilor procuraotrilor (celor care strângeau dările) sau ale castelanilor
de Bran13. Prin funcţia pe care o deţinea a câştigat nu doar bani dar şi
prestigiu, asistând şedinţele magistratului sau îndeplinind chiar anumite
misiuni diplomatice14. De asemenea, în calitate de notar orăşenesc, a

6
Vezi infra!
7
A. Armbruster, op. cit., p. 41.
8
Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, vol. IV, Braşov, 1903, p. 523
(în continuare Quellen, volumul va fi indicat prin cifre romane).
9
Ibidem, p. 528.
10
Cf. Gernot Nussbächer, Zur Kulturgeschichte von Keisd im 15. und 16. Jh.,
în: Aus Urkunden und Chroniken, vol.VIII Keisd, Braşov, 2009, p. 19.
11
Ibidem, p. 18-19.
12
Quellen IV, p. XC; Fr. Stenner, Die Beamten der Stadt Brasó (Kronstadt),
von Anfang der städtischen Verwaltung bis auf die Gegenwart; Braşov, 1916, p. 58
(în continuare: Fr. Stenner, Beamten Kronstadt...).
13
Quellen IV, p. XC-XCI.
14
Ibidem.
218 Liviu Cîmpeanu

participat la două vizitaţii ale bisericilor din Ţara Bârsei în 1547 şi 1550,
alături de judele orăşenesc Johann Benkner şi de juraţii Michael Weress
(Roth) şi Stephan Greissing15. Raportul vizitaţiei a fost scris de Grüngrass,
aceasta fiind doar una din însărcinările sale în calitate de notar (am văzut
că scria acte publice, socoteli, ş.a.m.d.).
În acea perioadă, la Braşov, notarul orăşenesc avea şi funcţia de
rector al Gimnaziului. Din păcate, nu avem nicio informaţie sigură care să
ateste că Grüngrass ar fi ocupat simultan ambele funcţii. Este adevărat că
în perioadele 1527-1529 şi 1536-1538 este atestat un rector Lucas, dar nu
există niciun indiciu că ar fi aceeaşi persoană cu cel în cauză16. Observ, la
rândul meu, că la 1528, când teoretic ar fi ocupat funcţia de rector gim-
nazial şi când a redactat Scheda memorialis, semnează simplu Lucas
Grüngrass Kysdensis, notarius fără a pomeni de alte funcţii sau atribute.
Socotelile orăşeneşti înregistrează doar atribuţiile de notar pe care
autorul nostru le îndeplinea (ţinea socoteli, emitea acte, redacta raporturi
de vizitaţie – vezi infra!).
Manuscrisul cu cota I A 13 de la Arhiva Bisericii Negre conţine
următoarea informaţie, adăugată ulterior, de altă mână ca Nota Bene:
Hic17 ex notario publico fit pastor Prasmariensis18. Informaţia a fost
preluată şi de autorii manuscriselor IV F 153 şi IV F 164 (în notă de
subsol) de la Arhivele Statului Braşov19. Ultimul adaugă: obiit 155420.
Într-adevăr, la 15 martie 1551 Lucas Grüngrass a fost ales ca preot
în Prejmer în locul răposatului Jeremias Jekel21 şi este atestat ca atare la
155322. La alegerea lui ca preot a contribuit probabil şi faptul că
participase în calitate de notar la (cel puţin) două vizitaţii ale bisericilor
din Decanatul Ţării Bârsei şi, deci, era un cunoscător al problemelor
bisericeşti destul de complexe, mai ales după adoptarea Reformei. Lucas
Grüngrass a păstorit la Prejmer cinci ani, până în 3 septembrie 1556, când
a murit, după cum notează contemporanul său Christian Thobiae în
cronica sa23. O oarecare cultură clasică pare să fie avut, dovadă în acest

15
Quellen, V, Braşov, 1909, p. XXV. Vizitaţia din 1550 publicată în ibidem,
p. 132-134.
16
Ibidem, IV, p. XCI
17
Adică L. Grüngrass.
18
Arhiva Bisericii Negre, cota I A 13, p. 335. Cf. Quellen IV, p. 528.
19
Arhivele Statului Braşov, Fondul Documentele Bisericii Negre, cota: IV F
153, fila 261 faţă şi cota IV F 164, fila 32 faţă.
20
Ibidem. Data morţii este greşită. Vezi infra.
21
Quellen IV, p. XC.
22
Fr. Stenner, Beamten Kronstadt..., p. 58.
23
Quellen IV, p. 491.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 219

sens sunt cunoştinţele sale de limbă latină şi de termeni din literatura

latină clasică: pe călugăriţe le numeşte Vestale (moniales seu virgines
Vestales) iar mănăstirea Sf. Ecaterina din Braşov o numeşte aedes
(templu antic). Dealtfel şi începe memoriul cu o oraţie pentru cititor în
care expune motivaţia scrierii acestuia24.
În perioada 1525-1528 turnul Casei Sfatului din Braşov suferise
unele reparaţii şi modificări. La 1528 meşterul sibian Antonius a terminat
noul acoperiş al turnului, având la colţuri patru turnuleţe. În vârful aco-
perişului principal a fost aşezat un glob cruciger aurit în interiorul căruia a
fost pus, după obiceiul vremii, un memoriu ce cuprindea evenimentele din
timpul construcţiei25. Aceste era chiar Scheda memorialis (Bileţelul sau
Foaia de însemnări), întocmit la 1528 ad hoc de către Lucas Grüngrass,
după cum arată însăşi titlul: Scheda memorialis, anno 1528 scripta
cippoque sivo pinnaculo turris in foro Coronensi imposita26. Memoriul
cuprinde evenimentele din Transilvania şi Europa Răsăriteană dintre anii
1526-1528, primul eveniment prezentat este bătălia de la Mohacs27.
Bileţelul a rămas în interiorul globului cruciger circa 80 de ani
până la 1608 sau 1610 când a fost lovit de fulger şi a căzut sau a fost dat
jos de către orăşeni. Pentru prima dată pledează Jurnalul lui Petrus Banfi,
care a trăit la începutul secolului al. XVII-lea, deci a fost contemporan cu
găsirea bileţelului. Sub anno 1608 notează: Den 5. Juni hot das Wetter auf
den Turn auf Croner Mark geslogen, also dass es nicht ist gelöschen
kunnz werden, bis man den Knop hot abgenommen und also mit Wein,
Essig, Meltg dernoch gelöschen. La acelaşi an: Den 16. September ist der
gross Knop auf dem Traminter-Turn aufgesatzt und verneut; und im Knop
[se subânţelege, în cel vechi!] ist ein Prief – 80 Jahr ist er do gewesen –
funden... De asemenea au fost înnoite cifrele ceasului şi turnul a fost
zugrăvit alb28. Pentru cea de-a doua dată pledează copia realizată de
preotul paroh al Braşovului Marcus Tartler, realizată la 8 ianuarie 1724
după o copie realizată la 1610 „când globul a fost lovit de fulger”29. Deşi

24
Ibidem, p. 523 şi 526.
25
Gernot Nussbächer, Casa Sfatului din Braşov, în Din cronici şi hrisoave,
Bucureşti, 1987, p. 96-97; Quellen IV, p. XCII.
26
Ibidem, p. 523.
27
Ibidem, p. 523-528, cf. Gernot Nussbächer, loc. cit.
28
Jurnalul lui Petrus Banfy în Quellen V, p. 421; Cf. Ibidem IV, p. XCII.
29
Ibidem. Ms. lui Tartler se află astăzi la Arhiva Bisericii Negre şi poartă cota
I A 13. Inscripţia amintită la p. 335: Descripsit fideliter Marcus Tartler, Coronensis,
Gymnasii patrii Lector, anno 1724, die 8 Januarii.
220 Liviu Cîmpeanu

cele două date nu corespund ele nu se resping. Este posibil ca M. Tartler

să fi dispus de o copie realizată în 1610 după bileţelul găsit în glob doi
ani mai devreme la 1608.
Oricum, copia realizată de Marcus Tartler la 1724 este cea mai
veche (păstrată) şi consitituie textul de bază pentru o viitoare ediţie.
Wilhelm Seraphin a dispus de copia lui Tartler şi a folosit-o ca text de
bază pentru ediţia din colecţia Quellen30. Pe lângă aceasta, a mai bene-
ficiat de încă trei copii (dintre care două în acelaşi miscelaneau aflat astăzi
la Arhiva Bisericii Negre, având cota IV F1 Tf 38). Astăzi, am reuşit să
identific la Arhiva Bisericii Negre şi la Arhivele de Stat Braşov (Fondul
Documentele Bisericii Negre), pe lângă copia lui M. Tartler încă şase
copii târzii, de secol XVIII-XIX, care par sa fi avut ca original tot copia
Tartler de la 1724.
Cea de-a doua cronică, în ordinea cronologică a elaborării lor, este
cea a lui Hieronymus Ostermayer, organistul oraşului Braşov. Potrivit
unui epitaf târziu şi nesigur31, ar fi originar din Şura Mare, scaunul Sibiu.
Hieronymus Ostermayer este atestat cert, pentru prima dată, la
1530 în socotelile orăşeneşti, când magistratul braşovean îl angajează ca
organist cu un venit anual de 40 Fl. (ne amintim, notarul avea 60 Fl.),
pentru faptul că era bine instruit în arta muzicii şi experimentat în teoria
muzicii32. Socotelile orăşeneşti înregistrează an de an plata organistului
Ostermayer până la 1550, de fapt a păstrat această funcţie până la moartea
lui în 156133. W. Seraphin, editorul lui Ostermayer din coelcţia Quellen
insistă asupra faptului că venitul destul de apreciabil al organistului
demonstrează interesul magistratului, deci a societăţii braşovene,
demonstrat faţă de muzică.
Deşi este autorul uneia dintre cele mai importante cronici din
secolul al XVI-lea, se conosc foarte puţine date biografice despre
Hiernonymus Ostermayer, cuprinse mai ales în socotelile orăşeneşti şi
sintetizate de W. Seraphin, editorul său, în Quellen IV. Prima informţie
datează in 6 decembrie 1539 când duce voievodului Ţării Româneşti
30
Quellen IV, p. XCIII.
31
Epitaful a fost văzut de baronul Josef Kemeny ca glosă marginală pe o copie
a cronicii (despre care nu dă niciun detaliu – de unde şi caracterul îndoielnic a epitafului)
şi publicat în Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens, vol. I, Cluj, 1839,
p. 4-5.
32
Ibidem, LXXXI; Dr. Friedrich Schuller, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger
Deutschen, vol. IV A-Z, Sibiu, 1902, p. 333.
33
Quellen IV, loc. cit.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 221

Radu Paisie o solie şi un dar alcătuit din trei cai. Ostermayer a rămas la
curtea voievodului aproape trei săptămâni, prestând probabil câteva
reprezentaţii muzicale34. Oricum, de Crăciun organistul era deja în Braşov
unde a susţinut pentru concetăţenii săi un concert35.
Cea de-a doua informaţie despre el datează din 29 iulie 1545. La
acea dată a venit la Braşov o solie mixtă turco-moldovenească în fruntea
căreia se afla ceauşul Iskender şi logofătul moldovenesc Mathias36. Pe
lângă daruri bogate, solia a fost cinstită de către judele orăşenesc
Vincentius Schneider37 cu un festin în grădina senatorului Martin
Draudt38. La acest festin organistul Hieronymus Ostermayer i-a încântat
pe meseni cu un concert de orgă, slujbă pentru care a primit 1 Fl.39. Alte
detalii nu sunt cunoscute despre viaţa lui Ostermayer. Doar moartea
organistului-cronicar este consemnată la anul 1561 în cea mai veche copie
păstrată a manuscrisului său, realizată de juratul orăşenesc Andreas
Hegyes40 cândva în primele decenii ale secolului al XVII: In dießen Jarr ist
Hieronimus Ostemayer Organist in Cronstadt in Herrn Selig verschlafen!
Gott sey in gnädig und verleye im die Fröliche Auferstehung41.
Cronica lui Hieronymus Ostermayer tratează perioada 1521-1561
şi cuprinde bogate informaţii despre evenimentele politice şi militare din
Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. De asemenea sunt consem-
nate cutremure, comete sau alte fenomene meteorologice şi importante
date despre monumentele din Braşov şi Ţara Bârsei. Manuscrisul original
al cronicii nu s-a păstrat până astăzi. Cea mai veche copie este cea, deja
amintită, realizată la începutul secolului XVII de A. Hegyes. Manuscrisul
lui Hegyes42 are o alcătuire interesantă: filele au fost îndoite în două. Pe
34
A. Armbruster, Dacoromano-Saxonica, p. 49.
35
Quellen IV, p. LXXXII.
36
Este vorba despre Mateiaş, mare logofăt între 1541-1548. Nicolae Stoicescu,
Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII,
Bucureşti, 1971, p. 314 sub voce.
37
Pentru Vincentius Schneider, jude în anii 1545, 1546 şi 1549 vezi Friedrich
Stenner, Beamten Kronstadt, p. 126, sub voce.
38
Pentru Martin Draudt, vezi ibidem, p. 33 sub voce.
39
Quellen IV, p. LXXXII; A. Arbruster, loc. cit., nota 25.
40
Andreas Hegyes, jurat orăşenesc cu multiple atribuţii administrative pe
domeniile orăşeneşti între 1612-1627, vezi Fr. Stenner, op. cit., p. 60-61 sub voce.
41
Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota
IV F 52, fila 114 f.
42
Vezi trimiterile din nota precedentă. Ms. lui Hegyes are el însuşi o istorie
interesantă, care este însă nerelevantă pentru prezentul studiu. Vezi Quellen IV, p.
LXXXXIV.
222 Liviu Cîmpeanu

jumătatea din dreapta Hegyes şi-a ţinut Jurnalul. Pe jumătatea stângă a

filelor sunt diferite glose din autorii latini clasici şi copii de diferite
cronici, printre care şi cea a lui Ostermayer. Acestea au fost făcute destul
de târziu în spaţiile rămase libere, după notarea gloselor antice. Dovadă în
acest sens este însăşi paginaţia cronicii lui Ostermayer. Textul este
aşternut în patru „seturi” de pagini, textele-bloc de pe fiecare pagină fiind
numerotate (Nr.1, Nr.2 ş.a.m.d. până la Nr. 100) după cum urmează:
primul set: de la fila 120 verso până la fila 127 faţa; setul al doilea de la
fila 128 f. la fila 136 f.; al treilea set de la fila 83 v. până la fila 104 v.; şi,
ultimul set de la fila 106 v. până la fila 117 f.
Această paginaţie demonstrează clar faptul că A. Hegyes a copiat
cronica lui Ostermayer doar pentru a umple spaţiile goale ale manuscri-
sului său. Nu se poate spune cu certitudine dacă A. Hegyes a avut origi-
nalul lui Ostermayer sau doar o copie, textul fiind astfel la a treia mână.
Pentru această din urmă variantă pledează faptul că deşi sub anul 1561
consemnează moartea organistului-cronicar, în ms. lui Hegyes Historiile
sale continuă până la 157043. Se pare că acestea au fost copiate mecanic
dintr-o copie ulterioara ce conţinea continuarea Historiilor, făcută de un
anonim44. Pe de altă parte, Historiile lui Ostermayer au putut fi continuate
de către un anonim chiar în manuscrisul original45. Nu acesta este însă
neajunsul copiei făcute de Hegyes la începutul secolului XVII ci faptul că
a copiat cronica doar fragmentar şi, poate, rezumativ. Pasajele omise din
original sau din copia avută la îndemână de Hegyes sunt marcate cu
puncte de suspensie, care ocupă uneori şi două rânduri. Şi aşa, informaţia
din Cronica lui Ostermayer, care se dovedeşte a fi un atent observator al
tipurilor sale, survenită până la noi prin intermediul copiei lui Hegyes,
este foarte importantă şi acurată din punct de vedere cronologic, putând fi
verificată cu alte izvoare contemporane (de pildă cu socotelile orăşeneşti).
Ms. lui Hegyes a stat la baza celor trei copii ulterioare cunoscute. Prima a
fost făcută în prima jumătate a sec. XVIII de către medicul Johann
Albrich (1687-1749), posesor al ms. lui Hegyes. El a donat la 1746
preţiosul manuscris lui Josef Teutsch, profesor la Gimnaziul evangelic din
43
Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota
IV F 52, fila 114 v. – 117 f.
44
Eugen v. Trauschenfels susţinea că însăşi Hegyes este autorul Continuatus-
ului Historiilor lui Ostermayer, fără să observe că şi din acesta au fost copiate doar
fragmente, pasajele omise fiind marcate cu puncte. Vezi părerea lui Trauschenfels în
Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens, vol. III, Braşov, 1860, p. 51-52 (în
continuare: Deutsche Fundgruben, vol. va fi indicat cu cifre romane).
45
Cf. Quellen IV, p. LXXXV-LXXXVI.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 223

Braşov. Cu mult înainte, la 1726 J. Albrich a copiat „pe curat” textele

istorice cuprinse în ms., printre acestea numărându-se şi cronica lui
Ostermayer. Aceasta reiese din însăşi titlul cronicii: Historien vom 1520.
Jahr bis Anno 1570, so aus dem Herrn Andreae Hegyes alten zerissenen
und übel conditionierten Manuscripto, in welchem weder der Anfang
noch das Ende zu finden ist, abgeschrieben Anno 1726 Mensibus
Vernalibus46. Această copie este îngrijită şi are multe note marginale
explicative. Ea a stat la baza celei de-a treia copie, realizată la sfârţitul
secolului al XVIII-lea. Autorul acestei copii a preluat tale quale titlul şi
textul cronicii lui Ostermayer, ca dealtfel întreg conţinutul manuscrisului
realizat de Albrich47. Această a treia copie a stat la baza ultimei copii,
realizată la începutul secolului al XIX şi aflătoare în colecţia de
manuscrise Trausch de la Arhiva Bisericii Negre48.
Aşa cum s-a arătat mai sus, cronica a fost continuată de un anonim
până la 1570, continuare cuprinsă în ms. Hegyes şi în toate copiile/variantele
ulterioare.
Cronica murală din Biserica Neagră.
În deceniile 8-9 ale secolului al XVI-lea pereţii bisericii parohiale
din Braşov (devenită după Marele Incendiu din 1689 „Biserica Neagră”)
au fost împodobiţi cu o cronică ce tratează evenimentele din perioada
1143-1571. Mai precis, cronica a fost pictată pe cele patru travee ale
corului bisericii parohiale, de la baza boltelor în jos până la strane. Au
fost găsite urme ale ei în timpul lucrărilor de restaurare din 1975 –
cuvântul Anno –49. Cronica murală a supravieţuit Marelui Incendiu al
Braşovului din 1689 dar s-a şters în prima jumătate a secolului al XVIII-lea,
ca urmare a faptului că acoperişul şi boltele bisericii au fost nimicite de
incendiu, pereţii (inclusiv cei pe care era pictată cronica) rămânând la
voia intemperiilor. Ultimele urme ale cronicii au fost pur şi simplu
tencuite în timpul renovării monumentului din perioada 1761-177250.
46
Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota
IV F 10, p. 599; Cf. Quellen IV, p. LXXXVI.
47
Pt. Ostermayer vezi Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al
Bisericii Negre, cota IV F 12, p. 224- 261.
48
Arhiva Bisericii Negre, colecţia de manuscrise J. F. Trausch, cota IV F1 T,
f. 2, p. 141-171.
49
Maja Philippi, Die Wanchronik der Schwarzen Kirche, în eadem Kronstadt,
Braşov, 2006, p. 110.
50
Ibidem, p. 110-111; Gernot Nussbächer, Wer war der Verfasser der
Wandchronik? Eine wissenschaftliche Diskussion von zwei Jahrhunderte wieder aktuell,
în Karpatenrundschau Nr. 3/16 ianuarie 1976, p. 6.
224 Liviu Cîmpeanu

Autorul cronicii murale este la fel de controversat ca şi data

elaborării ei. Istoriografia săsească din sec. XVIII-XIX a atribuit cronica
lui Johannes Honterus însăşi sau altor personalităţi săseşti din secolul al
XVI-lea precum legislatorului Matthias Fronius sau judelui sibian Albert
Huet. Oskar Netolicka, editorul Cronicii Murale din colecţia Quellen IV,
a demonstrat convingător că autorul cronicii nu a putut fi Honterus
deoarece datele cuprinse în Calendarele Istorice tipărite în sec. XVI-XVII
în tipografia întemeiată de Honterus nu cuprind nicio informaţie din
Cronica Murală şi invers. Pe de altă parte, Cronica Murală nu con-
semnează nicio informaţie despre Reforma bisericească: sub anul 1517 nu
consemnează episodul tezelor lui Luther bătute în cuie pe porţile
catedralei din Wittenberg ci alegerea lui Ludovic al II-lea ca rege al
Ungariei, iar în perioada 1542-1544 nicio informaţie despre reformarea
bisericii braşovene, a cărei artizan a fost Honterus51. Până la proba
contrarie, Netolicka afirmă că paternitatea cronicii nu poate fi atribuită
vre-unei personalităţi din epocă52.
În 1976 istoricul braşovean Gernot Nussbächer a atribuit Cronica
Murală sibianului Martin Oltard, rectorul Gimnaziului evanghelic între
anii 1569-1571. Acesta părăseşte Braşovul, probabil datorită ciumei
izbucnite în 1571, pentru ca un an mai târziu să devină lector (profesor) la
Gimnaziul evanghelic din oraşul său natal, Sibiu. Din 1573 începe o
carieră ecleziastică devenind predicator la Sibiu (1573), preot la
Târnava/Proştia Mare (1575), Cisnădie (1578-1590) şi Mediaş (până la
moartea sa, în 1591)53. De la el s-a păstrat un manuscris ce conţine copiile
Cronicilor Murale din Sibiu şi Braşov, aceasta din urmă intitulată Breve
Chronicon Dacie, cu o continuare între anii 1572-159054. Ca membru al
familiei sibiene Oltard-Scheerer, Martin este coautor al cronicii de familie
intitulată Albumul Oltardin55, ce conţine date similiare cu cele ale
Cronicii Murale din Braşov. Aşadar, faptul că Martin Oltard a fost în

51
Quellen IV, p. VII-XI.
52
Ibidem, p. XI; Cf. G. Nussbächer, loc. cit.
53
Ibidem; A. Armbruster, op.cit., p. 45.
54
Cele două cronici, publicate după ms. lui Oltard în Nachrichten von den
ehemals alten großen Kirchen zu Hermannstadt und Kronstadt befindlichen
Wandchroniken, în Archiv des Vereins für siebenbürische Landeskunde, (Seria Veche),
vol. IV, 1851, p. 110-130, cu studiu introductiv.
55
Despre familia sibiană Scheerer-Oltard, vezi A. Armbruster, op. cit., p. 44-
45; Albumul Oltardinum publicat în Deutsche Fundgruben III, ed. cit., p. 1-50, cu intro-
ducere despre fam. Scheerer-Oltard.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 225

perioada 1569-1571, rector al Gimnaziului evanghelic braşovean (funcţie

ce implica o anumită cultură şi care se suprapunea celei de notar
orăşenesc, aşa cum arătam mai sus la Lucas Grüngrass), că a alcătuit o
copie completată cu date istorice din perioada 1572-1590 şi că este
(co)autorul unei cronici de familie cu date similare celor din Cronica
Murală braşoveană, ar duce la concluzia că el este autorul izvodului de pe
care au fost luate datele pictate în corul bisericii parohiale a Braşovului
(post 1689 Biserica Neagră). Această teorie a fost preluată total sau parţial
de către istoriografie56.
Dacă autorul şi data elaborării Cronicii Murale sunt controversate,
sunt sigure izvoarele, sau mai bine zis izvorul cronicii. Este meritul aceluiaşi
Gernot Nussbächer de a fi comparat textul Cronicii Murale braşovene cu
textul lui Thomas Bomelivs (Bommelius) Chronologia Rerum
Hungaricarum, apărută la Braşov în 1556. Istoricul braşovean a stabilit nu
doar că autorul Cronicii Murale a cunoscut textul tipărit a lui Bommelius din
care a extras date ci şi faptul că a preluat tale quale erori din textul tipărit. De
asemenea, autorul Cronicii Murale a omis datele de pe paginile 13-14 ale
Chronologiei, care pesemne că lipseau din exemplarul avut la îndemână. De
la 1554, data la care se termină Chronologia lui Bommelius57 şi până la 1571
Cronica Murală cuprinde date bogate privitoare la Transilvania, Moldova şi
Ţara Românească58, aceasta fiind partea originală a cronicii.
Această cronică, fiind una dintre caracteristicile principale ale
monumentului emblematic al Braşovului a beneficiat de mai multe copii
începând chiar cu secolul al XVI-lea. Cea mai veche a fot realizată de
doctorul braşovean Paul Kerzius în perioada 1585-159759, care a înmânat-o
călătorului francez Jacques Bongars, care a trecut prin Braşov în drum
spre Constantinopol60. La 1600 textul lui Bongars a fost deja editat.

56
Maja Philippi acceptă cu rezerve paternitatea lui M. Oltard asupra cronicii
murale. Vezi eadem, loc. cit.; A. Armbruster, loc. cit., îl acceptă pe Martin Oltard ca
autor al Cronicii Murale braşovene.
57
Thomas Bomelvs, Chronologia Rerum Hungaricarum, Braşov, 1556, ultima
filă tipărită. Fotocopie pusă la îndemână de dl. Gernot Nussbächer.
58
G. Nussbächer, loc. cit.
59
Astfel se poate stabili data la care a fost elaborată cronica: J. Bongars
vizitează prima dată Braşovul la 1585, dată la care doctorul Kertzius putea să-i înmâneze
o copie a cronicii murale. Având această dată ca limită cronologică (absolută)
superioară, cea inferioară se poate stabili post 1571, data ultimului eveniment consemnat
de cronică. Aşadar, cronica a putut fi elaborată după 1571 şi înainte de 1585.
60
A. Armbruster, loc. cit.; Călători străini despre Ţările Române, vol. III, ed.
Maria Holban, Maria Matilda Alexandrescu-Dresca Bulgaru şi Paul Cernovodeanu,
Bucureşti, 1971, p. 151.
226 Liviu Cîmpeanu

Dincolo de copiile făcute de Martin Oltard şi de doctorul Paul

Kertzius, la sfârşitul secolului al XVII-lea au fost făcute două importante
copii: prima realizată în aprilie 1691 de către Martin Ziegler, lector
(profesor) şi apoi rector al Gimnaziului evanghelic şi, cea de-a doua,
realizată în mai (12. Cal. Maii) 1700 de către Marcus Tartler61. Aceste
două copii au stat la baza tuturor copiilor şi variantelor ulterioare, în total
15 în patru variante62. Actualmente am reuşit să identificăm copia
Tartler63 şi alte şapte variante, astfel că în vederea publicării se va utliliza
textul critic, stabilit de Oskar Netolicka pe baza tuturor celor 15 copii şi
variante şi editat în Quellen IV. Diferenţele dintre textul edit şi cele şapte
variante plus copia Tartler vor fi indicate în note de subsol.
Din perioada în care a fost elaborată şi pictată Cronica Murală
braşoveană (a doua jmătate a secolului al XVI) s-au păstrat încă două
cronici interesante, despre ale căror autori nu se ştie, din păcate, aproape
nimic.
Prima cronică, de fapt un set de însemnări cronistice, se datorează
lui Christian Thobiae. Despre autor se ştie că s-a născt la 27 decembrie
1543, ca fiu a lui Thobias textor (Weber) adică ţesătorul, de la care a
preluat numele la genitiv: Thobiae (a lui Thobias). De asemenae se ştie
despre el că a fost un an la Wittenberg, între 1568-1569, perioadă în care
preot al oraşului a fost istoricul Paulus Eber. În anul întoarcerii de la
Wittenberg, Chr. Thobiae s-a căsătorit şi a devenit predicator la Feldioara
unde a rămas până la 1571. De la Feldioara a fost chemat predicator în
Braşov, în cartierul Oraşul Vechi (astăzi Str. Lungă), funcţie în care a
rămas până la 1572. În acest an a fost chemat ca preot la Rotbav, unde a
rămas până la sfârşitul vieţii în 158964. Chr. Thobiae este autorul unor
interesante însemnări cronistice privitoare la secolul al XVI-lea, elaborate
înainte de 1589 pe filele unui exemplar al Calendarului Istoric (Calendarium
Historicum) a lui Paulus Eber, apărut la Wittenberg în 155665. Cartea a
fost procurată, fără niciun dubiu, în timpul anului de studiu de la
Wittenberg. Acest Calendar eberian se afla, la data editării vol. IV al
colecţiei Quellen (1903), în biblioteca Gimnaziului evanghelic din Braşov

61
Quellen IV, p. V-VII; Copia lui Marcus Tartler la Arhiva Bisericii Negre,
cota I A 13, p. 329-332. La sfârşit nota: Descripsit Marcus Tartler Coron. anno 1700 12
Calend. Maii..., p. 332.
62
Quellen IV, p. IV-V; G. Nussbächer, loc. cit.; A. Armbruster, op. cit., p. 45.
63
Arhiva Bisericii Negre, cota I A 13.
64
Datele biografice în Quellen IV, p. LXXIX-LXXX.
65
Ibidem, p. LXXX.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 227

şi se pare că astăzi este pierdut. Biblioteca istorică a Arhivei Bisercii

Negre nu conţine niciun exemplar din Calendarul lui P. Eber iar
Biblioteca Istorică a Arhivelor Statului Braşov (unde a ajuns cea mai
mare parte a cărţilor din biblioteca Gimnaziului) conţine un singur
exemplar, dar, din păcate nu cel cu însemnările cronistice ale lui Chr.
Thobiae. Am verificat exemplarul din Calendarium-ului eberian, aflător
la Arhivele Satului Braşov şi nu corespunde anul de apariţie: cel căutat a
apărut în 1556, cel găsit a apărut în 1564. Nu corspunde nici cota veche,
indicată în Quellen IV. De asemenea am răsfoit integral cartea dar
însemnările găsite nu aparţineau lui Thobiae ci lui Johannes Sommer
(secretarul personal a lui Despot Vodă): Joan Somerus scribebat... 66.
Însemnările cronistice ale lui Chr. Thobiae au fost copiate în
secolul al XVIII-lea şi incluse într-un miscelaneu care actualmente se află
la Arhiva Bisercii Negre, având cota IV F1 Tf 3867. Din păcate şi această
copie târzie este astăzi pierdută: miscelaneul este alcătuit din mai multe
fascicole dintre care lipseşte exact cel ce conţine cronica lui Thobiae.
Acest lucru reiese din faptul că numărătoarea (istorică a) paginilor sare de
la p. 63 la p. 73, lipsind aşadar exact paginile 65-72, la care este indicată
în Quellen IV copia cronicii în cauză. De asemenea fascicolele sunt
numerotate şi numerotarea sare de la 4a la 6. Fasc. 5 lipseşte. Există şi un
bileţel contemporan, scris de mână, pe care se poate citi: Tf. 38/5
Christiani Thobiae Notae Calendario..., care indică faptul că acolo era
locul cronicii pierdute.
Deoarece atât însemnările originale de pe Calendarul eberian, cât
şi copia din secolul al XVIII-lea sunt pierdute, o ediţie ulterioară este
posibilă doar pe baza textul editat de Wilhelm Seraphin în vol. IV al
colecţiei Quellen.
Cea de-a doua cronică a fost elaborată de către Laurentius Kerzius
(Kertsch), membru al magistratului braşovean (cives juratus) între 1562-
1580, în care calitate a ocupat funcţiile temporare de greav (jude) al
aşezării Satu Nou (aparţinător de domeniul orăşenesc) în 1563, greav
(jude) la Şercaia şi Mykesdorf (Sân Mihai) în 1567-1568, villic în 1569-
1570 şi provilic în 1571 şi greav (jude) al aşezărilor Zărneşti şi Tohan
(care făceau parte din domeniul orăşenesc) între anii 1572-157768.

66
Paulus Eber, Calendarium Historicum, Wittenbergae, 1564, p. 398. Exem-
plarul din biblioteca documentară a Arhivelor Statului Braşov are cota actuală (2011):
I 1890.
67
Cf. Quellen IV, p. LXXX, nota 2.
68
Fr. Stenner, Beamten Kronstadt..., p. 80 sub voce; Quellen IV, p. XCVI;
228 Liviu Cîmpeanu

Alte detalii despre biografia lui L. Kerzius nu se cunosc în afara

faptului că a fost tatăl învăţatului Paulus Kerzius69, cel care a efectuat o
copie a Cronicii Murale din biserica parohială a Braşovului (post 1689
Biserica Neagră) şi a înmânat-o călătorului francez Jacques Bongars (vezi
supra!).
Laurentius Kerzius a consemnat evenimentele timpului său într-un
manuscris astăzi pierdut. Julius Gross, editorul lui L. Kerzius din vol. IV
al colecţiei Quellen, nu a beneficiat decât de o copie târzie de secol
XVIII, pe care am aflat-o în Arhiva Bisericii Negre Nraşov, sub cota IV
F1 Tf.38. J. Gross a menţionat încă o copie târzie a acestei cronici, făcută
pe ultima pagină a volumului I din Jurnalul lui Josef Plecker von
Pleckerfels70. Acesta, consultat la Arhivele Statului Braşov (cota: IV F 16 I),
conţine pe ultimele file mai multe copii de cronici şi liste de dregători ai
Braşovului şi ai Transilvaniei, dar sfârşitul, respectiv ultima pagină ce
conţinea cronica lui Kertzius, se pare că lipseşte şi lipsea deja în 1982
când a fost preluat de Arhivele Statului. Aceasta este concluzia pe care o
trag văzând un bileţel contemporan, scris de mână şi lipit pe ultima filă
actuală, ce conţine informaţii despre manuscris şi este datat 1982. Au fost
consultate alte şapte cote ce conţin jurnale şi scrieri memorialistice ale lui
v. Pleckerfels dar niciuna nu este cea căutată, cu variantă din cronica lui
Kertzius. Suntem convinşi că varianta căutată se afla pe ultima filă a
cotei, IV F 16 I, pierdută înainte de 1982.
După cum reiese din textul de mai sus, originalele celor cinci
cronici braşovene din secolul al XVI-lea sunt astăzi pierdute. Ele s-au
prezervat prin intermediul unor copii târzii, fragmentare, probabil pe
alocuri rezumative şi destul de nesigure. Totuşi ele constituie cinci texte
cu valoare de izvor istoric de primă mână, dat fiind faptul că tratează
evenimente contemporane cu autorii lor. În acelaşi timp cele cinci cronici
constituie începutul scrisului istoric săsesc din Transilvania71, care în
secolele următoare a avut o evoluţie spectaculoasă.

69
Ibidem.
70
Ibidem.
71
A. Armbruster menţionează o copie târzie, făcută de baronul Josef Kemeny la
1833 după o cronică săsească scrisă în jurul anului 1567 şi o cronologie realizată de cel
puţin două mâini pe paginile albe ale unei Cronologii a lui David Chytraeus, editată în
1567. De asemena o cronologie de provenienţă sighişoreană, realizată post 1556 şi
continuată de un anonim până la 1610. Vezi A. Armbruster, op. cit., p. 44, nota 10.
 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 229

THE OLDEST SAXON CHRONICLES OF TRANSYLVANIA.

THE SAXON CHRONICLERS OF BRAŞOV AND THEIR WRITINGS
IN THE 16th CENTURY

Abstract

The first historical writings of the Transylvanian Saxons were incidental

notes on the margins of different manuscripts or prints (since the second half of
the fifteenth century) which recorded extraordinary events, such as wars
(especially Ottoman invasions), natural disasters and celestial phenomena. Since
the first half of the sixteenth century, due to the spreading of writing and reading
in the Reformation that the Transylvanian Saxon society began recording
historical facts and events, which seemed to be out of the daily life, in
chronicles. The oldest extant Saxon chronicles of Transylvania had been written
in the city of Braşov (Kronstadt), in the period1528-1590. We identified five
chronicles from this period containing important information on the history of
Transylvania, Moldavia and Walachia in the fifteenth and the sixteenth
centuries. The authors of this chronicles are Lucas Grüngrass (city notary of
Braşov), Hieronymus Ostermayer (organist in the main church of Braşov),
Laurentius Kertius (member of the city counsel of Braşov), Christian Thobiae
(preacher and priest in Braşov and in the surrounding Saxon settlements) and an
unknwon author of a painted chronicle on the walls of the main church (today
the so called Black Church) in Braşov. All of the authors lived in the sixteenth
century, contemporary with the historical events mentioned in their chronicles.
Unfortunately, the original manuscripts did not survived and we have to
reconstitute their texts from late copies, dating from the seventeenth to the
nineteenth century, far from being complete, some nothing but scraps of the
original chronicles. Nonetheless, based on these copies, we attempt to
reconstruct the original sixteenth century chronicle texts and to prepare a critical
edition, with a Romanian translation.

Keywords: narrative source, Saxon chronicles, Braşov, Transylvania, Saxons.

230 Liviu Cîmpeanu