REFERAT

RELATII INTERNE SI INTERNATIONALE

PIAŢA VALUTARĂ: CONŢINUT, ORGANIZARE

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA
DEPARTAMENTUL: INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE
DIN DR TR SEVERIN
SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICA SI INDUSTRIALA – ANUL IV
STUDENT: RADULESCU CRISTINA DANIELA
PROFESOR: MARIETA STANCIU
 PIAŢA VALUTARĂ: CONŢINUT, ORGANIZARE

1.
1 Conţinut şi trăsături

1.2
Operaţiunile principale şi organizarea pieţei valutare
Piata valutara reprezinta acel tip de piata pe care se desfasoara tranzactii cu valute si
devize si pe care se fixeaza cursul valutar. Altfel spus este piata pe care se cumuleaza
cererea si oferta aferenta, plus reteaua adiacenta de banci comerciale si case de
schimb.

Valuta, reprezinta unitatea baneasca a unei tari, privita ca instrument de plata si sau de

rezerva, in contextul utilitzarii ei in relatiile economice internationale. Se prezinta sub
doua forme:

valuta efectiva (numerar);

valuta de cont (disponibil in banci).

Devizele, reprezinta titlurile de credit pe termen scurt, exprimate intr-o valuta si utilizate

ca mijloc de plata in relatiile internationale. Ele cuprind:

cecuri;

cambii;

actiuni;

obligatiuni;

transferuri telegrafice;

valutele propriu-zise;

metalele pretioase, s.a..

Piata valutara internationala, este acea piata pe care se intalnesc cererea si oferta de
devize si pe care se desfasoara tranzactii cu valute ce reprezinta moneda straina atat
pentru vanzator cat si pentru cumparator (piata euro-dolarilor).

Trasaturile pietei valutare sunt:

este rezultatul nemijlocit al jocului permanent dintre cererea si oferta de valute, devize si
efecte de comert;

presupune relatii interbancare deosebit de ample intre state;

cuprinde tranzactii propriu-zise, dar si un ansamblu de institutii care opereaza in cadrul

ei;

intermediaza raporturile multiple, in conditiile schimbarilor aparute in comertul mondial

mai ales dupa 1990;

inregistreaza accentuarea rolului in lume al anumitor valute: dolarul american, yenul

japonez, euro-valuta europeana, etc.;

presupune dispersia accentuata, pe plan mondial, a tranzactiilor cu valute si devize;

are rolul de a stabili cursuri de schimb reale;

cauta sa elimine restrictiile inca existente la utilizarea unor valute pe anumite teritorii;

are implicatii pozitive asupra rezervelor valutare si a politicii valutare a statelor lumii.

Cei mai importanti factori de influenta ai pietei valutare sunt:

speculatia cu valute - presupune vanzarea-cumpararea acestora prin jonglarea cu

diferentele de curs;

arbitrajul valutar - consta in operatiuni care au in vedere tranzactii de fonduri in valuta,

pentru obtinerea de castiguri de pe urma modificarii cursurilor sau a dobanzilor. Profitul
este rezultatul dintre:
cursurile unei valute pe diferite piete, in acelasi timp;

cursurile aceleasi valute pe o piata, la doua momente distincte de timp;

cursurile a doua valute pe piete diferite, in perioade distincte;

ratele dobanzilor, fie pe o piata, la mai multe valute, fie pe piete diferite, in cazul unei
valute.

interventia statului - are loc prin vanzarea-cumpararea de valuta si devize, in directia

modificarii cursurilor.

Tranzactiile care se desfasoara pe piata valutara se impart in doua mari categorii:

tranzactii la vedere - se refera la primirea-cedarea unei sume stabilite in shimbul

valutei, in cel mult 48 de ore tranzactii la termen - au in vedere vanzarea-cumpararea
de valuta pe baza cursului valabil in momentul semnarii contractului, dar presupun
realizarea schimbului la scadenta stipulata in intelegere.

Fiecare tara are moneda ei proprie, pentru a desfasura activitati in cadrul relatiilor
internationale, a fost necesara gasirea unei modalitati de coversie a acestor monede.
Acest lucru s-a materializat in cursul valutar, care reprezinta raportul de echivalenta
dintre doua valute, respectiv pretul unei valute, exprimat prin intermediul alteia. Exista
mai multe tipuri de cursuri clasificate dupa urmatoarele criterii:

(a)   dupa stabilitatea in timp:

cursuri fixe - cu un continut valoric oficial, exprimat prin intermediul aurului, altei
monede sau a unui cos valutar;

de la incheierea acordului intre parti;

cursuri flotante - formate ca urmare a miscarii librre a cursului valutelor pe piata, in

functie de raportul cerere-oferta;
cursuri fluctuante - care oscileaza, cu anumite marje limitative, intre categoriile
enumerate anterior.

(b)  dupa tipul operatiunii si decizia autoritatii monetare:

cursuri unice - conform carora, pentru fiecare moneda straina, exista o singura
asemenea cotatie;

cursuri multiple - utilizate in mod distinct, pe categorii de tranzactii (un curs pentru
operatiile comerciale, altul pentru cele financiare, s.a.);

(c)   dupa spatiul de formare:

cursuri oficiale - fixate de fiecare stat;

cursuri de piata - create pe piata valutara si utilizate de catre banci;

cursuri la bursa - formate la bursele de valori.

(d)  dupa gradul de oficializare:

cursuri formate si utilizate pe piata valutara;

cursuri practicate pe piata 'neagra'.

(e)   dupa perioada de timp si conditiile la care se refera:

cursuri spot - fixate zilnic si utilizate in operatiile la vedere;

cursuri forward - stabilite pentru operatiunile la termen.

Factorii care influenteaza marimea cursului valutar sunt :

q      factori interni : monetar - financiari si social - politici;

q      factori externi : raportul dintre cererea si oferta de valuta pe piata externa, balanta
de plati externe a fiecarei tari, conjunctura economica internationala, etc.
Economistii fac distinctie intre cursurile valutare nominale si cele reale.

Cursul de schimb nominal  - este pretul relativ al valutelor a doua tari. Daca de

exemplu, cursul de schimb al dolarului american in yeni japonezi este egal cu 120 de
yeni pentru un dolar, aceasta inseamna ca pe pietele valutare mondiale se va putea
schimba 1 dolar pe 120 de yeni. Japonezul va trebui sa plateasca 120 de yeni pentru
fiecare dolar cumparat de el pe aceleasi piete. Atunci cand vorbim despre cursul de
schimb avem in vedere cursul de schimb nominal.

Cursul de schimb real consta in pretul relativ al marfurilor produse in doua tari. Altfel
spus, aceasta arata in ce raport se pot schimba marfurile unei tari pe marfurile alteia. El
mai poarta denumirea de 'conditiile schimbului'.

Preturile relative ale marfurilor autohtone si ale celor straine determina marimea cererii
pentru aceste marfuri. Daca cursul de schimb real este scazut atunci inseamna ca
populatia tarii date va achizitiona mai putine marfuri straine. Pe baza acelorasi cauze,
strainii vor cumpara mai multe marfuri din tara de referinta. O solutie inversa se obtine
atunci cand cursul real de schimb este inalt.

Factorii care determina cursul de schimb real sunt:

q      contul curent al balantei de plati;

q      contul miscarii capitalului.

Cu cat este mai inalt cursul de schimb real, cu atat sunt mai scumpe marfurile produse
in tara comparativ cu cele straine, deci, cu atat mai mica este marimea soldului pozitiv
al contului curent al balantei de plati.

Contul operatiilor curente trebuie sa egalizeze contul miscarii capitalului, ceea ce

presupune ca soldul contului curent este egal cu diferenta dintre economii si investitii.
Economiile sunt date de functia consumului si a politicii bugetar-fiscale, iar investitiile
sunt determinate de functia investitiilor si rata dobanzii pe plan mondial

Factorii care determina cursul de schimb nominal:

q      cursul real de schimb;

q      nivelul preturilor intre doua tari partenere.

Daca se mareste nivelul preturilor in tara de referinta, atunci cursul de schimb nominal
se reduce si invers, daca nivelul preturilor din tara partenera creste, atunci si cursul de
schimb nominal creste.

STUDENT,
RADULESCU CRISTINA DANIELA