Holocaustul

A fost unul dintre cele mai groaznice genociduri din istorie. Evreii nu au fost
singurele victime ale naziștilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial;
naziștii au omorât și oameni care, pe motive ideologice, se opuneau regimului
național-socialist, romi, germani cu handicap mental sau fizic, soldați sclavi
capturați în război, etc. Timp de secole, creștinii din Europa au avut o atitudine
discriminatorie față de evrei. Biserica și anumite guvernări au adoptat măsuri
legislative care prevedeau interdicții pentru evrei, neputând desfășura anumite
activități sau să exercite anumite profesii, îi obligau să locuiască doar în anumite
zone, îi împiedicau să urmeze studii universitare sau chiar îi expulzau de pe
teritoriul anumitor state. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea în Europa a apărut o
nouă teorie: cea a rasei. Potrivit acestei teori, omenirea era împărțită în rase
“superioare” și rase “inferioare”. După părerea adepților acestei teorii, evreii ar fi
reprezentat o rasă subumană și tot odată ar fi reprezentat o amenințare la adresa
“purității” raselor “superioare”. Mulți germani i-au învinovățit pe evrei pentru
înfrângerea Germaniei în Primul Razboi Mondial și îi considerau vinovați de
toate relele societății germane și de aceea naziștii susțineau eliminarea evreilor
prin exterminare. În cartea sa “Main Kampf”, publicată în 1926, Hitler a pus
situația grea a Germaniei de la sfârșitul Primului Război Mondial pe seama unei
conspirații internațional evreiești, acesta având la baza ideologiei naționalismul
exacerbat, rasismul și anti-semitismul. Când regimul nazist a ajuns la putere a pus
mare accent pe naționalism, dar și pe promisiunile de restaurare a onoarei
naționale astfel trecând imediat la adoptarea unor măsuri anti-semite; unul dintre
primele decrete defineau noțiunea de evreu, oricine avea trei sau patru bunici
evrei era considerat automat ca fiind evreu, indiferent dacă persoana respectivă
facea sau nu parte din comunitatea evreiască. Cei care aveau unul sau doi bunici
evrei erau considerați “evrei pe jumătate” sau “metiși”, aceștia fiind “non-arieni”,
în contrast cu germanii așa ziși “puri”, supranumiți “arieni”.
 Legile de la Nürembeg
Din 1933 până in 1939 Partidul Nazist a ținut congrese anuale la Nüremberg.
Legile rasiale au fost adoptate la 15 septembrie 1935 cu ocazia celui de-al
șaptelea congres al partidului. Prin aceste legi s-a pus baza juridical pentru
ideologia rasistă și anti-semită a statului German. Cele trei legi adoptate în
pachetul legislativ de la Nüremberg au fost:

 “Legea pentru protecția sângelui” care interzicea căsătoria și relațiile sexuale

între evrei și neevrei.
 “Legea cetățeniei Reichului” care prevedea că numai persoanele “cu sânge
german” puteau deține cetățenie germană, ceea ce înseamna că evreii nu mai
puteau fi cetățeni ai țării.
 “Legea stindardului Reichului”
Începând cu legile rasiale din septembrie 1935 și până în 1939 evreii au fost
sistematic extirpați din societatea germană.

Noaptea de cristal

Încă de la începutul regimului (1933), evreii au fost ținta preferată a persecuțiilor

naziste. Pînă la sfârșitul anului 1934 cei mai mulți avocați, medici, profesori și
funcționari evrei și-au pierdut slujbele sau dreptul de a-și practica meseriile prin
legile rasiale; însă acesta a fost doar începutul deoarece odată cu noaptea de 9
spre 10 noiembrie 1938 au început crimele asupra evreilor. Pe parcursul acelei
nopți trupele SS au săvârșit o orgie neînchipuit de violentă împotriva evreilor, în
care au distrus casele și magazinele evreiești, au ucis zeci de evrei și au arestat
alte mii. Alături de alte valuri de furie nazistă din acei ani, Noaptea de cristal a
scos la iveală caracterul feroce al regimului nazist, însă cea mai întunecată parte
din ideologia anti-semită din Germania nu se dezvăluise în toată cruzimea ei:
războiul avea să permită punerea în aplicare a solutiei finale.

Solutia finala
Începând cu anul 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii au
decis să aplice Soluția finală.  În Germania, ca și în restul Europei, ura față de
evrei era foarte răspândită, majoritatea considerându-i responsabili de izbucnirea
Marelui Război. Inițial a fost propusă instituirea unei rezervații de evrei în zona
Lublin, o altă variantă a acestui plan a fost deportarea masivă a evreilor în
Madagascar. În cele din urmă, pe 20 ianuarie 1942, s-a ținut la Wannsee o
conferință de unde a rezultat programul exterminării evreilor; pentru a-i lichida
rapid s-au construit trei lagăre de exterminare ( Belzec, Sobibor și Treblinka).
Lagărul de concentrare de la Auschwitz fusese construit încă din 1940, iar în
1942 au sosit primele vagoane încărcate cu evrei ce urmau să fie sortați, cei care
nu erau destinați imediat “tratamentului special”-respectiv moartea în camerele de
gazare-, considerați apți de muncă, erau folosiți ca muncitori, adesea exploatați
 până la moarte. Copii erau adesea folosiți ca și cobai pentru experimente
medicale, genetice și științifice. Numărul exact al evreilor uciși de programul de
exterminare nazistă nu va putea fi niciodată calculat cu exactitate, însă se știe că
victimele Holocaustului sunt în jur de patru-șase milioane

Svastica
Este un simbol original din Jainism ( una dintre
cele mai vechi religii și filosofii ale lumii), fiind
o cruce echilaterala cu brațele îndoite la
jumătatea acestora în unghi drept în sens
orar sau antiorar. Svastica este cel mai sfânt
simbol non-silabic în Hinduism, în occident
fiind cunoscută, din păcate, mai ales ca
emblema generală a mișcării naziste. Svastica
apare în artă și în simboluri preistorice sau în
diverse contexte: noroc, soarele, Brahma, în
conceptul hinduist de samsara. În antichitate,
svastica a fost folosită mult, printre alții,
de hitiți, celți și de greci.
Apare și la alte culturi din Asia, Europa, Africa și America – uneori ca motiv geometric,
uneori ca simbol religios. În zilele noastre, ca întotdeauna, svastica este un simbol sacru
în hinduism, budism și jainism. Sensul religios al svasticii a fost deturnat la
începutul secolului al XX-lea când a fost adoptat ca emblemă a Partidului Muncitoresc
German Național-Socialist (NSDAP). Această asociere a avut loc
deoarece nazismul afirma că arienii au fost strămoșii germanilor moderni și, datorită
acestui lucru, cucerirea lumii de către Germania ar fi fost dorită și chiar predestinată.
Svastica a fost folosită ca un simbol convenabil menit să sublinieze corespondența mitică
arian-german. De la Al Doilea Război mondial încoace, unii occidentali văd în svastică
doar un simbol nazist, ceea ce conduce la presupuneri incorecte despre folosirea pre-
nazistă și la confuzii în legătură cu statutul ei sacru, religios, în hinduism.

Bibliografie:
 Hedwig Gusto, Adolf Hitler, Bucuresti, Editura: Litera, 2013.
 Davy Winter, Adolf Hither, Timisoara, Editura: Helicon, 1998.
 Ian Kershaw, Hitler, germanii si Solutia finala, Bucuresti, Editura: Meteor
Press, 2011.
 Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa, Bucuresti, Editura: Hasefer,
1997.
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazism

Accesat la: 6.11.2017

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust

Accesat la: 6.11.2017

 http://www.wikiwand.com/ro/Legile_de_la_N%C3%BCrnberg

Accesat la: 6.11.2017