VETERINAR

Acţiunea antispastică reprezintă profilaxia (prevenirea) spasmului. Acţiunea spasmolitică

reprezintă tratarea (înlăturarea) spasmului.
Medicamentele spasmolitice înlătură contractura musculară spastică şi durerea ce o însoţeşte,
producând relaxare musculară. Aceste medicamente pot fi clasificate în funcţie de tipul de
mecanism în: neurotrope, anticolinergice antimuscarinice (parasimpaticolitice), de tip atropinic,
ganglioplegice, miotrope de tip papaverinic.
a) Antispastice neurotrope parasimpaticolitice
- naturale: atropina;
- de sinteză: butilscopolamoniu, propantelina, metantelina, oxifenoniu, oxifenciclimina,
fenpipramida, otilonium, clidinium, oxibutinin, tolterodina, propiverina.
b) Antispastice miotrope
- naturale: papaverina;
- de sinteză: mebeverina, drotaverina, pitofenona, noraminofenazona (metamizol).
În funcţie de teritoriul predominant de acţiune, antispasticele neurotrope parasimpaticolitice
pot fi:
- antispastice digestive: atropina, butilscopolamoniu, propantelina, metantelina, oxifenoniu,
oxifenciclimina, fenpipramida, otilonium, clidinium;
- antispastice urinare: emepronium, oxibutinin, tolterodina, propiverina.
Alte subgrupe farmacodinamice cu mecanism de acţiune relaxant miotrop:
- antiastmatice bronhodilatatoare miotrope: teofilina, ipratropium, tiotropium;
- antianginoase coronarodilatatoare miotrope: nitriţii.
Indicaţiile terapeutice ale antispasticelor sunt: spasme la nivelul tractusului
gastrointestinal, biliar, urogenital, apărute în inflamaţii, litiază, tumori, înaintea investigaţiilor
endoscopice.
Căile de administrare sunt:
- oral – în cazuri cronice, forme uşoare şi medii;
- injectabil – în cazuri acute şi foarte grave;
- intrarectal – în cazuri de neutilitate a căii orale (vomă, convulsii, comă).
A. Antispasticele parasimpaticolitice
Au eficacitate mai mare la nivelul tubului digestiv şi mai slabă asupra căilor biliare şi urinare. Se
asociază morfinomimeticelor, pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora. La nivel
cardiovascul
ar au efect stimulant slab.
Ca reacţii adverse pot apărea hiposalivaţie (uscăciunea cavităţii bucale), constipaţie (reducerea
tonusului gastrointestinal).
Atropina face parte din grupa substanţelor parasimpaticolitice şi a fost prezentată pe larg în
capitolul substanţe parasimpaticolitice. Blochează receptorii colinergici şi astfel suprimă controlul
vegetativ al sistemului parasimpatic.
Ca urmare, atropina are următoarele efecte:
- reduce peristaltismul intestinal şi ca urmare diminuă tonusul musculaturii netede de la nivelul
bronhiilor, uterului, vezicii urinare, tubului digestiv;
- reduce secreţiile glandelor salivare, bronşice, sudorale;
- produce tahicardie;
- produce hipertensiune arterială;
- produce midriază pasivă.
Datorită efectelor prezentate, atropina poate fi folosită în practică în următoarele situaţii:
- ca spasmolitic şi antidiareic;
- în astmul bronşic, emfizem pulmonar, putând masca anumite afecţiuni respiratorii;
- în premedicaţia narcozei pentru a înlătura efectele secundare ale unor narcotice (hipersecreţia
salivară şi bronşică, bradicardia);
- în intoxicaţii cu substanţe organofosforice sau parasimpaticomimetice;
- ca midriatic, pentru examenul fundului de ochi şi pentru prevenirea sinechiilor.
Se administrează subcutant, în doze de 3-5 ml la animalele mari, 0,5-1 ml la cele mijlocii şi 0,1-0,5
ml la animalele mici, soluţie 1%.
B. Antispastice musculotrope
Papaverina – este un alcaloid din opiu cu structură izochinoleinică. Se utilizează sub formă de
clorhidrat.
Administrată per os se absoarbe rapid, suferă fenomene de biotransformare la nivel hepatic şi se
elimină sub formă de metaboliţi pe cale renală. Timpul de înjumătăţire este relativ scurt (1-2 ore)
şi difuzează în lapte.
Mecanismul de acţiune antispastic se desfăşoară intracitoplasmatic şi constă în inhibarea
fosfodiesterazei (enzimă ce catalizează degradarea AMPC) şi astfel creşte concentraţia de AMPC
din miocite, declanşând mecanismele de relaxare musculară. Concentraţia crescută de AMPC din
miocite stimulează transportul ionilor de calciu citoplasmatic către reticulul sarcoplasmic şi
compartimentul extracelular, reducând concentraţia intracitoplasmatică de ioni de calciu; se
manifestă astfel efecte nespecifice de tip anticalcic.
Inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) este neselectivă, manifestându-se nu numai asupra izoenzimei
PDE IV (prezentă la nivelul muşchilor netezi gastrointestinali şi urinari), ci şi asupra izoformelor
PDE III şi PDE V. Inhibiţia izoformei PDE III (prezentă în muşchii netezi vasculari şi muşchiul
cardiac) este responsabilă de efectele cardiovasculare ale papaverinei.
Ca urmare a acestui mecanism de acţiune, papaverina prezintă
următoarele efecte:
- acţiune relaxantă, antispastică, la nivelul muşchilor netezi cavitari: vezică biliară, căi urinare,
tub digestiv;
- acţiune bronhodilatatoare, antiastmatică;
- acţiune vasodilatatoare moderată (vase cerebrale, coronare);
- deprimă conducerea atrio-ventriculară;
- tahicardie;
- prelungeşte perioada refractară.
Ca efecte secundare pot fi amintite somnolenţă, iar în doze mari constipaţie ca urmare a scăderii
tonusului şi peristaltismului normal, transpiraţii ca urmare a vasodilataţiei.
Indicaţiile terapeutice ale papaverinei sunt reprezentate de:
- spasme şi colici biliare, renale, gastrice, intestinale;
- spasm bronşic (ca bronhodilatator);
- spasm coronarian (ca vasodilatator);
- spasme şi tulburări circulatorii periferice şi centrale).
Se administrează atât per os, cât şi injectabil în doză de 0,2-0,5 g/animal.
Drotaverina – este un produs similar papaverinei, însă are anumite particularităţi şi avantaje.
Consecutiv administrării orale se absoarbe rapid şi aproape complet; are o biodisponibilitate de
sub 75% datorită primului pasaj hepatic. Se leagă de proteinele plasmatice într-un procent de 95-
98%.
Biotransformarea hepatică este aproape totală:
- în faza I, prin O-desetilare, la 3 metaboliţi monofenolici, dintre care principalul este 4’-desetil-
drotaverina;
- în faza a II-a, prin glucuronoconjugare, la hidroxil
ul fenolic.
Prin placentă, drotaverina şi derivaţii săi difuzează în cantităţi mici.
Se elimină sub formă de metaboliţi prin urină (50-75%) şi prin fecale (10-50%).
Timpul de înjumătăţire este mai lung în cazul administrării orale şi scurt consecutiv administrării
pe cale intravenoasă.
Acţiunea antispastică este de 2-5 ori mai mare comparativ cu papaverina, dar acţiunea la nivel
cardiovascular este mai slabă decât cea a papaverinei (datorită selectivităţii de acţiune asupra
PDE IV la nivel gastrointestinal şi urinar). Prezintă de asemenea efect de tip anticalcic, secundar
mecanismului principal inhibitor de PDE IV.
Mecanismul acţiunii antispastice constă în inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) cu creşterea
concentraţiei de AMPC care declanşează mecanismele celulare de relaxare a muşchiului neted.
Inhibă specific izoenzima PDE IV care se află în muşchii netezi gastrointestinali, urinari şi uterini,
având astfel acţiune relaxantă predominantă la nivel gastrointestinal, urinar şi uterin. Nu inhibă
semnificativ izoformele PDE III şi PDE V, astfel că în doze terapeutice nu are efecte secundare
cardiovasculare semnificative.
Secundar creşterii concentraţiei de AMPC este stimulat transportul ionului de calciu din
citoplasmă către reticulului sarcoplasmic şi spaţiul extracelular, cu reducerea concentraţiei de
Ca2+ intracitoplasmatic (efect anticalcic).
C. Alte substanţe spasmolitice
Formolul injectabil se prezintă sub formă de fiole de 10 ml şi 20 ml soluţie 10%. De altfel,
formolul nu este un spasmolitic, ci din contră, are acţiune excitantă asupra parasimpaticului
central. Ca urmare, are un efect favorabil în colică la cal şi se administrează pe cale intravenoasă
în doză de 20 ml soluţie 10% cu repetare, dacă se impune, la 20-30 minute.
Sulfatul de magneziu. Dacă se administrează per os, sulfatul de magneziu are efect purgativ şi
colagog, iar în urma administrării pe cale parenterală are următoarele efecte:
- este miorelaxant, antispastic şi sedativ, şi ca urmare se foloseşte în tratamentul colicilor la cal, în
narcoza combinată cu cloralhidrat la cal;
- s-a folosit în eutanasia animalelor mici, deşi nu produce moarte fără dureri;
- s-a folosit cu oarecare rezultate în tratamentul papilomatozei cutanate.
Efectul miorelaxant şi antispastic este datorat deprimării plăcii motorii neuromusculare.
Dozele folosite în narcoză paralizează centrii vegetativi şi ca urmare nu se pot utiliza în practică.
Ca miorelaxant şi antispastic se administrează în următoarele doze: 10-30 g la animalele mari şi
1-2 g la câine. În colici la cal se administrează intravenos 20-50 ml soluţie 64,6%. În papilomatoză
acută se injectează intramuscular în doză de 5 cg/kg soluţie 25%, folosind ca solvent o soluţie
0,5% de procaină.
D. Preparate comerciale antispastice
Spasmium (Austria) soluţia injectabilă ce conţine 20 mg caroverină şi 500 mg novamin sulfon per
ml în flacoane de 100 ml, utilizat în cazul unor spasme gastrointestinale, biliare, urogenitale,
obstrucţii esofagiene, constipaţii, vomă, diaree.
NO-Spa se prezintă sub formă de drajeuri şi soluţie injectabilă şi conţine drotaverină. Are acţiune
similară preparatului Spasmium.
Buscopan (Germania) soluţie injectabilă ce conţine bromură de butilscopolamină şi metamizol
sodic, şi care este recomandat în colici spastice, timpanism şi diaree la toate speciile.
Oxifenoniul (Antrenyl) şi propantelina (probanthine) sunt compuşi cuaternari de amoniu
cu efecte antispastice şi antisecretorii mai elective decât atropina, datorate atât acţiunii
parasimpaticolitice, cât şi slabei acţiuni inhibitoare la nivelul ganglionilor parasimpatici.
Imodium se prezintă sub formă de capsule ce conţin loperamidă hidroclorică. Are un mecanism
opioid puternic şi de lungă durată; este indicat atât în diareea acută cât şi cronică.
Lizadon (Spasmoverin) se prezintă sub formă de comprimate (conţin papaverină, atropină,
luminal şi piramidon) şi supozitoare (cu papaverină, atropină, luminal). Este un antispastic
musculatrop, sedativ, analgezic, antisecretor, antiinflamator.
Piafen este sub formă de comprimate, soluţie injectabilă şi supozitoare ce conţin clorhidrat de
pitofenonă, fenpipramidă bromometilat şi metamizol sodic şi se foloseşte în tratamentul colicilor
spastice digestive, genito-urinare, hepatobiliare, precum şi în spasme ale musculaturii scheletice.
Bergonal şi Foladon drajeuri şi respectiv comprimate ce conţin alcaloizi totali din beladonă,
indicate în tulburări neurovegetative.