Autoreglarea Ecosistemelor

Intr-un ecosistem se inregistreaza permanent variatii ale factorilor abiotici.

Echilibrul ecologic stabileste o relatie de echilibru intre diferitele populatii permitand fluxul normal de
materiesi energie de la producatori la consumatori si descompunatori

Echilibrul ecologic se mentine atat timp cat cauzele perturbatoare nu afecteaza activitatea unui
component.
In cazul unor dezechilibre grave,ecosistenul nu se mai reface
Autoreglarea este capacitatea ecosistemului de a-si pastra constanta, pe o perioada mai lunga de timp
atat compozitia biocenozei cat si densitatea populationala a diverselor specii.
Datorita autoreglarii se asigura stabilitatea ecosistemului

Ecosistemul are mai multe mecanisme de autocontrol dintre care mecanismul principal se bazeaza pe
relatiile trofice.
Mentinerea unei populatii in ecosistem depinde de reinnoirea continua a resurselor de hrana si de
limitarea inmultirii indivizilor ei,
Fiecare populatie este supusa controlului mai multor populatii.

De exemplu daca daca populatia de iepuri dintr-o campie creste excesiv pana la urma se va autoregla
deoarece hrana va fi tot mai putina.

Ecosistemele stabile sunt si cele care au conditii uniforme de biotop de care se leaga existenta unei
biocenoze cu numar mic de specii, timp indelungat.

Stabilitatea unui ecosistem depinde si de biodiversitatea acestuia.

De exemplu,in padurile ecuatorilae, recifele de corali,deltele unor fluvii exista un numar mare de
populatii si implicit, retele trofice sunt foarte bogate
Ecosistemele naturale sunt mai stabile decat cele artificiale.
De exemplu ,intr-o padure de stejar , inmultirea exagerata la insecta numita calugarita limiteaza hrana
disponibila datorita decimarii rapide a populatiei d ecatre pasari.
Intr-o livada, insa, numarul speciilor este redus si de aceea, in cazul inmultirii excesive a unor daunatoiri,
livada poate fi distrusa

 Autoreglarea si stabilitatea ecosistemelor depind si de interventia omului in ‘economia naturii.’

 De aceea, pentru asigurarea stabilitatiii ecosistemelor naturale, omul trebuie sa se bazeze pe o
profunda cunoastere a relatiilor trofice, a legaturilor inseparabile dintre biocenoza si biotop.