În majoritate societatea noastră este compusă din celule acestea ,care sunt
perfectă si cum s-ar zice in popor „Fiecare pădure cu uscăturile ei”.Şi totuşi,în toate timpurile s-a tins
cotidiană este maturată în familie (paralel trecând prin grădiniţă, şcoală, liceu,
a unei ţari.Nu cred că vom obţine o societate decentă,atât cât copiii sunt
electronice non-stop.Degrabă ,cartea va ajunge un element de arhivă,iar vocea şi mai ales părerea
părinţilor,de importanţă minoră. Personal, nu accept şi nu doresc o astfel de comunicare într-o astfel
de societate.Mă regăsesc mult mai confortabil,împărtăşindu-mi emoţiile de peste zi cu părinţii; ieşind
la plimbare cu
prietenii, cu colegii; savurând nectarul unei cărţi;folosind acelaşi computer, doar pentru a face noi
descoperiri, noi prieteni (prietenii ii putem face nu doar pe net dar si atunci cand participam la
diferite activitati care ne starnesc interesul). Sunt ferm convinsă,că dacă vom munci fiecare asupra
modului său de comunicare,vom obţine rezultate surprinzătoare.
Si ca la urma as dori sa va dau un mic sfat, nu doresc sa luati acest discurs ca pe o gluma, fiinca acesta
este scris pe fapte reale ce se observa in ziua de azi in societatea noastra, viitoarea generatie care vor
creea noi comunitati. Sfatul meu este ,, sa discutati cu parintii vostri, chiar si in acele momente care
credeti ca o sa va certe, insa doar ei si numai ei o sa va ajute mereu. Si o sa sustina la bine si la greu,,